Escolar Documentos
Profissional Documentos
Cultura Documentos
Capitolul 1.........................................................................................................................4
Analiza viabilităţii economice...........................................................................................4
1.1. ANALIZA POTENŢIALULUI INTERN.........................................................5
1.2. ANALIZA CHELTUIELILOR.........................................................................6
1.3. ANALIZA RENTABILITĂŢII.........................................................................9
1.4. ANALIZA PATRIMONIALĂ..........................................................................9
1.5. ANALIZA VIABILITĂŢII MANAGERIALE.......................................................11
1.5.1. ANALIZA SUBSISTEMULUI METODOLOGIC......................................11
1.5.2. ANALIZA SUBSISTEMULUI DECIZIONAL...........................................12
1.5.3. ANALIZA SUBSISTEMULUI INFORMAŢIONAL..................................17
1.5.4. ANALIZA SUBSISTEMULUI ORGANIZATORIC..................................20
Capitolul 2.......................................................................................................................31
Studiu de caz. SC EURO-EXPERT SRL........................................................................31
2.1. ANALIZA POTENŢIALULUI INTERN...................................................31
2.2. ANALIZA COSTURILOR.........................................................................43
2.3. ANALIZA RENTABILITĂŢII...................................................................50
2.4. ANALIZA PATRIMONIALĂ....................................................................55
Concluzii şi propuneri.....................................................................................................58
CAPITOLUL 1
Resursele umane reprezintă una dintre cele mai importante investiţii ale unei
organizaţii, ale cărei rezultate devin tot mai evidente în timp. Acestea sunt singurele re-
surse capabile să producă şi să reproducă toate celelalte resurse aflate la dispoziţia unei
organizaţii.
Viabilitatea economică a întreprinderii, performanţele acesteia sunt dependente
de volumul, structura şi eficienţa utilizării resurselor umane, materiale şi financiare.
Resursele umane pot fi abordate din cel puţin două puncte de vedere:
- ca dimensiune şi structura;
- de pe poziţia eficienţei utilizării personalului (productivitatea muncii)
În conceptul de productivitate a muncii, care înseamnă „obţinerea mai multor
produse în aceeaşi unitate de timp”, analiza factorilor de natură economică şi socială au
o pondere tot atât de importantă ca şi aceea a factorilor naturali.
Nivelul şi dinamica productivităţii muncii sunt influenţate de: nivelul tehnic al
producţiei (nivelul calitativ al capitalului fix), pregătirea şi calificarea forţei de muncă,
factori de natură managerială, calitatea condiţiilor de muncă şi a climatului, gradul de
cointeresare materială a factorului muncă, condiţiile naturale etc. Elementul determinant
în atenuarea tensiunii dintre resurse şi nevoi în sporirea veniturilor şi a nivelului de viaţă
îl reprezintă creşterea productivităţii în general, a productivităţii muncii în special.
Creşterea productivităţii muncii se realizează nu prin cheltuirea unei cantităţi
mai mari de muncă, ci prin cheltuirea mai eficientă a acesteia. Unei creşteri procentuale
a productivităţii muncii trebuie să-i corespundă în mod logic, o micşorare a cantităţii
totale de muncă încorporată în produs, deci o scădere a valorii lui.
Analiza potenţialului intern implică pe lângă analiza potenţialului uman şi
analiza potenţialului material, aceasta realizându-se calculând eficienţa mijloacelor fixe,
5
a activelor circulante şi folosindu-ne de indicatori ca: cifra de afaceri, profitul, numărul
de salariaţi, stocuri, creanţe etc.
6
- financiare;
- excepţionale.
Cheltuielile de exploatare reprezintă: materii prime; materiale; combustibil;
energie, apă, alte cheltuieli; lucrări şi servicii executate de terţi; impozite, taxe şi vărsă-
minte asimilate; salarii personal, asigurări şi protecţie socială; alte cheltuieli de exploa-
tări, amortizări şi provizioane.
Cheltuielile excepţionale reprezintă acele cheltuieli care nu sunt legate de activita-
tea normala, curentă a unităţii patrimoniale si se referă la: operaţii de gestiune (despăgu-
biri, amenzi, penalităţi plătite, lipsuri la inventar, donaţii şi subvenţii acordate, pierderi din
debitori diverşi), operaţii de capital (valoarea contabilă a imobilizărilor cedate) etc.
Bilanţul contabil este considerat documentul ce descrie poziţia unei întreprinderi
la un moment dat, indicând şi mărimea rezultatului. Apare însă necesară prezenţa unui
alt instrument de modelare contabilă care să explice modul de constituire a rezultatului
si care să permită desprinderea unor concluzii legate de performanţele activităţii
întreprinderii. Acest instrument este cea de-a doua componentă a situaţiilor financiare şi
anume contul de profit şi pierdere.
7
Dacă bilanţul contabil permite o cunoaştere a poziţiei financiare a întreprinderii,
contul de profit şi pierdere oferă informaţii asupra activităţii întreprinderii, a modului
cum aceasta işi gestionează afacerile prin dimensiunea veniturilor, cheltuielilor şi
rezultatelor pe care le generează.
Veniturile sunt creşteri de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune
(exerciţiul financiar) sub formă de creşteri de active sau de diminuări de datorii care au
ca rezultat creşterea capitalurilor proprii, sub alte forme decât noile aporturi de capital.
Astfel spus un venit este orice creştere de capitaluri proprii sub alte forme decât noile
capitaluri. Astfel spus, un venit este orice creştere de capitaluri proprii, alta decât
creşterea capitalului.
În această definiţie se cuprind veniturile care provin din activitatea curentă a
întreprinderii sau venituri propriu-zise (vânzări, onorarii, comisioane, dobânzi, etc.) cât
şi alte venituri şi plusuri de valori sau câştiguri (plusurile de valoare din reevaluarea
activelor, profiturile din cedarea imobilizărilor, etc.).
Cheltuielile sunt definite de cadrul conceptual al IASC ca diminuări de avantaje
economice, în cursul unui exerciţiu sub forma diminuării activelor sau creşterii
datoriilor şi care au generat o scădere de capitaluri proprii alta decât distribuirile către
proprietarii de capital. Deci orice diminuare de capitaluri proprii alta decât reducerea de
capital social sau distribuirea de dividende constituie o cheltuială. Se pot distinge:
- cheltuieli propriu-zise care rezultă din activitatea curenta (cum sunt costul
vânzărilor, cheltuielile de personal etc.)
- pierderile şi minusurile de valoare (rezultând din catastrofe naturale, din vân-
zarea activelor imobilizate, din variaţia cursului imobiliar etc.) şi care pot sa rezulte sau
nu din activităţi curente ale întreprinderii.
Structura indicatorilor cuprinşi în contul de profit si pierderi este următoarea:
1. Vânzari de mărfuri
2. Producţia vânduta
3. Cifra de afaceri (1+2)
4. Producţia stocată - sold creditor
5. Producţia imobilizată
6. Producţia exerciţiului
7. Venituri din subvenţii de exploatare
8. Alte venituri din exploatare
I. Venituri din exploatare-total (3+4 la 8)
8
21. Rezultatul din exploatare – profit / pierdere (IąII)
22. Venituri din diferenţe de curs valutar
23. Venituri din alte realizări financiare
24. Venituri din dobânzi
III. Venituri financiare-total (22 la 24)
9
Luate la un loc, cele două abordări alcătuiesc concepţia economico-juridică a
patrimoniului, după care acesta este un complex de drepturi şi obligaţii cu elementele
lor evaluabile în bani.
Situaţia echilibrului financiar al societăţii poate fi analizată pe cele trei niveluri
de lichiditate ale bilanţului contabil.
În primul nivel se calculează fondul de rulment, care raportat la totalul activelor
circulante, formează rata de finanţare a capitalului circulant, a cărui valoare acceptată ca
optimă în teorie este de 50%. O valoare cu mult mai mică evidenţiază insuficienţa fon-
dului de rulment în raport cu nevoile de finanţare, pe când o valoare cu mult mai mare
poate însemna o subtilizare a surselor proprii de finanţare în procesul de producţie.
Fondul de rulment reprezintă marja de securitate ce măsoară echilibrul financiar
şi se poate aprecia fie ca diferenţa între capitalurile permanente şi activul imobilizat, fie
ca diferenţă între activul circulant şi datoriile pe termen scurt. Fondul de rulment poate
avea valori pozitive sau negative.
Cum fondul de rulment se utilizează pentru acoperirea parţială a activelor
circulante (îndeosebi stocurile), prezintă importanţă două rate: rata de finanţare a
capitalului circulant şi rata de acoperire a stocurilor.
Nevoia de fond de rulment este expresia echilibrului financiar pe termen scurt, a
echilibrului dintre necesarul şi resursele de capitaluri circulante (ale exploatării). Se
calculează ca diferenţa dintre activele realizabile şi datoriile cu scadenţă mai mică de 1
an (care includ şi veniturile în avans, cont 472).
Necesarul de fond de rulment reflectă nivelul al doilea al bilanţului şi se
caracterizează prin variaţii mai mari decât fondul de rulment, datorită instabilităţii atât a
activelor realizabile cât şi a datoriilor curente cu scadenţă mai mică de un an.
Necesarul de fond de rulment poate fi pozitiv, atunci când activele realizabile
sunt superioare datoriilor curente şi deci, există o insuficienţă de resurse la acest nivel al
bilanţului, care trebuie acoperită prin excedentul de fond de rulment(daca există) sau
prin credite bancare pe termen scurt sau negativ, atunci când activele realizabile sunt
mai mici decat datoriile curente şi deci există un surplus de resurse atrase.
10
Lichiditatea parţială reflectă posibilitatea activelor circulante concretizate în
creanţe şi trezorerie de a acoperi datoriile curente (se scad stocurile deoarece ele
reprezintă activele la care apar cel mai probabil pierderi în cazul lichidării). Acest
indicator trebuie să tindă spre o mărime unitară.
Rata de solvabilitate indică ponderea datoriilor pe termen mediu şi lung în
capitalurile proprii. O rată de solvabilitate de 35-40% este un indiciu al efortului propriu
depus de întreprindere pentru utilizarea corespunzătoare a capitalului propriu.
Gradul de îndatorare reprezintă raportul dintre împrumuturile pe termen lung şi
fondurile furnizate de către acţionari. Acesta este o măsură a levierului financiar –
utilizarea banilor împrumutaţi pentru a mări rentabilitatea generată de către capitalul
acţionarilor. O valoare mare a acestui raport indică o politică de finanţare foarte agre-
sivă, ceea ce înseamnă câştiguri foarte volatile. O valoare mică a acestui raport indică o
politică de finanţare conservatoare şi un risc scăzut, existând posibilităţi reduse de a se
obţine pierderi mari sau câştiguri mari.
11
- analiza instrumentarului managerial utilizat efectiv în exercitarea proceselor şi
funcţiilor manageriale;
- analiza aspectelor metodologice ale managementului, respectiv a
metodologiilor de concepere, funcţionare şi perfecţionare ale sistemului de
management şi componentelor majore ale acestuia (decizională,
informaţională şi organizatorică);
- analiza corespondenţei dintre natura instrumentarului managerial folosit şi
poziţia ierarhică a utilizatorilor acestuia, respectiv a managerilor;
- analiza conţinutului ştinţiific al fiecărui instrument managerial utilizat (sistem,
metodă sau tehnică de management), în sensul evidenţierii etapelor
metodologice pe care le presupune utilizarea acestora;
- analiza funcţiilor componentei metodologice în managementul firmei.
O decizie este o alegere între două sau mai multe alternative. În management,
decizia are un rol extrem de important: permite desfăşurarea eficientă a activităţii orga-
nizaţiei în concordanţă cu mediul în care aceasta funcţionează şi stabilirea şi realizarea
obiectivelor prevăzute.
Managerii iau decizii care privesc grupuri de persoane sau chiar organizaţia în
ansamblul său şi antrenează resurse însemnate. Efectul acestor decizii poate fi resimţit
în prezent sau pe termen mai lung şi uneori se răsfrânge chiar şi asupra carierei celui ca-
re le adoptă. Decizia managerială trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe de raţiona-
litate:
- să fie fundamentată ştiinţific, adică să se bazeze pe folosirea unui instrumentar
ştiinţific adecvat;
- să fie împuternicită, adică să fie adoptată de persoana care are sarcini în acest
sens, care are cunoştinţele, calităţile şi aptitudinile necesare fundamentării
respectivei decizii;
- să fie clară, concisă şi necontradictorie;
- să fie oportună, adică să se încadreze în perioada optimă de elaborare şi
operaţionalizare;
- să fie eficientă, adică să coreleze raportul dintre efectul obţinut şi efortul făcut;
- să fie completă, adică să cuprindă toate elementele necesare înţelegerii corecte
şi, mai ales, implementării deciziei.
12
- aria afectată,
- domeniul funcţional vizat,
- numărul de decidenţi,
- gradul de cunoaştere a informaţiilor necesare adoptării deciziei.
În funcţie de categoria din care fac parte, deciziile necesită cunoaşterea şi fo-
losirea unor tehnici specifice. Pentru exemplificare ne vom referi la următoarele ca-
tegorii de decizii:
- deciziile programate – sunt decizii standard, de rutină şi
- deciziile neprogramate – sunt decizii unice, mai puţin structurate.
Adoptarea deciziilor impune stabilirea unor responsabilităţi clare pentru toţi cei
implicaţi în acest proces. La baza acestor responsabilităţi stau diverse principii. Unul
dintre aceste principii se bazează pe doi factori principali:
- sfera deciziei şi
- nivelul de management.
13
Procesul de adoptare a deciziilor reprezintă ansamblul etapelor pe care le parcur-
ge decidentul atunci când face o alegere. Calitatea deciziei este influenţată atât de deci-
dent, cât şi de corectitudinea etapelor procesului decizional.
Decidentul este persoana sau grupul care alege alternativa dorita. În practica, pu-
tem întâlni decidenţi competenţi sau incompetenţi.
Decidenţii competenţi sunt cei care, în procesul de adoptare a deciziei, îşi valori-
fică talentul şi cunoştinţele pentru a asigura performanţa organizaţiei pe care o conduc.
Decidenţii incompetenţi au, de regulă, una dintre următoarele patru orientări:
- receptivă,
- exploatatoare,
- de tezaurizare,
- de marketing.
14
6. Evaluarea rezultatelor obţinute determină măsura în care obiectivele fixate au
fost îndeplinite şi se stabilesc cauzele care au generat eventualele abateri.
15
Paşii metodei "Monte Carlo" sunt următorii:
1) Se determină variabilele sau componentele cele mai semnificative ale
modelului.
2) Se determină o măsură a eficacităţii pe care o au variabilele modelului studiat.
3) Se schiţează distribuţiile de probabilitate cumulată ale modelului.
4) Se stabilesc şirurile de numere aleatoare care sunt într-o corespondenţă
directă cu distribuţiile de probabilitate cumulată ale fiecărei variabile.
5) Pe baza examinării rezultatelor obţinute se determină soluţiile posibile ale
problemei.
6) Se generează un set de numere aleatoare folosind tabelele de numere
aleatoare.
7) Utilizând fiecare număr aleator şi distribuţia de probabilitate, se determină
valorile fiecărei variabile.
8) Se calculează valoarea variabilă funcţională de performanţă.
9) Se reiau încercările de la pasul 6 şi 8 pentru fiecare soluţie posibilă.
10) Pe baza rezultatelor obţinute se ia o decizie cu privire la soluţia optimă.
3. Tabelul decizional
Reprezintă o tehnică facultativă pentru adoptarea operativă a deciziilor cu
caracter repetitiv. Aplicarea acestor materii presupune întocmirea unui tabel structural
în patru cadrane, în care se stabilesc următoarele:
- primul cadran cuprinde obiectivele
- al doilea - combinaţiile posibile de obiective
- al treilea - acţiuni sau operaţii posibile pentru realizarea obiectivelor
- al patrulea stabileşte alternative decizionale, combinaţii de acţiune sau operaţii
necesare realizării obiectivelor.
16
În exclusivitate multicriteriale, în sensul abordării problemelor decizionale într-
un context mai larg, dat de mediul ambiant naţional
- după frecvenţa adoptării:
Periodice (25%) şi aleatoare (75%).
- după amploarea competenţelor decidenţilor (75%):
Integrale (75%) – adoptate din iniţiativa decidentului fără a fi necesar
• Fundamentarea ştiinţifică
Deciziile satisfac parţial un astfel de parametru calitativ, în sensul că valorifică
informaţii transmise operativ, cu grad corespunzător de agregare şi în cantitatea solici-
tată de decident. Se constată absenţa metodelor decizionale, în special cu fundament
matematic.
• Împuternicirea deciziei – este un parametru calitativ respectat,
deoarece deciziile prezentate sunt adoptate de cei care deţin atribuţiile,
competenţele şi responsabilităţile necesare: managerul
• Integrarea deciziei în ansamblul deciziilor firmei necesită
stabilirea unui sau a unor obiective decizionale care să facă parte din
sistemul categorial de obiective al firmei, ce include obiective
fundamentale, derivate, specifice şi individuale. Chiar dacă firma nu dis-
pune de o strategie detaliată, în care să fie precizate obiectivele,
modalităţile de realizare, resursele, termenele, se poate afirma că
deciziile adoptate contribuie la realizarea obiectivelor previzionate prin
bugetul de venituri şi cheltuieli şi implicit la realizarea misiunii firmei.
• Oportunitatea deciziei – cerinţă exprimată prin aceea că orice
decizie trebuie adoptată şi aplicată într-un interval de timp considerat
optim – atestă că deciziile adoptate se încadrează parţial în acest
parametru. Situaţia este favorabilă pentru că adoptarea respectivelor
decizii a fost dictată, din raţiuni economice şi manageriale, de apariţia
unor probleme majore, complexe, nerezolvate în trecut, este nefavorabilă
deoarece aplicarea, operaţionalizarea acestor decizii nu se urmăresc
întotdeauna cu acurateţe.
Elementele deciziei sunt prezente doar parţial, la marea majoritate a acestora
fiind prezentate decidentul şi data adoptării iar la unele se întalneşte şi termenul de
realizare.
Restul elementelor care dau completitudine deciziei precum: obiectul deciziei,
modalităţi de realizare, responsabilul cu aplicarea şi data aplicării nu sunt precizate.
17
- oblice, când se stabilesc între posturi şi compartimente situate pe nivele
ierarhice diferite, între care nu există relaţii de subordonare nemijlocită, relaţiile fiind de
natura funcţională sau de control.
18
mică a firmei permiţând
aceasta.
2 Principiul flexibilităţii Adaptarea optimă a Conţinutul, circuitul şi
parametrilor sistemului maniera de tratare a
informaţional la multor situaţii
condiţiile exogene şi informaţionale
endogene firmei, (documente) a rămas
modificarea aceeaşi (standard), nu se
caracteristicilor poate vorbi de flexibilitate
sistemului informaţional decât în sfera sistemelor
conform necesităţilor. software folosite.
3 Principiul unităţii Pentru asigurarea Nu există elemente
metodologice a tratării compatibilităţii între metodologice (proceduri)
informaţiilor componentele după care să funcţioneze
informaţionale şi sistemul informaţional şi
integrarea deplină a componentele acestuia la
informaţiilor pe verticala nivel de firmă.
sistemului managerial
este necesară abordarea
unitară a culegerii,
transmiterii şi
prelucrării informaţiilor
din punct de vedere
metodologic.
4 Principiul concentrării Transmiterea selectivă a Nu există o agregare
asupra abaterilor informaţiilor, pe suficientă a informaţiilor
esenţiale verticala sistemului de pe verticala sistemului de
management, respectiv a management, funcţia
informaţiilor ce decizională şi cea
reprezintă abateri operaţională fiind
importante de la influenţate.
obiective, criterii,
mijloace, etc.
5 Principiul asigurării Valorificarea la Fluxul informaţional nu
maximului de maximum a informaţiilor este foarte lung, de obicei
informaţii finale din primare prin folosirea informaţiile primare fiind
fondul de informaţii unor proceduri şi finale.
primare informaţionale mai
rafinate, selectate în
funcţie de cerinţele
proceselor de
management.
6 Principiul eficienţei Permanenta evaluare şi Nu s-au realizat estimări
sistemului comparare a efectelor privind costurile
informaţional cantitative şi calitative funcţionării sistemului
ale sistemului informaţional, deci nu se
informaţional cu poate aprecia eficienţa
costurile realizării şi acestuia.
funcţionării lui.
19
1.5.4. ANALIZA SUBSISTEMULUI ORGANIZATORIC
20
Compartimentele sunt rezultatul agregării unor posturi si funcţii cu conţinut
similar şi / sau complementar reunind persoane care desfăşoară activităţi relativ
omogene şi solicită cunoştinţe specializate dintr-un anumit domeniu, sunt amplasate
într-un anumit spaţiu şi subordonate nemijlocit unei singure persoane.
21
Variabila organizaţională este reprezentată de factorii interni sau externi unităţii
care condiţionează caracteristicile acesteia dar şi factori tipologici utilizaţi în abordarea
comparativa a mai multor firme.
22
3. asigurarea unei conduceri şi a unor servicii funcţionale competente. Un servi-
ciu funcţional nu este eficient pentru întreprindere decât dacă este alcătuit din persoane
responsabile, operaţionale, competente, active şi eficiente.
4. asigurarea economiei de comunicaţii. O structură eficientă trebuie să minimi-
zeze volumul comunicaţiilor nestandardizate şi necodificate
5. folosirea delegării în cadrul procesului de conducere. Pentru problemele cu-
rente de rutină conducerea trebuie să fie descentralizată şi cât mai aproape de exe-
cutanţi.
23
- relaţiile organizaţionale
- ponderea ierarhică.
24
Deoarece firma are o dimensiune mică, multe departamente din organizarea cla-
sică lipsesc sau activităţile aferente acestora sunt realizate de către o singură persoană.
25
organizatorice în
structurii documente specifice:
organizatorice.
organizatorice ROF, organigramă,
fise de post
Asigurarea
corespondenţei
dintre conţinutul,
Principiul cerinţele posturilor
concordanţei de management şi Principiu respectat.
6 cerinţelor postului execuţie cu o serie de Personalul este pregătit
cu aptitudinile particularităţi, de pentru postul pe care îl ocupă.
titularului de post caracteristici
profesionale şi
manageriale ale
ocupanţilor acestora.
Necesitatea adaptării
permanente a
Formula organizatorică este
structurii
concordantă cu complexitatea
Principiul organizatorice la
şi dificultatea obiectivelor.
flexibilităţii modificările ce
7 Principiul este respectat, în
structurii intervin în
sensul că în funcţie de
organizatorice variabilele exogene,
dimensiunea firmei structura
ce influenţează firma
organizatorică se schimbă.
şi managementul
acesteia.
Crearea şi
funcţionarea unor
colective de
Principiul creării de specialişti recrutaţi
colective din diverse
8 Nu este necesar.
intercompartimental compartimente
e pentru rezolvarea
unor probleme
complexe, cu
caracter inovaţional.
9 Principiul Existenţa unui
permanenţei înlocuitor al Este asigurată continuitatea
conducerii managerului în lipsa managementului.
acestuia.
10 Principiul variantei Alegerea celei mai Principiu nerespectat.
optime bune variante de Dimensiunea firmei nu
structură permite o flexibilitate prea
organizatorică din mare în a defini mai multe
mai multe variante variante pentru structura
posibile. organizatorică.
11 Principiul economiei Stabilirea Nu s-a realizat o analiză a
de comunicaţie componentelor volumului informaţiilor care
structurii astfel încât circulă între compartimente,
să se reducă la nerealizându-se o estimare a
strictul necesar costurilor acestora.
26
volumul informaţiilor
înregistrate,
transmise, prelucrate
şi interpretate.
12 Principiul definirii Existenţa unor Nu există descrieri de funcţii
armonizate a interdependenţe între iar fişele de post nu redau
posturilor şi posturi şi funcţii fidel sarcinile, competenţele şi
funcţiilor (acestea ca elemente obiectivele individuale.
de generalizare a
posturilor) în ceea ce
priveşte sarcinile,
competenţele şi
responsabilităţile ce
le revin.
13 Principiul Definirea La nivelul posturilor nu există
interdependenţei obiectivelor derivate, obiective individuale,
minime specifice şi sarcinile, competenţele şi
individuale, a responsabilităţile sunt definite
sarcinilor, ambiguu, neexistând o
competenţelor şi delimitare clară între ele, deci
responsabilităţilor nu se poate vorbi de un astfel
subdiviziunilor de principiu.
organizatorice, astfel
încât să se reducă la
minim dependenţa
dintre ele.
14 Principiul eficienţei Compararea Nu s-a realizat o estimare a
structurii eforturilor reclamate cheltuielilor şi efectelor
organizatorice de funcţionarea economice generate de
structurii cu efectele existenţa unei anumite
generate de aceasta structuri organizatorice, deci
şi obţinerea de nu se poate vorbi de eficienţa
eficienţă. sau ineficienţa structurii.
27
Starea de sănătate a firmei pe termen mediu şi lung este evidenţiată şi de
respectarea corelaţiilor:
I CA ≥ I FS ≥ I N S şi I W ≥ I S
__
I W ≥ I __
S
În analiza potenţialului material sunt abordate cele două categorii de active, fixe
şi circulante prin prisma volumului, structurii, dinamicii şi eficienţei lor.
28
- cifra de afaceri la 1000 de lei mijloace fixe
- profit la 1000 de lei mijloace fixe
IW ≥ I GI
Gradul de înzestrare tehnică este raportul între Valoarea mijloacelor fixe şi
Numărul de salariaţi.
MF
GI =
Ns
CA CA
Nr = sau Nr =
Ac stocuri
Creante
DRC = X 365
CA
Cheltuieli
RCh = X 100
CA
PB
RC = X 100
ChT
29
Rata rentabilităţii veniturilor = Profit brut / Venituri totale
PB
RV = X 100
VT
PB
Ra = X 100
AT
PB
Re = X 100
Cp
Rata rentabilităţii financiare arată capacitatea capitalului investit de a aduce
profit( Profit brut / Capital propriu )
PB
Rf = X 100
Cpropriu
Fond de rulment
- Rata de finanţare a capitalului circulant = X 100
Active circulante
Fond de rulment
- Rata de acoperire a stocurilor = X 100
Stocuri
30
Active circulante
Rata lichidităţii patrimoniului(RLP) = Datorii pe termen scurt X 100
Capitaluri proprii
Rata solvabilităţii patrimoniale(RSP) = X 100
Total pasiv
Datorii totale
Rata datoriilor(RD) = Total pasiv X 100
CAPITOLUL 2
31
miei naţionale, corelate cu practica internaţională, se face pentru a se asigura com-
parabilitatea datelor în acest domeniu.
Dimensionarea raţională a numărului de personal constituie o problemă deose-
bită în utilizarea eficientă a acesteia şi crearea condiţiilor materiale pentru acţiunea în-
tregului complex de factori motivaţionali.
ICA >IN
IW >IN
I +E
Kt =
N
Nf
Kf =
N
32
• coeficientul intrărilor (Ki) (ieşirilor - Ke) de personal determinat prin ra-
portarea intrărilor (ieşirilor) de personal la numărul mediu de personal:
I E
Ki = ; Ke =
N N
Stabilitatea (Si) în aceeaşi firmă se determină pentru fiecare salariat ca raport în-
tre vechimea salariatului în firma analizată (Vi) şi vechimea totală în muncă (VT) a aces-
tuia, folosind relaţia:
V
Si = i
VT
∑i⋅ N i
Sm = i =1
n
∑N
i =1
i
33
Caracterizarea sintetică a nivelului de calificare a personalului se face utilizând
coeficientul calificării medii ( K ), calculat ca medie aritmetică ponderată între ca-
tegoria de încadrare şi numărul personalului din categoria respectivă din firma analizată,
folosind relaţia:
n
∑ N ⋅K i i
K= i =1
n
∑Ni =1
i
Kl
Kc =
K
∑h ⋅t i i
K= i =1
n
∑hi =1
i
Analiza utilizării resurselor umane are două laturi ale folosirii resurselor
umane, şi anume:
• folosirea extensivă, respectiv a utilizării integrale a fondului de timp de
muncă;
• folosirea intensivă, respectiv creşterea gradului de eficienţă a utilizării
resurselor, aspect reflectat de indicatori ca: productivitatea muncii,
productivitatea marginală şi profitul pe salariat.
34
• calea intensivă, prin reducerea cheltuielilor de timp de muncă pe
unitatea de produs (creşterea productivităţii muncii).
Pentru analiza utilizării fondului de timp de muncă se folosesc o serie de
indicatori, dintre care menţionăm:
• fondul de timp calendaristic (Tc);
• concedii legale, sărbători şi zile de repaus legal (Clr);
• fondul de timp maxim disponibil pentru lucru (Tmd = Tc – Clr);
• timp efectiv lucrat (Te);
• timp neutilizat din fondul de timp maxim disponibil, care poate fi deter-
minat de: întreruperi, concedii de maternitate, program redus, învoiri, ab-
senţe nemotivate ş.a. (Tn = Tmd – Te);
• timp lucrat suplimentar (Ts).
Pe baza datelor de mai sus se calculează gradul (indicele) de utilizare a fondu-
lui de timp maxim disponibil (GFmd) prin raportarea timpului efectiv lucrat (Te) la fon-
dul de timp maxim disponibil (Tmd).
Te
G Fmd = 100
Tmd
Te
Dz =
T' e
b) Durata medie efectivă a zilei de muncă în timp normal ( D zn ) se calculează
pentru separarea influenţei timpului lucrat suplimentar şi ce determină prin raportarea
timpului total de om-ore efectiv lucrate în timp normal (T1) la timpul total de om-zile
efectiv lucrat (T2), folosind relaţia:
T1
D zn =
T2
35
c) Durata medie a unei luni de lucru ( D l ) evidenţiază numărul mediu de zile
efectiv lucrate de un muncitor în cursul unei luni şi se determină prin raportarea nu-
mărului total de om-zile lucrate efectiv (T2) la numărul mediu scriptic al muncitorilor
din luna analizată ( N s ), folosind relaţia:
T2
Dl =
Ns
Qf = N ⋅ T ⋅ Wh ⇒ ∆ Qf = Nc (Tl – Tp)Whp
C1000 =
∑q ip c ip
1000
∑q ip p ip
CFp CFp
ΔCF 1000 = 1000 − 1000
N c ⋅ Tc ⋅ Whp N c ⋅ Tp ⋅ Whp
36
• rata rentabilităţii financiare a capitalului permanent;
• indicatori de eficienţă ai elementelor de activ ş.a.
Q T
WM = sau Wm =
T Q
Q Q Q
Wa = ; Wz = ; Wh =
N T t
Q c /Tc W
IW = = c 100
Q p /Tp Wp
37
Din relaţia de mai sus rezultă că variabilele productivităţii sunt: volumul produc-
ţiei (Q) şi numărul de salariaţi (N) sau timpul efectiv lucrat (T).
Pentru cunoaşterea mai bună a dinamicii productivităţii muncii şi a factorilor de
influenţă, productivitatea muncii se calculează pe întreg personalul şi separat, pe ca-
tegorii de personal, cu ajutorul următorilor indici:
S
a) Indicele productivităţii muncii cu structură fixă ( I Wf ), determinat cu relaţia:
ISWf =
∑W T c c
∑W T p c
S
Indicele productivităţii muncii cu structură fixă ( I Wf ) elimină influenţa schim-
bărilor produse în structura timpului consumat pentru executarea cantităţii de produse
fabricate în perioada curentă (efectivă), în comparaţie cu structura timpului total
programat pentru executarea cantităţii de produse programate.
S
b) Indicele productivităţii schimbărilor structurale ( I Ws ), determinat cu relaţia:
I SWs =
∑W T : ∑W T
p c p c
∑T ∑T
c p
S
Indicele productivităţii schimbărilor structurale ( I Ws ) evidenţiază influenţa
schimbării structurii consumului de timp realizat (efectiv) faţă de structura timpului
programat.1
Analiza efectelor economico-financiare ale modificării productivităţii muncii
se face cu ajutorul unei metodologii stabilite şi în funcţie de modul de calcul şi expri-
mare a acesteia. Astfel, în cazul determinării pe baza indicatorilor valorici (producţie
marfă fabricată, cifră de afaceri etc.), modificarea productivităţii muncii se reflectă în
următorii indicatori:
• valoarea producţiei marfă;
• valoarea adăugată;
• cifra de afaceri;
• rezultatul financiar potenţial aferent producţiei fabricate;
• cheltuielile cu salariile la 1000 lei producţie marfă;
• cheltuieli fixe la 1000 de lei producţie marfă.
1
Ca metodă de lucru se calculează întâi indicele productivităţii cu structura variabilă (Σ WcTc/Σ WpTp), apoi indicele
cu structură fixă, iar din raportul dintre indicele cu structură variabilă şi indicele cu structură fixă rezultă indicele
schimbărilor structurale.
38
ΔQ Q1 − Q 0
Wm = =
ΔT T1 − T0
ΔQ ΔT
E= : ⇔
Q T
ΔQ T Wm
E= ⋅ =
ΔT Q W
P Q f CA P
= ⋅ ⋅ ⇔ Ps = W ⋅ %CA ⋅ %P
S N Q f CA
I p/s =
( P/S )1 100
(P/S) 0
39
Δ Qf /N = (Q f /N) 1 ⋅ (CA/Q f ) 0 ⋅ (P/CA) 0 − (P/S) 0
40
Tabelul 2.2
NR. REALIZĂRI
CATEGORII DE PERSONAL
CRT. 2005 2006 2007
0 1 2 3 4
1 Personal direct productiv 1 2 2
2 Personal indirect productiv 0 0 0
3 Total 1 2 2
4 Personal TESA 0 0 0
5 TOTAL PERSONAL (3+4) 1 2 2
Tabelul 2.4
NR. REALIZĂRI
CRT INDICATORI UM 2005/200 2007/200
. 2005 2006 2007
6 5
Mii
1 Cifra de afaceri (CA) 40998 51070 0.802 67664 0.754
lei
2 Număr de salariaţi(Ns) Nr. 1 2 0.5 2 1
Mii
3 Productivitatea muncii(W) lei / 40998 25535 1.604 33832 0.754
sal.
41
Mii
4 Fond salarii(Fs) 5540 6852 0.808 7685 0.89
lei
Mii
5 Salariul mediu / an(S) lei / 5540 3426 1.61 3842 0.89
an
Aşa cum rezultă din tabelul de mai sus, în intervalul 2005 – 2006, I CA ≤ I FS
(0.802 < 0.808) şi (1.604 < 1.61) ceea ce reflectă o situaţie negativă, corelaţiile nefiind
respectate.
Tabelul 2. 5
NR. REALIZĂRI
CRT INDICATORI
. 2005 2006 2007
1 Cifra de afaceri la 1000 lei MF 3688.86 4389.71 6627.22
2 Profitul la 1000 lei MF 2758.59 1831.18 3617.33
Primul indicator a avut o evoluţie pozitivă. La fel şi cel de-al doilea indicator are
o evoluţie pozitivă, crescând din anul 2006 până în 2007.
Tabelul 2.6
NR. REALIZĂRI
CRT INDICATORI UM 2005/200 2007/200
. 2005 2006 2007
6 6
Mil.
1 Mijloace fixe (MF) 11114 11634 0.95 10210 1.13
Lei
2 Număr de salariaţi(Ns) Nr. 1 2 0.5 2 1
Mii
Grad de înzestrare
3 lei / 11114 5817 191.06 5105 113.94
tehnică (GI)
sal.
Mii
4 Productivitatea muncii(W) lei / 40998 25535 160.55 33832 75.47
sal.
Tabelul 2.7
NR. REALIZĂRI
CRT INDICATORI UM
. 2005 2006 2007
1 Cifra de afaceri (CA) Mil. Lei 40998 51070 67664
2 Stocuri Mil. Lei 10328 0 0
3 Rotaţia stocurilor Nr. Rot. 3.96 - -
42
4 Durata unei rotaţii Zile 90.90 - -
Tabelul 2.8
NR. REALIZĂRI
CRT INDICATORI UM
. 2005 2006 2007
1 Creanţe Mil. Lei 11858 8551 8960
2 Cifra de afaceri (CA) Mil. Lei 40998 51070 67664
Durata recuperării
3 Zile 105.570 61.11 48.332
creanţelor
Valorile ideale ale indicatorului se situează între 0 şi 30 de zile. În acest caz va-
lorile de recuperare a creanţelor sunt cu mult mai mari peste cele normale, ca urmare a
faptului că ritmul de creştere a creanţelor depăşeşte ritmul de creştere a cifrei de afaceri.
43
• venituri extraordinare includ veniturile din despăgubiri, penalităţi încasate
etc.
1000
în care: C v - rata de eficienţă a costurilor (costuri la 1000 lei venituri);
∑ ci - suma costurilor (exploatare + financiare + extraordinare);
∑ v i - suma veniturilor (exploatare + financiare + extraordinare);
ci – costurile „i” la 1000 lei venituri (rata de eficienţă a costurilor pe
categorii de costuri);
gi – greutatea specifică a veniturilor „i” în veniturile totale.
Analiza comparativă a costurilor cu veniturile, cu ajutorul modelului prezentat,
presupune stabilirea obiectivelor urmărite, şi anume:
• determinarea abaterii absolute şi relative a costurilor la 1000 de lei venituri
faţă de baza de comparaţie;
• identificarea factorilor de influenţă;
• determinarea nivelului şi sensul influenţei factorilor;
• stabilirea măsurilor ce se impun pentru îmbunătăţirea activităţii.
Δ g = ∑ v1i 0i − C v0
g c 1000
100
−∑
1000 g v1 i c 0 i
Δ ci = C v1
100
44
respectiv „costurile la 1000 de lei cifra de afaceri” (CCA1000). Modelul de analiză este
următorul:
1000
1000 C
ICCA = CA11000 100
CCA0
ΔC CA = ∑ 1 i 0i − ∑ 0i 0i 1000
q q c q c
∑ q1 i p 0i ∑ q 0i p 0i
ΔC CA = ∑ 1 i 0i − ∑ 1 i 0i 1000
p q c q c
∑ q1 i p1 i ∑ q1 i p 0i
45
ΔC CA = ∑ 1 i 0i − ∑ 1 i 0i 1000
c q c q c
∑ q1 i p1 i ∑ q1 i p1 i
+ ∑ q i c vui
1000 1000 1000 1000
CT = CF + CV = CF
Indicele nivelului costurilor totale la 1000 de lei cifră de afaceri (producţie fa-
bricată) este dat de relaţia:
CT1
1000
1
I CT = 1000
100 = g
I − 1 + 1
CT0 CA
În baza celor de mai sus se pot estima costurile totale la 1000 de lei cifră de afa-
ceri în perioada următoare cu relaţia:
g
I CA =
I CT + g −1
46
În practica economică apare necesitatea de adoptare a unor măsuri de corecţie
într-o anumită perioadă, pentru încadrarea într-un nivel dat al cheltuielilor la 1000 de lei
cifră de afaceri sau producţie fabricată la finele anului. În acest caz se analizează
structura vânzărilor pe subdiviziuni de timp (trimestre, semestre) şi nivelul cheltuielilor
la 1000 de lei aferente perioadei, identificându-se locurile în care s-au înregistrat abateri
şi luarea de măsuri corespunzătoare.
47
Nr = ∑ Ci 1000
CA
CA ⋅ K
E=
100
Tabelul 2.9
NR. CATEGORII DE REALIZĂRI
48
2007/200
CRT 2005/200
CHELTUIELI 2005 2006 2007 6
. 6 (%)
(%)
1 Cheltuieli materiale - total 2637 14626 554.64 6664 45
Lucrări şi servicii
2 2632 6913 262 12583 18.2
executate de terţi
Impozite, taxe şi
3 26 1198 4607.6 1633 136
vărsăminte asimilate
Cheltuieli cu personalul -
4 1113 3715 333 7253 195
total
Cheltuieli cu amortizările
5 2658 4928 185 4636 94
şi provizioanele
CHELTUIELI DE
6 9040 30182 333 31240 103
EXPLOATARE – TOTAL
CHELTUIELI
7 1361 411 30.1 0 0
FINANCIARE – TOTAL
CHELTUIELI
8 0 0 0 0 0
EXCEPTIONALE
9 TOTAL CHELTUIELI 10401 30593 29413.5 31240 10211
Tabelul 2.10
NR. Structura
CATEGORII DE
CRT
CHELTUIELI [mil.lei] 2005 2006 2007
.
1 Cheltuieli materiale - total 29.1 46.48 20.33
Lucrări şi servicii executate de
2 29 22.9 40.37
terţi
Impozite, taxe şi vărsăminte
3 0.28 3 5.22
asimilate
4 Cheltuieli cu personalul - total 12.22 12.3 20.25
Cheltuieli cu amortizările şi
5 29.4 15.32 13.83
provizioanele
CHELTUIELI DE
6 100 86.9 100 98.65 100 100
EXPLOATARE – TOTAL
CHELTUIELI FINANCIARE –
7 13.1 1.35 0
TOTAL
CHELTUIELI
8 0 0 0
EXCEPTIONALE
9 TOTAL CHELTUIELI 100 100 100
49
100%. În această categorie ponderea cea mai mare o au cheltuielile
materiale(29.1% 46.48% şi 20.33%).
• Cheltuielile financiare se menţin la fel din 2005 până în 2006, iar în 2007
scad la 0.
• Firma nu prezintă cheltuieli excepţionale ceea ce este un aspect pozitiv.
RBE
rRBE = 100
Q e ; Q v ; CA
RE
rRE = 100
Q v ; CA; VE
în care: VE venituri din exploatare.
RN
rQv,CA = 100
Q v ; CA
50
RB RN
rVT1 = 100 ; rVT2 = 100
VT VT
RB RN
rCT1 = 100 ; rVT2 = 100
CT CT
c) rQv,CA este cea mai folosită dintre ratele de profitabilitate, atât de către analiştii
interni (manageri sau consilieri ai acestora), cât şi de analiştii externi. Nivelul acesteia
măsoară sintetic nivelul de profitabilitate degajat de firmă în activitatea sa de producţie
51
şi comercializare. De asemenea, nivelul profitabilităţii comerciale este afectat de struc-
tura financiară a firmei şi poate suferi modificări substanţiale sub efectul modificării
acesteia, în timp ce alte niveluri de profitabilitate sau de rentabilitate rămân constante.
Profitabilitatea comercială are şi un alt neajuns, determinat de modul de formare
a profitului net, în sensul că acesta poate include, pe de o parte, profitul aferent pro-
ducţiei stocate, iar pe de altă parte, el mai poate include şi profitul din activitatea fi-
nanciară şi cea extraordinară. Prin urmare, se poate aprecia că profitul net nu este strict
aferent cifrei de afaceri şi, din acest punct de vedere, nivelul profitabilităţii comerciale
este distorsionat.
d) rVT evidenţiază profitabilitatea generală a firmei, în formă brută sau netă, după
cum rezultatul exerciţiului utilizat, înainte sau după impozitare. Această rată exprimă
mai bine profitabilitatea, comparativ cu cea anterioară, întrucât ea cuprinde rezultatele
din toate activităţile generatoare de profit ale firmei.
52
este capitalul, atât sub formă de surse de finanţare, cât şi sub formă de utilizări
(elemente de activ).
Utilizarea mijloacelor economice în aprecierea rentabilităţii firmei se justifică, în
primul rând, prin faptul materializării în patrimoniu a capitalului investit într-o afacere,
iar, în al doilea rând, elementele patrimoniale sunt mai sugestive informaţional atunci
când se vorbeşte de gestiunea resurselor, profitabilitatea activităţii şi, implicit,
rentabilitatea firmei, ele fiind direct implicate în derularea procesului de exploatare.
Ratele de rentabilitate pot avea o dublă semnificaţie informaţională şi anume:
• măsoară succesul firmei în utilizarea surselor de
finanţare pentru a genera profit;
• evidenţiază nivelul de remunerare a capitalului investit,
comparativ cu alte oportunităţi de investiţii.
Rentabilitatea firmei se determină, aşa cum s-a prezentat anterior, prin raporta-
rea indicatorilor de rezultate la unul din indicatorii de efort, dintre care menţionăm: ac-
tiv total (AT), capital investit (Ki) sau capitalul propriu (Cpr). Prin urmare, principalele
rate de rentabilitate pot fi considerate următoarele:
• rentabilitatea capitalului total determinată cu ajutorul ratei
economice de rentabilitate a capitalului total (rAT), folosind relaţiile:
RBE RE
rAT1 = 100 ; rAT2 = 100
AT AT
RBE RE
rKi 1 = 100 ; rKi 2 = 100
Ki Ki
RN
rCpr = 100
C pr
53
exprimă nivelul de remunerare a aporturilor de capital şi măsoară eficienţa cu care a fost
utilizat capitalul investit în afacere, indiferent de provenienţa acestuia. Această rată este
apreciată ca fiind cea mai recunoscută manieră de apreciere a performanţei firmei, ea
putând apărea într-o formă brută şi netă, şi anume:
• rentabilitatea brută a capitalului investit (rKi) măsoară
capacitatea firmei de a-şi reînnoi capitalul investit, gradul de eficienţă a
firmei fiind cu atât mai mare cu cât durata acestei reînnoiri este mai
mică. Această rată se apreciază, în economiile dezvoltate, de minim 25%,
adică capitalul investit trebuie recuperat în maxim patru ani. Ea se deter-
mină cu ajutorul relaţiei:
RBE
rKi = 100
AIB + NFR + D b
RE
rnCi = 100
AIN + NFR + D b
54
Tabelul 2.11
NR. REALIZĂRI
CRT INDICATORI UM
. 2005 2006 2007
1 Cifra de afaceri (CA) Mil. Lei 40998 51070 67664
2 Cheltuieli materiale Mil. Lei 2637 14626 6664
3 Cheltuieli cu personalul Mil. Lei 1113 3715 7253
4 Cheltuieli totale Mil. Lei 19467 61973 64009
Rata cheltuielilor
5 Lei 64.32 286.39 98.48
materiale la 1000 lei CA
Rata cheltuielilor cu
6 Lei 27.14 72.74 107.19
personalul la 1000 lei CA
Rata cheltuielilor totale la
7 Lei 474.82 1213.49 945.98
1000 lei CA
Tabelul 2.12
NR. REALIZĂRI
CRT INDICATORI
. 2005 2006 2007
1 Rata rentabilităţii costurilor 157 34 57
2 Rata rentabilităţii veniturilor 74 41 54
3 Rata rentabilităţii activelor totale 80.31 41.42 42.39
4 Rata rentabilităţii economice 101.038 43.803 44.64
5 Rata rentabilităţii financiare 101.2 42.5 43.4
55
NR. REALIZĂRI
CRT INDICATORI
. 2005 2006 2007
1 Active circulante 26550 39706 76906
2 Datorii pe termen scurt 763 1395 2198
3 Fond de rulment 9565 -1395 -2198
4 Stocuri 10328 0 0
5 Creanţe 11858 8551 8960
6 Nevoia de fond de rulment 21423 7156 6762
7 TREZORERIA NETĂ (3-7) -20468 5761 4564
Indicatori financiari
Tabelul 2.14
NR. REALIZĂRI [%]
CRT INDICATORI
. 2005 2006 2007
1 Rata de finanţare a capitalului circulant 92.61 0 0
2 Rata de acoperire a stocurilor 92.61 0 0
Tabelul 2.15
NR. REALIZĂRI
CRT INDICATORI
. 2005 2006 2007
1 Rata lichidităţii patrimoniului 3479.68 2846.3 35116.89
2 Rata lichidităţii parţiale (intermediare) 2126.081 2846.3 35116.89
3 Rata solvabilităţii patrimoniale 383.81 3586.37 3863.42
4 Rata datoriilor 100 100 100
56
- Rata lichidităţii parţiale are valori peste pragul limită de 100%, ceea ce
demonstrează că firma nu întâmpină dificultăţi în a-şi onora datoriile.
- Rata solvabilităţii patrimoniale înregistrează în anii 2006, 2007 valori care
depăşesc cu mult valorile normale (60-70%)
- Firma are un grad ridicat de îndatorare.
57
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
- Indicele cifrei de afaceri este mai mic decat indicele fondului de salarii iar
indicele productivităţii este mai mic decât indicele salariului mediu, adică
nu sunt respectate corelaţiile.
- Cifra de afaceri şi profitul au crescut în intervalul studiat
- În anul 2006 înzestrarea tehnică a depăşit dinamica productivităţii muncii
- Durata recuperării creanţelor este foarte mare, deoarece ritmul de creştere a
creanţelor depăşeşte ritmul de creştere al cifrei de afaceri
- Cheltuielile totale au crescut deoarece şi cifra de afaceri a crescut
- Cheltuielile de exploatare au crescut ca pondere în totalul cheltuielilor, în
această categorie ponderea cea mai mare o au cheltuielile materiale
- Cheltuielile financiare se menţin la fel din 2005 până în 2006, iar în 2007
scad la 0
- Firma nu prezintă cheltuieli excepţionale ceea ce este un aspect pozitiv
- Rata rentabilităţii resurselor ocupate (a activelor) înregistrează valori peste
pragul limită de 1%. Valorile indicatorului înregistrează o scădere foarte
mare în anul 2006 faţă de anul 2007, ceea ce indică un aspect negativ.
- Rata rentabilităţii veniturilor, ceea ce înseamnă creşterea profitului într-un
ritm mai alert decât cel al veniturilor, deci o îmbunătătire relativa a
activităţii firmei.
- Rata rentabilităţii economice se situează in anul 2006 peste pragul de 5% şi
creşte în 2007.
- Rata rentabilităţii financiare, care arată capacitatea capitalului investit de a
produce profit, creşte.
- Firma a înregistrat un fond de rulment negativ ceea ce înseamnă un deficit
de lichidităţi potenţiale
- Nevoia de fond de rulment, având valori pozitive arată faptul că
necesităţile temporare sunt mai mari decat sursele temporare posibil de
mobilizat.
- Trezoreria netă având valori pozitive, semnifică o autonomie financiară a
firmei pe termen scurt.
- Rata de finanţare a capitalului circulant şi Rata de acoperire a stocurilor
înregistrează valori peste 50%
- Rata lichidităţii parţiale are valori peste pragul limită de 100%, ceea ce
demonstrează că firma nu întâmpină dificultăţi în a-şi onora datoriile.
- Rata solvabilităţii patrimoniale înregistrează în anii 2006, 2007 valori care
depăşesc cu mult valorile normale (60-70%)
- Firma are un grad ridicat de îndatorare.
58