AMANDA QUICK companiePROLOG: ARTHUR Arthur Lancaster; conte de St. Merryn, sedea la clubul sau in fata unui foc in care trosneau lemnele, bind un pahar de excelent vin de porto gi citind un ziar, cind i se anunta ca logodnica lui fugise cu un alt: barbat. + Mi s-a spus ca tindrul Burnley a folosit o scara pentru a se cafara pind la fereastra ei sia o ajuta pe domnisoara Juliana s4 coboare la trasura. Bennett Fleming isi las4 trupul scurt si zdravan pe scaunul din fata lui Arthur $i intinse mina c&tre sticla de porto. Dupa cit se pare, cei doi au luat-o spre nord. Nu incape indoiala ca se indreapta catre Gretna Green. Tatal Julianei a pomit deja in urmarirea fugarilor, insd trasura acestuia e veche si inceata. O tacere absolutd se lis& peste intreaga incdpere. Toate discufiile incetara. Nici un ziar nu mai fognea, nici un pahar nu se mai migca. Era aproape de miezul noptii gi clubul era ticsit de lume. Toti barbatii din apropiere pareau sa fi inghetat in scaun, incofdindu-se din rdsputeri sA tragd cu urechea la conversatia care se desfagura ling& semineu. _Cuun oftat, Arthur {si fmpaturi ziarul, fl las& deoparte si lua 0 inghitituri de vin. Apoi privi fn directia ferestrei, la rafalele de ploaie pe care vintul dezlanuit le izbea de geamuri. — Pe o asemenea furtuna vor fi foarte norocogsi dac& vor izbuti s& strabaté macar cincisprezece kilometri, zise barbatul. Dupa cum avea sa se intimple cu tot ce va spune el in noaptea aceea, remarca deveni gi ea o parte a legendei lui 5St. Merryn... Un om dotat cu atita stapinire de sine incit, atunci cind i s-a spus ca logodnica lui fugise cu un alt barbat, el s-a mulfumit sd facad un comentariu asupra vremii umede de-afard. Bennett dadu repede pe git o dusca de porto, dupa care insofi privirea lui Arthur, uitindu-se gi el pe fereastra. — Tinarul Burnley si domnisoara Juliana au o trasura excelenta gi rapidi, precum si un atelaj puternic si odihnit. Barbatul isi drese glasul. Este putin probabil ca tatl ei sd-i mai poata ajunge din urma, dar un calaret bun, cu un cal sprinten, ar fi capabil sa puna mina pe fugari- Asteptarea mocnea in linistea limpede ca de cristal. St. Merryn era un burlac ale carui grajduri adaposteau citiva cai de mare clasi, ceea ce nu era pentru nimeni un secret. Toti agteptau sa afle dacd insusi contele va decide sa porneasca pe urmele cuplului fugar. Arthur se ridicd cu un aer nonsalant, luind cu el sticla de vin pe jumatate goala. ' — Stii, Bennett, in seara asta constat ci m-a cuprins 0 imensa plictiseala. Cred ci am s4 ma duc sa vad daca se tntimpla ceva interesant in sala pentru jocuri de carti. Sprincenele lui Bennett se inaltara brusc spre marginea parului. — Dar tu nu joci niciodatd. Nu ma incumet nici macar si incep s4 numéar de cite ori te-am auzit sustinind cd este ilogic sa pariezi niste bani pe rostogolirea zarului ori pe o mind de carti de joc. — Azi ma simt neobigsnuit de norocos. Arthur o lua din loc in directia anuntata. : — Naiba s-o ia de treaba! murmura Bennett. Trasdaturile lui grosolane se adincira in semn de ingrijorare, sari in picioare, fsi insfaca paharul de vin pe jumitate plin si se urni pentru a-l ajunge din urmd pe conte. — $tii, spuse Arthur pe cind cei doi ajunsesera la mijlocul incaperii nefiresc de tacute, imi trece acum prin minte cd am 6 apreciat mai degraba gresit cind i-am cerut lui Graham mina icei sale. . meet Cum aga? Bennett se uita piezis la Arthur cu 0 privire inistita, cdutind parca semne de febra. : eee yed ed data urtoare cindo s& mi mai hotérasc smi gasesc o nevast’, voi aborda problema de o manieré mai logica, adicd aga cum ag proceda cu una dintre investifiile mele. . “Bennett se strimb, constient fiind ca asistenfa prezenta qnc& atenta la tot ce spunea Arthur. aA . = ° $i cum dracu’ intentionezi s& aplici logica in gasirea i neveste? . ; . men Ma gindesc ca acele calitati pe care cineva le cere unei neveste nu sint diferite de calitatile pe care se asteapta sale intilneasca la o insofitoare platita. a Bennett, care tocmai inghitea o gura de porto, se inecd si incepu sa tugeascd, improgcind in jur ou stropi de vin. — O insofitoare? izbuti el s& ingaime intr-un tirziu. — Te rog doar s& analizezi atent chestiunea. Paharul lui Arthur scoase un clinchet in momentatin care barbatul apleci. sticla de vin si atinse buza cu gitul. O insofitoare ideala este o doamna manierati si cultd, cu o reputafie nepatata si un psihic solid $i linistit, precum si cu modestie $i echilibru in comportament $i fel de a se imbraca. Iar acesté insugini mu sint ele oare aceleasi prin care oricine ar caracteriza o nevas erfecta? 7 . . P — O insofitoare platit’ este, prin definitie, 0 persoana araicit i a amas singur’ pe lume. ; : oe Bineinjeles c& este saraca gi lipsita de orice mijloace de subzistenti, didu din umeri Arthur. Altminteri de ce ar icita o atit de umila pozitie? . soles Majoritatea domnilor ar prefera o nevasta care sa le poati aduce o oarecare avere sau ceva proprietati imobiliare, i ett. . : ae eo, dat tocmai in privinta asta am eu un Imens avantaj, nv-i aga? Arthur se opri in usa sdlii de jocuri si trecu in revista 7mesele ocupate. Fara s& subliniez prea apasat aspectul asta, Pot spune ci sint putred de bogat si ci mi imbogitesc tot mai mult cu fiecare zi. Eu n-am nevoie de o nevasta instarita, Bennett se opri si el linga Arthur, incuviintind far prea mare tragere de inima: ~ Adevarat, , : — Unul dintre marile avantaje la insotitoarele platite constd tocmai in crunta lor Saracie, continua Arthur. Asta le face sa se arate recunoscatoare in egald masurd indiferent ce angajament li se ofera. ~ Ah! La asta nu ma gindisem. Bennett mai lua o inghititurd buna de porto, coborind apoi incet paharul. Cred ca incep sa-ti inteleg rationamentul. : : —Lipsite de adapost, tinerele doamne romantice ale caror Conceptii despre dragoste au fost trist deformate de Byron si de romanele Minervei Press, ca insotitoare platite, trebuie, obligatoriu, s4. dovedeasc& un mult mai accentuat spirit practic. Ele au invafat, si inc’ peo cale foarte dura, cit de nemiloasa poate fi lumea.. . — Fara indoiala, os ~ In consecinfa, prototipul fnsotitoarei nu va fi inelinat c&tre o purtare care i-ar periclita pozifia. Un barbat ar putea, de exemplu, sd conteze c4 o asemenea doamn nu ar fugi cu un altul cu putin timp inainte de cununie. — Poate cd de vind este si vinul de porto, dar consider c& tot ce ai spus corespunde unui excelent rationament. Bennett se incrunta. Ins cum ar putea cineva si giseascd o nevasti care s& intruneascd integral calitafile unei insofitoare platite? —Fleming, sint nevoit s4-fi spun ci macam dezamagesti. RAspunsul! la intrebarea ta mi se pare limpede ca lumina zilei, Daca cineva doreste s4-gi aleaga o astfel de nevasti, trebuie s& se adreseze unei agenfii care furnizeazi asemenea insofitoare. Apoi el nu are decit sa intervieveze un numar de Solicitante, dupa.care sa facd propria alegere. Bennett clipi nedumerit, 8 —O agentie? . - Cum s-ar putea insela un barbat? Arthur isi reprosa: Ar fi trebuit si ma gindesc la o astfel de idee ined de acum citeva luni. Spune gi tu daca n-as fi evitat numeroase neplaceri! — Pai... ; sO | — Acum te rog sd ma scuzi, dar cred ca s-a ivit un loc liber la masa din colt. : ; —Jocul va fi aspru, il preveni Bennett. Esti absolut sigur wi? - ; “ fnsa Arthur nu mai era atent. Traversd incdperea si se ez la masa de joc. oo. ‘ Cind se ridica din nou, citeva ore mai tirziu, era cu citeva mii de lire sterline mai bogat. Faptul ca domnul conte isi incalcase propria regula de fier de a se impotrivi jocurilor de noroc gi reusise sd cistige in noaptea aceea 0 considerabila sum de bani mai addugase ceva la legenda lui St. Merryn. Prima geana de lumind a unor zori de zi cenusii de-abia incepea s4 se iveasca peste acoperisuri cind Arthur parasi clubul. Barbatul se urca in trasura care il astepta si fu condus inapoi la casa lui mare, cufundata in beznA, din Rain Street*. Se duse apoi direct in pat. : a. La noua si jumiatate in dimineata urmatoare fu trezit din somn de venerabilul siu majordom, care ii aduse la cunosting ca tatal logodnicei sale o descoperise in cele din urma pe fica lui la un han, acolo unde aceasta impartea o camera cu tindrul si frumosul ei salvator. . a . Bineinfeles ca, in scopul salvarii reputatiei tnerei i i i cru. domnisoare, nu mai era de facut decit un singur lu Ofensatal parinte hotarise c tindra pereche va fi cununatad imediat, cu dispensa speciala. ; , ; . Arthur multumi politicos servitorului pentru stire, dupa care se intoarse pe partea cealalt& si adormi imediat la loc. *Strada Ploii (n.r.).PROLOG: ELENORA Vestea mortii tatalui sau vitreg fi fu adusd Elenorei Lodge de cei doi barbati in favoarea cdrora el pierduse tot ce investise intr-o afacere paguboasa. Barbatii ajunsesera acasi la ea pe la trei dupa-amiaza. ~ . — Samuel Jones a decedat brusc, in urma unui atac de apoplexie, cind a aflat cd proiectul minier esuase, o informa, fara nici un sernn de compasiune, unul dintre cei doi barbati din Londra. : — Aceasti casi, tot ce se afld in ea, precum si terenul ‘care o inconjoara, de aici si pina la piriu, totul ne apartine acum noua, fi aduse la cunostin{a si cel de-al doilea creditor, fluturindu-i prin fata ochilor un vraf de hirtii semnate pe fiecare pagina de Samuel Jones. . Primul barbat aruncd pe furis 0 privire lacoma cAtre micul inel de aur pe care Elenora fl purta pe unul dintre degetele ei delicate. — R&posatul a inclus pe lista bunurilor cu care a garantat fmprumutul gi bijuteriile dumitale, precum gi toate celelalte lucruri care iti apartin, cu exceptia imbracimintei. Cel de-al doilea creditor misca brusc un deget pentru a indica un individ mat&halos care fi insotea. : — Dinsul este domnul Hitchins. Noi l-am angajat din Bow Street. Se afla aici ca's se asigure cA nu iei nimic de valoare din casa. * Huiduma cu par cdrunt care ii insotea pe creditorii lui Samuel Jones avea niste ochi atenti si duri. Adusese cu el insemnul caracteristic al sectiei de politie din Bow Street: un baston. 10 Elenora fi infrunta pe cei trei barbati cu infatisari care mai de care mai agresive, constientd de prezenta menajerei si a cameristei sale agitindu-se nelinistite in spatele ei. Gindurile fi zburau catre baietii de la grajduri gi cdtre oamenii care aveau grija de gridina si de mica fermi de pe linga casi. isi dadea perfect seama ci nu putea face aproape nimic pentru a-i proteja. Unica ei speranfa era aceea de a sugera ci ar fio mare prostie ca personalul sa fie concediat. ~ Presupun ca va dati seama ca aceasta proprietate pro- duce un venit frumusel, incepu ea. — Da, Miss Lodge. Primul creditor se legind pe calciie cu vadita satisfactie. Samuel Jones ne-a explicat asta suficient de clar. Cel de-al doilea barbat se uita la ingrijita gradina din jurul casei cu un aer anticipativ. ~— Este intr-adevar o ferma foarte frumoasa. — Atunci cred ca va dati seama si cd unicul motiv pentru care aceasta proprietate este atit de valoroas& const in aceea c& oamenii care lucreaza pamintul gi au griji de gospodarie sint foarte priceputi si harnici. Ar fi imposibil sa fie inlocuiti. Daca ii veti lisa si plece de-aici, vi pot asigura ci recoltele vor scadea, iar valoarea proprietatii se va micgora sensibil in doar citeva luni. Cei doi creditori se uitara incruntati unul la celalalt. Era evident cA nici unul nu luase in considerare problema muncitorilor agricoli gi a servitorilor care ingrijeau proprietatea. La auzul celor spuse de tindra femeie, sprincenele sure ale celui de-al treilea barbat se ridicard si in ochii lui aparu o expresie ciudatd. Dar nu zise nimic. in definitiv, de ce ar fi intervenit el? gindi Elenora. Finalul acestei probleme nu avea nimic de-a face cu el. Cei doi creditori se puserd de acord din priviri, fara o vorba. Apoi primul isi drese glasul: — Personalul existent va ramine la ferma. Noi am demarat deja demersurile pentru vinzarea proprietatii, iar viitorul ei lldefinator s-a exprimat cit se poate de limpede cum ca doreste ca totul si ramina asa cum este. — Desigur, doar cu exceptia dumitale, Miss Lodge. Al doilea creditor legina capul cu un aer intelept. Noul proprietar n-ar avea nevoie gi de dumneata. incordarea Elenorei se reduse oarecum. Cei care lucrau pentru ea erau salvati. Acum putea s-si concentreze atentia asupra propriului ei viitor. — Presupun cd mi se va acorda ragazul necesar ca si-mi impachetez hainele, zise ea cu raceala. Nici unul dintre cei doi creditori nu pirea si fi remarcat dispreful profund din glasul femeii. Unul dintre ei tsi scoase ceasul din buzunar. ~ Miss Lodge, ai pentru asta exact treizeci de minute. Omul dadu din cap in directia uriasului din Bow Street. Domnul Hitchins va rémine aici pe tot parcursul impachetatului pentru a se asigura cd nu vei fura nimic din argintarie. Cind vei fi gata de plecare, unul dintre lucrtorii de fa fermi te va duce in sat gi te va lisa la han. Te priveste personal ce vei face dupa aceea. Elenora se fntoarse, cu atita demnitate de citi mai era in Stare, trezindu-se fat in faté cu menajera care plingea cu suspine si cu camerista uluiti. in fata dezastrului, simfea $i ea c4 i se invirte capul, insd stia c& trebuie si-si pastreze cumpétul in fata celor doud. Schit& in directia lor ceva ce spera sd semene a zimbet de incurajare. — Va rog sa va linistiti, spuse ea vioaie. Dupa cum ati auzit, voi v4 veti pastra locurile de munca, precum si toti barbatii de la fermi. Menajera si camerista se oprir din plins si lisara jos batistele. Neputincioase, cele dowd rasuflara usurate. — Mulfumesc, domnisoara Elenora, gopti menajera. Elenora o batu usor cu palma pe umiar gi se grabi spre scari. Se stridui sa-1 ignore pe politistul care fi supraveghea fiecare migcare, urmind-o la un pas in spatele ei. 12 Hitchins se posta in usa dormitorului Elenorei, cu miinile la spate si cu picioarele departate, urmarind-o cind trase de sub pat un geamantan incapator. Elenora se intreba ce ar zice daca |-ar informa ca era unicul barbat care pusese vreodata piciorul in iatacul ei. — Asta a fost cufarul de calatorie al bunicii mele, ii spuse, deschizind capacul $i aratindu-i interiorul gol. Bunica mea a fost actrita. Numele ei de scena era Agatha Knight. Cind s-a miaritat cu bunicul meu, in familie s-a iscat mare zarva. A fost un scandal teribil. Strabunicii mei l-au ameninfat pe bunicul cd il vor dezmosteni. {ns pind la urma au fost nevoiti sa accepte situatia. $tii cum sint treburile de familie... Hitchins mirii. Ori nu avea nici o experienfa de familie, ori gasea ca povestea ei este extrem de plictisitoare. Ea banuia ca a doua varianta era cea mai probabila. Desi Hitchins nu avea chef de conversatie, Elenora continua sa sporovadiasca fara incetare in timp ce isi scotea din dulap fmbracdmintea. Urmiarea sa-i distraga atentia. Nu voia ca el sa devina prea curios in legatura cu vechiul cufar. — Biata mea mami a suferit foarte mult din cauza ca mama éi igi alesese 0 asemenea profesie. Si-a petrecut toatd viata incercind sa triiasca in umbra faimoasei cariere a bunicii mele. : Hitchins se uitd la ceas. — V-au mai ramas zece minute. —Iti mulfumese, domnule Hitchins, ii zimbi rece Elenora. {mi esti de foarte mare ajutor. : ; Politistul se dovedea deprins cu sarcasmul. Fara indoiald ca, in profesia lui, avea experienta unor asemenea situafii. Elenora deschise brusc un sertar si scoase de acolo un brat de lenjerie intima, impecabil apretata si clcata. — Poate ca afi vrea sa tntoarcefi privirea, domnule. Hitchins avu bundvoina de anu se holba prea tare la camisile ei de noapte. Insa atunci cind ea intinse mina cdtre micul ceas desteptator de pe masuta de noapte, strinse din buze. — Nu aveti voie sa luati decit imbracdmintea personala, Miss Lodge, ii atrase el atentia, dind din cap. 13— Da, bineinteles. Ce mare lucru daca sterpelea ceasul? Pcat. Daca l-ar fi amanetat, ar fi putut primi citeva lire in schimbul lui. Cum de am uitat? comenti ea. Trinti capacul cufarului si fl incuie repede cu un fior de usurare. Polifistul nu manife ici i mic i fae de vehi ara foie nici cel mai mic interes — Mi s-a spus ca seman leit cu ea cind avea vi; acum, zise Elenora pe un ton de conversatie. wsiamea de — Cu cine anume, Miss Lodge? — Cu bunica mea, actrita. — Aga, deci. Hitchins ridic& din umeri. Esti gata? — Da. Sper ca imi vei cobort dumneata bagajul, nu? _ Desigur, domniti. : _ Hitchins salté cufarul si il cra pind in holul de la intrare. Afara, il incarca in cotiga fermierului, gata de plecare. : Unul dintre creditori fi atinu calea Elenorei cind ea se Pregitea el wmeze pe Hitchins. a _ ~Micul inel de aur de la mina dumi i Miss Lodge, spuse el raspicat. limite, dac& nute super c tr-adevar. UO gratioasd indeminare, ea izbuti si scoati i pe deget si sd-] Scape din mind concomitent cu moments varie arbatul se intindea sa-l ia. Cerculetut de aur se izbi de —Lanaiba! Nesuferitul omulet se aplecd s4-I recuper: Cita vreme era inca aplecat, parodiind parca o stingace plecaciune, Elenora il depasi gi Porni s& coboare treptele. Agatha Knight subliniase intotdeauna marea fnsemnatate a unei bine Tegizate iesiri din scend. Hitchins, manifestind 0 neasteptata dovada de maniere alese, o ajut& si se suie in prea putin eleganta cotiga de fara. ~ Multumesc, domnule, murmura Elenora. Se aseza pe grosolana bancuti de lemn a cotigii cu toat gratia si aplombul pe care le-ar fi afigat urcind intr-o superba caleasca. In anil omutui legii trecu o sclipire admirativi. _ — ¥aurez mult noroc, Miss Lodge. El se uitd fi din spate a cotigii, unde se lafaia in vole cufarul. Vath spus 14 cumva ca si unchiul meu a calatorit in tineretea lui cu o trupa de actori ambulanti? Elenora ingheta. — Nu, nu mi-ai spus. — El avea un cufar foarte asemanator. Spunea ca un asemenea cufar este cit se poate de practic. Mi-a povestit ca avea intotdeauna grija sd tind impachetate acolo citeva lucruri de prima necesitate pentru cazul in care ar fi obligat si plece in mare graba din localitate. . Femeia inghiti in sec. : — Si bunica mea m-a sfatuit cam la fel. co, — Sint convins ca i-ati urmat intocmai sfatul, Miss Lodge, nu? — Da, domnule Hitchins, asa am facut. , ; — Afi facut foarte bine urmindu-i sfatul, Miss Lodge. Ati fost foarte inspirataé. Barbatul clipi, igi atinse marginea palariei si se retrase fn directia celor care il angajasera. Elenora inspira adinc, dupa care deschise umbreluta de soare si 0 tinu drept in sus, ca pe o mindr4 flamura in lupta. Apoi cotiga se puse in migcare. ts Tinara femeie nu se intoarse sa priveascd inapoi la casa in care'se nascuse gi in care traise toata viata. Moartea tatdlui ei vitreg nu o surprinsese cine stie ce si nu era prea mihnita. Atunci cind Samuel Jones se casatorise cu mama ei, Elenora avea deja saisprezece ani. El petrecuse prea putin timp: aici, la tari, preferind Londra si interminabilele lui proiecte de investitii. Dupa ce mama Elenorei murise, cu trei ani in urma, el nu se mai aratase aproape deloc. - Aceasta stare de fapt fi convenise perfect Elenorei. Ei nu-i pasa de Jones si fusese foarte multumitad s4 nu-l aiba in preajma. Dar desigur ca asta se intimpla mai inainte ca ea sa fi descoperit c4 avocatul lui izbutise sa transfere sub controlul lui Jones mostenirea pe care i-o lasase bunica ei si care includea casa gi terenurile inconjuratoare. Tar acum totul se dusese pe apa simbetei. Ei bine, nu chiar absolut totul, gindi ea cu o satisfactie rautacioasa. Creditorii lui Samuel Jones nu avuseserd habar 15de broga de aur cu perle a bunicii ei $i nici de cerceii asortati, bijuterii ascunse toate sub fundul fals al vechiului cufar de recuzité. Agatha Knight fi diruise aceste giuvaieruri imediat dupa ce mama Elenorei se miritase cu Samuel Jones. Agatha finuse secret acest cadou, povafuind-o pe Elenora 84 ascunda in cufar si broga, si cerceii $i sé nu vorbeasc4 nim4nui despre ele, nici macar propriei sale mame. Acum era evident ca intuitia A gathei in privinta lui Jones fusese corecta. Cei doi creditori nu stiusera nimic nici despre cele douazeci de lire sterline, In bancnote, suma aflata de asemenea in cufar. Ea pusese acesti bani deoparte dupa vinzarea recoltei, dosindu-i laolalta cu bijuteriile atunci cind isi diduse seama c& Jones avea de gind sd investeascd in proiectul sau minier intreaga contravaloare a recoltei. Ce-a fost a fost, isi spuse ea. Acum trebuia si-si indrepte atenfia spre viitor. Norocul ei se afla pe o panti vadit descendenta, dar cel putin Elenora nu-era chiar singur4 pe lume. Era logoditd, urmind sa se marite cu un domn foarte dragut. Atunci cind Jeremy Clyde va afla despre situatia ei disperatd, Elenora stia cd se va grabi s4-i vind in ajutor. Si va insista ca ei doi si grabeasca data cununiei. Da, cu siguranfa ca asa se va intimpla, gindi ea. Jar dupa aproximativ o lund de zile, teribilul incident va ramine de domeniul trecutului. Ea va fi atunci o femeie casdtorité si va organiza gi conduce 0 noua gospodarie. Perspectiva o bucura grozav. ~ Daca exista un talent in care excela cu-adevarat, atunci acela era priceperea ei de a organiza si a supraveghea puzderia de treburi solicitate de buna functionare a unei gospodarii- model sia unei ferme prospere. Se descurca in orice situatie, de la incheierea vinzarii profitabile a recoltelor si pina la evidenta unei stricte contabilitati, avind griji de toate reparatiile curente, de angajarea servitorilor si a lucratorilor agricoli, precum si de prepararea leacurilor medicinale in casa. Dacé s-ar stridui, ar putea deveni o sofie ideala pentru Jeremy. 16 * Mai tirziu in aceeasi sear, Jeremy Clyde intra cu calul la galop in curtea hanului exact in momentul in care Elenora © instruia pe nevasta hangiului cit de important este s& se asigure ca cearsafurile ei sint proaspat spalate. Cind se uiti pe fereastra si vazu cine sosise, Elenora intrerupse brusc lectia gi.se grabi sa coboare. Nuse opri decit in bratele primitoare ale lui Jeremy. — Iubita mea. Jeremy o imbratis4 scurt, dupa care o departa usor de el. Chipul lui frumos purta semnele unei mari ingrijorari. Am venit de cum am auzit trista veste. Ce cumplit trebuie s4 fi fost pentru tine! $i ereditorii tatalui tau vitreg au luat chiar totul? Casa? Intreaga proprietate? Elenora ofta. —Mé& tem ci da. — Este o lovitura ingrozitor de grea pentru tine, draga mea. Nici nu stiu ce sa-fi spun. 5 Se simtea insa ca Jeremy avea si-i spuna ceva extrem de important. fi lua ceva timp pentru a ajunge la subiect si o asigura in. prealabil pe Elenora ca i se rupe inima ca este nevoit si-i.fringd si ei inima cu ceea ce avea de zis, ins& realmente nu avea incotro. Totul se reducea, de fapt, la o chestiune foarte simpla: din pricina c&.fusese deposedati de mostenirea ei, el era nevoit sa rupa imediat logodna. La scurt timp dupa aceea, tinarul pleca la fel de grabit precum venise. Elenora urca scara pind in odaita ei si comanda o sticlé din cel mai ieftin vin pe care il avea hangiul. Dupd ce sticla de vin fi fusese adusa in camer, incuie usa, aprinse o luminare $i igi tuna un pahar plin-ochi cu reconfortanta licoare. Ramase timp indelungat privind in noapte, bind vinul prost si gindindu-se la viitorul ei. Acum era intr-adevar Singuré pe lume. Era un gind straniu si tulburator. Viata ei bine rinduita fusese intoarsa cu susul in jos... ; Cu numai citeva ore ‘nainte, viitorul i se paruse cit se 17putea de clar si de luminos. Jeremy proiectase s4 se mute, dupa nunta lor, la ea acas&. Elenora isi facuse o imagine trandafirie despre traiul ei-ca sotie gi partenerd de viata; imagi- ne in care ea conducea gospodaria, fi crestea pe copiii lor si continua si supravegheze bunul mers al afacerilor fermei. lar acum, diafanul balon-de sapun din visul ei se sparsese. insa foarte tirziu in noapte, dupa ce aproape tot continutul sticlei de vin se dusese, Elenora avu sentimentul ci acum era liber aga cum nu mai fusese niciodata in viata ei. Pentru prima oara, acum nu mai avea nici un fel de obligatii fata de nimeni. Nu mai avea nici servitori si nici alti locatari care s4 depinda de ea. Nimeni nu mai avea nevoie de ea. Nu mai avea nici radacini, nici legaturi, nici casa. Nu mai exista nimeni cdruia sa-i pese dacd ea devenea faimoasa ori daca tira numele Lodge prin noroiul unui imens scandal, exact asa cum facuse bunica ei. Avea acum o nesperata ocazie de a da un nou curs existentei sale. : {n lumina palid& a primilor zori, intrez4ri o uluitoare perspectiva a unui cu totul alt viitor pe care si l-ar putea fauri. Era un viitor in care va fi eliberata de fncorsetarile structurilor rigide si inguste in care ar fi fost silitd si evolueze jntr-o mica comunitate rurala, un viitor in care isi va putea controla propriile posesiuni si propria situatie financiara. fn acest nou viitor grandios va fi capabila s4 facd lucruri pe care nu le-ar fi putut.realiza niciodata in vechea ei existen{a. Si-ar putea permite sa guste chiar gi din acele rare placeri stimulatoare despre care bunica ei 0 asigurase c4 nu puteau fi gasite decit in bratele barbatului potrivit. insd nu va fi nevoita si pliteasca preful pe care cele mai multe dintre femeile de conditia ei social il plateau pentru a cunoaste aceste placeri, igi jura ea. Nu va fi nevoita sa se c&satoreascd. La urma urmei, nu mai exista nimeni caruia sa-i pese daca isi facea numele de rusine. Da, acest nou viitor va fi unul maret. Nu trebuia decit si giseasca o cale de a plati pentru a ajunge la el. A . Taspaimintatoarea fata cadaverica se ivi dintr-o data, materializindu-se din adincurile insondabilului intuneric precum cine stie ce pazitor demonic insarcinat cu apararea unor taine interzise. Lumina lanternei imprastie o stralucire diavoleasca peste figura care se holba, fncremenita. Barbatul aflat in mica barca zbiera la vederea monstrului, ins nu avea ciné s-l auda. Racnetul siu de spaima se reverbera la nesfirsit intre stravechile ziduri de piatra care fl cuprindeau fntr-un coridor de noapte eterna’. Socul ‘accentua balansul. incepu sA se clatine, facind ca barcuta si danseze de o maniera periculoasa in curentul apei intunecate. Inima fi bubuia in piept. Omul se simti brusc inundat de 0 transpiratie de gheafa. I se taie respiratia. Reflex, barbatul inclesta miinile pe prajina lunga pe care . o folosea pentru a impinge ambarcatiunea contra curentului lenes, ' straduindu-se din rasputeri sa se linisteasca. apei, mentinind barca nemiscata pe cind se stinsera si ultimele ecouri ale ingrozitorului sau urlet. Tacerea lugubra redeveni atotstapinitoare. Izbuti sa res- pire iar. Cu miinile inca tremurind, se zgii la capul ceva mai mare decit unul omenesc. Era doar inca una dintre anticele statui clasice care zaceau ca atitea alte trupuri dezmembrate de-a lungul malurilor riului subteran. Coiful acesteia atesta cd era o intruchipare a Minervei. 19Cu toate cA nu era prima asemenea statuie pe linga care trecuse pe parcursul bizarei calatorii, este sigur ci asta era cea mai infricosatoare. Aratarea aducea mai bine ca oricare cu un cap retezat, azvirlit neglijent fn noroiul de linga riu. Omul se cutremura din nou, inclestindu-se si mai tare de prajina si impingind cu putere. fl irita propria reactie la vederea capului. Ce se intimpla cu el? Nu putea accepta ca nervii lui sd cedeze atit de usor. Avea de tmplinit un destin. Barcufa fisni inainte, alunecind pe lingd capul de marmura care ramase in urma. Luntrea ocoli un alt cot al riului. Lumina felinarului dezvalui una dintre pasarelele joase si arcuite care treceau din loc in loc peste apa in diverse puncte.ale traseului. Erau punfi care nu duceau nicaieri, sfirsind la ambele capete in peretii tunelului care le inconjura. El se aplecd ugor ca si nu se loveasca la cap. ‘ oe Cind disparu si ultima urma de-spaima, agitata emotie a surescitarii reveni. Totul era exact aga cum descrisese predecesorul lui in jurnalul sau. Riul pierdut exista cu adevarat, rasucindu-se pe sub oras ca un veritabil canal navigabil care fusese ingropat si uitat cu multe secole in urma. Autorul jurnalului concluzionase ca romanii, niciodaté dispugi sa renunte la un potential proiect ingineresc, fuseser primii care canalizasera apele riului ca s4-i poatd inchide albia si apoi si construiasca deasupra ei. Erau evidente, ici si colo, la lumina felinarului, lucrarile lor de zidarie. fn alte locuri, tunelul subteran prin care curgea riul dezvaluia ar- cade construite in stil medieval. Apele ingradite functionau, fara indoiald, ca un nestiut canal colector pentru marele oras de deasupra, captind precipitatiile si infiltratiile din canalizarea Tamisei. Mirosul era pestilential. fn locul acesta de perpetu’ bezna era atita liniste incit se putea auzi fognetul sobolanilor gi al celorlalte vietuitoare parazite care misunau pe malurile inguste ale riului subteran. ‘ 20 Nu mai este mult, isi zise el. Jn cazul in care indicafiile din jumnal erau corecte, avea si dea curind peste cavoul de piatra care marca intrarea in laboratorul subteran secret al predecesorului sau. Spera din tot sufletul sé gaseasca ciudatul mecanism acolo unde fusese abandonat cu atitia ani in urma. Cel ce trecuse pe-aici fnaintea lui fusese obligat s4 renunte la extraordinarul proiect din cauza ca nu fusese in stare si descifreze gi ultima mare enigma din vechiul lapidarium. fns& barbatul din barca stia cd el reusise acolo unde eguase predecesorul sau. Izbutise sa descifreze instructiunile batrinului alchimist. Era sigur ca va putea duce treaba la bun sfirgit. : Dac& ar fi suficient de norocos incit s& gaseasca masinaria, mai ramineau destule probleme de rezolvat pind ce ar putea so puna in functiune. Trebuia sa mai descopere unde se afla pietrele lips si sd se descotoroseasca de cei doi batrini care cunosteau gi ei secretele trecutului. Dar nu intrevedea o mare dificultate in aceast incercare. Informatia era cheia succesului, iar el stia cum sa 0 obtina. Se invirtea in inalta societate, astfel incit avea citeva legaturi utile in aceasta lume. Reusise insd s4-si petreacd mult timp gi in bordelurile si speluncile sordide pe care gentlemenii le frecventau.ca si gaseasc& pliceri mai putin sdnatoase. Descoperise ca astfel de locuri erau nesecate izvoare de birfe, zvonuri $i clevetiri. Mai exista o singura persoana care stia suficient incit si-gi dea seama de intenfiile lui, dar ea nu va fi un obstacol. Marea slabiciune a acelei persoane consta in dragostea ei pentru el.. Iar el izbutise intotdeauna sa se foloseascai de iubirea si de increderea ei pentru a o manipula. Nu, daca gisea in seara aceea mecanismul, nimic nu fl va mai impiedica s&-si implineasca destinul. / Pe cel care trecuse pe-acolo fnaintea lui il etichetasera drept nebun gi nu i se recunoscuse genialitatea. De data asta, ins, lucrurile se vor desfasura cu totul altfel. 21Dupa ce va termina de construit ucigdtorul mecanism si dupa ceva proba uriasa lui putere distructiva, intreaga Anglie, ba chiar intreaga Europa vor fi nevoite si recunoasca meritele unui adevarat nou Newton. 2 Nu e bund. E prea timida. Prea moltie. Arthur se uita la uga care se inchidea in urma femeii cu care terminase de discutat. Am crezut ca am fost'suficient de explicit cind am afirmat cd am nevoie de o doamni inteligenta si cu 0 oarecare prestanti. Eu nu caut genul tipic de insofitoare platita. S4 vedem inca una. Doamna Goodhew schimba 0 privire cu doamna Willis, asociata ei. Arthur sesiz4 ca amindoua ajunsesera aproape la capatul rabdarii, in ultima ord si jumatate intervievase sapte solicitante. Nici una dintre aceste femei, abatute si dureros de lipsite de eleganti, de pe lista Agentiei Goodhew & Willis nu se apropiase de profilul acceptabil pentru postul oferit de el. Arthur nu o invinovatea nici pe doamna Goodhew, nici pe doamna Willis pentru crescinda lor exasperare. El insusi trecuse de multa vreme dincolo de pragul exasperarii. Acum era disperat. : Doamna Goodhew isi drese glasul si incrucisi miinile ei mari si competente pe masa de lucru, privindu-l pe Arthur cu un aer sever. on Domnul meu, imi pare rau sa ti-o spun, dar am epuizat intreaga noastra list de solicitante adecvate pentru postura de insofitoare. — Imposibil. Nu se poate sa nu mai fie chiar nimeni. Trebuia s& mai fie macar inca o candidata. Tot planul lui atima de gasirea femeii potrivite. Doamna Goodhew gi doamna Willis fl fulgerara cu 22 privirea dindaratul identicelor lor mese de lucru. Amindoua erau niste femei deosebite. Doamna Goodhew era inalti si generos proportionata, cu un chip care ar fi-putut fi stanfat cu succes pe efigia unei vechi monede. Asociata ei era subtire si ascutita ca un foarfece. f YL Amindoua erau-imbracate sobru, dar scump. Parul lor era judicios de carunt, iar in ochi li se putea citi o considerabila experienta. Pe usa de la intrare scria ca Agentia Goodhew & Willis furnizeazi fri incetare, de cincisprezece. ani, insofitoare platite si menajere pentru persoane de buna tondifie. Faptul c& aceste douad doamne pusesera bazele unei aserienea agentii care functiona de.atita timp si atit de vadit profitabil era o dovada indubitabila a inteligentei si a simfubui.lor practic. Arthur se uiti la expresiile lor ferme si isi cintari optiunile. Inainte de a ajunge aici, mai fusese la inci doua agentii similare, care se Jkudau cu o larga selectie de doamne care cdutau de lucru ca insofitoare platite. Fiecare dintre cele doua agenfii Ti prezentasera citeva exemplare insipide. fncercase un evident sentiment de mila pentru toate solicitantele. El intelegea ca doar cele mai cumplite condifii de sdrcie lucie le puteau impinge pe aceste femei sa aocepte o asemenea pozitie. {nsa el n-avea.nevoie de o femeie care s& stieascd compasiune celor din jur. a Arthur isi inclesta miinile la spate, se propti pe picioare si, din celalalt capat al incdperii, se uita insistent la doamnele Goodhew si Willis. : : —Dacé ati epuizat toata lista de candidate adecvate, spuse el, pentru mine solutia este foarte limpede. Gasiti-mi o solicitanta inadecvata. Cele doua femei il privira de parca barbatul isi pierduse brusc mintile. Doamna Willis isi reveni prima. —Domnule, aceasta este o agentie respectabila. Noi nu avem in evidentele noastre candidate inadecvate, zise femeia 23cu glasul mai ascutit ca un brici..Noi garantam c& absolut toate solicitantele noastre au reputatii mai presus de orice repros. Referintele lor sint impecabile. oo ~ Poate ca ar trebui si va adresati unei alte agentii, fi sugera doamna Goodhew cu vocea inabusiti. nid ~N-am vreme sa ma adresez altei agentii. Nu-i venea si creada c& planul lui conceput cu gtija era pe cale sa esueze atit de lamentabil pentru simplul motiv cd nu putea gasi femeia potrivita. Presupusese cdi aceasta'va fi partea cea mai simpla si mai direct’ a intregului proiect. fn realitate, se dovedea uluitor de complicati. V-am spus ca trebuie si gasesc imediat pe cineva potrivit pentru acest post si:.. spatele lui, usa camerei se deschisese cu zgomot, punind capat elocintei sale. : Se intoarse si, impreund cu doamnele Goodhew si Willis, se uiti la femeia care navalise in incdpere cu energia unui mic uragan. : bos Arthur observa imediat cd femeia se straduise, poate din intimplare, desi el binuia ci mai degraba jntentionat, si distraga atentia de la trisdturile ei remarcabile. Niste ochelari cu rame aurii umbreau partial ochii ei vioi, de culoarea chihlimbarului. Avea un par lucios, negru.ca abanosul, strins sobru la spate, de o manieri mult mai potrivita pentru o menajera sau camerista. es Purta 0 rochie cu aspect rezistent, confectionata dintr-un material gros, intr-o nuanti stins& si anosti de gri. Rochia parea sa fi fost dinadins croitd pentru a o face pe purttoarea ei s& pard mai-scunda si mai gras& decit in realitate. © Cunosc&torii din inalta societate si nesuferitii tineri afemeiati care isi faceau veacul pe Bond Street la agatat de Prospatura ar fi exclus-o cu siguranti din start pe aceasta creaturd. ins& ei mu erau decit niste prosti superficiali, gindi Arthur. va va Aprecie maniera hotirita si totusi gratioas& in care se misca femeia. Nu exista la ea nici urma de ezitare sdu de 24 timiditate. fn ochii ei licdrea. scinteia unei inteligente sclipitoare. Radia spirit gi-hotarire ferma. fn incercarea lui de a ramine cit mai obiectiv cu putinta, Arthur concluziona ca femeii fi lipseau perfectiunea gi rafinamentul de suprafataé care i-ar fi putut face pe barbatii din lumea bund sa o considere ca pe un diamant de prima calitate. Si totusi, avea ceva care atragea atentia, o forta interioara gi o vitalitate care fi-confereau o aura invizibila. imbracata intr+o rochie potrivita, nu ar fi trecut neobservata intr-o sala de bal. — Miss Lodge, va rog, nu puteti intra acolo! Femeia cu privire haituitd care ocupa masa de lucru din biroul din fata aparu derutatd in, cadrul usii..V-am spus cd doamnele Goodhew gi Willis diseut 0 problema foarte importanta cu un client. ~Nu-mi pasa nici chiar daca ar discuta despre testamente ori despre preparativele in vederea propriilor lor fnmormintari, doamna McNab. Vreau sa vorbesc imediat cu ele. M-am saturat sa inghit atitea baliverne. . Miss Lodge se opri in fata celor doua birouri gemene. Arthur stia ca nu il observase, deoarece el statea in picioare mai la o parte, oarecum in penumbra. De vind era in parte si ceata groasa de dincole. de geamurile incaperii. Picla nu lisa s& intre decit o vagd lumina cenusie. Slaba iluminare a biroului nu batea prea departe. ‘ Doamna Willis scoase un oftat prelung gi chinuit, adoptind instantaneu o expresie care sugera ca se resemnase in fata unei implacabile sorti. . Doamna Goodhew, evident croité dintr-o stofa mai tenace, s&ri in picioare ca arsa. + Cum Dumnezeu ‘de ffi permifi si ne deranjezi de o maniera atit de revoltitoare, Miss Lodge? — Incere doar sa corectez falsa impresie potrivit careia eu m-as aflain cdutarea unui-post in gospodaria unei betive ori a unei ticdloase destrabalate. Miss Lodge miji ochii. As 25vrea sd lamuresc un lucru. Am urgenta nevoie de un loc de munca. Nu-mi mai pot permite luxul de a mai pierde timpul discutind cu tot felul de potentiale angajatoare care sint evi- dent inacceptabile. ~O sa discutém asta mai ti, Miss Lodge, fi reteza doamna Goodhew elanul. . — Ba 0 sa discutim totul chiar acum. Vin direct de la intilnirea pe care mi-ati aranjat-o in aceasta dup4-amiaza $i va pot asigura ca nu am de gind sa accept acest post, indiferent daca ar fi unica posibilitate pe care ati avea-o pentru mine. Doamna Goodhew surise cu superioritate, afisind un aer de retinut triumf. : — Miss Lodge, de fapt se éntimpla ca aceasta sa fie unica si ultima posibilitate pe care sa ti-o putem oferi. H Miss Lodge se incrunta. —Nu fi absurda! Oricit de deranjanti ar fi aceasta situatie pentru tofi cei implicati, si mai ales pentru mine, mi-e teama cA trebuie si grabim rezolvarea problemei. Doamna Goodhew schimba rapid 0 privire cu doamna Willis, dupa care se uité din nou la Miss Lodge. —Ba dimpotriva, replica ea glacial. Nu vad nici o ratiune in a-fi mai aranja alt intrevedere. — Doamna Goodhew, eu cred ca n-ai fost atenta la ceea ce am spus, protesta Miss Lodge. Am imediata nevoie de un post. Angajatoarea mea actuala pleacd poimiine din oras pentru a-si vizita o prietend din provincie. A avut bunavointa sd-mi permit sa locuiesc in continuare la ea pina ce va pleca, jns& dupa aceea voi fi obligata si-mi gasesc o noua locuinta. Locuinta pe care nu mi-o pot permite in aceasta clipa din cauza salariului extrem de mic pe care l-am primit in ultimele huni. Doamna Willis clatina din cap cu aerul ca regreta sincer. — Noi am facut tot posibilul de a-ti asigura un alt. post, Miss Lodge. fn ultimele trei.zile ai avut cinci interviuri, cu cinci cliente diferite, insd nu te-ai ridicat la inaltimea asteptarilor fn nici una din aceste ocazii. 26 —Nu eu am fost cea care a dat greg in intrevederile acelea, ci toate potentialele angajatoare. Miss Lodge ridica o mina inm&nusata si incepu si enumere pe degete: Doamna Tibbett era cherchelitd de-a binelea cind am sosit la ea $i a continuat sd gilgtie din sticla ei de gin pina cind s-a pravalit pe canapea si a adormit-bustean. Nu pot sa inteleg de ce mai cauti o doamna de companie. N-a fost in stare si lege nici macar doua vorbe, intr-o conversatie coerenta. — Destul, Miss Lodge! suiera doamna Goodhew printre dintii inclestati. — Doamna Oxby nu a scos 0 vorba pe tot parcursul interviului, ldsindu-l pe fiul ei s4 conduca discutia. Miss Lodge se infiora. Era evident ca respectivul este unul dintre acei barbati ingrozitori care le terorizeaza pe femeile slabe de inger si neajutorate din propria lui gospodarie. Situatia era imposibila. N-am de gind sa locuiesc sub acelagi acoperis cu un asemenea barbat abject. + Miss Lodge, te rog! Doamna Goodhew puse mina pe un prespapier sil ridicd putin, izbindu-i apoi cu zgomot pe biroul ei. Miss Lodge o ignora. — Dupa aceea a urmat doamna Stanbridge, care era atit de bolnava, incit a fost nevoita sa discute cu mine raminind intins& in pat. Mi-a fost mai mult decit limpede c4.ea nu va mai trai peste doua saptimini, De toate treburile ei se ocupa deja rudele, care de-abia asteapta ca ea si dea ortul popii pentru a-i mosteni averea. Mi-am putut da seama imediat ca n-ag putea s4-mi primesc salariul de la ei. Doamna Goodhew se ridica si se burzului: —Nu sint de vind potentialele angajatoare pentru situatia dumitale, Miss Lodge. Numai dumneata esti vinovata ci nu ai izbutit sa-ti asiguri un nou angajament. — Nici vorba! Nu am intimpinat nici 0 dificultate ca sa obtin un post acceptabil fn urmé cu sase luni, atunci cind am apelat pentru prima oara la firma voastra. 27- ~ Doamna Willis si cu mine am ajuns la concluzia ca dumneata ai avut acest noroc doar fiindcd prima dumitale angajatoare s-a intimplat sa fie o excentrica notorie care, dintr-un motiv extrem de greu de inteles, te-a gasit amuzanta, declara sententios doamna Goodhew. ~ Din pacate pentru dumneata, Miss Lodge, adiuga cu o rautdcioasa veselie doamna Willis, in prezent ducem o acuta lipsa de clienti excentrici $i in general nu sérvim asemenea cliengi. Arthur isi didu seama ca tensiunea din inc4pere crescuse pina intr-atit incit cele trei femei uitasera de prezenfa lui. Miss Lodge rosise de furie. ~ Doamna Egan nu este o excentrica. Este o fomeie inteligenta si umblata prin lume, cu un foarte larg orizont de preocupari. — fn urma cu douazeci de ani a avut uh sir de iubiti si iubite despre care se zicea ca ajunsese si cuprinda aproape jumatate din lumea bun, i-o intoarse doamna Goodhew. Umbla vorba ca este o devotata adepta a conceptiilor bizare ale lui Wollstonecraft cu privire la comportamentul feminin. Refuza s4 manince carne, studiaza metafizica $i toata lumea stie c& a calatorit cindva pina in Egipt si inapoi doar in compania a doi servitori. — Mai mult decit atit, este bine cunoscut faptul cd ea nu poarta decit rochii din materiale de culoare mov, completa $i doamna Willis. Stai linistita, Miss Lodge, etichetarea ei drept excentrica este cea mai politicoas caracterizare pe care i-o putem face actualei dumitale angajatoare. — Dar este o caracterizare absolut nedreaptd. Ochii lui Miss Lodge scinteiara de revolta. Doamna Egan este o femeie deosebitaé. Nu va permit sa o calomniati. Arthur se trezi amuzat si bizar de fascinat de loialitatea domnisoarei Lodge fata de curind ex-angajatoarea ei. — Nu se afla acum in discutie trasdturile personale ale doamnei Egan, pufni doamna Goodhew, oricit de vrednice 28 de stima le consideri dumneata. Adevarul este cd noi nu mai avem cum si te ajutam, Miss Lodge. —Nu pot sd cred asa ceva, replici Miss Lodge. Doamna Willis ridicd din sprincene. — Cum te astepfi si-ti gisim un post, Miss Lodge, cind dumneata ai refuzat cu indirjire s4 adopti un comportament adecvat unei adevarate doamne de companie? Ti-am explicat de nenumirate ori cd o atitudine blinda gi umila, ca si un fel retinut gi linistit de a vorbi sint imperative. —Dar am fost mult prea umila si mult prea blind&. Miss Lodge parea sincer jignita de critica. Tar in legatura cu felul meu de a vorbi, va desfid pe oricare dintre voi sa dovediti ci nu a fost retinut si calm. Doamna Willis privi exasperata in tavan, cdutind evi- dent ajutorul instantei divine. — Parerea dumitale asupra comportamentului adecvat difera in masura considerabild de aceea a agentiei noastre, cotcodaci doamna Goodhew. Noi nu te mai putem ajuta, Miss Lodge. Arthur observa ci Miss Lodge i incepuse si dea semne de ingrijorare. Maxilarele ei ferme si elegante se inclestasera vizibil. isi didu seama cd era pe cale si schimbe tactica. — Hai s nu ne pripim. Sint convinsa cd trebuie s4 mai aveti in dosarele voastre si alte potentiale angajatoare. Si, brusc, le aruncd celor doud doamne un fermecator suris a c&rui strilucire ar fi putut s4 lumineze o intreaga sala de bal. fn cazul in care mi-ati permite sa le rasfoiesc putin, cu siguran{a ci ag putea s4 economisesc foarte mult timp de ambele parti. ~ Si te lism si rasfoiesti dosarele clientilor nostri? sari doamna Willis ca electrocutatd. Sub nici un motiv! Aceste dosare sint confidentiale. ~ Fii linistita, spuse Miss Lodge. Nu intentionez s4 dau sfoara-n tari despre clientii vostri. Nu doresc. decit sa 29rasfoiesc rapid aceste dosare pentru a-mi forma o parere in cunostinfa de cauza asupra viitorului meu angajament. Doamna Willis se uit chioris la interlocutoare de-a lungul nasului ei ascutit. — Ma tem ca nu intelegi deloc mersul lucrurilor, Miss Lodge. Angajatorul este cel care decide pe cine vrea'sa angajeze, nu invers. . - Ba eu cred c4 dumneata nu intelegi. Miss Lodge mai facu inca un pas catre masa de lucru a doamnei Willis, dupa care se apleca usor, sprijinindu-se cu miinile inmanusate de suprafata lustruitéa. Eu nu-mi-pot permite si mai pierd nici un moment. A fmi permite s4 ma uit prin dosare mi se pare o abordare extrem de rationala a problemei cu care ne confruntam. ~—Noinu ne confruntam cu nici un fel de problema, Miss Lodge. Doamna Goodhew inaltase din sprincene. Problema este exclusiv a dumitale. Mi-e teamé ca, incepind din aceasta clipa, va trebui sa ti-o rezolvi fn alta parte. - 7 Imposibil! V-am explicat deja cd nu mai dispun de timpul necesar ca s& apelez la o alta agentie. Am nevoie deo angajare inainte ca doamna Egan sa plece in provincie. Hotarirea lui Arthur era deja luata. — Miss Lodge, te-ag ruga sa iei in considerare inca o oferta de angajare din partea acestei agentii. 3 Sunetut glasului sau, tenebros, rece, controlat si venit parca din intunericul din spatele ei, o sperie pe Elenora pina intr-atit incit fu cit pe ce s4 scape din mina posetuta. . Se intoarse iute, cu o mica exclamatie gituita. Vreme de citeva clipe, tulburata, nu putu sa-l vada bine, dar isi diadu 30 imediat seama ca, oricine ar fi, barbatul respectiv se putea dovedi periculos. O cuprinse.un straniu si placut fior anticipativ. i Ja Se grabi s4-si reprime senzatia. Nu mai reactionase niciodat asa in fafa unui barbat. Cu sigurantd cd asta se datora nivelului scazut de iluminare a incdperii. Ceafa coborise in fata ferestrelor, iar cele dou’ -mici limpi de pe birourile doamnelor Goodhew si Willis imprastiau, in conditiile date, mai mult umbre decit lumina. : Apoi Elenora isi dadu seama c& avea inca pe nas ochelarii pe care fi imprumutase de la doamna Egan ca s& sporeascd impresia de credibilitate ca doamna de companie pentru interviurile din ziua,aceea. Duse repede mina la ochelari, fi scoase si clipi de citeva ori, readaptindu-si vederea. Acum il putea distinge destul de clar pe barbatul din penumbra, ceea ce nu-i schimba cu mult prima impresie. Ba chiar fi spori intr-o oarecare masura tendinta catre prudenta, ca si interesul fata de el. : Me — Scuzati! se grabi si exclame doamna Willis. Aproape c& am uitat de prezenta dumneavoastra, domnule. Ne pare ru. Permiteti-mi sa va fac cunostint cu Miss Elenora Lodge. Miss Lodge, da-mi voie s4 ti-l prezint pe domnul conte de St. Merryn. ’ : St. Merryn inclina ugor din cap. ~_ tncintat $4 te cunosc, Miss Lodge. Nu s-ar putea spune cé este ,,un barbat frurnos“, gindi Elenora. Forfa, stapinirea de sine $i patrunzatoarea inteligenta care se puteau deslusi pe trasiturile lui nu mai lasau loc si pentru eleganta, rafinament $i traditionala frumusefe masculina. : , Pirul lui era de un castaniu inchis. Ochi indescifrabili, de un superb verde-cenusiu, 0 priveau parc din adincul fiintei lui, Barbatul avea nas indraznet, pometi inalti si un maxilar hotarit conturat, caracteristici distinctive pentru persoanele pricepute in arta vinatorii. 31__ Elenora tresari cind isi dadu seama c4 ingaduise ima; inatiei sale s4 o ia razna. Avusese 0 zi foarte grea. $i regasi stapinirea de sine si facu o reverenti in directia barbatului. : : ~Inaltimea voastra. . — S-ar parea cd ne-am putea fi reciproc de folos, Miss Lodge, spuse el. Arthur continua si.o priveasca drept in ochi. Dumneata ai nevoie de un post. Iar eu am o ruda mai indepartatd, vaduva a unui var de-al meu din partea tatalui, care locuieste la mine in timpul Sezonului*. As avea nevoie de o doamna de companie pentru ea. Sint dispus sa-ti triplez onorariul obignuit. i : _ Sa-i tripleze onorariul. Elenora rimase cu risuflarea tdiatd. Ai grija, tsi spuse ea. Orice ar face, trebuia sa-si pastreze aerul de calm4 demnitate. Avea sentimentul cd, in cazul in care St. Merryn ar detecta la ea cel mai mic indiciu cd ar fi slaba de inger sau usor iritabilA, si-ar retrage imediat oferta. Elenora impinse usor barbia inainte, oferindu-i ceea ce spera ea a fi un zimbet de politete retinuta. “ —~ Sint gata sa ‘discutim conditiile acestui‘angajamen domnule. : oo, Le auzi pe doamnele Goodhew si: Willis susotind intre ele, ins& nu le acordé nici o atentie. Era prea preocupatd acum s& observe satisfactia care licri scurt in enigmaticii ochi yerzi ai contelui. : — Ar mai fi si alte indatoriri pentru acest post, in afara celor obignuite ale unei insofitoare platite, rosti prudent St. Merryn. . . Elenora igi aminti de vechea zicala potrivit careia lucrurile sint prea frumoase pentru a fi adevarate si isi ficu curaj s astepte urmarea. ‘ ~— Nu stiu de ce, dar nu m& mir deloc si aud asa ceva, replica ea sec. Sinteti atit de bun si-mi explicati despre ce ar putea fi vorba? *” os *Perioada in care inalta ‘societate se'reuneste la Londra. Au loc numeroase baluri si petreceri (n.r.). % 32 — Bineinfeles. St. Merryn se intoarse spre doamnele Goodhew gi Willis. As prefera s4 port aceast4 convorbire cu Miss Lodge intre patru ochi daca nu va deranjeaza prea tare. Apoi tacu o clipa, schitind un zimbet vag. Este vorba de o chestiune intima de familie. Cred ca ma intelegeti. — Desigur, zise doamna Goodhew. Parea bucuroasa cai se oferise 0 nesperata ocazie de a iesi din incipere. Doamna Willis? : Doamna Willis era deja in picioare. — Dupa dumneata, doamna Goodhew. Cele doua femei ocolira sprinten birourile si traversara inc&pérea. fnchiserd foarte hotarit usa in urma lor. camera se lisa 0 tacere apasatoare. Elenorei nu-i placu senzafia de iminent pericol care o insofea. Ceva din surescitarea initiala disparuse, inlocuitd de precautie. Simtea o racoare ciudata in palme. O apasa si ceata densa din fata ferestrelor. Ceafa era atit de groasd incit nu se mai vedeau cladirile de pe cealalta parte a strazii inguste. Era doar o inventie a imaginatiei sale sau camera in care se aflau cei doi devenise dintr-o data extraordinar de mica si de intima? St. Merryn traversa hotarit odaia si se opri in fata unei ferestre. Medita o clipa asupra piclei fara forma care invadase straduta. Elenora stia cd el se intreba cit de mult trebuia sa-i spun pentru inceput. : —O si-ti vorbesc absolut sincer, Miss Lodge, incepu el intr-un tirziu. Nu le-am spus doamnelor Goodhew gi Willis tot adevarul. Eu nu am nevoie de o doamn’ de companie pentru ruda aceea a mea, cu toate cd ea locuieste intr-adevar acasa la mine. — Inteleg. Dar atunci de ce anume aveti nevoie, domnule? — De 0 logodnica. Disperata, Elenora inchise ochii. Tocmai cind incepuse sa creada ca n-ar fi posibil si mai intilneasca, prin intermediul firmei Goodhew & Willis, un angajator potential mai 33deplorabil decit cei pe care fi cunoscuse deja, conchise ca acum avea de-a face si cu unul nebun de-a binelea. —Miss Lodge? fn linistea mormintala din incdpere, vocea lui sfichiuise ca un bici. Nu te simfi bine? Tresarind, deschise din nou ochii si apela la ajutorul a ceea ce considera ea a fi un zimbet plin de intelegere. —Ba da, domnule, ma simt chiar foarte bine. Totusi, poate ca ar fi mai bine si chemam pe cineva? — Poftim? — Vreo ruda sau vreun servitor. Apoi sovai si adauga delicat: Ori poate un infirmier? Cei lipsiti de mijloace materiale igi trimiteau rudele nebune in iadul ospiciilor, dar printre oamenii cu dare de mina se obisnuia ca ruda suferinda sa fie internat intr-un sanatoriu particular. Elenora se intreba cind anume evadase St. Merryn din respectivul sanatoriu gi dacd sesizase cineva lipsa lui din celula incuiata. — Un infirmier? St. Merryn se incrunta. Ce tot vorbesti? — Afar este cam negura si sumbru, nu-i asa? spuse ea binevoitor. Te poti rataci usor pe o asemenea vreme. Mai ales cind mintea omului era plind de fantasme si de idei bizare, adauga in sinea ei. Dar sint sigura ca poate s4 vind cineva sa va conduca acasa. Daca ati vrea sa le spuneti doamnelor Goodhew si Willis unde sa dea de stire... St. Merryn intelese acum ce era in mintea femeii $i ochii lui se luminara de un amuzament glacial. — Dumneata crezi ca sint nebun, nu-i asa? — Nici vorba, domnule. Departe de mine un asemenea gind. Voiam doar sa va ajut. Facu prudenta un pas in directia usii. Dar daca exista totusi vreo problema, sint sigurd ca doamnele Goodhew si Willis vor izbuti si o rezolve. Gindindu-se ca n-ar fi deloc intelept din partea ei sa intoarca spatele unui lunatic, pierzindu-| astfel din ochi, ea bijbii cu miinile indarat, cdutind clanfa usii. — Fara indoiala. O clipa, St. Merryn surise crispat. Sint 34 absolut convins ca aceste doud doamne sint capabile sa se ocupe de orice, inclusiv de un client cu mintea deranjata. Dar, Miss Lodge, eu nu sint deloc nebun. Ridica din umeri. Cel putin aga cred eu. Te rog sd iei mina de pe clanti si iti voi explica totul pe indelete. Elenora nu schita nici o miscare. Barbatul inalfa putin din sprincene. —Iti promit cd va merita efortul. —In sens financiar? Arthur ridica ugor dintr-un colt al gurii. ~ Ar putea exista gi un alt sens? In ceea ce o privea pe ea, n-ar mai fi existat nici un alt sens. fn situatia ei precara, nu-si putea permite sd rateze nici 0 oferté rezonabila de angajare. Frumoasa perspectiva pe care si-o imaginase pentru ea fara nici un temei in lunga si fnsingurata noapte din urmia cu gase luni se dovedise mult mai greu de transpus in fapte decit crezuse ea atunci. Banii reprezentau cea mai mare problema. Avea absoluta nevoie de acest angajament. Se putea foarte bine ca St. Merryn sa fie nebun, insi nu parea nici depravat, nici betiv, asa cum se prezentase situatia in cele doud cazuri din dup4-amiaza aceea. De fapt, isi spuse ea, barbatul incepuse si semene din ce fn ce mai mult cu o persoani care stia si negocieze o afacere. Si ea admira aceasta calitate la un domn. Si cu siguranfa ca el nu se afla nici pe patul de moarte, ca in cazul celei de-a treia cliente potentiale. Dimpotriva, avea un dezarmant si extrem de incitant aer de vitalitate masculina, care ii stimea interesul intr-un fel pe care nici macar nu-l putea descrie. Nu era frumos, sau cel putin nu asa cum era Jeremy Clyde. Insa apropierea lui, care 0 ficea sd i se ridice parul pe ceaf’, i se parea neobignuit de excitanta. Fara tragere de inima, lua mina de pe clanti. Ramase ins& nemiscati, la citiva centimetri de locul pe unde s-ar fi 35putut salva la nevoie. O bund insofitoare platiti trebuia si stie si reactioneze in fata imprevizibilului. — Prea bine, domnule, va ascult. St. Merryn se apropie de biroul doamnei Goodhew si se rezema cu spatele la el, sprijinit in brate. Pozitia lui evidentia haina excelent croiti care ii imbrica umerii puternici. De asemenea, fi ingddui Elenorei si remarce cd avea pieptul lat, soldurile suple si abdomenul plat. Nu era nimic prea subtire, prea moale sau prea slab. — Am venit la Londra fn acest Sezon pentru citeva sAptamini cu unicul scop de a rezolva niste afaceri mai com- plicate. Nu te voi plictisi cu amanunte, dar in dowd cuvinte te informez ca intentionez si pun bazele unui consortiu de investitori. Acest proiect trebuie s rimini secret si privat. Daca esti familiarizata cu tot ce se intimpla in lumea buna, atunci cred ca stii cd ambele conditii sint extrem de greu de realizat simultan. Inalta societate traieste pe baza unei diete stricte de birfe $i zvonuri. Elenora isi permise s se relaxeze intrucitva. Poate cd pind la urma nu era deloc nebun. — Va rog sa continuati, domnule. — Din nefericire, dat& fiind situatia mea actuala si un anume incident care s-a petrecut cam acum un an, cred ca imi va fi destul de greu si-mi vad linistit de afaceri fara sa fiu deranjat de nimeni daca nu voi fi sters de pe lista celibatarilor. Ea isi drese glasul. ~ $i care ar fi situatia dumneavoastré actuald? se interesa ea cit de delicat se simti in stare s& 0 faca. Barbatul ridicd o sprinceana. — Am un titlu nobiliar, citeva propriet&ti destul de frumusele $i 0 avere substantiald. $i nu sint cAsatorit. — Suna binisor, sopti ea. Barbatul se arata usor amuzat. ~ Sarcasmul nu este o caracteristic foarte apreciati la o 36 insofitoare platita, dar dat fiind faptul cd eu sint la fel de disperat ca si dumneata, sint gata sa trec cu vederea de data asta. Elenora rosi. — {mi cer iertare, domnule. Am avut o zi grea astazi. —Te pot asigura ca si pentru mine ziua de azi a fost la fel de neplacuta. Era acum momentul si revind la subiect, gindi Elenora. — Da, imi dau bine seama ca situafia dumneavoastra va face sa fiti o marfa extrem de cdutata in anumite medii sociale. — $i cu siguranfa una destul de anosta in altele. Elenora se stradui s4-gi reprime un zimbet. O luase prin surprindere autopersiflantul lui umor sec. St. Merryn nu prea sa fi remarcat amuzamentul ei uluit. incepu sa bata usor cu degetele pe birou, intr-un anumit ritm. — Dar nu despre asta este vorba acum. Dupa cum iti spuneam, situatia mea este si mai complicata prin aceea ca in Sezonul trecut am fost logodit o vreme cu o tinara care pina la urméa a fugit cu un alt barbat. Acest& ultima informatie o surprinse pe Elenora si mai mult. — Mise pare incredibil. Barbatul se uité impacientat la ea. — Exist multe persoane care ar fi bucuroase sa-ti spuna ca tinara in chestiune a fugit in ultimul moment. — Hmm. — Ce naiba vrea si insemne asta? —Nimic deosebit. Ma gindeam ca poate dumneavoastra ati fost acela care a scdpat in ultimul moment, domnule. $i eu am patit la fel acum gase luni. {n ochii barbatului sticli o curiozitate rece. — Adevarat? Si asa se explicd de ce cauti un post de insotitoare platita? — Partial, da. Facu un gest larg cu mina prin aer. Dar dat fiind ceea ce stiu acum despre fostul meu logodnic, va pot spune cu toati sinceritatea ca prefer s4 caut de lucru in aceasta 37dupa-amiazi decit si fi apucat sd ma méarit cu un mincinos si un seducator, - inteleg. — fns& cred cd am vorbit destul despre viata mea personala, domnule. Partea bund este aceea cd vi inteleg perfect dilema. Atunci cind in lumea bund se va afla ci sinteti in orag, se va presupune cd ati revenit pentru a va incerca din nou norocul pe piata matrimoniala. Petitoarele din fnalta Societate va vor privi ca pe un proaspat candidat la insuratoare. —N-as fi putut s& prezint situatia mai concis gi mai pre- cis. Si iatd de ce, Miss Lodge, as avea eu acum urgentd nevoie de o doamni care si pozeze convingator ca logodnica a mea. Totul este cit se poate de simplu. ~ Sa fie chiar atit de simplu? intrebi ea precaut. — Bineinteles. Dupd cum fi-am spus, desi am venit aici pentru a pune bazele unei afaceri extrem de personale, toata Societatea va presupune c& m-am intors sa-mi caut o noua mireasi. Si nu vreau sa fiu nevoit sd iau la trei pazeste toate fetiscanele scoase acum in societate spre a-si gasi perechea, Daca voi fi perceput drept un om deja logodit, toate vinatoresele din Societate {si vor indrepta atentia asupra unui alt vinat. ‘Elenora se indoia serios ci planul lui St. Merryn va fio treaba simpli. Dar cine era ea ca s4-$i permita s4-1 contrazicd? — Mi se pare un plan cit se poate de dibaci, domnule, Zise ea politicos. Va doresc mult noroc, — imi dau seama cd nu crezi nici o clip c& voi reusi. Elenora suspina. ~ Nucred cd e cazul sa va reamintesc ci multi barbati in situatia dumneavoastra subestimeazi viclenia si hotarirea de care este capabila orice mama decisa sa asigure fiicei sale 0 partida cit mai stralucit& cu putinta. — Te asigur, domnif&, ci am cea mai bund parere despre femei. Tocmai de aceea am si urzit planul de a ma afisa in 38 Societate cu o asa-zisé logodnica in urmatoarele citeva saptamini. Asadar, accepti postul pe care fi-l ofer? . —Domnule, n-ag vrea sa ma intelegeti gresit. Nuam nimic impotriva si accept un asemenea post. Ba chiar as putea spune ca imi va face o deosebita placere sa interpretez un astfel de rol. Raspunsul ei il intrigaé evident pe Arthur. — De ce spui asta? 7 — Fiindca bunica mea a fost o foarte bund actrifa care a renunfat la scend pentru a se putea cAstori cu bunicul meu, explica ea. Mi s-a spus mereu cd seman izbitor cu ea. M-am intrebat adeseori daca fi seman si ca talent fn masura in care ii seman la infatigare. Rolul logodnicei dumneavoastra ar fi nu numai interesant, ci si provocator. ~Injeleg acum. Asadar... Elenora il intrerupse, ridicind o mina. . — Trebuie totusi sa fim realisti, domnule. Adevarul este cA, oricit mi-as dori eu, ca sa zic asa, sa joc teatru, si oricit de mult as avea nevoie de excelentul salariu pe care mi-1 oferifi, mi-ar fi extrem de greu si ma dau drept 0 logodnica potrivita pentru un barbat ca dumneavoastri. . Barbatul inclesta maxilarele, nerabdator. Guest ? treba Elenora. Cu ce sa incep oare? se in enora. . Facu un semn spre jupa ei pentru a-i arata barbatului litatea proast4 a rochiei cenusii. . , “ —In primal rind, imi lipseste garderoba adecvata acestui 1. . ° Arthur o privi atent si chibzuit din cap pind-n picioare. Elenora se simti ca o iapa de prasild premiaté scoasa la icitatie la tirgul Tattersall’s. : Hee nit hee griji in privinta garderobei, ° asigura St. Merryn. Nu. ma asteptam ca o femeie care solicité un post de insotitoare platita si posede genul de rochii potrivite unei asemenea farse. oe — Da, si in afaré de imbracdminte, ar mai fi problema 39virstei mele. Interviul se dovedeste din ce in ce mai jenant, | isi spuse Elenora. Cele mai multe dintre celelalte angajatoare potentiale o considerasera prea tin4rd pentru postul oferit. Totusi, in cazul de fata, era incontestabil prea in virsta. ~ Si ce ar fi in neregula cu virsta ta? se incrunta el. Eu am presupus ca ai pind-n treizeci de ani. SA nu-mi spui acum c& esti mult mai tindrd decit pari. Pentru cd in nici un caz eu nu caut o fetiscana de-abia iesit de pe bincile gcolii. Elenora scrigni din dinti, amintindu-si ca in dimineata aceea, cind se imbracase pentru interviurile programate, se aranjase anume in asa fel incit si arate ca o.doamna de companie. Cu toate astea, acum o irita oarecum s& constate c& el apreciase ca ar fi mai in virstd decit in realitate. . ~— Am sase ani peste douazeci, spuse Elenora, incercind sa-si pastreze tonul cit mai neutru cu putinta. Arthur dadu o data din cap, vadit satisficut. — Excelent. Esti destul de matura ca sa fi dobindit o oarecare cunoastere asupra lumii. Ai virsta ideala pentru ceea ce-mi trebuie mie. — Va mulfumesc si m4 simt magulita de aprecierea dumneavoastra, replicd ea caustic. Amindoi stim insa ca domnii de rangul si cu averea dumneavoastri se cisitoresc de obicei cu doamne foarte tinere, provenite din familii cu dare de mina si care de-abia au terminat scoala. —Lanaiba, doamni, dar noi discutam aici despre un post platit, nu despre o logodna adevarata, o puse el la punct. ffi dai foarte bine seama ci n-as putea sa angajez o fetigcand de saptesprezece ani. Nu numai cd o asemenea fata n-ar avea indeminarea si aplombul necesare pentru interpretarea unui astfel de rol, dar in cele din urmé e sigur c4 ea se va astepta ca totul si se termine cu 0 cdsitorie reala. Elenora nu-si dadu seama de ce, insd remarca asta o facu sa se infioare. Gindind logic, intelegea ci domnul conte nici nu s-ar gindi vreodati ca s-ar putea cdsitori cu femeia care ar juca timp de citeva s{ptamini rolul logodnicei sale. O astfel 40 de femeie era ca 0 actrita. Iar domnii bogati si influenti din lumea bund aveau doar legituri trecdtoare cu actritele si nu se cdsatoreau niciodata cu ele. / — Si cum aveti de gind s& punefi capat acestei logodne fictive, dupa ce va veti fi terminat afacerile din capitala? intreba raspicat Elenora. ; ~— Nu va fi deloc greu, raspunse el ridicind din umeri. Pur gi simplu te vei face nevazut& din Societate. Lumea va considera ca te-ai razgindit si te-ai intors la mogia familiei dumitale, undeva in nordul indepartat al farii. Pur si simplu te vei face nevazuta. Pe Elenora 0 cuprinse panica. Cuvintele acelea péreau prevestitoare de rele. Pe de alt parte, insa, el avea perfecta dreptate. Nu va fi foarte greu si dispara din cercurile unei societati atit de exclusiviste. fn definitiv, cei bogati si puternici trdiau intr-o foarte restrins4 lume a lor. Arareori se aventurau dincolo de granitele acestui tarim stralucitor, fara nici un interes pentru lumea care traia in afara lor. ; — Da, presupun cA nu va-fi nici o problema sa dispar, zise ea gindindu-se la situatie in ansamblu. Putini dintre ulteriorii mei angajatori'se vor invirti in aceleasi cercuri in care triiti dumneavoastra si cunoscutii dumneavoastra. $i chiar dac& frecventeaza lumea bund sau chiar daca voi intra in contact cu unii dintre prietenii lor din aceasté lume, ma indoiesc cd cineva m-ar biga in seam pe mine. lar 0 dat ce ma voi intoarce la statutul meu de insofitoare platita, nimeni nu imi va mai acorda nici o atentie. . — Oamenii vad numai ceea ce se asteaptd sd vada, se declara el de acord. Elenorei fi veni 0 idee. — Poate ca ar trebui sA ma folosesc de un alt nume in perioada in care voi juca acest rol, pentru a nu ma recunoaste nimeni. St. Merryn chicoti. — Vad ca intr-adevar te atrage ideea de a-ti lua un nume 41de sceni. Ins eu, personal, nu cred ca ar fi necesar, fiindcad ar complica inutil situafia in eventualitatea in care cineva din trecutul dumitale se va intimpla sa te recunoasca. — A, da, inteleg ce vreti si spuneti. Era oarecum dezamagita, dar se vazu nevoitd sé recunoascd cum ca barbatul avea dreptate. Este improbabil, insd daca s-ar intimpla s& ma intilnesc aici, la Londra, cu vreo cunostinta, imi va fi greu s4-i explic de ce mi-am schimbat numele. — Ca sa-fi spun drept, pe mine nu ma deranjeaza deloc ca te-ai putea intilni, in timp ce ffi joci rolul, cu vreo persoana care te cunoaste. Nu vad de ce un asemenea eveniment ne-ar afecta scenariul, ridicd el din-umeri. Atita vreme cit eu voi pretinde ca dumneata esti logodnica mea, vei fi acceptata ca atare. Eu sint considerat 0 persoana oarecum excentrica, asa incit nimeni nu se va ardta peste masura de socat cd doresc s& ma csatoresc cu o domnisoara fara conexiuni sociale. — Inteleg. St. Merryn zimbi glacial. — Cine ar indrazni s4 mi se opuna? — Da, desigur, spuse ea, intrucitva neplacut surprinsa de aroganfa lui nedisimulata. Ins contele avea dreptate. intr-a- devar, cine ar indrazni sd-l contrazica? Jar in legatura cu viitorul, ei bine, ea isi va face griji de-abia atunci cind va veni vremea. Nu-si permitea s4 dea cu piciorul unui aranjament extrem de profitabil doar din cauza unei. vagi temeri cd ar putea fi recunoscuta peste sase luni ca fiind fosta logodnicd a contelui. intr-adevar, didu ea multumita din cap. Da, cred cd am putea presupune ca nimeni nu va recunoaste intr-o insofitoare platita pe fosta logodnica a contelui de St. Merryn, asa ca nu ar trebui sa intimpin dificultati spre a obtine ulterioare angajamente. Elenora avu totusi o mica ezitare. Dar unde voi-locui cit timp ma voi afla in slujba dumneavoastra? Nu am o locuinta a mea, iar aici, in oras, este destul de scump sa stai cu chirie. -— Vei locui, bineinteles, acasa la mine. O s4 spunem lumii 42 ca ai venit din provincie pentru a face niste cumparaturi si a te bucura de Sezon. — Va asteptati. si accept s locuiesc sub acoperisul dumneavoastra, domnule? ridicaé ea din sprincene. Asta ar da nastere la multe birfe pe care sint sigura ca nu le doriti. — Nu este cazul s& te alarmezi din pricina reputatiei dumitale, Miss Lodge. Poti fi siguri ci vei fi permanent supravegheata cum se cuvine de catre o doamna fn virsta. Este absolut adevaraté povestea pe care le-am spus-o doamnelor Goodhew gi Willis, in legatura cu ruda mea vaduva care locuieste la mine pentru citeva saptamini. ~ fnteleg. Atunci, domnul meu, cred ca planul dumneavoastra ar putea sa functioneze. — Miss Lodge, tin sa va asigur ca planurile mele functioneaza intotdeauna. $i asta deoarece sint foarte priceput sa fac planuri si sa le execut. St. Merryn se exprimase fara urma de aroganf&, observa Elenora. Nu facuse decit sa-i explice cum stau lucrurile in cazul lui. — Gi totusi, acest plan mi se pare cam complicat, murmur ea. — Ai incredere in mine, Miss Lodge. Planul va functiona ireprosabil, iar la sfirsit ffi voi achita nu numai triplul onorariului dumitale obignuit, ci si o prima suplimentara. Elenora incremeni, de-abia mai indraznind sa respire. — Vorbiti serios, domnule? ‘ — Am mare nevoie de dumneata, Miss Lodge. Ceva imi spune ca esti perfecté pentru rolul pe care vreau sa-l joci si am de gind sa te rasplatesc aga cum se cuvine pentru talentul dumitale. Ea isi drese glasul. — Adevarul este ca eu economisesc fiecare banut pe care il pot pune deoparte pentru a-l investi apoi intr-o anumita afacere. ‘ — Chiar asa? $i despre ce fel de afacere ar fi vorba? 43Elenora sovai o clipa, dupa care hotari c4:nu are nici un | motiv s4 nu spuna adevarul. — Sper sa nu fiti prea socat, domnule, dar felul meu este acela de a ma apuca de comert. — Intentionezi s4-fi deschizi un magazin? o intreba elpe un ton uimitor de neutru. Pregatita sA intimpine o dezaprobare net, ea se simfi | ugurata c& el nu condamnase de la bun inceput planurile sale. fn conceptia oamenilor din lumea bund, a intra in comert | Constituia o actiune infricosatoare, care. trebuia evitata cu orice pret. in ochii Societitii, era de preferat s te scalzi in saracie decit si devii proprietarul unei afaceri comerciale. — Imi dau seama cd proiectele mele va vor soca, spuse | ea. Dar de cum o si string suficient de multi bani, intentionez sa deschid 0 librarie si o biblioteca publica. — Ba nu ma sochezi deloc, Miss Lodge, Eu mi-am sporit averea prin numeroase investitii profitabile. As putea spune ca am un oarecare talent pentru afaceri. ~ Cu-adevarat, domnule? Elenora fi zimbi politicos. Foarte delicat din partea lui, tsi zise ea. Amindoi stiau ca in ochii Societatii se casca o prapastie intre investitiile unui domn si ideea de a intra in comerf. Nu era nici o | problema ca o persoana din lumea buna s& cumpere actiuni | la o firma de transport sau sd-si investeasc&’ banii intr-un proiect de constructii de locuinte. Era ins& cu totul altceva ca o persoani din inalta societate si devina proprietarul unui magazin. . Si totusi, lucrul cel mai important era cd St. Merryn nu parea deloc oripilat de planurile ei. Si cu aceast4 ocazie o facuse s& inteleaga ca nu era in situatia s& faci nazuri. Arthur dadu din cap, aprobind sobru intentiile ei. Lodge? dup& cum de fapt si intentionase el inc’ de la inceput. Nu 44 —Bine, atunci inseamna cd am incheiat intelegerea, Miss Generozitatea termenilor intelegerii o uluise pe Elenora, | mai avea decit o nelamurire in legdturd cu postul pe care era hotarita si-1 accepte. Dar nu mai insisté si asupra acelei nelamuriri. Era prima fntorsatura norocoasa in calea ei de la cumplita zi in care fi batuser4.la usa creditorii tatélui sau vitreg. Nu putea risca si piarda o asemenea nesperata ocazie doar pentru o biata nelamurire. De-abia reusind s4-si ascunda incintarea, Elenora zimbi inca o data. ~ Da, incheiem tirgul, domnul meu. St. Merryn se uita pret de citeva clipe la gura ei, parca incremenit. Apoi dadu din cap gsi se incrunta usor. Elenora rémase cu impresia ca, dintr-un motiv oarecare, era suparat, ins& nu din pricina ei, ci dintr-a lui. — Daci e sd ne atingem obiectivul si ca sé dam un aer de intimitate fntelegerii noastre, spuse el sec, cred ca trebuie si te obisnuiesti si-mi spui Arthur. Nu va fi prea usor, isi zise ea. Era in aspectul si purtarea lui ceva oarecum ameninfator care ficea dificila o asemenea familiaritate. : De-abia cind ajunse in strada si se grabi s4 ajunga acas4 la doamna Egan pentru a-i impartdsi vestea cea buna, neldmurirea pe care o reprimase fi reveni in minte. Pe Elenora nu o ingrijora formidabilul temperament al contelui si nici bizarul lui-plan de a se afisa alaturi de ea in Societate, prezentind-o drept logodnica lui. Cu aceste doua aspecte se putea impaca. Ceea ce o nelinistea insd in legdtura cu acest post parca prea frumos ca s4 poata fi adevarat era faptul ca era aproape sigura ca St. Merryn nu-i spusese tot adevarul. El ascunde niste secrete, gindi-ea. Intuitia 0 avertiza ci planurile lui St. Merryn presupuneau ceva mult mai periculos decit simpla actiune de intemeiere a unui consortiu de investitori. fns& afacerile lui particulare nu intrau in sfera ei de 45interes, conchise Elenora, din ce in ce mai surescitatd. Unicul lucru important pentru ea era ca, in cazul in care igi va indeplini cu succes rolul cerut de St. Merryn, visul ei va fi deja realizat in momentul in care el va duce la bun sfirsit mica lui farsa. 4 Sar putea ca nenorocul care ma tot urmareste si se apropie de sfirsit. Elenora se afunda intr-un fotoliu gile zimbi | celor dou’ femei care sedeau pe canapeaua din fata ei. Le intilnise prima oara pe Lucinda Colyer si pe Char- lotte Atwater cu sase luni in urmé, in birourile agentiei Goodhew & Willis. Toate trei venisera in aceeasi zi, cdutind sdse angajeze ca insotitoare. Dupa o foarte obositoare dupa- amiaza de intrevederi, Elenora sugerase ca ar putea sd se duc& impreuni la ceainaria de dupa colt gi si-si pling’ acolo de mila. ; intimplator, cele trei aveau temperamente total diferite, insa acest fapt nu avea nici o insemn&tate comparativ cu ceea ce le apropia: toate aveau in jur de douazeci si cinci de ani, | adica bine peste virsta la care o cdsatorie avantajoasa ar mai fi fost o optiune viabild. Toate trei proveneau din: medii respectabile; erau bine crescute gi culte. Iar din cauza unor nefericite circumstante, toate trei ramasesera singure pe lume $i fara mijloace de subzistenti. Pe scurt, impartageau aceleagi nevoi care le indreapta pe femeile ca ele catre profesia de insofitoare platita. . Acea prima dupd-amiaza in care badusera un ceai impreuna devenise apoi o intilnire saptaminald regulata, in fiecare miercuri. Dupa ce obtinusera posturi, miercurea devenise unica zi din saptamina in care erau libere toate trei. in decursul ultimelor citeva luni se intilniser’ aici, in 46 salonul batrinei angajatoare a Lucindei, doamna Blancheflower. Dupa parerea Elenorei, nu era.o ambianta potrivita sa ridice moralul cuiva si stia c4 nici celelalte nu gaseau ci locul este deosebit de vesel. Atmosfera era pentru moment de intensé tristefe fiindca doamna Blancheflower tragea si moara pe undeva la etaj. Spre norocul Lucindei, care fusese angajaté pentru a-i tine companie in zilele care fi: mai ramasesera de trait, batrina ei angajatoare nu prea extrem de grabiti s& piriseascd aceasta lume. Cum doamna Blancheflower dormea mai tot ‘timpul, Lucinda aprecia c& postul ei nu era din cale-afara de solici- tant. Principalul inconvenient era acela ca rudele batrinei, care 0 vizitau-adesea, decretasera ci menajera trebuia si intretind un decor funebru adecvat situafiei. Asta insemna ca in toati casa predomina negrul. In plus, intunecatele draperii erau finute mereu ermetic inchise, in aga fel incit si nu patrundé nici cea mai mica raza vesela a soarelui de primavara in sumbrele incdperi. : in timp ce melancolia atingea cote paroxistice, Elenora si prietenele ei o indurau stoic impreuna, in fiecare zi de miercuri, fiindcd aveau avanitajul major de a se intilni aici, unde ceaiul si prajiturelele, erau gratuite grafie generozitatii involuntare a doamnei Blancheflower. Ceea ce fnsemna ca cele trei femei mai puteau economisi cifiva banufi. Elenora ii ceruse lui St. Merryn permisiunea de ale spune prietenelor sale adevarul in privinta noului ei post, asigurindu-I cd nici una dintre ele nu avea acces in Societate. Angajatoarea Lucindei era pe patul de moarte, iar cea a lui Charlotte era o batrinad vaduva care nu iegea din casa, suferind de inim’. Nici una dintre ele nu va sufla nici o, vorbd in legdturd cu rolul meu, nici chiar daca s-ar intimpla sa se intilneasca cu cineva care v-ar cunoaste, domnule, adaugase ea cu toatd convingerea. St. Merryn piruse foarte satisfacut, ba chiar nepasator in legatura cu capacitatea prietenelor ei de a-si fine gura 47asupra rolului ei de fais logodnica. Intr-adevar, nu era deloc ingrijorat ca ele ar putea imprastia o asemenea birfa pentru simplul motiv ca nimeni din Societate nu ar acorda nici o atentie unui astfel de zvon lansat de doud pripiidite insotitoare platite. Cine le-ar crede pe Lucinda si pe Charlotte mai degraba decit pe un conte puternic si bogat? Lucinda si Charlotte fusesera mai inti stupefiate cind auziser& vestea ca ea va juca rolul de logodnica a lui St. Merryn si cd va locui in casa lui. Insi dupa ce aflasera si ci Elenora va fi supravegheati cum se cuvine de o rudi de sex feminin a inaltimii sale, concluzionasera ci postul este cit se poate de atragator. ! — Numai gindeste-te la cite baluri si serate exclusiviste vei avea ocazia sa participi! zise Charlotte, uluiti. Si vei purta rochii elegante. Lucinda, cu aerul ei vegnic pesimist, afisa o atitudine de rau-prevestitoare premonitii. — Dac ag fi in locul tau, as fi foarte prudenta in privinta lui St. Merryn, Elenora. Atit Elenora, cit si Charlotte se uitara lung la ea. — De ce spui asta? intreba Elenora. — Cu citeva luni inainte de a te cunoaste pe tine, am fost angajata ca insofitoare a unei vaduve care avea legaturi in Societate. Vaduva respectiva nu putea si pardseascd patul, dar in lunile pe care le-am petrecut alaturi de ea am aflat ci placerea ei cea mai mare era si fie la curent cu toate picanteriile din inalta societate. imi amintesc niste birfe in legatura cu St. Merryn. ' — Spune mai departe, o grabi nerabditoare Charlotte. — In perioada aceea era logodit cu o tindra pe nume Juliana Graham, continua Lucinda. {nsi umbla vorba c& fa era ingrozita de el. . Elenora se incrunti. . — ingrozita? Termenul mi se pare destul de tare. — Oricum, ea se uita evident cu mare team la el. 48 Bineinteles ca tatal Julianei a acceptat oferta lui St. Merryn fara a se osteni sé o consulte si pe ea. St. Merryn, la urma urmei, era extrem de bogat. — $i apoi mai era $i titlul lui, murmura Charlotte. Orice tata si-ar dori o asemenea alianta in familie. — Exact. Lucinda isi mai turna o ceasca de ceai. Ei bine, tinara domnisoara era atit de inspaimintata de perspectiva de a se marita cu St. Merryn, incit, intr-o noapte, a coborit din dormitorul ei pe fereastra, pe o scara, fugind pe o furtuna naprasnica.impreuna cu un barbat numit Roland Burnley. In zori, tatal Julianei a gasit perechea la un han, impartind aceeagi odaie. Bineinteles cA cei doi au fost casatoriti de urgenta. Charlotte apleca usor capul. — Spui cf tat&l tinerei a fost acela care a plecat in urmarirea celor doi, nu St. Merryn? Lucinda dadu din cap cu o expresie grava. — Se spune cA atunci cind a primit vestea ca viitoarea Lui sotie a fugit, St. Merryn era la clubul sau. A declarat foarte calm ca, data urmatoare cind se va hotari sd-si caute o logodnici, se va adresa unei agentii furnizoare de insotitoare platite si isi va alege una de acolo. Dupa aceea s-a dus in salonul jocurilor de noroc, unde a jucat cArti pina in zori. ~—Dumnezeule! sopti Charlotte. Trebuie sa fie un om de gheata. — Se pare ci aga si este, confirma Lucinda. Elenora. se holba, inlemnita, la Lucinda. Apoi intelese intreg hazul situatiei. fncepu sa rida atit de tare, incit fu nevoitd sa pund jos ceasca de ceai pentru a evita sd verse continutul pe covor. Lucinda si Charlotte se uitari la ea mirate. —Ce ai gasit chiar atit de amuzant? o intreba iritaté Charlotte. Elenora se stradui sa se stapineasca. — Trebuie sa recunoasteti ca St. Merryn si-a tinut promisiunea gi a facut rost de o noua logodnica prin intermediul unei-agentii care asigura insotitoare platite, izbuti 49ea sa spuna printre hohotele de ris. Cine s-ar fi gindit ca acest barbat poate fi chiar atit de ironic? Ce renghi grozav le va juca celor din Societate! — Nu te supara, Elenora, sopti Lucinda, dar noul tau angajator pare si mai excentric decit doamna Egan. Nu m-ar mira daca se va dovedi genul de barbat care va atenta de o maniera revoltatoare la persoana ta. Charlotte se infiora, ins ochii ei sticleau. Elenora rinji. —Prostii! Am fost la nenumérate interviuri cu angajatori realmente libidinosi ca s4-mi dau seama cind intilnesc un astfel de barbat. St. Merryn nu este genul care ar abuza de 0 | doamna. Este mult prea stapin pe sine. — $i cu siguranta ca nici nu pare un domn prea patimas sau romantic, zise Charlotte, vidit dezamagita. — De ce spui asta? intreba Elenora, miraté de remarca lui Charlotte. Isi aminti de ceea ce zrise in ochii de un verde- cenusiu ai contelui. Ceva fi spunea ca St. Merryn afisa o atit de mare stdpinire de sine tocmai fiindcd avea o natura patimasa. —Orice alt domn, inzestrat cu un minimum de romantism caruia i s-ar fi spus cd logodnica lui a fugit cu un alt barbat, ar fi plecat imediat in cdutarea lor, raspunse Charlotte. Ar fi smuls-o pe respectiva domnisoara din bratele barbatului cu care fugise, dupa care |-ar fi provocat pe celalalt la duel. Lucinda se infiora. —Se spune despre St. Merryn ca ar avea singele rece, nu fierbinte. 5 Paate din pricina burnitei continue, conacul din Rain Street parea intunecat si tenebros. Oricare ar fi fost motivul, | casa nu arata doar sinistru, ci si neingrijita. Conacul fi amintea 50 Elenorei de casa in care Lucinda avea grija de angajatoarea ei muribunda, numai cA asta era mult mai mare. Conacul arata de parcd acolo murise de mult vreme ultimul locatar si m&reata casa incepuse sa cada in paragina. Elenora se uitd la cartea de vizita pe care i-o daduse St. Merryn, verificind dacd trasura o adusese la adresa corectd. Rain Street, numarul 12. Nu era nici 0 eroare. Portiera trasurii se deschise. Vizitiul o ajuta si coboare gi dadu jos cufarul in care se aflau lucrurile ei personale. Omul, care era gata sa plece si sa o lase in strada, privi neincrezator usa conacului. — Sinteti sigura ci at venit unde trebuie, conif4? intreba el. — Da, mulfumesc. Ii zimbi cu recunostinta pentru grija manifestatd. Va veni curind cineva sa-mi ia cufarul si sa-l duca induntru. Nu este nevoie sd astepti. Vizitiul ridica din umeri. — Cum ziceti dumneavoastra. Barbatul urca inapoi pe capra si dadu drumul friielor. Elenora igi reprima propriile indoieli in timp ce se uita in urma vehiculului care disparea in josul strizii. Dupa ce trisura nu se mai vazu, deveni constienta ca era singura pe strada invaluita in ceafa. Foarte bine, isi spuse ea urcind repede treptele de la intrare. Mai bine cd nu era nimeni martor la sosirea logodnicei lui St. Merryn cu o trasur. fn felul acesta, brusca ei aparitie in Societate va fi cu-atit mai incitanta gi mai iesita din comun fn ochii lumii bune. lar la capatul acestei afaceri, ea va disparea la fel de misterios precum se ivise. O strabatu un scurt fior. Era pe punctul si devina o femeie enigmatica, o actrija. Avea ciudata senzatie ca isi petrecuse toata viata asteptind in culise si pregatindu-se sa intre in scena, iar acum sosise si multasteptatul moment. Pentru aceasta ocazie se imbracase cu rochia ei preferata, de un rogu inchis, pe care doamna Egan i-o comandase la croitoreasa ei personala. {si prinsese de corsaj un mic gi ele- Slgant ceas, primit cadou la despartire de la fosta sa angajatoare. O sd te descurci foarte bine, draga mea, o incurajase doamna Egan cu o satisfactie maternd cind fi daruise Elenorei ceasul. Esti inteligenta si tenace si ai $i o inimd foarte bund. Viitorul e al tau. : : Elenora ajunse fn fata usii si batu cu inelul gros de bronz. Sunetul parea sa reverbereze intruna in adincul imensei case. Citeva clipe nu auzi nimic. Apoi, tocmai cind incepuse sa se intrebe daca nu cumva gresise intr-adevar adresa, auzi dincolo de us4 zgomotul unor pasi pe gresia din hol. Usa casei se deschise si o privi o tindri camerist, foarte speriata. — Da, conita? Elenora se gindi cum ar trebui sa procedeze mai departe. St. Merryn fi spusese ca are de gind sa intretina farsa si in fata servitorilor. Ea era insd constienté ci membrii personalului dintr-o gospodarie sint mult mai atenti la faptele stapinilor decit igi dadeau seama respectivii stapini. Elenora banuia cd, si daca tindra camerista si ceilalfi servitori incad nu isi dadusera seama ca ea nu era o veritabila logodnica, cel putin presupuneau ca ceva nu era in ordine. Totusi, Elenora hotarf c4 nu avea rost sé se simta descumpanita. Era platita pentru a juca teatru si trebuia sa faca acest lucru cit mai convingator cu putinta. Camerista, ca gi cei din lumea buna cu care ea va face in curind cunostinf4, alcdtuiau o parte din publicul ei. —Te rog sa-i aduci stapinului dumitale la cunostinfa cd a sosit Miss Elenora Lodge, spuse ea pe un ton politicos, dar autoritar. Sint asteptati. A, si te mai rog sa spui unui biiat sa-mi aduca din strada cufarul inainte sd-l fure cineva. Camerista facu repede o mica reverenta. — Bine, conita, incuviinta ea, dindu-se fnapoi pentru a-i permite Elenorei sa intre in hol. 52 Elenora astepta ca fata si dispara pe o usa, dupa care isi permise sa rasufle usurata. Se intoarse incet, examinind holul de la intrare. Era la fel de deprimant si lugubru ca si exteriorul casei. Prin ferestruicile de deasupra usii pdtrundea prea putina lumina. Lambriurile incarcate cu sculpturi intunecau si mai mult interiorul. fn citeva nise mohorite, de jur imprejurul inc4perii, se aflau citeva statuete clasice si vaze in stil etrusc. Locul avea aerul invechit, prafuit al unui muzeu. Curioasa, Elenora se duse spre cea mai apropiata statueta de marmur i fi mingiie ugor, cu mina inmanusata, suprafata de piatrd neteda. Se incrunta cind vazu urma pe care o lisase si tsi scutura praful de pe manusa. Era evident cd trecuse 0 bund bucatd de vreme de cind nu mai facuse nimeni o curatenie temeinica pe-acolo. hol rasunara iar pasi, de asta data mai grei decit ai cameristei. Elenora se intoarse. Se trezi-uitindu-se la cel mai frumos barbat pe care il vazuse vreodata. De la sprincenele inalte si pina la trasaturile delicat sculptate, de la ochii negri si strilucitori si pina la parul care se ondula natural, barbatul era intruchiparea perfectiunii masculine. Daca n-ar fi purtat uniforma de majordom, ar fi putut si treacd drept modelul unui artist dornic s4 picteze imaginea unui poet romantic de felul lui Byron. —Numele meu este Ibbitts, conitd, se prezenta el cu un las baritonal. fmi cer scuze pentru orice inconvenient. nadltimea sa va asteapta in biblioteca. Va rog sA ma urmafi si eu va voi anunta. fn mintea Elenorei suna un clopotel. fsi spuse ci nu avea nimic de obiectat in legadtura cu exprimarea lui, dar era convinsa ca vorbele ascundeau un dispret voalat. Poate ca totul se petrecea doar in imaginafia ei. —Mulfumese, Ibbitts. Elenora fi dadu palaria. Barbatul se intoarse imediat si se pregati sé o puna pe o masa cu 53blatul din marmuri pe care praful se asternuse din belsug. = LasA, nu-i nevoie, zise ea repede, smulgindu-i din mina palaria mai inainte ca el s{ apuce sa 0 atinga de masa prafuita. O s-o iau cu mine. fn legatura cu cufarul meu, n-ag vrea sd fie uitat acolo, in strada. — Ma indoiesc ca |-ar fura cineva, conita. Ibbitts nu ar fi putut exprima mai explicit indoiala ca acel cufar ar contine ceva de valoare. Elenora se saturase de sarcasmul politicos al majordomului. — Trimite imediat un bdiat s4-l aduca in casa, Ibbitts. _Barbatul clipi ca o bufnita, parcé descumpinit de prea putin subtila observatie. : —Orice hog cu scaun la cap va evita si fure din fata unei case ca asta. > Afirmatia dumitale nu ma linisteste citusi de putin, Tbbitts. Mi-e teama ca exist destui hofi fara scaun la cap. Majordomul se crispa. Fara o vorba, intinse mina si tras tare de un snur de catifea. . Un tinar inalt si slab, de vreo optsprezece sau nouasprezece ani; cu aspect de servitor, isi facu aparitia in inc&pere. Avea ochi albastri si par rogcat. Fafa lui alba era plina de pistrui. Parea umil si speriat. : ~ Ned, du-te si iei cufarul lui Miss Lodge si urca-1 in dormitorul pregatit azi-dimineata de Sally. f a Am infeles, domnule Ibbitts. Ned iegsi iute pe usa din fata. Ibbitts se intoarse cdtre Elenora. Nu-i spuse direct: Na! Acum esti mulfumita? {nsa era sigura cd el gindea o asemenea replica. . — Veniti dup mine, zise majordomul. iniltimii sale nu-i place sa fie lasat s4 agtepte. Fara a-i mai da ragaz sd raspunda, Ibbitts o lua inainte pe un coridor slab luminat care ducea spre spatele imensei case. fn capatul coridorului o invita sd intre intr-o incipere 54 dreptunghiular’, lambrisata cu lemn inchis la culoare. Elenora se bucuri si vada c& ferestrele bibliotecii nu erau acoperite de draperii groase ca cele din partea din fata a casei. Dimpotriva, draperiile groase, din catifea maro, erau date in laturi, lasind sA se vada gradina cu vegetatie salbatica, udata de ploaie. fn bibliotec’, pe jos, era un covor mohorit, care ar fi avut mare nevoie si fie curatat, apoi citeva piese masive de mobilier, intr-un stil demodat de multi ani. Tavanul inalt si intunecat fusese zugravit, probabil intr-un trecut indepartat, in albastru inchis, sugerind culoarea cerului intr-un amurg tirziu. Rafturi de carti se insirau pe mai tofi peretii. Volumele vechi, legate in piele, erau foarte prafuite. : O scara ingusta, spiralata; cu balustrada din fier forjat urca la un balcon captusit cu alte rafturi cu carti. — Miss Lodge, domnule. Ibbitts facuse anuntul de parca ar fi citit numele Elenorei dintr-un anunt mortuar. — Multumese, Ibbitts. in cap&tul incdperii, chiar ling& fereastra care didea spre gradina neingrijita, dindaratul unui birou bogat sculptat, se ridicase Arthur. , fn lumina nu prea puternicd, nu i se deslugeau trasaturile fetei. Barbatul ocoli biroul si traversa incdperea pentru a veni in intimpinarea Elenorei. — Bine-ai venit in viitorul tau cimin, spuse el. Elenora isi didu seama cSt. Merryn isi juca rolul chiar si in fata majordomului. $i ea trebuia sa faca la fel. —Multumesc. Ma bucur sa te revad, domnule. Elenora facu o grafioasa reveren{a. Ibbitts parasi incdperea, inchizind usa dupa el. fn clipa in care majordomul disparu, Arthur se opri locului si se ita la ceas. — Ce dracu’ a durat atita? De o ord te tot astept! Gata cu rolul de logodnic galant, isi zise Elenora. Evi- dent ci noul ei angajator nu intentiona s4 prelungeasca mascarada $i atunci cind nu-i vedea nimeni. 55—Imi cer scuze pentru intirziere, zise ea calm. Ploaia a ingreunat circulatia. inte ca el sa-i poatd rispunde, din balconul de sus se auzi un glas de femeie. — Arthur, te rog s4 ne faci cunostinta, solicit’ vocea pe un ton cald. Elenora privi in sus si vazu o pasaruicd de femeie, de vreo treizeci si ceva de ani. Avea trsaturi delicate si ochi caprui si inteligenfi. Parul ei, pieptinat intr-un coc simplu, avea nuanfa mierii intunecate. Rochia ei parea destul de noua si dintr-un material scump, dar nu dupa ultima moda. —Permite-mi si fi-o prezint pe Margaret Lancaster, spuse Arthur. Ea este ruda mea despre care ti-am vorbit, cea care va locui aici cit timp eu imi voi vedea de afaceri. Ea se va ocupa de tine pentru ca reputatia ta si nu sufere cit vei locui in aceasta casa. ~ Doamné Lancaster. Elenora faicu inca o reverenta, — Te rog sa-mi spui Margaret. In definitiv, dupd cum va sti lumea, curind vei face parte din familie. Femeia porni si coboare treptele scarii spiralate. Dumnezeule, ce interesant va fi! De-abia astept. _ Arthur se intoarse la biroul lui gi se aseza. Le privi pe rind pe cele doua femei. — Dup& cum v-am explicat, as vrea ca voi doua si faceti totul in asa fel incit sa distrageti atentia Societatii pentru ca eu s4-mi pot vedea nestingherit de afaceri in cel mai deplin secret. : ~ Da, bineinteles, murmura Elenora. ~ Veti face imediat tot posibilul ca sa participati la cele mai importante si mai mondene baluri si serate, astfel ca Societatea si vada ca am intr-adevar o logodnica. —Inteleg, spuse Elenora. El se uita la Margaret. ~ In calitatea ta de insotitoare mai in virsta a Elenorei, tu te vei ocupa de toate detaliile necesare ca si te asiguri ci ea 56 va face‘o impresie imediata si convingatoare asupra fnaltet societati londoneze. : ~ Bine, Arthur. Margaret parea oarecum incordati. — Va avea nevoie de rochii, palarii, manugi, ca si de toate accesoriile potrivite, continua Arthur. Bineinteles ca va trebui ca toate sa fie cele mai modeme si cumparate din magazinele cele mai bune din Londra. $tii cit de mare important acorda Societatea modei. ue ’ . Interveni o scurté pauzai in care Margaret parea ca incearca s4-si recapete stpinirea de sine. —Bine, Arthur, spuse ea din nou. De data asta zimbetul ei era evident nesigur. Elenora o privi uimita, intrebindu-se ce se intimplase. fnsa ‘Arthur nu pirea si-si dea seama ci ar fi ceva in neregula. , — Asa, deci, cam asta ar fi tot pentru moment, zise el, punind apoi mina pe o agenda legata in piele si pe un stilou. Acum puteti pleca. Sint convins c& aveti multe de facut. Daca aveti de pus intrebari, va stau la dispozitie. Elenora se intrebi in sinea ei dacd barbatul isi dadea seama ca le expedia ca gi cum ar fi facut parte din personalul lui. Desigur, isi spuse, cd, in cazul ei, Asta era adevarul. Cu Margaret insa, situatia era cu totul alta, dar, spre uimirea Elenorei, cealalta femeie nu avu aerul ca s-ar simi ofensatd. Ba chiar se arata grabita si plece cit mai repede din biblioteca. : Elenora se gindi la reactia lui Margaret atunci cind Arthur fi adusese nongalant.la cunostin{a cd ea se va ocupa de toate chestiunile referitoate la moda si stil. : . Elenora era foarte sigura ca ceea ce sesizase in privirea lui Margaret era o expresie de groazi. Arthur astepti ca usa s& se fnchida in urma celor doua femei, dupa care puse agenda deoparte si se ridicd. Se apropie de fereastra care dadea spre gradina. 57.¢ Arthur stia cd Elenora banuia cd el nu-i spusese chiar totul. Avea dreptate. Insi el considera cd-era mai bine ca ea sa nu cunoasca tot adevarul. Era bine sa nu i-1 spuna nici lui Margaret. Cele doua femei isi vor juca mai bine rolurile daca nu vor sti ce anume il facuse pe el si imagineze acest scenariu in care erau distribuite. .Ramase multé vreme in fata ferestrei, uitindu-se la gradina inecat4 in ceata si gindindu-se cit de mult detesta el aceasta casa. Bunicul sau il adusese si locuiasca aici la scurté vreme dupa ce parintii lui murisera intr-un incendiu la un han. Nu avea decit sase ani pe-atunci si nu-si cunoscuse bunicul fiindcd nu-l intilnise niciodat3. Batrinul conte fusese furios pe fiul s4u pentru ca facuse o mezalianta cdsatorindu-se cu mama lui Arthur. Ea fusese o tindra fara avere si fara | conexiuni sociale. Batrinul refuzase s-o vada atit pe ea, cit $i pe copilul propriului sau fiu. Bunicul lui stiuse foarte bine s& tind ranchiund, gindi Arthur. Dar dupa socul pierderii fiului in incendiu, batrinul intelesese ci Arthur era unicul mostenitor pe care il va avea vreodata: fi adusese nepotul in casa aceea mare gi sinistra din Rain Street, dupa care se dedicase in Intregime sarcinii de a-l face pe Arthur sa nu calce pe urmele iresponsabile si romantice ale fiului sau. Arthur se gindi c4 invatase foarte bine lectia. Bunicul lui ii infiltrase incd din prima zi toate obligatiile si responsabilitatile pe care urma sa le aiba. Zece ani mai tirziu, | cind zacea pe patul de moarte, batrinul isi vazuse in continuare tot de sarcina pe care gi-o asumase, ultimele lui cuvinte catre Arthur fiind: Nu uita cd tu rdmii capul familiei si ca este de datoria ta sa ai grija de ceilalji. Singurele bucurii din cei zece ani petrecuti impreund cu bunicul lui aparusera pe timpul deselor si indelungatelor vizite acasa la excentricul frate al bunicului sdu, George Lancaster. 58 Unchiul George fusese acela care avusese o influenta constructiva si binefacdtoare, care fl ajutase s4 suporte temperamentul sobru gi rigid al batrinului conte. Spre deosebire de ceilalti membri ai numeroasei:.lui familii raspindite pretutindeni, George Lancaster nu asteptase de la el sa fie decit ceea ce era, un baiat in plind crestere, cu sperantele, visurile si curiozitatea specifice virstei. Pe George, nu pe bunicul siu ajunsese Arthur sa-l iubeasca in felul in care fl iubise cindva gi pe tatal lui. Iar acum George Lancaster murise, asasinat cu nici doud luni in urma. ~Te voi razbuna, jura in soapt4 Arthur. fti jur c4 ucigasul tau va plati. 2 9 Say, camerista, terminase de despachetat lucrurile Elenorei din cufar cind se auzi o bataie slaba in usa dormitorului. Sally deschise usa si in prag se ivi Margaret, aratind foarte nelinistita. — Ag putea sa-ti vorbesc, Elenora? Margaret aruncd o scurta privire inapoi, evident ca s& se asigure c& nu mai este nimeni pe coridor. Este ceva oarecum urgent. — Da, bineinteles. Intra, te rog. Elenora ii zimbi cameristei. Asta-i tot pentru moment. Mulftumesc. —Da, conifa. Sally se grabi s4 iasd, inchizind usa in urma ei. Elenora se uitaé la Margaret. — Ce este? Am remarcat gi in bibliotecd, mai adineauri, ca te framinta ceva, esti tulburata. — Tulburata este putin spus. Margaret se trinti pe un scaun. Inspdimintatd ar fi o exprimare mai apropiata de realitate. 59— Si de ce? Margaret dadu ochii peste cap. — Faptul cd ma aflu aici sub un n fale pretext. Elenora se amuza. — Daca stai sa te gindesti, si eu 1a fel. ~ Da, dar in cazul téu nu este nici o problema. Arthur te-a angajat prin intermediul acelei agentii. Margaret facu un gest cu mina prin aer. El te-a intervievat. Stie precis ce-esti in stare s& faci $i a conceput partea ta din scenariu avind in minte | lucrul 4sta. Situatia mea este ‘insd cu totul alta, iar cind va | descoperi ca nu sint deloc aga cum crede ci as fi, se va infuria. Curioasi acum, Elenora.se asezi incet pe marginea patului si se uit atentd la Margaret. — Ai putea incerca s4-mi explici ceva mai clar? —Presupun ci ar trebui si incep chiar cu inceputul. Acum doua saptimini, Arthur mi-a facut o vizita. Mi-a expus planul sau de a-si prezenta in Societate o falsi logodnicd si m-a intrebat daca as fi de acord sa joc rolul de escort a acestei aga-zise logodnice, in diverse ocazii mondene. I-am raspuns c& ag fi fericita si-] ajut in povestea asta. —Ceea ce a fost foarte frumos din partea ta. ~— Frumos? Putin spus. M-am napustit s& insfac acest noroc. Este prima ocazie de a veni la Londra de la Sezonul petrecut aici acum paisprezece ani. —Pricep. Margaret se strimba. — Soful meu era un barbat de virsti mijlocie cind m-am casatorit cu el. Suferea de gutd gi detesta orice fel de calatorie. Cit timp am fost impreund, n-am putut face nimic altceva decit si-mi vizitez ocazional mama si matuga. Ai macar cea mai vaga idee despre ce inseamna sa fii sechestrata intr-un s&tuc uitat de lume vreme de paisprezece ani? — Ei bine, da, de fapt — stiu. — Of, tresari Margaret. Jarté-ma. N-am vrut s4 ma exprim aga. De fapt, eu sint scriitoare. I 60 — Adevarat? Ce palpitant! Elenora era extaziata. Ai publicat carti? Margaret zimbi. — Da, am publicat. Eu scriu pentru Minerva: Press. Semnez sub pseudonimul Margaret Mallory fiindca stiu cu certitudine c4 tepoasele mele rude prin alianti, Lancaster, n-ar agreea ideea de a avea in familie o scriitoare de romane. — Dar este minunat! Am citit doua dintre cartile tale, Casatoria secreta $i Cererea in casatorie. Mi-au placut grozav amindoua. — Multumesc, rosi Margaret. E frumos din partea ta sé spui asta. —O spun fiindca este adevarat. Sint o mare , admiratoare a cartilor dumneavoastra, domnisoara Mallory. Vreau sa spun, doamna Lancaster. — Te rog, trebuie si-mi spui Margaret: Elenora sovai. — Spui ca identitatea ta, ca scriitoare, este necunoscuta tuturor membrilor familiei Lancaster? Inclusiv fnaltimii sale? — Arthur ar fi chiar ultima persoana care ag vrea sa descopere adevarul. Margaret facu o grimasa de exasperare. Este un barbat cu multe calititi exceptionale in probleme de investifii si alte asemenea afaceri, ins4 ma tem ca igi ia mult prea in serios rolul de cap al familiei. Fara indoiala cd este influenta bunicului sau. Elenora se gindi la crincenul autocontrol pe care il sesizase in ochii enigmatici ai contelui. —Da, se poate vedea ca existé o anume rigiditate in felul sau de a fi. — Nu ca ag vrea s& fac prea mare caz de asta, dar Arthur poate fi intransigent, neinduplecat, ba de-a dreptul dictato- rial. Mai mult decit atit, el nu agreeazi moda actuala cu lectura romanelor $i ma cutremur numai inchipuindu-mi cum ar reactiona daca ar descoperi ca, in realitate, eu scriu asemenea carti. Daca ar fi stiut asta, in cazul cel mai fericit, 61nu mi-ar mai fi cerut in veci de veci si vin la Londra ca si te | escortez. As vrea si te rog si-mi promifi ci nu imi vei trida secretul. . ~ Jur ca n-o voi face. 7 Mulfumesc. Voiam sa-ti spun cd am intimpinat mari dificultati atunci cind am conceput unele parti din ultimul meu manuscris, Toate cuprind intimplari-si scene de la petreceri mondene, cu personaje din Societate. Dar nu pot sa scriu aceste fragmente prea veridic pentru ca nu stiu aproape nimic despre viata lumii bune. — Parca ziceai ca ai petrecut un Sezon aici. — A durat mai pufin de doua saptimini, fiindcd Harold m-a Cerut aproape imediat dup4 ce m-a cunoscut. Oricum, asta s-a intimplat in urma cu paisprezece ani, asa c& de atunci am pierdut orice contact cu atmosfera de-aici. — Cred ca incep sa-ti inteleg temerile. Margaret se apleci spre ea. of Cind Arthur m-a rugat sa-I ajut in planurile lui, m-am sindit ca ar fi pentru mine o excelenta ocazie de a observa si inregistra amanunte despre viata sociald a lumii bune. Asa incit, bineinfeles cd i-am raspuns cd ag fi incintata s&-l ajut. Margaret Tidicd bratele intr-un gest de neputinti. Numai dupa aceea mi-am dat seama cd el voia si ma ocup gi de rochii, si de rest accesoriilor indispensabile afisarii in Societate. 7 imi pare extrem de rau, Elenora, dar eu n-am de unde sa stiu care este croitoreasa, ori modista, ori manusareasa cea mai cautata la ora actuala. Cred cd ar fi mai bine si-i méarturisesc totul lui Arthur, insa in cazul asta e sigur cd ma va trimite inapoi acas&, gasindu-ti o alti insotitoare. ~Hmm, Margaret o privi pe Elenora cu 0 expresie plina de speranta. — Ce parere ai? Elenora fi zimbi. 62 — Eu cred ca nu este cazul sa-l-sictim pe Arthur cu asemenea fleacuri. Sint absolut convinsa ci le vom putea rezolva fara prea multi bataie de cap. {si aminti de mormanul de carti de vizita pe care fl remarcase pe platoul de argint miatuit de vreme de pe masa din hol. Titlul si pozitia lui Arthur ne vor asigura nenumarate invitatii. N-avem nevoie decit sa aflam numele unei bune croitorese. Jar ea va sti si ne indrume apoi catre cele mai elegante magazine. —Sicum crezi ci am putea da de o asemenea croitoreas’? Elenora chicoti. : —Fosta mea angajatoare era 0 femeie mai neobisnuita in materie de tmbracaminte. li placea s& poarte numai toalete confectionate din materiale de culoare mov. —Ce ciudat:. - oo —Posibil. Dar doamna Egan este imbracata dupa ultima moda. Te pot asigura c& absolut toate rochiile ei mov au fost facute de catre cea mai exclusivista croitoreasa, si anume una pe care o cunosc foarte bine pentru ca am insotit-o de citeva ori pe angajatoarea mea la atelierul ei. — Dar cu siguranta ca ea te va recunoaste. — Nu cred ca ar trebui sA ne facem prea mari griji in privinta asta. in perioada fn care am lucrat eu pentru doamna Egan, am aflat cd o croitoreasd bund nu trebuie sa fie doar foarte priceputa in meseria ei, ci si foarte discret in legdtura cu treburile celor mai importante cliente ale ei. Lui Margaret fi sticlira ochii. : — lar tu, ca viitoare nevasta a contelui de St. Merryn, reprezinti intr-adevar o client cit se poate de importanta. 7 Tovitts stitea in picioare in debaraua intunecoasa pentru lenjerie, gindindu-se la conversatia pe care 0 auzise. 63Descoperise accidental micul orificiu din lambriul peretelui care permitea sa tragi cu urechea la conversatiile din bibiliotec. Presupunea ci orificiul fusese practicat, cu multi ani in urma, de catre cine gstie ce servitor istet care avusese intelepciunea de a fi la curent cu treburile stapinilor. _Un lucru era sigur, isi zise Ibbitts. Avusese dreptate in legatura cu Miss Lodge. S$tiuse din primul moment, cind o surprinsese cA se uitd la masa prafuita din holul de la intrare, ca ceva era in neregula cu ea. E drept ca ea fi zimbise, asa cum ii zimbeau toate femeile, dar el nu sesizase nici 0 scinteie de sexualitate in ochii ei. Nici macar cea mai mica licdrire de interes senzual. ~ it ‘ ; Femeia fl admirase asa cum apreciezi o pictur’ frumoasd ori alté opera de art4; o simpla apreciere si nimic mai mult. _Pentru el era ceva neobisnuit si oarecum ‘nelinistitor. Chipul sau frumos era toata averea lui, asa cum spusese si mama sa, iar oamenii, si cu deosebire femeile, reactionau intotdeauna la vederea infatis@rii lui: - ; inca din frageda pruncie devenise congtient c& trisiturile hui armonioase reprezinta un bun valoros. Demiccopil intelesese cB lumea il privea cu totul altfel decit.fi privea pe fratii si pe surorile sale, la fel ca si pe tofi ceilalti copii din satul lui. infatisarea sa ‘il ajutase si obtind primul post de mare importanfa in viata lui, in casa batrinului si grasului baron care locuia chiar la marginea satului. Batrinul se cdsdtorise de pufina vreme cu o domnisoara cu citeva zeci de ani mai tindra decit el. Se raspindise zvonul cd noua lui sofie era foarte frumoasa si foarte plictisita. Femeia se aratase incintata de Ibbitts; fl imbracase intr-o frumoasi livrea si insistase ca el sa o serveasci la toate mesele. fn prima seara in care it invitase in patul ei, el intelesese repede ca mai posed si un alt bun de mare valoare. in clipa in care ingenunchease in spatele funduletului ei rotunjor, durduliu si moale gsi o penetrase adinc in locul acela caldut, intrevazuse stralucitul viitor care il astepta. 64 jn noaptea aceea igi daduse seama ca intreg pamintul este arhipopulat cu tinere neveste frumoase si bogate care, pentru avere si pozitie sociala, accepta sa se marite cu oameni batrini si grasi. Ibbitts ajunsese la concluzia cd Londra fi va oferi cea mai frumoasd carierA cu putinfa. Avusese dreptate. Cind batrinul baron murise in somn, citeva luni mai tirziu, vaduva lui se grabise si se mute la oras. fl luase cu ea si pe Ibbitts, promovindu-l la rangul de majordom. Ramasese in serviciul ei mai mult de un an, dupa care se simtise ostenit de permanentele ei solicitari. . jn cele din urma plecase din serviciul ei si isi cautase de lucru in alta parte. Gasise repede un post mai bun gi mai bine remunerat, intr-o alti familie de bogatasi. Si din nou fusese solicitat si satisfacd o tind sofie al carei sot batrin si chel isi petrecea majoritatea nopfilor in compania amantei sale. La fel ca si prima lui stépina, doamna fusese foarte generoasa nu numai prin favorurile ei si salariul mare pe care i-l dadea, ci, si, mai important inca, prin cadouri scumpe. Timp de citiva ani isi continuase foarte constiincios cariera. {n afar de citeva posturi in care fusese obligat sa raspunda la solicitarile citorva uluitor de lascive si mereu nesitule doamne, el obtinuse vreo doua posturi si in serviciul unor domni bogati. Ca si femeile, si barbatii se aratasera la felde recunoscatori pentru cele doud bunuri ale sale de mare pret.” Cu un an in urmi, insa, i) lovise nenorocirea. Era adevarat ca de mult se cam plictisise de epuizantele solicitari ale angajatorilor lui. O munca inifial cit se poate de plaicuté devenise intre timp 0 adevarat’ corvoada. \si spusese totusi ca salariile si darurile pe care le primea meritau osteneala. Apoi, spre groaza lui, intr-o noapte blestematd se ivise 0 problema. Mai precis, cel de-al doilea bun de pret al sau refuzase cu indirjire si-si fac& datoria si s4-l serveasca loial ca pind atunci. E drept cd infatisarea jui reprezenta inc’ 0 avere, insd nu valora mare lucru de una singura. Cariera hui 65atit de promifatoare depindea la fel de mult, daca nu si mai mult, de perseverenta si anduranfa lui in eforturile de alcov. Spre marea sa disperare, fusese rusinos eliberat din postul pe care fl ocupa. Dar, inca o data, avusese noroc. Cu sapte luni in urm isi gasise actualul post la conacul din Rain Street. Batrinul intendent care fl angajase fi daduse citeva simple instructiuni. Ibbitts trebuia s4 supervizeze activitatea unui | personal redus care se ocupa de fntretinerea imensei case si s& facd in aga fel incit regedinta din Londra a contelui sa fie | pregatita sa-l primeasca pe proprietarul ei in rarele ocazii in care St. Merryn hotara sa vind, Pentru scurte perioade, in capitala. Ibbitts considera noul sau post ideal din toate punctele de vedere. Nu numai ca nu trebuia sa-si satisfacd angajatorul | in dormitor, dar St. Merryn nici macar nu isi daduse osteneala sa-si faca aparifia. Pina acum, Ibbitts fusese liber sa faca ce-i place in imensa casa. Folosise prilejul pentru a-si asigura o pensionare indestulatoare si timpurie. Treburile fi mersesera de minune pina cind sosise $i St. Merryn, cu citeva zile in urmi, pe neasteptate si ferm convins ca gospodiaria este pregatita si-1 primeasca asa cum se cuvine. Ibbitts fusese finspaimintat in primele douazeci $i patru de ore de la sosirea contelui. incurajat de lunga absent a angajatorului sau, facuse mai multe modificari in structura | personalului. Ca urmare, conacul nu se prezenta in cele mai bune.condifii. Ibbitts facuse modificarile minat de cea mai simpla motivatie: economie de bani. Nu avea rost s4 pastreze bucatareasa, ori menajera, ori pe cea de-a doua camerista, ori pe gradinari, atita vreme cit proprietarul conacului nu se afla acolo pentru a se folosi de serviciile lor. Tbbitts nu putea decit si spere ca St. Merryn nu va rimine mult vreme la Londra. intre timp, intentiona sa afle cit mai multe despre treburile personale ale contelui. in decursul jntregii sale cariere, Ibbitts descoperise ca 66 existaé adesea o piafaé foarte bund pentru informatiile in leg&tura cu secretele stapinilor sai. 8 Beanet se afunda in fotoliul din fata lui Arthur gi se mai uitd o data la tindrul subtirel si furios care parasea clubul. — Vad ca si Burnley este pe-aici in dupa-amiaza asta. —Da. Arthur nici macar nu catadicsise sa ridice privirea din ziar. —L-am vazut cum se uita la tine acum citeva minute. Jur c& daca o simpl& privire ar putea ucide pe cineva, in cazul asta ai fi deja mort. Arthur trecu pe pagina urmatoare a ziarului. — Din fericire, o biata privire nu poate avea un astfel de efect asupra mea. Cel putin nu aceea a lui Burnley. — Cred cd omul iti poartd o ura neimpacaté, il avertizd Bennett. — Mi-e imposibil sa inteleg de ce. Doar el mi-a furat logodnica, nu invers. Bennett oft si se asez4 mai bine in fotoliu. fl ingrijora c& Arthur refuza si-si facd griji in legaturi cu evidenta si intensa antipatie pe care i-o arita Burnley. Acum, insa, prietenul lui isi concentrase toatd atentia asupra planurilor de a-l prinde pe asasinul unchiului s4u. Iar cind Arthur se ocupa de o anumita treaba, nu il mai interesa nimic pind cind nu o ducea la bun sfirsit. O.astfel de tenacitate putea fi adesea o trasdtura foarte obositoare, isi zise Bennett. Trebuia sa recunoasca ins& cai aga reugsise Arthur, in doar cifiva ani, si refacd spectaculos averile cindva pe duca ale familiei St. Merryn. Degi stia ci pe Arthur nu-l interesa nici un avertisment in legdtura cu Roland Burnley, Bennett se simti obligat si mai tragd un semnal de alarma. 67— Se spune ci Burnley se afla intr-o extrem de proastd situatie financiard, spuse el, incercind si abotdeze subiectul dintr-un alt unghi. Actualmente incearcd s4-si recupereze pierderile inregistrate la jocurile de noroc. — Daca incearca s4-si facd'un venit din jocurile de noroc, atunci inseamna c situatia lui financiara se va inrdutiti in continuare. — Fra indoiala. Bennett se rezema de sp&tarul fotoliului | si incrucig4 degetele de la mfini. Nu-mi place ce vid pe fata | lui cind voi doi va aflati in aceeasi inc4pere. — Atunci nu te mai uita la fata lui. Bennett ofta. : — Sint convins ca ai dreptate, totusi te sfatuiesc s& fii precaut. — iti multumesc si sint magulit de grija pe care mi-o porti. _ Bennett didu din cap. : — Nici nu stiu de ce imi fac atitea griji pentru tine. —Imi cer scuze dacd nu mi arat suficient de recunoscator. Problema este ci acum ma preocupa alte chestiuni. Sint pe punctul sa trec la urmatoarea etapa a planului meu. Cind Arthur demara unul dintre complicatele sale | planuri, nimic nu-1 mai putea abate de la preocupirile lui, igi aminti Bennett. Intortocheatele combinatii ale prietenului siu aveau de obicei legdtura cu anumite investitii financiare. Din | cind in cind, fins, isi folosea talentul si in alte genuri de strategii, invariabil cu acelasi succes. Niciodata un barbat inteligent nu se interpunea intre Arthur si telul lui, indiferent despre ce ar fi fost vorba. - — A inceput s& se auda cd misterioasa ta logodnicd a sosit in capitala pentru a se bucura de placerile Sezonului timp de citeva saptimini, trecu Bennett la alt subiect. Bineinfeles ci se spun foarte multe lucruri despre ea. Dupa cum m-ai instruit, am lasat sa se inteleagi, in anumite cercuri, c& provine dintr-o familie bogata, cu propriet&ti intinse in nordul farii. 68 — Nu s-a zvonit cumva gi ca ag fi facut rost-de ea prin intermediul unei agentii-de insotitoare platite? —Bineinteles ci nu, pufni Bennett. Evident cd toata lumea isi aduce aminte ce ai jurat.tu anul trecut; dar oamenii au presupus ca a fost doar o gluma. Nimeni nu a crezut atunci si nu crede nici acum ca unui barbat de rangul tau i-ar putea trece prin cap aga ceva. — Excelent. Atunci totul decurge conform planului meu in privinta asta. ot — Mie tot nu-mi vine s4-cred:ca ai cu-adevarat de gind sa te folosesti de serviciile unei insofitoare platite pentru a-ti pune in aplicare planurile trasnite, se incrunté Bennett. Cum arati? mos os —Os-o cunosti cit de curind pe Miss Lodge. Arthur lisa mai jos ziarul si zimbi pe deasupra, cu oarecare satisfactie, in directia lui Bennett. Este foarte inteligenta si suficient de umblata in.lume incit sa fi acumulat destula experienta. — Inteleg, sopti Bennett. Cu alte cuvinte, gindi el, Miss Lodge nu este o virgina care roseste la tot pasul. — Arata foarte bine, continua Arthur pe aceeasi tema, cu caldura. Este extrem de sigur’ pe ea. $i are si un anume aer autoritar care fi va face pe oameni s4 se gindeasca de douad ori inainte de a se hotari s4-i puna o intrebare mai indrazneata. in plus, bunica ei a fost actrita. Sper din tot sufletul ca ea si-i fi mostenit talentul actoricesc. In doud cuvinte,; mie mi:se: pare ideala pentru acest rol. : ; La naiba, fsi zise Bennett tn sinea lui, uluit de numeroasele calitati ale lui Miss Lodge, pe care Arthur le insirase pe nerasuflate. Ce se intimpla aici? De ani de zile nu-gi mai auzise prietenul vorbind atit de entuziast despre o femeie. Ba nu. Era absolut sigur ca, de cind il cunostea pe Arthur, nu-l auzise chiar niciodata vorbind in termeni attt de elogiosi despre o doamna. Desigur, isi spuse Bennett, Arthur, cu’ neobigsnuita lui viziune asupra lucrurilor, era unicul barbat pe care fl cunogstea 69el care ar considera asemenea calitéti, precum experienja mondené $i talentul actoricesc, drept atribute demne de dorit lao doamna bine educatd. Orice alt barbat le-ar considera mult mai potrivite pentru o curtezana sau o amanti. ~ Mise pare c& este exact femeia pe care o.cautai, mumur§ Bennett. : —{ntr-adevar. Bennett isi impreuna din nou miinile. — Ag zice ca ar fi bine sd-i spui despre ce este vorba. 7 Sub nici o forma. Cu cit va sti mai putin, cu-atit va fi mai redusi probabilitatea de a-i scipa adevarul din greseala, in cine stie ce moment nepotrivit: ’ ~ Ii inteleg temerile, dar nu cred cd este cinstit din partea ta s-o fii in necunostinfa de cauzd. Bennett ticu o clipa, dupa care aruncé ultimul si in acelasi timp cel mai convingator argument al su: Mai mult, te-ai gindit vreo clipa ca, in cazul in care ar fi sd-i spui toat’ povestea, ea ar putea si te ajute in cercetirile tale? . Arthur miji ochii. — Ar fi ultimul lucru pe care mi l-ag putea dori. Nu este treaba ei. : ~ Nu vad de ce te-as mai contrazice, expiri prelung Bennet, exasperat. A sosit si insotitoarea ci? ~ Da. Arthur intinse picioarele si isi sprijini bratele pe laturile fotoliului. Cinstit vorbind, in dupa-amiaza asta.am avut un moment sau doud de indoial in privinta lui Marga- ~ $i totusi, ai spus cd ea este singura dintre femeile din familia ta pe care ai putea-o suporta, 0 perioada mai mare de timp, sub acelasi acoperis cu tine. — Asa este. Ins atunci cind i-am spus cd astept de la ea sa se ocupe de toate chestiunile tainice in legatura. cu prezentarea logodnicei mele in Societate, am putut citi in ochii ei cd nu tie nimic in privinta asta. Ba chiar sint absolut sigur ca am surprins o autenticd panicd in ochii ei. 70 — Nici nu ma mira acest lucru. Mi-ai spus mai zilele trecute cd doamna Lancaster nu a locuit niciodata in capitala, cu exceptia unei foarte scurte perioade, acum multi ani. —E-adevarat. Arthur. ficu o grimasa. Cred ci m-am gindit c& o doamni care a fost cdsatorité vreme de paisprezece ani stie ce trebuie facut in problema asta. Dar astazi mi-am dat seama c4 Margaret este inocenta venita din provincie, nu Miss Lodge. . Bennett se incrunta, gindindu-se la minutioasele pregatiri pe care le facea sotia lui de mult decedatd inaintea fiecdrui bal ori a oricarei serate. — Vei avea nevoie de cineva care s4 se ocupe de toate amanuntele astea, fi preveni el pe Arthur. O doamna de lume trebuie sa aiba cele mai potrivite rochii, manusi, pantofi de dans gi altele asemenea. Trebuie sa aibi 0 coafezd sau o camerista care stie sa-i aranjeze parul. Trebuie sa faca toate cumparaturile numai de la cele mai bune magazine. — Sint constient de toate astea. — Vezi tu, Arthur, in cazul fn care doamna Lancaster nu va fi in stare si organizeze aceasta activitate, va trebui sa gasesti o alta ruda capabila sa se descurce. Altfel vei avea parte de un dezastru pe plan social. Ai incredere in mine. Am ceva experienta in domeniu, daca mai tii minte. — Nu este nevoie sa apelez la nimeni altcineva. Arthur parea destul de linistit. Margaret va ramine aici fiinded am nevoie de incd o femeie fn cas& pentru a respecta convenienfele. $tiu care cum se situeaz4 in lumea buna datorita afacerilor mele, asa ca voi alege invitatiile pe care vreau sa le accepte Miss Lodge. Tu le vei escorta pe cele douad femei la primele dou’ evenimente mondene gi 0 vei prezenta pe logodnica mea citorva persoane potrivite. N-as vrea sa stea pe margine. . — Da, bine, sint de acord sa fac tot ce trebuie in legatura cu prezentiirile, dar ce ne facem cu imbracdmintea, omul lui Dumnezeu! Crede-mii ca asta este un aspect crucial. 71Arthur ridica din umeri. 7 Sint ferm convins.ci Miss Lodge se va descurca de minune in privinfa asta. Bennett se gindi contrariat ca lui Arthur nu-i s i fire sa aibé o incredere atit de deplina intr-o alta persoand, cu-atit mai putin intr-o femeie. Cind trebuia sa-si ducd la indeplinire complicatele sale planuri, arareori se incredea in cineva, barbat ori femeie. Bennett se numara printre putinii oameni fn care Arthur avea incredere, iar acum se parea cd Miss Lodge era inclus in aceasta foarte scurta listi. Ce interesant! : oc Sicu aspectul social ce ne facem? insistd Bennett. Stii cit de ugor te poti ingela intr-o sala de bal in mare vogi. in cazul in care Miss Lodge va fi vazuté c& vorbeste cu o persoana nepotrivitd, se va duce de ripa impresia pe care incerci s& o creezi tu. Ba ar putea fi inca gi mai rau dacd ea va dansa eu barbatul nepotrivit, ori daca va iesi in gradina cu el. Tinerele domnisoare sint protejate de mamele lor sau de alte insofitoare cu experienta, dar din ceea ce mi-ai spus tu. am infeles ci Miss Lodge nu va avea parte de aga ceva. , - Nu este chiar asa, Bennett. Arthur schifi un zimbet. Intentionez sd te rog pe tine sd stai gi si veghezi asupra ei. Bennett scoase un geaméat profund gi inchise ochii. — Ma temeam ca vei spune aga ceva. 9 A doua zi de diminea ora igi ” 14, Elenora isi-trecu in revi dormitorul cu miinile in solduri si batind din picior. revist Mobilierul sobru si intunecat cuprindea un dulap bogat sculptat, un pat imens cu baldachin, precum gi un covor mohorit si murdar. Tapetul. data probabil diisiveemuri ancestrale, cind fuseseri la moda modelele exotice si 72 luxuriante. Din pacate, culorile se estompasera de mult, pina devenise imposibil de deslugit desenul florilor sau al vitei de vie. Gradul de curdfenie din odaie era 1a fel cu cel din restul casei. Praful fusese sters, pe jos se miturase, iar obiectele fuseser’ curatate gi lustruite doar superficial. Pe rama oglinzii octogonale si pe toaleté era un strat gros de praf. Felul incetosat in care se vedea prin ferestre.era dovada faptului c& geamurile nu fuseserd spalate de cine stie cind. Elenora isi zise c4, daca tot trebuia sd locuiasca acolo in urmatoarele séptimini, trebuia sé facd ceva in privinta deplorabilei stari a acestei gospodarii. Deschise usa si iesi pe culoarul lugubru. Nu era prea neribdatoare s ia micul dejun. La cina din seara precedent avuseserd o tocinita de pui fara gust, cuo gamiturd de gilusti care ar fi putut servi ca balast pentru o nava, legume fierte cu un aspect cenugiu gio budinca fiartd din fina de griu cu seu de vacd. — : Elenora gi Margaret cinasera singure in sufrageria trista. Arthur avusese intelepciunea sa se duca la clubul sau, iar ea nu-l putea invinovafi. Ar fi preferat si ea sa cineze in alt parte. Cobori scara, remarcind praful adunat intre stilpii balustradei, si porni in c4utarea inc&perii pentru micul dejun. Intra in doua camere cu usile inchise gi draperiile trase, pline cu mobile:acoperite cu ceargafuri, dupa care dadu peste Ned. _ Bund dimineata, fi spuse ea. Vrei, te rog, si-mi spui unde este camera in care se ia micul dejun? Ned parea descumpanit. — Cred cA este undeva la capatul coridorului, conita. « Blenora ridicd din sprincene. —Nu stii exact unde se afla camera pentru micul dejun? Ned rogi gi incepu s& biiguie: _Vi cer iertare, conita, dar n-a fost folosita niciodata de cind lucrez eu aici. : 73- inteleg. Elenora se stradui s& nu se enerveze. Daca asa stau lucrurile, unde ag putea lua micul dejun in dimineata asta? ~ in sufragerie, conita. — Bine, multumesc, Ned. Elenora mai cobori alte citeva trepte si intra in sufragerie. Ramase oarecum surprinsa si-| gaseascd pe Arthur asezat in capatul unei mese foarte lungi. : Arthur ridica privirea din ziarul desfacut in fata lui, incruntindu-se ugor, ca si cum n-ar sti ce sii faci cuea acolo, la ora aceea. — Elenora. Barbatul se ridicd. Bund ziua. — Buna ziua, domnule. - , _ Usa care didea spre cAmara pentru veseld se deschise. In incapere igi facu aparitia Sally, aratind chiar mai nelinistita si mai frinta de oboseala decit cu o zi in urma. Fruntea fi lucea de sudoare. De sub boneta ei ingalbenita iegeau lungi suvite de par. Fata se uit la Elenora si igi sterse mtinile de sortul jegos. : — Conifd, spuse ea, facind o stingace reverenta. N-am stiut cd o sa coborifi pentru micul dejun. — Am remarcat lucrul asta, zise Elenora facind un semn cu capul in directia mesei. . Camerista se apropie repede de un bufet si deschise un sertar. in timp ce fata. pregatea un al doilea tacim, Elenora traversa incaperea ca s se uite la felurile de mincare. Situatia din bucdtarie nu se imbunatatise peste noapte. Ouile se racisera deja. Cimatii nu, pireau deloc atrigatori, iar cartofii pluteau in untura sleita. Elenora alese exasperat doua felii de piine prajita de mai multa vreme si isi turnd o ceasca de cafea aproape rece. Cind se intoarse la masi, vizu cd Sally pusese tacimul in celalat capat al mesei. Astepta ca fata si iasd din incdpere, dupa care isi lua de-acolo servetul gi tactmul si se aseza in 714 dreapta lui Arthur, punindu-si in fai ceagca de cafea gi feliile de ptine prajita. ; fn incdpere se astemu un moment de tacere stinjenitoare. — Sper ca ai dormit bine azi-noapte, zise in cele din urma Arthur. : bn ~ Foarte bine, domnule. Elenora sorbi din cafea. Nu numai c4 nu era calda, dar gustul era infiorator. Puse jos ceasca. Te superi daca te intreb de cfnd ai servitorii Astia? Barbatul se arata usor surprins de intrebare. ~—Nui-am vazut in viata mea inainte de a sosi aici, acum citeva zile. — $i nu-l cunosti pe nici unul dintre ei? El intoarse pagina ziarului. ~ {mi petrec cit mai putin timp posibil in casa asta. De fapt, in ultimul an nu am mai fost deloc pe-aici. in rarele ocazii in care.vin la Londra, prefer sa locuiesc la clubul meu. ~—{nteleg. Elenora isi spuse ca lipsa lui de interes pentru casa aceea putea sd explice cite ceva. Si cine ii supravegheaza pe servitori? — Batrinul intendent al bunicului meu se ocupa de toate treburile gospodariei. L-am mostenit si pe el, impreund cu conacul, unica lui sarcina fiind aceea de a se ocupa de casi. Nu-I folosesc la alte treburi. Ridicd ceagca de cafea. Dar de ce intrebi? . — Exist citeva aspecte gospodaresti care necesita atentie. Arthur gusta din cafea fi tesi —Da, am remarcat si eu. Ins4 nu am timp si mi ocup de ele. ~ Desigur, admise Elenora. Eu insa as avea timp. Te-ar deranja daca as opera citeva modificari in organizarea caminului tau? . — Nu consider aceast4 casa drept ciminul meu. Ridicad din umeri si lasa jos ceagca de cafea. Ba chiar ma gindeam s& vind conacul. Dar te rog s& faci orice modificari doresti cit timp stai aici. Elenora musca dintr-o insipida felie de piine prajita. 75—Cred ca inteleg de ce vrei s o vinzi. Este o casa foarte mare gi intrefinerea ei costa enorm. — Banii n-au nici o legatura cu asta, se incrunta el. Pur si simplu nu-mi place deloc aceasta casd. Cind ma voi casatori, voi avea nevoie de o casi in capitalé pentru a o folosi din | cind in cind, insa in acest scop voi cumpara o alta. Comentariul barbatului o facu pe Elenora sa piarda orice brumA de interes pentru felia de piine prajitd. Bineinteles ci se gindea ca se va cas&tori intr-o buna zi. Dardeceodeprima | pe-ea gindul? El avea o datorie fafa de titlul lui nobiliar si | fata de numele familiei sale. Mai mult, atunci cind va ajunge si-si aleagd contesa, va proceda ca orice barbat intr-o asemenea situatie: igi va cduta o tindra de-abia iegitd de pe bancile scolii, dintr-o familie de conditie buna, si anume genul de femeie pe care l-ar considera mult prea delicat si mult prea inocent pentru a se potrivi cu statutul de logodnica de forma. : ‘ Mireasa lui St. Merryn — adevarata lui mireasa — va fio domnisoara cu o reputatie fara patd; o domnisoara a carei familie n-ar fi fost implicaté intr-un scandal sau care ar fi avut vreo legatura cu comertul. Ea i-ar aduce proprietati funciare-si multi bani, cu toate ci Arthur nu avea nevoie de | nici unele, dar asa se proceda in lumea lui. Elenora isi spuse cA sosise momentul sa schimbe subiectul. — Este vreo stire interesanta in ziare? — Doar obisnuitele birfe si scandaluri. fn glasul lui se putea deslusi un adinc dispret. Nimic important. Ce vrei si faci astizi? — Margaret si cu mine ne-am gindit sé mergem la cumpératuri. :: ~ Excelenta idee, incuviinta el dind din cap. Vreau sa-ti faci cit mai repede aparitia in Societate. — O sa fim gata sa participam la prima petrecere chiar miine seara, il asigura ea. - 76 Ibbitts intra in sufragerie aducind tava nelustruita din holul de la intrare. Era plind-ochi cu biletele si carfi de vizita. Arthur ridica privirea. —Ce ai acolo? oo —Un alt rind de carti de vizita, precum gi citeva invitafil, {naltimea voastra, raspunse Ibbitts. Ce dorifi si fac cu ele? —O sa mi ocup de ele in biblioteca. —Bine, fnaltimea voastra. Arthur mototoli servetul si se ridica- ; — Te rog si ma scuzi, draga mea, rosti el. Trebuie sa plec. O sa primesti mai tirziu lista de evenimente mondene la care vei participa in sAptimina asta. Coe ~ Bine, Arthur, sopti ea pe tonul cel mai suav. Elenora isi spuse c4 nu va lua in serios apelativul draga mea. Exprimarea fusese destinata doar urechilor lui Ibbitts. Spre uimirea ei, Arthur se aplecd si o saruta; dar nu pe obraz, ci direct pe gura. Fusese un sarut extrem de scurt si foarte posesiv; era genul de sdrut pe care un barbat l-ar fidat logodnicei sale reale. Zz - Cine ar fi banuit cd Arthur putea fi un atit de bun actor? se intreba ea uluita. \ os ° Era atit de zguduiti de afisarea acestei afectiuni mimate, incit nu putu scoate o vorba. Cind isi reveni, el iesise deja din inc3pere. Mai auzi sunetul infundat al pasilor indepartindu-se. ; — Mai doriti ceva, conit&? o intreba Ibbitts pe un ton care sugera mai degraba cd nici nu putea fi vorba de una ca asta. —De fapt, da, mai doresc. Elenora lsd s4-i cada servetul pe masa. Te rog, adu-mi actele contabile ale gospodariei pe ultimele doua trimestre. Ibbitts se holbi nedumerit la ea pret de citeva secunde. Apoi obrajii i se impurpuraré. Dadu sa spund ceva, dar fi trebui un timp ca s4 poata vorbi. —N-am inteles ce ati spus, conifa. 77— Eu cred ins c4 am vorbit cit se poat i Dbbiae poate de limpede, - Intendentul batrinului conte tine contabilitatea gospodariei, conifa, nu eu. Eu tin doar evidenta cheltuielilor §1 1-0 transmit domnului Ormesby. ot inteleg. in cazul asta, poate pofi si-mi rispunzi la citeva intrebari. : —Lace fel de intrebari, conita? intreba Ibbitts nelinistit. — Unde este bucatareasa? : - A plecat in urma cu citeva siptamini, coniti. N-am putut sa o inlocuiesc. Dar se pare ci Sally se descurca bine la bucatarie. . : : os intr-adevar, Sally munceste foarte mult, dar menirea €i aici nu este aceea de a giati. ~ Sper sa angajez in curind o alté bucatdreasi printr-o agentie specializata, mormai majordomul. — Asa s& fie? Elenora se ridicd $i porni catre usa care ducea spre bucitirie. - Unde va duceti, conita? intreba Ibbitts. ~ Sa ma consult cu Sally in probleme referitoare la bucatarie. fntre timp, te-as sfatui sd te straduiesti s& faci ur- gent Tost de o alt& bucdtireasi, precum $i de inc’ o camerista. A, da, si am avea nevoie gi de vreo doi gradinari. ; Ochii lui Ibbitts se intunecari de minie, dar nu spuse himic. Cind Elenora se intoarse cu spatele la el, plecind spre bucatirie, simti un fior rece intre omoplati. 10 Asasinul mai ajusta putin masinaria grea din fier si bronz, dindu-se apoi un pas indarat pentru a contempla lucrarea. Era atit de aproape de final! Solutionase si cea din urma complicata enigma din vechiul lapidarium, cea pe care 78 nu izbutise si o decripteze predecesorul sau. fncd unul sau doui reglaje finale si dispozitivul va fi gata. fn scurta vreme, marea putere a Trasnetului lui Jupiter va fi sub comanda sa. fl cuprinse o exaltare febrild, la fel de fierbinte gi de purificatoare ca focul alchimistului. {ntreaga lui fiinfa tresalta’ de emotie la perspectiva succesului. : Se uita la ceas. Mai era putin $i aveau sd se iveasca zorile. Omul stinse toate lampile din laborator. Apoi igi lua felinarul si intra fn cripta. ‘ Aflase ca laboratorul avea doua intrari secrete. Era foarte utila cugca de fier care cobora din vechea manastire, fnsa lui nu-i plicea s4 0 foloseasca de multe ori, deoarece se temea, ca gi predecesorul sau, ca utilizarea ei frecventa ar putea trezi curiozitatea celor care locuiau in apropiere. Adevarat, majoritatea celor din vecinatate se temeau de manastire, considerind-o bintuita de stafii. Dar 0 persoanad ceva mai curajoasa ar fi putut fi tentat4 s4-si invinga frica daca ar observa un domn elegant imbricat care intra si iese zilnic din capela. Prin urmare, asasinul se limitase la utilizarea custii de fier doar cind era grabit. Riul pierdut era o cale cu mult mai sigura, desi mai grea, pentru neincetatele lui drumuri la laborator. : fn dosul criptei, apa se lovea de marginea debarcaderului subteran secret. El urcd intr-una dintre micile ambarcatiuni pe care le tinea acolo. Gasindu-si echilibrul, fixa felinarul in partea din fata a luntrei si apuca prajina. : Un brinci ferm trimise barcufa in curentul rfului de mult pierdut. Ambarcatiunea plutea linistit la suprafata apei {ntunecate si urit mirositoare. Din cind in cind, asasinul era obligat si aplece capul ca sa evite vechile podete de piatra care se arcuiau deasupra rfului. oe Era un voiaj bizar gi tulburator. Desi facuse de multe ori acest drum, nu credea ca se va obisnui vreodata cu intunericul adine si cu izul oribil. Dar. se linisti amintindu-si ca predecesorul sau ajunsese de nenumirate ori in laboratorul 719secret tot pe aceasta atit de neobignuitd cale. Toate astea faceau parte din marele sau destin, gindi el. : Apoi observa una dintre relicvele care umpleau malurile riului. Lumina felinarului dansa peste un basorelief din marmuri, partial fnghitit de.mil. Era reprezentat acolo un zeu straniu, pe cap cu un coif ciudat. Silueta ucidea un imens taur. Era Mithra, potrivit observatiilor din jurnalul predecesorului sdu, misteriosul zeu al unui cult roman care inflorise cindva prin aceste locuri. Asasinul schimba directia privirii, asa cum tnvatase si facd ori de cite ori intilnea o statuie veche. Privirile acuzatoare din ochii fara viafa il faceau intotdeauna sa se simtd nelinistit. De parca vechii zei ar fi putut vedea de unde provenea bizara energie care fi alimenta geniul; ca si cum si-ar fi dat seama ca aceasta energie nu se afla cu totul sub controlul lui. n A , I n zjua urmatoare, putin dupa zece seara, Elenora stitea impreund cu Margaret si cu Bennett Fleming:la adapostul unui grup de palmieri in ghivece. . — Primul dans este decisiv, le explicd Bennett, evaluind multimea cu un aer intelept. Trebuie sd ne asiguram ca il vei dansa cu domnul potrivit. Elenora trase cu ochiul printre frunzele de palmier. Sala sclipea de luminile candelabrelor care atirnau din tavan. Pe un perete intreg se insirau oglinzi, reflectind stralucirea orbitoare ascenei. : : Doamne in rochii superbe $i domni imbracati dupa ul- tima moda rideau si sporovaiau. Perechi gratioase pluteau parca pe ringul de dans. Muzica se auzea dintr-un balcon care ii ascundea vederii pe muzicanti. O mica armat& de servitori in uniforme albastre isi croiau drum prin 80 aglomeratie, purtind tavi pline de cupe cu sampanie si pahare cu limonada. : a — Nu vid de ce n-ag putea s& dansez mai intii cu dumneata, fi spuse Elenora lui Bennett. 3 Hotirise de cum il vazuse pe Bennett ca fi place foarte mult de el. Dupa ce fi studiase infatisarea plinuja si ochii sinceri, intelesese de ce avea Arthur incredere in el. Bennett Fleming didea impresia ca este unul dintre acei rari oament, buni la suflet si statornici, pe care stiai cA te poti bizui la nevoie.. Pee mo _= Nu, nu, nu, aga ceva nu e bine, 0 contrazise Bennett. Vezi tu, cel care va dansa primul cu tine va institui un anumit standard. Oricine ar fi, el va avea puterea si-fi confere imediat im . : Paaret se uitd la el cu sincera admiratie.” ~ De unde stii astfel de lucruri, domnule? ‘Bennett se facu stacojiu. : , —Réposata mea nevasta a fost o doamna careia i-a placut sA-se miste in lumea buna. Si pofi s& inveti multe lucruri cind ai norocul sa fii cAs&torit cu o experta. ; — Bineinfeles, murmura Margaret. Cauté in posetd si scoase un carnetel si un creionas. ~ Ce faci? se incrunté Bennett. —Iau notite, rosti vesela Margaret. — — Pentru ce? 2 . — Pentru jumalul meu- Elenora isi reprim4 un hohot de ris. Se fntreba ce ar fi spus Bennett daca ar fi stiut ci Margaret se documenta in vederea noului ei roman. ; — Aha. Bennett se incrunta si lud o gura de gampanie, cu aerul unui barbat pregatit si se avinte in batalie: Dup& cum vi spuneam, este extrem de important c&rui domn i se poate acorda privilegiul primului dans. + Htim, facu Elenora. Procesul de selectie pare foarte asemanator cu alegerea primului iubit. 81Bennett, care sorbea din nou din gampanie, se ineca. ~ Aseminiator alegerii primului iubit, repeta Margaret, notindu-si repede in carnetel exprimarea. Da, imi place cum sun. Pare incitant, nu-i asa? : : ~ Nu pot sa cred ca notezi asemenea lucruri fn jurnalul tau, zise Bennett, uitindu-se la ea. — O sa fie mai interesant de citit mai tirziu, nu crezi? Margaret ii zimbi cu toatd gura, bagind la loc. in poseta carnefelul si creionagul. __, Bennett se hotir? si nu-i raspunda la intrebare. fsi indrepta atentia ctre ringul de dans. Deodat’, fata i se lumina. ~ — Uite-l, sopti el... : : — Pe cine? intreba Elenora. ~ Pe barbatul care te va conduce primul pe tingul de dans. Bennett impinse barbia inainte. Elenora se uita in directia in care privea el si vizu un domn inalt si distins, imbracat intr-o hain albastra, stind linga usile de sticla care dideau spre gradind. Parea si aibi spre saizeci de ani. Statea de vorba cu un alt barbat. Expresia si alura lui dideau impresia ci omul este extrem de plictisit de spectacolul colorat din jurul lui. — Cine este? intreba Margaret. $i de ce crezi ci el ar fi cel mai potrivit drept prim partener de dans al Elenorei? —Este lordul Hathersage, explici Bennett. Este un birbat bogat, cu legituri in intreaga Societate. Sofia lui a murit in urma cu doi ani fara sa-i fi diruit un mosgtenitor si se subinfelege ca tsi cautd o noua sotie. , . ~ in cazul asta, de ce ar vrea si danseze cu mine? se interesa, curioasa, Elenora. Se presupune cd sint deja logoditi. — Hathersage este recunoscut ca fiind extrem de sensibil in privinta doamnelor, le lAmuri cu rabdare Bennett. El se consider un cunoscator in materie. Un tur pe ringul de dans cu el atrage atentia. Toti ceilalti barbafi din incdpere vor fi nerabdatori si afle ce a descoperit el in tine. Pe scurt, Hathersage te poate aduce in centrul atentiei. 82 — $i daca se afla ca nu vrea s4 danseze cu mine? Pentru prima oar, ochii prietenosi ai lui Bennett se luminara de un tainic amuzament. — Nu intrevad nici o piedica in privinta asta. Margaret fi arunca o privire. —§i de ce crezi cd va fi de acord s4 danseze cu Elenora? Chiar si de la distanta asta, pot vedea ca pare unul dintre acei domni care sufera de o plictiseala cronica. — Hathersage si Arthur au facut multe afaceri impreuna de-a lungul timpului, rispunse Bennett. in plus, Hathersage fi este indatorat lui Arthur. Curioasa, Elenora isi desfacu incet evantaiul. — Ezit sa te intreb, totugi nu ma pot abfine. Cu ce fi este indatorat? — Arthur este un adevarat geniu in materie de investitii. Acum gsase luni a existat un mare interes pentru o intreprindere minier& din Yorkshire. Arthur gsi-a dat seama ca proiectul era doar o ingelatorie care avea sa se sfirgeasca dezastruos. El a auzit ci pe Hathersage fl interesa sa cumpere actiuni ale acelei intreprinderi si i-a trimis un biletel prin care il avertiza cA nu este o investitie avantajoasa. La scurta vreme dupa aceea, intregul proiect s-a destramat gi toti investitorii si-au pierdut banii. fnsd la sfatul lui Arthur, Hathersage a evitat un dezastru. Cu siguranfa ci Bennett vorbea despre proiectul minier care il distrusese si pe tatal sdu vitreg si care fi rapise si mostenirea ei, igi spuse Elenora. Mare pacat ci Samuel Jones nu fusese prieten cu Arthur. Si totusi, Jones nu ascultase niciodat de sfaturile bune. Bennett se uita la Elenora. ~ Eu iti pot aranja acest prim dans, dar depinde numai de tine ce se va intimpla dupa aceea. O data ajuns4 pe ring cu Hathersage, trebuie sa intretii o conversatie spirituala. Iar daca il vei putea inveseli macar o clipa sau doua, el va fi incintat. 83Elenora strimba din nas. ~Domnule Fleming, mi faci si ma simt mai degraba ca_ | 0 curtezand platita decit ca o insotitoare platita. Bennett tresari. — Te rog s4 ma ierti. — Curtezani platita, nu insotitoare platita, repet Marga- ret. Excelent. Isi scoase iar carnetelul si creionasul. — Nu-i nimic, chicoti Elenora. O s4 ma striduiesc si ; gasesc ceva amhuzant s4-i spun lordului Hathersage. Bennett chem un biiat prin care fi trimise lui Hathersage un scurt mesaj. Cinci minute mai tirziu, Elenora se afla deja pe ring sifi | zimbea inaltului si ciruntului ei partener. Hathersage era | politicos, ins4 era evident cd, in ceea ce-l privea, nu facea decit si se revangseze pentru serviciul pe care i-l adusese } Arthur. De aproape se vedea bine expresia plictisita. Elenora se intreba cum de nu murise mai de mult de plictiseala asta | accentuaté. : — Este foarte dragut din partea dumneavoastra ca i-ati permis domnului Fleming sa va preseze astfel. — Prostii. Sint incintat sa va fiu de folos, spuse Hathersage, fara si dea vreun semn cd spune ce gindeste. Si | apoi nu este greu s4 dansezi cu o femeie atit de framoasa. — Va mulfumesc, replici ea. Cum Dumnezeu si poarteo conversatie cu un barbat care, evident, ar fi dorit sa se afle undeva in alta parte? — Trebuie s-ti marturisesc cd realmente fl invidiez pe St. Merryn, continua sec Hathersage. A reusit s-si gaseascd o logodnica fara si se supund rigorilor Sezonului. fn ceea ce ma priveste, sint in situatia de a suporta un interminabil sir { de tinere si insipide domnisoare proaspat iegite de pe bancile scolii. : Atitudinea barbatului incepuse sa 0 irite. —Presupun ca toata aceasta zbatere pentru a face o partida 84 bund este la fel de deranjanti pentru tinerele domnisoare ca si pentru gentlemeni ca dumneavoastra, domnule. 7 , — Imposibil. Barbatul prea profund indurerat. Nici nu-fi poi imagina cit de greu este pentru un om de virsta si cu experienta mea sd converseze cu 0 fetiscand de saptesprezece ani. Toate creaturile astea nu vor sa discute decit despre cele mai recente fleacuri in legitura cu Byron, sau despre ultima moda de la Paris. ; ~Domniule, trebuie si priviti lucrurile si din perspectiva tinerelor domnisoare. Va pot asigura ca este cumplit de greu sa faci conversatie cu un barbat de virsta tatalui tau, In vreme ce ai prefera sa dansezi cu un tindr si frumos poet. Hathersage piru o clipa descumpénit. Apoi se fncrunta. — Pardon! ; —Mai mult, pe un barbat nu-| intereseaza decit cum arafi, ce reputatie ai si ce avere mostenesti. Elenora emise un sunet de dezaprobare. lar cind respectivul domn extrem de plictisit nu cunoaste nici un subiect de discufie care ar putea fi interesant pentru o tinara domnisoara, este de mirare daca se poate lega totusi o conversatie, nu credeti? Si sigur nu se poate imagina tindra grabindu-se s& ajunga acas& ca si-si noteze in jumalul ei o amintire romantica despre un astfel de partener de dans, n-am dreptate? . Trecu un timp pind Hathersage asimila observatiile Elenorei. , fn ochii barbatului ap4ru o sclipire de real interes pentru partenera sa de dans. — Dar unde naiba a putut s& te gaseascé pe dumneata St. Merryn, Miss Lodge? Elenora afig& cel mai suav zimbet cu putinfa. —Dupi cum il cunoasteti pe logodnicul meu, stifi desigur cd are o minte extrem de logica. Si, fireste, s-a folosit de inclinatiile sale pentru analiza gi rationament sanatos spre a-si gisi o sotie potrivita. , 8 Togiol si cationament, zici? Hathersage era deja 85fascinat. $i unde anume I-au condus aceste inclinatii ale sale pentru a-si gasi un asemenea exemplar? ~ Cum unde? Mi se pare absolut evident: la o agentie specializata in furnizarea de insofitoare platite, dar, bineinfeles, dintre cele mai exclusiviste. Hathersage chicoti, vadit hotarit sa-i faca femeii jocul. —A, da, intr-adevar, a jurat ca aga va face. —Este un lucru extrem de inteligent. Daca intri in miezul chestiunii, pind la urmd fiecare sot sau sofie este, in esenta, insotitorul celuilalt, nu credeti? —Recunosc ca nu m-am gindit asa pind acum la casitorie, dar cred ca ai dreptate. : —Gindifi-va numai cit de inteligent a fost tactica lui St Merryn, domnule. La agentie i s-a oferit o lista foarte lunga de doamne bine educate, cu excelente referinte si reputatie nepatata. Decit s& se vada obligat si danseze cu fiecare dintre ele si sa suporte o serie de conversafii eventual plicticoase, a putut sa poarte, in schimb, niste discutii amanuntite cu fiecare. — Discutii, rinji Hathersage. Cit de inteligent! — Frumusetea acestui procedeu consta in aceea ca a functionat in ambele directii. La rindul lor, candidatele pentru postul pe care il oferea el au putut sd-i puna gi ele intrebairi. Astfel, n-au mai fost nevoite s4 distreze numerosi domni batrini care habar nu au de cele mai recente opere ale lui Byron gi care nu cautd decit o mostenitoare frumoasi care fi poate oferi, la rindul ei, un mostenitor. Hathersage o opri pe Elenora in mijlocul ringului. Vreme de o clipa ingrozitoare, Elenora se gindi ca poate calculase gresit si cé provocase un dezastru. Apoi, Hathersage dadu capul pe spate si izbucni in nestavilite hohote de ris. Toate capetele se intoarsera catre ei. Toti ochii erau atintiti asupra lor. Cind Hathersage o conduse pe Elenora inapoi la Bennett si Margaret, coada de domni care asteptau s4-i cearé Elenorei 86 cite.un dans se intindea de la palmierii din ghivece pina la intrarea in salonul de jocuri de noroc. . — Considerati ca v-afi revansat deplin fata de Arthur, fi spuse Bennett lui Hathersage. —_ . — Dimpotriva, replica el, inca chicotind. De multé vreme nu m-am mai distrat asa de bine. 12 Adthur se sprijini cu’ ambele miini de balustrada balconului si o cAuta cu privirea pe Elenora prin imbulzeala din sala de bal. De-abia trecuse de miezul nopfii $1 el era prost dispus. fn seara aceea facuse niste investigatii cu rezultate deloc mulfumitoare. E adevarat ca descoperise citeva date in plus in legatura cu una dintre misterioasele tabachere de tutun in cAutarea c4rora se afla, dar mai erau nenumirate intrebari care inc& nu-si gasisera raspuns. Avea inexplicabila senzatie ¢& timpul se scurge mult prea repede. fi trebuira citeva minute bune pina izbuti sa o localizeze pe Elenora. Cind in cele din urma fi remarca in celalalt capat al s&lii parul negru si lucios, tsi dadu seama de ce fi fusese atit de greu s 0 repereze: era inconjurata deo puzderie de biarbati, toti parind a se intrece pentru a-i atrage atentia. Elenora discuta foarte familiar cu un grup de domni pe care nu avea cum sa-i fi cunoscut anterior. In plus, rochia ei cu talie inalti de culoarea smaraldului era mult prea decoltata, lisind s& se vada prea mult sinii ei delicati si umerii frumos modelati. Stralucea ca 0 bijuterie exotica, dupa care, era sigur, tinjeau tofi, barbafii din apropierea ei. oo . Unde erau ins Bennett si Margaret? se intreba el. Menirea lor era s4 find situatia sub control. oo in timp ce se uita la Elenora, unul dintre domnii de linga ea facu o plecdciune deasupra degetelor ei inmanusate, 87