,,Nu toţi dacii au murit la Sarmizegetusa, Măria Ta!

2014-2024”

Argumentul Simpozionului naţional

,,DECEBAL –
Primul mare erou martir al neamului nostru”

Prof. Călugăru Iulian Viorel,

Coordonatorul parteneriatului
Şcoala Gimnazială Nr. 1, Balş, Olt

Motto:

,,Cei vii caută să împărtăşească pe cei morţi cu bucuria ori cu întristarea contemporană.
E încercarea de preamărire a celor pe veci adormiţi, pentru a face, prin asemănarea lor cu noi,
lauda sau hula celor de azi.
Să pomenim pe întemeietori.”
Vasile Pârvan

Astăzi, valorificarea formativă a istoriei are în vedere antrenarea gândirii, apartenenţa la

respectarea adevărului, la obiectivitate, spirit critic, participarea activă şi conştientă la
promovarea şi ocrotirea valorilor sociale, culturale, ce aparţin individului, comunităţii şi
umanităţii în egală măsură.
 Foto 1.

Aniversările, centenarele şi alte sărbători publice prezintă, oportunităţi ad-hoc pentru

utilizarea multiperspectivităţii istorice, aceasta fiind ca intenţie, mai pluralistă, inclusivă,
integrativă şi comprehensivă decât abordările mai tradiţionale ale educaţiei istorice.

Foto 2. Regele Decebal, pictură ulei, Elena Marin

 Dacă ajungeţi în Roma, vizitaţi vă rog colinele Quirinale din nordul vechiului Forum
roman. Acolo tronează columna care prezintă războaiele de cotropire ale împăratului Traian în
Dacia. Adică la noi acasă...Pe coloană este sculptată şi înfăţişarea regelui Decebal. Luaţi un
moment de mândră reculegere! În sânul niciunei alte seminţii de oameni nu a mai răsărit un
asemenea conducător cu asemenea destin tragic. A înfruntat plin de curaj cea mai puternică
împărăţie a vremii. A făcut totul pentru a-şi ocroti poporul. A sfidat înfrangerea mai curajos decât
spartanii, iar moartea sa ne aminteşte parcă de tragediile antice. Nu-l uitaţi, la aproape 2.000 de
ani de la jertfa sa, Decebal ne este încă rege!

Decebal, ultimul rege al Daciei, este unul dintre personajele fascinante din istoria
românilor. Domnia sa, de două decenii, a avut loc într-o perioadă în care Imperiul Roman se
afla într-o continuă expansiune şi reprezenta cea mai mare ameninţare pentru poporul care
stăpânea teritoriile actuale ale României. Armatele regelui dac au fost înfrânte în cele din urmă
de romani, iar o parte a ţării a devenit provincie a Imperiului. Totuşi, regele înfrânt a rămas în
istorie ca un adversar de temut chiar şi pentru puternicul Imperiu Roman.
Istoricul latin Cassius Dio l-a prezentat pe Decebal ca fiind un duşman de temut al
romanilor : „Decebal, regele dacilor, era priceput în ale războaielor şi iscusit la faptă, ştiind când
să năvălească şi când să se retragă la timp, meşter în a întinde curse, viteaz în luptă, ştiind a se
folosi cu dibăcie de o victorie şi a scăpa cu bine dintr-o înfrângere: pentru cari lucruri el a fost
mult timp un potrivnic de temut”.
Prin activităţile propuse dorim să promovăm istoria naţională – călăuză a vieţii, să
evidenţiem aspectele comune ce vizează transmiterea valorilor culturale, cu scopul de a întreţine
spiritul cultural şi istoric românesc, să împărtăşim din experienţa didactică, să consolidăm
comunitatea profesorilor din ţara noastră.
Fiecare naţiune îşi are rădăcinile ei, cultura proprie, aceasta reprezentând totalitatea
valorilor spirituale ale unei naţiuni, care trebuie transmise generaţiilor viitoare.
Fără cunoaşterea adevăratei istorii, nu ştii cine eşti cu adevărat. Fără să ştii cine eşti cu
adevărat, nu ştii nici care îţi sunt posibilităţile reale, şi nu îţi bănuieşti nici destinul.
Pentru daci, libertatea a fost singura religie, fie aici pe Pământ, fie pe lumea cealaltă.
,,Urmaşii geto-dacilor trăiesc şi astăzi şi locuiesc acolo unde au locuit părinţii lor, vorbesc
în limba în care glăsuiau mai demult părinţii lor”. (Huszti Andras)
 „Suntem unul dintre cele mai vechi popoare ale Europei şi cel mai vechi din sud- estul
european. „Noi suntem de aici”, în timp ce toţi vecinii noştri au venit mult mai târziu în ţările pe
care le ocupă acum. Dacii sau Geţii au fost şi un popor de elită al antichităţii, pomenit cu laude
de la început de către „părintele istoriei”, Herodot. Religia dacă a fost întotdeauna un prilej de
admiraţie pentru scriitorii lumii greco- romane, vitejia şi dispreţul de moarte al Dacilor, de
asemenea. Suntem apoi cel mai vechi popor creştin din sud-estul european. Suntem în sfârşit
singurul popor din această parte a Europei care a izbutit să aibă o viaţă politică fără întrerupere,
de la întemeierea statului până astăzi. Bulgarii, Sârbii, Ungurii, chiar şi Polonii au discontinuităţi
în viaţa lor de stat, unele de o jumătate de mileniu.” (Constantin C. Giurescu)

Foto 3. Regele Decebal

Odată ajuns rege, Decebal întăreşte armata şi statul dac, stabilind legături cu popoarele
vecine. Dacia era din nou mare şi unită, cu frontierele cuprinse între Dunăre, Panonia, Nistru şi
Carpaţii Păduroşi. Pentru Imperiul Roman, ajuns aproape de apogeul politicii sale expansioniste,
cucerirea Daciei şi instalarea legiunilor în munţii săi era de maxim interes strategic. În faţa
colosului expansionist, stătea un regat de oameni curajoşi care nu cunoşteau frica de moarte.
Cele două războaie purtate de Traian împotriva daco-geţilor au fost nimic altceva decât o luptă
surdă şi crâncenă de apărare şi supravieţuire a credincioşilor lui Zamolxis.
 Scena dramatică a morţii lui Decebal a fost ilustrată pe Columna lui Traian. Fresca îl
înfăţişează pe acesta înconjurat de ostaşii romani, în timp ce îşi taie gâtul cu un pumnal.
“Decebal ştia bine că după ce totul a fost pierdut urma să fie târât în robie, să împodobească
triumful împăratului învingător. Mândria lui nu suporta o asemenea ruşine şi de aceea a
preferat să-şi curme singur viaţa”, explica istoricul Ioan Horaţiu Crişan. Scena a fost relatată şi
de istoricul latin Dio Cassius. „Când a văzut Decebal că scaunul lui de domnie şi toată ţara sunt
în mîinile duşmanului, că el însuşi este în primejdie să fie luat prizonier, îşi curmă zilele. Capul
său fu dus la Roma”, relata istoricul latin Dio Cassius. Despre locul unde s-ar fi petrecut
evenimentul se ştie mai puţin. Unii istorici plasează sinuciderea în apropierea cetăţii
Sarmizegetusa Regia, iar o legendă spune că acesta ar fi Poiana Omului, din Munţii Orăştiei.

Foto 3. Afişul şi programul simpozionului