Escolar Documentos
Profissional Documentos
Cultura Documentos
Lungu Codruta-Mihaela
III.1. Forma
IV.Proprietăți
IV.1.Proprietăți optice.
V.Mecanisme de actiune
VII.Avantaje/Dezavantaje
VIII.Concluzii
IX.Bibliografie
I. Generalităţi
Unele nanomateriale sunt naturale (în emisii vucanice de exemplu), iar altele sunt produse
secundare ale activităţii umane (de exemplu în fumul de tutun) sau sunt produse pentru un anumit scop.
Cele din urmă prezintă un mare interes pentru ingineri.
• catalizatori
• compozite conductive
• medicamente
• detergenţi
• сhimicale agricole
Activitatea antibacteriană a nanoargintului coloidal a fost studiată pe celulele E. coli (Fig. 1.)
Fig.1. Plăcile Petri cu bacterii E. coli (1), bacterii şi sare de argint (2), bacterii şi nanoargint (3).
Dacă nanoparticulele de argint nu implică riscuri pentru oameni, nu acelaşi lucru poate fi spus
despre soluţiile de argint coloidal promovate drept suplimente alimentare ca mijloc de apărare contra
bolilor. În acest caz este vorba despre o expunere mult mai mare la argint cu posibilitatea de a produce
argiria - o decolorare permanentă a pielii cauzată de depozitele de sulfură de argint şi seleniură de argint.
Odată ajunse în mediul acid din stomac particulele de argint coloidal trec prin procesul de degradare
oxidativă, iar ionii de argint rezultaţi formează compuşi cu glutationul, un antioxidant natural al
organismului. Aceşti compuşi sunt apoi transportaţi în corp de către sânge, iar prin expunerea lor la
lumină ultravioletă în apropiere de suprafaţa pielii are loc procesul de foto-reducţie prin care ionii de
argint sunt transformaţi în argint metalic de forma nanoparticulor de argint. Aceste particule reacţionează
cu compuşii cu sulf şi seleniu din organism şi formează depozitele de culoare gri ce caracterizează argiria.
II. Metode de obţinere a nanoparticulelor de argint
Explorarea modalităţilor de obţinere a nanomaterialelor şi a proprietăţilor acestora este crucială
pentru dezvoltarea tehnică şi tehnologică viitoare. O întrebare importantă este sinteza nanoparticulelor
cu diferite compoziţii chimice, dimensiuni, forme şi structuri. Nanomaterialele pot fi obţinute prin
diferite metode: mecanice, chimice, hidrotermale, sol-gel, depunere chimică în vid, piroliza, ardere,
coprecipitare chimică, etc. Prin fiecare dintre aceste metode pot fi obţinute particule definite printr-o
anumită dimensiune morfologică şi distribuţie.
a) formarea;
b) dezvoltarea;
c) colapsul implosiv al microcavităților obținute.
În timpul colapsului bulelor, care are loc în mai puțin de 1 ns, se obțin temperaturi de 5000-25000
K, urmate de o răcire foarte rapidă, cu o rată mai mare de 109K / s. Acest proces de răcire ultra rapidă
afectează formarea și cristalizarea substanțelor obținute. Prin urmare, în toate cazurile, utilizând un
compus volatil, în care predomină reacția în fază gazoasă, se obțin nanoparticule amorfe. Crearea și
producerea nanoparticulelor amorfe, mai degrabă decât nanocristaline, nu pot fi clar explicate, o
explicație ar putea fi aceea că cinetica rapidă nu permite nuclearea nanocristalilor. Pe de altă parte, dacă
se utilizează componente nevolatile, reacția are loc cu formarea de inele de 200nm în jurul bulelor care
se prăbușesc. În acest caz, reacția sono-chimică are loc în fază lichidă, cu formarea nanoparticulelor
amorfe și nanocristaline. Aceasta depinde de temperatura din jurul inelelor în care are loc reacția.
Temperatura din interiorul acestor inele este mai mică decât în interiorul bulelor de colaps, dar mai mică
decât temperatura sistemului. Sa estimat că temperatura în jurul inelelor este de aproximativ 1900 K. În
interiorul bulelor are loc o reacție de fază gazoasă, iar în zona de interfață care înconjoară bulele de
colaps, are loc o reacție în fază lichidă. Această regiune are o dimensiune de aproximativ 200nm și o
temperatură de colaps de 1900K. În aceste regiuni se produce reacția componentelor ne-volatile cum ar
fi sărurile. În acest caz, reacțiile apar în fază lichidă, producând nanoparticule amorfe sau nanocristaline,
în funcție de temperatură și de reacțiile specifice.
Aparatură - Undele ultrasonice au fost generate cu un procesor cu ultrasunete de tip Sonics Vibra VCX
750 echipat cu o sondă de titan de 3 mm.
Un microscop TEM Philips EM 208 S echipat cu o cameră Veleta TEM și software-ul iTEM Olympus
Soft Image System pentru achiziția imaginilor au fost utilizate pentru investigarea nanoparticulelor.
Metoda de lucru - Temperatura de lucru aleasă a fost de 30 ° C și a fost măsurată cu sonda de temperatură
a generatorului ultrasonic. Pentru menținerea temperaturii, soluțiile de sare au fost ultrasonizate într-un
recipient din sticlă dublă, răcit cu apă; software-ul generatorului de ultrasunete a permis setarea și
menținerea unei temperaturi prestabilite. Frecvența generatorului a fost de 20 kHz, iar amplitudinea
semnalului a fost de 20% de 182 μm, respectiv de 36,4 μm.
II.1.c)Rezultate
A B
A B
II.1.d)Concluzii
Imaginile microscopiei electronice de transmisie au subliniat faptul că nanoparticulele obținute
au avut în principal o formă sferică sau elipsoidală (figurile 3, 4, 5). Din imaginea de difracție electronică
efectuată pe nanoparticule, petele observate indică cristalitatea nanoparticulelor (fig.6).
Fig.6. Difracția electronică a particulelor obținute prin ultrasonicarea soluției AgNO3 0,1 M. Petele
indică cristalinitatea particulelor
Valorile măsurătorilor efectuate pe nanoparticule produse prin metoda ultrasonică a soluțiilor de AgNO3
Standard
734.50 13.37 650.09 11.03 377.804 10.45
Deviation
Din tabelul 1 se poate observa că dimensiunea medie a nanoparticulelor obținut este în jur de 7 nm, cel
puțin aproximativ 2 nm și maximum 100 nm.
Nanostructurile metalice, în particular argintul, au atras asupra lor o gamă largă de domenii de
cercetare datorită proprietăţilor specifice optice, electronice şi catalitice pe care le au. Deoarece
proprietăţile şi potenţialele aplicaţii depind în mare măsură de compoziţie, mărime, formă, cristalinitate
şi de structură metalului, au fost dezvoltate diferite tehnici de a le controla. De mulţi ani este cunoscut
faptul ca argintul are proprietăţi anibacteriene, iar acest lucru a fost exploatat într-o mare varietate de
aplicaţii cum ar fi: catetere, proteze, textile, ca tratament al apei, etc. Toxicitatea argintului pentru
microbi se datorează în mare parte ionilor de argint, care sunt foarte toxici pentru microbi. Utilizarea
nanoparticulelor de Ag prezintă un interes crescut datorită posibilităţii eliberării controlate (cât mai lent
posibil) a Ag+. .
III.1. Forma
Nanoparticulele pot avea diferite mărimi şi forme, acestea depinzând de metoda prin care au fost
obţinute. Sferele, tijele, firele, plăcile de Ag pot fi sintetizate prin diferite metode. Formele tipice
anizotrope rezulta în prezenţa unui polimer stabilizator ce se leagă preferenţial la una din fetele
cristalului şi rezultă într-o singură direcţie a sa, dezvoltându-se mai rapid decât altele.
IV.Proprietăți
IV.1.Proprietăți optice.
Cunoscută sub numele de rezonanţă plasmonilor de suprafaţă (RPS), aceasta rezonantă rezultă
din proprietăţile neobişnuite de absorbţie şi difuzie ale luminii.
De fapt, nanoparticulele de Ag pot avea o extincţie eficienta (difuzie+absorbţie) cu secţiunile transversale
chiar de 10 ori mai mari decât secţiunile transversale fizice. Difuzia puternică a secţiunii transversale
permite ablaţiilor sub 100 nm să poată fi vizualizate cu un microscop convenţional
(Zeiss). Când nanoparticulele de Ag sunt iluminate la 60 nm cu o lumină albă, ele apar ca nişte punctuleţe
albastre strălucitoare pe un fundal negru (fig. 8).
De la începuturile secolului trecut se ştie că nici o bacterie, virus, ciupercă, drojdie sau microb nu
poate trăi într-un lichid în care există o singură particulă de argint. Respectivul metal le anihilează în
momentul contactului în doar câteva minute. Din acest motiv argintul coloidal obţinut prin electroliza
argintului pur în apă distilată este considerat unul dintre cele mai puternice şi eficace bactericide naturale
cunoscute şi i se conferă denumirea de „superantibiotic”. Nu are efecte secundare în dozele indicate, nu
interacţionează cu alte medicamente şi nu provoacă reacţii adverse sau alergice.
V.Mecanisme de actiune
Unul dintre modurile în care argintul își realizează efectele este cel al denaturării reversibile a
acestor molecule, prin alipirea sa la grupările lor reactive, urmată de inactivarea acestora. Grupările
reactive pentru care argintul are cea mai mare afinitate sunt cele sulfhidril, însă el reacționează de
asemenea și cu grupările amino, carboxil, fosfat și imidazol și diminuează în acest fel activitatea multor
enzime.
În plus, este cunoscut că unii compuși ai argintului, cu grad redus de solubilitate, funcționează
efectiv ca antiseptice. Apa distilată, în contact cu argintul metalic, capătă proprietăți antibacteriene, chiar
și atunci când concentrația ionilor de argint este sub 0,1 ppm.
VI. Aplicaţii ale nanoparticulelor de argint
VI.1. Acoperirea cateterelor de plastic cu nanoparticule de Argint. Eliberarea de argint din
catetere a fost determinată atât în vivo cât şi în vitro. În vitro s-a putut observa că argintul prezintă efect
antibacteria şi previne formare biofilmelor împotriva argintentilor patogeni. Datorită proprietatilor
antibacteriene demonstrate acestea pot fi utilizate în reducerea riscului de infecţii complicate la
pacienţii ce necesită utilizarea cateterelor.
VI.2. Aplicaţii legate de proprietăţile electrochimice şi optice ale nanoparticulelor de Ag
Proprietăţile electrochimice ale nanoparticulelor de Ag oferă posibilitatea de a fi încorporate în
nanosenzori care pot oferi un timp de răspuns mai rapid şi limite de detecţie mai mici.
VI.3. Tratarea apei cu nanoparticule de Argint. Nanoparticulele de argint sunt ideale pentru
obţinerea apei potabile,putând fi încorporate în membrane polimerice pentru a dezinfecta. Acestea
împiedica depunerile bacteriene/virale şi formarea biofilmului în filtrarea medie.
VI.4. Utilizarea nanoparticulelor în domeniul farmaceutic. Efectele nanoparticulelor de Ag
recent sintetizate au fost investigate pe microorganisme bazându-se pe permeabilitatea pielii şi
citotoxicitatea în keratinocite umane sub iradiere UV.
Nanoparticulele de Ag s-au dovedit a fi foarte stabile, demonstrând eficacitate suficientă de conservare
împotriva bacteriilor şi a ciupercilor mixte, acestea nepenetrând pielea umană normală. Nanoparticulele
de Ag par să fie adecvate pentru utilizarea lor drept conservant în produsele cosmetice.
VI.5 Utilizarea nanoparticulelor în domeniul medical. Stampilele cu nanoparticule,
asemănătoare celor cu cerneală UV puse în cluburile de noapte, ar putea să vindece rănile pielii mai
rapid. Pentru a observa efectul benefic asupra cicatrizării rănilor cercetătorii au efectuat teste pe şoareci
diabetici. În prezent, testele se fac pe şoareci sănătoşi şi pe porci, deoarece aceştia au o structură a
epidermei destul de asemănătoare cu cea umană.
În viitor, cei care vor ajunge la urgenţe pentru sutură unei răni, ar putea pleca acasă mai degrabă cu o
ştampilă vindecătoare impregnată cu nanoparticule de argint.
VII.Avantaje/Dezavantaje
Avantaje:
active
matrița biodegradabilă
Proprietăți antibacteriene/antimicrobiene
VIII.Concluzii
Nanoparticulele de argint au atras atenţia cercetătorilor datorită proprietăţilor unice şi
aplicabilităţii dovedite în diverse domenii cum ar fi: medicină, cataliză, ingineria textilelor,
biotehnologie, ştiinţe bioingineresti, electronică, optică, tratarea apelor etc. Mai mult decât atât,
nanoparticulele de argint au efecte inhibitoare semnificative asupra agenţilor patogeni microbieni. De
asemenea, sunt utilizate pe scară largă ca agenţi antimicrobieni într-o gamă diversă de produse de
consum, inclusiv spray-uri pentru împrospătarea aerului, produse cosmetice, detergenţi, săpunuri,
şampoane, pastă de dinţi, filtre de aer şi de apă, frigorifice, aspiratoare, reconstrucţii osoase,
pansamente chirurgicale, maşini de spălat, ambalaje de depozitare a alimentelor,etc.
Flexibilitatea metodelor sintetice de obţinere a nanoparticulelor de argint şi simplă încorporare a
nanoparticulelor de argint în diferite materiale de stocare au stârnit din ce în ce mai mult interesul
cercetătorilor de a investiga mai departe mecanismele efectelor antimicrobiene, antivirale şi
antiinflamatorii ale acestor nanoparticule.Există investigaţii limitate şi controlate în legătură cu
potenţialele toxice ale nanoparticulelor de Ag şi se pare că studiile suplimentare pe termen lung (de
preferat, cu particule de dimensiuni multiple) au fost şi sunt necesare pentru a caracteriza mai bine şi
pentru a înţelege riscul folosirii acestor particule.
Varietatea metodelor de sinteză chimice, fizice, biologice au fost dezvoltate pentru a obţine
nanoparticule de argint de diferite forme şi mărimi, inclusiv ablaţie cu laser, iradiere gamma, reducere
chimică, metode fotochimice.Majoritatea metodelor sunt încă în etapele de dezvoltare, iar problemele
des întâlnite implica stabilitatea şi agregarea nanoparticulelor, controlul creşterii cristalelor,
morfologie, dimensiunea şi mărimea de distribuţie. Mai mult decât atât, separarea de nanoparticulele
produse pentru aplicaţii suplimentare este încă o problemă importantă. Folosind diferiţi agenţi
reducători şi stabilizatori, dimensiunea particulelor şi morfologia nanoparticulelor de Ag este
controlată. Selecţionarea unui mediu prielnic solventului şi selectarea de agenţi de reducere netoxici,
sunt cele mai importante aspecte care trebuie luate în considerare în sinteza „verde” de nanoparticule
de argint.
În metodele sintetice biologice, s-a arătat că nanoparticulele de argint produse din plante sunt
mult mai stabile în comparaţie cu cele produse din alte organisme. Plantele (în special, extractul
de plante) sunt capabile să reducă ionii de argint mai rapid decât ciupercile sau bacteriile. În locul
utilizării pe scară largă a metodelor de producţie uşoare şi sigure, se pot utiliza extractele din plante, ce
sunt mult mai bune decât biomasa de plante sau plantele vii.
VIII.Bibliografie
1. http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1748013215000493
2. http://www.scientia.ro/tehnologie/tehnologie/5515-beneficiiile-si-riscurile-asociate-uzului-
nanoparticulelor-de-argint.html
3. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3422172/
4. http://www.frunza-verde.ro/argint-coloidal
5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Argint
6. http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0301479717300464
7. http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0045653517315886
8. https://www.scientificbulletin.upb.ro/rev_docs/arhiva/full5224.pdf