Atelierul de teatru, deschidere spre sine, spre ceilalţi şi...

spre limba francezã

Activitãţile de animaţie teatralã propuse în cadrul sãptãmânii Şcoala Altfel vizeazã nu

numai prelungirea orelor de limba francezã în planul ludicului şi al unui eventual amuzament, ele
se constituie în elemente susceptibile de a contribui la dezvoltarea psihologicã a liceanului, atât
din punct de vedere cognitiv, cât şi socio-afectiv. Ca exemplu, mima permite reprezentarea cu
ajutorul unui semnificant diferenţiat precum limbajul, imaginea sau gestul simbolic. Jocul
dramatic este el însuşi „locul” ideal pentru exprimarea sentimentelor şi a emoţiilor, e un veritabil
efort de re-creare a sinelui, deoarece „actorul”, interpretând un personaj, învaţã sã se cunoascã pe
sine şi sã îşi gestioneze emoţiile. Tocmai de aceea, atelierul de teatru în limba francezã este un
proiect având ca scop principal redescoperirea de sine şi relaţionarea cu celãlalt prin intermediul
unei alte limbi decât cea maternã, capabilã sã ne arate o faţetã a personalitãţii elevului diferitã de
cea pe care el o lasã sã se vadã şi sã se exprime în fiecare zi.

Diferite de practica teatralã în cadrul opţionalului de teatru francofon (cu o duratã de un

an şi având ca finalitate o piesã de teatru şi cel puţin o participare la un festival internaţional),
activitãţile teatrale din cadrul sãptãmânii „Şcoala Altfel” vizeazã în special stimularea exprimãrii
în limba francezã în situaţii concrete şi imediate, ancorate nu într-o perspectivã probabilã şi
îndepãrtatã, ci într-un univers palpabil, ludic şi prezent. În acest scop, tipul de practici propuse
trebuie în mod obligatoriu sã suscite dorinţa de a se exprima în limba francezã, condiţie fãrã care
eşecul atelierului este garantat de la început. Tocmai de aceea, cinci ateliere de câte patru ore nu
mi se pare prea mult pentru a reuşi sã dãm un sens activitãţilor şi pentru a avea timpul necesar
pentru a pregãti şi „marele final”, o prezentare a ceea ce s-a realizat în faţa celorlalţi elevi şi a
cadrelor didactice, al cãror feed-back poate duce la ameliorarea activitãţilor viitoare, dar şi la
încurajarea celor mai ezitanţi participanţi la atelier.

Definite în mod obligatoriu în raport cu anumite expectanţe ale grupului de elevi

participanţi la atelier, activitãţile trebuie derulate într-o progresie logicã care sã le garanteze
succesul şi care sã nu lase loc inevitabilelor digresiuni şi nerespectãri ale regulilor din timpul
activitãţilor extraşcolare. Toate etapele trebuie sã suscite curiozitatea elevilor, care în mod
obligatoriu trebuie sã se implice în fiecare moment în proiectul comun. Evident, în proiectarea
atelierului nu trebuie pierdute din vedere unele limite care trebuie gestionate pe mãsurã ce apar:
teama elevului de a fi ridicol sau de a fi judecat de ceilalţi (chiar dacã a ales el însuşi atelierul de
teatru), zgomotul şi o eventualã agitaţie în cadrul grupului (având ca soluţii un eventual
regulament al atelierului, mici exerciţii care sã sublinieze importanţa respectului faţã de ceilalţi
în cadrul grupului, exerciţii de concentrare, etc), limitele de timp şi de program, un alt tip de rol
asumat de profesor (specific oricãror activitãţi extracurriculare).

În ceea ce priveşte activitãţile concrete, putem vorbi de trei tipuri de activitãţi principale:

- Activitãţi de dinamizare
- Activitãţi de descoperire
- Scenetele (improvizaţii dirijate – personaje şi trama predefinite, improvizaţii deschise
– elaborarea unei trame plecând de la o situaţie iniţialã, improvizaţii tematice – tema
este datã, dar existã libertatea stabilirii locului, a personajelor şi a acţiunii )

Specialiştii în animaţie teatralã recomandã o proiectare riguroasã a activitãţilor,

pornind de la stabilirea obiectivelor, a numãrului de participanţi, a etapelor şi a duratei
fiecãrei etape, a spaţiului şi a echipamentului necesar. De asemenea, în activitãţile de
improvizaţie teatralã au fost identificate cinci etape principale:

- Faza introductivã
- Faza de revizuire
- Faza de pregãtire
- Faza de reprezentare
- Faza de exploatare

Evident, în alegerea tipului de scenetã/improvizaţie propusã este obligatoriu sã avem

în vedere nivelul de competenţã al elevilor în limbã francezã, deoarece acest nivel va
determina el însuşi limita maximã pânã la care se va putea merge. Fãrã indoialã însã, un
atelier bine construit care sã permitã valorizarea individualã şi colectivã a elevului va fi în
viitor o treaptã spre depãşirea acelei limite şi o poartã deschisã spre bogãţia şi
expresivitatea limbii franceze.

Prof. Loredana Vancia