DEFINIȚII TRAUMATISME

 CONTUZIE – traumatism provocat prin lovire cu un obiect dur, care constă în strivirea
țesuturilor profunde, fără ruperea tegumentului.

 PLAGA – ruptură a țesuturilor provocată de un accident (rănire, arsură) sau de o

intervenție chirurgicală.

 Plaga superficială – plagă ce afectează numai învelișul cutanat sau țesuturile

imediat subiacente.

 Plaga profundă – plagă care afectează structuri precum artere, nervi, viscere.

 ÎNTINDERE MUSCULARĂ (spasm muscular, contractură musculară)– leziune musculară

sau a tendoanelor, în care fibrele musculare se rup sau se fisurează ca rezultat al
suprasolicitării.

 RUPTURA MUSCULARĂ – ruptură a unui mușchi provocată de un efort prea intens.

 TENDINITA – inflamație a unui tendon. Poate apare la joncțiunea musculo-tendinoasă,

la punctul de inserție pe os sau în partea sa mediană.

 TENOSINOVITA – inflamație a tecii sinoviale (membrana seroasă care înconjoară unele

tendoane și facilitează alunecarea lor).

 ENTORSA – afectare a ligamentelor unei articulații fără deplasarea suprafețelor

articulare, provocată de o mișcare bruscă a articulației cu amplitudine anormală.

 Entorsa benignă (scrântitura) – întindere violentă a ligamentelor articulare fără

a se produce o ruptură și fără smulgerea acestora.

 Entorsa gravă – este caracterizată de o ruptură sau smulgere ligamentară.

 LUXAȚIA – deplasare a extremității articulare a unui os din poziția normală față de

articulația din care face parte.

 FRACTURA – discontinuitate a unui os, produsă în urma unui traumatism.

 Fracturi deschise – fragmentele osoase au trecut prin piele, sunt vizibile.

 Fracturi închise – fragmentele osoase nu comunică cu exteriorul.

  BURSITA – este o inflamație a bursei seroase, un mic sac cu fluid care căptușește și
lubrifiază zona în care elementele articulare – inclusiv os, tendon, ligament, mușchi sau
piele – se freacă una de alta.

 PERIOSTITA – inflamație acută sau cronică a periostului și a osului adiacent.

 ENTEZITA – inflamați entezei, adică a țesutului de legătură dintre tendoane, ligamente și

os.

ATITUDINE RISC
GRUPA TIPUL
ATITUDINE PRIVIND PERFORMANȚ
TRAUMATIS TRAUMATISMU
MEDICALĂ EFORTUL Ă:
MULUI LUI
SPORTIV PROGNOSTIC
TRATAMEN NUL SAU
T ÎN GENERAL MINOR –
MEDICAME POATE REZERVAT
CONTUZIE
NTOS, CONTINUA PENTRU
CRIOTERAP EFORTUL CONTUZII
IE ÎNTINSE
ÎN FUNCȚIE DE
TRATAMENT
ÎNTINDEREA ȘI IMEDIAT,
PLĂGILE CHIRURGIC
LOCALIZAREA MINOR
AL, SUTURĂ
PLĂGII
TRATAMENT
MACRO
MEDICAME
TRAUMATIS REPAUS
NTOS SAU TARDIV;
ME SEGMENTAR
TRAUMATIS CHIRURGIC MEDIU
PÂNĂ LA
ME PĂRȚI ÎNTINDERI, AL ÎN (CICATRICE
VINDECARE,
MOI RUPTURI RUPTURI MUSCULARĂ,
KINETOTERAPI
MUSCULARE MARI, +/- MIOZITE
E, ÎNCĂLZIRE
ATELĂ HIPERFUNCȚIO
CORECTĂ
GIPSATĂ, NALE)
PREEFORT
FIZIOTERAPI
E
TRATAMENT REPAUS TARDIV;
MEDICAME SEGMENTAR MEDIU
ÎNTINDERI
NTOS SAU PÂNĂ LA (CICATRIZARE
RUPTURI
CHIRURGIC VINDECARE, TENDINITE
TENDOANE
AL ÎN KINETOTERAPI HIPERFUNCȚIO
RUPTURI, E, NALE)
 ATELĂ RELUAREA
GIPSATĂ, PREGĂTIRII
FIZIOTERAPI SPECIFICE LA
E 30-40ZILE DE LA
ACCIDENT(ÎNTI
NDERI) SAU LA
3
LUNI(RUPTURI)
TRATAMENT
MEDICAME
MEDIU FORME
NTOS, REPAUS
TRENANTE,
TENDINITĂ CRIOTERAPI SEGMENTAR 10-
CICATRICI
TENOSINOVIT E, 15 ZILE,
ADERENȚIALE
Ă +/- ATELĂ KINETOTERAPI
TENDON/SINO
GIPSATĂ, E
VIALĂ
FIZIOTERAPI
E
TRATAMENT
MEDICAME
NTOS,
ÎNTINDERI, REPAUS 10-15
CRIOTERAPI TARDIV,
RUPTURI ZILE,
E, MEDIU
APONEVROZE, KINETOTERAPI
+/- ATELĂ CICATRIZARE
FASCII E
GIPSATĂ,
FIZIOTERAPI
E
TRATAMEN
T ÎN GENERAL
CONTUZII/ELO MEDICAME POATE EVOLUȚII
NGAȚII NERV NTOS, CONTINUA TRENANTE
CRIOTERAP EFORTUL
IE
 ATITUDINE
GRUPA TIPUL RISC
ATITUDINE PRIVIND
TRAUMATIS TRAUMATISM PERFORMANȚĂ:
MEDICALĂ EFORTUL
MULUI ULUI PROGNOSTIC
SPORTIV
TRATAMEN
MACRO HEMATOM,
T
TRAUMATIS TRAUMATISM REPAUS ARTERITĂ,
MEDICAME
ME E ÎNCHISE TOTAL LA FLEBITĂ,TROMOF
NTOS,
TRAUMATISM VENE, ARTERE PAT LEBITĂ
COMPRESE
E PĂRȚI MOI TRAUMATICĂ
UMEDE

REPAUS
SEGMENTA
R,
TRATAMEN
IMOBILIZA
T TARDIV, MEDIU
RE FAȘĂ
MEDICAME COMPLICATE CU
ELASTICĂ
NTOS, LEZIUNI DE
(5-7
CRIOTERAPI LIGAMENTE/MEN
ENTORSE ZILE grad I)
E, ISC; SECHELE
/GIPSATĂ(
+/- ATELĂ RECUPERARE
10-14 ZILE
GIPSATĂ, MINIM 2-3
grad II; 21-30
FIZIOTERAP SĂPTĂMÂNI
ZILE grad
IE
III)
TRAUMATIS KINETOTE
ME RAPIE
ARTICULARE TRATAMENT
MEDICAMEN REPAUS
TOS, SEGMENTA
TARDIV, MEDIU
CRIOTERAPI R,
COMPLICATE CU
E, IMOBILIZA
LUXAȚII LEZIUNI DE
REDUCERE, RE GIPSATĂ
LIGAMENTE/MENI
ATELĂ 7-21 ZILE
SC; SECHELE
GIPSATĂ, KINETOTER
FIZIOTERAPI APIE
E
PUNCȚII MEDIU,
REPAUS
EVACUATOR PROFILACTIC
BURSITE SEGMENTA
II; (UTILIZAREA
R
INFILTRAȚII; APĂRĂTOARELOR
 BANDAJE PENTRU ZONELE
COMPRESIV MAI FRECVENT
E; TRAUMATIZATE(C
FIZIOTERAPI OT, SOLD,
E GENUNCHI)
TRATAMENT
CHIRURGIC
AL.
REPAUS
SEGMENTA
R,
TRATAMENT
IMOBILIZA TARDIV, MEDIU
MEDICAMEN
RE FAȘĂ COMPLICATE CU
TOS,
ELASTICĂ LEZIUNI DE
CRIOTERAPI
(5-7 LIGAMENTE/MENI
ENTORSE E,
ZILE grad I) SC; SECHELE
+/- ATELĂ
/GIPSATĂ( RECUPERARE
GIPSATĂ,
10-14 ZILE MINIM 2-3
FIZIOTERAPI
grad II; 21-30 SĂPTĂMÂNI
E
ZILE grad III)
KINETOTER
APIE
REPAUS
TRATAMENT MEDIU,
LEZIUNI DE SEGMENTA
CHIRURGIC SECHELE DUPĂ
MENISC/LIGA R,
AL RECUPERARE
MENTE KINETOTER
ARTOSCOPIC INADECVATĂ
APIE

RISC
ATITUDIN
GRUPA TIPUL PERFORMAN
ATITUDINE E PRIVIND
TRAUMATISMU TRAUMATISMUL ȚĂ:
MEDICALĂ EFORTUL
LUI UI PROGNOSTI
SPORTIV
C
PUMNUL TRATAMENT REPAUS MEDIU
MICRO DUREROS AL MEDICAMEN SEGMENT CAZURILE
TRAUMATISME BOXERULUI TOS AR NETRATATE
PROPRIU-ZISE (NECROZE DE FIZIOTERAPI UNEORI DUC
SCAFOID/SEMILU E IMOBILIZA DESEORI LA
 NAR) TRATAMENT RE ARTOZE
BALNEAR CU
APE
SULFURO-
IODATE
PUBALGIA
TRATAMENT
FOTBALISTILOR
MEDICAMENT REPAUS 7-
(OSTEOCONDRIT MEDIU
OS 12 ZILE
Ă SIMFIZO-
FIZIOTERAPIE
PUBIANĂ)
COTUL DUREROS
AL
TRATAMENT
JUCĂTORULUI
MEDICAMENT
DE TENIS DE MEDIU
OS
CÂMP
FIZIOTERAPIE
(EPICONDILITĂ
HUMERALĂ)
DORSALGIA TRATAMENT
CAIACIȘTILOR MEDICAMENT
MEDIU
(APOFIZITE OS
INTERSPINOASE) FIZIOTERAPIE
MÂNA
DUREROASĂ A TRATAMENT
GIMNAȘTILOR MEDICAMENT
MEDIU
(ARTROZE OS
PIRAMIDALO- FIZIOTERAPIE
PISIFORME)
PICIORUL TRATAMENT
DUREROS AL MEDICAMENT
MEDIU
ALERGĂTORULU OS
I FIZIOTERAPIE
TRATAMENT
PUMNUL REPAUS MEDIU
MEDICAMEN
DUREROS AL SEGMENT CAZURILE
TOS
BOXERULUI AR NETRATATE
FIZIOTERAPI
(NECROZE DE UNEORI DUC
E
SCAFOID/SEMILU IMOBILIZA DESEORI LA
TRATAMENT
NAR) RE ARTOZE
BALNEAR CU
 APE
SULFURO-
IODATE

ATITUDINE RISC
GRUPA TIPUL ATITUDINE PRIVIND PERFORMAN
TRAUMATISMULUI TRAUMATISMULUI MEDICALĂ EFORTUL ȚĂ:
SPORTIV PROGNOSTIC
MENAJARE
TRATAMENT
SEGMENTARĂ MEDIU,
MEDICAMENTOS,
PERIOSTITE PÂNĂ LA EVOLUȚIE
CRIOTERAPIE,
RECUPERARE TRENANTĂ
FIZIOTERAPIE
TOTALĂ

TRATAMENT
IMOBILIZARE
MEDICAMENTOS,
FISURI GIPSATĂ 2-3 MIC
ATELA GIPSATĂ,
SĂPTĂMÂNI
FIZIOTERAPIE

REPAUS
SEGMENTAR 21-
30 ZILE PE
TRATAMENT PERIOADA
TRAUMATISME MEDICAMENTOS, IMOBILIZĂRII
OSOASE TRATAMENT GIPSATE,
ORTOPEDIC GIMNASTICĂ
(REDUCERE SAU CU MENAJAREA
INTERVENȚIE MEMBRULUI MEDIU,
CHIRURGICALĂ LEZAT, SECHELE CU
FRACTURI
+/- ATELĂ SĂPT. II-III LIMITAREA
GIPSATĂ), MOBILIZAREA MOBILITĂȚII
FIZIOTERAPIE, SEGMENTULUI
HIDROTERAPIE, CU MIȘCĂRI
BALNEOTERAPIE PASIVE ȘI
MARINĂ (DUPĂ 6- LIMITAT
12 LUNI) ACTIVE,
DUPĂ
SCOATEREA
GIPSULUI ȘI
 DUPĂ
CONSTATAREA
UNEI BUNE
CONSOLIDĂRI A
FRACTURII SE
CONTINUĂ CU
EXERCIȚII DE
GIMNASTICĂ
MEDICALĂ
GENERALE ȘI
SEGMENTARE

MIOZITE
MICRO LIGAMENTITE
TRATAMENT REPAUS MEDIU
TRAUMATISME TENDINITE
MEDICAMENTOS SEGMENTAR EVOLUȚIE
PRIN APOFIZITE
FIZIOTERAPIE KINETOTERAPIE TRENANTĂ
SUPRASOLICITARE CAPSULITE
ENTEZITE

ATITUDINE RISC
GRUPA TIPUL
ATITUDINE PRIVIND PERFORMANȚ
TRAUMATISMUL TRAUMATISMULU
MEDICALĂ EFORTUL Ă:
UI I
SPORTIV PROGNOSTIC
TRATAMENT ÎNTRERUPEREA
MEDICAMENTO ACTIVITĂȚII
S SPORTIVE
GIMNASTICĂ GIMNASTICĂ
EPIFIZITA MEDICALĂ MEDICALĂ
COPII/JUNIORI VERTEBRALĂ ALTERNÂND CU PENTRU SEVER
SCHEUERMMANN PERIOADELE DE ASUPLIZAREA
IMOBILIZARE ȘI COLOANEI
CORSET VERTEBRALE
ORTOPEDIC DIN POZIȚIA
CORECTIV ATÂRNAT
APOFIZITA TIBIALĂ ANTERO- TRATAMENT ÎNTRERUPEREA MEDIU
SUPERIOARĂ MEDICAMENTOS TEMPORARĂ A RECIDIVE
OSGOOD-SCHLATTER IMOBILIZARE CU ACTIVITAȚII FRECVENTE
 ATELĂ GIPSATĂ SPORTIVE
10-14 ZILE
FIZIOTERAPIE
CURĂ
HELIOMARINĂ
TRATAMENT
MEDICAMENTOS
ÎNTRERUPEREA
REPAUSUL MEDIU
APOFIZITA ROTULIANĂ TEMPORARĂ A
GENUNCHIULUI RECIDIVE
SINDING-LARSEN-JOHANSON ACTIVITAȚII
CU ATELĂ FRECVENTE
SPORTIVE
GIPSATĂ CRURO-
GAMBIERĂ
TRATAMENT
ÎNTRERUPEREA
MEDICAMENTOS
TEMPORARĂ A
IMOBILIZARE ÎN MEDIU
APOFIZITA CALCANEANĂ ACTIVITAȚII
CIZMĂ GIPSATĂ RECIDIVE
SEVER SPORTIVE
CU DESCĂRCARE FRECVENTE
TALONETE
CALCANEANĂ 10-
ORTOPEDICE
14 ZILE
MEDIU/SEVER,
FIIND
AFECȚIUNI
TRATAMENT TRATAMENT CRONICE CU
MEDICAMENTO MEDICAMENTO PERIOADE DE
ARTROZE
S S ACUTIZARE CE
FIZIOTERAPIE FIZIOTERAPIE SCOT
FRECVENT
SPORTIVUL DIN
ACTIVITATE

AFECȚIUNI MEDIU/SEVER,
CRONICE FIIND
AFECȚIUNI
TRATAMENT TRATAMENT CRONICE CU
MEDICAMENTO MEDICAMENTO PERIOADE DE
DISCOPATII
S S ACUTIZARE CE
FIZIOTERAPIE FIZIOTERAPIE SCOT
FRECVENT
SPORTIVUL DIN
ACTIVITATE
Examenul clinic şi investigaţiile paraclinice necesare stabilirii diagnosticului şi a conduitei
terapeutico-recuperatorii

 Orice tratament fiziokinetic trebuie să fie precedat de un examen clinic complet şi

investigaţii paraclinice necesare stabilirii diagnosticului pozitiv.

 Pe cât este posibil, diagnosticul va cuprinde atât date de etiopatogenie cât şi precizări
asupra stadiului de evoluţie a bolii, nivel funcţional şi unele elemente prognostice.

Pentru afecţiunile reumatismale, foarte frecvent întâlnite în serviciile de fizioterapie, examenele

clinice şi paraclinice trebuie să răspundă, cel puţin, la câteva întrebări fundamentale legate de
boală:

 este vorba de un proces inflamator sau un proces degenerativ, mecanic?

 care este numărul articulaţiilor interesate şi care este modalitatea în care au fost
interesate de procesul patologic (succesiv, concomitent, simetric etc.)?

 există sau nu o coafectare periarticulară?

 procesul patologic este în fază de activitate, stabilizat, în remisiune?

 care sunt implicaţiile funcţionale ale afecţiunii?

 există semne de coafectare a altor organe ce nu ţin de aparatul locomotor?

 În afecţiunile posttraumatice ale aparatului locomotor diagnosticul pozitiv pare a fi mai

simplu datorită relaţiei strânse dintre cauză şi efect. Aici apar însă probleme legate de
recunoaşterea sechelelor, evaluarea lor corectă şi urmărirea lor prin bilanţuri succesive.

 Afecţiunile neurologice care afectează funcţia aparatului locomotor ridică cele mai
complexe probleme deoarece, aici, atât diagnosticul pozitiv cât şi evaluarea deficitului
funcţional sunt particulare şi reclamă a serie de cunoştinţe despre activitatea neuro-
motorie la normal pentru a putea aprecia deviaţiile induse de boală, de la acest
comportament normal.

 Pentru instituirea unui tratament fiziokinetic este esenţial să se stabilească de la început

dacă ne aflăm în faţa unui tablou clinic de tip inflamator sau de tip mecanic.

 În linii foarte generale, sindromul inflamator este caracterizat de:

 tumefacţie;
  căldură locală;

 roşeaţă;

 durere;

 funcţioleza;

 redoare articulară matinală;

 răspuns bun la AINS.

 Durerea cu caracter mecanic este caracterizată de:

 exacerbare la încărcarea articulaţiei;

 ameliorare până la dispariţie prin punerea în repaus a articulaţiei;

 redoare articulară ce durează puţin (sub 10 min).

Este obligatoriu să se consemneze caracterul simetric sau asimetric al interesării articulare.

Screening-ul efectuat la primul contact cu bolnavul va trebui să includă, în mod obligatoriu,

câteva elemente specifice:

 Starea generală: stare de rău general, febră, scădere ponderală etc.

 Tegumente şi mucoase: elemente cutanate de psoriazis, vasculită, foto-sensibilitate,

alopecie, şancru etc.

 Tractul digestiv: ulceraţii ale mucoasei bucale (Reiter, LES, Behcet), tulburări de tranzit
intestinal (Crohn, colită ulceroasă), disfagia (sclerodermie), dizenteria (Reiter), steatoree
(scleroza sistemică, b. Whipples).

 Aparatul cardio-vascular: prezenţa sindromului Raynaud este obişnuită în scleroza

sistemică, lupus eritematos diseminat, dermatomiozită, poliartrita reumatoidă.

 Ochi: xeroftalmie (Sjogren), iridociclită (SA), conjunctivită (Reiter), ulceraţii (Behcet).

 Tractul uro-genital: disurie, balanită, cervicită (Reiter), ulceraţii (Behcet).

 Examinarea completă a aparatului locomotor aduce datele suplimentare ce permit, în

plus, stabilirea obiectivelor terapeutice şi aprecieri prognostice asupra viitorului
funcţional al bolnavului. Fără a intra în detaliile bilanţului articular şi ale testing-ului
muscular, câteva precizări sunt absolut necesare:
  bolnavul va fi examinat dezbrăcat complet pentru a evita posibilitatea (foarte
probabilă) de a trece neobservate unele elemente valoroase pentru diagnostic;

 articulaţiile portante vor fi examinate atât în ortostatism cât şi în decubit;

 vor fi examinate atent şi articulaţiile vecine aceleia aflată în suferinţă;

 se vor examina comparativ articulaţiile bolnave (acolo unde este posibil).

Evaluarea mâinii şi a pumnului

 Valorile normale ale mişcărilor elementare sunt:

 Extensia degetelor:

 MCF-30 de grade,

 IFP-0 grade,

 IFD-10 grade.

 Muşchii responsabili pentru realizarea acestor grade de mişcare sunt:

 extensorul comun al degetelor,

 extensorul propriu al indexului,

 extensorul propriu al degetului mic.

 Toţi aceşti muşchi sunt inervaţi de nervul radial (C7).

 Flexia degetelor.

 în IFD este de 90 de grade,

 în IFP de 10 grade

 în MCF de 90 de grade.

 Muşchii responsabili pentru aceste mişcări sunt:

 flexorul comun profund al degetelor,

 flexorul comun superficial al degetelor,

 muşchii lombricali.
 Inervaţia este asigurată de nervul median (C6-C8) cu excepţia ultimilor doi lombricali
care au inervaţia din n. cubital (C8).

 Adducţia degetelor este asigurată de acţiunea muşchilor interosoşi palmari inervaţi de

nervul cubital (T1).

 Abducţia degetelor: este realizată de interosoşii dorsali şi abductorul degetului V inervaţi

de cubital (D8-T4).

 Extensia policelui se realizează prin extensia MCF-50 de grade (prin acţiunea muşchiului
scurt extensor al policelui) şi extensia IF-5 grade realizate de extensorul lung al policelui
(inervat de n. radial),

 Flexia policelui este de 50 de grade în MCF, realizată de flexorul scurt al policelui

(inervaţie din n. median şi n. cubital), şi flexia IF-90 de grade asigurate de flexorul lung
al policelui (inervaţie n. median).

 Adducţia policelui este realizată de muşchiul adductor al policelui inervat de nervul

median.

 Abducţia policelui este de 70 de grade şi este asigurată de acţiunea muşchilor lung şi

scurt abductor al policelui, ambii inervaţi de n. median.

 Opoziţia policelui este asigurată de muşchiul opozant al policelui inervat de nervul

median.

 Prehensiunea globală sau cea de fineţe se vor evalua de la caz la caz în funcţie de
problemele funcţionale pe care le ridică bolnavul.

 În practica de zi cu zi se mai folosesc unele teste utile pentru diagnosticarea unor

sindroame localizate la pumn sau la mână.

 Pentru evidenţierea sindromului de tunel carpian - semnul Tinel

- testul lui Phalen

 Tenosinovita lungului adductor al policelui se pune în evidenţă cu ajutorul testului

Finkelstein
Evaluarea cotului

 Mişcările normale ale cotului sunt:

 flexia - 135 de grade realizate de muşchii brahial anterior şi biceps brahial (când
antebraţul este în supinaţie) a căror inervaţie provine din rădăcinile C5 şi C6;

 extensia 0-5 grade, realizată de muşchiul triceps inervat de fibre din rădăcinile C7
şi C8;

 supinaţia - realizată de biceps şi scurt supinator;

 pronaţia - 90 de grade realizate de muşchii rotund şi pătrat pronator, inervaţi de

nervul median (C6, C7, C8, Dl).

 Testele particulare de evaluare se adresează în special depistării epicondilitei mediale şi

laterale şi constau din mişcări de contrarezistenţă prin care se pun în acţiune muşchii ce
se inseră la aceste nivele.

 Palparea este manevra de elecţie pentru localizarea durerii. Durerea îşi poate avea
originea în oricare dintre structurile articulaţiei umărului dar şi în structurile din
vecinătate. Sursele cele mai comune de provenienţă a durerii sunt:

 articulaţia scapulo-humerală: bursa subacromio-claviculară, articulaţia gleno-

humerală şi articulaţia acromio-claviculară;

 muşchi şi tendoane: coafa rotatorilor - tendinita muşchiului supraspinos dă o

durere care este percepută pe faţa medio-laterală a braţului, zona de maximă
sensibilitate fiind exact sub acromion.

 trigger points: multiple puncte foarte dureroase la presiune se pot palpa în regiune
şi sunt datorate fibrozitelor ce acompaniază suferinţa umărului.

 Mişcarea normală de abducţie este de 180 de grade, fiind asigurată de muşchii

supraspinos şi deltoid (C5, C6). Mişcarea activă are amplitudinea limitată în caz de
afectare neurologică sau ruptură parţială, uneori totală, a tendonului cunoscut sub numele
de „tendonul coifului rotatorilor".

 Adducţia este de 45 de grade, asigurată de muşchii pectoral mare şi deltoidul

anterior (C5, C6), nu ridică probleme deosebite pentru recuperator.
Evaluarea şoldului

 . Observarea atentă a bolnavului permite stabilirea unei suferinţe reale a articulaţiei

coxo-femurale:

 mersul antalgic - bolnavul păstrează pentru un timp foarte scurt sprijinul pe şoldul
bolnav;

 hipertrofia musculaturii fesiere şi a coapsei;

 o asimetrie aparentă a lungimii membrelor inferioare ce poate fi datorată

contracturilor musculare ale abductorilor sau adductorilor.

 Dacă durerea este atipică, pentru clarificarea sursei generatoare de durere se caută, din
poziţie de decubit dorsal:

 o hipersensibilitate cutanată localizată medial de spina iliacă antero-superioară şi

care este însoţită de hipoestezie cutanată a regiunii laterale a şoldului şi a coapsei;

 examinarea orificiilor herniare permite eliminarea unor eventuale hernii

încarcerate;

 creşterea sensibilităţii localizată la nivelul inserţiilor tendinoase indică o entezită

sau o întindere a tendonului.

 Flexia este de 90 de grade cu genunchiul extins şi ajunge la 125 de grade cu genunchiul

flectat. Pasiv poate atinge 150 de grade. Muşchiul principal este psoasul, ajutat de croitor,
tensor al fasciei lata, fesier mijlociu (L2, L3, L4).

 Extensia cu genunchiul întins este de 15-20 de grade, iar cu genunchiul flectat nu

depăşeşte 10 grade. Muşchii principali sunt fesierul mare şi ischiogambierii inervaţi de
ramuri din L4, L5, SI.

 Abducţia are valori variabile în funcţie de poziţia de testare. Amplitudinea medie

este de 45 de grade şi este asigurată, în principal de muşchiul fesier mijlociu şi tensorul
fasciei lata (L4, L5).

 Adducţia este imposibilă din poziţie anatomică zero cu membrele pelviene aliniate
unul lângă altul. Pentru aprecierea acestei mişcări, membrul inferior trebuie abdus.
Valoarea amplitudinii medii este de 30 de grade şi este asigurată de muşchii adductori ai
coapsei şi dreptul intern (L2, L3, L4).

 Rotaţia internă are o amplitudine de 35-45 de grade şi este realizată de muşchii

semimembranos, semitendinos, popliteu, tensorul fasciei lata şi fesierul mic (L4, L5, SI).
 Rotaţia externă a coapsei are cam aceeaşi amplitudine de 45 de grade şi este
realizată de muşchii pelvitrohanterieni ajutaţi de croitor şi adductori (L3, L4).

 teste speciale care permit aprecieri globale asupra unor grape musculare:

 insuficienţa abductorilor poate fi pusă rapid în evidenţă prin semnul

Trendelenburg

 deformaţie în flexie a şoldului se utilizează testul Thomas

Evaluarea genunchiului

 Revărsatul lichidian articular se exprimă prin dispariţia micilor fosete prezente în mod
normal de o parte şi de alta a rotulei.

 Hipotrofia cvadricepsului este uşor de depistat la o simplă inspecţie a reliefului coapsei.

 Palparea permite decelarea creşterii temperaturii cutanate locale precum şi a zonelor cu

sensibilitate dureroasă crescută.

 Acestea sunt localizate de obicei:

 pe faţa medială sau laterală a interliniei articulare (foarte uşor de identificat când
genunchiul este flectat);

 articulaţia femuro-patelară - prin mobilizarea rotulei (în sus, în jos sau lateral). Cu
această ocazie, se verifică şi mobilitatea rotulei, factor biomecanic indispensabil
unei bune funcţii a articulaţiei genunchiului;

 punctele de inserţie ale ligamentelor colaterale mediale şi laterale;

 bursele prerotuliană, infrarotuliană superficială şi profundă, laba de gâscă de pe

faţa medială a treimii superioare a tibiei;

 inserţia tendonului rotulian pe tuberozitatea anterioară a tibiei (zonă foarte

sensibilă la copiii care suferă de maladia Osgood-Schlatter).

 Flexia are o amplitudine de aproximativ 135 de grade asigurată în principal de

muşchii ischio-gambieri (L5, SI).

 Extensia este de 0-5 grade şi este realizată de muşchiul cvadriceps inervat de

rădăcinile L3 şi L4.

 Pentru ligamentele colaterale, cea mai bună metodă constă din fixarea articulaţiei de
examinat pe genunchiul controlateral. Din această poziţie, fixând cu o mână articulaţia,
cu cealaltă mână se induce întinderea ligamentelor mediale şi laterale
 Pentru ligamentele încrucişate se flectează genunchiul la 90 de grade cu planta fixată pe
patul de consultaţie şi se caută sertarul anterior (pentru ligamentul încrucişat anterior) şi
sertarul posterior (pentru ligamentul încrucişat posterior).

Evaluarea piciorului şi a gleznei

 o durere localizată la nivelul feţei plantare a calcaneului este tipică pentru fasciita
plantară şi pentru pintenul calcanean. O tendinită ahiliană cu interesarea bursei
subiacente se evidenţiază mai uşor la bolnavul aflat în decubit ventral;

 la bolnavii cu PR nu este surprinzătoare descoperirea unor fracturi de stres ale

extremităţii distale a peroneului. De multe ori, această fractură este confundată cu
o artrită de gleznă. Pentru diferenţiere, se recurge la o manevră simplă; cu un
creion, se parcurge toată lungimea osului peroneu. Dacă există o fractură de stres,
bolnavul va resimţi o durere strict localizată la nivelul focarului de fractură;

 o durere localizată la nivelul nervului tibial posterior (retromaleolar extern), poate

sugera prezenţa unui sindrom de tunel tarsian. Provocarea de parestezii în picior
prin percuţia nervului ca şi prezenţa modificărilor de sensibilitate a piciorului
confirmă diagnosticul;

 palparea pulsului la a. tibială posterioară şi a. pedioasă sunt manevre obligatorii

pentru diagnosticul diferenţial cu bolile circulatorii periferice.

 Flexia dorsală a piciorului este de 15 grade şi se realizează prin acţiunea muşchilor tibial
anterior, lung extensor al halucelui şi extensorul comun al degetelor, toţi inervaţi din
rădăcinile spinale L4 şi L5. Un deficit de forţă de contracţie cantonat strict la muşchiul
extensor propriu al halucelui sugerează cu foarte mare probabilitate interesarea rădăcinii
L5.

 Flexia plantară a piciorului este de 55 de grade şi se măsoară plecând din poziţia

neutră (piciorul în unghi drept pe gambă). Mişcarea activă este realizată de muşchii
triceps sural, scurtul şi lungul peronier, inervaţi din rădăcinile spinale S1 şi S2.

 Inversia piciorului este realizată de muşchiul tibial anterior şi are amplitudinea de 30 de

grade.

 Eversia este de 20 de grade, se execută din articulaţia subastragaliană (în principal),

dar şi din articulaţia medio-tarsiană şi tarso-metatarsiană. Muşchii responsabili de această
mişcare sunt scurtul şi lungul peronier, inervaţi de rădăcina S1.
 Scorul lui Beighton:

 extensia pasivă a degetului V dincolo de 90 de grade (un punct pentru fiecare

mână);

 extensia pasivă a policelui până ajunge în contact cu faţa anterioară a antebraţului

(un punct pentru fiecare mână);

 hiperextensia cotului dincolo de 10 grade (un punct pentru fiecare parte);

 hiperextensia genunchiului dincolo de 10 grade (un punct pentru fiecare parte);

 anteflexia trunchiului cu genunchii întinşi, palmele pe sol (un punct).

 Un grad de hiperlaxitate este sugerat de un scor de 6 puncte din 9 posibile, pentru

subiecţii în vârstă de sub 40 de ani şi de 4 din 9 pentru cei trecuţi de 40 de ani.

 Examenele paraclinice se efectuează, în principal, cu scop diagnostic (pozitiv,

diferenţial), dar se dovedesc foarte utile şi pentru a urmări evoluţia bolii în timpul
tratamentului.

 examene de laborator uşor de realizat:

 hemoleucograma,

 VSH,

 proteina C reactivă,

 fibrinogenul,

 ASLO,

 fosfataza alcalină şi acidă,

 electroforeza serică,

 calcemia,

 uricemia,

 glicemia,

 ureea