ANCA MANOLACHE

1
PROBLEMATlCA FE VIE1'JIN)\
ÎN
BISERICA LUI I-fRISI'(�)S
UN CAPITOL DE ANTROPOLOGIE CREŞTIN.A

EDITURA MlTROPOLIEl BANATULUI

,,;;c'l;iini,şoaFa}'H1.$9-!<.,, ., """-"" ""·
:., ,t!

(·!

J: ;
•:
,;
 Introducere
Teologia d-ogmati-că creştin& se mip!eteşte şi ea, Ga muUe
aLte di&ciplin� teoiogfo;e, cu isterria Bisericii. O isttJrie a do,g­
meLor ne va arăta că evoluţia lor a fost în parte deterrriinata
de atrnz.osfera sau de evenimentele pet;reeute în s@cietatea creş­
tină care le-a acceptat, dacă nn t(jtal în, eup'rin&til lat·, eel pu­
ţin ca elaborare fntr-u-n moment dat. A :fost ded fkes;c ca
a�eastă societate cq·e,';tină, eonipusă din c@rnu.nităţile q.1•e.ştim-t!
m,a-i 12urdnd sau mai t:ârrziu, g{i fie -rnai întâi î-ndastulat'ă c;u pr@­
blema rriânmiirii suftet1.thli ş-i mL m0dm do!râiidtrii ei, @a ş-i �u
Î1'iţ@leţJJerea tot mai profundă a. Cf!!lui c& e şi în oore se pube-ct
1

mântui. Aşadar, �oteriologia, impliclînd neîndoios hristologia, t:1

clorninat teologia p:rîmelor veacuri creşiinc.
Riel,c,rţi-a î1q,tre Vechiul şi N ouL Testmnent a fost când frzPă­
rit-ă, când scindată, după em-n. begea Veche .fusese când des'1m­
naM, ca „pecklgog sp1"e Hristos", câncZ socotită ca perimata îqi _sit­
tuaţiile în caore iu-daismul devenea o piedică pentru just.a înţe­
legere a Legii Noi. Iar baza acestor discn 1pan ţe se cifla în înseşi
cuvintele $i atituctinea McintuitoruLui_. prin eara se sublinia fap­
tul că „nici o iotă şi nici o cirtă" nu se vor l'ăsa clin lggea lui
Moise, (Matei, 5, 18) ori, dimpotrivă, că aceasta trdmie rară­
ţată de f.mizurităţile ei cţtre distm�sioncm n@ua tm.>ăţăt1.Lră. Căci
adeseori in�âlnim adversativul subliniat de Hristos : ,,aţi auzit"
sau „vi s-a: sptLs" eă. . . ,,dar Eu vă zic vouă ... '�. (Matei, 5,
21-22; 5,! 27-28; 5, 31-34), ş a. Deci Mântuitorul vine nu
ca să „îndeplinească" Legea Veche, ci ca să o „hnplinească", sti
o eempLete:z;e eu noută_ţi nebănuite, subliniind categoric căderea
în clesuetudine a ceea ce contraven<la mesajului Să-u.
Invăţăt?J;ra despre Dumnezeu cel unu,l m fiinţă şi întreit în
persoane, situ triadologia creştină, este şi ea tlna din noutăţile
Legii Noi. Cu aceasta se împleteşte doctrina despre S.fântul
Duh ca persoană, noutate pe ca.re Hristos 0 va in�e-ra 1.ntre ade­
văr'Uffife de bază ale învăţăturii Sale; căci nu rntmai e{CÎstenţa
 A.nea l\tfanolachi
ltd Dmnneze.u in treirn� o propcvaduieşt2 El, ci importanţa ac­
Du,h.vJ ui Sfânt: în lume şi nu cloar prin ocro tirea crea­
('i pri1t sfin ţfren ei şi p1·in contin ucrren extensiei învciţcitu­
rii pe care Logosul divin ci lăsut- o pe ptimlint. De C Lici_, o pnev­
incipien tă. 1 cure -" · a dc zvo[ta.t destu l de încet până
fr;_ ure rn.en ·n c';Gstri .
DLJ. P lqqat dtt pnevn1.a tol.09ie, inserot în eo şi e.Tistdnd prin
ea, s-a dcztJOI tat o teologie a t tndiţiei şi a re velaţiei. Este ex­
pUcabll astfel de c2 F3isericile nurnite 1 ţc-de Tro.cliţiei" au ·?i o nwi
a1nplii vnevrno.tolooie - si inve rs. Acest:e cone,re ale doctrinei
D !.lhnî.1;i. Sfânt; nu,� sunt r;ici eLe satisfăcător dezvoltate. Există
1Jpinii cl:iver9entc în ceea cc priveşte Tradiţia şi trndiţiile, on­
dulând intre exprimarea unei Tradiţii „încheiate'', care nu ar
nLai llisa Ioc tlnor nqntăţi revelctţ-ionale, clupă curn sunt o pinii
·1ncd. nr.mur Dase,� co..re pretind - o permcmcntă contirnwre a Tra­
cU.ţiei, întrucât Bisf,·ica prirneşte vrin Duhul lui Dumnezeu noi
înuătătu,:•·i, caxe cleşi noi, nu contravin. preceptelor ele bază emi­
se de lfrij;tos.
!1isuşi procesu:'[ revelaţionai asig ură pennanentizarea pro­
cesului Tradiţiei, Duhul f-i incl cel care asir;ură sinoadelor e cu­
rn.erii.ce exprirnarea adevărului de credinţii, iar în lipsa sinoa­
delor ec-unienice, elaborarea docti'inei inerente vieţi.-i Bisericii
este O.S-Î ()r.lratti di!! rnagisterinl Bisericii, de acea aplecare a teo­
logifo:· încercaţi asupra textelor Scripturii, ş i ale sfinţilor
trăitori ai creştin/2ti'iţ:ii.
Poate şi acesta este motivul pentru ccirc fovăţătura clespre
Sfân tul Dtlh, şi lucmrea Sa pare mai nebuloasă decât hristol.o­
giu. sau triadologict. Eficienţa continu,ă a Duhului. î-n iaturci am­
plificării doct?·in ei ercşti.nc ţi,ne de activitatea nevăzutei Persoo­
·ne: divirie, care Iucrenzâ nwnai neiiăzut, dar perrnanent. Reve­
ltlţhi --- :;1nu. clin acî,iunil-e Du hului. -- va progrmna de-a i-ungul
vea,c-u rilor, ch iur at1inci c{mcl El nu e ra cunoscut ca. persoană ,
c·iwri.t1L1nul :;i intensitatea adevăn:. rilor pe i:: are o generaţie sall
zeci {/c generatii erau capabile să si 1-e însusească.
Dr. o,ceeo, ·�pare fire.se faptu..l ' că und� clornenii ale teologiei
sun,t 1nai. dezvoltate decât altele ) pe când capitole, ca de pildă
Mariologio, rcimâr&i abia schi ţate încâ . Ceasul fiecărei dezvol­
tări teol ogice este · hotărât în Sfatul Tre imic, cnre unnează o
peclagogie nurnai de e l ştiutri.. !/oi însă putern percepe -ul terior
iti nele tnotivări a.le acestui pro9ram invă.ţătoresc, ceea ce de
Problematica femenitt.ă trz.. Biserica lui Rristo�
asenienea intră în intenţia Treimii, căci şi acea3tă percepere
este ea însăsi o scoală.
P� vrern.'e a ac�stor domenii teologice, şi folosindu-le, s-g
dezvoltat şi antropologia creştină. Ea a avut co. punct de pleca.re
hristologia. Stabilirea doctrinei despre Persocm.a unică a lui
Iisus Hristos şi dualitatea. firilor Lui a:u, determinat ' ., i o ntfJ'UÎi.
înţeleger e ei omultli ca persoană şi ccr · necnn, eoordon<lnd astfel
- în acelaş i ti-nip şi pe măsura dezvoltării lor - şi celelalte
premize teologice privind mântuirea-soteriologia şi eveni­
mentele finalului existenţei terestre a mnului-eshatologia .
Hotărâri sinodaCe ca ale dogme i calcedoniene au permis şi
incitat scriitori şi părinţi ai Bisericii să amplifice, adâncească
şi precizeze noţiunile elementare ale antropolog·iei creştine . Un
Le on.ţiu de Bizanţ şi 1ln Maxim Mărturisitorul au trasat _jaloa­
ne imllabile, pietre de temelie, privincl persoaria umarn1, natura
mnană şi elementale constitutive ale acestora.
Dar de acolo rnai departe se pare că ·interesul soei�tăţii creş­
tine nu a mai so Licitat noi formulări explicative privi1td. ome­
nirea în lăuntrul polilor care o reprezintă. Nu s-d sirnţ-it nevoia
cleterrninării raporturilor dintre membrii societăţii sau me-rn­
bri i familiei, nimic din ceea ce ar fi depăşit reguJil� în nwter-ie ,
exprirnate deja sujident de categoric d� Apostolul Pavel. So­
cietatea creştină s-a mulţumit eu situaţia dominantă a bărba-­
tului în, orice eontext, repliindu-se pe Liniile minore ale unei
antropologi i . vechi-testarnentare, abia reînnoite tle. Apostolul
Nearrmrilor, b a chiar eliminându-s� în pract-ieă cel� tct.teva a�­
cente ale antropologiei pauline. Textul din GaLat�ni 8; 2� ră­
mâne ' în practică desue t, folosindu-se doar apol_o get-ic pentru
dovedirea te!oretică tl egalităţii între exemplarele urne.ne.
Comunitatea bi3ericească nu a siniţit nevoi« e.xpUcitării
atropologiei fo domeniul practic al egalităţii în - drepturi. Lumea
s- a desfăşurat în continuare după legea celtli mai tare, păstrând
_
visul de aur al iubirii creştine, pentru domeniul omiletic sau
pentru ocazii speciale. De la Hristos �i de la primele comu1iită.ţi
creştine ca re au trăit adevărat poruncile Lui, s-a aee�ntuat de-
teriorare a raporturilor între oameni, deşi Bis�riee1. ·a, clamat ace­
leaşi idealuri atrăgătoare.
Concurenţa pe care au făcut-o ideile egalizante ale curen­
telor sociale - socialiste, a trezit socie!tatea moder'nă a ultime­
zo„ veacuri. ş i iată, Biserica se confruntă cu întrebările ee- i se
 8
Probl�matiea. femettinci. în Bîseriea lui 1Jr1„.st&a& 9
pun cu toată gravitatea : ce aţi ftlcn priei sale istorii personale şi a experi_enţei pe Garo a � curn.ul <:7;t-o,
tea şi drepiu1"ile fa:r.N.eilo r ? Fire şte, t voi, cre,ş-tînii eu libe rta­ Părinţii bisericeşti nefckdnd excapţz � el � La acea:ta regvuI�a. · :�
le.cţfi în prîvinţlit teor iei cl'rep-buriloracef5.te �-u'r en� .,;u au de tilmt Iisus din NazarCR; esi:e singurul al Carm a �o � t �? ie hotarat� 1
prac:tka tiliscrkn4na.torie cUn vaacarileumane în orestinis m. Dar Lectura pe ca·r e Ei1:l fâcut-G Scriptudi Pttrmţzi, pe care ma­
l�!estă a liP_să de c:ere etare t&ol ogic
ă a
mai târzii ale crn-s'tinilor
antr ţ� ·i�a îndBptirtat de femeie, arată o :: edrept� teJ7:i.zând 01�bir_� a.:
candi m A
_ 11,ltur.a.€� e 3eco le flla ere i noast1·e ştiinopol
_
ţele
o@ie i, m�i ales (idem, ibid. , p.. 288-89 ) . Căci, adauga acelaşi_ Pa:rmte. al Bisenc_,;,.,
et<tio logz ae.., soctal.e au desckiis aces 1 antropol ogic e, Ortodoxe : ,,bărbatul este cei care constr-u za i_magmea . ferr1:_e-zz,
t cap itoi, apr of1_m dâruf:u -l.
_ l.n�pre:r,ţnă cu c:orectarna, eh.ia dat fiind că el era cel care deţin<:Za toc1ite puter-z le, pent? 'll . ca eI
mei. i. şz lega-& de aceasta, se resimter teor etic l1, a drep turi lor fe­ era cel care scria cărţifo în car� vorbea . d_� spre � le, el e1. ?- c��
vie;ţii CUJJlu"l1..ii uman, care a răm ele o vre m.e o e-e rcetare - a
doar pe baza unor ca.nocm@ vec hi as eonsider at în crestinism care cnm în cl omeniila teatruhu, al m11:ziciz,� al �memauli„z . ··>
si fără (idem, ibid., p. 2-9 0 ). Autor1.ll este conv ins ca „ nweltL} e voluţ� z
tu.z znesaj al l1li Flrîsto s. In Ufuntn;l aclenui.tă la 1idevăra­ omenirii noastre va permite să ajung�m - odata_ _ depăş�zte
con sfrâns,ţ1 ele Gi@es-te vechi begin.ir aan onu lui, J�m. eia a rămas s vâcnirile revendicărilor ferneniste - la un e � hzl-lb1�u ._ !n.�
chiar �-�'!rv ită pr�t.�iîlor de dom i, ia situ aţi-a, ele dom ir.iat-e1 si
i1'M'1r tre timpul consacrat vieţii ele . fa.Î:3.ilie şi cel cl_ărmt � ct,z;vz �aţ;�
_
un_ spnJm � n eve,luările MssM?i Nrisfas e ale so:ţz_ll u,f, făr-ei Gl gă:r;;i profesi,-o nale. A �est COŢJ: b� e b;l �! s_a-l cr �ş �em :rz. nu sa-l dzr.m
prun 0c.ea -.iubire! jG:r-tfeL niâi., &e oare ., fără ci.si9-ur-arrm 'Mieţii ei năm din ccnnu.nicare şi 1.:n ta.lnin, (idem, 1b1d., p._ 292). . _. ....
Apost:c lul Pcw.�1 vor beşte
ou târfo în t-eixJJeZa lnl ccntropofogîoe. In tot acest proces, ceea ce e i1riportan.t este „ca Biser � ca � a
L1/b .. lată � e cân deşt e în ace st sens Geo rge K.h0 dr', Mii:ropo litALl
01:-zl lui- f:9:rtocfox .' ,,/fr�buîe S-ă-
Sflmnzft. ecttJ_V erl lrtmii modam:e, r:u admirtem că <!Lprn�tn:t{J eal ma-i
se libereze, în ace-st doin.eniu, de tot ceea ce _ea a nioşte1�; �m
iudaîsm şi din arbitrariul � etml<llor �l.e 01:1: es n�1:- e � fm:iez ... ,
eredincw,suc să L1.ic11 eze la ekberarea fiznţ� i 1.:-nte1 i-om-e a�t�t a . ba�
�a-:
tGJare a m@rav uri:lo:r carr-e s._e f-aee viiz toată eli3o&uţia fa&f-)i!frn&!itiX­ bamio.r cât şi a femei,loP" . Şi Mitw opohtuL ortod@x _ işz pn ega -_
:
a �GJiscop�n'li rol1.t'l eul tu.ral til fe.nwii 11lti, aonoo în e:i@e.@-cz că ea te;te incheier-:ea ternei, pritt conc-luzia : ,,Spntne-mi ce crezi
<J-{)z e�pnrrui creativitatea şi dem . şi i-a ela-t posibtlî--trcitea d-e d�,spre ferneie ş-i î-ţi voi spun� oine eşti" (ib�cl., p. 307 )-�
oa şz_ 1:r.i cel ai problemelor so@iale-nita�a �i. !n cice s,1; do·meriîu Dar dacă cale spuse rnai sus $Unt pe ccit de ade ? arate, pe
n u et fbs.t în avan,geirr:!'ha e-el r ca e au(j,le s&coluln-i XIX, Biserio�
? � reeunosa-ut feme iZor drep
atât ele surprfrtziitoare pentr7: o p �rte a� cl! ruL7:''l ortod_ox,
t-71: l la -1m rol J n afa1t&, căminu lui, şi în interiorul lui, la o atitm­­ George Khodr', Mitropolitul Lzbamdm, a.r':ta ca Orientul 01 fo­
di-1ie alta d-acat de supu-nere. Ea
nu a încreta t să rep ete cl'i Eva dox nu s-a oprit la o frmnoasă şi încuraaatoare e x__,pun_@re ,_ e�
a SîlCOiR'!,1Da� 11?:�ma la şfretenîa şarp miun.ţii cti în J?at1:fri,rh&tul A:itiohie ţ, � e apr_oa'}D_e �0 7:.ic:zeez de eu:z
7·u-l do-menta in oare se e;a;-er@ită sech ebai. Darr sex-ai n1l « sing1.L-
. lcţ-ia-g ci e-a s-e exe rcit ă de cm fost abolite ritua!e cultice amintind clz_se:m.nznar! l � pe cm e
.
a._.set,wnea p1-'fn bani; $i puter-� le practieă Biserica Răsări.tului. Toat � pro�hibzţiile pnvmd feme­
(m La rencontre de l'Ho mme,,, oare che
sunt ae;apCt,r cz.te de băr bat:' ' ia îns-ărcinată, sau pe cea care to � mm a nas01�t, sunt; în acest te-
Orient Conta_cts, N. 1 56/1 991 p. 293 z Ies chretie ns du Moyen ritoriu crestin ortodox, de dornenzuL trecutului.
M,atrnpo-litul orto.do:it:. ada,ugă ur-rn :J4).
:. _ -2 Este �@esta un act d.c curaj, fiindcă şi la acest mci " lt .
.
Ou fewie ia a ieşit asva ' . ătM rele op-inii : Faptur _ . n!vel
,J,: +.,.,
·E't din lăuntrul căminului ei si că "dă
• • ' edezial � nevoi� de cnraj ventru a e1m1ţi pădurea tr(!diţ �:? de
vadă - în une le ţări şi în mod do- useăturiie ei curaj care pretinde sau presnpu..ne o . ach�nca_ a :i­
adm irab il - d e tota la ei par-
tci.d:p a-re l(!L viaţa n.aţionnlă, face să corare în cr�dinţă şi respectare fără rabat � 1�1,es9:J7: lm hrist.ic.
cadă a-rgum,entztl dezvoltat O g,n-11,·me oboseală a .r ncietăţii creştine am.a m: .fara ter7:ien o
tl-e 3fd ntu:i foan Hri9o,tom, după
oo.r@ fenieia este diepend en.tă pr oblemă cam se impune a.zi la nivel e �rrienic, dm: ma. z mu� t
de bărba:ti, pe,n-trtt,, G:ă �a s-e a®wpă dse -treb clecâtJ atâta) ea. cere un răspuns corect şi re8po71:-.mbil âzn pa� -
u.:rifo gospodări.ei !ţi de
buaăffirie. � (i:de,'IT.4, ibid�, p. 2ifJ1 tea magisteriului Biserici i privind „Rolu_l f ern::_zi ortodox_� 1-7:
. � (!J,Uto n:Ef, contin'l!Iă : ,, . . . nici
d fî.inţ(i 0.niiil�atJ.oă au se 'PQa.ts îmgJ Bis€Jrică şi societ.ate", enunţ eare a 0011,s�z.t.uit tzv�ll� Gonfe1 mţei
iediccr de a fi os-tatieî1.rl pro- ecumenice ce a avut lo c în 197-6 la Agapia (R{}nianw).
 10 Anca Manolache Problematica Jemenină în Biserica. lui Hristos
11
ln comunicatul final al acestei Conferinţe, se reconwndă ele_ �'hipu! 11.:nLi niântuitor, pentru a înceta să-şi fi.e un centru
printre altele cei problerna hirotoniei f enieilor scî fie studiată lm,-insuş·i şz pentru ca femeia să înceteze a fi un centru
în lrnrâna Trncliţiei ortodoxe, pentru posibilitatea articulării ei ( aservit) lui. Chipul lui Dumnezeu este această a treia dimen­
în dialogul ecun-z.enic. Nu ştiin fri ce ,măsură lucrul acesta a fost siune, care merge înaintea noastră si locuieste în 1toi căci tre­
luat în serios, dar nu pare ca nwgisteriul ortodox al Bisericii buie ca creatu:a să înceteze fă .fi� singur{lL pol de' referinţă
noastre să se fi sirnţit dator la acţiune. Pentru că nu este vor­ pentru creatura'' - adaugă acela.şi George Khodr'.
ba aici ele a se hotărî cei Biserica Ortodoxă să-ş-i facă preoţi fe­
,mei : asernenea necesitate nu este resimţită în societatea . Ori_ce scin_dare privind capacitatea şi aptituclin'ile celor
doi pol� de e:;1:zstenţă �ste arbitrară şi rnalignă pentru coexis­
noastră.. Este totuşi de obligaţia noastră de a dn un răspuns tenţa bipolara a mnanztăţii în Trupul lui Hristos.
teologic valid, bazat pe dognwLe Bisericii şi nu să cluclăni pro­
·blerno, interpunând paravanul „Tradiţiei".
Fără să propunem soluţii problemei, ne-am permis să ală­
tură.rn paginilor acestei cărţi şi două articole : unul privind 'Tra­
cliţia clognwtică în Ortodoxie, celălalt, Revelaţia div'ină. Sco­
pul acestor articole este cun1 va veclea cititorul - nicicle­
cwn · promovarea ideii de hirot01iire a fern.eilor, căci aceasta nu
se impune cu necesitate. IV:Iotivarea. este alta: prohibiţi.a pe
care şi-o asurriă o mare parte a Tradiţiei patristice de până
acum, în ceea ce priveşte accesul la hirotonie al fem,eii, a cle­
terrninat deplasarea fenieii in conul de mnbră al societăţii
creştine. Căci ea nu poate accede la preoţie din pridna „ne­
vredniciei" ei, a unei 7Jăcătoşenii pe care i-o atribuie o părtin-i­
toare interpretare iuclaizantci a. propovăduirii lui Hristos. Nu
de hirotonie are nevoie femeia din aria cre.";,tirâsniulu'i arto-
-� dox; ci de o reevaluare serioasă a poziţiei ei în soeietate şi mai
ales în Biserică acolo unde îşi îndemnnă ea fiii să se alinieze.
Or, degradarea opiniei despre femeie prin etichetele inurno1ie
- da.r mai ales necreştine - pe care i le-a pus antichitatea şi
pe care cu elan le-a preluat Biserica lumească, adânceşte ten­
siunea între cei doi poli existenţi cii omenirii. Dorind cu orie�
preţ să justifice rn,qsculinitatea sacerdoţiului ereştin, această
concepţie aduce femeii acuza.ţii necontrolate 1n consecinţele
lor şi alterează înţelegerea corectă a antropologiei creştine.
Şi nu numai antropologia, dar şi soterioLogia şi tot sensul
creaţiei, care nu are alt început şi nici sfârşit decât iubirea
divină şi corespondentul ei tl1nan. CcLe două dimensiuni ale
naturii umane, care e aceeaşi indiferent de sex, a·u nevoie de
o a treia dimensiune, cure nu numai că oferă un arbitraj al
acestei dispute multimilenare, clar ca.re le depăşeşte şi le obli­
gii să-şi acorde o consideraţie reciprocă . .A.ceasta s-a descoperit
prin. revelaţia personală a lui Dumnezeu. ,,BărbatuL are nevoie

CONSIDERATU PRIVIND SITUATIA FEMEII
. IN ROMANIA
Deda:rarea anului 1975 ca an international al femeii a
avut În Biserica noastră un ecou nea,şteptat.' Această iniţiativă
a Organizaţiei Naţiunilor Unite, secondată de variatele Con­
fe.:rin.ţe, Consultări, Mese rotunde, organizate la impulsul fo­
rulu.i suprem al Bisericilor sau al celor la un nivel mai redus,
a avut darul să trezească si în Biserica Ortodoxă Română in­
teresul pentru reconsidera�ea com.diţiei femeii în biserică. Nu
soluţi11@ aeestei probleme pot ii mulţumitoare în ac.est „dece­
niu al femeii" (1975-1985), ei in5wşi fal)tul Gă aeeasilă proble­
mă se rmne d.e acum îneolo şi că se poate vorbi de o coNştien­
tizare a 0piniei publice în general şi a celei a ereclin.d0�ilor
creştini, ÎN special. Pentru că, a�a cum s-a putut desprinde din
introducerea studiului nostru, s0cietatea noastră fusese deja
mart,oră a impactului predus de sehimbarea orânduisrii sociale
şi a 1egfalaţiBi din ţara noastră, dar cu toată intervenţia bene­
fică în acest domeniu, aparţinând foruril0r laice, e grou de pre­
sl!l;pus că mentalitatea sodatăţii religioase ar fi acordat vreun
interes pentru problema femeii dacă nu ar fi fost obligată să
ia act de mişGarea internaţională a organizaţiilor bisericeşti.
Anul 1975 marchează în ţara noastră începutul unor preo­
cupări atât pe planul literaturii teologice în speţă, cât şi pe
acela al întrunh;;Uor lâ diferite nivele, în afara sau în lăuntrul
ţării, ceea ce, pe drept cuvânt poate fi socotit un reviriment şi
un bun început pentrt1 lă,rgirea orizontului antropologic în
teologie.
Spunem că s-a produs un reviriment, chiar dacă Biserica
noastră s-a pronunţat împotriva hirotoniei femeilor m variatele
întâlniri ecblmeNice, pentru că stadiul in care se afla condiţia fe­
meii în �ecolele trecYtB era descurajator pentru orice încercare
de a �t? acoFda femeii un statut de egală demnitate cu bărbatul.
ProblBmatka femenină fn SlseriGa lui }Jristo$ 13
Din secolul al 17-lea până în �,ecolul al 19-lea, Ţările româ­
neşti au o legislaţie bazată pe pFfocipii mo�tenite de 1-a cano­
niştii bizantini. Două importante coduri, Cartea de învătătură
şi Indreptarea legii, apărute primul la 1646 şi al doilea la· 1652,
domină
_ societatea românească religioasă şi laică. Dacă legislaţia
mvilă 9i penală a suferit modificări pe la jumătatea secolului
al 19-lea şi apoi la începutul secolului al 20-lea, cea biseriGeas­
că nu s-a mocli:&icat nicidecum, rămânând să influenteze în
continuare organele legislative laice, pană la jumătate� seco­
lului al 20-lea, când se schimbă orânduirea ţării.
Modificările introduse în ultimele două secole nu au adus
nici o îmbunătătire situatie.i femeii care este mentinută într-0
accentt1.ată inferioritate f�ţă de bărbat, atât din pm;ct de vede­
re social, oât şi ca rol în viaţa familiei.
O primă motivare a acestei nedreptăţi o găsim în capito­
lul (glava) 211 şi capit&lul 364 din Indreptarea Legii, în care se
spune că „femeia este mai proastă decât bărbatul" s.i că dm
,,priGina neputinţei şi slăbioiunii firii", ea trebuie să· fie con­
dusă. de bărbat. TrebG1ie să spunem că legile bisericesti - cu
aplicabilitate categorică în întreaga societate român�ască din
aceste secole - nu vădesc spiritul creştin al mi1ei şi îndură­
vii, ci in capitolele privitoare la femeie atmosfera este mai cu­
râ.ad de vră.jrnă,Şie şi de împilare a femeii. Tre1n1ie totusi men­
ţionat că, în anumite penalizări, pedeapsa femeii era c�va mai
redusă decât a bărbatului vinovat de aceeasi abatere Astfel
soţul este îndreptăţit de aoeste legiuiri să-şi bată soţia· şi chia;
să o închidă între gratii. În schimb femeia care îndrăzneste să
,,pună mâna pe bărbat 44 este pasibilă de divorţ (capitolul· 220).
Divorţul se putea obţine uşor de bărbat, el putând chiar
să-s,i alunge s®ţia fără vre0 judecată (capitolul 182).
Intr-o singură situaţie femeia era la fel de îndreptăţ-ită ca
şi bărbatul să �eară divorţul şi anume, în cazul perversiunilor
sexuale (îapitoh1l 180-181) sau a căderii în eFezie a soţului
(182). Ea mai are dreptul să divorţeze doar dacă e bătută cu
vrăjmăşie (capitolul 183), adică dacă violenţa este maximă. 1n
situaţia când bătaia este cât de deasă dar soţul o atinge doa1" cu
palma ori chiar cu pumnul, nu e caz de divorţ (185-189) căci
bărbatul e îndreptăţit să-şi modeleze femeia după cheful san
(capitolul 186) şi prin orice mijloace.
Distanţarea condiţiei bărbatului de cea a femeii este netă,
prin aceea că aceste legiuiri acordă regim preferenţial bărba-