MINISTERUL EDUCAȚIEI NATIONALE

ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

“ION NĂNUȚI” CĂLĂRAȘI
JUDEȚUL DOLJ

PROIECT DE CERTIFICARE
CALIFICARE PROFESIONALĂ:ASISTENT MEDICAL
GENERALIST

COORDONATOR:
Medic: ȚĂPURIN IORDACHE DOINA
Asistent medical: CIOLACU DANIELA

ABSOLVENT:

2017
 MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ
“ION NĂNUȚI” CĂLĂRAȘI
JUDEȚUL DOLJ

TEMA PROIECTULUI PENTRU EXAMENUL DE

CERTIFICARE:

2017
 MOTTO

„E usor sa faci bine, daca si ceilalti te ajuta”

Hermann Gmeiner (1919-1986)
CUPRINS
 ARGUMENT

Ingrijirea bolnavului se pierde in negura timpurilor: in trecutul indepartat,

cand femeile pansau ranile barbatilor intorsi din lupta sau de la vanatoare; mai
aproape de noi, in 1860, data cand incepe istoria profesiunii noastre de ingrijire a
bolnavului.

Astazi cu toata vechimea pe care o are misiunea noastra sociala nu este

totdeauna clara. Pentru unii asistenta ajuta medicul. Pentru altii ea practica o
profesiune autonoma. Intre aceste doua extreme, rolul asistentei medicale este
perceput si descris divers. Timp indelungat, ea nu s-a simtit obligata sa se
defineasca. Insa rolul celor ce ingrijesc bolnavul a continuat sa evolueze.

Inca de mic copil imi doream sa devin asistenta si am urmat acest drum
fara ocolisuri spre a – mi implini visul. Timp de 3 ani cat am studiat am fost in
practica aproape in toate spitalele din Ploiesti. Dintre toate cel mai mult mi – a
placut sa fac practica la Spitalul Boldescu, pe sectia ORL. Aici am inchegat o
relatie de aproape colegialitate cu personalul de acolo. De aceea am ales si tema
proiectului ca fiind „Ingrijirea bolnavului cu amigdalita acuta”. Mi s – a parut ca
ma pot descurca mai bine de material, mai ales ca am urmarit pacientii
preoperator, in sala de operatie si postoperator.

Asa ca fara sa mai stau pe ganduri am ales aceasta tema si sper, de fapt
cred ca am facut o alegere buna. Ar mai fi inca un motiv: este o afectiune foarte
des intalnita la orice categorie de varsta si am putut sa –i educ pe cei din familia
mea cu privire la profilaxia amigdalitei, la factorii care influenteaza dezvoltarea
inflamatiei amigdalelor, la interventia chirurgicala, la evolutia postoperatorie. Asa
am convins – o si pe sora mea sa mearga la medic fara frica. Acum se bucura de
faptul ca are in familie o viitoare asistenta si ca are acces la informatie.
 CAPITOLUL I
ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

Aparatul respirator este format din totalitatea organelor care contribuie la

realizarea schimburilor de gaze dintre organism si mediul extern. In plus, prin
partea superioara a cavitatii nazale – la nivelul mucoasei olfactive – se percepe
mirosul, iar laringele, un alt segment al aparatului respirator, datorita corzilor
vocale inferioare, realizeaza fonatia.

Aparatul respirator este alcatuit din:

-caile respiratorii, organe care au rol in vehicularea aerului; cavitatea

nazala si faringele formeaza caile respiratorii superioare, iar laringele, traheea si
bronhiile formeaza caile respiratorii inferioare

-plamanii, organe la nivelul carora au loc schimburile de gaze (O2 si CO2)

CAILE RESPIRATORII
CAVITATEA NAZALA este primul segment al cailor respiratorii. Ea este
divizata de septul nazal in doua cavitati simetrice numite fose nazale. Fosele
nazale se afla partial in piramida nazala care are rol estetic si de protectie.

Piramida nazala (nasul extern) are forma de piramida triunghiulara. In

structura ei se gaseste un schelet osteocartilaginos, pe care se prind o serie de
muschi ai mimicii. Acestia determina dilatatia sau constrictia narinelor, cele doua
orificii situate la baza piramidei, prin care cavitatile nazale comunica cu
exteriorul. La exterior nasul extern este imbracat in piele, aderenta la nivelul
scheletului cartilaginos si mobila la nivelul celui osos. Fosele nazale se intind de
la narine pana la choane, cele doua orificii prin care fosele nazale comunica cu
nazofaringele. Fosele nazale prezinta un segment anterior (vestibulul nazal) si
altul posterior (fosa nazala propriu-zisa). Suprafata interna a vestibulului nazal
prezinta un epiteliu asemanator cu pielea, bogat in glande sebacee si peri, cu rol
de a opri impuritatile din aer sa patrunda in fosele nazale in momentul inspiratiei.
Fiecare fosa nazala propriu-zisa are patru pereti: superior-ingust, format de catre
lama ciuruita a etmoidului; inferior-format din palatul dur care separa fosele
nazale de cavitatea bucala; lateral-format din masele laterale ale osului etmoid pe
care sunt asezate cornetele nazale (superior si mijlociu) si cornetul inferior care
este os independent. Cornetele nazale participa la delimitarea unor depresiuni
numite meaturi (superior, mijlociu si inferior). In meaturile superior si mijlociu se
deschid sinusurile paranazale (maxilare, sfenoidale, frontale si celule etmoidale),
iar in meatul inferior se deschide canalul lacrimonazal medial-reprezentat de
septul nazal care are in structura sa o portiune osoasa situata poaterior, o portiune
cartilaginoasa situata la mijloc si una membranoasa situata anterior. Septul este
acoperit de o mucoasa bogat vascularizata care, in dreptul cartilajului septal
prezinta o aglomeratie capilara ce poate fi sediul unor hemoragii nazale
(epistaxis).

Cavitatea nazala este captusita de mucoasa nazala, care prezinta doua

portiuni: mucoasa olfactiva si mucoasa respiratorie-are in structura sa un epiteriu
cilindric ciliat. Cilii au rol de a elimina particulele mici de praf care au patruns in
cavitatea nazala. Mucoasa respiratorie este in permanenta umeda, datorita
secretiei glandelor seromucoase pe care le contine, si abundent vascularizata
favorizand incalzirea aerului.

Sinusurile paranazale au o mucoasa ce se continua cu mucoasa foselor

nazale. Ele mentin o temperatura constanta in jurul foselor nazale si au rol de
cutie de rezonanta in fonatie. Inflamatia mucoasei lor (sinuzita) apare ca o
complicatie a inflamatiei mucoasei nazale.
 FARINGELE este un organ cavitar, median, situat inaintea coloanei
vertebrale cervicale si posterior de cavitatile nazala, bucala si laringe. El se
intinde superior pana la baza craniului si inferior pana la planul orizontal ce trece
prin marginea inferioara a cartilajului cricoid (C5-C6 la adult), unde se continua cu
esofagul. La nivelul sau se incruciseaza calea respiratorie cu cea digestiva. Ca
forma, faringele se prezinta turtit in sens anteroposterior, mai larg la extremitatea
sa craniala, denumita fornix, si mai stramt in partea caudala, spre esofag.
Faringale are un perete superior (tavanul) care corespunde bazei craniului, un
perete posterior, doi pereti laterali si unul anterior incomplet.

Raporturile faringalui.

Peretele posterior al faringelui vine in raport cu coloana vertebrala

cervicala, de care este despartit prin spatiul retrofaringian, in care se afla tesut
conjunctiv lax si cativa ganglioni limfatici. In partile laterale se afla asa-numitul
spatiu laterofaringian, care, in regiunea cervicala, contine manunchiul
vasculonervos al gatului, iar in partea superioara sau cefalica, artera carotida
interna, vena jugulara interna, ultimele patru perechi de nervi cranieni, glanda
parotida. Anterior, faringele comunica in partea superioara, prin choane, cu
cavitatea nazala, in portiunea mijloci, prin istmul bucofaringeal (isthmus
faucium), cu cavitatea bucala si in partea inferioara cu laringele prin atitus
laryngis. Datorita acestor raporturi, faringelui i se descriu trei etaje: nazal, bucal si
laringian.

Configuratia interioara a faringelui.

Nazofaringele se intinde de la extremitatea superioara pana la valul

palatului, care, prin contractia lui in timpul deglutitiei si fonatiei, formeaza o
despartitura orizontala, ce separa nazofaringele de bucofaringe. Cand valul
palatului este in repaus si atarna ca o perdea, sustinut de marginea posterioara a
palatului durn nazofaringele comunica larg cu restul cavitatii faringiene.
Nazofaringele are o forma neregulata, cubica si i se descriu sase pereti: anterior,
posterior, superior, inferior si doi pereti laterali.

Bucofaringele este portiunea faringelui situata inapoia istmului

bucofaringian, comunicand prin acest istm cu cavitatea bucala. Are un perete
anterior, un perete posterior si doi pereti laterali. In partea superioara
bucofaringele comunica cu nazofaringele de care este despartit numai in timpul
contractiei valului palatului, iar in jos comunica cu laringofaringele.

Peretele posterior corespunde axisului si este vizibil cand bolnavul

deschide larg gura si pronunta vocala „a” pentru a se contracta valul palatului. Pe
acest perete apare tesut limfoid, raspandit sub forma de foliculi separati.

Peretii laterali sunt reprezentati de fiecare parte prin spatiul dintre stalpul
anterior si posterior, care ia parte la formarea lojii amigdaliene. Loja amigdaliana,
sapata in peretele lateral al faringelui, are forma triunghiulara cu baza in jos.
Peretele extern sau fundul lojii amigdaliene este format de aponevroza faringiana,
derivata din fascia cervicala profunda, apoi un strat muscular, format din
constrictorul superior, apoi muschiul stilo-faringian, care pleaca de pe apofiza
stiloida, perforeaza constrictorul superior si se insereaza pe capsula amigdaliana.
Stiloglosul vine in partea cea mai anterioara a lojii amigdaliene.

Lojile amigdaliene sunt ocupate de amigdalele paladine, care sunt doua

formatiuni limfoide, ce fac parte din marele cerc limfatic faringian Waldeyer
(Pirogov).Amigdalele paladine se gasesc la majoritatea mamiferelor sub diferite
marimi. Fiecare amigdala are forma unui ovoid, mai mult sau mai putin turtit,
asezata in loja cu o directie putin oblica de sus in jos si dinainte inapoi.
Dimensiunile variaza foarte mult, normal au 2,5 cm lungime, 1,5 cm latime si 1
cm grosime.
 Avand forma de migdale, li se descriu doua fete, doua margini si doua
extremitati. Fata interna, mediala, plana sau convexa, este acoperita de mucoasa
faringiana si prezinta un numar de 18-22 de orificii, care sunt deschiderile
criptelor amigdaliene, ce patrund variat in masa amigdaliana, cu traiect drept sau
sinuos sau cu ramificatii, unele ajungand pana la capsula. La nivelul polului
superior al amigdalei se gaseste cea mai mare cripta numita crypta magna.
Epiteliul care acopera partea libera a amigdalei captuseste si criptele amigdaliene.
Criptele contin in interiorul lor celule descuamate, leucocite dezintegrate, praf de
calcar, particule alimentare, microbi saprofiti ai cavitatii bucale, produsi ai
distructiei celulare (acizi grasi, colesterol etc), ca si mucozitati, care
concretizandu-se in grunji albiciosi de consistenta mai dura dau un miros mai
mult sau mai putin fetid.

Fata externa sau laterala aplicata pe peretele lateral al faringelui este

acoperita de un tesut fibros, mai dens, ce rezulta dintr-o condensare a tesutului
celular lax de la acest nivel si care formeaza capsula amigdaliana, ce acopera
doua treimi din organ. Capsula, prin fata ei interna, trimite in corpul amigdalian
prelungiri fibroase, care impart amigdala in lobi limfatici. Fiecare lob este alcatuit
dintr-o cripta centrala si un schelet fibros, intre care se afla corpusculii limfatici.
Lobii, care au o structura identica cu cea a ganglionilor limfatici, sunt acoperiti cu
un epiteliu stratificat pavimentos, o continuare a mucoasei bucofaringiene.
Foliculul limfatic are o forma rotunda, cuprinzand doua zone, una periferica
inchisa si a doua centrala mai clara, cunoscuta sub numele de centru germinativ,
in care se formeaza leucocitele mononucleare. Fata externa a capsulei este legata
de loja amigdaliana printr-un strat subtire de tesut celular lax cu fibre subtiri,
delimitand spatii lacunare care constituie un plan de clivaj cu rol chirurgical
important in enuclearea amigdalelor. Acest tesut celular lax se continua cu
submucoasa regiunilor invecinate a valului palatin, a bazei limbii si epiglotei, fapt
care explica edemul luetei si al plicilor gloso-epiglotice, in cursul flegmoanelor
periamigdaliene.

In practica gasim puncte de rezistenta in raport cu varsta si infectiile

precedente ale amigdalelor. Primul punct de rezistenta il constituie pediculul
vasculonervos, de la nivelul treimii inferioare a amigdalei, precum si fasciculele
muschiului stilo-faringian, care perforand constrictorul superior se pierd pe
suprafata capsulului. Muschiul amigdalo-glos, atrofiat si emanat de capsula
amigdaliana, se pierde prin fasciculele sale inferioare in corpul limbii. Capsula
mai trimite o expansiune, ce inconjoara fata interna a amigdalei numita plica
inelara, care are doua portiuni: una superioara, plica semilunara, care acopera
polul superior al amigdalei si o portiune inferioara, mai importanta, care pare sa
tina polul inferior al amigdalei. Aceasta este plica triunghiulara, mai dezvoltata la
copii si care pleaca de la nivelul treimii inferioare a stalpului anterior, deasupra
bazei liniei si se prelungeste pana la stalpul posterior.

Intre plicile descrise mai sus si corpul amigdalei sunt sapate niste gropite,
mai mult sau mai putin profunde, dintre care doua mai principale: gropita
supraamigdaliana, limitata sus de unirea celor doi stalpi, iar in jos de polul
superior al amigdalei. Aceasta gropita, acoperita in parte de plica semilunara,
poate fi mult extinsa in valul palatului, cand ia denumirea de sinusul Tourtual,
fiind adesea plina de tesut limfoid care uneori poate fi cauza refacerii dupa
amigdalectomie. Tot in aceasta gropita se constata o depresiune care in anumite
cazuri se prelungeste in grosimea valului palatului ca o fistula si care ar fi o urma
a celei de-a doua crapaturi branhiale, adesea infectata si constituind punctul de
plecare al fistulei congenitale faringiene. Gropita supraamigdaliana poate fi locul
de plecare al flegmonilor periamigdaliene. A doua gropita este cea anterioara,
intre stalpul anterior, plica triunghiulara si partea anterioara a amigdalei.
 Amigdalele variaza mult intre ele, atat ca forma, cat si ca dimensiune.
Putem distinge doua tipuri: amigdalele infundate, hipertrofiate sau nu, sunt acele
care se vad inchise intre stalpi si plice. Apoi forma pediculata, ce se elibereaza
dintre stalpi si se dezvolta in cavitatea bucofaringiana. Intre aceste doua tipuri
extreme se gasesc tipuri intermediare ca amigdalele bilobate sau multilobate.
Amigdalele se mai pot prelungi prin polul inferior pana la amigdala linguala. In
majoritatea cazurilor, amigdalele prezinta o inegalitate intre ele, inegalitate ce
poate fi aparenta, din cauza tractiunii produse de aderente, in cazul amigdalitelor
cronice.

Raporturile amigdalei: fata externa prin intermediul peretelui faringian este

in raport cu spatiul maxilofaringian si deci cu loja pre-si retro stiliana. In acest
tesut grasos, la nivelul unghilui anteroinferior al lojii, se afla nervul lingual si
extremitatea posterioara a glandei submaxilare. In treimea posterioara, ea
raspunde dinainte inapoi muschiului stilogros, incrucisat de vasele palatine
ascendente, muschiului stilohioidian, carotidei externe, nervului glosofaringian si
arterei faciale. Polul superior amigdalian este in raport cu carotida interna (1,5-2
cm) si polul inferior cu carotida externa.

Mai rar putem intalni anomalii de traiect ale acestor vase, cand ambele
carotide pot ajunge in traiectul lor, in contact cu faringele la nivelul amigdalelor.
De aceea, orice pulsatie in regiunea stalpului posterior cere o mare prudenta in
cursul amigdalectomiei. Mai putem intalni uneori o artera tomsilara mult
dezvoltata sau palatina ascendenta ajungand cu curbura sa pana la extremitatea
inferioara a amigdalei, curbura care poate fi usor prinsa in pensa muscatoare.

Marginile anterioare si posterioare ale amigdalei vin in raport cu stalpii

corespunzatori, care in urma amigdalitelor repetate adera partial sau total de
amigdale; astfel muschii din cuprinsul lor care ajung la faringe si laringe se
fibrozeaza si dau tulburari in fonatie si deglutitie.

Amigdalele palatine raman putin dezvoltate pana la 1 an si abia in anul al

doilea ajung la o dezvoltare completa. Ele ajung la volumul lor cel mare aproape
de pubertate, apoi incep sa regreseze in mod treptat.

Laringofaringele continua bucofaringele pana la marginea inferioara a

cricoidului. El prezinta patru pereti: anterior, posterior si doi pereti laterali.

Structura faringelui
Faringele este compus din patru straturi: mucoasa, tunica fibroasa, tunica
musculara (muschi constrictori, muschi ridicatori, muschiul cricofaringian) si
adventicea.

Vascularizatia si inervatia faringelui

Vascularizatia faringelui este data de ramuri ale arterei carotide externe,

prin artera faringiana ascendenta, ramuri ale maxilarei si ale arterei tiroidiene
superioare. Limfaticele merg la ganglionii retrofaringieni si cervicali profunzi.
Inervatia provine din plexul faringian care este format de ramuri provenite din
mai multi nervi. Inervatia senzitiva este realizata in etajul superior de ramuri ale
nervului maxilar (din trigemen), iar in rest, de nervii glosofaringian si vag.
Inervatia motorie este data de nervul glosofaringian, nervul vag si nervul accesor.

LARINGELE este situat in partea anterioara a gatului, sub osul hioid

deasupra traheei, proeminand sub piele. Are un schelet cartilaginos, format din
trei cartilaje naperechi (tiroid, cricoid, epiglotic) si trei perechi (aritenoide,
corniculate si cuneiforme), unite intre ele prin ligamente sau articulatii. La
interior este captusit de o mucoasa care determina in cavitatea laringelui patru
plici numite corzi vocale. Muschii laringelui sunt striati si se impart in muschi
extrinseci care deplaseaza faringele in timpul deglutitiei si muschi intrinseci care
se prind cu ambele capete de cartilajele laringelui. Dupa actiunea lor muschii
intrinseci se impart in dilatatori ai glotei, constrictori ai glotei si muschi tensori ai
corzilor vocale.

Mucoasa faringelui are un epiteliu de tip respirator (cilindric ciliat), cu

exceptia plicilor vocale unde este pavimentos stratificat si lipsit de glande. Spatiul
dintre cavitatea laringelui cuprins intre plicile ventriculare si cele vocale a primit
numele de etaj glotic. Deasupra lui se afla etajul supraglotic in care se patrunde
prin orificiul superior al laringelui, iar dedesubtul lui etajul infragrotic, care se
continua cu traheea.

Functia fonatorie a laringelui

Laringele este organul vorbirii datorita plicilor vocale inferioare. In timpul
respiratiei glota este larg deschisa si coloana de aer poate trece usor in ambele
sensuri. Producerea sunetelor este determinata de apropierea plicilor vocale, cate
astfel micsoreaza glota. Cu cat plicile vocale sunt mai apropiate, sunetele sunt
mai inalte, iar cu cat sunt mai indepartate, sunetele sunt mai joase. Sunetele se
produc prin vibratia plicilor vocale inferioare la iesirea aerului din plaman. Aceste
sunete sunt intarite de cavitatile toracica, bucala, nazala si de catre sinusurile
paranazale. La producerea sunetelor articulate mai participa limba, buzele, dintii
si valul palatin. Din combinarea sunetelor articulate rezulta vorbirea.

TRAHEEA este un conduct fibrocartilaginos, intins de la marginea

inferioara a laringelui (C6) pana la bifurcarea ei in cele doua bronhii principale
(T4). Este situata anterior de esofag, are doua segmente: cervical, care anterior
este in raport cu istmul glandei tiroide, si lateral cu artera carotida comuna, vena
jugulara interna si nervul vag si toracal care, anterior este in raport cu sternul si
lateral cu fata mediastinala a plamanilor. Inelele fibrocartilaginoase sunt
incomplete posterior, unde se afla o membrana musculo-fibro elastica care
permite dilatarea esofagului si inaintarea bolului alimentar in timpul deglutitiei.
La exterior se afla tesut conjunctiv, iar la interior mucoasa traheala, formata dintr-
un epiteliu pseudostratificat cilindric ciliat, avand si celule ce secreta mucus.

PLAMANII
In alcatuirea plamanului se disting doua componente structurale si
functionale: arborele bronsic si tesutul pulmonar propriu-zis.

Arborele bronsic este format din caile respiratorii extra-si intra pulmonare,
constituite dintr-un sistem de tuburi care servesc pentru tranzitul aerului. In
interiorul tesutului pulmonar (parenchim), bronhiile principale se ramifica
progresiv in bronhii lobare, segmentare, interlobulare din care se formeaza
bronhiolele terminale si iau nastere bronhiolele respiratorii, care se continua cu
canalele alveolare, ai caror pereti prezinta dilatatii in forma de saci –saci alveolari
–in care se deschid alveolele pulmonare.

Plamanul, acoperit de pleura, este constituit din urmatoarele unitati

anatomice si functionale: lobi, segmente, lobuli si acini pulmonari. Lobii
pulmonari sunt unitati morfologice mari, delimitate de scizuri. Ei au independenta
structurala, functionala si patologica. Lobii sunt organizati in segmente, unitati
morfologice delimitate imperfect de septul conjunctive. Segmentele sunt alcatuite
din lobuli. Lobulul este o masa piramidala cu baza catre suprafata externa a
plamanului, constituita din ramificatii ale bronhiolelor si vase de sange,
inconjurate de tesut conjunctiv. Lobulul pulmonar este format din acini
pulmonari, constituiti dintr-o bronhiola respiratorie, impreuna cu canalele
alveolare care deriva din ea si cu alveolele pulmonare. Acinul pulmonar
constituie unitatea structurala si functionala a lobulului pulmonar.
 Alveolele pulmonare reprezinta suprafata de schimb a plamanului. Peretele
alveolelor, adaptat schimburilor gazoase, este format dintr-un epiteliu alveolar,
unistratificat, asezat pe o membrana bazala si tesut conjunctiv, bogat in fibre
elastice, in care se gaseste o retea de capilare provenite din ramurile terminale ale
arterei pulmonare si arterelor bronhice. Epiteliul alveolar si membrana bazala a
alveolei, impreuna cu membrana bazala a capilarului si endoteliul capilar,
constituie membrana alveolo-capilara, prin care se face schimbul de gaze.

Vascularizatia plamanului

Plamanul are o vascularizatie dubla: functionala si nutritiva. Vascularizatia

functionala asigura schimburile gazoase prin intermediul vaselor de sange care
constituie mica circulatie. Vascularizatia nutritiva, parte a marii circulatii, este
asigurata de arterele si venele bronhice. Venele dreneaza sangele in vena cava
superioara.

Pleura

Este alcatuita din doua foite :foita viscerala, care acopera plamanii
patrunzand si in scizuri, iar foita parietala captuseste cutia toracica, mediastilul si
diafragma.

1.1.1. Anatomia si fiziologia amigdalei

Amigdalele sunt mase de tesut limfatic situate de 0 parte ~i de alta a
gatului, deasupra si in spatele limbii, facand parte din sistemul imun al
organismului. In functie de localizarea lor, facem distinctia intre:
• amigdalele palatine (amigdalele), care sunt situate in peretele
lateral al
 orofaringelui si acoperite de un epiteliu scuamos stratificat,
• amigdalele linguale, care sunt situate in lamina propria la radacina
limbii si, de
asemenea, acoperite de un epiteliu seuamos stratificat, si
• amigdale faringiene (numite, de asemenea, nazofaringiene
amigdalelor palatine
sau amigdalelor), care sunt situate in partea posterioara superioara a gatului
(nazofaringe) si acoperite de un epiteliu ciliat pseudostratificat cu celule pocal.
Orofaringele include patru zone: baza limbii, regiunea tonsilara (fosa
amigdaliana si stalpii amigdalieni), palatul moale, fata anterioara a epiglotei si
peretii adiacenti ai faringelui (intrc repliul faringo-epiglotic si rinofaringe).
Loja sau foseta amigdaliana (sunt in numar de doua)
Zona tonsilara este 0 regiune de forma triunghiulara (varful superior la
intersectarea celor doi pilieri si baza inferior) marginita anterior de stalpul
amigdalian anterior (muschiul palatoglos), posterior de stalpul amigdalian
posterior (muschiul palato-faringian), inferior de santul gloso-amigdalian si
repliul faringoepiglotic. Lateral, regiunea este legata de muschiul constrictor al
faringelui, mandibula si spatiul latero-faringian, Zona arnigdaliana este separata
de baza limbii prin santul glosoamigdalian, situat intre pilierul anterior si repliul
faringoepiglotic. Sub mucoasa acestui sunt se gasesc muschiul stiloglos si
ligamentul stilo-hioidian.
Portiunea superioara a fosetei este ocupata de amigdala sau tonsila
palatina, care se afla la aproximativ 2 cm de repliul gloso-epiglotic lateral.
Amigdala palatina si-au luat numele dupa asemanarea lor eu un sambure
de piersica sau forma de migdala alungita, Au forma unui ovoid turtit, cu 1/3 din
volum proeminent in lumenul faringian si 2/3 situat intravelic, orientat oblic de
sus in jos si dinainte inapoi avand culoarea rosiatica, de dimensiuni variabile. La
adult, o tonsila normala mascara intre 2,5 si 4 cm lungime, 1,5 crn latime si 1 cm
grosime. Cea mai mare dezvoltare o are copilul, la varsta de 5-6 ani, dupa care
regreseaza treptat.

Este de obicei mai proeminenta decat pilierul anterior. Se poate cu toate

acestea sa nu apara, sa fie acoperita, inglobata intr-o loja profunda. La exterior
fiecare dintre cele doua formatiuni este acoperita de 0 pseudocapsula, care nu
inglobeaza amigdala in totalitate. Capsula condensata este fermata de fascia
faringo-bazilara, 0 portiune specializata (este cunoscut, de asemenea, ca
traverseaza suprafata amigdalelor ~i se extinde in interiorul tonsilei pentru a
forma septuri care insotesc nervii ~i vasele), profund se afla rnuschiul constrictor
superior, lateral fascia bucofaringiana, Nervul glosofaringeal si ligamentul
stilohioid trece inferior ~i anterior pe sub marginea inferioara a rnuschiului
constrictor superior in partea inferioara a fosei amigdaliene. Aceste structuri
constituie colectiv patul amigdalelor. Amigdala este practic inseparabila de
capsula, dar capsula este unita prin tesut conjunctiv la nivelul muschilor
faringieni.
Sub aceasta pseudocapsula se afla un tesut epitelial, cu 0 suprafata
neregulata, care formeaza falduri si cripte. Tonsila are doua fete, doua margini si
doua extremitati. Fata rnediala (interna, endocavitara) priveste spre vestibulul
faringian, este usor convexa, neregulata, presarata cu un numar variabil (10-30)
de mici depresiuni, fosetele tonsilare care rcprezinta deschiderile criptelor
tonsilare.
Prin capsula de pe fata externa este aderenta de peretele faringian lateral de
care este separat printr-un spatiu decelabil, si de unde el primeste vascularizatia
si inervatia. La acest nivel peretele faringelui este format de muschiul
tonsiloglos, tunica fibroasa a faringelui si muschiul constrictor superior care i~i
impleteste fibrele cu ale muschiului stilofaringian. Capsula adera in mod egal la
jumatatea inferioara a pilierului anterior.
Extremitatea sa superioara este separata de val printr-o depresiune: foseta
sau regresul supraamigdalian, care se prelungeste in jos, inapoi ~i inaintea
pilierilor anterior si posterior, si care se poate prelungi in sus prin expansiunea
valului. Peretii acestei fosete prezinta foliculi acoperiti, ceea ce ii confera
aspectul unei cripte voluminoase cand poarta numele Tortual. Peretele posterior
este neted, insa mucoasa este ridicata de numerosi foliculi acoperiti. Pliullateral,
format din unirea peretilor posterior ~i lateral este limitat in fata de pilierul
posterior. Acesta este mai inalt, unde se continua cu foseta Rosenmuler, mai jose
Practic, aceasta foseta este virtuala In timpul contractiei velo-faringiene. Orificiul
esofagian nu se deschide decat in timpul deglutitiei: se observa ca un orificiu
semilunar, iar in repaus se prezinta ca un sunt transversal.
Raporturile amigdalei: fata externa prin intermediul peretelui faringian este
in raport cu spatiul maxilofaringian si deci cu loja pre- si retrostiliana. In acest
tesut grasos, la nivelul unghiului anteroinferior al lojii, se afla nervul lingual si
extremitatea posterioara a glandei submaxilare. In treimea posterioara, ea
raspunde dinainte inapoi muschiului stiloglos, incrucisat de vasele palatine
ascendente, muschiului stilohioidian, carotidei externe, nervului glosofaringian si
arterei faciale. Polul superior amigdalian este in raport cu carotida interna (1,5-2
em) ~i polul inferior cu carotida externa,
Mai rar putem intalni anomalii de traieet ale acestor vase, cand ambele
carotide pot ajunge In traiectul lor, in contact eu faringele la nivelul amigdalelor.
De aeeea, orice pulsatie in regiunea stalpului posterior cere 0 mare prudenta in
cursul amigdalectomiei. Mai putem intalni uneori 0 artera tonsilara mult
dezvoltata sau palatina ascendenta ajungand cu curbura sa pana la extremitatea
inferioara a amigdalei, curbura care poate fi usor prinsa in pensa muscatoare.
 Marginile anterioare si posterioare ale amigdalei Yin in raport cu stalpii
corespunzatori, care In urma amigdalitelor repetate adera partial sau total de
amigdale; astfel muschii din cuprinsul lor care ajung la faringe si laringe se
fibrozeaza si dau tulburari in fonatie si deglutitie,
Artera principala a amigdalelor este ramura tonsilara a arterei faciale care
intra in amigdala in apropiere de polul inferior perforand muschiul constrictor
superior chiar deasupra rnuschiului stiloglos. Alte artere care asigura
vascularizatia amigdalei sunt artera linguala prin intermediul ramurilor linguale
dorsale, ramura palatina ascendenta a arterei faciale si vasele faringiene
ascendente. Uneori in amigdalele palatine patrund pana la 140 de surse arteriale.
Drenajul venos se produce prin vena para tonsilara si, de asemenea, vasele
tree prin plexul faringian sau vena faciala dupa perforarea muschiului constrictor
superior.
Vasele limfatice ale amigdalei perforeaza fascia bucofaringeala ~i tree la
nivelul grupului profund superior de ganglioni cervicali, in special la grupul
jugulodigastric. Amigdalele nu au vasele limfatice aferente, lnsa vasele limfatice
eferente sunt prezente.
Inervatia amigdalei palatine este asigurata de nervul glosofaringeal care
intersecteaza spatiul amigdalian la polul inferior dupa ce a trecut de spatiul dintre
stiloglos si stilofaringian.
Rolul si functiile amigdalelor
Amigdalele sunt mase de tesut limfatic situate de 0 parte si de alta a
gatului, deasupra si in spatele limbii. Tesutul limfatic contine anumite tip uri de
celule ale sistemului imunitar, in special limfocite, care produc anticorpi si
macrofage ce distrug germenii patrunsi in organism. Amigdalele fac parte din
sistemul limfatic, indeplinesc rolul unor ganglioni ~i au functii suplimentare
importante pentru sistemul imun.
 Functiile amigdalelor
Protectia fata de agentii patogeni este asigurata de piele si de sistemul
imun. Pielea previne partial contactul direct dintre microorganismele din mediul
inconjurator si interiorul organismului. Odata cu alimentele si aerul respirat,
numeroase si variate microorganisme tree dincolo de bariera pielii. Daca pe mici
leziuni netratate ale pielii germenii sunt capabili sa produca infectii deosebit de
agresive, sunt evidente consecintele catastrofale ale invaziei patogene rara
controlul sistemului imun. Vizibila doar la microscop, activitatea sistemului imun
este permanenta si consuma multa energie; dimensiunea sistemului limfatic,
apropiata de cea a sistemului circulator, of era 0 comparatie elocventa asupra
amplitudinii activitatii sistemului imun. Amigdalele identifica rapid agresorii si
protejeaza organele interne de infectii, Amigdalele sunt situate in apropierea
receptorilor termici de la nivelul gatului si la distanta de organele interne.
Pozitionarea strategica permite sistemului imun declansarea primelor reactii de
aparare in amigdale. Cand primele reactii de aparare nu sunt suficiente pentru
contracararea agresiunilor, sistemul imun declanseaza infectia sau inflarnatia la
nivelul amigdalelor, departe de organele interne.
Rolul amigdalelor
Rolul informational - viteza de raspuns a sistemului imun
Amigdalele sunt primele organe limfatice care identifica agresorii ~i
produc anticorpii corespunzatori. In absenta amigdalelor, viteza de raspuns a
sistemului imun scade deoarece microorganismele sunt identificate abia dupa ce
patrund adanc ill organism, in diverse sectiuni ale sistemului limfatic, iar agentii
patogeni au la dispozitie timp suplimentar in care se inmultesc necontrolat si i~i
sporesc rezistenta. Reactiile sau infectiile la nivelul amigdalelor constituie practic
primul si eel mai important laborator in care sistemul imun produce anticorpi.
Rolul de protectie
 In anumite conditii, agresorii mieroseopiei pot suprasolicita sistemul imun,
consecinta fiind producerea inevitabila de procese inflamatorii sau infectioase.
Sistemul imun nu lasa la voia intamplarii aceste procese inevitabile si le
declanseaza la nivelul amigdalelor, departe de organele interne pe care le
protejeaza.

1.2. Amigdalita acuta

1. Definitie
Este 0 inflamatie a amigdalelor provocata, eel mai frecvent, de virusuri sau
de bacterii.
Amigdalele sunt situate in partea posterioara a gatului, cate una pe fieeare
parte, avand rolul de a impiedica raspandirea infectiei in organism.
2. Epidemiologic
In epidemiologia amigdalelor acute trebuie sa cercetam in primul rand
infectiile acute. Afectiunea este data de virusi si bacterii, ce devin agresivi in
conditiile scaderii
imunitatii gazdei, mai ales in sezonul rece.
3. Etiologie
Principalele cauze de amigdalite sunt cele virale si bacteriene. Bacteria eel
mai des implicata in producerea amigdalitelor este streptococul beta-hemolitic
grup A (SBHGA), majoritatea care produce de asemenea si angina streptococica.
Episoadelor de amigdalita au Insa etiologie virala:
1. Virusul herpes simplex - este un virus stravechi ~i ubicuitar, fiind
implicat la om in producerea de infectii acute si recurente. Transmiterea se face
prin contactul apropiat cu persoanele infectate. Virusul patrunde in mucoase
(oculare, orale ~i genitale) si se replica local. Evolutia clinica a infectiei este
variabila, iar simptomele pot fi uneori minime ~i tree neobservate. Principalele
semne si simptome sunt reprezentate de eruptii bucale ~i cutanate, leziuni ale
tractului genital si herpes neonatal. La un procent redus dill indivizii afectati
virusul poate patrunde in ganglionul radacinii senzitive a nervilor si determina
infectii recurente. Virusul herpetic constituie de asemenea 0 cauza obisnuita de
infectii la pacientii imunodeprimati (neoplazici, HIV -pozitivi).
In 1960 s-a descoperit ca exista doua tip uri distincte de virus herpetic:
HSV1 ~i HSV2.
HSV1 este asociat In principal cu infectii oculare si orale, In timp ce HSV2
determina leziuni genitale. Prevalenta infectiilor HSV1In populatia general a este
estimata la 70-80%, In timp ce pentru HSV2 este de aproximativ 17-25%.
Desi HSV1 si HSV2 'sunt transmise pe cai diferite si afecteaza zone
diferite ale corpului; exista adesea 0 suprapunere in ceea ce priveste
epidemiologia si manifestarile clinice ale infectiilor produse de cele doua
virusuri.
Infectiile primare HSV1 sunt dobandite predominant in copilarie; dupa
infectia orofaringiana virusul colonizeaza ganglionul nervului trigemen unde
ramane intr-o stare latenta. Cea mai importanta manifestare clinica la copil este
gingivostomatita in timp ce la varste mai mari sunt caracteristice infectiile
tractului respirator superior si un sindrom asemanator mononucleozei infectioase.
Majoritatea persoanelor cu infectii HSVI clinic manifeste dezvolta eel putin un
episod recurent in decurs de 1 an de la infectia primara. Reactivarea infectiei este
asociata cu leziuni la mucoase ~i la nivelul comisurilor bucale.
2. Virusul Epstein Barr - este un virus herpetic limfotrop cu raspandire
ubicuitara, care infecteaza aproximativ 95% din populatie, pana la varsta adulta.
Reprezinta agentul etiologic al mononucleozei infectioase si este implicat de
asemenea in limfomul Burkitt, carcinomul nazofaringian,
sindromullimfoproliferativ X-lil1kat si sindromul de oboseala cronica.
Transmiterea virusului se realizeaza in principal prin contactul cu secretii
orofaringiene infectate. Replicarea EBV are loc in epiteliul orofaringian avand
drept rezultat eliberarea virionilor din limfocitele infectate si excretarea acestora
in saliva. La copii infectia este adesea asimptornatica, Mononucleoza infectioasa
apare eel mai adesea la adultii tineri, care nu au prezentat 0 expunere anterioara la
virus. Dupa infectia primara, EBV ramane in organism toata viata, intr-o stare
Iatenta.
La pacientii imunocornpetenti limfocitele B infectate latent si imortalizate
se afla sub controlul limfocitelor T, de aceea majoritatea infectiilor reactivate
raman subclinice. La pacientii cu SIDA, clona de celule B imortalizate se poate
dezvolta intr-un limfom.
Diagnosticul de mononucleoza infectioasa se stabileste pe date clinice
(febra, faringita, adenopatii, hepatosplenomegalie), aspectul frotiului de sange
periferic (limfomonocite atipice) si teste serologice (anticorpi heterofili si/sau
anticorpi fata de proteinele specifice EBV).
3. Cytomegalovirus - este un virus ce poate fi transmis fatului in plina
dezvoltare inainte de nastere, cauzand un sir intreg de cornplicatii foarte severe:
malformatii, avorturi spontane, deces antenatal, dereglari ale dezvoltarii
psihomotoare la copil, surditate, orbire si multe altele.
Exista diferite tipuri de infectii:
- citomegalovirus primar
-citomegalovirus recurent
Responsabila pentru dezvoltarea complicatiilor enumerate mai sus este
infectia
 primara cu CMV. Infectia recurenta sau reactivarea virusului extrem de rar
este cauza unor complicatii in sarcina.
Infectia eu CMV este permanenta. o data ce o persoana s-a molipsit cu
CMV, aceasta infectie va fi pe viata. Aeeasta se datoreaza faptului ca
virusul vegeteaza in organism ~i poate sa se reactiveze in orice moment. Circa
70-90% dintre femei sunt deja infectate pana la sarcina.
4. Adenovirusuri - sunt virusi ADN care produc infectii ale traetului
respirator superior, conjunctivita, encefalita ~i infectii ale sistemului nervos
central, gastroenterita, limfadenita rnezenterica acuta (inflamatia nodulilor
limfatici de la nivelul abdomenului), fibroza interstitiala cronic a (crestere
anormala de tesut conjunctiv), intususccptie (tip de obstructie intestinala),
pneumonie ee nu raspunde la tratamentul eu antibiotiee, tuse convulsiva etc.

Numele de adenovirus provine de la medicii care au depistat virusi in

adenoizii si amigdalele copiilor operati . Adenovirusurile se impart in 6 subgrupe
(de la A la F), pe baza omologiei genomului de ADN si a altor proprietati,
Adenoviroza face parte din grupul infectiilor respiratorii determinata de
adenovirusuri, care patrund in organismul uman pe diverse cai ~i se
caracterizeaza clinic prin simptome de intoxicatie, afectarea cailor respiratorii, a
tracului digestiv, tesutului limfatic si altor organe.
Agentii patogeni provin din genul Mammaliade, familia Adenoviridae,
fiind cunoscuti in peste 90 de serovariante (serotipuri) de adenovirusuri dintre
care mai mult de 30 sunt depistati de la oameni, iar ceilalti la animale.
Sursa de infectie este omul bolnav, care raspandeste virusul cu eliminarile
nazale in perioada acuta, iar in perioada mai tardiva si prin materiile fecale.
Adenovirusurile pot persista in amigdale si in vegetatiile adenoide luni si
chiar ani de zile. De asemenea, infectia cu adenovirusi se mai raspandeste prin
contact direct (maini murdare) cu sursa sau prin contact indirect (vescla, lenjerie,
batista, jucarii, etc.), pe cale alimentara si hidrica. Cei mai receptivi la infectia cu
adenovirusi sunt copiii intre 6 luni si 5 ani, la circa 95% dintre adulti au fost
depistati anticorpi in serul sangvin catre cele rnai raspandite variante de
adenovirusuri. Perioada de contagiune dureaza aproximativ 10 zile, insa unii
copii pot ramane purtatori cronici de acest virus, raspandind infectia timp
indelungat.
Ajungand in organismul uman, adenovirusurile afecteaza mucoasa cailor
respiratorii superioare, oculara si intestinal a, unde se multiplica, lezand de
asemenea si ganglionii limfatici regionali. Ulterior, agentul patogen patrunde in
sange, ducand la virusemie, aparitia simptomelor de intoxicatie si afectarea
organelor launtrice, ducand la dezvoltarea adenovirozei.
Alte cauze de amigdalite, rar intalnite la persoanele cu un sistem imunitar
sanatos, pot fi cele parazitare ~i fungice.
Cu toate ca nu exista 0 dovada clara care sa indice 0 implicare a fumului
de tigara in producerea amigdalitelor, s-a constatat 0 incidenta crescuta a
amigdalectomiilor, procedeu chirurgical de indepartare a amigdalelor palatine, la
copiii expusi fumului de tigara.

4. Patologie
Principalul factor de rise pentru amigdalite este contactul apropiat cu 0
persoana infectata. Obstructia nazala determina aparitia unei respiratii de tip oral,
fapt ce creste riscul de amigdalita,
Cu toate ca nu exista 0 dovada clara care sa indice 0 implicare a fumului
de tigara in producerea amigdalitelor, s-a constatat 0 incidenta crcscuta a
amigdalectomiilor, procedeu chirurgical de indepartare a amigdalelor palatine, la
cop iii expusi fumului de tigara,
 Mod de transmitere
Amigdalita este contagioasa la contactul apropiat cu o persoana infectata.
Picaturi contagioase ce contin agenti patogeni ajung in aer atunci cand o persoana
infectata respira, tuseste sau stranuta; infectia apare prin inspirarea aerului ce
contine aceste particule infectante. Infectia poate aparea de asemenea in cazul in
care agentii patogeni ajung pe piele sau obiecte care yin in contact cu gura, nasul,
ochii sau alte membrane mucoase. Simptomele debuteaza de obicei dupa 2-5 zile
de la expunerea fata de agentul infectant. instituirea unui tratament poate ramane
asa timp de doua saptamani.
Tratamentul antibiotic scurteaza perioada de contagiozitate, 0 persoana
infectata nefiind contagioasa dupa instituirea unui tratament decel putin 24-48
ore.
5. Forme clinice

Amigdalita este de doua feluri: cronica si acuta.

Amigdalita cronica este de trei feluri: cazeoasa, infectanta si hipertrofica.
Amigdalita cronica cazeoasa este caracteristica adultilor. Prezinta dopuri
cazeoase in criptele celor doua amigdale. Dopurile sunt galben-maronii, moi,
fetide, eli diametrul de palla la 2mm si reprezinta resturi de celule limfoide in
care se gasesc microbi saprofiti, streptococi, anaerobi sau fuzospirili. Retentia
cazeumului in cripte, realizeaza chisturile amigdaliene de retentie si uneori poate
da nastere calculilor amigdalieni care intretin infectia. Leziunile epiteliului
amigdalian si modificarile tesutului limfoid favorizeaza treptat hiperplazia
preponderent conjunctiva si scleroza progresiva a amigdalelor, care isi
micsoreaza volumul.
Nu produce tulburari. Este descoperita intamplator la examenul O.R.L
efectuat pentru un alt motive
 Amigdalita cronica infectanta reprezinta un focar de infectie cromca cu
flora microbiana asemanatoare cu cea existenta la nivelul gurii si dintilor.
Streptococul hemolitic si nehemolitic sunt cei mai frecventi prezenti. Daca
bolnavul afirma ca in antecedente a prezentat angine repetate cu sau fara abcese
periamigdaliene, diagnosticul de amigdalita cronica infectanta nu mai are nevoie
de alte semne obiective.

Aceste amigdalite pot sa dea complicatii frecvente:

- flegmoanele periamigdaliene sunt cele mai frecvente;
- amigdalita criptica ulceroasa, in care exista ulceratii acoperite de false
membrane;
- infectii pulmonare diverse: laringite cronice, astm bronsic, bronsite
cronice, abcese pulmonare;
- septicemia streptococica;
- apendicita acuta, apendiculul fiind considerat amigdala abdominala;
- focare de infectie amigdaliene sau dentare care pot sa se propage la ochi,
sa dea alopecie, poliartrite, tromboflebite, arteriopatii;
- boli de piele: erizipel recidivant, eczeme, urticarii.
Acestea se vindeca numai dupa practicarea amigdalectomiei.
Amigdalita cronica hipertrofica este caracteristica copiilor care au un
sistem limfatic mai activ.Amigdalele sunt hipertrofiate prin cresterea exagerata a
tesutului peste care se pot dezvolta diverse leziuni inflamatorii.
Hipertrofia caracteristica varstei tinere, interesand in exclusivitate
tesutullirnfoid, este
o hipertrofie inflarnatorie rnoale. Arnigdalele rnarite de volum sunt
patologice numai prin dimensiunile lor, iar simptomatologia pe care 0 determina
este de ordin strict mecanic.
 La adult hipertrofia amigdaliana este ferma sau dura, pnn poliferarea
tesutului conjunctiv sau intraamigdalian.
Ca forma amigdalele pot aparea pediculate, exteriorizate din loja, alteori
sunt ascunse intre pilieri si acoperite partial de repliul supraamigdalian si
triunghiular sau amigdalele protejate, dezvoltate mai mult in partea inferioara a
lojei, par cazute prin hipofaringe si baza limbii.

Semnele amigdalitei hipertrofice sunt:

- tulburari respiratorii produse de amigdalele care se unesc pe linia
mediana;
- sforait in somn;
- dificultati de inghitire;
- vocea inabusita "amigdaliana";
- tusea reflexa, seara, provocata de senzatia de gadilatura in gat;
- oboseala sau fatigabilitate;
- stari subfebrile.
Tratamentul este chirurgical si consta in extirparea amigadalelor
(amigdalectomie). Amigdalectomia are urmatoarele indicatii:
- amigdalita cronica infectanta cu repetate pusee acute;
- amigdalita cu infectie de focar;
- amigdalita cronica cazeoasa, cu halena neplacuta, fetida;
- amigdalitele hipertrofice insotite de tulburari respiratorii, tuse seaca si
disfagie.
Amigdalitele cronice sunt inflamatii conice ale amigdalelor intretinute de
germenii cantonati in tesutul limfatic din amigdale. Pe acest fond apar pusee
repetate de amigdalita acuta.

Amigdalita acuta se manifesta sub doua forme:

 - forma acuta parenchimatoasa, cu infectia intregii amigdale;
- forma acuta foliculara, in care amigdalele sunt acoperite de puroi.
Este mai frecventa la copii dar si la adultii slabiti, in lunile reci.

6. Diagnostic clinic
Diagnosticul de amigdalita se pune in urma efectuarii unei anamneze foarte
riguroase, completate cu un examen fizic ~i investigatii paraclinice care sa
sustina diagnosticul.
Anamneza este cea care da informatii cu privire la simptomele pacientului,
la debutul si evolutia lor. Uneori, medicul se poate orienta din anamneza daca
este yorba de 0 amigdalita bacteriana (cu febra, frisoane, dureri faringiene
intense) sau virala (congestie nazala, rinoree). Antecedentele medicale ale
pacientului sunt foarte importante si ele trebuie aflate.
Este important daca au mai existat astfel de infectii sau astfel de
simptome, daca pacientul s-a prezentat si atunci la medic pentru diagnostic si
tratament.
Examenul fizic al pacientului trebuie efectuat complet. Se cerceteaza cu
atentie cavitatea bucala si aspectul amigdalelor ~i pilierilor faringieni deoarece
adesea amigdalita se ~omplica cu faringita. La examenul fizic trebuie sa se
determine si gradul de afectare a functiei respiratorii, si daca amigdalele si
congestia faringiana sunt importante.
Aspectul amigdalelor in boala acuta este rosu, edematiat, cu exsudat alb
galbui la suprafata, Uneori amigdalele pot sa aiba depozite cenusii, aderente sau
usor detasabile, pot fi friabile si pot sangera, Principalul simptom al amigdalitelor
este prezenta gatului inflamat si dureros la care se mai adauga alte simptome
aditionale, Pot sa fie prezente toate sau cateva din urmatoarele simptome:
~ febra,
 ~ respiratie urat mirositoare,
~ congestie nazala si guturai,
~ noduli limfatici inflamati,
~ amigdale rosii si inflamate acoperite total sau partial cu puroi,
~ dificultati la inghitire,
~ eefalee (dureri de cap),
~ dureri abdominale,
~ suprafete sangerande pe suprafata amigdalelor, prezenta culturilor
baeteriene pe suprafata amigdalelor.
Diferitele etiologii ale amigdalitelor nu pot fi intotdeauna difercntiate pe
baza aspectului lor clinic. Initial, este importanta diferentierea unei amigdalite
virale de una bacteriana si recunoasterea formelor specifice si a celor grave.
Formularea unei suspiciuni clinice poate fi imp o rtant a, In special in etiologia
streptococica, cand se poate recornanda inceperea antibioterapiei inainte de a
obtine rezultatul laboratorului.
Anginele definesc categoria mai vasta a inflamatiei amigdalelor si a
faringelui, de cauza infectioasa, Pentru a diferentia intre numeroasele forme de
amigdalita, este utila clasificarea clinica a anginelor in:
• Eritematoase (cauzate de rinovirusuri, virusuri gripale, streptocoe,
etc.) -
aspectul clinic in cele mai multe amigdalite: eritem discret al faringelui si
amigdalelor, cu aspect granular al mucoasei
• Eritemo-pultacee (cauzate de virusul Epstein-Barr, streptococi,
pneumococ,
stafilococ) - pe fondul eritematos apar depozite sau "dopuri" albicioase sau
galbui
 Cu false membrane (cauzate de Streptococcus pyogenes ~1 rar, de
bacilul
difteric) - amigdale acoperite de un depozit gros, alb-galbui, uneori cenusiu
veziculare de dimensiuni mici, grupate, care ulterior se transforma in
ulceratii superficiale
• Ulceroase (pseudo-membranoase, superficiale sau profunde, cu
numerosi agenti etiologici, frecvent cu afectare faringiana mai marcata decat cea
amigdaliana) - angina Plaut-Vincent, produsa de asocierea bacililor gram negativi
fuziformi cu spirilii; apare 0 ulceratie unilaterala, false membrane si halitoza
fetida. Angina gangrenoasa este cauzata de 0 asociere a florei anaerobe la un
agent etiologic aerob initial; evolueaza cu ulceratii profunde, necrotizante.
Modalitatile de prezentare specifice anumitor agenti infectiosi, mai
frecvent intalniti 111 practica, sunt:
• Amigdalita cu Streptococcus pyogenes: amigdale eritematoase, cu
prezenta unui exudat gros, alb-galbui sau cenusiu; poate fi insotit de prezenta
pctesiilor pe palatul duro Scarlatina se manifesta prin aparitia unei eruptii
cutanate maculo-papuloasa, eritematoasa, insotita de adenopatii locale si
precedata de febra, varsaturi si odinofagie. Amigdalele sunt rosu-violacec, iar
limba are aspect caracteristic (zmeurie).

• Veziculare (cauzate de herpesvirusuri si virusurile Coxsackie)

eruptii
• Amigdalita cu virusul Epstein-Barr: poate aparea si in afara infectiei
generalizate, dar este mai frecventa in cadrul mononucleozei infectioase.
Amigdalele sunt foarte tumefiate si acoperite de un exudat gros, ca 0 membrana
ccnusie, care nu sangereaza la decolare; sunt prezente petcsii la nivelul palatului
duro Ca si manifestari generale, se asociaza cu febra, adenopatii cervicale
posterioare, axilare, inghinale, hepatosplenomegalie, fatigabilitate, cu durata de
peste 0 saptamana.
• Amigdalita cu virusurile Herpes simplex 1, 2: eruptii veziculare "in
buchet", pe un fond eritematos; apar la nivelul amigdalelor, faringelui, palatului,
buzelor. Se transforma 'in scurt timp in leziuni ulcerate superficiale, foarte
dureroase, acoperite cu Ull exudat galbui,
• Herpangina apare ca urmare a infectiei cu virusul Coxsackie Al 0,
tipic la copiii cu varsta sub 2 ani. Pe amigdale, faringe, pilieri anteriori, uvula,
apar vezicule de 1-2 mm, inconjurate de un halou congestiv; se transforma in
ulceratii mici, cu lizereu eritematos.
7. Diagnostic paraclinic
Investigatiile paraclinice sunt orientate in functie de aspectul amigdalelor
si de simptomele descrise de catre pacient. Cel mai adesea se realizeaza culturi
bacteriologice pentru a se izola si identifica germenele.
Pentru aceasta se recolteaza probe din gatul pacientului, de pe suprafata
amigdalelor si se insamanteaza pe medii speciale care asigura bacteriilor conditii
necesare cresterii ~i dezvoltarii. Una dintre cele mai frecvente bacterii
incriminate este streptococul betahemolitic.
In unele cazuri pot fi efectuate si analize hematologice, cu determinarea
numarului de hematii, leucocite. In functie de care fractiune a leucocitelor este
crescuta, se poate suspiciona o infectie virala sau bacteriana, Daca este 0 infectie
amigdaliana se vor realiza si antibiograme - teste speciale care pot determina eel
mai eficient antibiotic in cazul germenului izolat din gatul pacientului.
8. Diagnostic pozitiv
Se bazeaza pe anamneza, examen local, simptome, examenele
clinice si paraclinice.
9. Diagnostic diferential
 Se face cu:
-Flegmonul periamigdalian
-Tumori
-Abcese periamigdaliene
10. Evolutie si prognostic
Amigdalitele de cauza streptococica necorespunzator tratate eu
antibioterapie, pot evolua spre complicatii ca si infectia urechii si sinusurilor sau
zone de infectie localizate in jurul amigdalelor (abces periamigdalian). Dintre
complicatiile mai severe cea mai importanta este reumatismul articular acut.
Amigdalitele cronice ~i recurente pot obstrua calea aeriana superioara cauzand
aparitia sforaitului, congestia nazala si respiratie orala. Uneori amigdalita cronica
produce complicatii mult mai severe cum ar fi apneea obstructiva de somn
(intreruperea respiratiei pe 0 durata de timp ce apare in timpul somnului) sau
complicatii cardiace si pulmonare.

11. Complicatii
Netratata sau incorect tratata, amigdalita acuta poate produce numeroase
complicatii:
• Infectiile virale se pot suprainfecta bacterian sau, mai rar, fungic
(mai ales in
conditii de imunitate scazuta din eadrul bolilor cronice, malignitatilor, HIV,
tratament ClI corticosteroizi etc.)
• Abcesul periamigdalian - 0 eclectic purulenta situata intre
capsula amigdaliana
si peretele lateral al faringelui (constrictorul superior al faringelui); se extinde
spre spatiile para- si retrofaringian; se poate asocia cu fasceita necrozanta.
Prezenta sa poate fi semnalata de respiratia orala, trismus, modificarea
semnificativa a vocii (caracteristic, pacientul vorbeste "ca si cum ar tine un cartof
fierbinte in gura").
• Celulita periamigdaliana - infectia depaseste capsula amigdaliana
si afecteaza
mucoasa orofaringelui.
• Diseminarea infectiei in spatiile cervicale profunde sau mediastin
- suspectata
la pacientii eu febra inalta persistenta sau ondulanta, trismus, torticolis,
letargie, dispnee.
• Diseminarea la organele din vecinatate (in special la copii) -
cauzand otita
medic, sinuzita.
• Tromboflebita venei jugulare interne (sindromul Lemierre) - rar,
se produc
embolisrne septice la acest nivel; agentul etiologic este de obicei
Fusobacterium necrophorum.
Amigdalita acuta cu Streptococcus pyogenes produce complicatii aparte, care
sunt grupate ca fiind:
1. Supurative:
 Infectiile de vecinatate similare amigdalitelor acute de alte etiologii
(abces periamigdalian, faringian, otita, sinuzita, etc.)
 Artrita reactiva post-streptococica, osteomielita - rar intalnite
 Endocardita - foarte frecventa inainte de generalizarea terapiei cu
antibiotice
 Abcese hepatice
 Meningita si abcese
cerebrale
 2. Non-supurative
Reumatism articular acut
Glomerulonefrita acuta post-streptococica
Sindromul socului toxic post-streptococic

12. Tratament

a) Igieno-dietetic

Masuri igieno-dietetice:
plasarea bolnavilor in camere aerisite, cu umiditate adecvata si
T=20-22°C;
Tratamentul igieno-dietetic consta in repaus la pat in perioada febrila pana
la normalizarea sedimentului urinar, VSH, TA, disparitia edemelor si a retentiei
azotate, aproximativ 3-4 saptamani si inca 6-10 zile dupa defervescenta, intr-o
camera luminoasa, bine aerisita, la 0 temperatura potrivita (20°); evitarea
efortului fizic 3-6 luni deoarece efortul fizic si ortostatismul determina B FSR,
FG si, deci, a diurezei; regim hidrozaharat, bogat 'in vitamine, sucuri de fructe,
siropuri, ceai, lapte, excluderea alimentelor bogate 'in K (banane, rosii, morcovi)
minim caloric de 300-400 kcal/m-sc/zi din glucide si lipide, excluderea
proteinelor vegetale si animale, faza de reluare a diurezei si scaderea azotemiei.
Progresiv, se va trece la regimul lacto- faino-zaharat si apoi la 0 alirnentatie mai
substantiala, introducerea treptata a proteinelor vegetale apoi animale (branza de
vaci, carne, ou, in final lapte - aport de Na 20mg/L); faza de convalescenta: regim
normo-protidic, lipidic ~i glucidic. In timpul perioadei febrile, se va asigura
hidratarea suficienta a bolnavului. 0 atentie deosebita se va acorda igienei bucale,
prin indepartarea reziduurilor, gargarisme, ungerea mucoaselor cu glicerina
boraxata - si igienei tegumentelor - prin spalare ClI apa calda si frictiuni cu alcool
mcnto lat.

b) Medical
Amigdalitele au eel mai frecvent 0 etiologie virala, avand 0 evolutie
favorabila in lipsa tratamentului, infectia rezolvandu-se de la sine. In cazul In care
etiologia amigdalitelor este streptococica, este necesar instituirea tratamentului
antibiotic. Sunt de remarcat semne si simptorne ce evidentiaza aceasta etiologie
(streptococica) cum ar fi semnele de deshidratare (uscaciunea gurii si a limbii)
sau simptome ce indica 0 complicatie (dureri la nivelul urechii).
Amigdalitele de etiologie virala
Amigdalitele de cauza virala au 0 evolutie spontana, rezolvandu-se de la
sine tara a fi necesar instituirea tratamentului antibiotic.
Virusul Epstein-Barr, responsabil de producerea mononucleozei
infectioase, este implicat si in etiopatogenia amigdalitelor a carer evolutie, in
acest caz, este asernanatoare cu infectia produsa de bacterii, perioada de
remitere fiind prelungita la cateva saptamani sau mai mult.

Tratamentul ambulator folosind gargara cu apa sarata, lichide calde si

medicamentc antialgice la copiii peste sase luni ajuta la ameliorarea
disconfortului. Antialgicele cum sunt Acetaminofenul si Ibuprofenul,
administrate la copii inlocuiesc de obicei Aspirina. Nu este recomandata folosirea
Aspirinei inainte de varsta de 20 de ani datorita legaturii acesteia cu inducerea
Sindromului Reye. Administrarea Acetaminofenului inaintea varstei de sase luni
se va face numai la indicatia medicului specialist. Multe dintre medicamentele
administrate rara prescriptie medicala cum ar fi antisepticele orale,
decongestivele nazale sau antihistaminicele, datorita anumitor ingrediente pe care
le contin, nu si-an dovedit eficacitatea in ameliorarea disconfortului, nefiind
recomandate la copiii cu amigdalita acuta.
 Amigdalitele de etiologie bacteriana
In cazul amigdalitelor streptococice, tratamentul antibiotic este eel
recomandat. Cu toate ca si amigdalitele bacteriene se vindeca de obicei spontan,
tratamentul antibiotic previne aparitia complicatiilor poststreptococice care pot
aparea dupa 0 infectie streptococica netratata. In cazul instituirii tratamentului
antibiotic, acesta trebuie urmat dupa indicatiile directe ale medicului specialist.
Perioada administrarii antibioticelor este exact cea prescrisa de medic, chiar daca
simptomele dispar de la inceputul tratamentului. Daca perioada de administrare a
antibioticelor nu este respectata, bacteriile vor dezvolta rezistenta la
medicamentul respectiv si acesta isi va pierde actiunea terapeutica la urmatoarca
administrare.
Tratament ambulator (Ia domiciliu)
Scopul tratamentului ambulator pentru amigdalitele de etiologie virala este
controlul simptomelor in timp ce sistemul imunitar Iupta pentru neutralizarea
infectiei. Cuprinde masuri de ameliorare a disconfortului dat de inflamatia gatului
si de simptomele gripale: secretiile nazale, congestia nazala, tusea si stranutul,
Gargara cu apa sarata (1,2 ml. sare la 118,3 ml. apa calduta) de cateva ori
pe zi, consumul de lichide calde si administrarea de medicamente antialgice
eliberate rara reteta medicala (Acetaminofenul) amelioreaza disconfortul datorat
inflamatiei,
Medicamentele antialgice sunt recomandate numai copiilor peste sase luni.
Nu este recomandata folosirea Aspirinei inainte de varsta de 20 de ani datorita
legaturii acesteia cu inducerea sindromului Reye. Tabletele antialgice orale sunt
recomandate adultilor in scopul ameliorarii simptomelor dar se contraindica
folosirea lor la copii datorita riscului de inec. De asemenea, aceste comprimate
pot contine anumiti ingredienti daunatori,
 Pacientilor infectati Ii se recomanda odihna si consumul abundent de
lichide de rehidratare, supe si sucuri naturale.
De asemenea este utila folosirea unui vaporizator sau umidificator instalat
in camera copiilor pentru a asigura confortul.
Dezinfectantele orale, decongestivele nazale si antihistaminicele nu si-au
dovedit eficienta sau pot fi chiar daunatoare datorita efectelor secundare. Acest
tratament poate fi instituit numai la indicatia medicului specialist.
Inflamatia gatului acornpaniata de febra peste 38,3°C, brusc instalata
(febra usoara sau subfebrilitatile pot indica 0 infectie virala) si cresterea in volum
a nodulilor limfatici indica de obicei 0 infectie bacteriana. Angina streptococica,
diagnosticata prin consult medical de specialitate, impune urmarea unui tratament
antibiotic. De asemenea se recomanda odihna si respectarea exact a a
tratamentului prescris.
Repausul la domiciliu este necesar in primele doua zile de tratament
antibiotic deoarece contagiozitatea persista in aceasta perioada.
Optiuni de medicamente
Amigdalitele de cauza virala au 0 evolutie spontana, rezolvandu-se de la
sine rara a fi necesar instituirea tratamentului antibiotic. Gargara cu apa sarata
(1,2 ml. sare la 118,3 ml. apa calduta) de cateva ori pe zi, consumul de lichide
calde si administrarea de medicamcnte antialgice eliberate rara reteta medical a
(Acetaminofenul) amelioreaza disconfortul datorat inflamatiei. Nu este
recomandata folosirea Aspirinei inainte de varsta de 20 de ani datorita legaturii
acesteia cu inducerea Sindromului Reye.
Dintre antibiotice, Penicilina este eel mai frecvent utilizata in tratamentul
anginei streptococice. De cele mai multe ori insa si amigdalitele bacteriene se
vindeca spontan, tratamentul antibiotic avand ca scop prevenirea complicatiilor
(reumatismul poststreptococic) induse de amigdalitele streptococice netratate.
 Dezinfectantele orale, decongestivele nazale ~i antihistaminicele nu si-au
dovedit eficienta sau pot fi chiar daunatoare datorita efectelor secundare. Aceste
remedii terapeutice nu sunt recomandate copiilor cu amigdalita acuta. In cazul
instituirii tratamentului antibiotic, acesta trebuie urmat dupa indicatiile directe ale
medicului specialist. Perioada administrarii antibioticelor este exact cea prescrisa
de medic si chiar daca simptomele dispar de la inceputul tratamentului, medicatia
trebuie continuata pana la neutralizarea completa a infectiei. Daca perioada de
administrare a antibioticelor nu este respectata, bacteriile vor dezvolta rezistenta
la medicamentul respectiv si acesta i~i va pierde actiunea terapeutica la
urmatoarea administrare.

c) Chirurgical
Amigdalectomia (indepartarea chirurgicala a amigdalelor) este considerata
0 alegere terapeutica 111 cazul in care apar complicatii serioase, infectii recurente
sau infectii cronice
care nu raspund tratamentului conservator si afecteaza activitatea zilnica.
Acest procedeu este considerat de electie numai dupa ce medicul specialist
considera ca istorieul bolii si starea generala permit acest lucru.
Cercetatorii, intr-un studiu recent, au considerat ea amigdalectomia pare sa
nu fie superioara perioadei de expectativa vigilenta in cazul copiilor cu simptome
minime sau eli mai putin de trei episoade de amigdalita pe an. Totusi pentru unii
eopii amigdaleetomia este un proeedeu care poate imbunatati ealitatea vietii,
Cel mai probabil vor beneficia de amigdalectomie acei copii care prezinta:
- cinci sau mai multe episoade de amigdalita pe an sau au infectie recurenta
de eel putin doua ori pe an, eel putin doi ani consecutiv
- infectia prelungeste repausul la domiciliu, interfereaza eu somnul sau eu
activitatea zilnica
 - amigdalita cu durata de peste trei luni, care nu raspunde la tratamentul
medicamentos
- obstructia cailor aeriene
- dificultati la inghitire
- dificultati in vorbire datorita obstructiei nazale
- sangerari abundente ale amigdalelor.
In angina streptococica, amigdalectomia este recornandata in cazurile de
amigdalita recurenta care nu raspunde la tratamentul antibiotic sau in situatia in
care este amenintata siguranta pacientului.
Noi tehniei de amigdalectomie sunt momentan in studiu. Ablatia prin
ultrasunete, ablatia la rece, amigdalectomia pnn laser sau diatermoablatia sunt
considerate tehniei terapeutiee de viitor.
 CAP.II INGRIJIRI GENERALE ALE PACIENTULUI CU
AMIGDALITA ACUTA

2.1. Internarea pacientului in spital

Internarea in spital se face pe baza biletelor de internare emise de medicul

de familie. Spitalul este o institutie sanitara destinata ingrijirii bolnavilor si
organizata pentru servicii permanente. In spital se interneaza bolnavii in stare
grava care necesita o ingrijire si supraveghere permanenta si o atentie deosebita
din partea asistentei medicale. Spitalul primeste pacienti si prin transfer de la alte
unitati spitalicesti, daca pacientul apartine profilului sau, Cazurile de urgenta vor
fi primite si lara bilet de internare
Spitalul cuprinde urmatoarele parti componente functionale:
- serviciul de primire unde incepe pregatirea psihica a pacientului. El este
primit Cll zambetul pe buze si cu cuvinte de incurajare, esentiala fiind cucerirea
increderii bolnavului in profesionalismul cadrelor sanitare. Pacientii vor fi
dezbracati si examinati. La nevoie pacientul este ajutat de asistenta si asezat in
pozitia necesara examinarii
- prelucrari sanitare - aici se face deparazitarea si imbaierea bolnavului,
dupa care acesta va fi imbracat in lenjerie curata si condus pe sectia cu paturi
- scotia cu paturi este partea componenta a spitalului inzestrata cu paturi si
sala de tratamente, unde se asigura asistenta corespunzatoare a bolnavilor
spitalizati,
Dupa ce medicul hotaraste intemarea bolnavului, asistenta completeaza
biletul de internare, foaia de observatie si trece datele pacientului in registrul de
internari.
 Pacientul va fi condus sa-si schimbe imbracamintea in lenjerie de spital.
Hainele vor fi depuse in magazie pe baza unui bon si pastrate cu grija, pe
umerase, indiferent de starea lor. Daca este cazul pacientul va fi imbaiat si la
nevoie deparazitat. Urmeaza conducerea pacientilor pe sectie si apoi in salon.
Primirea pacientilor trebuie facuta operativ, lara pierdere de timp cu
probleme administrative, in cazuri de urgenta pacientilor li se intocmeste foaia de
observatie chiar pe scctie lara a mai fi nevoiti sa treaca prin policlinica

2.2. Asigurarea conditiilor de spitalizare ale pacientului

Pacientul este condus de asistenta in salonul prealabil hotarat de catre

medic. Salonul se alege in functie de starea pacientului (diagnostic, gravitatea si
stadiul bolii) si sex. Asistenta conduce bolnavul in salon, il ajuta sa-si aranjeze
obiectele personale in noptiera si sa se instaleze comod si in pozitia indicata de
medic in pat.
Pacientul este informat despre regulamentul de ordine interioara a sectiei
precum si indicatiile medicului referitoare la alimentatie, pozitie indicata daca
este cazul si scopul acestuia. Asemenea i se explica necesitatea ~i modul
recoltarii de produse biologice si patologice in vederea efectuarii analizelor de
laborator indicate de medic.

Se vor asigura conditiile de mediu necesare ameliorarii ~l vindecarii bolii.

Pentru a crea un mediu de securitate si confort si pentru a diminua factorii de stres
este indicat ca saloanele sa aiba 0 capacitate de 4, maxim 6 paturi cu 0
temperatura de 18-20°C, sa fie curate, linistite si bine aerisite cu aer umidificat.
Asistenta va completa 0 anexa la foaia de alimentatie pe care 0 va trimite
la blocul alimentar, astfel noul pacient va primi alimentatia necesara inca din
prima zi de intcrnare. Bolnavilor li se acorda o pregatire preoperatorie si
postoperatorie in vederea asigurarii conditiilor optime necesare interventiei si a
procesului de vindecare precum si pentru evitarea unor complicatii grave si
nedorite.
Asistenta observa si este obligata sa consemneze aspectul general,
inaltirnea, greutatea, varsta, aspectul tegumentelor si mucoaselor, faciesul si
starea psihica a bolnavului. Ea va urmari necesitatile pacientului, manifestarile de
dependenta in vederea satisfacerii acestora.
Se vor nota datele privind antecedentele familiale, chirurgicale si
patologice ale pacientului precum si bolile care au influenta asupra anesteziei si
interventiei (afectiuni pulmonare, cardiace, diabet zaharat, epilepsie etc.).

2.3. Asigurarea conditiilor igienice ale pacientului

a) Pregatirea patului si accesoriului

Patul trebuie sa fie comod, sa prezinte dimensiuni potrivite care sa
satisfaca atat cerintele de confort a pacientului, cat si ale personalului de ingrijire.
Trebuie sa-i permita pacientului sa se poata misca in voie, sa nu-i limiteze
miscarile, sa poata la nevoie sa coboare din pat, sa poata sta in pozitie sezand,
sprijinindu-si picioarele comod de podea. Patul trebuie sa permita ca asistenta sa
poata efectua tehnicile de ingrijire, investigatie si tratament cat mai comod. Patul
trebuie sa fie usor de manipulat ~i cur atat , prevazut cu rotite, dispozitiv de
ridicare si la nevoie aparatoare.
Patul va fi acoperit cu un cearsaf, musama si aleza. Pacientului i se ofera
doua perne si o patura din lana moale, usor de intretinut, Lenjeria trebuie sa fie
din bumbac cu cat mai putine cusaturi, Cearsaful trebuie sa fie destul de mare
pentru a intra sub saltea.
b) Schimbarea lenjeriei de pat
 - Pregatirea patului :tara pacient: pentru schimbarea lenjeriei de pat avem
nevoie de cearsaf simplu, cearsaf plic, doua fete de perna, una-dona paturi, doua
perne. Dupa ce se indeparteaza noptiera de pe langa pat se aseaza un scaun cu
spatar la capatul patului. Pe scaun se aseaza, in ordinea intrebuintarii, lenjeria
curata, pernele, patura, impaturite corect. Cearsaful se aseaza la mijlocul saltelei,
se desface si se intinde 0 parte a cearsafului spre capataiul patului, cealalta spre
capatul opus. Cearsaful se introduce adanc sub saltea la ambele capete. Se
executa coltul, apoi se introduce sub saltea toata partea laterala a cearsafului, Se
intinde bine cearsaful sa nu prezinte cute.
Daca este nevoie se aseaza musamaua si se acopera cu aleza.
Pernele se introduc in fetele de perna curate si se aseaza pe pat.
c) Asigurarea igienei generale ~i corporale
Inaintea interventiei chirurgicale, pacientul este capabil sa i~i efectueze
singur igiena corporals. In seara zilei precedente interventiei se face 0 baie
generala a bolnavului si se va pregati tubul digestiv pentru interventie prin
efectuarea unei clisme evacuatoarc urmata de un dus. La pregatirea bolnavului
pentru actul operator se va acorda atentie deosebita cavitatii bucale, mai
ales la cei care urmeaza sa fie intubati. Se pregateste tegumentul regiunii pe care
se va opera prin spalare cu apa ~i sapun, degresare si dezinfectare cu alcool.
Daca regiunea prezinta pilozitati, acestea vor fi rase cu aparat de ras individual.
Regiunea astfel pregatita va fi protejata eu un pansament steril. Se
indeparteaza bijuteriile bolnavului, proteza dentara daca exista. Bolnavul va fi
imbracat cu lenjerie curata, se verifica stare a de curatenie in regiunile: -
inghinala
- ombilic
- axile
- spatii interdigitale
- unghiile
Efectuarea toaletei generale si pe regiuni a bolnavului imobilizat
Asistenta va colecta date referitoare la starea pacientului, daca se poate
spala singur sau nu. Cu aceasta ocazie se observa si starea tegumentelor ~i
aparitia unor eventuale rnodificari. Se verifica temperatura ambianta (20-21 °C)
si se evita curentii de aero Bolnavul va fi izolat cu un paravan de anturajul sau.
Se pregatesc in apropiere materialele necesare toaletei, schimbarea lenjeriei
patului, lenjeriei bolnavului si materialele necesare pentru prevenirea escarelor.
Temperatura apei trebuie sa fie de 37-38°C.
Bolnavul va fi dezbracat complet si se va acoperi cu un cearsaf si patura,
Se descopera progresiv numai partea care se va spala, Se stoarce bine buretele
sau rnanusa de baie pentru a nu se scurge apa in pat sau pe bolnav. Ordinea in
care se face toaleta este: spalat, clatit, uscat. Se sapuneste regiunea, dupa care se
clateste ferm, dar lara brutalitate. Apa calda trebuie sa fie din abundenta, sa fie
schimbata ori de cate ori este nevoie. Se insista la pliuri sub sani, la maini, la
spatii interdigitale, la coate ~i axile. Se mobilizeaza articulatiile in toata
amplitudinea lor si se maseaza zonele predispuse escarelor.
La toaleta pe regiuni la patul bolnavului, patul va fi protejat cu musamaua
si aleza 111 functie de regiunea pe care 0 spalam.
Observarea pozitiei bolnavului in pat
Adus de la sala de operatic, bolnavul va fi asezat in pat si acoperit cu
paturi, lara perna pana la trezire. El va sta in decubit dorsal, cu capul inters intr-o
parte cu tavita renala langa cap pentru a capta eventualele vomismente.
Asistenta va supraveghea bolnavul pana la completa sa trezire, trebuie sa-si
dea seama daca operatul este prea palid, daca e anormal agitat, daca operatul este
intr-o stare grava, daca prezinta transpiratii reci sau cianoza,
 Dupa trezirea bolnavului, asistenta ii va pune perna, 11 va servi cu ceai sau
apa daca nu este contraindicat. In caz de indicatii Ii va umezi limba, buzele cu
comprese ude.
Dupa interventii intraabdominale, In general, bolnavii tind sa adopte 0
pozitie antalgica de decubit dorsal cu genunchii flectati, numita pozitie Fowler,
aceasta fiind 0 pozitie care asigura relaxarea musculaturii abdominale si deci
amelioreaza durerea locala.
Schimbarea pozitiei bolnavului si mobilizarea bolnavului
Schimbarea pozitiei poate fi activa sau pasiva, cu ajutorul asistentei.
La mobilizarea pacientului trebuie respectate unele principii: - sunt
necesare doua asistente
- prinderea pacientului se face precis si sigur
- exercitiile se fac intotdeauna inainte de mese
- aceste exercitii fizice trebuie intercalate cu exercitii de respiratie
- mobilizarea se incepe incet ~i se continua In functie de raspunsul fizic al
pacientului
Scopul mobilizarii este miscarea pacientului In vederea prevenirii escarelor
ce pot sa apara din cauza imobilizarii si pentru recastigarea independentei.
Schimbarea pozitiei pacientilor imobilizati se face din 2 In 2 ore, masandu-se
zonele de presiune predispuse escarelor. Mobilizarea precoce a pacientului
favorizeaza mentinerea mobilitatii articulare, normalizarea tonusului muscular ~i
stimuleaza metabolismul. De asemenea favorizeaza circulatia sangelui, prevenind
tromboflebitele ~i pneumoniile.
Bolnavii operati vor fi mobilizati precoce si gradat. La inceput se va
cfectua
mobilizarea activa In pat, inlaturandu-se astfel contractura peretelui
abdominal.
 Captarea
elimindrilor Captarea
urinei
Servirea urinarelor se face In mod asemanator eu a bazinetelor. Dupa
utilizare se
golesc imediat, se spala la jet de apa calda ~i se dezinfecteaza.
Nu trebuie ignorate: cantitatea, culoarea, mirosul urinei; pot indica unele
diagnostiee. Captarea varsaturilor
Pacientul se aseaza in functie de starea generala In pozitie sezand, decubit
dorsal eu capul intors intr-o parte, decubit lateral (pozitie de siguranta), Lenjeria
de pat se protejeaza cu musama ~i aleza, iar pacientul cu un prosop in jurul
gatului. Proteza dentara mobila se indeparteaza unde este cazul si se of era
pacientului 0 tavita renala.
Se incurajeaza pacientul, i se of era pahar cu apa sa-si clateasca gura. I se
of era cuburi de ghcata, lichide reci In cantitati mic Varsatura se pastreaza pentru
vizita rnedicala. Caracterul varsaturii si frecventa se noteaza in foaia de
temperatura. Se spala si se dezinfecteaza recipientele, se pregatesc pentru
sterilizare prin fierbere sau autoclavare.

2.4. Supravegherea functiilor vitale si vegetative ale pacientului

Supravegherea functiilor vitale in hemoragiile masive se face din ora in ora.
Asistenta supravcghcaza bolnavul, va inregistra daca respiratia este modificata,
cu salturi sau daca se face cu dificultate. Buna desfasurare a evolutiei
postoperatorii se urmareste dupa graficul temperaturii, al pulsului si prin
inregistrarea tensiunii arteriale.
Respiratia se mascara in scopul evaluarii functiei respiratorii a pacientului,
fiind indiciu al evolutiei bolii, al aparitiei unor complicatii si al prognosticului.
Elemente de apreciat sunt: - tipul respiratiei
- amplitudinea rniscarilor respiratorii
- ritmul
- frecventa
Materiale necesare: ceas secundar, creion de culoare verde, foaie de temperatura.
Asistenta aseaza pacientul in decubit dorsal, lara a explica tehnica ce urmeaza a
fi executata, Plaseaza mana cu fata palmara pe suprafata toracelui si numara
inspiratiile timp de un minute
Respiratia se noteaza cu culoare verde. Fiecare linie orizontala corespunde
la doua respiratii. Valorile normale ale respiratiei sunt:
Orice operat poate prezenta in primele zile dupa operatic 0 usoara
ascensiune termica (37,5-38°C). Aceasta curba este in descrestere incepand din a
treia sau a patra zi. Daca aceasta descrestere nu se produce sau dimpotriva,
temperatura creste, explicatia consta de obicei intr-o infectie la nivelul plagii
operatorii.
Temperatura este rezultatul proceselor oxidative din organele generatoare
de caldura prin dezintegrarea alimentelor energetice. Masurarea temperaturii in
axila: se aseaza pacicntul in decubit dorsal sau sezand. Se ridica bratul
bolnavului, se sterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului. Se aseaza
termometrul cu rezervorul de mercur in centrul axilei paralel cu toracele. Se
apropie bratul pe trunchi cu bratul flectat pe suprafata anterioara a toracelui.
Termometrul se mentine timp de zece minute. Masurarea temperaturii in cavitatea
bucala: se introduce termometrul in cavitatea bucala sub limba sau pe latura
externa a arcadei dentare. Pacientul este rugat sa inchida gura si sa respire pe nas.
Termometrul se mentine cinci minute.
In cazul masurarii temperaturii pe cale rectal a se lubrifiaza termometrul.
Se aseaza pacientul in decubit lateral cu membrele inferioare in semiflexie
asigurandu-i intimitatea. Se introduce bulbul termometrului in rect prin miscari
de rotatie ~i inaintare. Se mentine trei minute.
Dupa terminarea timpului de mentinere a termometrului, acesta se scoate,
se sterge Cll o cornpresa si se citeste gradatia la care a ajuns mercurul. Se spala
termometrul, se scutura si se introduce in recipientul eu solutie dezinfectanta
(cloramina 10/0).
In foaia de temperatura, temperatura se noteaza eu pix de euloare albastra,
Pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura corespund doua diviziuni de
grad.
Pulsul trebuie sa urmeze curba temperaturii. Cu cat temperatura este mai
mare eu atat pulsul este mai accelerat, pana la valoarea de 100 batai/minut dar
daca aeest ritm se mentine si in zilele urmatoare, bolnavul trebuie tinut sub
supraveghere permanenta,
Factori care influenteaza pulsul sunt: factori biologici (varsta, inaltimea,
greutatea, somnul, alimentatia, efortul fizic), factoripsihologici (emotiile, plansul,
mania), factori sociali (mediul ambiant). Pulsul poate fi luat la orice artera
accesibila palpatiei care poate fi comprimat pe un plan osos: radial a, temporala
superficiala, carotida, humeral a, brahiala, femurala. In practica curenta pulsul se
ia la nivelul arterei radiale.
Materiale necesare: ceas cu secundar, creion sau pix rosu, La luarea
pulsului, bolnavul trebuie sa fie in repaus fizic si psihic eel putin 5-10 minute
inainte de nurnaratoare, intrucat un efort sau 0 emotie oarecare in timpul sau
inaintea luarii pulsului ar putea modifica valorile reale. Bratul bolnavului trebuie
sa fie sprijinit, pentru ca musculatura antebratului sa se relaxeze. Se repereaza
santul radial pe extremitatea distala a antebratului, dam de un sunt marginit de
tendoanele muschilor flexor radial, al carpului si brahioradial in profunzirnea
caruia se gaseste artera radiala, Palparea pulsului se face cu varful degetelor
index, mediu ~i inelar de la mana dreapta, Dupa ee s-a reperat santul lui, se va
exereita 0 usoara presiune asupra peretelui arterial eu cele trei degete palpatoare,
pana la pereeperea zvacniturilor pline ale pulsului.
Fixarea degetelor se realizeaza eu ajutorul polieelui, eu care se
imbratiseaza antebratul la nivelul respective
Notarea pulsului se face eu pIX sau creion rosu, fieeare linie orizontala a
foii de temperatura corespunde la patru pulsatii. Valorile normale ale pulsului
sunt:
Tensiunea arteriala trebuie controlata la toti bolnavii postoperator si in
special la cei hipertensivi. Scaderea tensiunii arteriale asociata eu alte semne
poate indica 0 complicatie hemoragica.
Scopul masurarii tensiunii arteriale este evaluarea functiei cardiovasculare
(forta de contractie a inimii, rezistenta determinata de elasticitatea ~i calibrul
vaselor).
Materialele necesare sunt: aparat pentru masurarea tensiunii arteriale (cu
mercur Riva Rocci sau cu manometru), stetoscop biauricular, tampoane de vata si
alcool pentru dezinfectarea olivelor stetoscopului si creion sau pix rosu pentru
insernnarea valorilor in foaia de temperatura.
Exista doua metode de masurare a tensiunii arteriale: auscultatoric si
palpatoric. Metoda auscultatorie: se explica pacientului tehnica si i se asigura un
repaus fizic aproximativ 15 minute. Asistenta se spala pe maini, aplica manseta
pneumatica pe bratul pacientului sprijinit ~i in extensie .. Membrana
stetoscopului se fixeaza pe artera humerala, sub marginea inferioara a mansetei,
Se introdue olivele stetoseopului in urechi. Se pompeaza aer in manseta
pneumatica eu ajutorul perei de cauciuc pana la disparitia zgomotelor pulsatile.
Aerul din manseta se decomprima usor prin deschiderea supapei, pana cand se
percepe primul zgomot arterial, care prezinta valoarea tensiunii arteriale maxime
(sistolice). Se retine valoarea indicata de eoloana de mercur sau acul
manometrului pentru a fi consemnata, Se continua decomprimarea, zgomotele
arteriale devenind tot mai putemice. Se retine valoarea indicata de coloana de
mercur sau acul manometrului in momentul in care zgomotele dispar, aceasta
reprezentand tensiunea arteriala minima (diastolica). Se noteaza pe foaia de
temperatura valorile obtinute,
La metoda palpatorie determinarea se face pnn palparea arterei radiale. Nu
se foloseste stetoscopul biauricular. Etapele sunt identice metodei auscultatorii.
Are dezavantajul obtinerii unor valori mai mici decat realitatea, palparea pulsului
periferie fiind posibila numai dupa redueerea accentuata a compresiunii
exterioare.
Se noteaza pe foaia de temperatura valorile obtinute eu 0 linie orizontala de
culoare rosie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii 0 unitate de coloana de
mercur. Se unesc liniile orizontale eu liniile verticale si se hasureaza spatiul
rezultat. Valorile normale ale tensiunii arteriale sunt:
Urmarirea diurezei este importanta in vederea stabilirii bilantului hidric.
Mai ales 111 cazul hemoragiilor masive este importanta rehidratarea
organismului. Pentru masurarea diurezei urina se colccteaza pe 24 de ore in
reeipiente eilindriee, gradate, cu gat larg, spalate si clatite eu apa distilata,
Colectarea se incepe dimineata la 0 anumita ora ~i se termina a doua zi la aceeasi
ora. Pentru prevenirea fermentatiei se vor adauga la urina eristale de timol.
Diureza se noteaza in foaia de temperatura prin hasurarea patratelelor
corespunzatoare cantitatii de urina si zilei respective. Spatiul dintre doua linii
orizontale a foii de temperatura eorespunde la 100 ml de urina. Cantitatea de
urina eliminata in 24 de ore in mod normal este de aproximativ 1500 ml.

2.5Alimentatia pacientului
 Alimentatia se poate efectua activ sau pasiv in functie de starea bolnavului,
asigurandu-se 0 pozitie cat mai comoda (se aseaza un prosop pe marginea
patului), pacientul fiind asezat sprijinit (daca este posibil), fie prin ridicarea
patului, fie pe 2-3 perne, pe piept i se aseaza vasul cu mancarea, iar asistenta
medicala sta alaturi, i1 supravegheaza sau i1 ajuta,
Daca alimentatia se face pasiv, asistenta medicala trebuie sa manifeste
calm si rabdare, sa nu incarce 1ingura prea mu1t, sa nu il zoreasca pe pacient si
de asemenea sa verifice temperatura a1imente1or. Se va avea grija ca firimiturile
sa nu se imprastie sub pacient. Se va supraveghea si efectua aranjarea patu1ui si
intinderea lenjeriei - deoarece favorizeaza formarea escare1or.
Indiferent de modu1 de administrare a a1imente1or, asistenta medicala va
avea in vedere orarul meselor, prezentarea alimentelor cat mai estetic si pe cat
posibil va tine cont de preferintele pacientului, in limita restrictiilor impuse de
medic. Asistenta medicala va respecta numarul de calorii necesare, pentru a nu fi
supraalimentat (problemele de tranzit fiind prezente in marea majoritate a
cazurilor de cancer de colon, precum ~i evitarea obezitatii).
Pacientul trebuie educat de catre asistenta medicala in privinta unei
alimentatii sanatoase, cu rol deosebit de important in cazul afectiunilor
canceroase.
Comportarea personalului fata de bolnavii imobilizati trebuie sa fie cat se
poate de atenta, deoarece acestia sunt anxiosi, irascibili, capriciosi.
Asistenta medicala va tine cont de starea psihica a bolnavului, avand 0
comportare plina de blandete, calm, sa fie preocupata de programul zilnic, sa-l
scoata la aer (cu caruciorul sau eventual cu patul) - atentia cu care este inconjurat
contribuind la intarirea incrcderii in personalul sanitar precum ~i la suportarea cu
usurinta a perioadei de spitalizare de catre bolnav.
 In cazul pacientilor cu ulcer gastric, asigurarea regimu.lui igieno-dietetic
are un rol primordial.
Se va administra un regim cat mai complet posibil care sa contina alimente
ell toti factorii nutritivi, cu pregatire corecta si sub toate formele de prcgatire,
suficient ca aport caloric, in functie de varsta pacientului ~i solicitarile energetice
~i neuropsihice profesionalc si extraprofesionale ale acestuia.
2.6. Administrarea medicatiei si hidratarea pacientului

Asistenta medicala efectueaza administrarea medicamentelor in conditii de

igiena, asepsie, dezinfectie, sterilizare si mentinerc a masurilor de supraveghere si
control a infectiilor nosocomiale sau intraspitalicesti.
Calea de administrare a medicamentelor este indicata de medic in
functie de: - rapiditatea asimilarii medicamentului de catre organism
- resorbtia ~i metabolizarea medicamentului
- interactiuni medicamentoase
- compatibilitatea tesuturilor fata de substanta administrata

Asistenta medicala are obligatia sa supravegheze si sa participe activ la

administrarea medicatiei, cunoscand foarte bine regulile generale de administrare
a medicamentelor precum si efectele secundare ale acestora, pentru a putea invata
pacientul sa nu se sperie la aparitia lor, fapt care ar putea declansa starea de
anxietate a acestuia. Deosebit de importanta este cunoasterea de catre asistenta
medicala a cailor de administrare a medicamentelor, aceasta putand fi orala sau
enterala si parcnterala (ocoleste tractul digestiv, are efect mai rapid), precum si a
tehnicilor de efectuare a tratamentului medicamentos parenteral (injectii s.c., i.m.,
i. v.) cu respectarea regulilor de asepsie ~i antisepsie. Va urmari functiile vitale si
va nota in FO valorile acestora, pentru a putea constata efectul medicatiei si
diminuarea simptomelor bolii.

Medicamentele sunt substante folosite in scopul de a preveni, a ameliora

sau a vindeca bolile, extrase sau sintetizate din produse vegetale, animale sau din
substante minerale. Actiunea lor asupra organismului depinde de structura lor
chimica, de doza administrata si de calea de administrare. Aceeasi substanta
poate functiona ca aliment, medicament sau toxic, dupa cantitatile introduse in
organism, asistenta medical a avand rolul de a cunoaste foarte bine prezentarea
medicamentelor, cantitatea de substanta continuta, dozarea si timpul de actiune al
acestora.
Diferentierea actiunii medicamentelor asupra organismului este in functie
de dozele de administrare.

Se deosebesc:
~ doza terapeutica - doza utilizata pentru obtinerea efectului terapeutic
dorit, lara ca prin aceasta sa se produca vreo actiune toxic a asupra organismului;
~ doza maxima - este doza cea mai mare suportata de organism lara sa
apara fenomene toxice reactionalc;
~ doza toxica - este cantitatea care, introdusa in organism, provoaca 0
reactie toxica periculoasa;
~ doza letala - este doza care produce exitus-ul.
In vederea urmaririi efectului medicamentelor, asistenta medicala trebuie
sa cunoasca: efectul ce se asteapta de la medicamentul respectiv, pentru care a
fost de fapt administrat, timpul necesar dupa care poate fi asteptat efectul,
efectele secundare ale medicamentelor, fenomenele de obisnuinta si de
acumulare, fenomenele de hipersensibilitate.
 Administrarea medicamentelor se face tinand cont de anumite reguli, dintre
care amintim: respectarea intocmai a medicamentului prescris, identificarea
medicamentelor prin citirea etichetei si a datei valabilitatii, verificarea calitatii
acestora, respectarea cailor de administrare, a dozajului prescris si a orarului de
administrare, respectarea somnului pacientului, evitarea incompatibilitatii intre
medicamente, administrarea imediata a medicamentelor deschise, respectarea
ordinii succesive de administrare a medicamentelor (solutii, picaturi, inj cctii,
ovule vaginale, supozitoare ), administrarea medicamentelor in prezenta
asistentei, servirea bolnavului cu doze unice de medicament, respectarea asepsiei
si antisepsiei la administrarea parenterala, pentru evitarea infectiilor nozocomiale.
Caile de administrare ale medicamentelor sunt:
•respiratorie,
•orala/bucala,
•percutana,
•rectala,
•parenterala,
•prin aplicatii locale.

2. 7. Recoltarea produselor biologice si patologice In stabilirea diagnosticului

precis intr-un timp cat mai scurt posibil, ne yin in ajutor probele de laborator care
exprima in mod obiectiv modificarile survenite in morfologia, functiunea si
biochimia organismului si evidentiaza agentii agresivi, factori etiologici ai
imbolnavirilor.
Recoltarile trebuie sa fie corect executate, examinarile de laborator
stabilesc factorul etiologic, clarifica diagnosticul diferential, confirma sau infirma
diagnosticul clinic, informeaza asupra gravitatii cazului, contribuie la aprecierea
eficacitatii tratamentului, prevesteste complicatiile, confirma vindecarea,
contribuie la profilaxia bolilor infectocontagioase.
Recoltarile hematologice si de urina se vor face zilnic sau la indicatia
medicului.
Se va efectua hemocultura in caz de febra, in timpul frisonului cand
numarul de germeni este mai mare.
Pentru recoltari pacientii trebuie pregatiti fizic ~i psihic, instrumentele si
materialele necesare trebuie pregatite din timp, recipientele de recoltare vor fi
etichetate inainte de inceperea recoltarii,
Recoltarea sangelui pentru determinarea hemoleucogramei, TS, TC,
VSH,ASLO . Recoltarea urinei pentru examenul sumar de urina se face prin
emisie spontana, 150 ml urina dimineata in recipiente curate.
Este importanta ingrijirea pacientului dupa tehnica, i se asigura repaus la
pat pe 0 perioada prescrisa de medic, se supravegheaza functiile vitale, culoarea
tegumentelor, se informeaza medicul in cazul aparitiei cianozei, dispneei,
tahicardiei, se controleaza locul punctiei si aspectul pansamentului la nevoie
(hemoragie, hematom, roseata),

2.8. Pregatirea pacientului si efectuarea investigatiilor paraclinice

fii a tehnicilor impuse de caz

Pregatirea pacientului
 O buna intelegere si informare despre testul pe care pacientul trebuie sa
11 efectueze in scop diagnostic ne va ajuta sa pregatim pacientul adecvat pentru
respectiva manevra, Explicdndu-i pacientului procedura medicala cu claritate
vom castiga increderea si cooperarea sa.
De exemplu, inaintea unei recoltari dificile ~i dureroase trebuie sa
informam pacientul asupra tipului ~i gradului de disconfort pe care probabil il va
simti.
De asemenea trebuie informat cat timp va dura procedura, la ce efecte sa
se astepte dupa §i in cat timp vor fi gata rezultatele. Stiind exact la ce sa se
astepte, pacientului 1i va fi mult mai usor sa coopereze si sa suporte manevra in
sine.

Daca trebuie doar sa asistam medicul in timpul unei recoltari, trebuie

vorbit cu pacientul pe parcursul acesteia, sa il incurajam, si apoi sa-l
supraveghem pentru eventualele efecte adverse sau complicatii, pregatitc pentru
a acorda ingrijirile specifice in orice situatie. Unele teste necesita instructiuni
detaliate pentru a ne asigura de cooperarea totala a pacientului si de corecta
recoltare a probelor, cu atat mai mult cu cat unele necesita anumite conditii de
recoltare si schimbarea regimului de viata inaintea recoltarii (0 dicta speciala, un
mod corect de recoltare de catre insusi pacientul, etc.).

Consimtamdntul pacientului

Este un drept al pacientului sa i se ofere toate informatiile pentru a

intelege exact ce i se va face, procedura medicala in sine, riseurile si implicatiile
manevrei inainte de a consimti si a semna ca este de acord eu efeetuarea
procedurii.
 A explica procedura, cum va fi efectuata si potentialele riscuri este in
primul rand responsabilitatea medicului.
Asistenta va relua explicatiile medicului, se va asigura ca pacientul le-a
inteles bine si va verifiea daca paeientul a semnat consimtamantul atunci cand
este necesar.
Hemoleucograma
 pregatire materiale:
-de protectic- manusi de cauciuc
-sterile - ace, tampoane de vata, seruri test
-nesterile - tava medicala, camera umeda, lame uscate si curate, degresate,
slefuite, pipete Potain
 pregatirea psihica a pacientului - se anunta sa nu manance si i se explica
necesitatea efectuarii tehnicii
-pregatirea fizica - se aseaza paeientul in pozitie sezand cu mana sprijinita
 executie:
-se aseptizeaza pielea degetului inelar sau mediu cu un tampon eu alcool
90°
-se evita congestionarea printr-o frecare puternica ~i prelungita
-se asteapta evaporarea alcoolului
- cu o miscare brusca se inteapa pielea pulpei degetului in partea laterala a
extremitatii, perpendicular pe straturile cutanate
-se sterge eu un tampon useat prima picatura, se lasa sa se formeze o alta
picatura de sange din care se recolteaza eu pipeta sau cu lama
-se sterge cu un tampon cu alcool
-la extremitatea unei lame se pune 0 picatura de 3-4 mm diametru
-se aseaza o lamela cu marginile slefuite in unghi de 45° cu lama (picatura
se intinde prin capilaritate)
 -lamela se trage catre partea libera, pastrand aceeasi inclinatie si antrenand
toata picatura fara sa se fragmenteze
-se agita lama pentru uscare
-se eticheteaza ~i se trimite la laborator.

Sumar de urina
• scop-explorator: informeaza asupra starii functionale a rinichilor cat si a
intregului organism
• pregatire materiale
-urinar sau plosca, musarna si aleza, material pentru toaleta organelor
genitale externe, recipiente pentru recoltare in functie de examenul cerut.
• pregatire pacient
-psihic: se anunta si se instruieste privind modul de recoltare
 sa stie sa utilizeze numai recipientul gol si curat
 sa urineze fara defecatie
 sa verse imediat urina in vasul colector
 sa nu urineze in timpul toaletei
-fizic
 se protejeaza patul cu musama si aleza
 se pune plosca sub pacient
 se face toaleta organelor genitale externe
 se indeparteaza bazinetul si se inlocuieste cu altul curat
 se rccolteaza din prima urina de dimineata, 5-10 ml, si se duce la
laborator, acest examen permite stabilirea diagnosticului cercetandu-
se ureea, glucoza, albumina, sarurile si oxalatii,
 Pregatirea pacientului pentru radiografia toracica
 se anunta pacientul, explicandu-i-se conditiile in care se va
face examinarea pacientul va fi dus la serviciul de radiologie
 se explica pacientului cum trebuie sa se comporte in timpul
examinarii
 se dezbraca complet regiunea toracica si se indeparteaza obiectele
radioopace
 se aseaza pacientul in pozitie ortostatica cu mainile pe solduri si
coatele aduse inainte
 cand pozitia vertical este contraindicata se aseaza pacientul in pozitie
sezand sau in decubit.
 dupa examen pacientul este ajutat sa se imbrace si va fi
condus la pat se noteaza in foaia de observatie examenul radiologic
efectuat si data

Recoltarea exudatului faringian

Exudatul faringian este un lichid rezultat in urma unui proces inflamator
faringian.
Scop
Explorator
 Depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui in vederea
tratamentului
 Depistarea persoanelor sanatoase purtatoare
de germeni
Recomandari
Recoltarea se face nu numai in angine, ci si in alte boli care pot fi
declansate de o infectie faringiana (nefrite, RAA).
 Materiale
De
protectie
 Masca de tifon
Sterile
 Spatula linguala
 Eprubeta cu tampon faringian sau ansa de Pt
 Eprubete medii de cultura
 Ser fiziologic sau glicerina 15%
Nesterile
 Tavita renal a
 Stativ pentru eprubete
 Lampa de spirt
 Chibrituri
Pregatirea pacientului
Pregatire psihica
 Se explica necesitatea recoltarii
 Se anunta si i se explica tehnica
Pregatire fizica
 Se anunta sa nu manance, sa nu bea apa
 Sa nu i se instileze solutii dezinfeetante in nas, sa nu faca gargara
 Se aseaza paeientul pe un scaun

Executie
 se recolteaza inainte de administrarea antibiotieelor sau sulfamidelor
 asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza eu alcool
 isi pune masca de protectie
  invita paeientul sa deschida gura si inspecteaza fundul de gat
 desehide eprubeta eu tamponul faringian
 flambeaza gatul eprubetei si o inchide eu dop steril
 apasa limba cu spatula linguala
 cu tamponul faringian sterge depozitul de pe faringe si amigdale,
dezlipeste o portiune din falsele membrane (cand este cazul)
 flambeaza gura eprubetei si introduce tamponul faringian in
eprubeta care se inchide cu dopul flambat
 la indicatia medicului, intinde produsul obtinut pe lame de sticla
 pentru frotiuri colorate sau insamanteaza imediat pe medii de
cultura, succesiv doua eprubete din aceeasi recoltare
 se spala pe maini cu apa si sapun
Pregatirea produsului pentru laborator
-se transporta produsul la laborator evitand suprainfectarea
-daca nu este posibila insamantarea la patul bolnavului, tamponul se
umezeste in prealabil eu ser fiziologic sau glicerina 15%
Se reorganizeaza locul.
Notarea in foaia de observatie
-se noteaza data recoltarii, numele persoanei careia i s-a efectuat
reeoltarea daca s-au facut insamantari sau nu de stiut
-timpul scurs de la reeoltare la insamantare sa nu depaseasca 5-6 ore
-inainte de recoltare se inspectcaza regiunile de unde urmeaza sa se -
recolteze recoltarea se face nu numai in angina, ci si in alte boli care pot fi
declansate de 0 infectie faringiana (nefrite, RAA).
 2.9. Pregiitirea preoperatorie si ingrijirea postoperatorie a pacientului
Pregiitirea preoperatorie
Pregatirea preoperatorie a bolnavilor variaza de la caz la caz. In general
trebuie sa dam atentic urmatoarelor date:
- termenul de la prima angina;
- coagulabilitatea sangelui;
- starea cavitatii bucale.
La toti bolnavii trebuie sa se faca urmatoarele
analize:
- timpul de sangerare si coagulare;
- hemoleucograma;
- numarul trombocitelor;
- radioscopie cardio-pulmonara;
- glicemia, ureea sanguina la bolnavii peste 40 de ani.
Dupa caz se mai pot face urmatoarelc examinari: intradermoreactia la
tubercuIina pentru copii, controluI protrombinei la hepatici, controlul alergiei.
Epilepticii sunt pregatiti in prealabil cu Luminal.
Dezinfectia bucala si rinofaringiana cu gargarisme si instilatii de uleiuri
dezinfectate in fosele nazale este indicata cu trei zile inaintea interventiei.
Fumatorii trebuie saabandoncze tutunul trei zile inaintea operatiei, celor
nervosi li se va administra cu o ora inainte un calmant obisnuit si in seara
pregatitoare operatiei Luminal si rar morfina.
Se va face si o pregatire psihica a bolnavului prin:
- tratarea suferintelor psihice mari in legatura cu boala;
- se va prelungi somnul fiziologic prin administrarea de Dormital sau
Ciclobarbital - 1 tableta,
 Asistenta medicala care intra in contact direct cu bolnavul trebuie sa dea
dovada de profesionalism si constiinta profesionala, In acest sens sunt
recomandate discutii incurajatoare cu bolnavii, Iamuriri asupra operatiei,
anesteziei, asupra avantajelor aduse de actul chirurgical.
Anestezia
Felul anesteziei se indica dupa varsta si starea sistemului nervos al
bolnavului.
A vantajele anesteziei locale fata de cea general a la adult sunt de
necontestat.
La copiii sub 3 ani, la care amigdalectomia este exceptionala, se face
anestezie locala cu solutie de novocaina 0,5% cate 3-4 ml de fiecare parte sau
anestezie generala prin intubatie.
La copiii trecuti de 10 ani se va face anestezie general a, in primul rand la
copiii coreici, ee au miscari prea accentuate sau la cei ce insista sa li se faca
anestezie generala, Copiii mai mari si adultii se opereaza obisnuit eu anestezie
locoregionala, pnn infiltratie de novocaina, solutie de 0,5 sau 1 % pana la 2%.
Anestezia de baza, cu 0 fiola de Diluaden-atropina sau chiar un simplu
Sedalgin, se administreaza subcutanat cu 0 ora inaintea operatiei. La bolnavii cu
reflexe faringiene exagerate se face 0 badijonare sau mai bine 0 pulverizare cu 0
solutie de cocaina 2-50/0 sau Dicaina 1-20/0.
Cantitatea de solutie pentru fiecare parte este de 10-15 ml.
Anestezia este precedata de o premedicatie (Mialgin 1 f I.M.) cu 15-20
minute inainte, avand in vedere ca o sedare prea puternica a bolnavului face
dificila colaborarea cu el si-1 predispune la lipotimii.
Pozitia bolnavului in anestezia locala este sezand pe un scaun (tip O.R.L.),
un ajutor sprijinindu-i capul.
Chirurgul se aseaza in fata bolnavului fiind imbracat in halat steril, cu
masca ~1 manusi sterile, in dreapta sa fiind masa eu instrumentarul steril, pregatit
in ordinea utilizarii acestuia.
Anestezia trebuie sa produca insensibilitatea regiunii operate, abolirea
reflexelor de vema cu eonservarea refluxului de aparare laringiana, bolnavul
cooperand eu medicul, scuipand, tusind, inghitind si deschizand gura la
solicitarea acestuia. Medicul cfectueaza amigdalectomia.

J2 Ingrijirile postoperatorii
Supraveghere permanenta sase-opt ore.
- asigura repausul complet la pat in decubit ventral cu capul sprijinit pe
antebrat sau sezand cu capul aplecat in fata cu tavita renal a pe coapsa
- educa pacientul sa nu inghita saliva, sa nu faca miscari de deglutitie,
copiii sa nu planga pentru a nu se accentua sangerarea
- examineaza secretia care se scurge in tavita renal a si informeaza medicul
in cazul hernoragiilor mari pentru a se reinterveni chirurgical
- alimenteaza pacientul dupa atenuarea durerii si opririi hemoragiei cu
lichide feci ill inghitituri mari
- invata pacientul sa nu suga cu paiullichidele, sa nu faca gargara, sa evite
sa tuseasca, sa stranute, sa vorbeasca tare (acestea putand determina hemoragii)
- educa pacientul ca timp de sapte zile sa stea in casa si il informeaza ca in
a saseaopta zi este posibila 0 mica hemoragie datorita desprinderii membranelor
albicioase formate in lojile amigdaliene
Complicatii postoperatorii
Cele mai dese complicatii postoperatorii ale amigdalectomiei sunt
hemoragiile, apoi complicatiile infectioase (mai rar) si complicatiile diverse
(fonatorii, nervoase, distrofice) in mod exceptional.
1. Hemoragiile postoperatorii - desi usoare si neinsemnate in marea
majoritate a lor, totusi prin prelungirea in timp, deterrnina in organism importante
tulburari, in urma carora bolnavul se resimte multa vreme.
2. Complicatiile infectioase - sunt mult mai rare decat hemoragiile ~i sunt
impartite

astfel:

a) locoregionale:
- angina postoperatorie sau faringita acuta febrile prin inflamatia
peretelui posterior al
valului cu febra ~i reactie ganglionara cervicala;
- abcesullaterofaringian datorat unei tehnici de anestezie gresita;
- complicatii auriculare cand se face siadenoidotomia.
b) la distanta:
- abcesul pulmonar acut ce se produce prin aspiratia sangelui sau
fragmentelor de amigdala in timpul narcozei sau pe cale nervoasa sau
limfatica;
- cornplicatii pulmonare cand tamponamentul prelungit al lojei
impiedica expectoratia
suficienta.
c) generale - septicemia postamigdalectomica
exceptionala, 3. Complicatii diverse:
- sindromul hipertermie - paloare la copii, hiperpirexie simpla la adulti;
- edem acut sau chiar spasm faringian;
- salivatie abundenta,

2.10. Educatia pentru sanatate

 Ultima perioada a spitalizarii este momentul de maxima activitate
educationala.
Procesul de educare si informare se adrcseaza atat pacientului cat si familiei
sale.
Instructiunile cu privire la activitatea fizica trebuie sa se refere concret
la repaus, munca , activitati recreative, antrenament fizic, activitati din viata
zilnica, contactul sexual si calatoriile. Trebuie precizat modul in care se
intercaleaza repausul cu efortul fizic.
Asistenta va explica pacientului si necesitatea regimului dietetic,
precum si a restrictiilor prescrise ca: alimentatia hiposodata, abandonarea
fumatului.
Trebuie sa li se atraga atentia ca ori de cate ori au impresia ca ceva nu
este in regula eu medicatia aplicata sa se adreseze medicului si sa nu-si
modifice in nici un caz singur tratamentul.
Intclegerea pacientului pentru profilaxia bolii si o buna colaborare,
mentine viata lui intr-o buna forma, rara complicatii, lara alterarea sanatatii
generale si pentru a dllce o viata linistita.
• Profilaxia bolii
 Profilaxia infectiei de focar - se face prin:
- campanii antiadenoidiene, control si asistenta larga stomatologic a,
tratamentul la timp al infectiilor inflamatorii, rino-sinuzito-otice;
- se vor evita, in afara de cazuri speciale, vaccinarile dupa sterile
anginoase;
- se vor tine in supraveghere in special copiii care au facut angine,
pentru a surprinde la timp primele simptome reumatice, renale;
- se va urmari modificarea reactivitatii organismului, schimband unele
conditii existente si creand altele noi;
 - amigdalectomia precoce se impune in toate cazurile de cornplicatii
generale cu punct de plecare faringian.
 »Profilaxia amigdalitei
- alimentatia are un rol important in apararea mucoaselor, mai ales la
copii; pentru acest motiv se recomanda ca sugarii sa fie alimentati cu lapte de
mama, care in afara de proteine, glucide si lipide, contine toti factorii pentru o
buna dezvoltare ca: saruri minerale de Ca, K, Na, S, CI, P, Mg.
Nu numai sugarul, dar ~i adultul necesita o alimentatie adecvata (se stie
ca alimentele bogate in grasimi animale scad rezistcnta mucoaselor la
infectii);
- evitarea bauturilor prea reci sau prea fierbinti, excesele de alcool,
nicotina ~1 condimentele;
- evitarea mediului ambiant prea uscat si a prafului, deoarece produe
cataruri eroniee.

2.11. Externarea pacientului

Medicu lcurant ia decizia externarii si o anunta pacientului eu 24 de ore

inainte. La externare pacientului:
- i se elibereaza de catre medicul curant scrisoare medicala catre
medicul de farnilie sau medicul de specialitate din ambulatoriu, dupa caz,
evaluarea starii de sanatate a pacientului la momentul externarii si indicatiile
de tratament si supraveghere terapeutica pentru urmatoarea perioada
(determinata conform diagnosticului);
- recomandari privind regimul igieno-dietetic de urmat;
- recomandari privind un stil de viata sanatos;
 - i se elibereaza la externare biletul de iesire, intocmit de medicul
curant;
- reteta compensata/gratuita daca persoana este asigurata;
- coneediu medical (la cerere);
- i se recomanda ingrijire medicala la domiciliu (daca este eazul).

CAPITOLUL III
CAZURI

Cazul Nr. I
Date generale:
Nume si prenume: A.R.
Vârsta: 6 ani
Sex: feminin
Religie: ortodoxa
Nationalitate: româna
Limba vorbita: limba româna
Înaltime:1,20m
Greutate: 22Kg
Alergii: nu prezinta
Domiciliu: Piatra Neamt
Nivel de instruire: eleva în clasa I
Datele spitalizarii: - data internarii: 04.1.2017
- data externarii: 14.1.2017
Conditii de viata:
Copilul provine dintr-o familie buna, organizata, fara probleme socio-
economice. Locuieste cu parintii si sora lui într-
un apartament confortabil cu 3 camere. Mama acestuia este învatatoare, iar
tatal este inginer.

Vaccinari:
La nou nascut: BCG - HB
La 2luni: AP – tritarix (DTP - HB)
La 4luni: antipolio - DTP
La 6luni: AP - tritarix
La 1 an: revaccinarea antipolio - DTP
La 1an si 2 luni: antirujeolic - antirubeolitic
La 2ani si 6 luni: DTP
La 6ani: DT- BCG
Motivul internarii:
- respiratie dificila, datorita obstructiei nazale;
- agitatie;
- temperatura ridicata 39°C;
- cianoza;
- inapetenta;
- stare generala alterata;
- dureri la deglutitie.
Diagnostic medical: Amigdalita acuta
Observare initiala:
AHC - fara importanta
APP - neaga maladii infectocontagioase
Alergii - bolnava nu se stie alergic la medicamente
Temperatura - 39°C
Pulsul - 85 bat / min.
Somn - insuficient, 7 h din 24 h
Alimentatie - echilibrata
Istoricul bolii:
Din discutiile avute cu mama acestuia, dar si cu pacientul am aflat ca boa
la a debutat în urma cu doua zile, cu febra ridicata 39°C, respiratie difici
la, stare de agitatie si inapetenta.
S-au efectuat urmatoarele investigatii:
1. Radioscopie pulmonara -
care a evidentiat imagini dispuse de o parte si de alta a coloanei vertebral
e, imagini neomogene, rezultate din
confluarea a numeroase opacitati macronodulare cu volum, forma si intensit
ati variabile.
Diagnosticul
2. Analize de laborator:
- examen sumar urina: - albumina
- glucoza Absent
- VSH - 5 mm / h
- Hb - 12,40 g %
- Creatinina - 0,73 mg %
- NL - 12000 / mm.c.
3. Exudat faringian a evidentiat prezenta streptococului.
S-a stabilit urmatorul tratament medicamentos:
ø Ampicilina flacon: 250 mg / 6 h - i.m.
ø Oxigen umidificat
ø Paracetamol: 1 tb / 6 h pâna la scaderea febrei
ø Fenobarbital: 1diviziune / Kg C. - i.m.
ø Calciu Gluconic fiole: 5 ml per os
ø Ser efedrinat 1 % intra nazal
ø Vitamina B1, B12 1 f / zi
Sa constatat ca pacientul este dependent de urmatoarele nevoi fun
damentale:
1. Nevoia de a evita pericolele
2. Nevoia de a-si pastra temperatura corpului în limite normale
3. Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie
4. Nevoia de a se alimenta si hidrata
5. Nevoia de a dormi si a se odihni
6. Nevoia de a-si mentine tegumentele curate si integre
7. Nevoia de a elimina
8. Nevoia de a comunica
9. Nevoia de a învata
10. Nevoia de a se recreea
1. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE
Problema1 - probabilitatea atingerii integrita# 959m126j 5;ii psihice si fizice
Etiologia - cresterea temperaturii peste valorile normale
 - tulburari hidroelectrolitice
Semne/Simptome - respiratie dificila, neregulata
- fata cianozata, privire fixa, miscari agitate ale membrelor
Problema2 - risc de complicatii si infectii nosocomiale
Etiologie - proces infectios
- mediu spitalicesc
Semne/Simptome - posibile complicatii si infectii nosocomiale
Problema3 - anxietate
Etiologie - proces inflamator
Semne/Simptome - durere la deglutitie
Obiective: Combaterea procesului infectios, a anxietatii.
Pacientul sa nu dezvolte complicatii si infectii nosocomiale.
Îngrijiri cu rol propriu:
 amplasez pacientul în salon în functie de starea sa, afectiunea si rece
ptivitatea sa;
 urmaresc si apreciez corect potentialul infectios al pacientului, recepti
vitatea sa si aplic masuri de izolare a surselor de infectie;
 ofer informatii despre evitarea frigului, umezelii si efortului fizic, car
e pot da complicatii;
 aerisesc salonul în fiecare dimineata si seara;
-
pentru evitarea poluarii atmosferei din camera cu praf, încarcatura microbia
na, apllic stergerea umeda a mobilierului;
- îndepartez sursele cu miros dezagreabil;
- asigur o temperatura în salon cuprinsa între 18 -
20°C, fara curenti de aer;
-
asigur pacientului o pozitie adecvata si pe care o schimb la un interval de
3 ore în cursul zilei ( decubit lateral, usor ridicat ca sa favorizeze
respiratia si sa împiedice stagnarea secretiilor;
- tin sub control functiile vitale ale pacientului ( respiratie, puls, temperatura
);
- respect normele de tehnica aseptica în efectuarea manevrelor de îngrijire.
Îngrijiri cu rol delegat:
- administrez oxigen umidificat cu intermitenta;
- administrez Paracetamol 1 tb / 6 h pentru scaderea febrei;
- am administrat la indicatia medicului Fenobarbital 1 diviziune / Kg
C.;
- am administrat Calciu Gluconic 1 fiola a 5 ml / zi per os;
- Ampicilina fl. 250 mg / 6 h i.m.;
- Vitamina B1, B12 1 fiola / zi.
EVALUARE
În urma tratamentului administrat de urgenta, pacientul si-
a revenit în timp foarte scurt, începând sa respire regulat, a disparut starea

de agitatie si corpul a devenit moale. Pacientul a prezentat o evolutie buna

, nu a dezvoltat complicatii sau infectii nosocomiale.
2. NEVOIA DE A-SI MENTINE TEMPERATURA CORPULUI NORMALA
Problema - hipertermie
Etiologia - proces infectios
Semne/Simptome
- transpiratii abundente, febra (39,5°C), frison, tegumente fierbinti, rosii
- cresterea valorii temperaturii corpului peste limitele normale
Obiective:
Pacientul sasi normalizeze temperatura cât mai curând posibil si ment
inerea în limitele normale ale acesteia.
Reechilibrare hidroelectrolitica.

Îngrijiri cu rol propriu:

- asigur repausul la pat în perioada febrila;
- aerisesc încaperea mai ales dimineata si seara;
- masor zilnic temperatura si notez valorile obtinute în foaia de observatie;
asigur un climat corespunzator prin: aerisirea salonului, asigur o temperatur
a corespunzatoare de 18 - 20°C, umiditate corespunzatoare (
plasarea unor vase cu apa pe calorifer );
-pentru combaterea frisonului încalzesc pacientul cu una sau mai multe
paturi în plus si cu sticle cu apa calda;
- am asigurat lenjeria de pat si de corp curata si uscata pe care le-
am schimbat de câte ori a fost nevoie;
- calculez bilantul ingesta-excreta pe 24 h;
- am servit pacientul cu ceaiuri îndulcite si vitaminizante pentru a
compensa pierderile apei din organism;
- observ si masor zilnic temperatura, pulsul, diureza.
Îngrijiri cu rol delegat:
- am recoltat sânge pentru urmatoarele probe de laborator: Hb., Ht.,
VSH, NL.;
- am administrat Paracetamol 1 tb / 6 ore;
- Ampicilina fl 250 mg / 6 h i.m.
EVALUARE
Pe parcursul spitalizarii febra sa mentinut la valori destul de ridicate timp
de 3 zile dupa care a scazut la 37°C.
- în prima zi: dimineata T = 38,2°C
seara T = 38,6°C
- în a doua zi: dimineata T = 37,6°C
seara T = 38,2°C
- în a treia zi: dimineata T = 37,2°C
seara T = 37°C
3. NEVOIA DE A RESPIRA SI A AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE
Problema1 - dispnee
Etiologie - proces infectios
- obstructia cailor respiratorii superioare
Semne/Simptome - respiratie superficiala, expir scurt
Problema2 - obstructia cailor respiratorii
Etiologia - proces infectios
- anotimpul rece si umed
Semne/Simptome - faringe hiperemiat, secretii faringiene dese
- tuse productiva

Obiective: Calmarea dispneii cât mai curând posibil.

Dezobstruarea cailor respiratorii superioare si usurarea respiratiei
Îngrijiri cu rol propriu:
- umezirea aerului din încapere cu apa alcoolizata;
- asigur un aport suficient de lichide pe 24 h;
- am masurat si notat în foaia de observatie frecventa respiratiilor;
- am supravegheat caracterul, frecventa, orarul, ritmul tusei;
- am aerisit frecvent în cursul zilei salonul, ferind pacientul de curenti de
 aer, frig, umezeala prin îmbracare adecvata si învelire cu paturi;
- învat pacientul sa faca gimnastica respiratorie, schimb pozitia la
fiecare 3 ore în cursul zilei si-i mentin o pozitie adecvata pentru a
favoriza respiratia;
-hidratez pacientul cu ceaiuri calde de tei pentru dezobstruarea
cailor respiratorii superioare.
Îngrijiri cu rol delegat:
- Ampicilina fl 250 mg / 6 ore i.m.;
- am administrat Paracetamol 1 tb / 6 ore;
- am condus pacientul la serviciul de radiologie pentru un
examen de specialitate;
EVALUARE
În prima zi: respiratia înca este dificila datorita secretiilor nazo-faringiene
În a doua zi: respiratia este favorabila în pozitia semisezând
În a treia zi: tusea este productiva si frecventa
În a patra zi: respiratia este normala, iar eliminarea este usurata

4. NEVOIA DE A SE ALIMENTA sI HIDRATA

Problema1 - dificultate de a se alimenta si hidrata
Etiologia - proces infectios, febra
Semne/Simptome - inapetenta
- aport insuficient de lichide
Problema2 - alimentatie insuficienta, atât calitativ cât si cantitativ
Etiologie - proces infectios
- necunoasterea unei alimentatii si hidratari corespunzatoare
 - hipertermie
Semne/Simptome - inapetenta, scaderea în greutate
- slabiciune, oboseala
- alterarea starii generale
Obiective: Pacientul sa se alimenteze si hidrateze corespunzator în functie
de vârsta si de necesitati.
Îngrijiri cu rol propriu
- asigur un microclimat corespunzator: aerisesc salonul, iau de lânga
pacient scuipatoarea, cosul de gunoi sau
alti factori dezagreabili care i-ar putea afecta apetitul;
- explic pacientului si apartinatorului împortanta consumului
de lichide în cantitati mici si repetate pentru a se rehidrata si a favoriza
fluidificarea secretiilor;
- am verificat daca alimentele trimise de la bucatarie corespund
cu indicatiile date de medic;
- în perioada febrila, pacientul va beneficia de un regim hidro-lacto-
zaharat constând în ceaiuri îndulcite si vitaminizate, sucuri naturale,
fructe bogate în vitamine, supe de legume, brâânza de vaci proaspata si du
lciuri pentru refacerea aportului caloric;
- odata cu scaderea febrei asigur o alimentatie diversificata
si echilibrata, stimulez apetitul pacientului prin creearea de conditii optim
e în salon;
- 100 g de glucide sunt cuprinse în: 100 g zahar, 120 g orez, 200
g pâine, 450 g fructe uscate, 200 g legume uscate, 500g catofi si 650
g fructe proaspete;
- 100 g proteine sunt cuprinse în 300 ml lapte, 450 g carne alba, 650 g
peste si 400 g brânza;
- 100g lipide sunt cuprinse în aceeasi cantitate de ulei vegetal,
unt, untura de porc.
Îngrijiri cu rol delegat
- Vitaminele B1, B12 1 f. / zi
- am administrat pacientului alimentatia specificata în F.O.: Vitamina C 200-
1 comprimat /zi.
EVALUARE
În prima zi pacientul este înca inapetent.
În a doua zi pacientul este hidratat si alimentat conform etapei de boala.
Dupa normalizarea temperaturii apetitul este stabilit.

5. NEVOIA DE A DORMI sI A SE ODIHNI

Problema - dificultate de a dormi si a se odihni
Etiologia - febra, tuse
Semne/Simptome - ore de odihna insuficiente
- oboseala
- insomnie
Obiective: Pacientul sa doarma si sa se odihneasca satisfacator

Îngrijiri cu rol propriu

-am asigurat orele de somn necesare vârstei, creind un microclimat
care sa satisfaca somnul;
- asigur un climat corespunzator prin aerisirea salonului, asigurând
o temperatura corespunzatoare de 20 -
22°C si o umiditate corespunzatoare;
- am asigurat lenjerie de pat si de corp curata si
uscata;
- asigur semiobscuritate pe durata somnului în încapere si am
înlaturat sursele de zgomot din saloanele vecine;
- observ si notez calitatea, orarul somnului, gradul de satisfacere
a celorlalte nevoi;
- am explicat copilului necesitatea respectarii orelor de odihna si
somn pentru refacerea organismului epuizat de boala;
- întocmesc un program de odihna corespunzator organismului.
Îngrijiri cu rol delegat
- am administrat medicatia prescrisa de catre medic;
- dezobstruez caile respiratorii pentru o mai buna respiratie;
- am administrat Fenobarbital 1 diviziune /Kg C i.m.
EVALUARE
În prima zi pacientul este agitatsi nu reusit sa se odihneasca corespunzator
.În a doua zi am administrat Fenobarbital iar pacientul a dormit 7
ore: somn superficial.
A treia zi pacientul doarme obisnuit, adica 9
ore si se odihneste corespunzator.

6. NEVOIA DE A-sI MENŢINE TEGUMENTELE CURATE sI INTEGRE

Problema1 - dificultate de a-si efectua igiena
Etiologie - stare de febra
- rezistenta scazuta a organismului
Semne/Simptome - nu poate sa urmeze principiile de igiena
Obiective: Pacientul sa prezinte o stare de igiena corespunzatoare
Problema2 - alterarea mucoasei bucale
Etiologia - proces infectios
 - expectoartie
Semne/Simptome - dehidratare
- tegumente rosii
- buze uscate
Obiective: Pacientul sa prezinte o mucoasa bucala intacta.
Îngrijiri cu rol propriu
- în primele doua zile efectuez toaleta pacientului pe regiuni;
- în urmatoarele zile ajut bolnavul sa îsi faca baie sau dus în
functie de starea sa generala;
- pregatesc materialele pentru baie;
- pregatesc cada, asigur temperatura camerei (20 - 22°C) si a apei de 37 -
38°C;
- dupa baie îl ajut sa se îmbrace, sa-si faca toaleta cavitatii bucale si
sa se pieptene;
- constientizez pacientul si apartinatorii în legatura cu importanta
mentinerii curate a tegumentelor pentru prevenirea îmbolnavirilor;
- am inspectat zilnic mucoasa bucala si în scop preventiv am
sfatuit apartinatorii sa ajute pe copil sa faca gargara.

EVALUARE
Pacientul nu mai are nevoie de ajutor în efectuarea toaletei.
Prezinta tegumente curate si integre, iar cavitatea bucala se afla într-
o stare buna.

7. NEVOIA DE A ELIMINA
Problema1 - deshidratare
Etiologia - febra, transpiratii
 - aport insuficient de lichide
Semn/Simptome - tegumente rosii si fierbinti
- buze uscate
- senzatie de sete
Obiective: Copilul sa fie hidratat corespunzator.
Sa nu mai prezinte semnele deshidratarii în 24 h.
Problema2 - expectoratie
Etiologia - proces infectios
Semne/Simptome - eliminarea sputei prin caile respiratorii
Obiective: Pacientul sa expectoreze pâna la epuizarea sputei.
Îngrijiri cu rol propriu
- fac zilnic bilantul hidric, masurând ingestia si excretia;
- notez atât intrarile cât si iesirile ( diureza -
masurata cu exactitate si alte pierderi) pentru a urmari bilantul hidric;
- pentru fiecare grad peste 37°C se va calcula o pierdere suplimentara
de 500 ml apa;
- asigur igiena corporala riguroasa si schimb lenjeria de pat si de corp;
- aerisesc salonul, mentin o atmosfera calda si primitoare;
- încurajez pacientul sa-si exprime sentimentele si gândurile în legatura cu
problemele sale;
- ajut pacientul sa-si mentina tegumentele curate si integre;
- mentin o igiena riguroasa a plicilor si a spatiilor interdigitale;
- asigur îmbracaminte usoara si comoda, îl educ cum sa tuseasca cu
gura închisa;
- îl învat sa nu înghita sputa ci sa o colecteze în scuipatoare;
- mânuiesc scuipatoarele cu prudenta, ma spal pe mâini cu apa curata
si sapun si ma dezinfectez;
- hidratez pacientul cu lichide caldute (2 l /
zi) ceaiuri îndulcite, sucuri de fructe, compoturi, supa de legume;
- masor zilnic diureza si scaunul pe care îl trec în foaia de observatie.
Îngrijiri cu rol delegat
- am administrat copilului medicatia antitermica consemnata în
F.O.: Paracetamol 1 tb / 6 h, Algocamin 1 f i.m.
EVALUARE
Copilul a prezentat transpiratii abundente pe toata perioada febrila.
Pacientul nu mai prezinta semnele deshidratarii.
Diureza si echilibrul hidro-electrolitic se normalizeaza.
Pacientul expectoreaza si foloseste corect scuipatoarea.

8. NEVOIA DE A COMUNICA
Problema - comunicare ineficace la nivel afectiv
Etiologia - mediu spitalicesc
- anxietate
Semne/Simptome - izolare, singuratate
- facies trist

Obiective: Pacientul sa comunice eficient începând cu a doua zi.

Îngrijiri cu rol propriu
- creez un mediu de siguranta, liniste sau sa induca bolnavului o
stare de confort fizic si psihic;
- conving pacientul sa comunice cu echipa de îngrijire si sa fie
sociabil cu ceilalti pacienti din salon;
- i-au legatura cu familia si cu prietenii sfatuindu-i sa-l viziteze;
- pun în valoare capacitatile, talentele si realizarile anterioare a
pacientului, tinând cont ca pasiunea lui este desenul, i-
am oferit materiale necesare;
- dau posibilitatea bolnavului sa îsi exprime nevoile, sentimentele
si dorintele sale;
- dau posibilitatea sa i-a singur decizii;
- îl ajut sa-si identifice posibilitatile sale de a asculta.
EVALUARE
La internare bolnavul era necomunicativ, apatic, dupa care a început sa c
olaboreze cu echipa de îngrijire si cu anturajul.
În cea de-a treia zi comunica eficient cu personalul.

9. NEVOIA DE A ÎNVĂŢA
Problema - cunostinte insuficiente
Etiologia - lipsa informatiilor
Semne/Simptome - solicita informatii
Obiective: Pacientul sa cunoasca regimul igieno-dietetic si sa-l respecte.

Interventii cu rol propriu

- explorez nivelul de cunostinte al copilului;
-
identific manifestarile de dependenta, sursele lor de dificultate, interactiunile
lor cu alte nevoi;
- stimulez dorinta de cunoastere;
- motivez importanta acumularii de noi cunostinte;
-
constientizez pacientul asupra propriei lui responsabilitati privind sanatatea;
-
organizez activitati educative, folosind metodele de învatamânt cunoscute: e
xpunerea, conversatia, demonstratia respectând principiile pedagogice;
- verific daca pacientul a înteles corect mesajul transmis si daca si-
a însusit noile cunostinte.
EVALUARE
Pacientul a fost foarte receptiv la informatiile
furnizate, a înteles importanta respectarii unui regim de viata sanatos, benef
ic refacerii (evitarea frigului, a umezelii, efortului fizic).

10. NEVOIA DE A SE RECREEA

Problema - dificutate în a îndeplini activitatile recreative
Etiologie - anxietate
- stare depresiva
Semne/Simptome - intoleranta la efort, slabiciune
- oboseala
Obiective: Pacientul sa participe zilnic la diferite activitati recreative.

Îngrijiri cu rol propriu

- explorez ce activitati recreative îi produc placere pacientului;
- planific activitatile recreative împreuna cu bolnavul;
- îl antrenez în diferite activitati si îl ajut;
- asigur un mediu corespunzator nevoilor sale;
- am în vedere ca activitatile sa nu suprasolicite pacientul, sa nu
îl oboseasca si sa îi creeze o stare de buna dispozitie;
- notez reactiile si manifestarile acestuia cu referire directa la starea
de plictiseala si de tristete;
- determin pacientul sa îsi exprime emotiile si sentimentele.
EVALUARE
Pacientul se declara multumit si se simte mult mai
bine de când participa la activitatile recreative puse la dispozitie, activitati
de care avea nevoie pentru a se destinde din starea încordata în care se af
la.
EVALUARE FINALĂ
Pacientul P.M. în vârsta de 7
ani a fost internat cu urmatoarele simptome: cianoza si agitatie, respiratie d
ificila, datorita obstructiei nazale, temperatura ridicata 39,5°C, stare generala
alterata.
În sectie se precizeaza diagnosticul de farigoamigdalita acuta.
Dupa cele aproximativ 10 zile
de spitalizare, de tratament si supraveghere, toate obiectivele propuse au fo
st îndeplinite, iar copilul este externat în stare de convalescenta.
Copilul se alimenteaza si hidrateaza corespunator, are un somn linistit si
odihnitor, este echilibrat, calm si ascultator.
La externare i se recomanda parintilor:
- o supraveghere atenta a copilului atunci când îsi efectueaza
masurile de igiena;
- sa evite frigul si umezeala;
- sa evite efortul fizic si aglomeratia;
- sa adopte o îmbracaminte adecvata sezonului;
- dupa trei saptamâni de la externare sa mearga
la medicul de familie pentru control medical;
- sa respecte indicatiile primite precum si tratamentul
conform prescriptiilor medicale:
Vitamina B1, B12 1 f / zi
Vitamina C 200 3 tb / zi
Paracetamol 2 tb / zi.

Cazul Nr. II
Date generale:
Nume si prenume: B.R.
Vârsta: 13 ani
Sex: masculin
Religie: ortodoxa
Nationalitate: româna
Limba vorbita: limba româna
Domiciliu: Piatra Neamt
Nivel de instruire: elev în clasa a VII-a
Datele spitalizarii: - data internarii: 7.03.2017
- data externarii: 16.03.2017
Conditii de viata:
Copilul provine dintr-o familie modesta, organizata, fara probleme socio-
economice. Este singur la parintii si locuieste cu acestia într-
un apartament confortabil cu 2 camere. Mama acestuia este casnica, iar tat
al este contabil la o societate comerciala.
Diagnostic medical: Faringoamigdalita acuta
Durata spitalizarii: 10 zile
Motivul internarii:
- temperatura ridicata 39°C;
- inapetenta;
- cefalee;
- disfagie;
- agitatie;
- ganglioni usori mariti;
- stare generala alterata;
- alterarea vocii.
Observare initiala:
AHC - fara importanta
APP - neaga
Alergii - bolnavul nu se stie alergic la medicamente
Istoricul bolii:
În urma discutiilor purtate cu familia, cât si pacientul am aflat ca boala a
debutat în urma cu trei zile, cu febra ridicata 39°C, disfagie, lipsa poftei
de mâncare, alterarea vocii, iar ganglionii sunt usor mariti în volum.
Pe lânga aceste simptome, s-a constatat: cefalee, agitatie,
inapetenta si o stare generala alterata.
S-au efectuat urmatoarele investigatii:
Analize de laborator:
- examen sumar urina: - albumina
- glucoza Absent
- VSH - 5 mm / h
- Hb - 12,80 g %
- Ht - 47 %
- NL - 8000 / mm.c.
3.
Exudat faringian a evidentiat prezenta streptococului hemolitic de grup A.
S-a stabilit urmatorul tratament medicamentos:
ø Penicilina G 1 fl. - 400000 U.I. / 6 h
ø Fenobarbital: 1diviziune / Kg C. - i.m.
ø Miofilin 1 tb 50 mg / 12 h
ø Paracetamol: 1 tb / 6 h pâna la scaderea febrei
ø Algocamin 1 f per os
ø Vitamina C 200 3 tb / zi
ø Vitamina B1, B12 1 f / zi
ø Fenosept 1 tb X 2 / zi
S-
a constatat ca pacientul este dependent de urmatoarele nevoi fundamen
tale:
1. Nevoia de a evita pericolele
2. Nevoia de a-si pastra temperatura corpului în limite normale
3. Nevoia de a se alimenta si hidrata
4. Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie
5. Nevoia de a elimina
6. Nevoia de a dormi si a se odihni
7. Nevoia de a-si mentine tegumentele curate si integre
8. Nevoia de a comunica
9. Nevoia de a învata
10. Nevoia de a se recreea
1. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE
Problema1 - risc de complicatii si infectii nosocomiale
Etiologie - proces infectios
- mediu spitalicesc
Semne/Simptome - posibile complicatii si infectii nosocomiale
Problema2 - agitatie
Etiologia - durere ( cefalee)
Semne/Simptome - tahicardie, apatie
- somn agitat cu treziri frecvente
Problema3 - anxietate
Etiologie - proces inflamator
Semne/Simptome -
durere la deglutitie datorita maririi de volum a ganglionilor
Obiective: Combaterea posibilelor complicatii si infectii nosocomiale.
Pacientul sa nu mai fie agitat si anxios.
Îngrijiri cu rol propriu:
- urmaresc si apreciez corect potentialul infectios al pacientului,
 receptivitatea sa si aplic masuri de izolare a surselor de infectie;
- aerisesc salonul în fiecare dimineata si seara si feresc pacientul
de curentii de aer, frig si umezeala;
- am înlaturat sursele de zgomot din saloanele vecine.
- am asigurat un climat care sa favorizeze somnul;
- îndepartez sursele cu miros dezagreabil;
- asigur o temperatura în salon cuprinsa între 18 -
20°C, fara curenti de aer;
- am linistit pacientul prin explicarea interventiilor pe care urmeaza
sa le aplic;
- am recomandat substante dezinfectante pentru gargarisime.
- pentru evitarea durerii i s-a recomandat repaus vocal;
- asigur pacientului o pozitie adecvata si pe care o schimb la
un interval de 3 ore în cursul zilei pentru a favoriza respiratia;
- tin sub control functiile vitale ale pacientului ( respiratie, puls,
temperatura );
- am controlat si supravegheat modul în care si-a efectuat toaleta si
i-am explicat importanta unei bune igiene asupra starii de sanatate.
Îngrijiri cu rol delegat:
- administrez Paracetamol 1 tb / 6 h pentru scaderea febrei;
- am administrat Penicilina G 1 fl 400000 U.I. /6 h
- am administrat la indicatia medicului Fenobarbital 1 diviziune / Kg
C.;
- Vitamina B1, B12 1 fiola / zi.
- Vitamina C 200 3 tb / zi
EVALUARE
În urma tratamentului administrat, pacientul prezinta o evolutie mult mai b
una,
nu a dezvoltat complicatii sau infectii nosocomiale. Durerea a diminuat din
intensitate, iar temperatura a scazut ajungând la valorile normale.

2. NEVOIA DE A-SI MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN

LIMITE NORMALE
Problema - hipertermie
Etiologia - proces infectios
Semne/Simptome - ridicarea temperaturii peste valorile normale,
(39°C ), transpiratii abundente, frison, tegumente fierbinti, rosii, apatie
Obiective: Pacientul sa prezinte o temperatura la valorile normale si sa o
mentina la aceste valori pe toata perioada spitalizarii, cât si dupa.
Sa fie reechilibrat hidroelectrolitic.
Îngrijiri cu rol propriu:
- asigur repausul la pat în perioada febrila;
- aerisesc încaperea mai ales dimineata si seara;
- masor zilnic temperatura si notez valorile obtinute în foaia de observatie;
- asigur un climat corespunzator prin: aerisirea salonului, asigur
o temperatura corespunzatoare de 18 - 20°C, umiditate corespunzatoare (
plasarea unor vase cu apa pe calorifer );
- am schimbat zilnic solutia de cloramina din recipientul pentru permometre;
-
pentru combaterea frisonului încalzesc pacientul cu una sau mai multe patu
ri în plus si cu sticle cu apa calda;
- am asigurat lenjeria de pat si de corp curata si uscata pe care le-
am schimbat de câte ori a fost nevoie;
- calculez bilantul ingesta-excreta pe 24 h;
- am servit pacientul cu ceaiuri îndulcite si vitaminizante pentru
a compensa pierderile apei din organism;
- observ si masor zilnic temperatura, pulsul, diureza.
Îngrijiri cu rol delegat:
- am administrat medicamentele care au fost prescrise de catre
medic Penicilina G 1 fl 400000 UI / 6h;
- am administrat Paracetamol 1 tb / 6 ore;
- Algocamin 1 f per os;
- am recoltat sânge pentru urmatoarele probe de laborator: Hb., Ht., VSH,
NL.;
EVALUARE
În urnma tratamentului administrat, febra a scazut progresiv de la 39°C la
36,6°C.
- în prima zi: dimineata T = 38,6°C
seara T = 38,4°C
- în a doua zi: dimineata T = 37,4°C
seara T = 36,6°C

3. NEVOIA DE A SE ALIMENTA sI HIDRATA

Problema1 - dificultate de a se alimenta si hidrata
Etiologia - proces infectios
- hipertermie
- anxietate
Semne/Simptome - inapetenta
- aport insuficient de lichide
Problema2 - alimentatie insuficienta, atât calitativ cât si cantitativ
Etiologie - proces infectios
- disfagie
- hipertermie
Semne/Simptome - scaderea în greutate
- slabiciune
- oboseala
- alterarea starii generale
Obiective: Pacientul sa se alimenteze si hidrateze corespunzator în functie
de vârsta si de necesitati.
Combaterea anxietatii si disfagiei.
Îngrijiri cu rol propriu
- asigur un microclimat corespunzator: aerisesc salonul, i-
au de lânga pacient scuipatoarea, cosul de gunoi sau alti factori dezagreabi
li care i-ar putea afecta apetitul;
- m-am informat asupra preferintelor alimentare;
- explic pacientului împortanta consumului de lichide în cantitati
mici si repetate pentru a se rehidrata;
- i-am recomandat o alimentatie bazata pe alimente semilichide
si lichide pentru a evita durerile la deglutitie;
- am verificat daca alimentele trimise de la bucatarie corespund
cu indicatiile date de medic;
- am asigurat pacientului o igiena atenta a mâinilor, cât si a
cavitatii bucale înainte si dupa masa;
- în perioada febrila, pacientul va beneficia de un regim hidro-lacto-
zaharat constând
în ceaiuri îndulcite si vitaminizate, sucuri naturale, fructe bogate în vitamin
e, supe de legume, brânza de vaci proaspata si dulciuri pentru
refacerea aportului caloric;
- voi stimula apetitul pacientului prin crearea de conditii optime
în salon, iar odata cu scaderea febrei, alimentatia va fi diversificata
si echilibrata.
Îngrijiri cu rol delegat
- Vitaminele B1, B12 1 f. / zi
-Vitamina C 200- 3 comprimat /zi.
EVALUARE
În primele zile pacientul s-a alimentat insuficient atât calitativ, cât si
cantitativ.
Dupa normalizarea temperaturii, apetitul este stabilit.

4. NEVOIA DE A RESPIRA sI A AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE

Problema1 - alterarea vocii
Etiologia - proces infectios
Semne/Simptome - voce ragusita
Problema2 - dificultate în a respira
Etiologie - proces infectios
- hipertermie
Semne/Simptome - respiratie superficiala.
Obiective: Reluarea timbrului normal al vocii.
Normalizarea respiratiei.
Îngrijiri cu rol propriu:
- asigur un climat corespunzator prin: aerisirea salonului, asigurând
o temperatura de 18 - 22°C, o umiditate corespunzatoare;
- pentru evitarea poluarii atmosferei din camera cu praf, încarcatura
microbiana, aplic stergerea umeda a mobilierului;
- ofer informatii despre evitarea frigului si a umezelii;
- asigur un aport suficient de lichide pe 24 h;
- am masurat si notat în foaia de observatie frecventa respiratiilor;
- educ pacientul pentru a folosi batista individuala de unica folosinta;
- învat pacientul sa faca gimnastica respiratorie, schimb pozitia la fiecare 3
ore în cursul zilei si-i mentin o pozitie adecvata pentru a favoriza
respiratia;
- i-am explicat pacientului ca trebuie sa respire linistit si profund;
- i-am explicat importanta evitarii consumului de lichide si alimente reci;
- am recomandat pacientului gargara cu ceai de musetel;
- am supravegheat caracterul, frecventa respiratiei, TA, puls si temperatura.
Îngrijiri cu rol delegat:
- am administrat Penicilina G 400000 UI / 6 ore;
- Miofilin 1 tb / 12 h
- Fenosept 1 tb x 2 / zi
EVALUARE
În urma tratamentului administrat, pacientul are o respiratie normala, vocea
si-a recapatat timbrul vocal, durerea s-a diminuat, iar amigdalele si-
au redus volumul.

5. NEVOIA DE A ELIMINA
Problema1 - diaforeza
Etiologia - hipertermie
Semne/Simptome - transpiratii abundente
Problema2 - deshidratare
Etiologia - febra, transpiratii
Semn/Simptome - tegumente rosii si fierbinti
- senzatie de sete
Obiective: Restabilirea echilibrului hidro-electrolitic în 24 h
Copilul sa fie hidratat corespunzator.
Îngrijiri cu rol propriu
- fac zilnic bilantul hidric, masurând ingestia si excretia;
- notez atât intrarile cât si iesirile ( diureza -
masurata cu exactitate si alte pierderi) pentru a urmari bilantul hidric;
- pentru fiecare grad peste 37°C se va calcula o pierdere suplimentara
de 500 ml apa;
- asigur igiena corporala riguroasa si schimb lenjeria de pat si de corp;
- aerisesc salonul, mentin o atmosfera calda si primitoare;
- încurajez pacientul sa-
si exprime sentimentele si gândurile în legatura cu problemele sale;
- ajut pacientul sa-si mentina tegumentele curate si integre;
- mentin o igiena riguroasa a plicilor si a spatiilor interdigitale;
- asigur îmbracaminte usoara si comoda, îl educ cum sa tuseasca
cu gura închisa;
- hidratez pacientul cu lichide caldute (2 l /
zi) ceaiuri îndulcite, sucuri de fructe, compoturi, supa de legume;
- am sters tegumentele de transpiratii, i-am facut baie partiala;
- am schimbat lenjeria pentru a evita alterarea tegumentelor
prin contactul prelungit cu transpiratia si pentru înlaturarea mirosului ne
placut al acestuia;
- masor zilnic diureza iar valoarea obtinuta am trecut-o în foaia de
observatie.
Îngrijiri cu rol delegat
- am administrat copilului medicatia antitermica:
- Paracetamol 2 tb / 24 h,
- Algocamin 1 f i.m.
- Vitamina C 200 3 tb / z i
EVALUARE
Diaforeza s-a diminuat odata cu scaderea temperaturii corpului si
mentinerea ei crescuta. Datorita îngrijrilor prompte, tegumentele nu au fos
t influientate deoarece perioada de contact a acestora cu transpiratia a fost
de scurta durata. Datorita unei bune hidratari, diureza este normala.

6. NEVOIA DE A DORMI sI A SE ODIHNI

Problema - ore de somn insuficiente
Etiologia - hipertermie
- anxietate, agitatie
Semne/Simptome - somn agitat cu treziri frecvente
- ochi înceranati
Obiective: Pacientul sa doarma si sa se odihneasca corespunzator vârstei si
starii sale de sanatate.

Îngrijiri cu rol propriu

- asigur un climat corespunzator prin aerisirea salonului, asigurând
o temperatura corespunzatoare de 20 - 22°C si o umiditate
corespunzatoare;
- am asigurat lenjerie de pat si de corp curata si uscata;
- am explicat copilului necesitatea respectarii orelor de odihna
si somn pentru refacerea organismului epuizat de boala;
- asigur semiobscuritate pe durata somului în încapere si am
înlaturat sursele de zgomot din saloanele vecine;
- întocmesc un program de odihna corespunzator organismului;
- observ si notez calitatea, orarul somnului, gradul de satisfacere
a celorlalte nevoi.
Îngrijiri cu rol delegat
- am administrat medicatia prescrisa de catre medic;
- am administrat Fenobarbital 1 diviziune /Kg C i.m.
- Vitamina B1, B12 1 f /zi
- Algocamin 1 f per os
EVALUARE
În primele zile pacientul a fost agitat
si nu reusit sa se odihneasca corespunzator. În urma tratamentului
prescris de medic si a îngrijirilor acordate, pacientul se odihneste pe zi ce
trece tot mai bine, ajungând la 9 ore de somn pe noapte.

7. NEVOIA DE A-sI MENŢINE TEGUMENTELE

CURATE sI INTEGRE
Problema1 - dezinteres în a-si efectua igiena
Etiologie - ignoranta
Semne/Simptome - tegumente umede, rosii
Obiective: Pacientul sa prezinte o stare de igiena corespunzatoare, prin stim
ularea interesului de a-si
face toaleta zilnica a tegumentelor si a cavitatii bucale.
Îngrijiri cu rol propriu
- îi explic importanta unei igiene corecte asupra starii de sanatate
si pentru prevenirea îmbolnavirilor;
- pregatesc materialele pentru baie;
- pregatesc cada, asigur temperatura camerei (20 - 22°C) si a apei de
37 - 38°C;
- dupa baie îl ajut sa se îmbrace, sasi faca toaleta cavitatii bucale si
sa se pieptene;
- pentru prevenirea aparitiei escarelor, am avut grija ca lenjeria
de pat si de corp sa nu prezinte cute, sa fie uscate si uniform asezate, iar
pozitia pacientului sa fie schimbata la fiecare 2 ore;
- am inspectat zilnic mucoasa bucala si în scop preventiv am sfatuit
apartinatorii sa ajute pe copil sa faca gargara;
- am controlat si supraveghiat modul în care pacientul îsi efectuiaza
toaleta.
EVALUARE
Pacientul nu mai are nevoie de ajutor în efectuarea toaletei, tegumente cur
ate si integre, iar cavitatea bucala se afla într-o stare buna.
Pacientul este îngrijit curat, îngrijit si prezinta o înfatisare placuta.

8. NEVOIA DE A COMUNICA
Problema - comunicare ineficace la nivel afectiv
Etiologia - mediu spitalicesc
- anxietate
Semne/Simptome - izolare, singuratate
- facies trist
Obiective: Pacientul sa comunice eficient începând cu prima zi.
Îngrijiri cu rol propriu
- creez un mediu de siguranta, liniste sau sa induca bolnavului o stare
de confort fizic si psihic;
- conving pacientul sa comunice cu echipa de îngrijire si sa fie sociabil
cu ceilalti pacienti din salon;
- i-au legatura cu familia si cu prietenii sfatuindu-i sa-l viziteze;
- dau posibilitatea bolnavului sa îsi exprime nevoile, sentimentele si
dorintele sale;
- pun în valoare capacitatile, talentele si realizarile anterioare a pacientului;
- dau posibilitatea sa i-a singur decizii;
- îl învat tehnici de afirmare de sine, de comunicare, de relaxare;
- îl ajut sa-si identifice posibilitatile sale de a asculta.
EVALUARE
La internare bolnavul era apatic,
necomunicativ, iar apoi a început sa colaboreze cu echipa de îngrijire si cu
anturajul.

9. NEVOIA DE A ÎNVĂŢA
Problema - cunostinte insuficiente
Etiologia - lipsa informatiilor
Semne/Simptome - solicita informatii
Obiective: Pacientul sa cunoasca regimul igieno-dietetic si sa-l respecte.

Interventii cu rol propriu

- explorez nivelul de cunostinte al copilului;
- identific manifestarile de dependenta, sursele lor de dificultate;
- stimulez dorinta de cunoastere;
- motivez importanta acumularii de noi cunostinte;
- constientizez pacientul asupra propriei lui responsabilitati privind
sanatatea;
- organizez activitati educative, folosind metodele de învatamânt cunoscute:
expunerea, conversatia, demonstratia respectând principiile pedagogice;
- verific daca pacientul a înteles corect mesajul transmis si daca
si-a însusit noile cunostinte.
EVALUARE
Pacientul a fost foarte receptiv la informatiile puse la dispozitie de catre c
adrele medicale specializate, a înteles importanta respectarii unui regim de
viata sanatos, benefic refacerii.

10. NEVOIA DE A SE RECREEA

Problema - dificutate în a îndeplini activitatile recreative
Etiologie - anxietate
- stare depresiva
Semne/Simptome - intoleranta la efort, slabiciune
- oboseala
Obiective: Pacientul sa participe la diferite activitati recreative.
Îngrijiri cu rol propriu
- explorez ce activitati recreative îi produc placere pacientului;
- planific activitatile recreative împreuna cu bolnavul;
- îl antrenez în diferite activitati si îl ajut;
- asigur un mediu corespunzator nevoilor sale;
- am în vedere ca activitatile sa nu suprasolicite pacientul, sa
nu îl oboseasca si sa îi creeze o stare de buna dispozitie;
- notez reactiile si manifestarile acestuia cu referire directa la starea
de plictiseala si de tristete;
- determin pacientul sa îsi exprime emotiile si sentimentele.
EVALUARE
Pacientul se declara multumit si se simte mult mai
bine de când participa la activitatile recreative puse la dispozitie de catre c
adrele medicale specializate.
EVALUARE FINALĂ
Pacientul B.R. în vârsta de 13 ani a fost internat cu urmatoarele simptome:
temperatura ridicata 39°C, inapetenta, ganglioni usor mariti în volum, cefale
e, disfagie, agitatie, alterarea vocii.
În urma examinarii efectuate i sa stabilit diagnosticul de amigdalita acuta.
Dupa toate îngrijirile efectuate pe parcursul spitalizarii, administrarea unui
tratament corect si prompt si obuna supraveghere, obiectivele propuse au f
ost îndeplinite în totalitate, iar în momentul externarii copilul se afla în sta
re de convalescenta.
În momentul de fata copilul se alimenteaza si hidrateaza corespunator, are
un somn linistit si odihnitor, este echilibrat, calm si ascultator.
La externare i se recomanda:
- respectarea masurile de igiena cu strictete, în special igiena
cavitatii bucale;
- evitarea alimentelor si bauturilor reci, a frigului si umezelii;
- sa evite efortul fizic si aglomeratia;
- sa adopte o îmbracaminte adecvata sezonului;
- dupa trei saptamâni de la externare sa mearga
la medicul de familie pentru control medical;
- sa respecte indicatiile primite precum si tratamentul
conform prescriptiilor medicale:
Vitamina C 200 3 tb / zi
Penicilina G 1 f 400000 UI / 6 h
Vitamina B1, B12 1 f / zi
Fenosept 2 tb / zi.

Cazul Nr. III

Date generale:
Nume si prenume: D.S.
Vârsta: 15 ani
Sex: feminin
Religie: catolica
Nationalitate: româna
Limba vorbita: limba româna
Domiciliu: Piatra Neamt
Nivel de instruire: elev în clasa a IX-a
Datele spitalizarii: - data internarii: 20.02.2017
- data externarii: 28.02.2017
Conditii de viata:
Pacienta locuieste împreuna cu familia si cu fratele sau în Piatra într-
un apartament confortabil cu 3 camere, iar conditiile de viata sunt destul
de bune. Parintii acesteia sunt amândoi salariati la o societate
comerciala, iar veniturile sunt destul de bune, negând astfel aparitia proble
melor socio-economice.
Diagnostic medical: Faringoamigdalita acuta
Durata spitalizarii: 9 zile
Motivul internarii:
- temperatura ridicata 39,8°C;
- cefalee;
- diaforeza;
- inapetenta;
- disfonie;
- agitatie;
- ganglioni usori mariti;
- stare generala alterata.
Observare initiala:
AHC - neaga
APP - fara importanta
Alergii - bolnavul nu se stie alergic la medicamente
Istoricul bolii:
Din discutiile purtate cu familia, cât si cu pacienta am aflat ca boala a de
butat în urma cu doua zileprin cresterea temperaturii peste valorile normale
(39,8°C), disfonie, agitatie, inapetenta si o stare generala alterata.
S-au efectuat urmatoarele investigatii:
Exudat faringian a evidentiat prezenta streptococului hemolitic de grup A.
Analize de laborator:
- examen sumar urina: - albumina
- glucoza Absent
- VSH - 6 mm / h
- Hb - 12 g %
- NL - 9000 / mm.c.
S-a stabilit urmatorul tratament medicamentos:
ø Penicilina G 1 fl. - 400000 U.I. / 6 h
ø Paracetamol: 1 tb / 6 h
ø Fenosept 1 tb X 2 / zi
ø Miofilin 1 tb 50 mg / 12 h
ø Algocamin 1 f per os
ø Vitamina B1, B12 1 f / zi
ø Vitamina C 200 3 tb / zi

S-a constatat ca pacientul este dependent de urmatoarele nevoi

fundamentale:
1. Nevoia de a evita pericolele
2. Nevoia de a-si pastra temperatura corpului în limite normale
3. Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie
4. Nevoia de a elimina
5. Nevoia de a se alimenta si hidrata
6. Nevoia de a dormi si a se odihni
7. Nevoia de a comunica
8. Nevoia de a învata
9. Nevoia de a se recreea

1. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

Problema1 - risc de complicatii si infectii nosocomiale
Etiologie - proces infectios
- mediu spitalicesc
Semne/Simptome - posibile complicatii si infectii nosocomiale
Problema2 - anxietate
Etiologie - proces inflamator
Semne/Simptome - durere la deglutitie
Problema3 - agitatie
Etiologia - cefalee
Semne/Simptome - somn agitat cu treziri frecvente
- apatie
Obiective: Combaterea posibilelor complicatii si infectii nosocomiale.
Combaterea starii de anxietate si agitatie.
Îngrijiri cu rol propriu:
- amplasez pacienta în functie de starea sa, afectiune si receptivitate;
- urmaresc si apreciez corect potentialul infectios al pacientei, receptivitatea
sa;
- aplic masuri de izolare a surselor de infectie;
- aerisesc salonul în fiecare dimineata si seara si feresc pacientul de
curentii de aer, frig si umezeala;
- am înlaturat sursele de zgomot din saloanele vecine, si am îndepartat
sursele de miros dezagreabil;
- pentru a evita poluarea atmosferei cu praf sau încarcatura microbiana
am sters mobilierul din încapere.
- asigur o temperatura în salon cuprinsa între 18 - 20°C, fara curenti de aer;
- asigur pacientei o pozitie adecvata si pe care o schimb la un interval
de 2 ore în cursul zilei pentru a favoriza respiratia si a împiedica apariti
a escarelor;
- tin sub control functiile vitale ale pacientei ( respiratie, puls, temperatura ).
Îngrijiri cu rol delegat:
- am administrat Penicilina G 1 fl 400000 U.I. /6 h
- Fenosept 3 tb / zi
- Vitamina B1, B12 1 fiola / zi
- Algocamin 1 f per os
- administrez Paracetamol 3 tb / zi
EVALUARE
Pacienta are o evolutie mai buna datorita tratamentului administrat si nu a
dezvoltat complicatii sau infectii nosocomiale.

2. NEVOIA DE A-SI MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN

LIMITE NORMALE
Problema - hipertermie
Etiologia - proces infectios
Semne/Simptome - ridicarea temperaturii peste valorile normale,
(39,8°C ), diaforeza.
Obiective: Pacienta sa prezinte scaderea si mentinerea
temperaturii la valorile normale si sa fie reechilibrat hidroelectrolitic.
Îngrijiri cu rol propriu:
- asigur un climat corespunzator prin: aerisirea salonului, asigur
o temperatura corespunzatoare de 18 - 20°C, umiditate corespunzatoare;
- asigur repausul la pat în perioada febrila;
- masor zilnic temperatura si notez valorile obtinute în foaia de observatie;
- am asigurat lenjeria de pat si de corp curata si uscata pe care le-
am schimbat de câte ori a fost nevoie;
- calculez bilantul ingesta-excreta pe 24 h;
-
am mentinut tegumentele si mucoasele în stare curata, iar contactul lenjeriei
umede cu pielea a fost de scurta durata;
- observ si masor zilnic temperatura, pulsul, diureza.
Îngrijiri cu rol delegat:
- am administrat medicamentele care au fost prescrise de catre medic
Penicilina G 1 fl 400000 UI / 6h;
- am administrat Paracetamol 3 tb / zi;
- Vitamina C 200 3tb / zi
- Vitamina B1, B12 1f/zi

EVALUARE
În urnma tratamentului administrat, febra a scazut progresiv de la 39,8°C l
a 37°C.
- în prima zi: dimineata T = 39°C
seara T = 38,6°C
- în a doua zi: dimineata T = 37,8°C
seara T = 37°C
3. NEVOIA DE A RESPIRA SI A AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE
Problema1 - disfonie
Etiologia - proces infectios
Semne/Simptome - alterarea vocii
Problema2 - dispnee
Etiologie - proces infectios
- cresterea temperaturii peste valorile normale
Semne/Simptome - respiratie superficiala.
Obiective: Normalizarea respiratiei.
Pacienta sa resimpta calmarea durerii în cel mai scurt timp.
Îngrijiri cu rol propriu:
- asigur un climat corespunzator prin: aerisirea salonului, asigurând
o temperatura de 18 - 22°C, o umiditate corespunzatoare;
- ofer informatii despre evitarea frigului si a umezelii;
- am masurat si notat în foaia de observatie frecventa respiratiilor;
- învat pacienta sa faca gimnastica respiratorie, schimb pozitia la fiecare 2
ore în cursul zilei si-i mentin o pozitie adecvata pentru a favoriza
respiratia;
- i-am explicat pacientei ca trebuie sa respire linistit si profund;
- i-am explicat importanta evitarii consumului de lichide si alimente reci;
- am recomandat pacientului gargara cu ceai de musetel;
- am supravegheat caracterul, frecventa respiratiei, TA, puls si temperatura.
Îngrijiri cu rol delegat:
- am administrat Fenosept 2 tb / zi;
- Vitamina C 200 3tb / zi
- Miofilin 1 tb / 12 h
- Paracetamol 3 tb / zi
- Vitamina B1, B12 1 f/zi
EVALUARE
În urma tratamentului administrat, pacientul are o respiratie normala.

4. NEVOIA DE A ELIMINA
Problema1 - deshidratare
Etiologia - febra, transpiratii abundente
- aport insuficient de lichide
Semn/Simptome - tegumente fierbinti
- senzatie de sete, buze uscate
Problema2 - diaforeza
Etiologia - hipertermie
Semne/Simptome - transpiratii abundente
Obiective: Pacienta sa fie hidratat corespunzator.
Restabilirea echilibrului hidro-electrolitic în 24 h

Îngrijiri cu rol propriu

- fac zilnic bilantul hidric, masurând ingestia si excretia;
- notez atât intrarile cât si iesirile;
-
pentru fiecare grad peste 37°C se va calcula o pierdere suplimentara de 5
00 ml apa;
- asigur igiena corporala riguroasa si schimb lenjeria de pat si de corp;
- aerisesc salonul si voi ajuta pacienta sa-
si mentina tegumentele curate si integre;
- hidratez pacienta cu lichide caldute (2 l /
zi) ceaiuri îndulcite, sucuri de fructe, compoturi, supa de legume;
- am sters tegumentele de transpiratii, i-am facut baie partiala;
-
am schimbat lenjeria pentru a evita alterarea tegumentelor prin contactul pr
elungit cu transpiratia si pentru înlaturarea mirosului neplacut al acestuia.
Îngrijiri cu rol delegat
- am administrat pacientei:
- Paracetamol 3 tb / 24 h,
- Algocamin 1 f i.m.
- Vitamina C 200 3 tb / z i
EVALUARE
Odata cu scaderea temperaturii s-a diminuat si diureza.
Tegumentele nu au fost influientate pe timpul perioadei febrile datorita un
ei bune îngrijiri.

5. NEVOIA DE A SE ALIMENTA sI HIDRATA

Problema - alimentatie insuficienta, atât calitativ cât si cantitativ
Etiologie - proces infectios
- hipertermie
Semne/Simptome - scaderea în greutate
- oboseala, alterarea starii generale
Obiective: Pacienta sa se alimenteze si hidrateze corespunzator în functie d
e vârsta si de necesitati.
Îngrijiri cu rol propriu
- m-am informat asupra preferintelor alimentare;
- explic pacientei împortanta consumului de lichide în cantitati
mici si repetate pentru a se rehidrata;
- am asigurat pacientei o igiena atenta a mâinilor, cât si a cavitatii
bucale înainte si dupa masa;
- am verificat daca alimentele trimise de la bucatarie corespund cu
indicatiile date de medic;
- în perioada febrila, pacienta va beneficia de un regim hidro-lacto-
zaharat constând
în ceaiuri îndulcite si vitaminizate, sucuri naturale, fructe bogate în vitamin
e, supe de legume, brânza de vaci proaspata si dulciuri pentru refacerea ap
ortului caloric;
- voi stimula apetitul pacientei prin crearea de conditii optime în
salon, iar odata cu scaderea febrei, alimentatia va fi diversificata si echili
brata.
Îngrijiri cu rol delegat
La indicatia medicului am administrat:
- Fenosept 2 tb/ zi
- Vitaminele B1, B12 1 f. / zi
- Vitamina C 200- 3 comprimat /zi.

EVALUARE
Pacienta s-a alimentat insuficient atât calitativ în primele zi. Odata cu
normalizarea temperaturii, apetitul pacientei a fost restabilit.

6. NEVOIA DE A DORMI sI A SE ODIHNI

Problema - ore de somn insuficiente
Etiologia - hipertermie
- anxietate
- agitatie
Semne/Simptome - somn agitat cu treziri frecvente
- ochi înceranati
Obiective: Pacienta sa doarma si sa se odihneasca corespunzator vârstei si
starii sale de sanatate.
Îngrijiri cu rol propriu
- asigur un climat corespunzator prin aerisirea salonului, asigurând
o temperatura corespunzatoare de 20 -22°C si o umiditate
corespunzatoare;
- am explicat pacientei necesitatea respectarii orelor de odihna si
somn pentru refacerea organismului epuizat de boala;
- asigur semiobscuritate pe durata somului în încapere si am înlaturat
sursele de zgomot din saloanele vecine;
- întocmesc un program de odihna corespunzator organismului;
- observ si notez calitatea, orarul somnului, gradul de satisfacere a
celorlalte nevoi.
Îngrijiri cu rol delegat
- am administrat medicatia prescrisa de catre medic;
- Vitamina B1, B6 1 f /zi
- Algocamin 1 f per os
- Vitamina C 200 3 tb / zi
EVALUARE
În primele zile pacienta a fost agitata
si nu reusit sa se odihneasca corespunzator. Datorita tratamentului
prescris de medic si a conditiilor favorizante pacienta se odihneste destul d
e bine, ajungând în a doua zi de spitalizare sa se odihneasca aproximativ
9 ore pe noapte.

7. NEVOIA DE A COMUNICA
Problema - comunicare ineficace la nivel afectiv
Etiologia - mediu spitalicesc
Semne/Simptome - izolare, singuratate
- facies trist
Obiective: Pacienta sa comunice eficient cu personalul medico-
sanitar, familia si anturajul.
Îngrijiri cu rol propriu
- creez un mediu de siguranta, liniste;
- conving pacienta sa comunice cu personalul si cu anturajul;
- dau posibilitatea bolnavei sa îsi exprime nevoile, sentimentele
si dorintele sale;
- îi pun în valoare capacitatile, talentele si realizarile anterioare a pacientei;
- îi dau posibilitatea sa i-a singura decizii;
- i-au legatura cu familia si cu prietenii sfatuindu-i sa o viziteze;
- învat tehnici de afirmare de sine, de comunicare, de relaxare;

EVALUARE
La internare bolnava era apatica, necomunicativa, anxioasa, dupa care
a început sa colaboreze cu echipa de îngrijire si cu anturajul.

8. NEVOIA DE A ÎNVĂŢA
Problema - cunostinte insuficiente
Etiologia - lipsa informatiilor
Semne/Simptome - solicita informatii
Obiective: Pacienta sa cunoasca regimul igieno-dietetic si sa-l respecte.
Interventii cu rol propriu
- explorez nivelul de cunostinte a pacientei;
- identific manifestarile de dependenta, sursele lor de dificultate;
- stimulez dorinta de cunoastere a pacientei;
- constientizez pacienta asupra propriilor responsabilitati privind sanatatea;
- organizez activitati educative, folosind metodele de învatamânt cunoscute:
expunerea, conversatia, demonstratia;
- verific daca pacienta a înteles corect mesajul transmis si daca si-
a însusit noile cunostinte.
EVALUARE
Pacienta a acumulat informatiile puse la dispozitie de catre cadrele medical
e specializate, a înteles importanta respectarii unui regim de viata sanatos,
benefic refacerii.

9. NEVOIA DE A SE RECREEA
Problema - dificutate în a îndeplini activitatile recreative
Etiologie - agitatie
- stare depresiva
Semne/Simptome - intoleranta la efort, slabiciune
- oboseala
Obiective: Pacienta sa participe la activitati recreative.
Îngrijiri cu rol propriu
- explorez ce activitati recreative îi produc placere pacientei;
- voi planifica împreuna cu pacienta diferite activitati recreative;
- asigur un mediu corespunzator nevoilor sale;
- o ajut sa se antreneze în diferite activitati si voi avea în
vedere ca activitatile sa nu suprasolicite pacienta, sa nu o oboseasca si sa
îi creeze o stare de buna dispozitie;
- notez reactiile si manifestarile acesteia cu referire directa la starea
de plictiseala si de tristete;
- o voi încuraja sa-
si exprime emotiile si sentimentele în legatura cu problemele care o
macina.
EVALUARE
Pacienta se declara multumit si se simte mult mai
bine de când participa la activitatile recreative.
EVALUARE FINALĂ
Pacientul D.S. în vârsta de 15
ani a fost internata pentru urmatoarele simptome:
temperatura ridicata 39,8°C, inapetenta,
cefalee, diaforeza, disfonie, agitatie, ganglioni mariti de volum si stare gene
rala laterata .
În urma examinarii efectuate i sa stabilit diagnosticul de farigoamigdalita
acuta.
Datorita tuturor îngrijirile efectuate pe parcursul spitalizarii,
si în urma unei bune supravegheri pe parcursul efectuarii interventiilor, ob
iectivele propuse au fost îndeplinite în totalitate.
În momentul actual pacienta se alimenteaza si hidrateaza corespunzator, est
e mult mai echilibrata, mai calma, are un somn linistit si odihnitor si este
receptiva la personalul din jur în orice situatie.
La externare i se recomanda:
- evitarea alimentelor si bauturilor reci, a frigului si umezelii;
- sa adopte o îmbracaminte adecvata sezonului;
respectarea masurile de igiena cu strictete, în special igiena cavitatii bucale
- sa evite efortul fizic si aglomeratia;
- control periodic la medicul de familie;
- sa respecte indicatiile primite precum si tratamentul
conform prescriptiilor medicale:
Paracetamol 3 tb / zi
Vitamina C 200 3 tb / zi
Penicilina G 1 f 400000 UI / 6 h
Miofilin 1 tb / 12 h
Vitamina B1, B12 1 f / zi
Fenosept 2 tb / zi.

CONCLUZII

In lucrarea de fata am prezentat 3 studii de caz eu Amigdalita acuta,

Evolutia pacientilor studiati a fost favorabila, la 3 zile prezentand dependenta
moderata. Gradul de dependenta moderata s-a situat intre 17-18.
Conform teoriei lui Maslow, la pacienti a fost necesara interventia la
nivelul nevoilor de la baza piramidei:

-a bea si a manca;
-a elimina;
-a se misca,
-a se mentine intr-o buna postura;
-a dormi, a se odihni;
-a se imbraca si dezbraca;
-a mentine temperatura eorpului in limite normale;
- a fi curat, a- si proteja tegumentele;
-a evita pericolele;

-a comunica;

-a se recrea;

Celelalte nevoi de la varful piramidei fiind afeetate mai putin

sau deloc.
Evolutia favorabila a fost posibila datorita unui diagnostic precoce, unet
terapii adecvate si sustinute, interventiei chirurgicale, administrarii de antibiotice
cu spectru larg, interventiilor acordate de echipa de ingrijire, asistenta medicala
avand un rol determinant in aplicarea corecta si prompta a ingrijirilor necesare
satisfacerii nevoilor pacientilor.
 BIBLIOGRAFIE

O.R.L. VOL. I - N. Constantinescu, St. Garbea, Gh. Popovici, V.

Racoveanu, I. Tetu, Editura Medicala, Bucuresti, 1964
CHIRURGIE - O.R.L. - St. Garbea, AI. V. Dimitriu, D. Firica, Editura
Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983
OTO-RINO-CERVICO-LARINGOLOGIE - Stefan Surtea, Editura
Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980
ORIENTARI IN OTO-RINO-LARINGOLOGIE - Leonid Teodorescu
E. Stratulat, I. Cornea, Editura Junimea, 1981
AMIGDALITE SI RINOSINUZITE - M. Ionescu, St. Garbea , Editura
Medicala, Bucuresti, 1973
P ATOLOGIE - O.R.L., Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973
 ANEXE

APARATUL RESPIRATOR
AMIGDALITA
AMIGDALECTOMIE
 RECOLTAREA EXUDATULUI FARINGIAN