Você está na página 1de 19



IUPUI Office of the Registrar IUPUI Policy and Procedure

Experiential Learning Notations January 2006

Graduate Courses Background and Policy

Background and Policy


In an effort to identify and track specific community-based learning experiences and other experiential

learning experiences, notations have been approved for addition to the official Indiana University


For Undergraduate Classes, experiential experiences are reflected as part of the IUPUI RISE to the


For Graduate Classes, an explanation of what constitutes experiential learning, what courses might

qualify, and how these notations would appear on a student’s transcript is outlined below.

Experiential Learning

Experiential learning is defined as formal, supervised learning experiences that rely substantially on

students’ applying through direct experience the knowledge and information acquired through reading,

simulations or electronic exercises, faculty instruction, or other modes of learning directly within the

context and duration of the course. Consequently, experiential learning entails the integration of
 knowledge—the concepts, facts, and information acquired through formal learning and past
 activity—the application of knowledge to a “real world” setting; and
 reflection—the analysis and synthesis of knowledge and activity to create new knowledge.

Experiential learning may occur on campus, in the community, or both. Although many co-curricular

student activities can also be categorized as experiential learning, approval for transcript notations

applies only to those activities that are linked to students’ academic coursework.

The intent of this policy is to permit academic units, faculty, and students to understand and to record

these types of learning and, further, to identify which are based substantially in the community, either in

off-campus settings or applied to off-campus situations. In making decisions about the classification of

experiential learning, judgment of individual faculty and approval of the academic department will be

required. These guidelines have been developed to provide assistance in this process, and to ensure

consistency across campuses. The recognized categories of experiential learning are specified below.

Categories of Experiential Learning

The following list provides definitions of the types of experiential learning courses that will be tracked on

transcripts and other official documents issued through the Office of the Registrar. Most of these

definitions have been adapted from established, nationally referenced sources (see references section


All courses listed on the transcript must meet the criteria noted above.

Clinical education: Entails the practice of learned didactic and experiential skills, most frequently in

health care and legal settings, under the supervision of a credentialed practitioner.

Cooperative education: Special program offered by a department or school in which students alternate

work and study, usually spending a number of weeks in study (typically full-time) and a number of

weeks in employment away from campus (typically full-time). Alternatively, cooperative education may

occur when students simultaneously attend classes part-time and work part-time during consecutive

school semesters in an intentionally planned and coordinated way. Students receive academic credit for

cooperative education when the experiences meet the criteria for credit (i.e., faculty supervision,

reflective components, evidence of learning).

Field work: Supervised student research or practice carried out away from the institution and in direct

contact with the people, natural phenomena, or other entities being studied; especially frequent in fields

including anthropology, archaeology, sociology, social work, earth sciences, and environmental studies.

Internship: Sustained work experience in a student’s field of interest assessed by a faculty member and

supervised by an employer who is not the faculty member. Work can be part-time or full-time, paid or

unpaid, on-campus or off-campus. The design of the internship determines whether or not the student

may earn academic credit or have a formal transcript notation.

Practicum: A course or student exercise involving practical experience in a work setting (whether paid

or unpaid) as well as theoretical study, including supervised experience as part of professional pre-

service education.

Service learning: A course or competency-based, credit-bearing educational experience in which

students (a) participate in an organized service activity that meets identified community needs and (b)

reflect on the service activity in such a way as to gain further understanding of course content, a broader

appreciation of the discipline, and (c) an enhanced sense of civic responsibility.

Student teaching: A student in pre-professional and pre-service teacher education who is gaining

required and evaluated experience in supervised teaching.

Study abroad: Students earn academic credit for coursework that occurs outside of one of the fifty

states or the District of Columbia.

Identifying Attributes of Experiential Learning in Community Settings

In order to more fully track the richness and variations of students’ experiential learning on their

transcripts and to identify which of the experiences occurred substantially in the community, each

campus may identify appropriate courses with the following designations. The following formal

designators may be applied to any course in the categories noted above. They may be used individually

or in combination with each other.

Community-based research: This includes, but is not limited to, field work, e.g., courses in which

students complete research in which they collect data in a community setting and/or share findings with

community entities in a service-learning course or an internship.

Approved Transcript Notation: Community Based Research

Service-learning: Courses in which students participate in service learning as defined above.

Approved Transcript Notation: Organized Community Service Activity

Community: Courses in which students spend a significant amount, e.g., one-third, of their time in a

community setting in ways that contribute to learning objectives of the course.

Approved Transcript Notation: Significant Time in Community Setting

Immersion: Courses in which students are immersed in a culture different from one’s own while

extending the study of the course content. Such courses include, but are not limited to, courses taken as

part of a study abroad experience. They may also include field work, practica, internships, and all other

categories defined above, provided such experiences involve immersion in a culture different from that of

the student.

Approved Transcript Notation: Immersed in Different Culture


For graduate courses where all enrolled students are expected to complete one or more of the

community-based requirements, the specific requirement will be added to the course via a request from

the course department. Experiential learning notations are segmented into categories of Service or other

Experiential Learning as follows:

 Community Based Research
 Organized Community Service Activity
 Significant Time in Community Setting
 Immersed in Different Culture
 Community Based Research & Organized Community Service
 Significant Time in Community Based Research
 Community Based Research in Different Culture
 Significant Time in Organized Community Service
 Organized Community Service Immersed in Diff Culture
 Significant Community Time Immersed in Diff Culture


 Community Based Research
 Organized Community Service Activity
 Significant Time in Community Setting
 Immersed in Different Culture
 Community Based Research & Organized Community Service
 Significant Time in Community Based Research
 Community Based Research in Different Culture
 Significant Time in Organized Community Service
 Organized Community Service Immersed in Diff Culture
 Significant Community Time Immersed in Diff Culture

The additional class requirement will be viewable to a student in the on-line schedule of classes/course

offerings, in self-service registration, and on the student study list.

At the end of each term, faculty will be required to enter course grades as well as a designation to

whether each student satisfied (S) or did not satisfy (N) the community-based requirement.

For those students who satisfy the community-based course requirement, a formal transcript notation

will appear under the class on the official transcript to more fully document the richness of the


Internal Tracking and Reporting

Courses will be identified in such a way that allows for consistent tracking and reporting of enrollments in

courses using the categories and attributes listed above.


Academic Leadership Council (Oct, 2005)*

Notations to be reviewed in three years; amended by formal action in the interim

Academic Policies and Procedures Committee (December 2005)

Implemented at IUPUI Effective Spring 2006



Ce este o clasă de
inovare… Și de ce ai
nevoie de una?
creeracord / 3 days ago

Semnul că trebuie să ne gândim urgent și serios la modul în care se desfășoară

astăzi învățarea în școli nu vine numai din statisticile îngrijorătoare privind
rezultatele sistemului de educație (nu numai de la noi!) ci și din faptul că, din ce în
ce mai mulți educatori, școli, sisteme încearcă diferite soluții pentru a aduce o
nouă abordare, iar cei care promovează toate aceste lucruri vorbesc din ce în ce
mai des și mai insistent despre asta. Este și cazul prietenei noastre Jennifer
Gonzales, de la Cult of Pedagogy, care vă pune la dispoziție încă un model de a
face școala altfel, mai potrivit cu cerințele lumii moderne.
Aud tot timpul: Lumea se schimbă, iar școlile trebuie să se schimbe. Mulți dintre noi
recunosc că nu ar mai trebui să ne bazăm pe vechiul model, unde doar depozităm informația
în creierul elevilor noștri și ei o varsă înapoi. Lumea în care trăim astăzi cere mai mult de la
oameni: abilități de a rezolva probleme, creativitate, colaborare, abilitatea de a inova, a
recapitula și a concepe soluții la probleme care nici nu există încă. Modul în care facem noi
școala pur și simplu nu îi pregătește pe copii așa cum ar trebui.
E un mesaj bun, un mesaj adevărat, dar mult prea adesea acest mesaj ne lasă pe noi
în aer. Noi îl aprobăm, suntem de acord că lucrurile trebuie să fie diferite, dar
atunci când ne întoarcem, facem mai mult sau mai puțin ceea ce am făcut
dintotdeauna, deoarece nu suntem chiar siguri CUM să schimbăm școala.
Din fericire, mai mulți oameni au început să-și dea seama, iar parte din misiunea mea aici este
să împărtășesc ideile lor cu voi. În trecut, am luat interviuri profesorilor de la Școala Apollo*
(theApollo School), un program inovativ de învățare personalizată care mixează istoria, limba
engleză și artele și care funcționează în cadrul unui liceu public din Pennsylvania.
* https://www.cultofpedagogy.com/apollo-personalized-learning/
Am vorbit cu Steven Ritz, al căriu proiect incredibil de grădinărit** a transformat clasa lui din
Bronx și viețile elevilor lui (și nu numai – am vorbit și noi despre acest proiect în
** https://www.cultofpedagogy.com/green-bronx-machine/
Și de asemenea, am spus povestea unei biblioteci de școală prea puțin utilizată***
din Ohio care și-a reconfigurat complet spațiul într-un hub (punct central)
colaborativ, flexibil și bogat în tehnologie, care acum stă ocupat tot timpul.
*** https://www.cultofpedagogy.com/school-library/ – How This School Library Increased
Student Use by 1,000 Percent

Acum hai să ne uităm la un alt model al învățării pentru Secolul XXI, un opțional
lung de un an oferit la un liceu din Indiana (SUA), unde elevii concep și execută
proiectele lor, bazate pe propriile pasiuni.
Cursul este numit Inovație și Învățare din Surse Deschise, iar numele profesorului
este Don Wettrick. În interviul nostru (pe care îl puteți asculta în Cult of Pedagogy,
n.n.), Don îmi spune cum funcționează cursul, cum îl structurează pentru a construi
atât responsabilitatea cât și libertatea elevilor săi, și cum și-a schimbat și
îmbunătățit el programul de-a lungul ultimilor șase ani. Punctele cheie din
conversația noastră sunt prezentate în rezumat mai jos.
Speranța mea este ca, atunci când vei afla despre această clasă de inovație, tu vei
începe să te gândești la cum ai putea implementa ceva similar în propria ta școală;
dacă nu un curs în toată puterea cuvântului, atunci poate un club de afterschool sau
un program de vacanță sau un mod de a diferenția pentru unii elevi. Pentru a afla
chiar mai multe despre cursul lui Don și despre cum lucrează, te poți îndrepta către
site-ul său (#1), unde vei găsi link-uri la explicațiile sale audio, sau poți vizita
pagina lui de Facebook și canalul său de YouTube, unde împărtășește zilnic postări
video care documentează munca sa în clasă.
#1 https://www.startedupinnovation.com/
Ce este acest curs?
Numele oficial al cursului este Inovație și Învățare din Surse Deschise. Wettrick a început
să-l predea acum șase ani, ca o extensie o ideii de Genius Hour (Ora de geniu), unde elevii
lucrează pe proiecte concepute de ei, concentrându-se pe teme care îi interesează.
Deși Wettrick a descoperit că Genius Hour funcționa bine la nivel elementar, nu a
fost ușor să o implementeze la liceu, unde timpul este ciopârțit între diferitele arii
de conținut iar profesorii au mai puține ore disponibile. Așa că, acum șase ani el a
introdus un curs opțional de un an.
Cum funcționează de fapt?
Partea 1: Inovația
Primele șapte sau opt săptămâni de curs compun faza de Inovație: Aceasta seamănă
cu un curs tradițional, unde Wettrick face multă instruire directă pentru a-i pregăti
pe elevi pentru tot restul anului.
În timpul acestei faze, elevilor li se prezintă conceptul de inovație și sunt învățați să
gândească diferit despre cum ar trebui să arate școala. Wettrick le deschide mințile
către noi moduri de a gândi, expunându-i unei colecții de idei și activități.
“Avem câteva discursuri TED la care ne uităm,” explică el. “Jucăm câteva jocuri –
Disruptus care este un joc atât de ușor și amuzant care face să se întâmple o mulțime de
lucruri. Le dau scurte citate din cărți cum sunt cea a lui Seth Godin, Linchpin. Îi pun să
asculte interviuri. Le arăt clipuri din filmul lui Tony Wagner Most Likely to Succeed (#2). Și
le arăt care este întreaga urgență, toate acele articole și emisiuni despre ”Școlile ar trebui să
se schimbe, școlile ar trebui să se schimbe, școlile ar trebui să se schimbe.’” Asta îi ajută pe
elevi să înțeleagă esența cursului și cum acesta le va cere să abordeze învățarea într-un mod
#2 https://www.mltsfilm.org/ – Most Likely To Succeed
În timp ce reîncadrează gândirea elevilor, Wettrick de asemenea îi echipează cu
unelte și abilități de care vor avea nevoie în faza a doua, unde ei de fapt își vor
concepe și implementa propriile lor proiecte:
 Elevii învață cum să-și stabilească obiective SMART –
– https://en.wikipedia.org/wiki/SMART_criteria
 Ei studiază protocoalele pe care le vor folosi pentru a planifica, implementa
propriile proiecte și pentru a reflecta asupra lor.
 Ei își creează profile publice de social-media ”unde oamenii vor dori să te
urmărească fiind șocați și uimiți că cineva de 16 ani va rezolva probleme mărețe”,
spune Wettrick.
 Fiecare elev începe un blog, un canal audio (podcast) sau unul pe YouTube,
pe care ei le vor utiliza pentru a prezenta reflecțiile lor asupra cursului.
Partea a 2-a: Învățarea din Surse deschise (Open sources)
Pentru restul anului, elevii se apucă de lucru la proiectele lor auto-conduse. Unii
lucrează la un proiect diferit la fiecare două săptămâni, în timp ce alții lucrează pe
stadii succesive ale unui proiect pe termen lung.
Wettrick utilizează acronimul ROTH-IRA pentru a descrie ciclul lor de inovație. În acest caz,
asta nu are nimic de a face cu finanțele, ci cu procesul de gândire asupra unei idei și de
parcurgere până la implementare și dincolo de ea.
R = Realize – Să realizezi, să-ți dai seama
În acest pas, elevii remarcă lucruri și se gândesc la probleme care au nevoie să fie
rezolvate. “Du-te și observă lucruri,” le spune Wettrick. “Așa că ei realizează asta.
Cum ar fi, ”O, Doamne, cum e posibil!, iar când ei fac asta, eu le cer să le scrie pe hârtie”.
O = Open Discussion – Discuția deschisă
În timpul acestei faze, elevii vorbesc despre aceste idei cu restul grupului, ceea ce,
spuneWettrick, poate să conducă la provocări. “Ce ai gândi că ar fi o idee bună,
spui tu cu glas tare, apoi restului grupului, și este rândul lor să se lupte.” (pe idei,
n.n.) Aceasta conduce la următorul pas.
T = The Tussle – Încăierarea
Această este partea discuției deschise unde elevii își rafinează ideile vorbind între ei
– ceea ce poate fi deseori o ”încăierare” cu ceilalți.
H = Homogeneous Grouping – Gruparea omogenă
Pe măsură ce elevii își conturează obiectivele, ei încep să se adune împreună cu alți
elevi care ar dori să lucreze pentru aceleași obiective dar au diferite seturi de
abilități, care se pot completa unele pe altele.
O dată ce o idee a fost stabilită, începe implementarea.
I = Ideation – Conturarea ideilor
Acesta este locul unde elevii fac un plan de acțiune: ”Care este primul pas, prima cheie
de întors?”spune Wettrick. “Care este prototipul No. 1? Care este primul telefon de
dat? Care este prima conexiune de făcut?”
R = Reflection – Reflecția
După ce îndeplinesc primele două obiective, elevii reflectează asupra progresului
lor, se uită în mod onest la ce a mers prost și își celebrează succesul.
A = Adjustment – Ajustarea
la final, elevii își stabilesc noi obiective bazate pe progresul pe care l-au făcut și pe
lecțiile pe care le-au învățat.
Acest video (#3) explorează cadrul ROTH-IRA mai detaliat.
#3 https://www.youtube.com/watch?v=3jToZyJXvyk&feature=youtu.be – The ROTH-IRA,
Mapping out Innovation!
Cum își dau seama elevii ce au de făcut?
Toate acestea sună într-adevăr bine dacă elevii știu deja ce să facă pentru proiectele
lor. Dar elevii care și-au petrecut deja ani de zile într-un sistem care le spune exact
ce să facă au nevoie de ceva timp ca să se ajusteze la toată această libertate.
Wettrick îi învață pe elevi cum să asculte conversațiile pe care le aud în viața lor
zilnică. “Când auziți oameni care spun, ‘Știi ce e nasol?’ urechile lor se ciulesc, ‘Ce?’ Aici
se pot face bani. Aici sunt probleme de rezolvat. Așa că ei devin căutători activi ai rezolvării
de probleme.”
O dată ce elevii devin mai reglați pe ascultarea de probleme, pasul lor următor este
să aleagă problemele care se potrivesc interesului lor. “Alege-ți culoarul,” le spune
Wettrick. “Dacă te interesează justiția socială, uită-te în jur. Ce poți să faci ca să o dregi?
Nu te duce la un protest și doar atât. Ce urmează să faci? Dacă interesul tău este cruzimea
față de animale, ce vei face? Dacă interesul tău este să faci bani, ce vei face?”
Înainte ca ei să-și poată stabili obiectivele pentru un proiect, elevii trebuie să obțină
aprobarea la acel proiect. Proiectele trebuie să satisfacă ceea
ce Wettrick numește regula celor trei: “Regula numărul 1: Ești pasionat de asta?
Asta e cea mai simplă,” spune el. “Numărul 2, Care sunt abilitățile obținute de tine
în acest domeniu? Și Numărul 3, Cine va beneficia de asta în afară de tine? Pentru
că altfel, nu îți va păsa dacă ai succes. Vreau ca tu să-i împuternicești pe ceilalți.”
Iată un exemplu: Un elev a vrut să se concentreze pe o zi de bursă. ”El era cam așa,
‘Frate, fac bani. Vreau să fac bani,’” spune Wettrick. Deși abilitățile lui nu erau
grozave, el era determinat să învețe. Când a ajuns la regula 3, cu toate acestea,
planul lui nu se potrivea, iar Wettrick nu i l-a aprobat. Așa că elevul s-a hotărât să
înceapă un club de bursă, unde el i-ar fi învățat pe ceilalți elevi ceea ce a învățat el
și în care să facă o zi de bursă cu bani simulați. Atunci proiectul i-a fost aprobat.
Unii elevi au îndeplinit regula 3 de la prima încercare, ca acești doi care construiesc o școală
înAfrica: https://www.youtube.com/watch?v=6_O1sHCGiZo
Vedeți aici și alte proiecte ale elevilor:
 Înregistrarea audio și canalul de YouTube pe care elevii l-au creat pentru a-i ajuta pe
alți elevi care se confruntă cu
depresia:https://www.youtube.com/watch?v=TxeelczgL04&feature=youtu.be –
Student Depression & Anxiety. Let’s address it.
 Elevul care a produs un canal video pentru a demonstra în ce fel școala lui se
potrivește cu nevoile altor țări:
https://www.youtube.com/watch?v=BtoAZZ-tVkQ&feature=youtu.be – Meet
Dwayne: He didn’t start off w/ a big idea. He started with a need.
 Frații al căror canal de YouTube îi ajută pe alți băieți să-și dezvolte un stil de
modă convenabil ca preț:
https://www.youtube.com/watch?v=KBZvksxJjBM&feature=youtu.be – When
Graduates Want To Come Back To Collaborate: A Lesson in #GrowthMindset
Cum îi păstrezi pe elevi responsabili?
Ca parte a propunerilor lor de proiecte, elevii stabilesc obiective pentru ei înșiși. La
fiecare două săptămâni elevii prezintă reflecții asupra obiectivelor lor sub forma
unui articol pe blog, a unei înregistrări audio sau video. Ei au de asemenea o
discuție cu Wettrick despre progresul pe care îl fac în atingerea obiectivelor lor. În
fine, notele lor sunt bazate pe calitatea reflecțiilor lor și pe cum și-au atins
obiectivele pe care și le-au propus pentru ei. Acest video explică procesul:
https://www.youtube.com/watch?v=Xu1eUvGSfcU – Cum ”notezi” un
proiect #GeniusHour?
Află mai mult
Toate acestea sunt doar o mică părticică din ceea ce Wettrick și elevii săi împărtășesc online
despre procesul lor de învățare. Dacă ești interesat/ă să începi un curs de inovație în școala ta,
vizitează site-ul lui Wettrick’s website, StartEDUp. De asemenea, verifică cursurile lui despre
Inovație în clase (#4).
#4 https://startedup.teachable.com/
Pe canalul de YouTube StartED Up YouTube channel, Wettrick și elevii săi postează zilnic
materiale despre munca lor – https://www.youtube.com/channel/UCAaAb2T1VmlASH1gz-
Chiar dacă nu ești chiar gata să mergi atât de departe și să presezi pentru a începe
un întreg curs ca acesta, speranța mea este ca acest model să-ți dea încă un format
pe care îl putem utiliza cu toții pentru a re-gândi modul în care facem lucrurile
acum, încă o abordare pentru a face școala un loc care să dea elevilor o șansă să
practice rezolvarea de probleme pentru tot restul vieții lor.
Sursa: https://www.cultofpedagogy.com/innovation-class/
Mulțumiri din nou pentru Jennifer Gonzales și Pinterest!


Ciclul experențial de
creeracord / August 1, 2016

Traducerea articolului publicat de Saul McLeod în anul 2013 în Simply Psichlogy

David Kolb și-a publica modelul stilurilor de
învățare în 1984, din care a dezvoltat inventarul său de stiluri de învățare.
Teoria lui Kolb despre învățarea experențială lucrează pe două niveluri: un Ciclu al
învățării cu patru stagii și patru Stiluri de învățare separate. Mare parte din teoria
lui Kolb vizează procesele cognitive interne ale celui care învață.
Kolb declară că învățarea implică achiziția conceptelor abstracte care pot fi aplicate
flexibil într-o serie de situații.
În teoria lui Kolb, imboldul pentru dezvoltarea de noi concepte este dat de noi
“Învățarea este procesul în care cunoașterea este creată prin transformarea
experienței” (David Kolb, 1984).
Ciclul Experențial de învățare
Teoria lui Kolb despre stilul experențial de învățare este de obicei prezentată
prin patru stagii ale ciclului de învățare în care cel care învață “atinge toate
bazele”: Experiența concretă (făcând / având o experiență),Observația
reflexivă (revăzând / reflectând asupra experienței), Conceptualizarea
abstractă (trăgând concluzii / învățând din experiență) și Experimentarea
activă (planificând / încercând ceea ce ai învățat).
1. Experiența concretă – o nouă experiență sau situația este întâlnită sau o reinterpretare a unei experiențe
2. Observația reflexivă – a unei noi experiențe. De o importanță particulară sunt orice inconsistențe între
experiență și înțelegere.
3. Conceptualizarea Abstractă – Reflecția face loc pentru idei noi sau o modificare a unui concept abstract
4. Experimentarea Activă – cel care învață le aplică în lumea din jurul lui pentru a vedea ce rezultă.
Învățarea eficientă este vizibilă atunci când o persoană progresează prin acest ciclu de patru stagii. De la (1)
având o experiență concretă, urmată de (2) observație și reflecție asupra acelei experiențe, care duce la (3)
formarea de concepte abstracte (analiză) și generalizări (concluzii) care apoi sunt (4) utilizate pentru a testa
ipotezele în situații viitoare, rezultând noi experiențe.

David Kolb (1974) vede învățarea ca pe un proces integrat cu fiecare stagiu fiind reciproc susținut și
care hrănește procesul din stagiul următor. Poți intra în proces în orice stagiu și să îl urmezi în secvențele lui
Cu toate acestea, învățarea eficientă apare numai atunci când cel care învață este capabil să execute toate cele
patru stagii ale modelului. De aceea nici un stagiu al ciclului nu este eficient ca o procedură de învățare de sine

Cele patru stiluri de învățare ale lui Kolb

În teoria despre învățare lansată în anul 1974, David Kolb a stabilit patru stiluri distincte, care sunt bazate pe
ciclul în patru stagii descris mai sus.
Kolb explică că, oamenii diferiți preferă în mod natural un singur stil de învățare. Factori variați influențează
preferința persoanei pentru acest stil. De exemplu, mediul social, experiențele educaționale sau structurile
cognitive de bază ale individului.
Indiferent de ceea ce influențează alegerea stilului, stilul de învățare însăși este de fapt produsul a două perechi
de variabile, sau a două alegeri separate pe care le facem, pe care Kolb le prezintă ca linii ale axelor, fiecare cu
un mod conflictual la orice capăt:
O prezentare tipică a celor două continuum-uri ale lui Kolb este că axa est-vest este denumită Continuum-ul de
Procesare (cum abordăm o însărcinare).iar axa nord-sud este denumită Continuum-ul de de
Percepție (răspunsul nostru emoțional, sau cum gândim sau simțim despre asta).
Kolb consideră că nu putem opera în ambele variante situate pe o singură axă în același timp (de exemplu
să gândim și să simțim). Stilul nostru de învățare este produsul unei alegeri pe care o facem între acestea două.

Este deseori mai ușor să vezi construcția stilurilor de învățare ale lui Kolb în termenii unei matrice de două câte
două. Fiecare stil de învățare reprezintă o combinație a două stiluri preferate. Diagrama de asemenea ne arată
terminologia utilizată de Kolb pentru cele patru stiluri de învățare: divergent, asimilator, convergent și adaptativ:

Doing (Active Experimentation – Watching (Reflective Observation –


Feeling (Concrete Experience – CE) Accommodating (CE/AE) Diverging (CE/RO)

Thinking (Abstract Conceptualization –

Converging (AC/AE) Assimilating (AC/RO)

Cunoscând stilul de învățare al unei persoane (și pe cel propriu) permite învățării să fie orientată în funcție de
metoda preferată. Putem spune că toată lumea răspunde până la urmă la și are nevoie de stimulii tuturor tipurilor
de învățare într-o măsură sau alta – dar este vorba de a utiliza accentele care se potrivesc cel mai bine într-o
anumită situația și cu preferințele stilului de învățare al unei persoane.
Iată o scurtă descriere a celor patru stiluri de învățare ale lui Kolb:

Divergent (simțind și privind – CE/RO)

Aceste persoane sunt capabile să privească lucrurile, situațiile din diferite
perspective. Ei sunt sensibili. Ei preferă să privească mai curând decât să facă, au
tendința de a strânge informații și să își utilizeze imaginația pentru a rezolva
probleme. Sunt cei mai buni în a examina situațiile concrete din mai multe puncte
de vedere.
Kilb a numi aceste stil divergent pentru că acești oameni au rezultate mai bine în
situații care cer generarea de idei, de exemplu în brainstorming. Oamenii cu un stil
de învățare divergent au un interese culturale largi și le place să strângă informații.
Sunt interesați de oameni, tind să fie imaginativi și emotivi și tind să fie mai
puternici în domeniul artelor. Oamenii cu un stil divergent preferă să lucreze în
grupuri, să asculte cu o minte deschisă și să primească feedback.
Asimilator (privește și gândește – AC/RO)
Cel care este un asimilator are o preferința pentru abordarea concisă, logică. Ideile
și conceptele sunt mai importante pentru acești oameni. Aceștia cer o explicație
clară, mai curând decât o oportunitate practică. Ei excelează la înțelegerea unei
game largi de informații și la organizarea acestora într-un format logic, clar.
Oamenii cu un stil de învățare asimilator sunt mai puțin concentrație pe oameni și
mai mult interesați de idei și concepte abstracte. Oamenii cu acest stil sunt mai
atrași de sunetul teoriilor logice mi mult decât de abordările bazate pe valori
Acest stil de învățare este important pentru reușita în cariere legate de informații și
științe. În situațiile de învățare formală, oamenii cu acest stil preferă lecturile,
modelele de explorare analitică și să aibă timp să se gândească la lucruri.

Convergent (face și gândește – AC/AE)

Oamenii cu un stil de învățare convergent pot rezolva probleme și vor utiliza
învățarea pentru a găsi soluții la probleme practice. Ei preferă sarcinile tehnice, și
sunt mai puțin preocupați de oameni și aspectele interpersonale.
Cei su un stil de învățare convergent sunt cei mai buni în a găsi idei și teorii
practice. Ei pot rezolva probleme și să ia decizii prin găsirea soluțiilor la probleme,
persoanele cu un stil convergent sunt mai atrași de problemele tehnice decât de cele
sociale sau interpersonale. Stilul convergent dezvoltă abilitățile de specializare și
tehnologice. Oamenilor cu stilul convergent le place să experimenteze cu idei noi,
să simuleze și să lucreze cu aplicații practice.
Adaptativ (face și simte – CE/AE)
Stilul de învățare adaptativ este stilul ‘hands-on’ (cel care pune mâna pentru a
înțelege), și se bazează mai mult pe intuiție decât pe logică. Acești oameni
utilizează analizele altora și preferă o abordare practică, experențială. Ei sunt atrași
de noi provocări și experiențe și să facă / ducă planuri la bun sfârșit.
De obicei acționează din instinct decât pe baza analizei logice. Oamenii cu stilul de
învățare adaptativ se bazează pe informațiile furnizate de alții mai curând decât pe
efectuarea unei analize proprii. Acest stil de învățare este în general prevalent în
rândul populației largi.

Implicațiile educative
Atât stagiile de învățare cât și ciclul de învățare ale lui Kolb pot fi folosite de
educatori pentru a evalua critic modurile de predare utilizate în mod curent cu
studenții / elevii și pentru a dezvolta oportunități de învățare potrivite.
Educatorii trebuie să se asigura că activitățile sunt concepute și conduse în moduri
care oferă fiecărei persoane care învață șansa de a se angaja în maniera care i se
potrivește cel mai bine. De asemenea, fiecare persoană poate fi ajutată să învețe
mai eficient prin identificarea stilurilor de învățare mai puțin preferate și a întăriri
acestora prin aplicarea ciclului de învățare experențial.
La modul ideal, activitățile și materialul ar trebui dezvoltate în feluri care se
bazează pe abilitățile din fiecare stagiu al ciclului de învățare experențial și să îl
poate pe student / elev prin toate secvențele din întregul proces.
Sursa; http://www.simplypsychology.org/learning-kolb.html