Alexandru Graur

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Alexandru Graur (n. 9 iulie 1900, Botoșani - d. 9 iulie 1988,
București) a fost un lingvist, savant român de origine evreiască.[2], Alexandru Graur
membru titular al Academiei Române (din 1955)[3]. A fost tatăl
comentatorului sportivDumitru Graur.

Cuprins
Familia
Studii
Carieră
Operă
Volume
Lucrări colective
Afilieri
Premii și distincții
Lingvistul Alexandru Graur
Note
Date personale
Bibliografie Născut 9 iulie 1900
Legături externe Botoșani, România
Decedat 9 iulie 1988, (88 de ani)
București, Republica Socialistă
România
Familia Căsătorit cu Neaga (Nina) Sion[1]
Copii Dumitru Graur
Graur s-a născut într-o familie de origine evreiască la Botoșani. Naționalitate România
Mama sa aparținea familiei de cărturari Sanielevici, din care au
Cetățenie România
provenit și criticul literar Henric Sanielevici, precum și
Ocupație lingvist
matematicianul Simion Sanielevici. Din cauza profesiei de contabil Activitate
a tatălui său, Graur și-a schimbat deseori domiciliul împreună cu Educație 1. Facultatea de Litere și Filosofie
părinții. A fost căsătorit cu Neaga (Nina) Sion, care era fiica cea mai din București
2. Universitatea Sorbona
mare a soților Nicolae și Ionica Sion.[1] Unul din frații Ninei a fost
Alma mater Universitatea din Paris
Mihai Bujor Sion, fost membru al Comitetului Central al Partidului Universitatea din București
Comunist Român și care a murit în decembrie 1975 după un suspect Cunoscut 1. Decan al Facultății de Filologie
accident aviatic.[4] pentru 2. Director al Editurii Academiei
3. Emisiunea radiofonică „Limba
noastră”
Studii Partid politic Partidul Comunist Român
Premii 1. Premiul Bibesco al Societății de
A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din București, fiind Lingvistică din Paris
licențiat în filologie clasică și limba română 1922).
( Între 1924-1929
2. Premiul de Stat
3. Om de știință emerit
a studiat la Paris, unde a obținut diploma la École Pratique des
Membru titular al Academiei Române
Hautes Études. Și-a susținut doctoratul la Sorbona cu o teză de Modifică date / text
lingvistică indo-europeană. Revenit la București, a îmbrățișat
activitatea didactică și, paralel, a publicat studii în diverse periodice.

Carieră
În anii 1941-1944, când, din cauza politicii statale antisemite, elevi și profesori evrei au fost îndepărtați din școlile și universitățile
românești, a înființat și a fost directorul Liceului particular evreiesc. În 1946 a fost încadrat în învățământul superior și a activat ca
profesor la Universitatea din Bucureștipână în 1970. Între anii 1954-1956 a fost decan al Facultății de Filologie, iar între 1955-1974
a fost directorul Editurii Academiei.

Activitatea sa științifică însumează o bibliografie bogată cuprinzând studii de filologie clasică, etimologie, lingvistică generală,
fonetică și fonologie, gramatică, onomastică, lexicologie și de cultivare a limbii române. A susținut ani în șir emisiunea radiofonică
„Limba noastră”, iar în „Revista Cultului Mozaic” a deținut o rubrică pe teme lingvistice, semnalând apropieri între cuvintele din
diferite limbi. Este autorul unor valoroase studii și articole apărute în revistele de specialitate ale secolului trecut, precum și al unor
importante volume de lingvistică, la unele dintre acestea fiind coordonator. Împreună cu Iorgu Iordan și Ion Coteanu a fost redactor
responsabil al noii serii aDicționarului limbii române (DLR). A coordonat volumele deStudii de gramatică (1956-1961) și Probleme
de lingvistică generală(1959-1967).

Operă

Volume
Nom d‘agent et adjectif en roumain, Paris, Champion, 1929
Încercare asupra fondului principal lexical al limbii române , București, Editura Academiei, 1954
Studii de lingvistică generală, București, Editura Academiei, 1955 (variantă nouă, 1960)
Fondul principal al limbii române, București, Editura Știintțfică, 1957
Introducere în lingvistică, București, Editura Științifică, 1958 (ed. a II-a, 1965; ediția a III-a, 1972)
Evoluția limbii române. Privire sintetică, București, Editura Științifică, 1963
Etimologii românești, București, Editura Academiei, 1963
La romanité du Roumain, București, Editura Academiei, 1965
The Romance Character of Romanian, București, Editura Academiei, 1965
Nume de persoane, București, Editura Științifică, 1965
Tendințele actuale ale limbii române, București, Editura Științifică, 1968
Scrieri de ieri și de azi, București, Editura Științifică, 1970
Puțină... aritmetică, București, Editura Științifică, 1971
Nume de locuri, București, Editura Științifică, 1972
Lingvistica pe înțelesul tuturor, București, Editura Enciclopedică, 1972
Gramatica azi, București, Editura Academiei, 1973
Mic tratat de ortografie, București, Editura Științifică, 1974
Alte etimologii românești, București, Editura Academiei, 1975
„Capcanele” limbii române, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1976
Dicționar de cuvinte călătoare, București, Editura Albatros, 1978
Cuvinte înrudite, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1980
Dicționar al greșelilor de limbă, București, Editura Academiei., 1982
Puțină gramatică, I-II, București, Editura Academiei, 1987
Ortografia pentru toți, București, Editura Teora, 1995

Lucrări colective
Scurtă istorie a lingvisticii, București, Editura Științifică, 1961 (în colaborare cuLucia Wald; ediția a II-a, 1965; ediția
a III-a, 1977)
 Gramatica limbii române, ediția a II-a, revăzută și adăugită, București, Editura Academiei, 1963; 1966 (coordonare)
Istoria limbii române. I. Limba latină, București, Editura Academiei, 1965 (redactor responsabil)
Tratat de lingvistică generală, București, Editura Academiei, 1972 (în colaborare)

Afilieri
Membru al Societății de Lingvistică din Paris (1921)
Membru corespondent (din 1948) și membru titular alAcademiei Române (din 1955)
Președinte al Societății de Studii Clasice (1958-1988)

Premii și distincții
Premiul Bibesco al Societății de Lingvistică din Paris (1932, 1936)
Premiul de Stat (1954)
Om de știință emerit (1964)

Note
1. ^ a b ro Neaga Graur - Jurnal (http://dumitrugraur.wordpress.com/neagagraur/)
2. ^ ro Hary Kuller - "Contribuția evreilor din România la cultură și civilizație"
, în "Realitatea evreiască", nr. 231-232
(1031-1032), 19 mai - 10 iunie 2005, p. 10-11.(http://www.romanianjewish.org/db/pdf/nr231_232/pagina10-11.pdf)
3. ^ Academia Română. „Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent(http://www.academiaromana.ro/bdar/
armembriLit.php?vidT=G)”. http://www.academiaromana.ro/bdar/armembriLit.php?vidT=G. Accesat la 17 septembrie
2017.
4. ^ ro Personalitatea lingvistică a lui Alexandru Graur(http://www.scritube.com/literatura-romana/PERSONALITATE
A-LINGVISTICA-A-L34442.php)

Bibliografie
Jana Balacciu, Rodica Chiriacescu,Dicționar de lingviști și filologi români, București, Editura Albatros, 1978
Academia Română: Lista membrilor, litera G
Comunitatea evreiască din România:Alexandru Graur
EduSoft: Alexandru Graur

Legături externe
Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – G

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Alexandru_Graur&oldid=11341841

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 17 septembrie 2017, ora 06:58.

Acest text este disponibil sub licențaCreative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice
; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.