UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

Biomateriale şi Dispozitive Medicale

Aplicații biomedicale ale nanotuburilor de

carbon

Student: Mihai-Lucian BARBU

Profesor coordonator: S.L Dr. Ing Alexandru Mihai GRUMEZESCU

2018
 Mihai-Lucian BARBU

Datorită structurii sale unice şi a proprietăţilor fizice şi chimice remarcabile,

nanotuburile de carbon au atras atenţia atât în educaţie, cât şi în industrie de la descoperirea
lor în anul 1991. Ca orice nanomaterial de carbon unidimensional, nanotuburile de carbon
reprezintă unul dintre cei mai atrăgători candidaţi pentru o varietate de aplicaţii în diferite
domenii, variind de la electronică, senzori, energie şi ştiinţă biomedicală la structurarea
materialelor (1).

Nanotuburile de carbon constau exclusiv din atomi de carbon aranjaţi într-o serie de
inele condensate de benzen, laminate într-o structură tubulară. Acest inedit nanomaterial
artificial aparţine familiei fulerenelor, a treia formă alotropică de carbon împreună cu grafitul
şi diamantul, care se găsesc în forme naturale sp2 (planare) şi sp3 (cubice) (2) .

Nanotuburile de carbon sunt foi de grafenă laminate într-un cilindru fără sudură, care
poate fi deschis sau închis, având un raport de aspect ridicat cu diametre de la câţiva
angstromi la zeci de nanometri şi lungimi diferite în funcţie de aplicaţie care pot fi de la
câţiva centrimetri până la jumătate de metru. Nanotuburile de carbon fabricate dintr-o singură
foaie de grafenă au ca rezultat nanotuburi cu un singur perete, în timp ce mai multe foi de
grafenă formează nanotuburi de carbon cu mai mulţi pereţi (1).

Cele mai folosite metode de obţinere a nanotuburilor de carbon sunt: descărcarea în

arc electric, depunerea chimică de vapori, ablaţia laser (3).

Toate metodele folosesc o sursă de carbon şi o sursă de energie pentru a forma

nanotuburile. Sursa de carbon poate fi reprezentată de electrozii de carbon sau de gaze, în
timp ce energia poate proveni din descărcarea arcului sau din căldura în cazul depunerii
chimice în stare de vapori sau din raze laser în cazul metodei de ablaţie laser. Baza acestor
metode este de a forma atomi de carbon individuali sau în grupări care se pot recombina
pentru a produce nanotuburile de carbon (3).

Este esenţial controlul sintezei nanotuburilor de carbon pentru obţinerea unui potenţial
cât mai mare, deoarece fiecare aplicaţie particulară necesită anumite proprietăţi specifice ale
nanotuburilor de carbon. De exemplu, atunci când se dezvoltă nanoelectronice bazate pe
nanotuburi de carbon cu un singur perete, chiralitatea şi diametrul determină proprietăţile lor
electronice (4).

Nanotuburile de carbon au fost intens studiate în ultimele decenii datorită aplicaţiilor

lor potenţiale în diverse domenii care ar putea îmbunătăţi vieţile noastre. Una dintre cele mai

1
 Aplicatii biomedicale ale nanotuburilor de carbon

mari valori ale nanotuburilor de carbon este în dezvoltarea de noi şi eficiente tratamente
biomedicale (5).

Se crede că apariţia nanomaterialelor şi a nanotehnologiei a promovat dezvoltarea

biomedicinei şi a biotehnologiei, care oferă strategii eficiente ca alternative promiţătoare
pentru diagnostricarea şi tratarea bolilor. Structura tubulară, suprafaţa specifică ridicată şi
proprietăţile fizico-chimice specifice ale nanotuburilor de carbon, le-au făcut o platformă
extrem de promiţătoare pentru aplicaţiile biomedicale precum eliberarea de medicamente,
terapia, ingineria tisulară, biosenzorii şi imagistica medicală (5).

Este necesar să se înţeleagă toxicitatea extensivă a nanotuburilor de carbon înainte de

dezvoltarea aplicaţiilor biomedicale. Acestea pot fi toxice pentru plămâni, piele sau inimă.
Toxicitatea nanotuburilor de carbon depinde de structura lor, grupele funcţionale de pe
suprafaţa şi dozaj. Deoarece sunt foarte mici şi uşoare, acestea poat ajunge în aer şi pot fi
inhalate (6).

Au fost realizate diferite teste de toxicitate pe şobolani. S-a constatat că modificarea

suprafeţei nanotuburilor de carbon este o metodă eficientă de modificare a toxicităţii. Unele
literaturi au arătat că toxicitatea nanotuburilor de carbon poate fi redusă prin funcționalizarea
suprafeţei(6).

Nanotuburi de carbon pentru eliberarea controlată de medicamente:

Nanotuburile de carbon au o solubilitate foarte scăzută şi au tendinţa de a se agrega în

soluţii apoase, care restricţionează aplicaţiile lor în vivo şi în vitro. Modificarea suprafeţei
nanotuburilor de carbon este o modalitate eficientă de a le utiliza ca purtători de
medicamente. Pot fi funcționalizate cu proteine, ADN şi polimeri precum polietilenglicolul.
Un obiectiv de luat în considerare pentru sistemul de administrare a medicamentelor este de a
furniza moleculele de medicament exact la ţinta tumorii fără efecte asupra celulelor sănătoase
(7).

Nanotuburi de carbon in terapia prin hipertermie:

Nanotuburile de carbon oferă o combinaţie excepţională de calităţi pentru dezvoltarea
următoarei generaţii de agenţi fototermali; printre acestea se număra abilitatea lor de a
tarnsforma eficient radiaţiile infraroşii în căldură. Comparativ cu alte lungimi de undă de
lumină , transmisia radiaţiilor infraroşii prin corp este slab atenuată de sistemele biologice.
Penetrarea luminii prin ţesut este fundamentală pentru aplicaţiile fototermale ale

2
 Mihai-Lucian BARBU

nanomaterialelor pentru tratamentul leziunilor canceroase non-superficiale în vivo. După

expunerea la radiaţii infraroşii, nanotuburile de carbon intră într-o stare excitată şi eliberează
energie vibratională care este transformată în căldură ce poate induce moartea celulelor (8).

Nanotuburi de carbon în ingineria tisulară

Dezvoltarea ingineriei tisulare necesită combinarea ştiinţei biologice şi a ştiinţei

materiale. Dezvoltarea rapidă a nanotehnolgiei şi a nanomaterialelor oferă o nouă şansă
pentru ingineria tisulară. Nanotuburile de carbon nu numai că au multe proprietăţi excelente,
dar, de asemenea, pot fi asamblate în diferite morfologii precum fibre, filme şi structuri
tridimensionale; toate acestea fac ca nanotuburile să fie utilizate pe o scară largă în ingineria
tisulară. Correa-Duarte şi colaboratorii au sintetizat reţele 3D ca scaffolduri pentru creşterea
celulară. Reţeaua 3D de nanotuburi de carbon a fost preparată prin tratarea axelor
nanotuburilor de carbon aliniate vertical cu exercitarea forţelor capilare induse chimic (5).

Nanotuburi de carbon pentru biosenzori:

Biosenzorii sunt una dintre cele mai importante aplicaţii biomedicale ale
nanotuburilor de carbon, deoarece nanotuburile pot îmbunătăţi transferul de electroni. Aceşti
biosenzori bazaţi pe nanotuburi de carbon au fost utilizaţi pentru detectarea diferitelor
structuri biologice cum ar fi glucoză, antigenele, viruşii, ADN-ul şi chiar al celulelelor
întregi. Detectarea se poate face atât in vitro cât şi in vivo (5).

Concluzii:

Nanomaterialele şi nanotehnologia se extind rapid în viaţa noastră de zi cu zi, oferind

în mod evident beneficii pentru dezvoltarea socio-economică. Odată cu creşterea producţiei şi
a utilizării nanomaterialelor, problemele de siguranţă ale acestora au ridicat mari preocupări.
Riscul impactului lor negativ asupra sănătăţii umane şi asupra mediului trebuie investigat şi
comunicat pentru o dezvoltare durabilă a nanotehnologiilor. Cu aplicaţii viitoare ale
nanotuburilor de carbon în noi forme, toxicitatea crescută a acestora vă fi dezvăluită şi va
trebui investigată cu atenţie. Se vor dezvolta noi mecanisme pentru măsurarea şi controlul cât
mai eficient al toxicităţii nanotuburilor de carbon (9).

3
 Aplicatii biomedicale ale nanotuburilor de carbon

Bibliografie:

1. An J, Zhan Z, Zheng L. Chapter 1 - Controllable Synthesis of Carbon Nanotubes A2 -

Peng, Huisheng. In: Li Q, Chen T, editors. Industrial Applications of Carbon Nanotubes.
Boston: Elsevier; 2017. p. 1-45.
2. Sajid MI, Jamshaid U, Jamshaid T, Zafar N, Fessi H, Elaissari A. Carbon nanotubes
from synthesis to in vivo biomedical applications. International Journal of Pharmaceutics.
2016;501(1):278-99.
3. Yamamoto Y, Inoue S, Matsumura Y. Thermal decomposition products of various
carbon sources in chemical vapor deposition synthesis of carbon nanotube. Diamond and
Related Materials. 2017;75:1-5.
4. Arora N, Sharma NN. Arc discharge synthesis of carbon nanotubes: Comprehensive
review. Diamond and Related Materials. 2014;50:135-50.
5. Xue Y. Chapter 11 - Carbon Nanotubes for Biomedical Applications A2 - Peng,
Huisheng. In: Li Q, Chen T, editors. Industrial Applications of Carbon Nanotubes. Boston:
Elsevier; 2017. p. 323-46.
6. Wan B, Hou J, Guo LH. Chapter 14 - Safety of Carbon Nanotubes A2 - Peng,
Huisheng. In: Li Q, Chen T, editors. Industrial Applications of Carbon Nanotubes. Boston:
Elsevier; 2017. p. 405-31.
7. Hilder TA, Hill JM. Carbon nanotubes as drug delivery nanocapsules. Current
Applied Physics. 2008;8(3):258-61.
8. Singh R, Torti SV. Carbon nanotubes in hyperthermia therapy. Advanced Drug
Delivery Reviews. 2013;65(15):2045-60.
9. Jian MQ, Xie HH, Xia KL, Zhang YY. Chapter 15 - Challenge and Opportunities of
Carbon Nanotubes A2 - Peng, Huisheng. In: Li Q, Chen T, editors. Industrial Applications of
Carbon Nanotubes. Boston: Elsevier; 2017. p. 433-76.