Asertivitatea

este abilitatea de aţi comunica emoţiile, nevoile, opiniile şiconvingerile într-o manieră care nu
încalcă drepturile celorlalţi. Asertivitatea se referă lamodul în care oamenii interacţionează cu
ceilalţi, la felul cuiva de a fi şi de a se comporta într-un mediu social. Lazarus (1973) defineşte
asertivitatea drept capacitatea de a-i influenţa
pealţii. Abordările mai recente o consideră un deschizător al comunicării care permite oexprimar
e mult mai elaborată a sentimentelor în legatură cu evenimente, situaţii, fără a-i blama pe cei din
jur, a-i învinovăţi sau a-i evalua ca fiind nişte adversari.Este o abilitate pe care o poţi învăţa. Este
o modalitate de a comunica şi de a te comporta
cuceilalţi care te va ajuta să ai mai multă încredere în tine. Asertivitatea nu este uncomportament
natural, cu care ne naştem. Pe măsură ce creştem, învăţăm să ne adaptămcomportamentul la ce se
întâmplă în jurul nostru, la persoanele cu care ne întâlnim. Dacăîncrederea în noi înşine este
diminuată, prin ironie sau violenţă, atunci când vom fi adulţi vomavea tendinţa să reacţionăm
pasiv sau agresiv, în situaţii similare.

Caracteristicile asertivităţii

În continuare, enumerăm o serie de abilităţi pe care le presupune asertivitatea. Putem recunoaşte

dacă o persoană este asertivă, fie elev sau cadru didactic, având învedere următoarele situaţii:

•Reuşeşte să spună “nu” chiar şi în situaţiile în care i se pare că e dificil să facă acestlucru.

• Îşi exprimă atât sentimentele pozitive, cât şi pe cele negative, într-o manieră care să
nu provoace neplăceri celor din jur.

• Atunci când începe o conversaţie, o continuă şi o finalizează încercand să-şi

expunăargumentele în faţa celorlalţi, fără a-i jigni sau a fi agresiv.

• Are putere de convingere pentru că ştie cum să vorbească celor din jur şi să lecomunice ceea
ce-şi doreste într-o manieră elegantă, chiar dacă ei nu sunt de acord cu el.

• Îşi susţine propriile drepturi fără a le încălca pe ale altora.

• Ia cuvântul atunci când nu este de acord cu ceea ce se spune şi îşi prezintăargumentele fără a
face uz deviolenţă verbală.

• Îşi asumă responsabilitatea pentru ceea ce a spus sau ceea ce a făcut indiferent de câtde grave
sunt consecinţele.

• Se percepe ca fiind o persoană corectă, cu încredere în propriile forţe şi cu un set devalori în

care crede şi pe care le apără indiferent de ce îi spun cei din jur.Din comunicarea asertivă nu ar
trebui să lipsească, expresiile verbale precum:

• Eu cred că..............”

• ,,Te deranjează dacă.........”

• ,,Apreciez mult ce ai făcut pentru mine..........”

•,,Aş dori să fac acest lucru.......................”Totodată, există şi o serie de elemente non-verbale ale
componentei comportamentaleale asertivităţii. Astfel:1

Ø Contactul vizual: Subiectul îşi priveşte interlocutorii drept în ochi, pentru a evitatransmiterea
mesajelor nedorite , de tipul ,,eu nu sunt convins /-ă de ceea ce spun” sau ,,îmieste foarte frică”.Ø
Tonul vocii trebuie să fie potrivit, pentru că dacă ar vorbi încet ar da impresia
denesiguranţă, iar dacă tonul vocii este ridicat, celălalt interlocutor ar avea sigur uncomportamen
t depresiv.Ø Postura corpului diferă de la o situaţie la alta: o postură încordată ar trăda o stare
denelinişte, iar una relaxată s-ar interpreta din partea celorlalţi ca o lipsă de respect faţă de ei.Ø
Mimica persoanei este adecvată şi congruentă cu conţinutul mesajului.