ALEXANDRU LAPUSNEANU Costache Negruzzi

Nuvela este o specie epica in proza, de intindere medie, in care sunt narate intamplari desfasurate pe un
singur fir epic, generate de un conflict puternic in central caruia se situeaza un personaj complex. In
functie de temetica se poate vorbi de o nuvela istorica, romantic, realista , psihologica sau fantastica.
Acestea nu sunt tipuri pure. De acea, o nuvela istorica sau fantastica poate fi si romantică, iar una realista
poate fi istorica sau psihologica.Despre nuvela ca specie se vorbeste in literatura romana odata cu
publicarea in “Dacia Literara”(1940) a operei lui C.Negruzzi “Alexandru Lapusneanul” care urmeaza
programul revistei de a se inspira din istoria neamului pentru a realiza o literature originala.
“Alexandru Lapusneanul” este o nuvela istorica de factura romantică.Este o nuvelă, pentru ca este o
opera epica in proza, cu o constructie riguroasa, avand un fir narativ central. Se observa concizia
intrigii, tendinta de obiectivizare a perpectivei narative si aparenta verosimilitate a faptelor prezentate.
Personajele sunt relativ putine, caracterizate succinct si graviteaza in jurul personajului principal.Este o
nuvela istorica pentru ca este inspirata din trecutul istoric, atat tema, cat si subiectul si personajele.
C.Negruzzi este intemeietorul speciei si valorifica cronicile, inspirandu-se din “Letopisetul Tarii
Moldovei” de la M. Costin si din cel al lui Grigore Ureche, de unde preia scene, fapte, replici dar se
distanteaza de realitatea istorica prin apelul la fictiune si prin viziunea romantica asupra istoriei
influentata de viziunea pasoptista. Autorul tranfigureaza artistic faptele istorice din motive estetice:
gradarea tensiunii narative, reliefarea caracterelor personajelor in relatie cu spectaculosul actiunii sau cu
textului narativ. G. Calinescu observa ca Negruzzi “a inteles spiritual cronicii romane si a pus bazele unui
romantism pozitiv scutit de naïve idealitati”.Autorul modifica realitatea istorica, dar actiunea nuvelei se
pastreaza in limitele verosimilului. Nu se poate pune = intre personalitatea istorica si personajul literar.
Personajul ilustreaza un tip uman, iar existenta sa datoreaza imbinarii viziunii autorului cu ideologia
pasoptista, spre deosebire de persona consemnata in documente. De exemplu, ca persoane, Motoc,
postelnicul Veverita si spatarul Spancioc fugisera la Liov si nu mai traiau in a doua domnie a lui
Lapusneanu. Ca personaje apar pentru a ilustra tipuri umane: boierul tradator si lingusitor sau boierii
patrioti. Nuvela are ca tema evocarea celei de-a doua domnii a lui Al. Lapusneanu, intr-o perioada istorica
in care luptele pentru tron insemnau varsare de sange. Moldova celei de-a doua jumatati a sec. 16 devine
un spatiu fictional in care guverneaza un domnitor tiran pentru care dorinta de a ucide, la inceput pentru a
se razbuna, devine patima si placere.
Naratorul este omniscient, sobru, detasat predominant obiectiv, dar subiectivizeaza usor naratiunea
prin epitetele de caracterizare: tiran , curtezan, “veselul boier”, “desantata cuvantare”. Naratiunea la
persoana a III este cu focalizare zero, viziunea “dindarat”.Faptele se deruleaza liniar, cronologic prin
inlantuirea secventelor narative si a episoadelor, iar ritmul derularii rapid.Cracterul dramatic este dat de
rolul capitolelor ( ca actele unei opere dramatice), de realizarea scenică a secventelor narative, de
folosirea dialogului si de minima interventie a naratorului.
Modurilele de expunere sunt: naratiunea si descrierea reduse, predominand dialogul. In interiorul
naratiunii apar descrieri care urmaresc crearea suspansului. Asa apare portretul d-nei Ruxandra, in
antiteza cu domnitorul (capII). Mai apare descrierea anticipatia cand este prezentata vestimentatia
domnitorului si apare functia estetica a acesteia (descrierea cetatii Hotin) “Cetatea era muta si pustie ca un
mormant urias……”.
Inceputul si finalul se remarca prin sobrietate, iar stilul lapidar parca cronicaresc .Paragraful initial
rezuma evenimentele care intervin in revenirea la tron a lui Lapusneanu si atitudinea lui vindicativă. Sunt
enumerate nume de domnitori, orase, tari, pentru a fixa caracterul istoric si politic.Frazele finale
consemneaza sfarsitul tiranului in mod concis si si obiectiv, verosimil “La manastirea Slatina, zidita de
el, unde e ingropat, se vede si astazi portretul lui si al familiei sale.” Nuvela are o structura specifica, fiind
alcatuita din 4 capitole cu mai multe tablouri ale unei drame in care eroii stau sub semnul tragicului.
Mottourile atrag atentia asupra faptelor esentiale avand functie de constatare sau anticipativa si marcand
dezvoltarea gradată, tensionata a faptelor.

1
 Primul motto reia o replica din raspunsul dat de voda boierilor care-i cer sa renunte la tron, si contin o
amenintare subtila “Daca voi nu ma vreti , eu va vreau”, al doilea reprezinta amenintarea unei vaduve
care vorbeste in numele celorlalte “Ai sa dai sama, doamna”, al treilea exprima dorinta multimii
dezlantuite de a-l pedepsi pe Motoc “Capul lui Motoc vrem”, iar ultimul cuprinde amenintarea
voievodului cand acesta se vede imbracat calugar “De ma voi scula, pe multi am sa popesc si
eu”.Constructia nuvelei este simetrica. Expozitiunea(capI) cuprinde intoarcerea lui Al. Lapusneanu la
tronul Moldovei in 1564 in fruntea unei armate turcesti si intalnirea cu solia formata din Veverita, Motoc,
Spancioc si Stroici. Intriga este hotararea lui voda de a-si relua tronul si dorinta de razbunare fata de
boierii tradatori.
Capitolul II cuprinde desfasurarea actiunii si prezintă evenimentele declansate de reluarea tronului,
fuga lui Tomsa in Muntenia, incendierea cetatilor, desfiintarea armatei pamantene, confiscarea averilor
boierilor, uciderea unor boieri, interventia d-nei Ruxandra pe langa domn pentru a inceta cu omorurile si
promisiunea facuta de acesta de a-i oferi un leac de frica. Capitolul III contine scena: slujba duminicala de
la mitropolie, ospatul de la palat si uciderea celor 47 de boieri, omorarea lui Motoc de multimea revoltata
si leacul “de frica” oferit doamnei. Capitolul reprezinta punctul culminant.Deznadamantul apare in cap.
IV care prezinta moartea domnitorului prin otravire. Dupa 4 ani de la cumplitele evenimente, Lapusneanu
se retrage la cetatea Hotin. Bolnav de friguri este calugarit dupa obieceiul vremii. Cand isi revine
ameninta ca-i ucide pe toti (inclusiv pe fiul sau, iar doamna Ruxandra accepta sfatul boierilor de a-l
otravi).Cruzimea actelor sale este motivata psihologic de dorinta de a se razbuna pe tradatori.Conflictul
puternic al nuvelei evidentiaza personalitatea puternica a personajului. In nuvelă exista conflicte
exterioare : lupta pentru putere intre domn si boieri. Impunerea autoritatii domnesti era o necesitate, dar
buna intentie a acestuia a fost dublata de dorinta de razbunare in a doua domnie si schimba
comportamentul devenind un tiran. Conflictul secundar intre domn si Motoc (boerul il tradase) este
anuntat in primul capitol si incheiat in capitolul III .Timpul si spatiul sunt precizate si confera
verosimilitate naratiunii: intoarcerea lui Lapusneanu la a doua domnie. In primul capitol actiunea se
desfasoara imediat dupa revenirea la tron, iar ultimul trece la scena mortii peste 4 ani. Al. Lapusneanu
este personajul principal al nuvelei. Este un personaj romantic, exceptional care actioneaza in situatii
exceptionale ( scena mortii lui Motoc sau a celor 47 de boieri). Intruchipeaza tipul domnului tiran si crud.
Este construit din contraste si are o psihologie complexa, calitati si defecte puternice, un domnitor
“romantic” (G.Calinescu). Trasaturile sale sunt subordonate vointei de putere care ii calauzeste actiunile.
Crud, hotarat, viclean, disimulat, inteligent, bun psiholog, abil politic, este puternic individualizat si
memorabil. Este caracterizat direct de catre narator si de alte personaje si indirect prin fapte, limbaj, relatii
cu alte personaje, gesturi, vestimentatie. Forta exceptionala a domnitorului domina relatia cu celelalte
personaje care sunt manipulate de acesta. Fata de celelalte personaje secundare construite in jurul sau ,
Lapusneanu este un personaj complex.D-na Ruxandra – personajul secundar de tip romantic realizat in
antiteza cu sotul sau ex: blandete – cruzime, caracter slab – character puternic. Ea nu actioneaza din
vointa proprie, fiind delicată , fina, lipsita de vointa si prin contrast evidentiind cruzimea sotului. Motoc –
tipul boierului tradator, viclean, las, intrigant care isi urmareste interesele. Este, cand lingusitor, cand
violent, atunci cand incearca sa-si salveze pielea. Spancioc si Stroici reprezinta boierimea tanara, patrioti,
prevazatori, capabili sa anticipeze miscarile domnului. Sunt personaje cu rol justitiar, sfatuind-o pe
doamna sa-si otraveasca sotul.Personajul colectiv – multimea revoltata apare pentru prima oara in
literatură. Targovetii se aduna in fata curtii domnesti din cauza unor vesti nelamurite. La inceput nu stiu
ce doresc, dar isi exprima nemultumirile si apoi il gasesc vinovat pentru toate relele pe boier. “Motoc sa
moara, Capul lui Motc vrem”. Aici se observa rolul lui Lapusneanu de a manipula si de a domina
multimea. El satisface dorinta multimii si isi satisface in acelasi timp si dorinta de razbunare, oferindu-l
pe Motoc multimii. Naratorul surprinde treptat starile psihologice ale multimii prin notatii scurte:
Prostimea ramase cu gura cascata”.Limbajul contine expresii populare (ramasa cu gura cascata),
regionalisme fonetice (clipală,gasând).Forta de sugestie o au neologismele, unele integrate in figuri de stil
: comparatia “Acest din urma cuvant fu ea o scanteie electrica”, metafora “in bratele idrei acestei cu
multe capete”. Marcile prezentei naratorului sunt topica afectiva “această desănţată adunare”.Limbajul
personajelor = principalul mod de caracterizare şi concentreaza atitudini, reda trasaturi in mod indirect
prin replici memorabile. Stilul narativ se remarcă prin concizie, sobrietate, claritate echilibru intre
termenii arhaici şi neologici,, frecventa gerunziului. Stilul indirect alterneaza cu stilul direct realizat prin
2
dialog.Valori expresive se realizeaza prin imbinarea registrelor limbii. Regionalismele (pana, ….), şi
arhaismele lexicale dau culoare locala şi istorică: vornicul, spatarul; arhaisme semantice proşti, arhaisme
fonetice împrotivire.
Prima nuvela romaneasca nu aduce in fata cititorului un model de patriotism ci un antimodel de
conducator, ca un avertisment adresat conducatorilor contamporani si reconstituie culoarea de epoca in
aspectul ei documentar.Coexistenta elementelor romantice cu cele clasice in opera este trasatura literaturii
pasoptiste. “Alexandru Lapusneanu este si o nuvela romantica prin respectarea principiului romantic
enunţat în revista Dacia literară. Acestea se impletesc cu elementele clasice: echilibrul compozitiei,
constructia simetrica, aspectul verosimil, caracterizarea obiectiva a naratorului. Interesul romantic pentru
culoarea locala deschide drumul observatiei realiste prin tehnica detaliului semnificativ caracterului
punctual al unor scene, revolta multimii.“AL.Lapusneanul” – prima nuvela istorica romaneasca de o
valoare deosebita care conform lui G.C. ar fi devenit “o scriere celebra daca ar fi avut in ajutor prestigiul
unei limbi universale”

ALEXANDRU LAPUSNEANUL - Caracterizarea personajului principal

Nuvela “Al. Lapusneanul” publicata in primul volum al revistei “Dacia Literara” este prima nuvela istorica din
literatura romana, reprezentand o capodopera, model pentru scriitorii care au cultivat genul ulterior. Ea reconstituie
a doua domnie a domnitorului……, malefic, prin intermediul unor personaje considerate monstruase si totusi
veridice. ……….. observa ca acestea sunt simple instrumente ale destinului, fiecare cu rolul de la care nu s-a putut
retrage.

Inspirata din istorie, nuvela valorifica artistic cronicele lui Miron Costin si Grigore Ureche pentru a reconstitui o
scurta perioada a Evului Mediu, caracterizata prin aprige lupte pentru tron.

Este structurata pe 4 capitole organizate simetric, prezentand intoarcerea lui Lapusneanu cu ajutor strain, dup ace
fusese tradat de boieri in prima domnie si uciderea sa de cxatre d-na Ruxandra. Deznodamantul prezinta chinurile
groaznice ale tiranului care a curmat atatea vieti si care acum trebuie sa invete sa moara.

Al. Lapusneanul, voievod al Moldovei (1522-1561 – 1564-…..) este personajul central al nuvelei, actiunea
urmarindu-i destinul. Complex si contradictoriu, caracterul domnitorului a dus la diferite interpretari. Zoe
Dumitrescu Busulenga afirma ca personajul este alcatuit “din contraste tari: echitabil, necrutator, lucid,…. un
fatarnic ce nutreste temeri mistice; eroul … intruchipand pe tiran”. Este considerat un psihopat exploziv si coleric,
un tiran inzestrat cu placerea…… de a construe spectacol (Gabriel …..). Eugen Lovinescu il numeste “un tiran
fioros, crunt si lesne varsator de sange, un monstru moral”. Din contra, Al. Piru vede in el un personaj complex, nu
bruta insetata de sange”.

Analizand gandurile nerostite, privirea, vorbele, gesturile, mimica, faptele, relatiile cu alte personaje se descopera
de fapt un om chinuit de neputinta, traind permanent cu teama de a-si pierde tronul si care-si face o deviza din ….
“ucide ca sa nu fii ucis”. Obsedat de idea tradarii vede pretutindeni comploturi si tradari , declansand sirul de crime
pe care nu le mai poate controla, asa cum nu-si poate control aura.

Portretul acestuia este realizat atat prin caracterizare directa, cat si indirecta de catre alte personaje sau prin
autocaracterizare.

Prin descriere naratorul noteaza cateva trasaturi fizice si atrage atentia supra “uratului sau caracter”.

Are o mimica expresiva si ochi scanteietori “ca fulgerul” care denota mania greu retinuta; “muschii i se suceau in
… acestasi ochii lui ….clipeau” – acestea dezvaluie … raului din cauza nelinistii interioare. Infatisarea exterioara
apare in biserica “imbracat cu toata pompa domneasca, pe cap poarta coroana, imbracat in dulama poloneza de

3
catifea stacojie. “Nu purta alte arme, decat un “mic junghi cu palosele de aur”. Iar sub … de aur se zarea “ o zea de
sarma ceea ce sugereaza caracterul prevazator al domnului care se teme si in biserica de un eventual atac.

Pentru Stroici, Lapusneanu este “Un tiran cu sange pacatos”, mitopolitul Teofan il numeste “crud si cumplit” iar d-
na Ruxandra ii gaseste calitati “viteazul meu sot”.

Domnitorul recunoaste ca s-a aratat cumplit si rau, varsand sangele multora dand dovada de falsa … pentru a-i
convinge pe boieri de bunele sale intentii.

Figura voievodului se intregeste prin caracterizare indirect: fapte, atitudini, din relatiile cu celelalte personaje, din
felul in care vorbeste.

Din fapte se observa ca inca de la sosirea in Moldova da dovada de vointa si tenacitate fiind hotarat sa ocupe tronul
in ciuda tuturor oprelistilor “..voi merge cu voia ori fara voia voastra”

Ajuns in scaunul Moldovei isi arata adevaratele intentii, dorinta de a scapa tara de tradatori si …… Intentia este
buna, dar miijloacele alese vor fi cumplite: va pustii cetati, isi va insusi averile boierilor suspectati de tradare, ii va
ucide pe tradatori. Dorinta de razbunare este mai puternica decat ratiunea, caci fara a se gandi la consecinte,
devendindu-se crud si violent. Orbit de gandul ca va fi din nou tradat nu-si da seama ca autoritatea nu poate fi
obtinuta prin crima si ca aceasta nu este o stavila pentru tradare, uciderea celor 47 de boieri dezvaluie o cruzime
patologica. El pune in scena un spectacol al groazei, distribuind rolurile in ucigasi si victim. Construirea piramidei
din capatele celor 47 de boieri ucisi marcheaza o dezlantuire dementiala a domnului ce traieste triumfal razbunarii
sale.

Personajul dovedeste un comportament imprevizibil, trecand de la impulsivitate la calm fara gesturi care sa-i
anunte schimbarea dispozitiei. Astfel, mai intai este tandru cu doamna Ruxandra, o imbratiseaza, o saruta pe frunte,
pentru ca imediat ce afla scopul venirii sa o numeasca “muiere nesocotita” si-si reprima cu greu intentia de a duce ,
din obisnuinta mana spere jungher.

In biserica jura stramb, rar smerenia lui este justificata si “racla sfantului ar fi tresarit” cand s-a aplecat pentru a
saruta moastele. Este ipocrit cand joaca o comedie a umilintei si le cere iertare boierilor.

Elocventa pentru ilustrarea trasaturilor este atitudinea fata de Motoc. Nu-l iubeste dar il pastreaza langa sine fiinda
ii este “trebuitor” ca sa-l usureze de “blestemurile poporului”dovedindu-se astfel un bun politician.

Este un artist al disimularii purtandu-se prevenitor cu Motoc, cerandu-i parerea cu privire la uciderea boierilor,
traind satisfactia de a-l vedea tremurand si balbaindu-se. Ii arata ca il pretuieste sic cere sfatul asupra multimii. “Imi
vine sa poruncesc sa dea cu tunul in prostimea aceea Hai cum socoti si dumneata?”. Nu iubeste prostimea, dar este
constient de puterea acesteia. Atunci cadd Motoc ii spune ca e pacat sa omoare boier mare pentru niste prosti,
replica domnului este extraordinara, dovedind intuitive politica “Prosti, dar multi”. Pentru a prosti gloata infuriate
si agitate, el il ofera pe Motoc. In felul acesta potoleste multimea dar si setea lui de razbunare. Este diabolic atunci
cand il pune pe boierul ingrozit de dorinta multimii revoltate sa predice, cerandu-i acordul pentru propria moarte.
Isi incolteste perfidy victim dandu-I sperante de salvare, pentru ca apoi, naucitor sa-i dea lovitura de gratie.
Cinismul neaobisnuit razbate din inflexiunile vocii si se exteriorizeaza printr-un dispret rece amestecat cu …….. in
solicitudine: “sa omor o multime de oameni pentru un singur om, nu ar fi pacat?...judeca si dumneata singur”.
Masca de bunavointa malitioasa cade, iar atitudinea il arata brutal si ironic “trebuie……. pentru binele mosiei
dumitale.

Priveste cu dispret loialitatea vornicului si-I arunca in fata adevarul stiut de tot poporul “Ca esti un talhar si un
vanzator? Asta o stie toata Moldova”.

Gandul ca Spancioc si Stroici au scapat si se afla in libertate, il nelinisteste si se retrage la Hotin pentru a-i
supraveghea. Cand se imbolnaveste, pare sa fie mai omenos. Isi cere iertare si doreste sa fie calugarit pentru a-si
ispasi pacatele prin impacare cu credinta lui Dumnezeu. Intr-un moment de luciditate firea sa apriga si impulsiva se
revolta si ii ameninta pe cei din jur cu moartea, aparandu-si cu disperare …. “Sunt domn! Sunt Al. Voda”. De data
aceasta,… vor regiza un alt spectacol, al crimei in care domnul va fi un actor ce va inregistra in spasmele mortii o
lectie cumplita “Invata a muri, tu care stiai numai a omora”.

Personaj romantic, pus in situatii exceptionale, Al. Lapusneanul este alcatuit din lumini si umbre. In prima domnie
a fost bun si generous, “care s-a intors de la ….. fara sa castige dreptate si mangaiere?”. Da dovada de onestitate
atunci cand apreciaza calitatile…… : sinceritatea lui Veverita sau dragostea de tara a lui Spancioc, …. lui. Fata de

4
d-na Ruxandra este protocolar cu priviri de gingasie “ o apuca de mijloc si radicand-o ca pre-o pana o puse pe
genunchiul sau…” Tot ceea ce face reprobabil sta sub semnul umbrelor si al intunericului. Personajele romantice se
lasa dominate de sentimentele care primeaza in fata retiunii . El este dominat de ura distrugatoare care ii inabusa
ratiunea.

Dezechilibrat psihic sau numai demn de mila pentru frica uriasa ce-l domina si-I guverneaza viata la gandul tradarii
sau al uciderii sale de catre dusmani reali sau imaginari, cu o dorinta maladiva de a vedea sange si cu o placere
diabolica de a ucide fara a-I pasa de consecinte, Al Lapusneanu a ramas ca o pata neagra in istorie ca domnitor si a
impresionat puternic ca personaj literar.