Business ethics
CODUL GLOBAL DE ETICĂ ÎN TURISM – STADIUL DE IMPLEMENTARE
(Aspects of the Implementation Degree of the World Code of Ethics in Tourism)
Prof. univ. dr. Rodica Minciu
Academia de Studii Economice din Bucureşti
rodicaminciu@yahoo.com
Rezumat
Codul global de etică în turism este constituit
dintr-un ansamblu de principii de bază având
ca obiect managementul dezvoltării turismului
şi crearea unui cadru de referinţă pentru diferiţi
actori (stakeholders) ai sectorului turistic.
Obiectivul major al Codului este reducerea, pe
cât posibil, a efectelor negative ale turismului
asupra mediului înconjurător şi patrimoniului
cultural, stimulând dezvoltarea durabilă şi res-
ponsabilă, atenuarea sărăciei şi înţelegerea
între naţiuni.
Codul nu este un instrument juridic coer-
citiv, adeziunea făcându-se voluntar, aspect
căruia Organizaţia Mondială a Turismului îi
acordă o importanţă deosebită. Cu toate
acestea, este posibilă aplicarea lui în totali-
tate sau a dispoziţiilor sale în legi, regle-
mentări şi coduri profesionale. Aceste instru-
mente care se sprijină pe Cod pot fi adopta-
te la nivel guvernamental sau de ramură a
economiei având forţă obligatorie în virtutea
mandatului acordat de instanţa care l-a
adoptat.
În 2004, la 5 ani de la adoptarea Codului,
OMT, prin organismul său specializat,
Comitetul Mondial de Etică în Turism, a
decis efectuarea unei cercetări în rândul mem-
brilor săi pentru a afla măsura în care acesta
se aplică şi pentru a identifica strategia viitoa-
re în acest sens. Concluziile au evidenţiat că
cea mai mare parte a ţărilor a integrat princi-
piile Codului în legile, reglementările şi planu-
rile de dezvoltare a turismului.
România se numără printre ţările care au
parcurs o serie de etape în implementarea
Codului, concretizate în traducerea şi difuza-
rea acestuia către părţile interesate, în încor-
porarea unora dintre principiile sale în regle-
mentările privind turismul, în încurajarea
agenţilor economici în adoptarea propriilor
norme de conduită.
Cuvinte cheie:
cod de etică
dezvoltare
durabilă
principii
proceduri de conciliere

implementare
avertizarea călătorilor
Clasificare JEL: E61, K40, O19.
66
Abstract
The Code of Ethics is a set of basic princi-
ples whose purpose is to guide tourism develop-
ment and to serve as a frame of reference for the
different stakeholders in the tourism sector. The
main objective of the Code of Ethics is minimi-
sing the negative impact of tourism on the envi-
ronment and a cultural heritage while maximi-
zing the benefits of tourism in promoting sustai-
nable and responsible development, including
poverty alleviation, as well as understanding
among nations.
The Code of Ethics is not a legally binding
instrument and therefore its acceptance is volun-
tary . The voluntary nature of this instrument is a
feature on wich the WTO places particular emp-
hasis. The application of the Code may, nevert-
heless, be advanced by the incorporation of its
contents and provisions into appropriate legisla-
tion, regulations and professional codes. Such
provisions, based on the Code and adopted at
national or industry levels, would be binding
according to the terms of reference of each adop-
ting constituency.
In 2004, after five years from the adoption of
the Code, World Committee on Tourism Ethics, a
specialized structure (body) of the WTO, decided to
carry out a survey his members to assess the degree
of implementation of the Code and for the establish-
ment the future strategy for promoting and the
implementation of the Code. The results indicate
that a great part of the WTO’s members had alrea-
dy incorporeted the principles of the Code into their
laws, regulations or tourism development plans.
Romania is one of the countries in which the
Code has been implementated; this has been
translated and disseminated among the varios
tourism stakeholders; the provisions of the Code
have also been incorporated into regulations and
professional codes and the NTO incurages the
entrepreneurs in adoption their own code.
Keywords:
code of ethics
sustainable
development
principles
conciliation procedures

implementation degree
travel advisories
JEL Classification: E61, K40, O19.
Amfiteatru Economic
 Etica în afaceri
Introducere
Turismul, deşi beneficiază de statutul unui
domeniu distinct de activitate, se află într-o relaţie
de interconexiune cu celelalte ramuri şi sectoare,
evoluţia sa fiind determinată de dinamica globală a
economiei şi a diferitelor sale componente şi influ-
enţând, la rândul lui, schimbările din viaţa econo-
miei şi societăţii. Ca atare, el reflectă, în bună
măsură, transformările din economie, inclusiv pe
cele din domeniul managementului sau al respon-
sabilităţilor faţă de valorile fundamentale ale
societăţii.
Turismul, în esenţa sa, reprezintă o producţie
de bunuri şi servicii destinate satisfacerii nevoilor
turiştilor. Această producţie presupune utilizarea
unor resurse – naturale, umane, materiale etc. – ,
derularea unor procese economice cu dezvoltarea
unui sistem de relaţii sociale, obţinerea unor rezul-
tate. Activitatea turistică, în întregul său, are o suită
de efecte asupra economiei şi societăţii. Acestea
pot fi pozitive, concretizate într-un spor de pro-
ducţie, o creştere a populaţiei ocupate şi implicit o
atenuare a şomajului, o mai bună valorificare a
resurselor, atât a celor tradiţionale cât şi a celor
neconvenţionale, o modernizare a structurii econo-
miei în sensul deplasării accentului spre ramurile
terţiarului, o mai bună satisfacere a nevoilor mate-
riale şi spirituale ale oamenilor, o îmbogăţire a
cunoştinţelor şi experienţei, o destindere a relaţiilor
internaţionale etc., dar şi negative exprimate, în
principal, de exploatarea exacerbată a cadrului
natural şi deteriorarea calităţii mediului, declinul
tradiţiilor locale, proliferarea unor fenomene pre-
cum terorismul, consumul de droguri, criminalita-
tea, imigraţia ilegală, apariţia unor conflicte socia-
le între vizitatori şi comunităţile gazdă etc.(Rodica
Minciu, 2005)
Aceste aspecte depind semnificativ de com-
portamentul tuturor celor implicaţi în desfăşurarea
activităţii turistice – agenţi economici, organisme
administrative, populaţii gazdă, turişti -, de respec-
tarea unor norme şi cerinţe etice.
În acest context, a apărut necesitatea ela-
borării unor norme de conduită, a unui ansamblu
de reguli de comportare a căror respectare să spo-
rească responsabilitatea în derularea actelor de
turism, să reducă conflictele sociale, să atenueze, în
sens larg, impactul negativ al turismului.
1. Conţinutul Codului global de etică în
turism
Codul global de etică în turism, adoptat la
1 octombrie 1999 de către Adunarea Generală a
Nr. 23
Februarie 2008
Organizaţiei Mondiale a Turismului, a reprezen-
tat momentul final al unui proces de dezbateri
demarat în 1992. El este constituit dintr-un pre-
ambul, o suită de principii şi un mecanism de
aplicare şi are ca obiect gestionarea dezvoltării
turismului şi crearea unui cadru de referinţă pen-
tru diferiţi actori (stakeholders) din domeniul
turismului: societăţile comerciale cu activitate
hotelieră şi de alimentaţie, agenţii de turism
detailiste şi touroperatoare, companii aeriene dar
şi administraţia turismului, centrală sau locală.
(www.world-tourism.org.)
Obiectivul principal vizat de acest instru-
ment este reducerea, pe cât posibil, a efectelor
negative ale turismului asupra mediului încon-
jurător şi patrimoniului cultural stimulând dez-
voltarea durabilă; în acelaşi timp, se urmăreşte o
maximizare a avantajelor ce pot fi obţinute din
turism în plan economic, socio-cultural şi poli-
tic.
Urmărind promovarea unui turism responsa-
bil, durabil şi universal, Codul global de etică în
turism devine un instrument de conduită, contac-
tele şi relaţiile ce se statornicesc între turişti şi
destinaţiile vizitate, precum şi comunităţile gazdă,
amplificând forţa acestuia în plan economic şi
social, intern şi internaţional. (O.Snak, P.Baron,
N.Neacşu, 2001)
Fundamentându-se pe accepţiunea generală
a conceptelor de etică, morală şi deontologie, dar
şi pe normele specifice de conduită în afaceri, pe
de o parte, şi raportându-se la particularităţile
turismului, pe de altă parte, Codul de etică formu-
lează principiile de bază care trebuie să guverne-
ze organizarea şi desfăşurarea activităţii în dome-
niu (vezi Anexa nr.1)
Prevederile (principiile) Codului global de
etică în turism pot fi structurate pe trei paliere
principale, şi anume:

turismul reprezintă un mijloc de împlini-
re individuală şi colectivă, un instrument de faci-
litare a înţelegerii între indivizi, naţiuni şi ţări,
dar şi o activitate benefică pentru comunităţile
gazdă;

turismul este un factor al dezvoltării dura-
bile, al protecţiei mediului şi moştenirii culturale;

participanţii la actul de turism (stakehol-
ders), cu referire la turişti, agenţi economici,
lucrători şi chiar comunităţi gazdă au o serie de
drepturi, obligaţii şi responsabilităţi.
Respectarea, în practica desfăşurării acti-
vităţii economice, a acestor prevederi va genera cu
certitudine câştiguri mai mari pentru întreprinzăto-
ri şi comunităţile gazdă, satisfacţii superioare
67
 Business ethics
pentru turişti alături de un plus de siguranţă în
derularea călătoriilor şi bineînţeles efecte benefi-
ce asupra calităţii mediului. De asemenea, accep-
tarea şi aplicarea Codului oferă garanţii supli-
mentare privind dreptul de călătorie şi libertatea
de mişcare a turiştilor, a forţei de muncă şi
agenţilor economici, completând în mod fericit
principiile Acordului asupra Comerţului Interna-
ţional cu Servicii (GATS).
Aşa cum se poate observa Codul prezintă
numeroase avantaje; el nu este un instrument
juridic coercitiv, adeziunea făcându-se voluntar,
aspect căruia OMT îi acordă o importanţă deo-
sebită. Cu toate acestea, este posibilă aplicarea
lui în totalitate sau a dispoziţiilor sale prin
încorporare în legi, reglementări şi coduri pro-
fesionale. Aceste instrumente – fundamentate
pe principiile Codului – pot fi adoptate la nivel
guvernamental sau de ramură a economiei, în
acest caz având forţa obligatorie în virtutea
mandatului acordat de instanţa care l-a adoptat.
In privinţa mecanismului de aplicare, în
concordanţă cu prevederile art.10, a fost cons-
tituit un Comitet mondial de etică în turism
având ca principale responsabilităţi interpreta-
rea, aplicarea şi evaluarea stadiului de imple-
mentare ale Codului.
Acest organism reuneşte personalităţi inde-
pendente şi imparţiale provenind din sectorul
public şi privat al turismului, desemnate pentru
a reprezenta guvernele dar şi alte părţi interesa-
te precum angajatorii şi angajaţii, organizaţiile
non-guvernamentale, instituţiile de învăţământ.
Comitetul mondial de etică în turism a fost
investit de Adunarea Generală a OMT cu trei
sarcini majore:

promovarea şi difuzarea Codului global
de etică;

evaluarea şi monitorizarea aplicării
Codului;

concilierea în vederea reglementării liti-
Tabelul nr. 1 - Distribuţia respondenţilor pe zone geografice
Zona
Africa
America
Asia şi Pacific
Europa
Total
Sursa: OMT, Rapport de Conseil economique et social, 2006.
68
giilor referitoare la aplicarea sau interpretarea
Codului.
În desfăşurarea activităţii Comitetului mon-
dial de etică, un punct important l-a constituit adop-
tarea procedurilor de consultare şi conciliere ca şi
directivele pentru examinarea diferendelor şi reco-
mandările pentru reglementarea cazurilor în litigiu.
Aceste proceduri stabilesc un mecanism suplu, fle-
xibil de consultare şi conciliere, un mijloc prin care
două sau mai multe ţări sau o ţară şi o organizaţie
nonguvernamentală sau o întreprindere pot purta
un litigiu în faţa Comitetului în vederea găsirii unei
soluţii. De adăugat că acest organism nu are rolul
unui arbitraj, că diferendele sunt aduse voluntar în
atenţia Comitetului în vederea unei concilieri,
mizându-se pe experienţa acumulată în soluţiona-
rea diverselor probleme.
2. Rezultatele cercetării privind aplicarea
Codului global de etică în turism
Avându-se în vedere importanţa aplicării
Codului în practica desfăşurării activităţii turistice,
Comitetul mondial – conform prerogativelor sale
– a decis realizarea unei cercetări menite să eva-
lueze stadiul de implementare a acestuia şi să
inventarieze măsurile luate până în prezent pentru
a promova şi difuza acest instrument.
Cercetarea s-a desfăşurat în perioada 2004 –
2005 asupra membrilor OMT, aparţinând sectoru-
lui public şi privat. Rata de răspuns a fost de 67%,
acoperind toate categoriile de membri ai OMT –
permanenţi, asociaţi, afiliaţi şi observatori (94
respondenţi din rândul membrilor permanenţi
asociaţi – respectiv 61% şi 17 respondenţi din
rândul membrilor asociaţi, respectiv 6%)
De asemenea, distribuţia geografică a res-
pondenţilor (vezi tabelul nr.1) reflectă, într-o
proporţie corespunzătoare structura, pe zone, a
circulaţiei turistice asigurând un grad înalt de
reprezentativitate şi permiţând o generalizare
concluziilor.
Ponderea respondenţilor în total (%)
29
25
16
30
100
Amfiteatru Economic
 Etica în afaceri
Răspunsurile au indicat faptul că mai mult
de 75% din cei interogaţi integraseră deja prin-
cipiile Codului în texte de lege, sau se inspira-
seră din prevederile lui în elaborarea unor legi,
reglementări sau planuri de dezvoltare a turis-
mului; de asemenea, multe ţări au menţionat
existenţa, sau faptul că este în derulare un pro-
ces de elaborare a unor Coduri de etică la nivel
naţional sau sectorial.
Un alt aspect important al evaluării se
referă la diseminarea Codului. După adoptarea
lui, în 1999, Adunarea generală a OMT a încura-
jat statele membre în publicarea şi difuzarea cât
mai largă a acestuia. De asemenea, avându-se în
vedere numărul mare de actori ai turismului cu
activitate locală s-a recomandat administraţiilor
naţionale, sau altor organisme cu atribuţii în
domeniu, traducerea Codului în limbile naţiona-
le şi dialectele locale. Rezultatele cercetării au
evidenţiat faptul că acesta a fost tradus în peste
30 de ţări ale căror limbi naţionale sunt altele
decât cele 5(cinci) oficiale ale OMT respectiv,
araba, engleza, franceza, rusa şi spaniola.
În ceea ce priveşte difuzarea propriu-zisă
către diverse părţi (stakeholders) implicate în
dezvoltarea turismului, răspunsurile oferite de
administraţiile naţionale ale ţărilor respondente
au indicat următoarele categorii de destinatari:

asociaţiile de turism – 76% din răspunsu-
ri;

instituţiile de formare turistică – 60%;

oficii regionale şi locale de turism – 59%;

organisme de promovare a turismului - 57%;

sindicatele lucrătorilor din turism – 51%;

institute de cercetare şi universităţi – 51%;

media – 46%;

turişti şi vizitatori – 32%;

instituţii financiare – 22%.
Într-un număr redus de situaţii, Codul a mai
fost distribuit şi altor organisme publice sau
centrale sau şcolilor cu profil turistic.
În legătură cu această distribuţie, se
poate observa că în fiecare dintre ţările anali-
zate Codul a fost difuzat către mai mulţi des-
tinatari, ceea ce reprezintă un lucru pozitiv.
De asemenea, în majoritatea lor, beneficiarii
Codului sunt organizaţii centrale sau locale,
asociaţii, instituţii de învăţământ şi formare
profesională care, prin caracterul şi poziţia
lor, asigură continuarea procesului de dise-
minare.
În plus faţă de traducerea şi difuzarea
codului, alte iniţiative menţionate, cel mai
Nr. 23
Februarie 2008
adesea de subiecţi au fost, în ordinea descrescă-
toare a frecvenţei:

organizarea de reuniuni, ateliere şi mese
rotunde;

elaborarea de pliante conţinând reco-
mandări şi exemple practice;

organizarea de conferinţe de presă;

organizarea în universităţi a unor pro-
grame de actualizare a cunoştinţelor în dome-
niu;

stagii de formare destinate autorităţilor
însărcinate cu supravegherea activităţilor turis-
tice.
Cu totul excepţional, Codul a fost afişat în
holurile hotelurilor sau promovat prin interme-
diul unor turnee. De asemenea, s-au mai folosit
ca mijloace complementare de promovare, lan-
sarea de campanii naţionale sau regionale asu-
pra unor probleme particulare abordate în cod
precum: prevenirea exploatării sexuale a copii-
lor în turism, a deteriorării mediului sau a dis-
trugerii moştenirii culturale.
Din problematica largă generată de apli-
carea Codului, o atenţie deosebită trebuie
acordată informării, avertizării turiştilor,
mai ales, în cazul călătoriilor internaţionale.
Această chestiune a căpătat mai multă impor-
tanţă după 2001 când industria turismului a
cunoscut grave dificultăţi generate de atacuri-
le teroriste, riscurile sanitare şi alte fenomene
(catastrofe naturale – cutremure, incendii
etc.). Se apreciază că este de datoria statelor
de a-şi proteja rezidenţii şi de a-i informa asu-
pra riscurilor călătoriilor în străinătate. De
asemenea, destinaţiile turistice şi comu-
nităţile gazdă trebuie să facă mai mult în
acest sens, absenţa avertizărilor constituind
un veritabil obstacol în dezvoltarea lor turis-
tică.
Rezultatele cercetării au mai evidenţiat
că pentru a da curs unei recomandări a OMT,
50 de ţări au desemnat în interiorul adminis-
traţiilor naţionale din turism, un coordonator
al activităţii de monitorizare a aplicării
Codului în ţările respective; altele au atribuit
această sarcină unui departament sau unei
divizii din structura administraţiei nationale,
iar în alte cazuri a fost constituit un Comitet
Naţional pentru implementarea codului
alcătuit din reprezentanţii puterii publice şi ai
industriei turismului.
De asemenea, la nivelul zonelor s-au creat
centre (coordonatori) de supraveghere a
69
 Business ethics
Tabelul nr. 2 - Numărul coordonatorilor supraveghetori ai aplicării Codului Global de Etică
în Turism
Zona
Europa
Africa
America
Asia şi Pacific
Orientul Mijlociu
Sursa: WTO, Rapport sur l’applications du Code mondial d’etique du tourism, 2005.
aplicării codului (vezi tabelul nr. 2)
Toate acestea, argumentează, odată în
plus, importanţa şi atenţia pe care OMT şi
Comitetul Mondial de Etică in Turism, dar şi
fiecare dintre ţările membre o acordă imple-
mentării Codului. In acest spirit, informaţiile
furnizate de rezultatele cercetării vor permite
elaborarea unei Strategii, pe termen mediu şi
scurt, de promovare a Codului şi de a face
astfel încât dispoziţiile sale să aducă avantaje
jucătorilor din piaţa turistică.
3. Situaţia implementării Codului
global de etică în România
Ţara noastră a manifestat, încă de la înce-
put, deschidere şi receptivitate în privinţa
implementării Codului global de etică în
turism. În acest sens, a fost realizată, într-o
primă etapă, traducerea şi difuzarea acestuia.
Administraţia Naţională a Turismului (în diver-
sele forme organizatorice pe care le-a cunoscut
de-a lungul timpului) s-a implicat în disemina-
rea conţinutului Codului către o gamă largă de
organisme implicate în desfăşurarea activităţii
turistice precum: asociaţii (Asociaţia Naţională
a Agenţiilor de Turism, Asociaţia Naţională de
Turism Rural, Ecologic şi Cultural etc.), federa-
ţii patronale, centre de formare profesională, ins-
tituţii de învăţămînt, organizaţii locale, sindica-
te. De asemenea, a organizat ateliere de lucru şi
mese rotunde, conferinţe de presă şi stagii de
formare, a iniţiat acţiuni de promovare a
Codului, a tipărit pliante etc.
Pe de altă parte, reprezentarea principiilor
Codului de etică în legile şi reglementările pri-
vind turismul, în ţara noastră, aceasta este mai
slabă sau reflectarea este indirectă; în acest
sens pot fi menţionate reglementările referitoa-
re la protecţia mediului şi asigurarea calităţii în
turism, norme de organizare şi desfăşurare a
activităţii, obligativitatea avertizării turiştilor
în cazul călătoriilor în străinătate şi alte-
70
Numărul centrelor
9
14
16
9
4
le.(MTCT-ANT,2007)
Un aspect deosebit, ce se impune a fi evi-
denţiat, se referă la faptul că atât experienţa
unor mari lanţuri hoteliere prezente în ţara
noastră, cât şi încurajările guvernamentale s-au
concretizat în elaborarea unor coduri proprii de
conduită (Sofitel, Mariott, Crowne Plaza etc);
situaţia este asemănătoare şi în cazul unor com-
panii aeriene.
Între neîmplinirile în domeniu este şi fap-
tul că la nivel central nu există o structură spe-
cializată pe problematica implementării
Codului sau soluţionării unor litigii determina-
te de aplicarea prevederilor acestuia.
Concluzii
În timpul scurs de la adoptarea sa, Codul
Global de Etică în Turism s-a dovedit un instru-
ment util pentru cei care activează pe diverse
paliere ale activităţii turistice, contribuind la
dezvoltarea unui turism sănătos şi durabil în
plan ecologic şi social.
În ceea ce priveşte implementarea, după
un debut dificil, eforturile depuse pentru pro-
movarea şi difuzarea codului au dat primele
rezultate. De asemenea, procedurile de consul-
tare şi conciliere în vederea reglementării liti-
giilor s-au dovedit acceptabile în viziunea
majorităţii membrilor OMT.
Totodată, trebuie evidenţiată contribuţia
Comitetului mondial de etică, atât în direcţia
identificării problemelor legate de implementa-
rea Codului cât şi în formularea unei strategii de
viitor pentru promovarea şi dezvoltarea unui
turism mondial echitabil şi responsabil.
În acelaşi spirit şi în ţara noastră mai tre-
buie acţionat pentru aplicarea în practică a pre-
vederilor Codului şi, mai ales, pentru conştien-
tizarea stakeholders din turism cu privire la
avantajele implementării lui.
Amfiteatru Economic
 Etica în afaceri

Anexa nr. 1

Principiile Codului global de etică în turism

Contribuţia turismului la înţelegerea reciprocă şi respectul între ţări şi naţiuni.

Turismul ca mijloc de împlinire individuală şi colectivă.
Turismul, factor al dezvoltării durabile.
Turismul, utilizator al moştenirii culturale a omenirii şi contributor la îmbogăţirea ei.
Turismul, activitate avantajoasă pentru comunităţile şi ţările gazdă.
Obligaţiile participanţilor la actul de turism.
Dreptul la turism.
Libertatea de mişcare a turiştilor.
Drepturile lucrătorilor şi antreprenorilor din industria turismului.
Implementarea principiilor Codului Global de Etică în Turism; Comitetul Mondial de Etică pentru Turism.

Bibliografie

[1] Cristiana Cristureanu, Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional, Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2006.
[2] Rodica Minciu, Economia turismului, Ediţia a III-a, Editura Uranus, Bucureşti, 2005
[3] O. Snack, P. Baron, N. Neacşu, Economia turismului, Editura Expert, Bucureşti, 2001.
[4] Gabriela Ţigu, Etica afacerilor în turism, Editura Uranus, Bucureşti, 2005
[5] MTCT-ANT,Ghid de legislaţie în turism, 2007
[6] WTO, World Code of the Ethics in Tourism, WTO, 2005.
[7] WTO, Rapport sur l’applications du Code mondial d’etique du tourisme, OMT, 2005.
[8] www. world-tourism.org.
[9] www. mturism.ro

Nr. 23
Februarie 2008 71