Arhitectura peisajului

1 Microclimatul urban se caracterizează prin următoarele particularităţi: temperaturi mai ridicate,

umiditate atmosferică mai scăzută, reducerea curenţilor naturali de aer şi intensificarea vârtejurilor
artificiale (datorită construcţiilor), poluarea aerului şi a solului ş.a.
2 Deosebim trei tipuri principale de distribuire a spaţiilor verzi:
 sistemul în pete;
 sistemul în fâşii;
sistemul mixt, cu pete şi fâşii
3 Sistemul în pete formează o suită de pete de vegetaţie diseminate neregulat, rezultând din
răspândirea izolată şi neregulată a unităţilor de spaţii verzi în teritoriul urban, în funcţie de
disponibilităţile de teren.
Elementul de legătură îl reprezintă plantaţiile stradale, acest sistem fiind frecvent întâlnit în oraşe,
în special în cele cu o reţea stradală neregulată şi cu relief variat (de exemplu municipiul Braşov – vezi
fig. 1).
4 Sistemul în fâşii. În această situaţie spaţiile verzi sunt alcătuite din benzi continue, destul de
largi, care reunesc scuarurile, grădinile şi parcurile, formând o reţea cu forme sau regulate, în funcţie de
planul oraşului (de exemplu situaţia municipiului Constanţa - fig. 3). Acest sistem bazat pe continuitatea
spaţiilor verzi, are o bună eficienţă în exercitarea funcţiilor de ameliorare a micro-climatului şi de
diminuare a poluării atmosferei, dar este mai puţin favorabil pentru îndeplinirea completă a funcţiei
recreative, aspect care necesită suprafeţe de obicei mai mari şi mai compacte (de exemplu situaţia oraşului
Buzău).

5 SCUARUL
GRĂDINA PUBLICĂ
PARCUL (ORĂŞENESC)
PĂDUREA - PARC
Aliniamente SPAŢIILE VERZI DIN CARTIERELE DE LOCUIT

SPAŢIILE VERZI DE PE LÂNGĂ SPITALE, SANATORII ŞI STAŢIUNI

BALNEOCLIMATERICE
SPAŢIILE VERZI DE PE TERITORIUL ŞCOLILOR ŞI GRĂDINIŢELOR

GRĂDINILE ŞI PARCURILE ZOOLOGICE

Cu acces limitat PARCURILE ŞI GRĂDINILE SPORTIVE

SPAŢIILE VERZI DIN INCINTA ÎNTREPRINDERILOR ŞI INSTITUŢIILOR
6 indicele global este de 9-26 m2/locuitor
 7 Este o unitate de spaţiu verde cu o suprafaţă relativ mică, de la 0,3 până la maxim 1 ha, destinată
odihnei de scurtă durată sau realizării unui efect decorativ deosebit.

8 Reprezintă unitatea de spaţiu verde cu suprafaţa cuprinsă între 3 şi 20 ha, având drept funcţie
principală asigurarea recreării locuitorilor din raza de deservire, considerată a fi de 1-1,5 km.

9 stilul mixt
10 Este reprezentat prin mari întinderi ocupate cu vegetaţie şi serveşte nu numai pentru odihna
pasivă ci şi pentru diferite manifestări artistice, culturale, ştiinţifice, fiind denumit şi “parc de odihnă
şi cultură”.

11 Spaţiile verzi de pe arterele de circulaţie îndeplinesc multiple funcţii, printre care: decorativă (prin
folosirea combinată a arborilor şi arbuştilor, ca specii, cromatică şi forme variabile), sanitară (crearea unei
ambianţe reconfortante pentru conducătorii auto şi pentru pietoni, protecţie împotriva poluării cu
particule, gaze nocive şi chiar zgomote), protecţie a drumurilor şi a circulaţiei, etc
12 Este situată de obicei în afara perimetrului oraşelor şi poate fi reprezentată de un masiv forestier
de peste 100 ha, existent în raza de folosinţă a respectivului oraş şi amenajat corespunzător pentru
recreare.
De aceea în multe cazuri poartă şi denumirea de pădure de recreere, pădure de agrement sau parc
forestier.
13 Zona de primire şi de odihnă (zona forestieră de tranziţie) - are un grad mai mare de
artificializare, prelucrare, adeseori asemănător unui parc. Această zonă are o suprafaţă mică (15 - 20%),
organizată în aşa fel încât să primească în cele mai bune condiţii publicul. Se doreşte atragerea publicului
vizitator dar şi împiedicarea pătrunderii “la voia întâmplării” în interiorul masivului.
Zona pentru plimbare - necesită investiţii destul de reduse pentru amenajare, dorindu-se păstrarea,
în mare parte, a caracterului natural al pădurii, acesta fiind de altfel, motivul principal pentru care este
vizitată pădurea şi reprezintă 75-80 % din suprafaţa pădurii-parc.
Zona de regenerare (de protecţie) - ocupă maxim 5% din suprafaţa pădurii şi este alcătuită din
teritorii situate atât în zona de primire cât şi în zona de plimbare.
O pădure-parc trebuie să aibă o reţea de drumuri rustice şi alei
14 30%
15 2.000-5.000 4 ha 5000 10000 7.5 ha
16 În cazul bolnavilor de plămâni se recomandă utilizarea de specii care degajă uleiuri eterice şi fitoncide,
vegetaţia fiind sub formă de boschete umbrite, colţuri liniştite sau labirinturi din plante, treiaje acoperite
cu plante agăţătoare, stânci cu cascade sau fântâni arteziene cu apă aromatizată pentru inhalaţii. În
apropierea ferestrelor se vor planta arbori care vor asigura o oarecare umbră, iar speciile floricole utilizate
vor fi lipsite de arome şi moderat colorate. De asemenea, sunt indicate alei, cărări şi poteci umbrite, cu o
pantă uşoară, care să conducă spre locuri liniştite şi odihnitoare
17 10 m2/ elev
18 3-6 ani, norma optimă este de 25 m2 (sub 3 ani) spaţiul optim va fi de 20 m2
19
20 În arhitectura peisageră se foloseşte termenul de sit prin care este definit terenul şi ambianţa
acestuia, cu toate aspectele complexe, ca rezultat al condiţiilor naturale şi al condiţiilor create de om.
21 condiţionează tipul amenajării şi scara de realizare a ansamblului peisagistic.
Pe terenurile vaste se pot organiza spaţii verzi cu o funcţionalitate complexă, realizate la o scară
adecvată, dar pe terenurile mici se pot realiza doar un anumit tip de spaţii verzi, mai mici, cu o organizare
restrânsă, în concordanţă cu dimensiunile reduse şi funcţiile atribuite.
22 se teraseaza
23 pietonale sau auto
24 sub 10 % cred
25 Intrările pentru pietoni au o lăţime de minim 1 m, mai recomandat fiind de 3-3,5 m, pentru a
facilita circulaţia, iar pentru vehicule de minim 2,5 m. peste 10000 persoane 5 m
 26 Aleile situate de-a lungul cursului unei ape nu vor avea traseul paralel cu malurile acesteia.
Ele vor trece prin punctele cele mai atrăgătoare, la nevoie traversând apa peste un pod.
27Dacă două alei se întâlnesc tangenţial, lăţimea din punctul de tangenţă trebuie să fie egală cu
aceea a aleii principale. Ea nu va fi depăşită decât în cazul când, pe axa care uneşte cele două alei se află
un aliniament de arbori sau o construcţie, chioşc, parter, oglindă de apă
28 minim 2.5
29 Dimensiunile unei parcări se stabilesc în funcţie de numărul mediu de vehicule, apreciind că
suprafaţa minimă pentru un autoturism este de cca. 10 - 12 m2.
30 Pe terenurile denivelate, pantele longitudinale maxime admisibile ale aleilor pietonale sunt:
 5 % în cazul îmbrăcăminţilor de asfalt, beton, dale;
 10 % pentru aleile pavate;
 15 % pentru aleile balastate.

31 După natura lor apele pot fi: ape naturale (fluvii, lacuri, râuri, pârâuri, căderi de ape) sau
amenajări de ape (canale, bazine, fântâni, ş.a.).
32 Dacă o apă este limitrofă unei clădiri şi malurile ei sunt joase permiţând o bună vizibilitate pe
distanţa cea mai scurtă, este indicat ca pe această direcţie să se amplaseze o peluză cât mai mare,
evitându-se plantarea unor grupuri compacte de arbori sau arbuşti. Dacă dimpotrivă, malurile înalte şi
abrupte împiedică observarea apei, se vor crea perspective oblice, în direcţia curgerii sau opus acesteia,
care să ofere vizionarea unei porţiuni cât mai mari din luciul apei

33 În amenajările mici se utilizează arbori de talie mică sau chiar mijlocie, cum ar fi: arţarul
globulos, mojdreanul, magnoliile, cireşii japonezi, merii ornamentali, catalpa, tuia columnară, ptelea, ş.a.
34 Expresivitatea peisagistică a diferitelor forme de creştere este şi ea diferită: siluetele
columnare, cele piramidale precum şi cele ovoidale, la care predomină verticala, sunt considerate
forme dinamice iar cele globuloase, larg-globuloase, tabulare şi cele pletoase sunt considerate forme
statice şi sugerează calm şi relaxare în peisaj
 35 Pe lângă coloritul de bază al frunzişului unele specii pot prezenta şi culori tranzitorii (de
primăvară sau de toamnă) iar la unele conifere apare un colorit deosebit în timpul sezonului de iarnă (tab.
2). Astfel, întâlnim nuanţe roşcate sau roşii-purpurii la înfrunzire (Acer platanoides var. schwedleri,
Malus pumila var. niedzwetzkiana, Spiraea bumalda ş.a.), de verde crud (tei, arţari, caprifoi tătărăsc,
lujerii noi de la molid ş.a.), de verde intens argintiu sau albăstrui (lujerii noi de la Picea pungens var.
argentea, Abies concolor, ş.a.), nuanţe violacei sau brunii la unele conifere pe timp de iarnă (Thuja
orientalis, Chamaecyparis pisifera var. squarrosa) toate acestea aducând în peisaj o contribuţie esenţială
la realizarea valorii estetice.
36 querqus robur (Thuja orientalis, Chamaecyparis pisifera var. squarrosa frunzele

37 Frunzişul fin, combinat cu o ramificare mai laxă, conferă siluetelor semitransparenţă, efecte de
jocuri de lumini şi umbre (de exemplu la Betula pendula, Larix decidua, Tamarix ramosissima ş.a.);
frunzişul dens, însoţit de o ramificare viguroasă şi bogată, determină o conturare puternică a siluetelor, o
ecranare completă a vederii şi umbre accentuate (de exemplu, la exemplarele de Aesculus hippocastanum,
Tilia sp., Quercus sp., Chamaecyparis lawsoniana, Thuja sp., Buxus sempervirens ş.a.).

38 forsitia
Chaenomeles japonica
Cornus mas

f39 Lăstarii unor specii se fac remarcaţi în timpul sezonului rece prin coloritul particular (de
exemplu pot avea nuanţe de roşu: Cornus alba var. sibirica, Salix alba var. chermesina; nuanţe de
galben: Cornus stolonifera var. flaviramea, Salix alba var. vitellina; nuanţe de verde crud: Kerria
japonica, Cytisus sp.).
46 minim 0.7 1 m
47 fata de instalatiile subterane 2 m
50 2m
48 0.1 -0.2
Arboricultura
1tisa, stejarul, buxusul
2
 specii cu longevitate foarte mică (sub 50 ani): salcia căprească, salcâmul roşu, cenuşarul
ş.a.
 specii cu longevitate mică (între 50-100 ani): plopul tremurător, salcia albă, sorbul,
mesteacănul ş.a.
 specii cu longevitate medie (între 100 - 300 ani): platanii, plopul negru, sâmbovina ş.a.
 specii cu longevitate mare (peste 300 ani): pinul de pădure, laricele, bradul comun,
stejarii ş.a.
 specii cu longevitate foarte mare (peste 1000 ani): chiparosul de baltă, tisa, arborele
sequoia, ş.a.
3 longevitate medie intre 100-300 ani.
4 Genurile cu lastarire buna sunt: arţarii, teii, carpenii, şi numeroase liane).
5
 5 Specii cu exigenţe mijlocii (mezotrofe): brazii, laricele, molizii, tuia, arţarii, carpenul,
caprifoiul, magnoliile ş.a.
 Cerinte fata de apa.
 Specii hidrofile (exigente faţă de apă) cum ar fi: chiparosul de baltă, aninul negru, frasinul
pufos, sălciile, plopul alb, stejarul de baltă ş.a.
 Specii mezofile (cu exigenţe medii faţă de apă), de exemplu: bradul, laricele, molidul, duglasul,
tisa, castanul porcesc, arborele lalea, pinul negru, ilexul, ş.a.
 Specii submezofile (cu exigenţe modeste faţă de apă): bradul argintiu, ienupărul comun, molidul
argintiu, paltinul de munte, paltinul de câmp, carpenul, mojdreanul, salcâmul japonez ş.a.
 Specii xerofile (cu exigenţe foarte reduse faţă de apă sau care tolerează solurile uscate) cum sunt:
pinul de pădure, jugastrul, cenuşarul, caragana ş.a.
 Specii eurifile (neexigente sau cu o amplitudine ecologică relativ mare faţă de apă), cum sunt:
mesteacănul, catalpa, salbele, oţetarul, socul, ulmul de câmp ş.a.
 În climatul ţării noastre predomină speciile mezofile, care au capacitatea de a-şi regla în anumite
limite consumul de apă.
6
 Specii puternic acidofile (pH = 3,8 - 5,2): Erica sp., Vaccinium mirtillus (afinul de munte), ş.a.
 Specii acidofile (pH = 5 - 6,5): molizii, jneapănul, pinul de pădure, mesteacănul, plopul
tremurător ş.a.
 Specii moderat acidofile (pH = 5,5 - 6,5): brazii, ienupărul comun, laricele, paltinul de munte,
dracila japoneză, fagul, hortensia mare, gorunul, salcia albă, ulmul ş.a.
 7 la inmultirea vegetative
8 Ailanthu fructele sunt samara Cenusarul
9 Scoarta de la Ghinko este galbena la inceput apoi cenusie
10 Tisa este o specie ce prefer un substrar acid
11
Specii heliofile (exigente faţă de lumină), cum sunt: arborele ginkgo, laricele, tuia, arţarul
american, mesteacănul, catalpa, scumpia, sălcioara, glădiţa, hibiscusul, cătina albă, arborele
lalea, platanul, salcâmul japonez, cătina roşie ş.a.
Specii iubitoare de semiumbră cum ar fi: arţarii, teiul cu frunza mică, ilexul, dracila ş.a.
Specii care suportă bine umbra, semiumbra dar şi însorirea (adică au plasticitate ecologică
mare) şi anume: bradul, molidul caucazian, tisa, buxusul, fagul, iedera, mahonia ş.a.
12
 Specii termofile (cu exigenţe mari faţă de căldură), cum ar fi: criptomeria, castanul bun,
arborele Iudei, scumpia, salcia japoneză, ilexul, magnoliile, paulovnia ş.a.
13
Specii mezofile (cu exigenţe medii faţă de apă), de exemplu: bradul, laricele, molidul, duglasul,
tisa, castanul porcesc, arborele lalea, pinul negru, ilexul, ş.a.
14
 specii cu longevitate mică (între 50-100 ani): plopul tremurător, salcia albă, sorbul,
mesteacănul ş.a.
15 - Etajul pădurilor de molid, situat între 800 şi 1.750 m
16 Pana la 1500 m
17 300-400
18 abies pinsapo
19 Abies Nordmanniana bradul de caucaz
20 pinus Grifithii pinul de himalaia
21
Specii care suportă bine umbra, semiumbra dar şi însorirea (adică au plasticitate ecologică
mare) şi anume: bradul, molidul caucazian, tisa, buxusul, fagul, iedera, mahonia ş.a.
22 Picea glauca molid canadian au semintele brune
23 cu trei ace
P. rigida Mill.
P. jeffreyi Grev. et Balf.
P. ponderosa Laws.
24 cu doua ace
P. sylvestris L.
P. mugo Turra
P. nigra Arn.
P. nigra ssp. banatica (Borb.)
Novak
P. banksiana Lamb.
P. pinaster Ait.
P. pinea L.
25 cu cinci ace
P. strobus L.
P. griffithii Mc. Clleland
P. peuce Grieseb.
P. monticola Dougl.
P. cembra L.
P. sibirica Mayr.
P. arista Engelm.

26 juniperus sabina pseudobace negre albastrui

27 Amorpha fructicosa
28 Florile mascule la Abies nordmanniana sunt de culoare: rosii
29 Care din următoarele conifere au frunzele căzătoare toamna larice Larix deciduas
30 tisa, stejarul, buxusul Cryptomeria, buxus querqus
31 Fructul de Lonicera este o baca divers colorata
32 Menţionaţi ce culoare are scoarţa la Betula pendula: scoarta alba
33 Ce culoare are scoarţa la Fagus sylvatica cenusie albicioasa
34 În care familie este încadrat genul Laburnum: Fabaceae
35 Cercis siliquastrum prezintă seminţele de culoare bruna oval eliptice
36 Cum sunt grupate florile la Koelreuteria paniculata: panicule lungi
37 Glicina este: wisteria sinensis
38 Din ce familie face parte genul Wisteria Fabaceae
39 Fructele la Acer sunt disamare cu samare in unghi
40 Paltinul de câmp are denumirea ştiinţifică Acer platanoides
41 Care este denumirea ştiinţifică a jugastrului de Banat Acer monspessulanum
43 În cadrul familiei Celastraceae este inclus genul: genul Euonymus
44 Menţionaţi care este denumirea ştiinţifică a „gârniţei Quecus frainetto
45 Ce specie dendrologică este denumită popular „stejar brumăriu Quercus pedunculiflora
46 Care este denumirea ştiinţifică a gorunului transilvănean ? Quecus polycarpa
47 Menţionaţi originea speciei Platanus occidentalis platanul American de nord
48 Fructele la Symphoricarpos sunt: sunt bace
49 Frunzele la Betula pendula sunt: rhomboidal triunghiulare
50 Ce specii fac parte din familia Caprifoliaceae: lonicera viburnum sambuscus weigela symploricarpos
hurmuz
51 Florile la Sambucus racemosa sunt de culoare: albe- galbeni
52 Ce înălţime are Alnus glutinosa: aninul indigen 25 m Fam Betulaceae
53 Coryllus avellana face parte din familia Corylaceae
54 Care este originea speciei Sophora japonica: China si coreea
55 Ce denumirea populară are specia Tilia cordata: teiul pucios tei cu frunz mica
56 Ce culoare au florile la Symphoricarpos rivularis? Florile sint roz urmuzul fructul alb
57 Care este denumirea ştiinţifică a castanului comestibil? Castanea sativa
58 Fructele la Philadelphus sunt: raceme și cime
59 Cercis siliquastrum are florile de culoare: arboreal iudei roz violacee
60 Care este denumirea ştiinţifică a plopului negru piramidal: populous nigra italic
61
62 . Ce culoare au fructele la Crataegus monogyna? Mici rosii cu o singura samanta
63 Fructele la Deutzia sunt: capsule sferice
64 Menţionaţi care din următoarele specii sunt cu mare amplitudine ecologică faţă de căldură (euriterme)
 Specii euriterme (neexigente faţă de căldură, suportând chiar şi variaţiile termice), şi anume:
pinul de pădure, tuia occidentală, mesteacănul, cătina albă, dârmozul ş.a.

65 Prunus padus Prunus serotina Prunus pensilvenica Prunus laurocerasus

66 Metoda de înmulţire vegetativă la iasomie este:Butasirea
67 Care sunt speciile indicate pentru soluri grele? Specii pentru soluri grele (luto-argiloase şi argiloase):
aninul negru, castanul porcesc, scumpia, alunul, gârniţa, cerul, oţetarul ş.a
 68 Speciile cu exigenţe foarte reduse faţă de apă (xerofile): Specii xerofile (cu exigenţe foarte
reduse faţă de apă sau care tolerează solurile uscate) cum sunt: pinul de pădure, jugastrul,
cenuşarul, caragana ş.a.
69 Ce este fructul la Cotinus coggygria? Este o drupa mica
70 Ce culoare au la maturitate deplină conurile de Chamaecyparis lawsoniana brun
71 Cum sunt fructele la Lonicera japonica sunt mici si negre
72 Menţionaţi care din speciile următoare sunt calcifuge (nu suportă calcarul) calcifuge (mesteacănul,
castanul bun, salcâmul comun, socul roşu ş.a.).
73 Fructele la Campsis radicans sunt numite: capsule
74 In ce familie botanică este încadrat genul Koelreuteria
75 Seminţele la Euonymus verrucosa sunt de culoare: seminte lucioase negre
1. Pentru obţinerea de răsaduri se seamănă în epoca I-a (de iarnă) speciile floricole: Begonie cyclamen
Dianthus chabo Lobelia Petunia Primula
2. Plante floricole mezohidrofile:
3Pământuri horticole (preparate) utilizate în floricultură: mranita pamant de rasadnita gunoi de pasare
pamant de Frunze pamant de telina pamant de rumegus scoarta de copac pamant din namol compost din
materoal textile si Gunoi menajer
4 Specii floricole care se înmulţesc prin rădăcini tuberizate: dahlia si Ranunculus
5 Următoarele specii floricole sunt originare din zonele secetoase (deşertice): Cactusi si plante suculente
stachys cineraria Achillea
6 Specii floricole decorative prin frunze:
7 Specii floricole care se înmulţesc prin bulbi: lalea narcisa lilium
8 Specii floricole care se înmulţesc prin rizomi: cala convalaria lacramioara cana si alstromeria
9 Din grupa plantelor floricole bienale fac parte speciile: althea bellis campanula medium Cheiranthus
cheri Dianthus barbatus Digitalis purpurea Myosotis alpestris Viola w
10 . Organele subterane de la gladiole se pastrează iarna în următoarele condiţii: cu o portiune de tulpina
se depoziteaza nestratificat in ladite la 7 10 grade si umiditatea de 65 70
11 Se seamănă vara pentru producere de răsad: campanula medium Dianthus Barbatus
12 . Sunt plante heliofile următoarele specii floricole: Cactusi Cana Chrysantheum Cyclamen Dahlia
Diannthus Polyanthes Rosa Salvia Zinia
13 Specii floricole care se înmulţesc prin tuberobulbi: Gladiola Freesia Crocus
14 Sunt plante floricole anuale: Ageratum, Alyssum, Antirrhinum, Begonia, Calendula, Callistephus,
Consolida, Cosmos, Dahlia, Eschscholtzia, Gazania, Helichrysum, Ipomoea, Iresine, Limonium (Statice),
Lobelia, Mirabilis, Nicotiana, Nigella, Petunia, Portulaca, Salvia, Tagetes, Tropaeolum, Verbena, Zinnia;
15 Specii floricole cu seminţe mici şi foarte mici: begonia semperf Lobelia erinus Portulaca Antirrhinum
majus Cinerarya Hibryda
16 . Se înmulţesc prin butaşi de frunză următoarele specii floricole: begonia rex sanserveria
17 Specii floricole recomandate pentru mosaic cineraria coleus iresine
18 Organele subterane de la dalia se pastrează iarna în următoarele condiţii: se pastreaza la stratificat in
turba si nisip la 4-9 grade
19 Pentru înfiinţarea culturilor de garoafe în solul serei se utilizează ca material biologic: Butasi
20 În cultura speciilor floricole se folosesc următoarele pământuri naturale: turba pamant de ferifi pamant
de padure pamant de eircacee muschi vegetal pamant de gradina
21 . Specii floricole decorative prin fructe:Nigela damascena si Lunaria
22Din grupa geofitelor rustice fac parte speciile: Convallaria, Crocus, Hemerocallis, Hosta, Hyacinthus,
Iris, Lilium, Narcissus, Paeonia, Stachys, Tulipa, Yucca.
23 Sunt perene hemicriptofite specii floricole: Achillea, Aquilegia, Aster, Cerastium, Chrysanthemum,
Cineraria, Echinops, Gypsophilla, Lavandula, Papaver, Phalaris, Santolina, Sedum;
24 . Plantele decorative prin frunze necesită fertilizare cu cantităţi mai mari de: azot
25 Specii floricole recomandate pentru amenajarea stâncăriilor (alpinariilor): portulaca iberis saxifraga
sedum reflexum
26Cultura în câmp a geofitelor semirustice se înfiinţează : primavera dupa disparitia inghetului
27Specii floricole cu inflorescenţe persistente (imortele): bumbuscute ochiul boulu calestefus ammobium
alatum
28Specii floricole cu tulpini volubile şi agăţătoare: hedera ipomea monstera
29Organul subteran la Alstroemeria aurantiaca este: rizom
30Din grupa geofitelor semirustice fac parte următoarele specii floricole cana poliathes dalia gladiola
31Corectarea pH-ului substratului de cultură de la acid spre alcalin se realizează cu: turba sau calcar
mareste si sulful scade
32 Sunt plante sciofile următoarele specii floricole:
33 Sunt plante de zi lungă următoarele specii floricole: alstromeria Antirrhinum begonia t calendula
callistephus cineraria dahlia petunia gladiola
34. Sunt plante de zi scurtă următoarele specii floricole: crysantheum viola
35 Sunt plante xerofile următoarele specii floricole
36Clasificarea speciilor floricole după cerinţele faţă de temperatură (funcţie de locul de origine)
Mezoterme termofile microterme hechistoterme
37 Substraturile minerale de sinteză utilizate în cultura speciilor floricole:
38 Se cultivă pe substraturi uşoare următoarele specii floricole: cactusi
39 Pentru producerea de răsaduri, semănatul se face prin împrăştiere la speciile: : begonia semperf
Lobelia erinus Portulaca Antirrhinum majus Cinerarya Hibryda
40În funcţe de organul din care provin, butaşii pot fi: de tulpina frunza radacina
41Condiţiile de păstrare ale organelor subterane la specia Canna indica sunt: cu pamant la 4-9 grade
protejat se adauga nisip sau turba pentru protective
42Condiţiile de păstrare ale organelor subterane de la tuberoze sunt: in ladite de 20 22 grade Celsius
43Înfiinţarea culturilor în câmp se face primăvara la următoarele specii floricole: Eschscholtzia, nigella
Consolida allisum maritimim
44Următoarele culturi floricole pot fi înfiinţate, în câmp, din toamnă: bienelele si Eschscholtzia, nigella
Calendula allisum maritimim
45 Din punct de vedere economic, epoca optimă de înfiinţare a culturilor de garoafe din solul serei este:
iarna
46 Materialul biologic folosit la înfiinţarea culturilor de Freesia hybrida este reprezentat de:Tuberobulbi
47 Enumeraţi două lucrări de întreţinere cu caracter special aplicate plantelor floricole pentru mozaic:
tundere si ciupire
48 Organul subteran la cala (Zantedeschia aethiopica) este: rizomul
49 Din grupa plantelor acidofile fac parte speciile floricole: Azalea ferigi
50 Speciile floricole care se înmulţesc prin butaşi:
51 Durata de exploatare economică a unei culturi de Zantedeschia aethiopica, în solul serei, este de:4-6
ani
52 . Durata de exploatare a unei culturi de Strelitzia reginae, în solul serei, este de: 10-12 ani
53 Speciile floricole cu tulpini pendule recomandate pentru vase suspendate sunt: pelargonium peltatum
petunia
54Durata de exploatare a unei culturi de fresia, în solul serei, este de:1 an
55 Ce sunt bulbii? Sunt tulpini aplatizate cu aspect de disc cu noduri foarte apropiate
Rizomii microplaste cu noduri foarte apropiate
Tuberculi microplaste care provin din ingrosarea unui stolon subteran
Tuberobulbi microplaste intermediare intre tubercul si bulb
56 În vederea uscării, se recoltează în fază de deschidere completă a florilor şi colorarea tipică a
bracteelor următoarele imortele tipice: Gomphrena globosa helichrysum bracteatum
57 Următoarele specii floricole sunt în categoria imortelelor tipice:
58 Următoarele specii floricole sunt considerate imortele prin adopţiune:
59Se recomandă ca înmulţirea plantelor prin divizare să se efectueze primăvara la următoarele specii
floricole: aster crisantheum rudbekia la cele care infloresc toamna
60 Se recomandă ca înmulţirea plantelor prin divizare să se efectueze toamna la următoarele specii
floricole: la cele care infloresc primavera phlox si dianthus
62 Care este clasificarea plantelor floricole după cerinţele faţă de durata de iluminare (cu 1-2
8
exemple)? De zi lunga petunia Zinia
de zi scurata viola si frezia
indiferente
63 Materialul biologic folosit primăvara la înfiinţarea culturilor floricole anuale din câmp este
reprezentat de:seminte sau rasad
64 Ciupitul aplicat speciilor floricole are ca scop: desirea tufei
65Precizaţi care sunt lucrările de întreţinere aplicate după semănat în tehnologia de producere a
răsadurilor la speciile floricole anuale:
66 Tunderea lăstarilor se aplică la următoarele specii floricole cultivate în câmp:
67 Tăierile de formare se aplică la următoarele specii floricole cultivate la ghiveci:
68 Termoperiodismul reprezintă: alternanta de caldura zi noapte vara iarna
69 Corectarea pH-ului substratului de cultură de la alcalin spre acid se realizează cu: sulf
70 Ce sunt rizomii? Sunt microplaste cu noduri apropiate
71 Care este clasificarea plantelor floricole după durata ciclului de viaţă (cu 1-2 exemple)?
Anuale
Biennale
Perene
72 Gladiolele se înmulţesc prin: tuberculi
73 Plantele decorative prin flori necesită fertilizare cu cantităţi mai mari de: fosfor si potasiu
74 Clasificarea speciilor floricole faţă de umiditate (cu 1-2 exemple):hidrifile lotus
Higrofile canna mezohidrofile xerofile Agave cactus
75 Speciile floricole geofite îşi transmit perenitatea prin: organelle subterate metamorfozate