Catalina, fata de imparat este personajul principal si individual din poemul filozofic

“Luceafarul”. Ea isi face aparenta inca din prima strofa a poemului, unde este realizata descrierea
ei. In versul “Din rude mari imparatesti” este evidentiata originea imparateasca a fetei.
De asemenea, prin versul “o prea frumoasa fata”, scoate si exprima perfectiunea
frumusetii fizice. Totodata versul “si era una la parinti” scoate in evidenta unicitatea
terestra.

Catalina este un nume vechi. Catalina este o femeie originala dominata de ratiune, inclinata
spre intelectualitate. Acest nume este potrivit pentru personajul principal al operei.
Fata nu e ofiinta obisnuita, e un personaj feminin de o frumusete desavarsita cu o
multitudine de calitati.

Fata de imparat este o fire romantica si visatoare, trasaturi care se desprind prin caracterizarea
indirecta. Aceasta tinde spre perfectiune, iubeste o fiinta superioara, dorind sa se autodepaseasca.
Indragostita, Catalina are nostalgia astrului iubiri, si -i adreseaza pentru a treia oara
chemarea, dar de aceasta data Luceafarul semnifica steaua norocului “ Cobori în jos,
luceafăr blând,/Alunecând pe-o rază,/Pătrunde-n casă și în gând/Și viața-mi luminează! “

Catalina aspira inca la iubirea ideala pentru Luceafar “O, de luceafărul din cer/ M-a prins un dor
de moarte.” . Acest dor de moarte ilustreaza dualitatea fiintei pamintene, aspiratia specific umana
spre absolut, dar si atractia spre fiinta inaccesibila.