ANDREAS

VESALIUS

ISTORIA MEDICINEI
OSMAN GEIDA
 MG V SERIA B GRUPA 17

Dacă Hipocrate este denumit părintele medicinei pentru că a fost primul care a
înţeles că nu există boală, ci boli, fiecare cu cauza şi tratamentul ei şi că rolul
medicului este să găsească diagnosticul corect şi să aplice tratamentul corect pentru
acel diagnostic, oare ce a făcut Andreas Vesalius pentru a fi numit părintele
anatomiei moderne? Ei bine, el a fost primul care a realizat disecţii pe cadavre
umane. Astfel, a revelat corpul omenesc aşa cum este el, corectând greşelile
marelui medic Galen al Antichităţii şi a format o generaţie nouă de medici care au
realizat şi ei disecţii, ducând astfel la noi descoperiri în medicină. Află povestea lui
într-un articol amplu la Stiinta Azi.

Se naşte la Bruxelles, Belgia (1514)

Andreas Vesalius s-a născut în 1514 la Bruxelles, în Belgia de astăzi, iar tatăl său
şi bunicul fuseseră medici la curtea regelului Împăratului Romano German. De mic
copil, visul lui a fost să fie şi el medicul curţii acestui imperiu. De aceea, de mic a
arătat interes pentru biologie, în special pentru anatomie, adică domeniul medicinei
care studiază structura organismelor în organe şi ţesuturi. Ori care este metoda cea
mai bună (de fapt singura metodă reală) de a studia anatomia unei specii? Evident,
prin disecţii. Încă de mic copil, Andreas Vesalius realiza disecţii de câini şi pisici
fără stăpân, sau de şobolani pe care îi prindea prin ogradă.

Student la Universitatea din Leuven, Belgia (1530)

La vârsta de doar 16 ani, în 1530, a devenit student la medicină la universitatea din

Leuven, o universitate la doar 30 de km de Bruxelles, oraşul unde locuia familia sa.
Interesul său pentru anatomie a devenit tot mai mare şi în scurt timp a învăţat tot ce
se ştia. Dar ce se ştia pe vremea respectivă? Exact ce ştia şi cu 1300 de ani înainte,
în Antichitate. Atunci, medicul Galen din Imperiul Roman a realizat foarte multe
disecţii pe animale (nu pe oameni) şi pe baza acelor observaţii a realizat un atlas
anatomic al ... omului! Este drept că sunt foarte multe asemănări între anatomia
omului şi cea a mai multor mamifere, dar există şi diferenţe. Atunci aceasta nu se
ştia, ci pur şi simplu se presupunea că anatomia omului este aceeaşi cu cea a
animalelor, mai ales că exista acest tabuu contra disecţiilor de cadavre umane. Dar
cum să cunoşti corpul omenesc fără disecţii? În secolul precedent, totuşi, avuseseră
loc nişte disecţii de cadavre umane, odată cu Renaşterea şi dorinţa omului de a
cunoaşte mai bine pe om. Totuşi, acţiunile erau sporadice şi nu aveau urmări pe
plan ştiinţific. De exemplu, şi marele artist Leonardo Da Vinci realizase disecţii de
cadavre şi aceasta îi permisese să realizeze celebrele sale diagrame ale corpului
omenesc privit din exterior. Dar el nu mersese mai departe de câteva disecţii. De
asemenea, la universităţile de medicină erau acum permise disecţiile. Numai că
studenţii nu realizau ei înşişi disecţii. Ci ei citeau din cartea lui Galen veche de
1300 de ani şi un bărbier tăia un cadavru şi le povestea ceea ce vedea. Studenţii
nici măcar nu stăteau în jurul lui să privească! Pare într-adevăr şocant, dar chiar aşa
se făceau studiile de medicină pe la 1530, când micul Andreas Vesalius, la nici 16
ani, începe studiile de medicină la Universitatea din Leuven. Începe să realiizeze
singur disecţii de cadavre, căci era legal în cadrul universităţii. Dar repede îşi dă
seama că avea acces la prea puţine cadavre faţă de cât de puţin se ştia despre corpul
uman. Atunci, profitând de influenţa pe care tatăl său o avea la curtea regelui ca şi
medic regal, Andreas Vesalius aranjează ca execuţiile criminalilor să aibă loc exact
atunci când avea el nevoie de cadavre proaspete pentru noi analize. Cu cât realiza
mai multe disecţii, cu atât îşi dădea seama cât de complex e organismul uman şi de
cât de puţin se ştie despre el. De asemenea, începea deja să descopere primele
contradicţii cu ceea ce Galen afirma despre organismul uman.

Student la Universitatea din Paris (1533)

De aceea, la 19 ani, în 1533, pleacă la Paris, pentru a îşi completa studiile în

medicină la o universitate şi mai mare. Aici nu şi-a continuat doar studiile
universitare, dar şi noua sa pasiune pentru disecţii. Aşa că a fost nevoit să mai rupă
un tabuu, unul care este considerat tabuu şi astăzi: furtul morţilor din morminte.
Da, chiar aşa făcea. Urmărea înmormântările şi apoi fura cadavrul proaspăt pentru
disecţii. Sau de alte ori mergea în cartierele sărace unde oamenii sărmani mureau
pe stradă şi le recupera şi le lua acasă. Nu de puţine ori chiar trebuia să se lupte cu
câinii vagabonţi pentru aceste cadavre. Cum disecţiile sale erau clandestine, nu
trebuia să fie văzut. Aşa că toate aceastea aveau loc noaptea, iar cadavrele stăteau
la el în cameră câteva zile bune, până erau studiate în amănunţime. Majoritatea
miroseau puternic deja de câteva zile atunci când el le arunca pentru a începe
studiile la un cadavru nou. În paralel cu disecţiile ce le realiza singur, a excelat şi la
şcoala, unde a fost remarcat de doi dintre cei mai mari anatomişti ai Europei, care
chiar studiau la Paris: Jacob Sylvius şi John Guinter. Vedem aşadar ce important a
fost să plece de la mai mica sa Universitate la o universitate mai mare. Aceştia i-au
recomandat să meargă la Universitatea din Padova, care era atunci cea mai bună
universiate din lume pe medicină. Imediat a terminat cu brio universitatea şi a fost
numit profesor la acea universitate, ba chiar conducătorul catedrei de anatomie! Şi
avea doar 29 de ani!

Profesor universitar de anatomie la Universitatea din Padova (1534)

Acum era rândul său să predea anatoma la studenţi, aşa cum i se predase lui.
Anume ca un bărbier să disece un cadavru, iar el să citească studenţilor din cartea
lui Galen, fără ca studenţii să privească cadavrul disecat. Dar credeţi că după toate
disecţiile pe care le realizase el putea să facă aceasta? Nu! Deja a schimbat metoda
de predare. Realiza el însuşi disecţia şi descria studenţilor cu lux de amănunte ceea
ce observa. De asemenea, îi încuraja şi pe ei să realizeze propriile disecţii,
amintind iar şi iar că este unica metodă reală de a studia despre corpul omenesc.

Tabulae Anatomicae Sex (1538), primele diagrame detaliate ale corpului

omenesc

Cu cât realiza mai multe disecţii, cu atât îşi dădea seama de noi şi noi greşeli ale lui
Galen despre corpul omenesc, greşeli care erau transmise de 1300 de ani, fără
schimbare. Atunci s-a decis să realizeze nişte desene mari, cu multe detalii, despre
structura organismului uman. A cerut serviciile unui pictor din atelierul celebrului
pictor Titian, iar acesta desena cu multe detalii ceea ce Andreas Vesalius descria
(deh, nu erau aparate de fotografiat pe vremea aceea; de aceea era nevoie de pictori
foarte pricepuţi). Astfel a publicat în 1538, la doar 24 de ani, "Tabulae anatomicae
sex" (în traducere "Şase desene anatomice") unde descria detaliat scheletul, dar
mai ales, în premieră, sistemul complet de vene şi artere! Cartea a avut un succes
instant cu lumea academică europeană, iar Andreas Vesalius a început să fie
cunoscut. Pe de altă parte, fostul său profesor care îl recomandase pentru cea mai
bună universitate din lume pe anatomie, unde acum era şef de catedră, începe să îi
poarte pică şi să îl acuze că studenţii nu vor studia la fel de bine dacă vor realiza ei
înşişi disecţii sau vor studia după noua carte, iar nu după cartea celebrului Galen al
Antichităţii.

De Humani Corporis Fabrica (1543), primul atlas al corpului omenesc

Motivat de acest succes, Andreas Vesalius şi-a propus atunci un proiect gigant. Să
realizeze cel mai precis atlas anatomic uman, unde să adune în foarte multe
diagrame de calitate şi cu text explicativ, tot ceea ce descoperise el de-a lungul
timpului. Zis şi făcut. A angajat mai mulţi pictori celebri, s-a apucat de scris şi
împreună au realizat o carte de 400 de pagini, cu 200 de desene foarte fidele.
Cartea corecta peste 200 de greşeli pe care Galen le făcea cu privire la corpul
uman, între care şi afirmaţia că de fapt femeia ar avea mai puţine coaste decât
bărbatul, aşa cum zicea Biblia. După ce se îngrijise ca imaginile să fie de cea mai
bună calitate, angajând pictori profesionişti, Andreas Vesalius a dorit ca marea
operă să fie împrimată pe hârtie de cea mai bună calitate. De aceea s-a dus personal
cu manuscrisul tocmai în Elveţia, unde a stat personal până când acesta a fost gata.
Când cartea sa, "De Humani Corporis Fabrica" (în traducere "Despre structura
corpului omenesc") a fost publicată, era anul 1543 şi Andreas Vesalius avea doar
29 de ani!

Visul implinit: medic la curtea Imperiului Romano German

A trimis un exemplar frumos împachetat la împăratul Imperiului Romano German.

Impresionat, acesta i-a trimis imediat invitaţia de a deveni medic la curtea sa. Cum
aceasta era tocmai visul său din copilărie, Andreas Vesalius a acceptat imediat şi în
mai puţin de un an era deja la curte, renunţase la cercetarea ştiinţifică, se căsătorise
şi traia viaţa liniştită de medic regal. Era foarte celebru şi era şi foarte bun şi ca
medic. Două întâmplări celebre au fost consemnate de istorie. În prima, a fost
chemat la Paris pentru a ajutat la salvarea regelui Henri al II-lea al Franţei, care
fusese rănit la cap de o lance. Diagnosticul său a fost corect şi a avut curajul să îl
zică: regele nu mai putea fi salvat. Într-adevăr, peste câteva zile el s-a stins. A doua
oară, a fost chemat la Madrid să ajute la salvarea unui prinţ care căzuse pe scările
castelului. Diagnosticul a fost iarăşi sigur: va scăpa. Şi într-adevăr, cu multe
eforturi, viaţa prinţului a fost salvată. Este demn de remarcat câtă superstiţie exista
pe vreme aceea. După toate stradiinile lui, regele Spaniei a rămas totuşi convins că
fiul său fusese salvat de mumia unui sfânt care fusese adus în odaia de lângă.

Sfârşitul vieţii lui Andreas Vesalius

Spre sfârşitul vieţii, Inchiziţia Bisericii Catolice i-a intentat un proces în care era
acuzat că ar fi realizat autopsia unei persoane care încă nu decedase. Nu vom şti
niciodată dacă a fost adevărat sau fals, cert este că doar intervenţia regelui Spaniei
l-a salvat de la moarte. Condiţia era ca Andreas Vesalius să realizeze o călătorie în
Ţara Sfântă, unde să se cureţe la suflet. Călătoria a realizat-o în 1564, la vârsta de
50 de ani. Numai că a avut ghinion pe drumul înapoi, iar corabia sa eşuat pe o
insulă grecească pustie, unde în cele din urmă Andreas Vesalius s-a stins de foame.
Moştenirea revoluţiei în medicină lansată de Andreas Vesalius

Aceasta a fost viaţa fulgerătoare a celui care a revoluţiat modul în care se realiza
medicina. A rupt tabuul vremii contra disecţiilor, iar prin realizarea lor a descoperit
atât de multe lucruri noi despre corpul omenesc, încât practic învăţările antice au
fost abandonate odată pentru totdeauna. Totodată, noile generaţii de medici i-au
luat exemplul şi de atunci toţi realizau disecţii, ceea ce a dus într-un scurt timp la o
explozie de descoperiri, culminând cu descoperirea faptului că sângele chiar
circulă prin vene şi artere. Până la William Harvey în 1616, se credea că sângele de
fapt stagnează în vene şi artere. Pentru toate acestea, Andreas Vesalius este numit
părintele anatomiei moderne, sau chiar părintele medicinei moderne, lăsându-i lui
Hipocrate meritul de a fi părintele medicinei în general.

Structura detaliată a cărţii

Cartea "De Humani Corporis Fabrica" a fost scrisă în 7 cărţi, tocmai în anul în care
o altă carte a fost publicată, carte care a revoluţionat astronomia. Anume cartea lui
Nicolaus Copernic, "De revolutionibus orbium celestium", care introducea ideea că
de fapt planetele se învârt în jurul Soarelui, iar nu în jurul Pământului. Era anul de
graţie 1543. Prima parte a cărţii "De Humani Corporis Fabrica" descria în detaliu
scheletul uman. Vesalius a fost primul care şi-a dat seama că scheletul dă forma
corpului, că scheletul susţine corpul şi că scheletul este esenţial în mişcarea
corpului. Cartea conţine şi diagrame precise ale scheletului uman, ba chiar
scheletul pus în variate poziţii, ca şi cum ar studia, de exemplu. Ideea a fost reluată
de artistul contemoran nouă care realizează expoziţii cu cadavre plastifiate şi
expuse în variate poziţii.

A doua parte a cărţii "De Humani Corporis Fabrica" decrie în detaliu sistemul
msculator şi prezintă de asemenea imagini foarte detaliate. Partea a treia este
despre sistemul circulator (vene şi artere), partea a patra despre sistemul nervos,
partea a cincea despre organele interne, partea a şasea despre inimă şi plămâni, iar
partea a şaptea despre creier.

Epitome, varianţa prescurtată a cărţii

Simultan cu "De Humani Corporis Fabrica", Andreas Vesalius a publicat şi o

variantă prescurtată, dar păstrând toate diagramele, care urma să fie folosită ca şi
broşură de luat mereu cu sine în timpul operaţiilor sau disecţiilor. Cartea a purtat
numele de "Epitome".
Cartea a fost primită şi cu opoziţie

De asemenea, trebuie precizat că după apariţia cărţii, fostul profesor Sylvius de la

Paris a fost şi mai pornit contra lui Vesalius, atât de pornit încât a scris regelui
Imperiului Romano German urmatoarele: "Implor pe Majestatea Sa să pedepsească
drastic, aşa cum merită, pe acest monstru pe care l-a crescut chiar în casa sa şi care
este un excelent exemplu de ignoranţă, ingratitudine, aroganţă şi impietate. Rog pe
Majestatea Sa să îl aducă la tăcere ca să nu otravăească întreaga Europă cu mirosul
său". Desigur, regele a ignorat rugămintea sa, dar Franţa a rămas în urmă câteva
decenii bune datorită autorităţii de care se bucura Sylvianus.

Asemănări între Andreas Vesalius şi Galileo Galilei

Aceasta este povestea începutului anatomiei moderne. Aşa se fac revoluţiile,

mergând acolo unde nu a mai mers nimeni, privind universul cu instrumente pe
care nu le-a mai folosit nimeni şi invariabil descoperind lucruri pe care nimeni nu
le mai ştie. În anul când s-a stins Vesalius, s-a născut un alt om care la rândul lui a
fost părintele astronomiei, dar se poate spune şi că a fondat fizica mondernă,
Galileo Galilei. Există multe asemănări între Andreas Vesalius şi Galileo Galilei.
Amandoi au demontat credinţele vechi din Antichitate, credinţe ce erau transmise
de la generaţie la generaţie, fără ca nimeni să le verifice experimental. Andreas
Vesalius a demontat teoriile celui mai mare cunoscător în ale medicinei din
antichitate, Galen, iar Galieo Galielei pe cele ale celui mai mare filosof al
Antichităţii, Aristotel. Amândoi au avut aceste reuşite pentru că au testat
experimental validitatea afirmaţiilor anticilor. Andreas Vesalius a introdus
disecţiile pe cadavre umane ca metodă directă de observare a corpului uman, iar
Galileo Galilei a introdus experimentele în fizică şi obsevarea cerului cu
telescopul, ca metodă directă de a afla legile Universului. Totodată, ambii s-au
născut în familii înstările care le-au asigurat educaţia cu cei mai buni profesori ai
vremii şi la cele mai bune universităţi ale vremii. Nu în ultimul rând, ambii au avut
o gândire atipică, liberă de prejudecatele vremeii, ceea ce le-a permis să poată privi
lucrurile altfel şi să observe lumea prin metode noi.