LUCRARI DE LABORATOR DE MECANICĂ ŞI ACUSTICĂ

STUDIUL PENDULULUI DE TORSIUNE.

DETERMINAREA VITEZEI DE PROPAGARE A UNDELOR
TRANSVERSALE ÎN MEDII SOLIDE

1. Aparate : pendulul Weber-Gauss, cronometru, riglă gradată, micrometru, fire elastice de

studiat

2. Principiul lucrării

La deformarea prin torsiune elastică a firului metalic al unui pendul de torsiune momentul
cuplului de forţe care produce torsiunea ( M ) este proporţional cu unghiul de torsiune () ,
M  C   , unde factorul de proporţionalitate C se numeşte constantă elastică de torsiune.
Din teorema momentului cinetic
I0  
&& M
unde I 0 reprezintă momentul de inerţie al sistemului, obţinem ecuaţia diferenţială
C

&   0
& sau 
& 02  0
&
I0
C
unde cu 0  s-a notat pulsaţia proprie a pendulului.
I0
În aproximaţia oscilaţiilor izocrone, perioada de oscilaţie va fi dată de relaţia:
2 I
T0   2 0
0 C
În Fig.1 este redată schiţa unui pendul de torsiune Weber-Gauss. Dacă pe bara orizontală a
pendulului se pun două corpuri de masă m plasate simetric, la distanţa l faţă de axul oscilaţiei,
momentul de inerţie devine
I  I 0  2ml 2
iar perioada de oscilaţie
I 0  2ml 2
T  2
C
Constanta elastică de torsiune se poate determina din relaţiile (3) şi (5) prin eliminarea
momentului de inerţie I 0 şi are expresia
82 ml 2
C
T 2  T02
Modulul de torsiune al materialului din care este confecţionat firul se poate calcula cu
ajutorul relaţiei
32  L
G C
 d4
unde L este lungimea, iar d diametrul firului.
Cunoscând modulul de torsiune şi densitatea materialului din care este confecţionat firul
se poate determina viteza de propagare a undelor transversale în materialul respectiv cu relaţia
G
vt 


3. Dispozitivul experimental
1
 LUCRARI DE LABORATOR DE MECANICĂ ŞI ACUSTICĂ

Dispozitivul experimental utilizat este un pendul de torsiune Weber-Gauss (Fig.1) compus

dintr-un stativ (S), firul de studiat (F), tija orizontală (T), prevăzută cu orificii pentru fixarea
corpurilor de masă m (C).

4. Modul de lucru
S
a) Se măsoară cu rigla lungimea L , iar cu
micrometrul diametrul d al firului.
b) Se cântăresc corpurile de masă m .
c) Se determină perioada micilor oscilaţii ale F
pendulului neîncărcat cronometrând timpul t0 L
în care pendulul execută un număr n0 de
oscilaţii complete  T0  t0 n0  . Se repetă l l C
operaţia de cel puţin 5 ori şi se determină T0 . m
d) Se determină perioada T a micilor oscilaţii
ale pendulului încărcat cu două corpuri de
masă m plasate simetric, la distanţa l faţă de
axul de oscilaţie, cronometrând un număr n
de oscilaţii complete  T  t n  . Se repetă
operaţia de cel puţin 5 ori şi se determină T .
e) Se modifică distanţa l şi se reiau Fig. 1
determinările de la punctul anterior.

Utilizând pentru T0 şi T valorile medii T0 şi T se determină constanta elastică C cu

relaţia (6) respectiv modulul de torsiune D cu relaţia (7) şi viteza de propagare a undelor
transversale cu relaţia (8). Valorile mărimilor C , G şi vt obţinute pentru valori diferite ale lui l
se mediază şi se prelucrează statistic.
Datele măsurate şi calculate se trec în tabel.

Se dă:   7880 kg m3

5. Tabel cu date experimentale

Nr n0 t0 T0 T0 m l n t T T C L d G vt vt
.
Nm N m m Erori
crt - s s s kg m - s s s m m
. rad rad s s