Analiză socio-economico geopolitică între România și Bulgaria

Odată cu integrarea in Uniunea Europeană România și Bulgaria se angajează să

contribuie la formarea unei lumi globale mai sigure, prin răspândirea democrației, a statului de
drept, menținerea păcii și securității propriilor cetățeni. De asemenea, cele două state doresc ,,să
contribuie active la dezvoltarea armonioasă a spațiului european”1. Aderarea la Uniunea
Europeană și totodată integrarea deplină în această organizație, în termenele stabilite, constituie
un interes strategic fundamental al celor două state.

Ramura a politicii, geopolitica studiază așezarea, forma și teritoriul statului. Potrivit lui
Rudolf Kjellen, care este fondatorul disciplinei, geopolitica este ,,știința care se ocupă de studiul
organizării politice în teritoriu și de studiul mediului politic al poporului”2. O definiție
asemănătoare este dată de către Simion Costea. Acesta definește geopolitica ca fiind ,,știința care
studiază relația dintre politică și spațiul teritorial, modul în care politica internă și externă a
statelor sunt influențate de factorii spațiali. Geopolitica este știință interdisciplinară situată la
intersecția dintre istorie, geografie și științele politice”3. Pe de altă parte geopolitica este văzută
ca o ,, metodă de cercetare, o cale spre cunoaștere”4. În opinia lui Dragoș Frăsineanu, geopolitica
este ,,o disciplină științifică aparținând științelor social-politice, care asigura prin intermediul
factorului geografic legătura cu știintele pamântului, în special cu geografia”5.

Prin analiza geopolitică sunt surprinse schimbările în timp a raporturilor dintre state.
,,Exploatarea atentă a situației geopolitice pe plan global sau regional permite să delimiteze
adversari actuali sau potențiali, sa descifreze alternative de acțiuni disponibile pentru a-și afirma
prezenta și interesele în viața internațională”6. Punctul de plecare în analiza geopolitică îl
reprezintă locul ocupat de către un stat în configurația de ansamblu regională sau globală. Astfel,

1
Costachie, Silviu; Oprescu, Alexandru-Eugen, Geopolitica spatiului românesc, Editura Transversal, București,
2010, pag. 175
2
Kjellen, Rudolf, Der Staat als Lebensform, Leipzig, 1917, apud Frăsineanu, Dragoș, Geopolitica, Editura
Fundației România de mâine, București, 2007, pag. 11
3
Costea, Simion, Geopolitică și securitate internatională, Îndrumar didactic și culegere de documente pentru uzul
studenților, 2008, pag. 8
4
Karl Haushofer, Zeitschrift fur Geopolitik, nr.5/1936, apud Sergiu Tamaș, Geopolitica. O abordare prospectivă,
Editura Noua Alternativă, București, 1995, pag. 47
5
Frăsineanu, Dragoș, Geopolitica, Editura Fundației România de mâine, București, 2007, pag. 16
6
Costachie, Silviu; Oprescu, Alexandru-Eugen, op. cit. pag. 179
cele două state sunt situate în sud-estul Europei și fac parte din zona bazinului Mării Negre.
Poziția geopolitică constituie mai mult decât localizarea lor geografică. Aceasta este ,,rezultatul
interacțiunii unor raporturi politice, economice, militare cu statele mai apropiate sau mai
îndepărtate, raporturi facilitate sau îngreunate de situarea geografică și de premisele oferite de
localizarea unui stat într-un anumit punct de pe suprafața globului”7.

Atât România, cât și Bulgaria sunt două țări situate în zone geopolitice și geostrategice
critice ,,în care se suprapun și se lovesc interesele politice și militare ale mai multor puteri, unele
apropiate, altele aflate la mare distanță. Sferele de influență ale marilor puteri nu sunt
întotdeauna exact delimitate”8. In istorie sunt menționate și situații mai complexe, când în
această zonă geopolitică se întrepatrund interesele mai multor puteri, iar acest lucru nu se
realizează întotdeauna printr-o modalitate pașnică.

Promovarea, realizarea și apărarea intereselor naționale ale României, se desfășoară într-

un context determinant, având ca scop după anul 1989 promovarea dezvoltării libere,
democratice, în concordanță cu valorile autentice ale drepturilor și libertăților omului, atât de
gândire și exprimare, cât și de acțiune concretă, economică și politică, care presupune
promovarea pluralismului politic și realizarea statului de drept și a economiei de piață9. De
asemenea, revoluția care a avut loc în decembrie 1989 ,,a creat o situație nouă în raport cu sfera
de influență sovietică, România devenind un teren deschis luptei pentru o nouă delimitare a
sferelor de interese și influențe în această regiune, fiind la fel de importantă atât pentru Occident,
cat și pentru Răsărit”10.

Atât România, cât și Bulgaria sunt localizate pe continentul european, având statutul
geopolitic de țări est-europene. Din acțiunile politice ale României și Bulgariei reies interesele
lor directe din zona Balcanilor. ,,Promovarea atitudinii echilibrate în relațiile cu toate statele
acestei zone a asigurat credibilitatea necesară pentru afirmarea concretă a rolului ei de factor de
stabilitate în complexul raporturilor dintre ele”11. Așa cum se poate observa, România are
posibilitatea să-și îmbunătățească poziția sa geopolitică ,,îndeplinind rolul de punte de legătură”

7
Ibidem
8
Ibidem
9
Idem, pag.180
10
Ibidem
11
Ibidem
pe continentul european. Dunărea joacă un rol important pentru atât pentru țara noastra, cât și
pentru Bulgaria. Acest lucru a fost sesizat si de Grigore Antipa care afirma: ,,Dunărea ne ține în
contact cu popoarele din centrul și din estul Europei” și tot prin intermediul ei se facilitează
schimbul de produse.

După anul 1989, in zonă au apărut elemente noi din punct de vedere politic și geografic.
,,Având în vedere că România controlează o mare parte din Dunăre și gurile acesteia se constată
un mare interes în ceea ce privește comerțul european, iar punerea în funcțiune a canalului
Dunare-Marea Neagră pe teritoriul României și stabilirea axei fluviale Rotterdam-Constanța
conferă o nouă imagine a României pentru Europa”12. România este riverană Mării Negre având
în vedere că posedă o platformă continentală cu resurse petroliere, care dacă ar prelua traficul pe
Dunăre numai prin Canal, ar face o puternică concurentă porturilor din Ucraina. Pe lângă
aceasta, pe teritoriul României se încrucișează câteva drumuri de importanță continentală.

Integrarea în Uniunea Europeană

,,Relațiile diplomatice ale României cu Uniunea Europeană datează din anul 1990,
urmând ca în 1991 sa fie semnat un Acord de Comerț și Cooperare, care a intrat în funcțiune în
1995”13. Solicitarea de a deveni membru al Uniunii Europene a fost trimisă de România la data
de 22 iunie 1995. Cererea de aderare la Uniunea Europeană a fost depusă în același an de către
România și Bulgaria. Doi ani mai târziu Comisia și-a publicat ,,Opinia asupra solicitării
României de a deveni membră a Uniunii Europene”. Într-un raport care a fost publicat în
octombrie 1999, Comisia Europeană a propus începerea negocierilor de aderare. ,,După decizia
Consiliului, negocierile de aderare cu România au început la 15 februarie 2000”14.

Obiectivul României și Bulgariei privind aderarea la Uniunea Europeană a fost sa obțină

statutul de membru cu drepturi depline în anul 2007. Negocierile de aderare ale României și
Bulgariei la Uniunea Europeană s-au încheiat în cadrul summit-ului de iarnă de la Bruxelles din
17 decembrie 2004. După semnarea tratatului de aderare care a avut loc pe 25 aprilie 2005 la
Luxemburg, cele două țări au devenit state în curs de aderare, urmând ca în anul 2007 România
și Bulgaria să adere la Uniunea Europeană, devenind membre cu drepturi depline. Astfel, cele

12
Idem, pag.181
13
Idem, pag.163
14
Ibidem
două limbi română și bulgară au devenit limbi oficiale ale Uniunii Europene, urmând ca fiecare
cetățean al Uniunii Europene să se poată adresa instituțiilor în aceste limbi. Integrarea României
în Uniunea Europeană a influențat relațiile regionale ale României. De aceeea s-au impus un
regim de vize pentru țările est-europene15. Aderarea României și Bulgariei la Uniunea Europeană
,,a însemnat pe plan economic crearea unei zone de liber schimb, cooperarea economică și
financiară, iar în plan politic crearea unui cadru instituțional pentru realizarea unui dialog
permanent între părți”16. De asemenea aderarea la Uniunea Europeană ,,a necesitat un cadru
economic care să fie compatibil cu funcționarea UE și cu mecanismele comunitare”17.

Prin aderarea celor 12 state in 2004 și 2007, Uniunea Europeană a realizat cea mai mare
extindere din istoria sa, realizându-se totodată și o creștere a numărului populatiei cu 30%, ceea
ce duce și la creșterea puterii UE. ,,Integrarea țărilor foste socialiste in UE înseamnă luarea
acestora din sfera de influență a Rusiei, dar și o încercare de supradimensionare a spațiului
deținut, de creștere a puterii”18. De asemenea, aderarea României și Bulgariei la Uniunea
Europeană ,,contribuie la izolarea Rusiei, prin restrângerea accesului acesteia la Marea Neagră.
Astfel Rusia își pierde mult din influență și din accesul la resurse”19. Așa cum se poate observa,
,,decizia de extindere este una politică”20. Prin integrarea celor două state, România și Bulgaria,
Uniunea Europeană își extinde influența la Marea Neagră, deținând principalele rute comerciale
din zonă.

Politica de securitate națională

În ceea ce privește politica de securitate națională, aceasta reprezintă ,,acea parte a

politicii generale a unui stat prin care se fundamentează teoretic si se îndeplinesc practic măsurile
întreprinse în toate domeniile de activitate, atât în timp de pace, cât si în timp de război sau
criză”21. Putem să discutam despre o problemă de securitate în momentul în care aceasta este
prezentată și acceptată ca o amenințare existențială. În lucrarea ,,Politica de securitate
națională” securitatea este este definită ca reprezentând: „studiul amenințărilor, utilizării și

15
Idem, pag 164
16
Idem, pag.165
17
Idem, pag. 166
18
Costea, Simion, op.cit., pag. 126
19
Ibidem
20
Idem, pag. 131
21
Costachie, Silviu; Oprescu, Alexandru-Eugen, op. cit., pag. 177
controlului forței militare”22. În perioada Războiului Rece domeniul principal de interes viza
securitatea națională, scopul statelor fiind să se dezvolte din punct de vedere militar pentru a face
față unor eventuale atacuri la adresa lor.

Având în vedere că abordarea strict militară este extrem de limitată, Barry Buzan şi Ole
Weaver au reconceptualizat fundamental înţelesul termenului de securitate. Impactul negativ pe
care îl are lărgirea domeniului cu alte probleme precum sărăcia, poluarea sau organizarea ordinii
sociale este susţinut şi de Stephen Walt23: nu mai este posibilă soluţionarea problemelor
importante deoarece sunt prea multe variabile de luat în calcul. O definiție mai extinsă asupra
securității este dată de Barry Buzan, în lucrarea sa ,,Popoarele, statele și teama”, care susține că
pe lângă aspectele militare, securitatea trebuie sa includă și aspectele politice, economice,
societale și de mediu. Dacă la început securitatea se raporta la apărarea teritoriului și a populației
unei națiuni împotriva agresiunilor externe, ulterior aceasta are în vedere ,,capacitatea statelor și
societăților de a-și menține identitatea, independența și integritatea funcțională”24.

În momentul în care ne referim la securitate, trebuie să avem în vedere absenţa

ameninţării. Securitatea se referă în primul rând la modul în care vor arăta colectivităţile umane
în viitor şi în al doilea rând la securitatea indivizilor. Arnold Wolfers definește securitatea
introducând dimensiunea subiectivă, afirmând că ,,într-un sens obiectiv măsoară absența
amenințărilor la adresa unor valori dobândite și în sens subiectiv, absența temerilor că aceste
valori vor fi supuse unor atacuri”. Pe de altă parte, Teodor Meleșcanu și Șerban Filip Cioculescu
susțin că securitatea ,,constă în asigurarea integrității bazei fizice a statului (teritoriu, resurse),
bunăstarea și dezvoltarea populației care îl locuiește, dar și prezervarea valorilor culturale ale
națiunii”25.

În opinia lui Edward Kolodziej, securitatea apare ca trăsătură centrală a unei dispute
politice, atunci când actorii amenință sau utilizează forța pentru a obține ceea ce doresc unii de la
alții”26. În timp ce unii autorii consideră că ar trebui să se acorde o atenție mai mare securității

22
Zulean, Marian, Politica de Securitate Națională, Editura Polirom, Iași, 2007, pag. 27
23
Stephen, Walt, „The Renaissance of Securities Studies”, în International Studies Quarterly, numărul 35., vol.2,
pp.211-239
24
Buzan, Barry, Popoarele , statele și teama. O agendă pentru studiile de securitate internațională în epoca de
dupa Războiul Rece, Editura Cartier, Chișinău, 2000, pag. 123
25
Motoc, Iulia; Cioculescu, Șerban Filip Manual de analiză a politicii externe, Editura Polirom, Iași, 2010, pag.17
26
Kolodziej, Edward, Securitatea și relațiile internaționale,Editura Polirom, Iași, 2007, pag.36
statale, pentru a le permite statelor să evolueze într-un cadru politic mai larg, alti autori sunt de
părere că acest lucru ar pierde din vedere schimbările care au loc în politica globală. John Hertz,
în anul 1950, a definit și explicat noțiunea de dilema a securităţii afirmând că aceasta este ,, o
noțiune structurală în care încercările statelor de auto-ajutorare, urmărind nevoile lor de
securitate, indiferent ce intenții tind să conducă la creștere insecurității pentru ceilalți actori,
atunci când fiecare interpretează propriile măsuri ca defensive, iar măsurile celorlalți ca o
potențială amenințare”. Din cele de mai sus rezultă că încercarea de asigurare a securităţii unei
entităţi generează o stare de insecuritate pentru alţi actori, care, la rândul lor, vor căuta propria
securitate iar acest lucru duce la creşterea insecurităţii în sistem.

În ceea ce privește domeniul relațiilor internationale, conceptul de securitate are două

înțelesuri în funcție de contextul metodologic și ideologic în care este utilizat : securitate
națională și securitate colectivă. În opinia lui Vasile Pușcaș conceptul de securitate națională este
folosit cu scopul de a ,,justifica agresiunile externe”27. Astfel, fiecare stat trebuie să elaboreze
politici de securitate pentru a putea face fată unor eventuale atacuri. De asemenea, securitatea
națională presupune ,,asigurarea independenței, integrității teritoriale, a suveranitații statului, dar
și a drepturilor și libertăților cetățenilor”28.

România își apără și își promovează interesele potrivit strategiei de securitate națională
implicându-se în urmatoarele domenii: economico-financiar, ordine publică și apărare națională,
politică externă și siguranță națională29. În ceea ce privește domeniul politicii externe, România
face parte din grupul statelor democratice ce au ca obiectiv promovarea păcii și asigurarea
drepturilor omului. De asemenea, pentru asigurarea securității naționale România și Bulgaria
dezvoltă relații bilaterale cu țările din cadrul Uniunii Europene, promovează relațiile de bună
vecinătate și totodată dezvoltă parteneriate bilaterale și trilaterale cu statele din regiune.
,,Dezvoltarea economică a României și Bulgariei reprezintă una din componentele prioritare ale
securității naționale și de promovare a intereselor naționale.

27
Pușcaș, Vasile, Relații internaționale transnationale, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2007, pag.133
28
Motoc, Iulia; Cioculescu, Șerban Filip, op. cit.pag.176
29
Costachie, Silviu; Oprescu, Alexandru-Eugen, Op. cit, pag. 187
 De calitatea și capacitatea economică depind formarea resurselor necesare asigurării
securității naționale și siguranței fiecărui cetățean”30. În domeniul apărării naționale cele două
state trebuie să aibă o strategie militara care să asigure prevenirea, descurajarea și stoparea
oricărei agresiuni și să sporească contribuția la stabilitatea regională. ,,Afectată de una dintre cele
mai grave crize politico-economice și sociale cunoscute în evoluția modernă a statului, Bulgaria
și-a definit elementele de bază ale securității naționale prin: securitate politica, securitatea
militară, securitatea ecologică, securitatea informațională și securitatea evoluției spirituale”31.

Dacă conceptul de securitate națională se raportează la state în calitate de actori ai scenei

internaționale, securitatea colectivă presupune acordul și acțiunea concentrată a tuturor
națiunilor, având ca obiectiv principal menținerea păcii și securității mondiale. Extinderea
conceptului de securitate are în vedere atât multiplicarea sectoarelor şi a obiectelor de referinţă,
cât şi a nivelelor de analiză. Limita nu rămâne cea a nivelului statal sau internaţional ci se ia în
considerare nivelul regional, apoi cele subetatic şi cel global, suprasistemic. Un lucru important
pentru analiza securităţii generale este ca un sens al coerenţei dinamicii securităţii regionale să
fie interpus între nivelul global şi cel al statului. Nici un nivel nu este în sine suficient pentru a
înţelege problema securităţii în ansamblu, iar înţelesul complet al fiecăruia devine relevant abia
atunci când este perceput în relaţie cu celelalte, de unde se deduce şi realitatea interdependeţei
securităţii32.

Sistemul politic

Sistemul politic este un tip particular de sistem social care este implicat în luarea
deciziilor publice de către autoritate. El colaborează cu alte subsisteme sociale: economic,
ideologic, juridic și cultural. Sistemul politic al unei societați poate fi determinat de mai multe
elemente precum: “sistemul social, forma de guvernare, tipul statului, caracterul regimului
politic, relațiile social-politice, statutul politico-juridic al statului și de caracterul relațiilor
politico-ideologice și culturale al societații respective”33.
În cadrul sistemelor politice, politicile sunt elaborate de către guverne. Conform studiilor
de specialitate, “una dintre cele mai importante provocări cu care se confruntă sistemele politice

30
Idem, pag. 188
31
Simileanu, Vasile, România: tensiuni geopolitice, Editura Top Form, București, 2003, pag.89
32
Radu-Sebastian Ungureanu, Securitate, suveranitate și instituții internaționale,Editura Polirom, Iași, 2010, pag.29
33
Moșneaga, Valeriu; Rusnac, Gheorghe; Sacovici, Vasilii, Politologie, Editura CEP USM, Chișinău, 2007, p. 69
din întreaga lume este aceea de a construi o identitate comună și un sentiment al comunității în
rândul cetățenilor”34. De asemenea, sistemele politice contemporane “pot fi influențate și de
procesul de democratizare, care include dezvoltarea drepturilor omului și expansiunea
libertății”35.
În ceea ce privește forma de guvernământ Bulgaria este republică parlamentară, iar
România este republică semiprezidențială. Bulgaria, la fel ca și România se bazează pe principiul
separării puterilor între ramura legislativă, executivă și judecătorească, iar în ceea ce privește
sistemul de vot în cele două țări avem vot universal de la vârsta de optsprezece ani. În România
puterea legislativă este exercitată de un Parlament bicameral (format din Senat și Camera
Deputaților) și de către președinte (care este ales ca și în cazul Bulgariei prin vot secret pe o
perioadă de 5 ani). Puterea executivă este exercitată de guvern care este numit de președinte și
aprobat de Parlament. În Bulgaria puterea legislativa este exercitată de Adunarea Populară, iar
puterea executivă este deținută de Consiliul de Miniștri numit de Adunarea Populară36.

Ambele state se caracterizează prin multipartidism.Una dintre cele mai simple definiţii a
partidului politic este dată de Sergiu Tămaş37 în anul 1996. El prezintă partidul ca fiind o
„organizaţie relativ durabilă formată din persoane ce împărtăşesc aceeaşi concepţie ideologică,
subscriu la un set comun de valori şi acţionează pentru cucerirea puterii, în vederea aplicării
programului propriu prin politici interne şi externe”. În plus, Anthony Giddens, în lucrarea
„Sociologie”, defineşte acest concept ca fiind „orice organizaţie constituită în scopul obţinerii
controlului legitim al guvernării în urma unui proces electoral”38.

În România avem următoarele partide politice: Partidul Național Liberal, Partidul Social
Democrat și Partidul Conservator care formează Uniunea Social Liberală, Partidul Democrat
Liberal, Partidul Poporului Dan Diaconescu, Uniunea Democrată Maghiară din România. În
Bulgaria avem următoarele partide politice: Partidul Socialist Bulgar, Cetățenii pentru
Dezvoltarea Europeană a Bulgariei, Coaliţia Albastră Bulgară, Coaliţia pentru Bulgaria,
Democraţii pentru o Bulgarie Puternică, Iniţiativa Liberală pentru Dezvoltarea Democratică
34
Almond, Gabriel; Powell, Bingham; Dalton, Russell; Strom, Kaare, Politica comparată astăzi, Editura Institutul
European, Iași, 2009, p. 38
35
Idem, p. 53
36
Lungu, Marius, Statele lumii, Editura Steaua Nordului, București, 2006, pag 589
37
Tămaş, Sergiu, Dicţionar politic. Instituţiile democraţiei în cultura civică, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Casa
de editură şi presă Şansa SRL, Bucureşti, 1996, p.184
38
Giddens, Anthony, Sociologie, Ediția a III-a, Editura Bic All, București, 2003, p. 27
Europeană, Mişcarea pentru Drepturi şi Libertăţi, Mişcarea Naţională pentru Stabilitate şi
Progres, Uniunea Forţelor Democrate,.

Creșterea economică

Creşterea economică este un proces complex, ce vizează sistemul economic în ansamblul

şi în dinamica sa. În forma cea mai concentrată, creșterea îşi găsește expresia în mărimea
produsului intern brut sau a venitului național și prin aceasta, în multiplicarea posibilităților de
consum și de dezvoltare ale unei națiuni. Odată cu creșterea economică sporesc atât veniturile
individuale, cât și resursele disponibile pentru investiții. Pentru țările care înregistrează decalaje
economice mari față de cele dezvoltate, „creșterea economică susținută și de durată reprezintă
factorul hotărâtor al reducerii acestor decalaje”39. Astfel, se constată că Bulgaria și România au
înregistrat în ultimii ani o creștere economică semnificativă care se datorează în special
investițiilor străine directe și consumului.
Produsul intern brut (PIB) este principalul agregat macroeconomic al contabilitații
naționale a fiecărei țări. El reprezintă valoarea de piață exprimată în bani, a producției de bunuri
materiale și servicii finale create în decursul unei perioade de timp, de regula într-un an, de către
agenții economici care își desfașoară activitatea în interiorul țării. Produsul intern brut al
României este în anului 2012 de 587499,4 milioane lei prețuri curente40 comparativ cu produsul
intern brut a Bulgariei care este de 39.668 miliarde de euro. În ceea ce privește produsul intern
brut/cap de locuitor Bulgaria a depășit România înca din anul 2011, având în anul 2012 un
PIB/cap de locuitor de 5.400€.
Din 2011 si pana în prezent, economia Bulgariei a crescut semnificativ comparativ cu
economia României. Mai mult, în timp ce în luna decembrie a anului 2012, salariul mediu net în
România era mai mare decât salariul mediu net din Bulgaria. Pe de altă parte, energia s-a scumpit
în Bulgaria in iulie cu 13%, iar în România în lunile septembrie, decembrie si ianuarie s-a
înregistrat o crestere aproape dublă. De asemenea, inflația Bulgariei sa fost inferioara celei din
România.

Cooperarea economică

39
Crețoiu, Gheorghe; Cornescu, Viorel; Bucur, Ion, Economie, Editura All Beck, București, 2003 , p. 476
40
Institutul Național de Statistică, Comunicat de presă, Nr. 77 din 2 aprilie 2013, Produsul intern brut în anul 2012
 Interdependenţa între state nu este un concept nou în relaţiile internaţionale. Tranzacţii în
forme diferite au depăşit graniţele naţionale conform istoriei, conducerea statelor având în vedere
efectele transfrontaliere, precum şi acţiunile sau politicile altor state, fiind conștiente de influenţa
pe care o exercită. Astfel, naţiunile au recunoscut forţa pe care o are cooperarea într-o lume
interdependentă.

După al Doilea Război Mondial, am asistat la o accentuare a interdependenţei, iar nevoia

de a coopera a devenit o necesitate. Tranzacţiile transfrontaliere economice au crescut într-un
ritm mult mai accelerat decât activitatea economică în ansamblu, întrucât progresele făcute
privind tehnologia transportului şi comunicaţiilor au lărgit aria integrării activităţii economice şi
a redus costurile şi dificultatea alianţelor/cooperării. Astfel, întreprinzători şi inovatori din
diferite domenii „...au devenit capabili să facă lucruri pe care, înainte, nici nu ar fi visat că le pot
face”41. Conceptul de „noua economie” semnifică o multitudine de schimbări calitative şi
cantitative care, în ultimii cincisprezece ani au transformat structura, modalitatea de funcţionare
şi regulile economice.

„Este o economie unde incertitudinea şi schimbarea constantă sunt reguli, nu excepţii”42.

Mai mult de atât, Florin Radu face în continuare o diferenţă între „vechea economie” şi „noua
economie” unde, forma de organizare nu mai este cea ierarhică, ci s-a trecut la o economie
bazată pe relaţionare. Cooperarea nu mai este ocazională, ci devine o condiţie a creşterii
economice atât la nivel microeconomic, cât şi la nivel macroeconomic. Indiferent de gradul de
dezvoltare sau de mărime, fiecare stat sau societate comercială ajunge să fie dependente şi să se
implice în procesul de cooperare economică, în caz contrar, neputând evolua ascendent.

În concluzie, la baza apariţiei cooperării economice internaţionale stau procese şi

structuri ale evoluţiei economice contemporane: progresul tehnic, adâncirea diviziunii mondiale
a muncii, accelerarea caracterului integrat al economiilor naţionale şi interdependeţele
economice. Definiţia pe care au propus-o, după dezbateri, autorii lucrării „Cooperare economică
internaţională”(Alexandru Albu, Florin Bonciu, Violeta Ciurel, Simona Gaftoniuc) pentru

41
Friedman, Thomas, Pământul este plat, Editura Polirom, Iaşi, 2007, p. 345
42
Florin Radu în Işan, Vasile; Lupu, Olesia, Globalization and Higher Education in Economics and Business
Administration, Editura Alexandru Ioan Cuza, Iaşi, 2009, p. 439 apud Progresive Policy Institute (2002), The New
Economy Index. Understanting America's Economic Transformation, http://www.newe conomyindex.org
/index_nei.html, accesat la data de: 02-05-2013, ora 21:33
conceptul de cooperare economică internaţională este: „... relaţiile bi sau multilaterale dintre
state sau agenţi economici din ţări diferite, vizând realizarea prin eforturi conjugate şi pe baze
contractuale a unor activităţi conexe, eşalonate în timp, în scopul obţinerii unor rezultate
comune, superioare sumei celor singulare”43.

La toate acestea se adaugă şi factorii social-politici, de unde rezultă şi cea de-a doua
premisă. Cea de-a treia premisă a apariţiei, tranziţia de la economia planificată la economia de
piaţă, care se referă mai mult la ţările din Centrul şi Estul Europei şi la Asia, a favorizat
extinderea cooperării economice internaţionale, precum şi o diversificare a formelor prin care se
realizează. Societatea globală a ajuns la concluzia că lumea s-a transformat şi că evoluţia se
produce doar prin cooperare activă şi generală ce are un caracter strategic: „La nivel global,
modelele de dezvoltare pe termen lung impun nu numai o etică globală, ci şi o înţelegere clară a
faptului că astăzi în lume, nimeni nu poate fi în siguranţă fără cooperarea viitoare a tuturor”44.

Dacă se compară colaborarea şi cooperarea economică, se observă în cazul celui de-al

doilea concept o interdependenţă mai strânsă, o conexiune mai bine închegată a economiilor
statelor cooperante, dar nu înseamnă şi contopire, aşa cum presupune integrarea. Făcându-se
referire la interdependenţele economice, cooperarea internaţională reprezintă „o formă de relaţii
între state suverane, care dispun de un complex economic naţional unitar şi care promovează o
politică de extindere şi diversificare a legăturilor economice externe”45.

La început, conceptul de cooperare economică era perceput ca o doctrină politică, pentru

că se referea în mod specific la relaţiile economice dintre fostele colonii şi fostele metropole.
Mai târziu, sensul acestui concept a fost lărgit, fiind definit exclusiv în termeni generali:
“Cooperarea poate fi definită ca un mod de relaţii internaţionale care marchează începutul
aplicării unei politici (deci a unei strategii şi a unei tactici)… în unul sau mai multe domenii
determinate, fără a afecta independenţa celor la care se referă”46. Odată cu trecerea timpului,
acest stadiu a fost depăşit, ajungându-se la cel în care a devenit o “necesitate a lumii
contemporane”. Mai mult, cel de-al treilea stadiu, afirmat de Lionel Stoleru, este cel de “remediu

43
Ibidem
44
Albu, Alexandru, Cooperarea economică internaţională, Editura Expert, Bucureşti, 1995, p. 14 apud Prouk Jan,
Mahbubul Naq, „Sustainable Development, from Concept to Action”, United Nations, New York, March, 1992, p.5
45
Idem, p. 19
46
Albu, Alexandru, op.cit., p. 18 apud R. F. Gonidec, „Relations internationales”, Paris – Montchrestien, 1979, p.
396
al neconcordanţelor şi deteriorărilor din economia naţională”. S-a produs astfel o recunoaştere
unanimă a cooperării economice internaţionale ca fiind o strategie unică şi în acelaşi timp,
necesară pentru redresarea economiei mondiale.

Relațiile dintre România și Bulgaria s-au dezvoltat în ultimii ani, în special după aderarea
la Uniune Europeană. Cele două state vecine sunt implicate în proiecte precum Sinergia Mării
Negre şi Strategia Dunării. ,,România deţine locul 3 între partenerii comerciali ai Bulgariei după
Germania şi Federaţia Rusă. La 30 noiembrie 2011 volumul schimburilor bilaterale însuma 3200
milioane euro, din care: exportul românesc in Bulgaria a fost de 1400 milioane euro, iar
importurile au fost de 1800 milioane euro, balanţa fiind negativă pentru România cu 400
milioane euro”47.

Principalele produse exportate de către România sunt: produsele minerale – combustibili,

maşinile şi echipamentele electrice. Principalele produse importate sunt: maşini, aparate şi
echipamente electrice, metalele comune şi articolele metalice, produsele alimentare, produsele
chimice. ,,La 31 decembrie 2011 erau înregistrate în România peste 1300 societăţi cu capital
bulgăresc, cu o valoare a investiţiilor de peste 34 milioane euro. Bulgaria ocupa locul 39 in topul
investitorilor străini, după valoarea capitalului social subscris”48.

În ultimii ani se observa cresterea investițiilor româneşti în Bulgaria, totalizând. 149,1

milioane euro conform datelor statistice. Astfel, ,,s-au dezvoltat parteneriate în sfera imobiliară,
producţie şi desfacere mobilă, auto şi produse chimice. În Bulgaria există 48 de societăţi mixte şi
reprezentanţe româneşti, din care 15 cu capital românesc 100%. Între companiile care au investit
în Bulgaria se numără Mobexpert, Petrom OMV, Rompetrol, Romstal, Dacia-Logan, ValRom,
Flamingo Computers, Euro Prefabricate, Bud Max, Service Faur, DOMO”49. În următorii ani se
preconizează creşterea investiţiilor româneşti în Bulgaria şi deschiderea de noi reprezentanţe ale
Alprom, Steilman, Elba, Kober Rolac şi Med Life50. Așa cum se poate observa, relațiile de
cooperare dintre cele două state s-au îmbunătățit considerabil în ultimul timp.

47
http://www.mae.ro
48
Ibidem
49
Ibidem
50
Ibidem
Bibliografie

1. Albu, Alexandru, Cooperarea economică internaţională, Editura Expert, Bucureşti,

1995, p. 14 apud Prouk Jan, Mahbubul Naq, „Sustainable Development, from Concept to
Action”, United Nations, New York, March, 1992
2. Almond, Gabriel; Powell, Bingham; Dalton, Russell; Strom, Kaare, Politica comparată
astăzi, Editura Institutul European, Iași, 2009
3. Buzan, Barry, Popoarele , statele și teama. O agendă pentru studiile de securitate
internațională în epoca de dupa Războiul Rece, Editura Cartier, Chișinău, 2000
4. Costachie, Silviu; Oprescu, Alexandru-Eugen, Geopolitica spatiului românesc, Editura
Transversal, București, 2010
5. Costea, Simion, Geopolitică și securitate internatională, Îndrumar didactic și culegere de
documente pentru uzul studenților, 2008
6. Crețoiu, Gheorghe; Cornescu, Viorel; Bucur, Ion, Economie, Editura All Beck, București,
2003
7. Frăsineanu, Dragoș, Geopolitica, Editura Fundației România de mâine, București, 2007
8. Friedman, Thomas, Pământul este plat, Editura Polirom, Iaşi, 2007, p. 345
9. Giddens, Anthony, Sociologie, Ediția a III-a, Editura Bic All, București, 2003
10. Haushofer, Karl, Zeitschrift fur Geopolitik, nr.5/1936, apud Sergiu Tamaș, Geopolitica.
O abordare prospectivă, Editura Noua Alternativă, București, 1995
11. Kjellen, Rudolf, Der Staat als Lebensform, Leipzig, 1917, apud Frăsineanu, Dragoș,
Geopolitica, Editura Fundației România de mâine, București
12. Kolodziej, Edward, Securitatea și relațiile internaționale,Editura Polirom, Iași, 2007,
pag.36
13. Lungu, Marius, Statele lumii, Editura Steaua Nordului, București, 2006
14. Motoc, Iulia, Cioculescu; Șerban Filip, Manual de analiză a politicii externe, Editura
Polirom, Iași, 2010
15. Moșneaga, Valeriu; Rusnac, Gheorghe; Sacovici, Vasilii, Politologie, Editura CEP USM,
Chișinău
16. Pușcaș, Vasile, Relații internaționale transnationale, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2007
17. Radu, Florin în Işan, Vasile; Lupu, Olesia, Globalization and Higher Education in
Economics and Business Administration, Editura Alexandru Ioan Cuza, Iaşi, 2009
 18. Radu-Sebastian Ungureanu, Securitate, suveranitate și instituții international, Editura
Polirom, Iași, 2010
19. Simileanu, Vasile, România: tensiuni geopolitice, Editura Top Form, București, 2003
20. Stephen, Walt, „The Renaissance of Securities Studies”, în International Studies
Quarterly, numărul 35
21. Tămaş, Sergiu, Dicţionar politic. Instituţiile democraţiei în cultura civică, Ediţia a II-a
revăzută şi adăugită, Casa de editură şi presă Şansa SRL, Bucureşti, 1996
22. Zulean, Marian, Politica de Securitate Națională, Editura Polirom, Iași, 2007

Surse online:

www.mae.ro- Ministerul Afacerilor Externe

http://www.insse.ro- Institutul Național de Statistică