Poul Anderson

Ziua re�ntoarcerii lor

(The Day of Their Return)

Profetul Vorbi:

"Chemat nu ?tiu de ce, am mers acolo unde oamenii

nu fuseser? �nc?.
Cu o bucat? de piatr? de cret?, luat? din d?r�m?tur?,
mi#am �nsemnat c?rarea; dar era aproape ultima scli#
pire a sim?ului meu uman, pe c�nd marcam kilometru
dup? kilometru, tot mai aproape de sf�r?itul drumului
meu.
Am g?sit#O �ntr#o �nc?pere unde lumina str?lucea rece,
venind de la un lucru �nalt pe a c?rui simplitate ochii
mei alunecau; am putut s? v?d numai c? era probabil
o ma?in?rie ?i c? cea mai mare parte a sa era nu mate#
rie ci energie; �naintea ei st?tea ACEASTA pe care o port
acum pe cap. Mi#am a?ezat#o pe frunte ?i nu sunt nici
cuvinte nici g�nduri pentru ceea ce veni...
Dup? trei nop?i ?i zile am urcat; ?i �n mine exista
Caruith Str?vechiul, Salvatorul planetei Aeneas..."

Un cuv�nt s#a furi?at p�n? la mine ?i urechea mea i#a prins ?oapta. �n clipa
c�nd viziunile nop?ii fr?m�nt? g�ndul, c�nd oamenii sunt cufunda?i �ntr#un somn
ad�nc, teama ?i fiorul au venit peste mine ?i toate oasele mi#au tremurat. Un duh a
trecut apoi pe dinaintea mea, p?rul mi s#a zb�rlit; ?i st?tea acolo, nu i#am putut
deslu?i �nf??i?area; o form? era �naintea ochilor mei, t?cerea st?p�nea ?i am auzit
un glas...
IOV, IV, 12�16.

�N CEA DE A TREIA ZI, el se scul? ?i se ridic? din nou �nspre lumin?. Zorii
lic?reau deasupra m?rii care odinioar? fusese un ocean. C?tre nord, col?ii
st�ncilor se distingeau alb?strii fa?? de griul metalic al orizontului; jos, ele
formau o f�?ie, cea a cascadelor, al c?ror tunet r?zb?tea u?or, �ntr#un frig f?r?
arip? de v�nt. Cerul continua s? fie liliachiu spre apus, purpuriu deasupra, alb la
r?s?rit, unde soarele se ivea, �n?l?�ndu#se. Luceaf?rul, �ns? continua s? str?
luceasc? aici, pe planeta Primului Ales.
Eu sunt cel de al doilea Ales, ?tiu Jaan: ?i vocea acelora care aleg. A fi om
�nseamn? a fi str?lucire, nimb, aureol?.
N?rile#i inspirau ad�nc aerul, mu?chii se contractau, se relaxau, se bucurau
c? exist?. Niciodat? p�n? atunci nu#?i d?duse seama de acest fapt. Era, exista cu
adev?rat, de la luminozitatea figurii p�n? la prundi?ul de sub picioare.
� O, splendoare a tuturor splendorilor, spuse vocea care, �n?untrul s?u, era
Caruith.
� Cople?e?te acest biet trup, zise Jaan. Renasc pentru �nt�ia oar?. Tu nu te
sim?i ca un str?in �n captivitate?
� ?ase milioane de ani au fost zv�rlite �n noapte, spuse Caruith. �mi amintesc
valurile �nspumate ?i strig?tul navigatorului aici, unde acum se �ntinde un pustiu
sub picioarele noastre; �mi amintesc fala zidurilor ?i a coloanelor acolo unde se
gr?m?de?te mormanul de ruine, deasupra morm�ntului de unde noi am venit; �mi
amintesc norii plutind �n ve?m�nt de curcubeu. Mai presus de toate �ncerc s?#mi
amintesc � ?i nu izbutesc pentru c? s�ngele ?i carnea ce sunt acum nu pot suporta
focul care am fost � �ncerc mereu s?#mi apropii �n minte plenitudinea,
complexitatea vie?ii.
Jaan ridic? m�inile c?tre coroana ce#i �ncingea fruntea.
� Pentru tine, zise el, e o �ns?rcinare cople?itoare.
� Nu, c�nt? Caruith. �mp?rt??esc ?ansa d?ruit? ?ie ?i speciei tale. Voi cre?
te, voi deveni cu tine ?i tu cu mine ?i ei cu noi, p�n? c�nd omenirea �ns??i va
deveni demn? nu numai de a fi primit? �n Unicitate ci, �n plus, va putea aduce
acesteia ceea ce numai ei �i apar?ine. Iar la sf�r?it, cuv�ntul �l va crea pe
Dumnezeu. Haide acum s? spunem toate acestea oamenilor. El/ei urcar? muntele c?tre
Arena. Deasupra lor p?lea luceaf?rul de diminea??.

II

?INUTUL DE LA EST de Casa V�nturilor cobora �n pant?, apoi se ridic? �nspre

Dealurile Hesperiene. Vara timpurie le �mbl�nzise pustietatea cu frunze: verde#alb?
strui, verde#gri ici ?i colo, �ntunecatul verde al stejarului ori al cedrului,
purpuriul rasminului, culori �mpr??tiate �n pomi singulari, �n tufi?uri, �n dumbr?
vi �ntinse, amestec de onix cu tente ro?ii ?i galbene, acoper?m�nt viu al p?
m�ntului, trava � mantie de foc.
Un curent rece se sim?ea dinspre apus. Ivar Frederiksen se �nfior?; chiar ?i ?
eava pu?tii o sim?ea �nghe?at? sub palm?. Paji?tea pe care era �ntins �ncepuse s?
se preg?teasc? pentru noapte, transform�ndu#se �ntr#un covor flexibil. Mirosul de
piatr? de peste zi, ca ?i sc�nteierile paji?tii disp?ruser?. Un copac delphi �l
proteja: trunchi noduros, despletit, pe?ter? de crengi ?i frunzi?. Nenum?rate
buruieni ruginii acopereau paji?tea, ca ?oaptele �ntr#o limb? ne?tiut?. Privirea
lui cutreier? de pe un pov�rni? cotropit de arbu?ti ?i bolovani spre o vale
umbroas?. Pe malul r�ului se z?rea drumul pierdut �n amurg, apa era o ?tears?
sc�nteie. Inima#i b?tu tare, acoperind aproape zgomotul curgerii R�ului S?lbatic.
Nimeni. Oare nu vor veni niciodat??
O fulgerare �l orbi ?i �i t?ie r?suflarea. Un avion dinspre vest?
Nu. Frunzele, �n zbuciumul lor, �l am?giser?. Ceea ce se ridicase deasupra
culmii Hornbeck era chiar Creusa. Hohotul de r�s izbucni necontrolat, semn al
�ncord?rii nervoase. Ca ?i cum ar fi c?utat un �nso?itor, el urm? luna. Pe m?sur?
ce suia spre est, str?lucea chiar mai luminoas?, m?rindu#se. Peste toate, o pereche
de aripi c?p?taser? raze de la ascunsul soare ?i zv�rleau aur contra cerului
indigo.
Hei! U?urel! se mustr? singur. E?ti aproape neatent, distrat, cu g�ndul �n
alt? parte. Ce s#ar �nt�mpla dac? aceasta ar fi prima b?t?lie? Nu ai nici o scuz?.
E?ti doar c?petenia, nu#i a?a?
De?i �nv??at cu aerul sub?ire ?i uscat al planetei Aeneas, pe care se n?scuse,
el �?i sim?i c?ile respiratorii dureroase, limba ca o bucat? de piele t?b?cit?.
Duse la gur? bidonul umplut de la acel curent de ap?; �i sim?i gustul de metal.
"Aah", �ncepu...
?i atunci au ap?rut Imperialii.
S#au ivit a?a, deodat?, ca o explozie. O parte din el ?tiuse asta. Venind mai
t�rziu dec�t au fost a?tepta?i, ei fuseser? ap?ra?i de �ntunericul nop?ii, dar ?i
de un cr�ng p�n? c�nd prin mi?carea de �naintare a devenit o realitate de
neconfundat. Dar oare cum de nici unul dintre cei care#l urmau nu#i z?rise mai
devreme de?i grupele de gheril? acopereau c�te trei kilometri de fiecare parte a
defileului? Faptul acesta nu era desigur o dovad? a calit??ilor de care dispuneau.
?i iat?#l pe Ivar prins �ntr#o ambuscad?. Nu ?tia ce urla mai tare �n el:
frica, m�nia, nebunia... Nici nu avea de altfel, vreme s? se �ntrebe. Realiz? doar
cu un lic?r interior de uimire c? nu sim?ea nici o bucurie eroic? nici o hot?r�re
ne�nduplecat?. Trupul �l asculta orbe?te pe c�nd ceva se lamenta �n el: Cum am
ajuns aici? Cum ies din asta, cum m? descurc?
�ndat? fu �n picioare. D?du glas strig?tului de v�n?toare al lupului#p?
ianjen ?i auzi ecoul. �?i trase gluga hainei peste cap, �?i fix? masca de noapte pe
fa??. �n?f?c? arma de jos ?i s?ri din ascunzi?ul frunzelor de delphi.
Fiecare sim? �i era ascu?it la maximum: vedea orice frunz? r?sucit? pe unde
alerga, sesiza orice mi?care de sub cizmele sale, prinse o ultim? und? de c?ldur?
emanat? de o piatr? uria??, inspir? dulcea?a �mpr??tiat? de cedru, se l?s? periat
de frunzi?ul unui stejar, ar fi putut num?ra petalele ce c?deau din rasmin ori s?
m?soare viteza cu care trava se acoperea de brum? ca o plapum? de fulgi �nainte de
instalarea frigului p?trunz?tor. Toate acestea r?m?seser? oarecum izolate la
periferia con?tiin?ei �n timp ce ac?iunea � care �nsemna mi?carea mu?chilor,
nervilor, s�ngelui, pl?m�nilor, pulsul � st?p�nea �ntreaga sa fiin?? a?intit? c?tre
du?mani.
Erau umanoizi, un pluton de infanterie marin?, �n jurul unui tun de c�mp.
Acesta aluneca perfect pe prundi?, la vreo doi metri de drum. De?i cu coifuri ?i �n
?inut? de lupt?, nea?tept�ndu#se la vreun necaz �ntr#o patrulare obi?nuit?, oamenii
erau dispersa?i, l?s�nd mai cur�nd impresia c? se plimb? dec�t c? m?r??luiesc. Cei
mai mul?i conectaser? activatoarele energetice de pe umeri la bateriile din rani?
ele verzi.
Infrascopul de pe pu?ca lui Ivar �i ar?t? tot. Ochii s?i v?zur? camarazi ce se
ridicau din tufi?uri ?i �naintau �n salturi, masca?i ?i �narma?i ca ?i el. Urechile
sale percepur? voci tinere, r?gu?ite, aspre chem?ri de r?zboi, strig?te f?r? �n?
eles. P�r�ir? �mpu?c?turi. Aeneizii �?i dublaser? num?rul victimelor � avantaj al
surprizei.
Ivar constat? c? lor le lipseau armele cu energie; dar iat? c? reu?ir? s?
trimit? o ploaie de gloan?e spre piesa de artilerie. Conduc?torul acesteia fu
efectiv zv�rlit de pe locul s?u. O zdrean?? ro?ie, l#am zdrobit! Sim?i el �nsu?i o
rafal?, apoi �?i continu? atacul, jos ?i �n zig#zag. Plutonul trebuia distrus, iar
echipamentul c?rat �n pustiu.
Tunul se l?sase �n jos. Ivar �?i d?du seama prea t�rziu. Un soi de �ntrerup?
tor al vie?ii. Artileri?tii marini, care#?i culcaser? trupurile la p?m�nt, se
ridicar? ?i c?utau s? se ad?posteasc?. C�?iva z?ceau r?ni?i sau nimici?i, ceilal?i
�?i g?siser? un refugiu. Arunc?toarele de gloan?e ?uierau, focul exploziilor ardea
ochii ?i asurzea urechile. Aeneidul cel mai apropiat de Ivar tremura, se r?sucea de
pe#o parte pe alta, se oprea ?i ?ipa. ?ipa. ?ipa. Pe brazda de iarb?, s�ngele s?u,
era revolt?tor de str?lucitor, �mpr??tiat pe o por?iune cumplit de larg?.
Alt Imperial prelu? controlul tunului. Un fulger zbur? peste r�ul care#?i ar?
t? paloarea alb?strie, ca de metal topit. Bubui tunetul. Pe unde trecea m?nunchiul
de raze nu mai existau copaci sau tufe. Nici lupt?tori. Fumul se �nv?l?tucea
deasupra cenu?ii.
Orb ?i surd, Ivar c?zu. �?i �nfipse m�inile ca ni?te gheare �n tin? fiindc?
avea impresia c? planeta �nv�rtindu#se, �ncerca s?#l zv�rle �n afar?.
O clip? c�t o ve?nicie ?i delirul trecu. �n cap �i suna parc? un clopot,
fr�nturi de lumin? �i ardeau ochii; totu?i auzea, vedea, aproape chiar putea g�ndi.
Un arbust ca un pumnal ascu?it �l acoperise aproape complet. �i sf�?iase
m�neca dreapt? ?i �i crestase bra?ul, dar alte r?ni nu avea. L�ng? el se l??i un
cadavru. M?runtaiele se �mpr??tiar? mai departe. Masca �l ascundea, nu ?tia care
dintre prietenii s?i putea fi. Ce nedrept, ce obscen s? exhibi intestinele f?r? a
ar?ta figura!
Ivar se strecur? prin bezn?. Inamicul nu#?i �ntorsese tunul c?tre malul
acesta. Dimpotriv?, foloseau arme mici, adecvate, unelte de precizie. Grupurile de
gheril? erau, �n fa?a iscusin?ei ?i disciplinei inamice, ca sticla fragil? contra
unui blid de metal.
Gheril?? Noi, copiii? ?i EU i#am condus. Ivar se lupt? s? nu verse, s? nu
pl�ng?. Trebuia s#o ?tearg? pe furi?. Noroc idiot, numai asta �l p?strase viu ?i
neobservat. Dar iat? c? adversarii luau prizonieri. �i v?zu aduc�nd mai mul?i pe
care#i �njurau �n surdin?. Al?ii, dezarma?i, ridicaser? m�inile.
Virgil alunec? dedesubtul unui orizont nev?zut. Noaptea izbucni.

Aeneas se rote?te �n dou?zeci de ore, nou?sprezece minute ?i c�teva secunde.

Zorii nu erau departe c�nd Ivar Frederiksen ajunse la Casa V�ntului.
 Granitul cenu?iu �nconjura ca un zid s?la?ul str?vechi al Celui Dint�i B?rbat
al Ilionului. Era cl?dit �n apropierea unui col? de promontoriu. Platforma
continental? cobora domol de#a lungul a trei kilometri c?tre fundul M?rii Antonine
prin straturi suprapuse, pante, ?ancuri, costi?e ?i terase abia acoperite cu tuf?
ri? ori chiar numai piatr?. ?i r�ul ce str?lucea pe l�ng? castel, se ducea tot
�ntr#acolo, �ntr#un clinchet de cataracte.
M?rea?a intrare era z?vor�t?, ceea ce m?rturisea c? trupele de ocupa?ie erau
considerate r?uf?c?toare. Ivar se poticni, ezit? s? apese pl?cu?a de identificare.
Zvonul clopotelor sun? a gol.
Durerea era ca o sl?biciune care se trezea �n m?duv? ?i se infiltra prin
oase ?i carne p�n? ce s�ngele#i se contopea cu ea. Genunchii �i tremurau, f?lcile
cl?n??neau. Sudoarea, uscat? acum, pe care o sim?ise preling�ndu#se ?i mirosind, �i
r?nise buzele. Fiindu#i fric? s? mearg? pe drumurile obi?nuite, r?t?cise pe c?i l?
turalnice ?i aspre. Se sprijinea de �nalt? u?? de o?el ?i tr?gea cu nesa? aer �n
piept. Un v�nticel �l �nvelea cu r?ceala nop?ii. Nici o dat? p�n? acum nu fusese
at�t de con?tient de frumuse?ea acestui p?m�nt, iar acum � iat? � era pierdut?
pentru el.
Soarele se �n?l?ase spre negrul transparent, b?tut cu stele. Prin aerul sub?
iat, acestea str?luceau neclintit, �n nuan?e diamantine ?i Calea Lactee era un
torent alb ?i un nor �nrudit, apropiat �n Ula, era galaxia#sora noastr? risipit? la
un milion jum?tate ani#lumin?. Creusa se stabilizase; dar, �nceti?or, Lavinia
�naintase �n �nalturi �n cel de#al doilea p?trar. Lumina zv�rlea argint peste
promoroac?.
La est se �ntindeau c�mpurile, f�ne?ele, p?durile, terenurile pe care dormitau
ogr?zile fermelor ?i, cel mai departe, crestele. Privirea lui Ivar se pierdu �nspre
apus. Acolo, culmile bogate se transformaser? �n livezi, planta?ii, canale care
noaptea �nghe?au#oglind?, resturile carbonizate ale unui ?inut de mla?tin? s?rat?,
undeva la marginea lumii. I se p?ru c? z?re?te mi?carea unor lumini. Erau oamenii
deja r?sp�ndi?i peste tot? Nu, nu ar putea vedea de la o asemenea distan?? l?mpi...
felinare de pe nave fantom?, navig�nd pe un ocean disp?rut cu trei milioane de ani
�n urm?...
Portalul se deschise cu un balans larg. Sergentul Astaff st?tea �n spatele
lui. Sfid�nd decretul Imperial silueta lui bondoac? purta uniforma Ilian?. Renun?
ase totu?i la glug? ?i masc?. �n linia ireal?, capul s?u nu ap?rea c?runt ci era
tot at�t de alb pe c�t �i erau ?i vorbele abia adiate.
"�nt�i#N?scutul Ivar! Unde#ai fost? Ce s#a �nt�mplat? Mama ta s#a temut grozav
pentru tine �n aceste ultime cinci zile." Mo?tenitorul casei se �mpletici c?tre el.
�n spatele por?ii, terenul cur?ii era dungat cu umbre de lun? dinspre turnuri, cl?
diri mai mari ori mai mici. Un c�ine de v�n?toare din rasa apusean?, usc??iv ?i cu
f?lci grele, era singurul semn de via?? vizibil. Labele lui zg�riau dalele
lespezilor cu un zgomot nefiresc de mare. Astaff ap?s? un buton ca s? �nchid? u?a.
Se uit? un timp pe furi? apoi spuse domol: "Mai bine d?#mi pu?ca aceea, �nt�iule#N?
scut. Cunosc locuri unde Terrienii nu#?i bag? nasul".
"?i eu cunosc", suspin? Ivar.
"N#ai f?cut cumva o mul?ime de lucruri bune, ascuns, p�n? c�nd ai fost gata
pentru... indiferent ce ai �ntreprins?" Astaff �ntinse bra?ul.
"La necazul �n care am intrat nu mai conteaz? faptul c? m? prind ?i cu arma".
Ivar lu? pu?ca �n m�n?. "Doar c? i#a? face s? pl?teasc? pentru mine."
Ceva se aprinse, se st�rni �n b?tr�n. El, ca ?i str?mo?ii lui, �i slujiser? pe
primii oameni ai Ilionului de#a lungul �ntregii existen?e. Cu toate acestea, sau
mai ales din acest motiv, �n vocea lui era m�hnirea: "De ce nu mi#ai cerut s? te
ajut?"
"M#ai fi sf?tuit s? nu m? amestec" spuse Ivar. ?i ad?ug?: "Ai fi avut
dreptate".
"Ce ai �ncercat s? faci?"
"S? atac patrula local?. Am �ncercat s? pun m�na pe depozitul de arme. Nu ?tiu
c�?i dintre noi au sc?pat. Probabil c? cei mai mul?i nu au izbutit".
Astaff �l privi.
Ivar Frederiksen era �nalt, 185 centimetri, cu talie sub?ire, umeri largi ?i
pieptul bombat al aeneizilor.
Epuizarea �i sl?bise sprinteneala ?i �i asprise vocea de tenor. C�rn, cu
maxilare p?trate, pistruiat, fa?a lui �l ar?ta mai t�n?r dec�t era; nu se z?rea
vreo urm? de barb? crescut? �n ultimele ore. P?rul tuns scurt pe ceaf? ?i la
urechi, �n manier? nordic?, era galben, adesea zburlit ?i c?z�nd �ntr#o bucl? pe
frunte. Sub spr�ncenele �ntunecate str?luceau ochii mari, verzi; pe sub hain?,
purta o bluz? cu guler �nalt, centur? cu cartu?ier?, teac? pentru cu?it cu lam?
grea, pantaloni gro?i boga?i �n ghete cu car�mb, �mbr?c?minte obi?nuit? de c�mp.
Existau, �ntr#adev?r, prea pu?ine elemente care s?#l desemneze ca f?c�nd parte din
casta superioar? a planetei lui.
Acest pu?in �ns? era de ajuns.
"Ce minte goal? ai avut", zise �n cele din urm? sergentul.
Un fulger de m�nie trecu prin ochii lui Ivar: "Trebuia s? st?m precum lutul ca
Terrienii s? ne modeleze, ard? ?i foloseasc? precum le#ar fi fost voia?"
"Ei, mi#a? fi g�ndit mai profund lovitura ?i a? fi exersat#o �ndelungat? vreme
�nainte" replic? Astaff.
�l lu? pe Ivar de um?r: "Te#ai consumat, te#ai irosit ca un cartu?", �i spuse.
"Du#te la ad?postul meu. �?i aminte?ti unde, nu? Mul?umesc lui Dumnezeu c? nevast?
#mea e dus? �n vizit? la familia fiicei noastre. F? un du?, m?n�nc?, dormi. Sunt �n
gard? p�n? la ora cinci sute. Nu pot chema schimbul f?r? s? isc �ntreb?ri; dar
nimeni nu va sufla despre tine."
Ivar clipi: "Ce vrei s? spui? Camerele mele...?"
"Ah", h�r�i Astaff. "Du#te. Treze?te#?i mama, surioara. Amestec?#le ?i pe ele,
implic?#le. Vor fi anchetate, ?tii, de �ndat? ce Imperialii vor descoperi c? ai
participat la �nc?ierare. Vor fi narcotizate ori chiar mai r?u, dac? vreo urm? ar
conduce la ideea c? ele ar putea avea habar cam pe unde locuie?ti. Asta vrei? Prea
bine! Du#te s?#?i iei r?mas bun."
Ivar f?cu un pas �napoi ?i ridic? m�inile rug?tor. "Nu, eu, eu nu m#am g�ndit
niciodat? c?..."
"Exact".
"Sigur, voi... la ce te g�nde?ti?", �ntreb? sfios Ivar.
"Pleac? odat?, �nainte ca Imperialii s? soseasc?! Noroc c? tat?l t?u a fost
tot timpul �n Nova Roma; e deci complet nevinovat ?i are putere s? protejeze
familia dac? Terrienii nu vor g?si vreun semn c? ai fost pe#aici dup? lupt?. Ei?
Vei pleca cur�nd. Poart? uniforma slujitorului, pe care ?i#o voi preg?ti, masca
pentru nas ca ?i cum ai suferi de alergie, arma sub ceas. Plimb?#te ca ?i cum ai fi
un hoinar f?r? ?int?. Aceasta e o cl?dire important?, nim?nui nu trebuie s?#i
atragi aten?ia �n mod deosebit. Voi g?si c�?iva devota?i care s? aib? grij? de
tine. Sam Hedin, Frank Vance, oricare altul, cinsti?i ?i locuind �n afar?. Du#te!".
"?i apoi?"
Astaff ridic? din umeri: "Cine ?tie? C�nd zarva se va stinge, voi strecura
alor t?i c? e?ti viu ?i liber. Mai t�rziu, poate, tat?l t?u �?i va dob�ndi
iertarea. Dar dac? Terrienii te prind pe c�nd mor?ii lor sunt �nc? proaspe?i, vor
da o pedeaps? exemplar?. Cunosc Imperiul. Am c?l?torit prin el mai mult dec�t o
singur? dat?, demult, cu amiralul McCormac". Rostind acest nume, salut?. Chiar un
simplu, obi?nuit agent al Imperiului, dac? l#ar fi v?zut f?c�nd acest gest, l#ar fi
arestat pe loc.
Ivar �nghi?i ?i murmur?: "Eu... eu nu ?tiu cum s?#?i mul?u..."
"E?ti viitorul prim#B?rbat al Ilionului", m�r�i sergentul. "Probabil ultima
noastr? speran??, aceast? ?ans? a re�ntoarcerii Celor Mai V�rstnici, a Str?mo?ilor.
Acum, �nainte de#a veni careva, t�r�ie#?i pa?ii de#aici ?i nu uita s?#?i cari ?i
restul trupului!"

III

SARCINA ANTERIOAR? a lui Chunderban Desai fusese de a face parte din delega?ia
care negociase sf�r?itul crizei Jihannath. Aceasta n#a fost, cum s#ar fi p?rut,
schimbarea direc?iei, a mersului �n cariera sa. Administratorii Majest??ii Sale
trebuie totodat? s? duc? tratative, s? fac? un compromis sau altul, s? sesizeze de
unde bate v�ntul, s? echilibreze conflictele personale, ale orga#niza?iilor,
societ??ilor, raselor, speciilor con?tiente. Iscusin?a de a �n?elege repede o
situa?ie, un context ?i de a profita de orice fapt, c�t de mic, de a trage cu neru?
inare o cacialma c�nd un element neprev?zut apare brusc �ntr#o combina?ie, �ntr#un
cuv�nt abilitatea � aceasta era cea mai important? cerin?? la nivelul mediu de
birocra?ie pe care#l atinsese. Un rezident putea avea leg?tur? doar cu o singur?
cultur? ?i nu#i revenea nimic altceva de f?cut dec�t s? supravegheze afacerile. Din
contra, un guvernator de sector supraveghea o asemenea vastitate, �nc�t pentru el
asta devenea o abstrac?ie. Dar diversele ranguri de comisari erau obliga?i s?
conduc? personal �ntinderi dificile ?i de necuprins.
Desai lucrase �n regiuni care �nfruntaser? Betelgeuse, de#a lungul unei
zone#tampon f?r? st?p�n ?i r?u explorate, �n Roidhunate de Merseia. Astfel el
devenise o rezerv? fireasc? pentru echipa diplomatic? special?. �n felul s?u domol
�l �mpinsese �nd?r?t pe conduc?tor, Lordul Sf?tuitor Chardon, at�t de abil, �nc�t
apoi fusese �naintat �n grad ?i numit �nalt Comisar al Sistemului Virgilian, la
cap?tul opus al Imperiului.
Dar faptul era ?i rezultatul unei asocia?ii de idei c�t se poate de obi?nuite.
Rebeliunea �n Sectorul Alpha Crucis fusese cu putin?? fiindc? cea mai mare parte
din marina militar? era str�ns? �n jurul Jihannathului, unde un r?zboi �n toat?
puterea cuv�ntului p?rea foarte probabil. Dup? ce Terra dobor�se, totu?i, cu str?
lucire r?zvr?ti?ii, Merseia a anun?at c? dorin?a sa deplin? fusese s? evite o
ciocnire ?i c? era preg?tit? s? negocieze.
C�nd, recent, Departamentul Poli?iei c?utase oameni capabili s? reconstruiasc?
Sectorul Alpha Crucis, Lordul Chardon �l recomandase pe Desai cu entuziasm.
Poate de aceea Desai revenea ades la Merseieni, oric�t de �ndep?rta?i p?reau
de el.
�ntr#un rar moment de r?gaz, pe c�nd a?tepta urm?torul vizitator �n biroul s?u
din Nova Roma, �?i reaminti ultima conversa?ie cu Uldwyr.
Ambii jucaser? roluri asem?n?toare, fiecare �n numele altui suveran ?i �n mod
ciudat, deveniser? oarecum prieteni. C�nd protocolul, dup? un final epuizant, luase
sf�r?it, cei doi au ad?ugat s?rb?torii oficiale un dineu al lor, personal.
Desai �?i reaminti salonul rezervat din restaurant. Decorarea pere?ilor era s?
r?c?cioas?, dar un loc ce trebuie s? satisfac? gustul unor specii diferite, nu
putea procura ?i art? pe �n?elesul fiec?ruia. Iat? de ce ?i meniul era o ingenioas?
combina?ie de feluri de m�ncare omene?ti ?i Merseiene.
"Mai serve?te#te", �l invit? Uldwyr ?i ridic? un vas cu bere de#a sa, cam pip?
rat?.
"Nu, mul?umesc", zise Desai. "Prefer ceaiul. Desertul m#a s?turat p�n?#n g�t."
"P�n? unde? Nu#i nimic, am �n?eles ideea, chiar dac? limbajul nu#l prind". De?
i fiecare se exprima corect �n limba principal? a celuilalt ?i organele lor vocale
nu erau foarte diferite, era mai u?or pentru Desai s? vorbeasc? Anglic ?i pentru
Uldwyr � Eriau. "Am halit, oricum, o gr?mad? de m�ncare."
"Principalul meu defect, m? tem", z�mbi Desai. "�n plus, mai mult alcool m#ar
turti. Eu nu am capacitatea ta de a#l asimila."
"Ce conteaz? dac? te �mbe?i? Eu chiar asta vreau s? fac. Datoria noastr? e
�mplinit?." ?i ad?ug?: "Pentru moment!"
?ocat, Desai privi perplex peste mas?.
Uldwyr �i zv�rli �napoi o uit?tur? sarcastic?. Figura Merseian? era aproape
uman?, dac? ignorai oasele groase ?i nenum?ratele detalii ale c?rnii. Dar pielea
sa, striat? �n solzi verzi, nu avea p?r absolut deloc, �i lipseau lobii urechilor,
o u?oar?, aproape insensibil? mic?orare cobora de la cre?tetul craniului �nspre
cap?tul de crocodil al cozii, ceea ce#i echilibra cumva corpul mare, �nclinat
�nainte. Bra?ele ?i palmele erau, de asemenea, ca ale omului, �n timp ce picioarele
?i labele, cu gheare c?lc�nd �n afar?, ar fi putut apar?ine unui dinozaur biped. El
purta o tunic? neagr? militar?, dichisit? cu argintiu, ?i pantaloni, �nsemne
colorate ale rangului social ?i ale ?inutului Vach Hallen unde se n?scuse. Un
distrug?tor explozibil, �i at�rna pe ?old.
 "Ce s#a �nt�mplat?" �ntreb?.
"O, nimic." �n capul lui Desai g�ndurile alergau: "N#a spus#o cu du?m?nie �
du?m?nie pentru mine ca persoan?. �ntreaga lui civiliza?ie analizeaz?, toac? m?runt
cuvintele mai ceva ca noi. Lupta �mpotriva Terrei este un lucru real. Roidhunate va
arbitra certurile c�nd oportunitatea o dicteaz?, dar niciodat? nu va aproba
principiul conform c?ruia Imperiul s? fie distrus. Pentru c? noi � b?tr�ni, s?tui,
dornici doar s? men?inem o pace care s? ne lase s? ne bucur?m de pl?cerile noastre
� st?m �n calea ambi?iei lor pentru Specie. De team? s? nu se r?stoarne balan?a
puterii �i bloc?m, �i contracar?m, ne opunem lor, facem tot ce se poate; ?i ei
caut? s? ne fac? s? ?ov?im, s? ne epuiz?m, s? ostenim. Dar nimic din toate astea nu
sunt afaceri personale. Eu sunt adversarul demn al lui Uldwyr, deci prietenul s?u.
�ncontr�ndu#m?, dau vie?ii lui un sens."
Cel?lalt �i ghici g�ndurile ?i rosti �n cotcod?citul nepl?cut Merseian: "Dac?
dore?ti s? crezi �n aceast? sear? c? lucrurile au fost stabilite pentru totdeauna,
n#ai dec�t. Eu prefer s? ne �mb?t?m cri?? ?i s? zbier?m c�ntece de r?zboi."
"Eu nu sunt un r?zboinic", zise Desai.
Pe sub strea?ina �ncre?it? a spr�ncenei, pleoapele lui Uldwyr ar?tau
ne�ncredere pe c�nd morm?ia: "Vrei s? spui poate c? nu#?i place violen?a fizic?. La
conferin?? ai pus �n mi?care un adev?rat r?zboi."
Sorbi cu poft? din cana de bere cu capac. Desai v?zu c? era deja pu?in ame?it
de b?utur?.
"Presupun c? ?i faza urm?toare va fi lini?tit?", continu?, el. "For?a
nemascat? n#a prea dat rezultatele str?lucite �n ultima vreme. Dezolant,
Jihannathul � nu, a? vrea s? c?ut?m ceva mai abil ?i de curs? lung?. Care ar trebui
s? urmeze Imperiului vostru, Khraich? Ai f?cut o treab? bun? pentru Serviciul
Secret de Informa?ii al Marinei de R?zboi; a ie?it din comitetul comun de pe
Talwin." Desai, care ?tia, r?mase t?cut. "Poate acum e r�ndul nostru."
Ur�ndu#?i meseria, Desai �ntreb? cu cea mai nep?s?toare voce:
"Unde?"
"Cine poate ?ti?"
Uldwyr f?cu o mi?care amintind ridicatul umerilor.
"Nu m? �ndoiesc, ?i nici tu, doar avem un furnicar de spioni �n sectorul Alpha
Crucis, ca s? lu?m un exemplu. Mai mult, recenta rebeliune este legat? de domeniul
Ythri care s#a bucurat de rela?ii mai bune cu noi dec�t cu voi." M�na sa t?ie
aerul. "Te fac s? suferi, te chinui, nu#i a?a? Chiar ?i cu ceea ce poate fi doar o
presupunere, ipotez? de lucru. Scuze. Fii atent, dac? nu mai vrei bere ce#ai zice
de un coniac? �?i garantez o b?utur? de prima calitate ?i... Po?i crede c? e?ti un
om pa?nic, Chunderban, dar eu mai ?tiu c�te ceva despre poporul t?u, despre
caracteristica poporului t?u, vreau s? zic. Care e cartea aceea veche, veche de tot
despre care te#am auzit pomenind ?i din care citeai? Rixway?"
"Rig#Veda", �i r?spunse Desay.
"Spuneai c? are ?i psalmi prosl?vind r?zboiul. ?tii destui pe de rost ca s?#i
traduci �n anglic? Exist? acolo un terminal de computer". Ar?t? c?tre un col?.
"Acum, c? afacerea oficial? s#a sf�r?it, po?i s? potrive?ti traduc?torul nostru
principal. Mi#ar pl?cea s? ascult o p?rticic? din legenda ta de c?p?t�i,
Chunderban. At�tea credin?e, datini � acum secate � ?i o via?? scurt? c�t o ?
chioap? pentru a le gusta..."
A fost o sear? de neuitat.

Nelini?tit, Desai se agit? �n scaun.

Era de statur? mic?, cu burticic? ?i fa?a ca luna, creol?. La cei cincizeci de
ani#standard ai s?i, c�?i avea, p?rul �i r?m?sese negru dar se r?rise �n cre?tet.
Buzele pline erau de obicei u?or ?uguiate, ceea ce se armoniza cumva cu privirea,
d�ndu#i un aer melancolic, meditativ. Ca de obicei, ast?zi purta o c?ma?? alb?,
neglijent potrivit? �n pantaloni, iar �n picioare avea papuci cu un num?r mai mare
pentru a se sim?i comod.
Cu excep?ia consolelor pentru comunica?ie ?i recuperare de date, care ocupau
un perete, biroul s?u era, ca ?i st?p�nul, nepreten?ios, modest. Era dotat cu o
spectaculoas? hologram?, o vedere a Muntelui Gandhi de pe planeta sa natal? �
Ramanujan. Altminteri existau fotografiile so?iei ?i ale celor ?apte copii, ale
familiilor celor patru crescu?i ?i stabili?i pe tot at�tea astre diferite. Un raft
con?inea manuscrise vechi ca ?i rulouri, unele erau lucr?ri de referin?? mult
folosite, ai c?ror autori erau de mult pulbere. Biroul �i era mai pu?in ordonat ca
propria#i fiin??.
"N#ar fi trebuit s?#mi iau vacan?? �n trecut, se g�ndea. Dumnezeu ?tie c?
prezentul are nevoie de mine mai mult dec�t pot s? dau. Sau trebuie? Cru??#m?,
Doamne, de nebunia ultim?, cea a credin?ei c? sunt de ne�nlocuit.
Bine, cineva trebuie totu?i s? ocupe acest post. Se �nt�mpl? s? fiu eu acela.
C�t de multe se petrec din cauza mea, �n ciuda p?rerii mele ori �n afara ei? C�t de
mult ?i ce ar trebui s? se petreac?, Doamne! Am �ndr?znit s? accept slujba de a
conduce � ref?c�nd o �ntreag? lume � pe c�nd nu ?tiam nimic mai mult dec�t numele
ei ?i asta doar pentru c? era planeta lui Hugh McCormac, omul care ar trebui s? fie
�mp?rat. Ce altceva am mai �nv??at dup? doi ani?
�n mod normal ar fi putut sta lini?tit, dar episodul Hesperian fusese prea ?
ocant, nu at�t prin el �nsu?i c�t mai ales prin implica?iile sale. Oricare ar fi
fost acestea. �ns? cum putea el s? previn?, odat? ?tirile difuzate, amploarea
efectului lor asupra acestui popor, c�nd el, str?inul, nu intuia nici m?car ce
efect ar fi avut?
Puse o ?igar? �ntr#un ?igaret sculptat din os de balen?. Se g�ndi c? era o pl?
cere cumplit?, dar �i fusese d?ruit cu ocazia anivers?rii de c?tre o fiic? a sa, �n
v�rst? de zece ani, care murise foarte cur�nd dup? aceea. Cultivat pe Esperance,
tutunul era un autor?sf?? costisitor, dar era lucrul cel mai apropiat de Terra pe
care ?i l#ar fi putut procura din �mprejurimi �n timp ce �mbarc?rile r?m�neau mult
prea rare.
Fumul ?ig?rii nu#l lini?ti. S?ri de pe scaun ?i �ncepu s? colinde. Nu se
adaptase �nc? pe deplin la gravita?ia sc?zut? a planetei Aeneas, 63 la sut? �n
medie, astfel c? nu se putea bucura prea mult de mi?care. Cea mai grea �ncercare
era exerci?iul prin care trebuia s? asude �n fiecare diminea?? dac? nu dorea s? fie
complet transformat �n sl?nin?. Era nedrept c? Aeneizii puteau fi specimene at�t de
perfecte fizic f?r? nici un efort. Nu, nu chiar nedrept. Pe aceast? sfer? zg�rcit?,
pu?ini �?i permiteau ma?ini; chiar ?i azi existau mai multe c?l?torii pe jos ori cu
animalele dec�t �n vehicule, mai mult? munc? se f?cea manual dec�t automat ori
cibernetizat. De asemenea, �n perioadele �ndep?rtate, de �nceput � colonizarea ini?
ial?, necazurile, �nceata ridicare din haos � moartea �mpr??tiase incompatibilit??
ile din lan?urile lor genetice.
Desai se opri �n fa?a peretelui nordic, ac?ion�ndu#i transparen?a ?i avu
panorama asupra Novei Roma.
Casa imperial?, de?i ea �ns??i veche de dou? sute de ani p?m�nte?ti, se
proiecta st�ngaci �n mijlocul unui ora? construit �n urm? cu ?apte secole. Cele mai
multe construc?ii din acest district aveau cel pu?in jum?tate din v�rsta respectiv?
?i arhitectura se schimbase foarte pu?in de#a lungul vremii. �ntr#o clim? cu prea
rare ploi ?i complet f?r? ninsori, �n care du?manii obi?nui?i erau usc?ciunea,
frigul, v�nturile s?lbatice, praful adunat �n mormane ?i nisipul care �ngropa tot,
�n care apa pentru c?r?mizi ?i ciment, p?durile pentru construc?ii ?i substan?ele
organice de sintez? erau rare ?i de nepre?uit, cineva exploatase piatra de care
Aeneas nu ducea lips? ?i �i folosise din plin culorile ?i texturile.
Edificiul reprezentativ era un bloc �nalt de dou? sau trei etaje, m?rginit �n
partea de sus de o punte dreapt? care se constituia pe jum?tate �ntr#o gr?din? �
panoram? peste o �nc�nt?toare harababur? � cealalt? jum?tate fiind colectoarele de
energie solar?. Ferestrele �nguste aveau obloanele �nfrumuse?ate cu arabescuri �n
bronz sau fier; u?ile grele erau �mpodobite �ntr#un mod asem?n?tor. De cele mai
multe ori coloanele erau furniruite cu placaj ales cu grij? ?i minunat potrivit:
marmur?, agat, calcedonie, jasp, jadeit ori materiale ?i mai exotice; ba mai mult,
adesea existau chiar gravuri, frize, semne heraldice ciudate, stranii. Timpul
atenuase, amestecase totul, izbutind o ciudat? armonie �n partea veche a ora?ului.
Casele mai bogate, magazinele ?i birourile �nconjurau cur?ile m?n?stirii,
acoperite cu sticl? pentru a conserva c?ldura ?i umezeala acolo unde, printre
f�nt�ni ?i bazine cu pe?ti, se ridicau statui ?i plante.
Str?zile erau str�mte ?i �ntortocheate, �ntret?indu#se straniu cu alei ?i
deschiz�ndu#se brusc �n pia?ete mici, f?r? rost. Circula?ia era rar?, mai mult
pedestr?, de?i altminteri se puteau vedea ma?ini basculante, camioane ?i localnici
c?lare pe cai aeneizi sau verzile animale statha cu ?ase picioare �nalte (oricum
str?ine de?i Desai nu putea cu nici un chip s?#?i reaminteasc? de unde proveneau).
O capital? a c?rei popula?ie num?ra a treia parte dintr#un milion ar fi fost
inevitabil lovit? mai tare ?i s#ar fi ref?cut mai �ncet �n urma unui r?zboi dec�t
interiorul ??rii.
�?i ridic? ochii ?i privi �n fa??. Afl�ndu#se la sud, Universitatea nu se
vedea prin acest perete. Ceea ce z?ri fu larga, str?lucitoarea sinuozitate a R�ului
Flone ?i vechile poduri de peste el, puternic boltite; dincolo ?i mai departe �
Canalul Julian cu beneficiile aduse de el: parcuri verzi de#a lungul malurilor ?i
pe luciul apei b?rci de agrement; iar mai departe �nc? � labirintul altor multe
canalete, mai noi ?i mai pu?in importante, linia ascendent? a cl?dirilor �n
culori ?ip?toare asupra c?rora plutea o cea??: Webul.
Oric�t de ne�nsemnat? dup? criteriile p?m�nte?ti, se g�ndi el, aceast? cea mai
t�n?r? parte constituie s?m�n?a speran?elor sale c?ci interesele industria?ilor,
comercian?ilor ?i conduc?torilor, clase ridicate dintre ultimele genera?ii
rarefiate, coincideau mai pu?in cu cele ale c?rturarilor ?i latifundiarilor dec�t
cu cele ale Imperiului ?i P?cii sale.
Oare trebuie totu?i s? recurg la ei? se �ntreb? el. Am f?cut#o, dar c�t de
demni de �ncredere sunt oare?
Oh, o singur? planet? este prea mare pentru mine s#o �n?eleg.
Cercet? marginea pustiet??ii �n dreapta ?i#n st�nga. Via?a punea pete de
smarald pe fiecare mal al Flonului curg�nd maiestuos la vale din calota polar? de
nord. Putea vedea c?tune, conace, naviga?ie fluvial?; ?tia c? malurile erau
acoperite de culturi ?i p??uni. Dar dup? numai c�?iva kilometri, zona de centur?
era goal?.
Altundeva se �n?l?au st�nci de#un galben sleit, roci de bazalt ca smoala, mici
dune, tot mai �ndep?rtate, sub un soare aproape violent. Umbrele erau mai ascu?ite,
aveau forme mai distincte dec�t pe Terra sau Ramanujan fiindc? astrul era deja pe
jum?tate departe, cu discul mic?orat, �mpu?inat. El ?tia c? acum, vara, la o
latitudine mijlocie aerul era �nghe?at; remarc? dup? c�rceii puternic leg?na?i ai
unui arbore rahab �n gr?dina de pe acoperi?, c�t de puternic sufla v�ntul. Odat?
apus soarele, temperatura va cobor� sub limita �nghe?ului. ?i totu?i planeta Virgil
era mai str?lucitoare dec�t Sol, o planet? F7; nimeni nu ar fi putut privi �n
apropierea ei f?r? o puternic? protejare a ochilor ?i Desai se minuna mereu c?
oamenii cu pielea at�t de sensibil? la lumin? se stabiliser? totu?i �n locuri unde
difuzarea razelor era at�t de nemiloas?.
Ei bine, planetele pe care oamenii ar fi putut tr?i neblinda?i nu erau, nici
una, prea comode; ?i apoi existase farmecul, ispita, ademenirea lui Dido. La
�nceput, aceasta fusese o baz? ?tiin?ific?, nimic altceva. De fapt al doilea
�nceput, secole dup? constructorii ne?tiu?i a ceea ce se spulberase �n ruine de
nerecunoscut...
O lume, o istorie ca aceasta; ?i eu �mi imaginez c? le pot �mbl�nzi,
domestici?
Dispecerul s?u spuse prin intercom: "Aycharaych", pronun?�nd corect diftongii
ritma?i ?i guturalul "ch". Era programat s? imite instantaneu limbile auzite. Acest
fapt �i �nc�nta pe vizitatori, mai ales pe cei non#umani.
"Ce?" clipi Desai. Agenda de pe biroul s?u proiect? o �nsemnare a �nt�lnirii.
"Oh! Oh, da." Renun?? la visarea lui. Aceea creatur? a venit alalt?ieri pe o nav?
din Llynathawr. Vrea s? i se permit? s? fac? cercet?ri. "Pofte?te#l, te rog."
(Extinz�nd curtoazia verbal? chiar la o subunitate de computer, �naltul Comisar
inten?iona men?inerea unei atmosfere pl?cute, prietene?ti, poate.) Ecranul preciza
c? noul venit era b?rbat sau cel pu?in a?a se considera el �nsu?i. Planeta de
origine era specificat? Jean#Baptiste, orice ar �nsemna aceasta � f?r? �ndoial? un
nume conferit de humanoizi pentru c? autohtonii aveau alte nume proprii, mult prea
deosebite.
 U?a se deschise �n l?turi ?i Aycharaych p??i �n?untru. Desai �?i ?inu respira?
ia. Nu se a?teptase la cineva at�t de impresionant.
Sau poate nu acesta era cuv�ntul? Era mai potrivit "tulbur?tor?" Xenosophon?ii
care, c�teodat?, se asem?nau umanoizilor produceau de cele mai multe ori un
asemenea efect; ?i Aycharaych era mai antropoid dec�t Uldwyr.
Putea fi �ntr#adev?r numit frumos. �nalt, sub?ire, �ntr#un ve?m�nt cenu?iu, cu
piept larg dar talie �ngust?, un schelet care s#ar fi presupus c? se mi?c? greoi
c�nd de fapt parc? plutea. Picioarele descul?e aveau fiecare patru gheare lungi ?i
pinteni pe glezne. M�inile aveau c�te ?ase degete, conice, �nguste spre v�rf,
unghiile suger�nd gheare. Capul se �n?l?a distins ?i mic, purt�nd urechi ascu?ite,
ochi mari de culoare ro?ie#ruginie, nasul era u?or coroiat, gura delicat?, b?rbia
ascu?it?, maxilarele �ntr#un unghi foarte t?ios, aspru. Desai se g�ndi la un sf�nt
bizantin. Deasupra capului, se ridica o creast? din pene albastre, iar spr�ncenele
erau formate din fulgi micu?i. Pielea �i era pe de#a#ntregul neted?, �ntins? pe
oase, cu o str?lucire aurie.
Dup? o clip? de ezitare, Desai spuse: "Ah... Bun venit, onorabile. Sper c? v?
pot fi de folos."
�?i str�nser? m�inile.
Cea a lui Aycharaych era mai cald? ca a lui. Palma avea o zon? tare care nu
era b?t?tur?. Avian, ghici Desai. Urma? al unui neam de p?s?ri nezbur?toare.
Anglicana �n care cel?lalt vorbea era irepro?abil?; nuan?ele muzicale ce r?
sunau �n vocea lui joas? nu stricau ci, dimpotriv?, �nfrumuse?au pronun?ia. "Mul?
umesc, Comisare. E?ti amabil c? m? prime?ti at�t de repede. �mi dau seama c�t de
ocupat trebuie s? fii."
"Nu vrei s? te a?ezi?" Scaunul din fa?a biroului nu i se prea potrivea. Desai
�l aranj? pe#al s?u propriu. "Te sup?r? dac? fumez? Te servesc ?i pe tine?"
Aycharaych scutur? din cap la ambele �ntreb?ri ?i z�mbi: din nou se g�ndi Desai la
imaginile antichit??ii, sculptura greac?. "Sunt foarte interesat s? te cunosc"
spuse Desai. "M?rturisesc c? poporul vostru e o noutate �n experien?a mea".
"Suntem pu?ini cei care c?l?torim afar? din lumea noastr?", replic?
Aycharaych. "Soarele nostru este �n Sectorul Aldebaran."
Desai d?du din cap: "M#hm". �ns?rcinarea lui nu se extinsese nici o dat? �n
vreo societate a acelei regiuni. Nimic nea?teptat. Sfera neregulat? peste care
Terra de?inea superioritate avea un diametru de aproximativ 400 ani#lumin? �n ea se
presupunea c? exist? cel pu?in patru milioane de stele, dintre care jum?tate
vizitate cel pu?in o dat?; aproape 100 000 de planete aveau rela?ii riguroase cu
Imperiul, pentru cele mai multe din ele acestea reduc�ndu#se doar la recunoa?terea
statutului de subordonare ?i la plata unor taxe modeste sau cel mult la obliga?ia
de a presta munc? ?i a ceda resursele disponibile dac? vreodat? Imperiul ar fi
cerut#o. �n schimb aveau Pacea; ?i mai aveau dreptul de a fi p?rta?e la comer?ul
spa?ial de?i celor mai multe dintre planete le lipsea ori capitalul ori baza
industrial? ori gradul de cultur? corespunz?tor unei astfel de activit??i... Prea
mare, prea mare. Dac? o singur? planet? cople?e?te mintea, ce se �nt�mpl? atunci cu
�ntreaga noastr? galaxie, alc?tuit? din a?chii m?runte �mpr??tiate departe, spre
cap?tul spiralat ?i pe care ne imagin?m c? am �nceput de#acum s#o cunoa?tem c�t de
c�t?
"E?ti g�nditor, Comisare", remarc? Aycharaych.
"Ai ?i observat?" r�se Desai. "�nseamn? c? ai cunoscut deja c�?iva oameni."
"Specia voastr? e omniprezent?", r?spunse Aycharaych, politicos. "?i
fascinant?. De aceea hot?r�rea mea de suflet a fost de a veni aici!"
"Ah... scuz?#m?, n#am avut vreme s?#?i examinez documentele �ntr#un mod
adecvat. ?tiu doar c? vrei s? c?l?tore?ti prin Aeneas �n scopuri ?tiin?ifice."
"Consider?#m?, dac? vrei, antropolog. Poporul meu a avut p�n? �n prezent prea
pu?ine contacte cu exteriorul, dar a anticipat multe. Sarcina mea pentru c�?iva ani
de acum �ncolo este de a hoin?ri prin Imperiu, studiindu#v? ramurile speciei
voastre, cea mai numeroas? ?i cea mai r?sp�ndit? �ntre aceste hotare, astfel �nc�t
s? putem trata cu voi �ntr#un chip �n?elept. Am observat o minunat? varietate de
formule de via??, precum ?i extraordinare particularit??i ale g�ndirii, sim?irii,
perceperii. Versatilitatea voastr? aproape frizeaz? miracolul".
 "Mul?umesc", zise Desai, nu prea la largul s?u. "Eu personal nu cred c? suntem
singulari. S#a �nt�mplat pur ?i simplu s? fim primii �n spa?iu � �n dimensiunea
noastr? imediat? � ?i moment crucial �n istorie, iar civiliza?ia noastr? dominant?
s#a �nt�mplat s? fie extrem de expansiv?. Astfel ne#am �mpr??tiat �n multe lucruri,
chiar izolate ?i suferind difuz?ri sau fragment?ri �n clanuri sociale..." D?du
fumul pe nas ?i se uit? st?ruitor prin el. "Speri s? descoperi multe de unul
singur?"
"Nu sunt unicul c?l?tor" r?spunse Aycharaych. "?i mai apoi, abilit??ile
telepatice pot fi �ntr#o oarecare m?sur? de folos".
"Ei?" Desai se surprinse pe sine �nsu?i g�ndind �n hindi. Dar de ce#i era oare
team?? De secole existau sensibilitatea la emisiile neuronale, talentul �n a le
interpreta, �n?elegerea lor exact?. Unele neamuri erau mai dotate dec�t altele �n
aceste activit??i; omul se situa printre cele care duseser? mai departe c�teva
cazuri interesante, dar nici unul de prim? m?rime. Totu?i savan?ii umani studiaser?
fenomenul a?a cum f?cuser? cu lungimile de unde la care ei erau insensibili...
"Vei vedea problema men?ionat? printre faptele relatate despre mine", zise
Aycharaych. "Personalul din Sectorul Guvernatorului Muratori ia m?suri contra
spionajului. C�nd m#au testat prima oar? pentru misiunea mea, ca metod? obi?nuit?,
am fost dus la un agent telepatic, un Ryellian, care a putut sesiza c? celulele
specializate ale creierului meu au asem?n?ri cu ale sale."
Desai aprob? din cap. Ryellienii erau exper?i. Desigur acesta abia putea citi
g�ndul lui Aycharaych la un asemenea contact fugitiv sau abia realiza puterea lui;
gradele difereau prea mult �ntre rase, limbaje, societ??i, indivizi. "Ce#ai putea
face de genul acesta, dac? mi#e permis s? te �ntreb?"
Aycharaych desemn? un gest def?im?tor. "Mai pu?in dec�t �mi doresc. Spre
exemplu, nu era nevoie s?#?i schimbi limba �n care visai. Am sim?it c? ai f?cut#o
dar numai fiindc? ?i s#a accelerat pulsul. Nu ?i#a? putea niciodat? citi g�ndurile.
Este imposibil dac? nu cunosc bine ?i de mult timp persoana ?i chiar a?a abia pot
traduce g�ndurile superficiale, dar formulate. Nu pot proiecta." Z�mbi. "S? spunem
c? am o mic? �nsu?ire de empatie?"
"N#o subestima. Mi#a? dori s#o am �n aceea?i m?sur? �n care se pare c? o
posezi tu." L?untric, �n?bu?it: Nu trebuie cu nici un chip s? cad sub vraja,
farmecul lui. Este �nc�nt?tor, dar datoria mea e aceea de a r?m�ne rece ?i precaut.
Desai se �nclin?, cu coatele pe birou. "Scuz?#m?, Onorabile, dac? voi fi direct, f?
r? menajamente", spuse. "Ai venit pe o planet? care cu doi ani �n urm? se afla �n
rebeliune armat? contra Maiest??ii Sale, sper�nd s? pun? cu for?a pe tron pe unul
din propriii s?i fii; �ntruc�t ac?iunea n#a izbutit, ea a condus la ruperea acestui
�ntreg sector de Imperiu. Spiritele sunt �nc? r?zvr?tite. �?i m?rturisesc, c?ci
problema nu poate fi t?inuit? la nesf�r?it, c? de cur�nd a fost atacat un corp de
trupe de ocupa?ie �n scopul de#a li se fura arme. �n alte p?r?i, r?scoalele sunt
deja f?cute publice.
Legea ?i ordinea sunt foarte nesigure aici, Onorabile. Sper s? procedez cu t?
rie, dar �n mod uman la reintegrarea Sistemului Virgilian �n via?a Imperiului.
Practic, �n prezent, nimic nu poate fi mai aproape de explozie. Dac? ar fi major?,
consecin?ele ar fi dezastruoase pentru Aeneizi, rele �ns? ?i pentru Imperiu. Nu
suntem departe de grani??, de Domeniul Ythri ?i, ce#i mai r?u, de r?zboinicii
independen?i, pira?i ?i fanatici nep?m�nteni care au flote spa?iale. Aeneas a �nt?
rit aceast? extremitate. Nu ne putem permite s#o pierdem.
Un num?r de elemente du?m?noase, criminale chiar, au profitat de cir-cumstan?e
spre a debarca. Am �ndoieli c? poli?ia mea i#a reperat deja pe to?i. Nu#mi propun
s? mai detaliez. Iat? de ce navele ?i sateli?ii detectori sunt pe orbit? ?i doar
anumite ambarca?iuni pot ancora numai ?i numai �n acest port, nic?ieri altundeva �
iar persoanele de pe ele trebuie s? fie �nregistrate ?i s? r?m�n? �n Nova Roma dac?
nu cumva au un permis special de c?l?torie."
�?i d?du seama ce rigid vorbe?te ?i �ncepu s? se scuze. Aycharaych trecu cu
elegan?? peste �ncurc?tura lui. "Te rog nu te g�ndi c? m? ofensezi, Comisare. Sunt
�ntru totul de acord cu pozi?ia voastr?. Pe l�ng? aceasta, am perceput bun?voin?a
ta fa?? de mine. Te temi c? a? putea, �n mod necugetat, s? st�rnesc emo?ii care ar
incita masele dezl?n?uite sau revolu?ionarii �nfl?c?ra?i."
 "Trebuie s? am �n vedere aceast? posibilitate, Onorabile, �ntruc�t chiar �n
s�nul unei singure rase, gafele �nsp?im�nt?toare sunt mult prea u?or de �nf?ptuit.
De exemplu, proprii mei str?buni, pe Terra, �nainte de era zborurilor spa?iale,
s#au ridicat odat? �mpotriva regulilor str?ine. Conflictul a costat multe mii de
vie?i. Cauza aproximativ? a fost un nou soi de cartu? care a jignit sensibilit??ile
religioase ale trupelor autohtone."
"Un exemplu mai bun ar putea fi R?scoala din Manciuria."
"Ce?"
"S#a petrecut �n China, �n acela?i secol cu Rebeliunea indian?. O revolt?
contra unei dinastii de str?ini, de?i una care guverna de mult timp, s#a
transformat �ntr#un r?zboi civil care a durat o genera?ie ?i a ucis milioane de
oameni. Conduc?torii au fost inspira?i de o form? activ? de cre?tinism � nu tocmai
ceea ce dorea Iisus, nu#i a?a?"
Desai se holb? la Aycharaych: "Ne#ai studiat, nu glum?."
"Pu?in, oh, mult prea pu?in. Mai mult �n operele voastre estetice � Eschil, Li
Po, Shakespeare, Goethe, Sturgeon, Mikailov... muzica lui Bach ori Richard Strauss,
pictura lui Rembrandt sau Hiroshige... Destul. Mi#ar face pl?cere s? discut aceste
chestiuni luni �ntregi, Comisare, dar tu nu ai timp. Sper s? te fi convins c? n#am
venit ca un necioplit ignorant."
"De ce ai ales Aeneas?" se mir? Desai.
"Cu siguran?? datorit? �mprejur?rilor �n care se g?se?te, Comisare. Cum
procedeaz?, cum se comport? oamenii deosebit de m�ndri ?i �ncrez?tori �n propriile
lor for?e, atunci c�nd sunt �nvin?i? Avem nevoie de#a ?ti aceasta ?i pe planeta
Jean#Baptiste, dac? nu risc?m s? v? ofens?m, cercet�nd �n viitoare zile tulburi.
Mai mult, �n?eleg c? Aeneas cuprinde diverse culturi pe l�ng? cea predominant?. Voi
�nv??a mai mult compar�nd ?i observ�nd interac?iuni."
"Ei, bine..."
Aycharaych flutur? o m�n?. "Rezultatul muncii mele nu se va stoca. Adesea, un
observator din afar? percepe lucruri pe care cei implica?i nu le sesi-zeaz?.
Oamenii ori au �ncredere �n el, ori m?car sunt mai pu?in rezerva?i �n prezen?a lui
dec�t �n cea a unuia care ar putea fi un agent secret Imperial. �ntr#adev?r,
Comisare, prin chiar aceast? remarcabil?, izbitoare diferen??, un str?in ca mine
poate fi folositor �n str�ngerea unor date pentru tine."
Desai �ncepu: "Krishna! Oare aceast? fiin?? supranatural? poate fi suspectat??
Nu, cum ar putea?"
Amabil, aproape scuz�ndu#se, Aycharaych spuse: "Am convins personalul
Guvernatorului ?i �n cele din urm? am ob?inut o convorbire cu Excelen?a Sa. Dac?
vei dori s?#mi examinezi documentele, vei vedea c? am deja permisiunea de a#mi duce
cercet?rile la bun sf�r?it aici. Dar bine�n?eles, nu voi �ntreprinde nimic din ceea
ce ai dezaproba tu."
"Scuz?#m?." Desai se sim?i uluit, luat cu asalt, confuz, �nghesuit. De ce
oare? Aycharaych fusese �ntru totul curtenitor, dornic s? plac?. "Ar fi trebuit s?
verific prin agend? mai �nainte. A? fi f?cut#o, dar experien?a nefericit? a ac?
iunii de gheril?... Te sup?r? dac? a?tep?i c�teva minute p�n? m? documentez?
"Cel mai pu?in din lume" r?spunse cel?lalt, "mai ales dac? m? la?i s? arunc o
privire prin c?r?ile pe care le z?resc aici". Z�mbi mai larg ca �nainte. Din?ii#i
erau absolut neumani.
"Sigur", murmur? Desai ?i#?i trecu degetele peste tabloul de comand? care
examina informa?iile. Ecranul se lumin?. O fotografie de identificare fu urmat? de
nota?ii ?i coresponden?e importante. (Falsificarea ori m?sluirea erau excluse. �n
plus, depozitul fusese dus pe nav? de un curier oficial, ?inut �n seiful c?
pitanului ?i transportat chiar de el �n banca de memorie a Casei Imperiale.)
Verificarea asupra bunei credin?e a lui Aycharaych fusese una de rutin? de vreme ce
o f?cuser?, e drept cu competen??, operatorii suprasolicita?i de pe Llynathawr.
...A ajuns �n sectorul central al planetei prin liniile speciale pentru
pasageri, s#a dus direct la un hotel �n Catawrayannis care oferea facilit??i
xenosophon?ilor, s#a �nregistrat cum se cuvine la poli?ie ?i nu a f?cut nici un
efort s? scape de scanerele pe care autorit??ile ocupante le plantaser? peste tot
prin ora?. N#a c?l?torit nic?ieri, nu s#a �nt�lnit cu nimeni ?i n#a f?cut nimic
suspect. �ntr#o modalitate perfect? ?i f?r? ocoli?uri a cerut permisul pe care#l
dorea ?i s#a l?sat supus oric?rui interviu sau oric?rei examin?ri.
Nimeni, totu?i, nu auzise aici de planeta Jean#Baptiste dar exista �n dosarele
ata?ate la scrisoarea lui Aycharaych. Informa?ia era insuficient?; dar cine ar de?
ine date exhaustive �n bibliotecile unei provincii �ndep?rtate despre o lume str?
veche care niciodat? n#a produs necazuri?
Rug?mintea reprezentantului ei era rezonabil?, p?rea pu?in probabil s? aduc?
nepl?ceri ?i putea chiar da rezultate folositoare. Sectorul Guvernatorului Muratori
era interesat, v?zuse personal fiin?a ?i#i d?duse cale liber?.
Desai se �ncrunt?. Superiorul s?u era ?i capabil ?i con?tiincios: trebuia s?
fie astfel dac? vroia ca r?ul f?cut de predecesorii rapaci ?i f?r? suflet, care
provocaser? r?scoala lui McCormac, s? fie reparat. Totu?i, cel aflat �ntr#o pozi?ie
�nalt? este rapid izolat de faptele de zi cu zi, cele care alc?tuiesc corpul
politicii. Muratori era prea nou �n func?ie pentru a#?i putea aprecia limitele. �n
plus, era un om ferm, hot?r�t, care, dup? p?rerea lui Desai, interpreta prea ad
literam axioma potrivit c?reia guvernul este constr�ngerea legitimizat?. ?i chiar
era, deoarece din cauza directivelor superioare, dup? tulbur?rile din Universitate,
Comisarul de pe Virgil ordonase �n sil?, contra dorin?ei sale, d?r�marea
Monumentului ?i totala dezarmare a Marilor Case ale Oamenilor Locului � dou? ac?
iuni pe care le sim?ise aduc?toare de nenorociri, printre ele ?i nebunia din
Hesperia.
Bine, atunci de ce m? �ngrijoreaz? c? Muratori �ncepe s? se arate oarecum mai
flexibil ca p�n? acum?
"Am ispr?vit", spuse Desai. "Nu vrei s? te a?ezi iar??i?"
Aycharaych se �ntoarse dinspre rafturi ?in�nd un volum de Tagore �n anglic.
"Ai ajuns la vreo concluzie, Comisare?" �l �ntreb?.
"?tii bine c? nu." Desai se sili s? z�mbeasc?. "Decizia a fost hot?r�t?
dinainte pentru mine. Eu sunt nevoit s? te las s?#?i faci cercetarea ?i s?#?i acord
orice ajutor necesar."
"M? �ndoiesc c? te voi plictisi mult, Comisare. Sunt antrenat pentru o
atmosfer? rarefiat? ?i obi?nuit cu munca grea. Procesele mele biochimice sunt
destul de asem?n?toare cu ale voastre astfel �nc�t hrana nu#i o problem?. Dispun de
�ntinse fonduri b?ne?ti ?i cu siguran?? economia aenean? poate folosi ?i alte
credite Imperiale..."
Aycharaych �?i scutur? creasta, o mi?care deosebit de expresiv?. "Dar, te rog,
nu considera c? doresc s? te constr�ng, c? vreau s? m? impun flutur�nd un permis
guvernamental ca pe#un steag de lupt?", continu? el. "Tu e?ti cel care ?tie mai
multe ?i care, pe deasupra, trebuie s? �ndrepte, s? ?tearg? urm?rile oric?rei gre?
eli pe care a? face#o. N#ar fi o ?ans? prea mare pentru Jean#Baptiste s? intre
�ntr#o comunitate mai larg?, nu#i a?a? Inten?ionez, deci, s? m? las condus de
sfatul t?u, de preferin?ele tale. De exemplu, �naintea primei aventuri, ?i#a? fi
recunosc?tor dac? oamenii t?i mi#ar alege calea ?i conduita".
O c?ldur?, o und? puternic? de cordialitate �l str?b?tu pe Desai. "Sunt
�nc�ntat, Onorabile. Cu siguran?? vom lucra bine �mpreun?. Uite, dac? ai vrea s?
lu?m masa �mpreun?, iar apoi s? m? �nso?e?ti la c�teva �nt�lniri ce le voi avea
prin preajm?".
A fost o dup?#amiaz? de neuitat.

Dar, c?tre sear?, c�nd r?mase singur, Desai se sim?i �nc? ?i mai tulburat.
Ar trebui s? plece acas?, la so?ia ?i copiii care#l v?d mult prea rar.
Ar trebui s? se opreasc? de a mai fuma ne�ncetat; cerul gurii �i era de#a
dreptul afumat. De ce s? care o lume pe umerii lui timp de dou?zeci de ore lungi
aeneene pe zi? Nici un muritor n#ar putea#o face, �ntr#adev?r, nici un singur
minut. Totu?i, c�nd f?cuse jur?m�ntul de#a sluji, era un muritor cel ce �ncerca sau
se considera singur ca sperjur.
Afacerea Frederiksen �l chinuia ca o ran? proasp?t?. Se aplec? brusc peste
birou ?i ap?s? butonul de memorie. Aceast? camer? alc?tuia ?i stoca holograme
pentru tot ceea ce se petrecea �n interiorul ei.
 Un ecran se aprinse, zv�rlind lumini prin col?urile umbrite de amurg. Desai
renun?ase pentru moment la iluminatul fluorescent ?i apusul cobora alene peste
ora?. Nu m?ri figurile lui Peter Jowett ?i a sa personal? ci doar amplific?
sonorul. Vocile bubuir?. Se l?s? pe spate s? asculte.
Jowett, negustor ?i cosmopolit, �mbr?cat luxos, purt�nd ostentativ o barb?
maronie ondulat?, provenea de pe Web. Totu?i nu era un tip de ?acal. El se opusese
sincer rebeliunii, chiar dac? o f?cuse �ntr#un mod lini?tit ?i f?r? zarv?, iar acum
colabora cu ocupa?ia fiindc? v?zuse partea bun? a revenirii poporului s?u �n
Imperiu. Jowett spuse: "Sunt bucuros s?#?i ofer ideile ?i informa?iile pe care le
de?in, Comisare. Opre?te#m? dac? �ncep s? te plictisesc cu ceea ce ?i s#a spus p�n?
la a te suprasatura."
"Cred c? ?tii multe lucruri", �i r?spunse Desai. "Eu m? aflu pe Aeneas doar de
doi ani, str?mo?ii t?i sunt de ?apte sute de ani aici."
"Da, oamenii s#au a?ezat h?t, �n primele zile, nu#i a?a? S#au �mpr??tiat, ei
�n?i?i fiind grozav de rari, s#au dezvoltat �n condi?ii extrem de dificile. Bine,
de fapt tu vrei s? te consul?i cu mine �n leg?tur? cu Ivar Frederiksen, am ghicit?"
"?i orice altceva ?tii despre ei." Desai �?i puse o nou? ?igar? �n ?igaret.
Jowett t?ie cap?tul unei ?ig?ri de foi. "Nu prea am ce s?#?i spun. Aminte?te#?i c?
apar?in unei clase pe care Oamenii Locului o privesc �n cel mai bun caz cu
suspiciune ?i dispre?, cel mai adesea �ns? o ur?sc. N#am fost niciodat? un apropiat
al familiei lui."
"E?ti membru al Parlamentului. ?i �nc? unul important. Iar Frederiksen este
primul B?rbat al Ilionului. Trebuie s? fi avut de#a face cu el, mai ales din punct
de vedere social; doar este notoriu c? cele mai multe contacte politice continu? �n
afara conferin?elor ori dezbaterilor oficiale. ?tiu c? l#ai cunoscut bine pe Hugh
McCormac � cumnatul lui Edward ?i unchiul lui Ivar."
Jowett se �ncrunt? la v�rful sc�nteietor al trabucului �nainte de#a r?spunde
�nceti?or: "Lucrurile sunt mult mai �ncurcate dec�t �?i imaginezi, Comisare. Pot s?
recapitulez faptele? Vreau s? le v?d din perspectiv? ?i tot astfel ?i tu."
"Te rog."
"Dup? p?rerea mea, exist? trei momente importante �n leg?tur? cu Aeneas.
Primul a �nceput o dat? cu colonia ?tiin?ific? �nfiin?at? �n special pentru a
studia pe cei n?scu?i �n Dido � care, dup? cum ?tii, nu e un loc potrivit pentru
copiii fiin?elor umane. Aceasta e originea universit??ii: o comunitate de oameni de
?tiin??, c?rturari ?i personal auxiliar, �n jurul c?reia s#a str�ns �n acest timp
un mister. Cei mai ne?tiutori ?i pro?ti Aeneizi priveau cu venera?ie la cei �nv??a?
i. ?i, desigur, sub Imperiu, Universitatea a devenit cu adev?rat deosebit?, av�nd
studen?i umani ?i non#umani de peste tot dimprejur. Aeneas e m�ndr? de asta.
Dincolo de acestea, Universitatea este pe c�t de bogat? pe at�t de respectat? ?i,
deci, puternic?.
Al doilea reper. Pentru a p?stra oamenii, se renun?? la stabilimentul de
cercet?ri situat pe un loc s?r?c?cios ca acesta ?i se impune necesitatea unor arii
�ntinse de teren, eficient amenajate. Astfel apar oamenii Locului: latifundiari,
fermieri, arenda?i. C�nd Liga s#a destr?mat ?i au venit Necazurile, Aeneas era sf�?
iat?. A fost nevoie de#o b?t?lie aprig? uneori chiar pe p?m�ntul ei pentru a
supravie?ui. Oamenii Locului au dus greul luptei. Au devenit o clas? semi#feudal?.
Chiar Universitatea s#a adaptat spiritului lor, impun�nd antrenamentul militar ca
parte integrant? a programului de �nv???m�nt. �?i reaminte?ti cum a rezistat Aeneas
� pu?in cam s�ngeros � anex?rii de c?tre Imperiu �n perioada ei timpurie. Dar mai
t�rziu i#a furnizat o mare parte din ofi?erii s?i.
Al treilea moment. �ntre timp diver?ii imigran?i erau duplicitari, c?ut�nd
refugiu, un nou �nceput sau orice altceva s#ar fi ivit. Erau din punct de vedere
etnic, diferi?i. Seme?ii nordici le foloseau munca dar nu f?ceau nici un efort s?#i
?i integreze. �n aceast? manier? ei s#au �mbog??it ?i s#au ?inut departe de
civiliza?ia dominant?. M? refer la: Tinerani, Oameni ai R�ului, Orcani, Locuitori
la Munte etc. Consider c? ace?tia sunt mai influen?i, socialmente, dec�t ar
presupune locuitorii ora?elor sau popula?ia rural?."
Jowett se opri ?i#?i turn? singur un ceai, din care Desai ordonase s? se
aduc?. Privea �ns? de parc? ar fi preferat whisky.
 "Sinteza ta m#a interesat extrem de mult, ilustr�nd astfel cum analizeaz? un
Aeneid inteligent istoria lumii sale", spuse Desai. "Dar care#i leg?tura cu
problema mea urgent??"
"Nu#i numai una ci sunt nenum?rate. Comisare, dac? nu m? �n?el cumva", r?
spunse Jowett. "Pentru �nceput, re?ine cum persoane importante ca mine, sunt... ei
bine, dac? nu excluse, atunci, �ndep?rtate din via?a acestei planete. Desigur, avem
reprezentan?ii no?tri �n legislatura tricameral?. �ns? noi � vreau s? spun, clasa
imperial? nou#orientat?, oamenii de afaceri ?i angaja?ii aferen?i � suntem o parte
ne�nsemnat? a Oamenilor Ora?ului. Ceilal?i apar?in unor corpora?ii, asocia?ii vechi
?i altor organiza?ii similare, care �n cea mai mare parte se simt mai aproape de
oamenii Locului ?i de Universitate dec�t de noi. Subculturile, probabil, ni s#ar
putea alia, dar nu sunt prea numeroase; or ?tii doar: titlurile de proprietate
contra dreptului la vot... ?i... anterior ocupa?iei, Primul B?rbat al Ilionului
era, automat, Purt?torul de Cuv�nt al tuturor celor trei clase. De fapt, pre?
edintele �n �ntregime. Adjunctul s?u a fost, ?i este, rectorul Universit??ii, iar
abia cel de#al treilea personaj este cel ales de delega?ii oamenilor Ora?ului.
Pentru c? la venire nu ai dizolvat Parlamentul � o m?sur? �n?eleapt?, presupun �
declar�ndu#te tu �nsu?i suprema autoritate, aceea?i structur? continu? s? func?
ioneze.
"Eu, eu nu sunt altceva dec�t un delegat al Oamenilor Ora?ului, f?c�nd parte
dintr#o frac?iune, singular? printre at�tea altele. Nu sunt un confident al
consilierilor familiei lui Frederiksen ?i al prietenilor lor."
Chiar ?i a?a, m? po?i informa sau corecta acolo unde gre?esc", insist? Desai.
"Acum s?#?i rezum principalul. Impresia mea s#ar putea dovedi fals?." Primul B?rbat
al Ilionului e primus inter pares (cel mai puternic) pentru c? Ilionul este cea mai
important? regiune, iar zona de apus a Ilionului (Hesperia), care este de asemenea
a lor, cel mai bogat domeniu. Adev?rat?"
"Original, interesant" spuse Jowett. "Produc?ia ?i popula?ia au cunoscut muta?
ii ?i cu toate acestea Aeneizii sunt tradi?ionali?ti, cutumiari."
"Ce ghinion, ce ne?ans? �n ce prive?te mo?tenirea acelui titlu � pentru toat?
lumea", spuse Desai. ?i retr?g�ndu#se �n sine �?i reaminti:
Hugh McCormac era ofi?er de carier? �n marin? c�nd fratele lui mai v�rstnic
muri f?r? urma?i �ntr#un accident, ?i el deveni Amiral de Flot?, ceea ce l#a
propulsat ca Prim#B?rbat. Aceasta n#ar fi constituit pentru nimeni o problem? cu
excep?ia maiest??ii Sale (nimeni n#ar fi �ndr?znit s? spun? cu voce tare de ce)
care a numit pe acea creatur?, Snelund, Guvernator al Sectorului Alpha Crucis; ?i
excesele lui Snelund l#au zg�nd?rit �n cele din urm? pe McCormac at�t de puternic
�nc�t el ridic? steagul r?zmeri?ei ?i planet? dup? planet? l#a aclamat ca �mp?rat.
Ei, acum Snelund e mort, McCormac e disp?rut ?i noi �ncerc?m s? �ndrept?m, s?
repar?m relele l?sate �n urm?. Dar semin?ele zv�rlite de ei produc �nc? ciudate vl?
stare.
So?ia lui McCormac fiind sora lui Edward Frederiksen, acesta a urmat astfel
la titlul de Prim#B?rbat al Ilionului �n lipsa unor rude mai apropiate pe linie
masculin?. Edward este un om bl�nd, din soiul profesoral. A? putea s?#i
binecuv�ntez existen?a dac? n#ar fi blestematele tradi?ii. Propria sa nevast? e
veri?oar? cu McCormac. (Afurisit e modul �n care aceste �nalte familii se �nrudesc
prin c?s?torii! Ar putea continua astfel o mie de ani de#acum �ncolo; dar ce ne
facem noi, care trebuie s? rezist?m, s? ne descurc?m �ntre timp?) Frederiksenii �n?
i?i sunt conduc?tori vechi, afla?i la temelia Universit??ii. De aceea singura a?
ezare uman? de pe Dido este numit? dup? principalul lor str?mo?.
Toat? lumea de pe aceast? nemul?umit? planet? �l desconsidera pe Edward
Frederiksen: dar nu ceea ce simbolizeaz? el. Cur�nd oricine va ?ti ce a f?cut Ivar
Frederiksen.
El e prin?ul lor exilat, salvatorul lor poten?ial. Eroul. Siva, ai mil?,
�ndur?#te!
"Dup? c�te �n?eleg", spuse imaginea lui Jowett, "b?iatul a incitat un grup de
nechibzui?i �nfierb�nta?i, f?r? ?tirea p?rin?ilor s?i. Are doar unsprezece ani ?i
jum?tate de fapt � uh, asta �nseamn? dou?zeci de ani p?m�nte?ti, nu#i a?a? Planul
lor era s? se refugieze �n pustiu ?i s? �nceap? o lupt? de gheril? p�n?... ce?
Terra se preda, renun?a? Ythri intervenea ?i lua planeta Aeneas sub aripa sa ca pe
Avalon? Mi se pare extrem de romantic."
"C�teodat? romanticii �i cople?esc pe reali?ti", spuse Desai.
"Consecin?ele sunt totdeauna dezastruoase."
"Ei, �n acest caz tentativa a e?uat. Asocia?ii lui, desigur c? ?i#au
recunoscut conduc?torul prin hipnoprob?; nu te deranja s? negi, cu siguran??
anchetatorii t?i au folosit metodele prin hipnoz?. Ivar a disp?rut, dar n#ar fi
imposibil s? i se dea de urm?. De ce sfat de#al meu ai nevoie?
"?tiin?a, �n?elepciunea de#a ?ti unde s?#l caut �nt�i", zise Desai obosit.
"Oh, de acord. Nu#?i po?i permite s?#l faci sc?pat. �l cunosc �ntruc�tva.
Are ?ansa s? devin? un fel de profet pentru oamenii care exact asta a?teapt?."
"E ?i impresia mea. Dar cum �l �ncol?im? Cum �l arest?m? Ce spui de judecat? ?
i pedeaps?? Cum s? faci public? Nu putem construi un martir. Dar nici nu putem l?sa
un rebel, r?spunz?tor pentru mor?ile ?i insultele aduse personalului Imperial � ?i
Aeneizi, aminte?te#?i, Aeneizi � nu �l putem l?sa s? scape. Pur ?i simplu nu ?tiu
ce s? fac", aproape morm?i Desai. "Ajut?#m?, Jowett. Nu#?i dore?ti planeta sf�?
iat?, dezbinat?, nu#i a?a?"
Desai t?ie sonorul. Nu ob?inuse nimic. Nici la rest nu va g?si mai mare lucru,
rest const�nd �n cele mult ni?te "ce dac?" ?i "probabil" �n plus. Singurul fapt
absolut clar era acela c? Ivar Frederiksen trebuia rapid capturat.
S? cer indica?ii asupra celor ce sunt de f?cut dup? ce#l prindem, de !a
Llynathawr sau direct Terrei? Am dreptul.
Dreptul legal. At�t. Ce ?tiu ei acolo?
Se l?sase noaptea. Camera era aproape �n �ntregime �ntunecoas?, cu excep?ia
marginilor luminoase ?i a unei ingenioase pete din raze lunare care o zoreau pe
Creusa s? urce pe cerul �nc? luminat. Desai se scul?, �?i g?si drumul ?i privi
afar?.
Sub stele, lune, Calea Lactee, planete surori, se �ntindea Nova Roma. Casele
erau f?cute din str?lucire ?i umbr?, str?zile ar?tau punctate cu �ntuneric ca o
tabl? de ?ah, r�ul ?i canalele lic?reau argint viu. Departe, �n de?ert, o furtun?
de praf b�ntuia ca o stafie. V�ntul b?tea cu asprime. �n firida lui �nc?lzit?,
Desai frison? la g�ndul frigului t?ios.
Vederea lui cercet? m?re?ia de deasupra capului. Prea mul?i sori, prea mul?i.
O s? trimit? ?tirea Acas? cu viitoarea nav? curier. (Acas?! Fusese pe Terra
c�ndva. C�nd izbutea s? fure de la lucru c�teva ore spre a se "plimba" printre
vestigii, acestea, �n mod curios, �l dezam?geau. Benzile cu multe sensuri nu
includeau autobuzele aglomerate, ghizii �nfumura?i, magazinele turistice sau
durerile de picioare). Astfel de ambarca?ii c?l?toreau aproape de viteza de v�rf:
dou? s?pt?m�ni �ntre aici ?i sol. (Dar erau dou? sute de ani#lumin?, o raz?, o
distan?? care acoperea patru milioane de sori). Ar putea include ?i o cerere de
orientare, de directive.
Dar jum?tate de lun? de a?teptare ar prelungi d?un?tor o solu?ie tocmai c�nd
era posibil? o revolt?, ori, mai r?u, terorismul. ?i desigur solicitarea lui va
trebui s? fie prelucrat?, discutat? adnotat?, suplimentat?, plimbat? de la un
comitet la altul, �ndrumat? pe culoarele executivului de c?tre birocra?i, pentru o
decizie; ?i mesajul de r?spuns va mai lua un timp p�n? s? ajung? ?i probabil e
nevoie s? fie dezb?tut din multe puncte de vedere p�n? s? fie trimis. Nu, aceste
indica?ii de circumstan?? de pe Llynathawr erau �ndeajuns de rele ele �nsele.
El, Chunderban Desai trebuia s? ac?ioneze singur.
Desigur, era obligat s? semnaleze orice am?nunt important ceea ce
ne�ndoielnic, includea ?i afacerea Frederiksen. Dac? nu pentru altceva, atunci m?
car pentru faptul c? Terra era banca de date, at�t de complet? pe c�t o puteau
realiza firea omeneasc? ?i atomi?tii.
�n acest caz... de ce n#ar introduce m?car un semn de �ntrebare despre acest
Aycharaych?
Ei bine, de ce?
Nu ?tiu, nu ?tiu. Pare �ntru totul �n ordine: ?i a �mprumutat de la mine
cartea lui Tagore... Nu, voi cere o informare complet?, meticuloas? de pe Terra.
De?i va trebui s? inventez un motiv credibil pentru aceasta, dat fiind c? Muratori
i#a aprobat cererea. Noi, func?ionarii, nu avem voie s? fim b?nuitori. Mai ales
c�nd, de fapt, �mi place Aycharaych mai mult dec�t oricare alt non#uman �nt�lnit
vreodat?. Mult mai mult dec�t chiar prietenii mei, oamenii.
Oare �n mod periculos mai mult?

IV

PROPRIETATEA HEDIN se situa la est de Casa V�ntului, suficient de aproape de

cap?tul Ilionului �nc�t ?inuturile de apus s? p?streze umezeala din canale, mla?
tini ?i lacurile s?rate ale Fundului M?rii Antonine. Ploaia adev?rat? c?dea doar de
dou? sau de trei ori pe an. De?i nu trecea prin proprietate, ?an?ul S?lbatic
contribuia la men?inerea unei mase de ap? care aproviziona c�teva bazine. Astfel
familia putea continua at�t munca agricol? c�t ?i cre?terea vitelor pe o zon? mai
�ntins?.
Slujind genera?ie dup? genera?ie, personalul beneficia mai cur�nd de un regim
de rude dec�t de simpli angaja?i: neamuri care se uitau la st?p�ni pentru a fi
condu?i, dar nu se sfiau s?#?i spun? propriile p?reri. Ba, adesea, �?i vedeau un
copil c?s?torit cu un fiu sau o fiic? de#ai casei. Pe scurt rela?ia dintre st?
p�ni ?i angaja?i era asem?n?toare aceleia �n care Hedin?ii ?i al?i slujba?i apuseni
se g?seau fa?? de Casa V�ntului. Avantajul era considerabil. O duzin? de c?su?e
�nconjura casa parohial?. �n spate, hambare, staule ?i magazii �nconjurau trei p?r?
i din curtea pavat?. Cu excep?ia m?rimii, la o prim? privire cl?dirile erau asem?n?
toare, toate construite din p?m�nt b?t?torit ?i v?ruite, toate av�nd soliditatea
sl?bit? de eroziune. Te puteai uita astfel mai �ndeaproape la piatra sau mozaicul
de sticl? ce le �mpodobea. Copacii alc?tuiau un paravan �mpotriva v�ntului:
delphi ?i rahabi autohtoni, stejar p?m�ntean ?i acacia, rastnin de pe Llynathawr,
copaci Ythrieni cu cr?ci ca ni?te ciocane. Straturile de flori erau formate doar
din specii exotice, mig?los cultivate, la care se ad?ugau roci decorative ?i
pietri?. Flor? spontan? nu a evoluat niciodat? pe Aeneas, de?i unele soiuri de
frunze sau lujeri aveau iriz?ri minunate.
�n general forfoteau pe#aici: supraveghetori, menajere, fierari#potcovari,
zidari, mecanici � bra?e de munc? venite din c�mp sau de aiurea � copii, c�ini,
cai, animale statha, ?oimi, ma?ini de ferm?, vehicule aeriene de teren ?i r?sunau
tot timpul ciorov?ieli, ?ipete, r�sete, strig?te de m�nie, hohote de pl�ns,
c�ntece, ici un zgomot de t?lpi, colo un iz de animale sau fum. A?tept�nd �n podul
magaziei, se sim?ea �ngropat de viu. Printr#o fisur? din obloane el se putea uita
jos la v�nzoleala zilei ?i t�njea s? se al?ture. Prima sa noapte coincisese cu o
petrecere de aniversare dat? pentru cel mai �n v�rst? servitor. Nu doar casa
principal? p?rea incandescent? din cauza luminii ci ?i curtea era prev?zut? cu
reflectoare pentru dansurile vioaie, la care se b?tea zdrav?n din picioare, dansuri
specifice Ilionului, cu muzica r?cnit? de un difuzor �n vreme ce carafa colinda de
la gur? la gur?. Noaptea urm?toare fusese a razelor lunii ?i a unei perechi de
tineri �ndr?gosti?i. Ivar nu i#a urm?rit dup? ce a �n?eles ce erau, fusese �nv??at
s? considere intimitatea printre drepturile pe care nici o fiin?? decent? nu le#ar
�nc?lca.
Se strecur? �n sacul lui de dormit, �nsetat de amintirile Tatianei Thane ?i �
mai mult �nc?, descoperi el ru?inat � ale altora.
�n cea de a treia noapte, ca odinioar?, renun?? la precau?ia de a �ncuia u?a.
Sam Hedin �i aduse m�ncarea ?i apa c�nd nimeni altcineva nu era treaz. Se scul?. O
c?ptu?eal?, o pernu?? �l proteja de r?ceala ?i t?ria podelei, dar de#ndat? ce#?i
scoase trupul din sacul de dormit frigul �l birui prin straie. Dar lui abia de#i p?
sa. Corpul unui Aeneid a �nv??at neap?rat, vr�nd#nevr�nd cum s? foloseasc? eficient
reflexul tremuratului. �ntunericul �l ap?sa, totu?i, ca ?i mirosul prafului.
Un m?nunchi de raze str?lucitoare arunca petice de lumin?, descoperind un
mecanism prea rar utilizat, cutii ?i rafturi �nc?rcate. "Hs#s#s", se strecur? o ?
oapt?. "Fii gata de plecare. Repede."
"Ce?"
 "Repede, plec?m � am spus. O s?#?i explic pe drum."
Ivar se ridic? drept �n picioare, �?i scoase hainele de noapte ?i le �mbr?c?
pe cele purtate la sosire. Acestea erau murdare, m�njite ?i p?tate de s�nge �ns?
aerul p�rjolitor absorbise, usc�nd, mirosul ur�t, tot, a?a cum se �nt�mplase ?i cu
apa din ulcior. Cel?lalt strai �l �ndes? �ntr#un rulou ag??at pe spate, �mpreun? cu
pu?ca. Hedin �i d?du un pachet cu sandvi?uri s?#l �ndese �n sacul de la cing?toare,
un bidon plin, etan? contra �nghe?ului, de ag??at �n partea opus? cu?itului ?i#l c?
l?uzi �n jos pe sc?ri.
De?i purtarea omului era ne�mbl�nzit?, ardoarea, �nfl?c?rarea tres?ltau �n
Ivar. Indiferent de cauz?, recluziunea lui se sf�r?ise.
Afar? era o lini?te total?, nici o boare de v�nt, at�t de total?, �nc�t ar fi
putut auzi sc�r?�itul planetei produs de frig. Ambele lune erau deasupra, albind
piatra ?i nisipul, transform�nd v�rfurile copacilor �n ghe?ari deasupra pe?terilor,
sco?�nd sc�ntei din promoroac?. Lavinia, mai mare dar mai �ndep?rtat?, �n?l?�ndu#se
deasupra crestelor �?i expunea aproape jum?tate din fa?a ei totdeauna familiar?.
Creusa, fulger�nd c?tre ea, p?rea mai mare fiindc? era aproape de forma perfect
rotund? ?i sc?p?r? ca ?i cum rotirea ei zv�rlea lumin? din neomogenitatea
cristalului. Calea Lactee era o cascad? �nghe?at? de la un orizont la altul. Dintre
planetele prietene Anchises r?m�nea sus, galben#lic?ritor. Alpha ?i Beta Crucis,
printre nenum?ratele stele, ardeau destul de luminos c�t s? se al?ture lunelor �n
modelarea umbrelor.
O pereche de animale statha a?tepta priponit? � aveau g�turi lungi ?i capetele
cu boturi profil�ndu#se de#a curmezi?ul casei. Probabil c? avem ceva drumuri de f?
cut, g�ndi Ivar, dac? se sacrific?, la o adic?, chiar cai de vitez? pentru a
rezista peste o lung?, uscat? �ntindere. Dar atunci, de ce nu o ma?in?? �nc?lec?.
�n ciuda r?celii, el percepu mirosul animalului, asem?n?tor cu cel al finului
proasp?t cosit, �nainte de a#?i potrivi gluga ?i masca pentru noapte.
Sam Hedin �l conduse pe drumul din interior, central, dup? aceea spre o c?rare
de zgur? care ?erpuia spre sud peste p?m�nt sf?r�mat, unde tufi?uri rigide,
lemnoase ?i trava ca o lam?, se r?ceau. Praful se ridica din trop#tropul
animalelor. Cele ?ase picioare d?deau fiec?rui statha un ritm domol. Mult �nainte
ca drumul s? se piard? din vedere, oamenii c?l?reau singuri sub ceruri. �n dep?
rtare, o fiar? urla.
Ivar �?i drese vocea: "Ah#um!. �ncotro ne �ndrept?m, credinciosule Hedin?
Aburi ie?eau din respira?ii. "La cea mai bun? ascunz?toare pentru tine la care
m? pot g�ndi repede, Prim N?scutule. Poate nici una nu e �ndeajuns de bun?."
Teama �mpungea. "Ce s#a �nt�mplat?"
"Vorbele au circulat de#a lungul acestei zile din gur? �n gur?" spuse Hedin.
Era un om zdrav?n, aflat �n cea de#a doua parte a v�rstei mijlocii. "Scotocesc
peste tot �n ?inutul de Apus � Hesperia � �n c?utarea ta. Se ofer? recompens?; ?i
oricine ar putea ?ti c�te ceva este imediat narcotizat. �n ritmul �n care lucreaz?
vor ajunge la locuin?a mea �naintea amiezii." T?cu. "De aceea te#am ?inut ascuns
deoparte astfel �nc�t, cu excep?ia mea, nimeni s? nu ?tie c? ai fost acolo. Dar
nu#i cine ?tie ce avantaj �n fa?a biodetectoarelor. Am pretextat afaceri care s? m?
?in? departe de cas? vreo c�teva zile, sub motivul schimbului de cai, plauzibil
av�nd �n vedere lipsa de energie, ?i m#am strecurat �napoi dup? c?derea
�ntunericului ca s? vin s? te aduc. Alt? pauz?: "Au ?i aparate de zbor speciale.
Vehiculele cu motor pot fi cu u?urin?? urm?rite ?i ajunse din urm?, prinse. De
aceea folosim animalele statha ?i nu avem nici elemente de c?ldur? pentru hainele
noastre."
Ivar ridic? ochii ca ?i cum s#ar fi a?teptat s? vad? atacul unei lacrimi de
metal. Un ula f�lf�i pe deasupra. M�ndria se lupta cu spaima: "M? vor grozav de
tare, cu orice pre?, nu?"
"Ei, doar e?ti Primul N?scut al Ilionului!"
Cinstea birui. Ivar �?i mu?c? buzele. "Eu... eu nu sunt o amenin?are prea
serioas?. Am ratat conducerea. F?r? �ndoial?, am fost un prost c? am �ncercat."
"Nu cunosc destule ca s? pot judeca", replic? cu �ndrept??ire Hedin. "Doar c?
acel Feo Astaff m#a rugat s? te ascund de Terrieni fiindc? tu ?i prietenii t?i v?
luptaser??i cu marinarii. De atunci, tu ?i cu mine n#am prea avut ocazia potrivit?
s? discut?m. A? putea doar s? te strecor pe tine ?i proviziile la noapte, nu �ndr?
znesc s? mai z?bovesc. Buletinele de ?tiri n#au anun?at mai mult dec�t c? a fost un
atac nereu?it asupra patrulei. N#au men?ionat numele t?u ?i nici o dat?, de?i
presupun c? dup? aceast? cercetare o vor face."
Masca �i camufla tr?s?turile, nu �ns? ?i ochii pe care#i �ntoarse c?tre
tovar??ul s?u: "Vrei s?#mi poveste?ti acum?" �ntreb? el.
"Ei, p?i eu..."
"Nu#i secret, probabil. Sunt extrem de sigur c? am acoperit urmele ?i nu voi
fi b?nuit, suspectat. ?i pe urm?, despre ce#am putea vorbi noi �mpreun??"
Ivar se pr?bu?i �n?untrul s?u descurajat: "N#am nimic deosebit de ascuns, �n
afar? de neghiobie. Da, a? vrea s?#?i povestesc, Preadevotatule."
Istorisirea continu?, pentru ca Hedin s? afle mai multe fa?? de ce ?tia despre
tovar??ul s?u.
Edward Frederiksen era de mult angajat �n cercetarea zoologiei pe Dido c�nd se
c?s?tori cu Lisbet Borglund. Ea provenea ca ?i el din vechii Universitari; s#au
�nt�lnit c�nd Edward se �ntorsese s? ?in? o serie de prelegeri. Apoi Lisbet l#a
urmat �n universul vecin. Dar chiar �n Port Frederiksen, c?ldura ?i umiditatea
aerului erau prea puternice pentru ea.
S#a �ns?n?to?it c�nd s#au re�ntors pe Aeneas ?i i#a n?scut pe Ivar ?i Gerda.
Locuiau �ntr#o cas? modest?, �n afara Novei Roma; am�ndoi predau ?i el a g?sit
subiecte m?car potrivite dac? nu spectaculoase pentru studiul s?u original. Fiul s?
u mergea adesea �n excursii �n aer liber. �nclina?ia b?iatului se concentrase cu
prec?dere spre paleontologie. Se prea poate ca interesul pentru austerul farmec al
de?ertului, stepei, st�ncilor ?i fundul uscat de ocean s? fi condus la aceasta � pe
l�ng? sau �n afar? de dorin?a de a explora printre acele stele ce sc�nteiau �n
noapte.
Hugh McCormac fiindu#le unchi prin cea de#a doua c?s?torie, copiii petreceau
de multe ori vacan?ele la Casa V�ntului. C�nd Amiralul de Flotil? era bine dispus,
parc? vizitau un erou din vremuri de demult, unul cumsecade, s? spunem Brian
McCormac, cel ce#i gonise pe invadatorii non#umani ?i a c?rui statuie st?tea pentru
totdeauna pe piedestalul �nalt, aproape de campusul principal al Universit??ii.
Aeneas �nconjurase sistemul Virgil de opt ori de la na?terea lui Ivar c�nd
Aaron Snelund deveni Guvernatorul Sectorului Alpha Crucis. A mai �nconjurat de dou?
ori � trei ani ?i jum?tate p?m�nteni � �nainte de erup?ie. La prima, lumile
dezvoltate n#au sim?it ca �nr?ut??ire dec�t taxele crescute pentru care primeau
explica?ii semicredibile. (M?rind Imperiul, mini?trii trebuiau neap?rat s? aib?
puteri depline.) Apoi au ap?rut func?ionarii corup?i. Atunci au �nceput s? aud? ce
se petrecuse printre societ??ile mai pu?in rezistente ?i s? se pl�ng?. Dup? aceea
au �nceput confisc?rile ?i arest?rile pentru "�nalt? tr?dare". Poli?ia secret? era
pretutindeni, �n timp ce mercenarii ?i oficialii comiteau din plin atrocit??i
asupra oamenilor. Astfel deveni evident c? Snelund nu era doar obi?nuitul
administrator corupt, ling�nd ceva crem? pentru el �nsu?i, ci un favorit al �mp?
ratului, construind funda?ii politice m?re?e.
Toate acestea veneau �ncetul cu �ncetul, �n f?r�me ?i oamenii se convingeau
greu. Pentru cei mai mul?i dintre ei via?a continua ca �nainte. Doar vremurile se
dovedeau oarecum mai grele ?i, ce s?#i faci, asta era: vor supravie?ui c?ci �ntre
timp trebuiau s? munceasc?, s? men?in? a?ez?ri ?i comunit??i, s?#?i urmeze
interesele, s? se bucure de pl?ceri, s? fac? dragoste, s? �ndeplineasc? misiuni, s?
#?i invite prieteni, s? se certe cu du?manii, s? conceap? planuri, am?nunte, am?
nunte, am?nunte ca nisipul �ntr#o clepsidr?.
Ivar nu s#a �nscris la Universitate, c?ci aceasta �?i educase urma?ii
ereditari �nc? din copil?rie, dar �ncepu s? se specializeze �n studiile lui ?i s?
aib? colegi de clas? din afara planetei.
Emo?ia, fr?m�ntarea intelectual? provocau indignare oficialilor. Kathryn
McCormac, sora tat?lui s?u, fu �ndep?rtat? din palatul Snelund; b?rbatul ei fu
arestat, apoi salvat, dup? care conduse rebeliunea.
Ivar se �nfl?c?r? ca de altfel cei mai mul?i tineri Aeneizi. Antrenamentul s?u
militar, p�n? acum �nt�mpl?tor, deveni aproape totul. Dar el n#a p?r?sit nici o
dat? planeta ?i exerci?iile sale fizice �ncetar? c�nd navele Imperiale de r?zboi se
ridicar? c?tre ceruri.
Insurec?ia se terminase. Hugh McCormac ?i familia sa duser? resturile flotei
�n ad�ncurile spa?iului cunoscut. �ntruc�t criza din Jihannath era solu?ionat?,
Marina Militar? putea s? p?zeasc? �ntregul Imperiu; rebelii nu s#ar re�ntoarce
dec�t dac? ar dori sacrificarea lor ?i distrugerea planetei.
Sectorul Alpha Crucis �n general, Aeneas �n special, urmau s? fie ocupate ?i
reconstruite.
Haos, disperare, lipsuri, care �n mai multe zone au adus foametea, s#au r?
sp�ndit �n cea de#a doua parte a conflictului. Universitatea era �nchis?. Ivar ?i
sora sa Gerda s#au dus s? locuiasc? �mpreun? cu p?rin?ii lor �n m?re?ia atins? de
s?r?cie a Casei V�ntului, �ntruc�t Edward Frederiksen, tat?l s?u, era acum Primul
B?rbat al Ilionului. Cea mai mare parte din vreme b?iatul ?i#o petrecea �mbun?t??
indu#?i priceperea �n treburile de?ertului. ?i astfel se identific? cu Oamenii
Locului. El va fi viitorul lor conduc?tor.
Dup? ce condi?iile s#au mai ameliorat, Universitatea redeschis? � sub strict?
observa?ie � s#a re�ntors la Nova Roma. Ivar a fost implicat �ntr#o activitate
subteran?. La �nceput, aceasta nu �nsemna altceva dec�t ?edin?e secrete nepl?cute.
Totu?i, Ivar sim?ea c? nu ar fi cazul s?#?i st�njeneasc? familia sau chiar el s? se
complice st�nd �ntr#o cas? suburban? astfel c? se mut? �ntr#o camer? ieftin? �n
partea cea mai pu?in pl?cut? din Web. Faptul a condus la �nc? o experien??
formativ?. Aeneas n#a avut niciodat? o clas? criminal? important?, dar una m?runt?
�nmugurise �n timpul r?zboiului ?i ca urmare a acestuia. Deodat?, Ivar �nt�lni
oameni care nu considerau legile sacre.
(C�nd McCormac s#a r?sculat, el a f?cut#o �n numele drepturilor ?i statutelor
nerespectate. C�nd Comisarul Desai ajunse aici promise s? refac? structura
distrus?).
Fiind dat? o lege conciliatorie, pl�ngerile s#au transformat cur�nd �n cereri.
Locul preferat pentru cuv�nt?ri, mitinguri ?i demonstra?ii era la monumentul lui
Brian McCormac. Autorit??ile au recunoscut, au f?cut concesii �n numeroase
probleme, motivate prin ele �nsele � de exemplu, reluarea serviciului regulat po?
tal c?tre ?i dinspre restul Imperiului. Aceasta a determinat ridicarea de noi
cerin?e, ca neexaminarea guvernamental? a po?tei ?i �nfiin?area unui comitet de
cet??eni ca s? asigure aceasta � ceea ce a fost respins. Au izbucnit r?zmeri?ele.
C�teva propriet??i s#au transformat �n scrum, c�teva persoane au pierit.
Ordinele au sunat sec: nu se mai permit adun?ri; statuia lui McCormac s? fie
dat? jos; Oamenii Locului (care de c�nd �ncepuser? Necazurile serviser? ca poli?
ie ?i cadre militare) s? lichideze toate unit??ile ?i s? supravegheze toate armele
de foc, de la tunul vechiului echipament al piratului la pistolul de tras la ?int?
al copilului d?ruit de Ultima zi a Fondatorului.
"Am hot?r�t noi, ceata noastr?, c? e mai bine s? ac?ion?m p�n? nu e prea
t�rziu", spuse Ivar. "Am scos prin contraband? ce arme s#a putut, �naintea datei
atacului ?i le#am folosit s? ?terpelim lucrurile mai grele. Aveam tot at�tea cuno?
tin?e despre zona de spate ca oricare altul, mai complete chiar dec�t cei mai mul?
i; ?i, desigur, sunt Primul N?scut. A?a c? m#au ales s? comand opera?iunea de
�nceput care urma s? se desf??oare �n acest ?inut. Mi#am �nt�lnit mama ?i sora la
Casa V�ntului pretext�nd c? am nevoie de un r?gaz de la studiu. Ceilal?i au
�ncropit diverse acoperiri ca, de exemplu �nchiderea unui aerobuz care s?#i duc? �n
Avernus Canyon, �ntr#o tab?r? pentru c�teva zile. Ne#am �nt�lnit la C?tunul Butte ?
i am stabilit ambuscada �n func?ie de ceea ce ?tiam eu despre ruta obi?nuit? a
patrulei Imperiale."
"Ce#a?i fi f?cut dac? a?i fi fost urm?ri?i?", �ntreb? Hedin.
"Nu prev?zusem. Cunosc c�teva oaze �n ?inutul de Fier care ne#ar fi ascuns,
copaci, grote, viroage unde s? ne ad?postim de c?utarea aerian?. Nu mai exist?
chiar at�tea trupe de ocupa?ie care s? acopere tot terenul."
"V#a?i fi petrecut via?a ca proscri?i? Mai cur�nd cred c? a?i fi devenit r?uf?
c?tori."
"Nu, nu. Am fi continuat incursiunile, am fi recrutat mai mult personal ?i
ajutoare, am fi ob?inut putere pe care inamicul ar fi trebuit s#o �nfr�ng?. �ntre
timp am fi c?utat aderen?i oriunde �n Imperiu ?i astfel s#ar fi ivit presiuni �n
folosul nostru sau poate fric? de implicarea Domeniului Ythri."
"Poate", spuse printre din?i Hedin. Dup? o clip?: "Am auzit zvonuri. Marea
fiin?? cu aripi de bronz auriu zboar? prin aceste p?r?i. Agent Ythrian? Ei nu
agreeaz? neap?rat ceea ce facem noi, Prim N?scutule."
Umerii lui Ivar se l?sar? a dezam?gire. "Nu conteaz?. Am e?uat oricum. Eu sunt
vinovat."
Hedin se �ntinse s?#l bat? u?urel pe spate. "Nu g�ndi astfel. �n primul r�nd,
comandan?ii militari pierd, inevitabil, oameni ?i trec adesea prin dezastre. �n al
doilea r�nd, tu nici o dat? n#ai fost cu adev?rat conduc?tor. Tu doar s#a �nt�mplat
s? fii zv�rlit deasupra c?r?ilor pe care Dumnezeu tocmai le amesteca." Cu voce
joas?: "Pentru jocul celui singur? N#a? crede." Tonul s?u se aspri: "Prim N?
scutule, n#ai dreptul s? porne?ti cu con?tiin?a fatalit??ii. Tu ?i prietenii t?i a?
i gre?it grozav. Las? acum asta ?i continu?. Aeneas are mare nevoie de tine."
"De mine?" exclam? Ivar. Propria sa m�ndrie, importan?a de sine se m?cinaser?
�ntr#at�t pe c�nd vorbea �nc�t nu putea admite c? se v?zuse el �nsu?i vreodat? ca
pe Maccabee. "Ce naiba pot eu?"
Hedin ridic? o m�n?, protejat? de m?nu?a special?, ca s?#l lini?teasc?. "Hoy.
Urmeaz?#m?."
�?i scoaser? animalele statha de pe drum ?i nu#l mai reluar? de#a lungul a
zece kilometri. Ceea ce evitau era o turm? apar?in�nd lui Hedin: vite descinz�nd
din cele p?m�nte?ti aduse, modificate genetic ?i apoi adaptate timp de secole �
ca ?i cele mai multe organisme � p�n? ce deveneau un soi deosebit. Focuri de paz?
sclipeau �mprejurul lor. Hedin nu se �ndoia c? oamenii �i erau credincio?i, dar
despre ce nu v?zuser? nu puteau depune m?rturie.
Pe drum, c?l?re?ii trecur? pe l�ng? un fragment de zid, Negru � sticl? f?r?
fisuri � ce str?lucea �n lumina lunii peste tufi?uri ?i nisip. Aproape de v�rful a
ceea ce r?m?sese, la vreo patru metri �n sus, g?urile alc?tuiser? un model ciudat,
al c?rui scop originar era greu de ghicit. Acum, stelele lic?reau deasupra.
Hedin �?i domoli animalul, f?cu o cruce ?i murmur? �nainte de#a merge mai
departe.
Ivar v?zuse ruina �n trecut ?i c?l?tori aduc�nd respectul lor. Nu s#ar fi
g�ndit c? �l va privi vreodat? pe fermier � bine educat, mult c?l?torit, proprietar
cu greutate ?i consilier � f?c�nd astfel.
Dup? o t?cere �nghe?at? Hedin vorbi pe jum?tate ap?r�ndu#se: "Un soi de simbol
din trecutul acela."
"Bine, sigur", r?spunse Ivar.
"Cineva a fost aici �naintea noastr?, acum milioane de ani. ?i nu localnici
mor?i, �n orice caz. De unde au venit? De ce au plecat? Urme identice au fost g?
site ?i pe alte planete, aminte?te#?i. De neimaginat s? presupui c? au pierit
departe, nu? O mul?ime de oameni se �ntreab? dac? nu s#au dus cumva �nainte �n loc
de acolo, departe."
Hedin salut? stelele �n cea?a str?lucitoare. Unele apar?ineau Imperiului, dar
cele mai multe nu. Pentru c? acelea pe care ochiul simplu le putea vedea erau uria?
e; str?lucind deasupra anilor#lumin? care �nghi?iser? imaginile unui Virgil sau
unui Sol. �ntre el, Ivar, ?i ro?ia Betelgeuse se �ntindea domina?ia Terrei. ?i
chiar mai mult. Mai departe sc�nteia Rigel, iar Pleiadele se ascundeau ele �nsele
�n regiuni c?rora Roidhunate de Merseia le#a dat numele pentru o lic?rire de vreme.
Dincolo de acestea era Polaris, odat?, demult, stea c?l?uzitoare pentru om, ?i
Orion Nebula, unde noi sori ?i lumi luau na?tere chiar �n clipa �n care le urm?reai
?i milioane de ani via?a va merge �nainte ?i va uimi...
Masca lui Hedin se#ntoarse iar c?tre Ivar. Vocea �i era joas? dar ciudat de
intens?: "Iat? de ce avem nevoie de tine, Primule N?scut. Oi fi tu un b?iat
nesocotit, imprudent, dar patru sute de ani de#ai omului pe Aeneas sunt �n urma ta.
Vom avea nevoie de fiecare r?d?cin?, de fiecare �ntemeietor al unei familii, c�nd
Cei Mai B?tr�ni, Str?mo?ii, se vor re�ntoarce."
Surprins, Ivar spuse: "Chiar crezi asta? Am auzit vorbindu#se, dar tu?"
"Ei bine, nu ?tiu." Cuvintele lui Hedin se pierdeau �n �ntuneric. "Nu ?tiu.
�nainte de r?zboi nu m#am g�ndit nici o dat?. Mergeam la biseric? ?i gata. Dar de
atunci? Oare pot gre?i at�t de mul?i oameni? Fiindc? sunt mul?i, ascult?#m?. Afar?,
�n ora?, la ?coal? � tu nici nu#?i �nchipui c�t de r?sp�ndit? e speran?a c? �n
cur�nd Cei Mai B?tr�ni se vor re�ntoarce, aduc�nd Cuv�ntul Domnului. Nu#i e
elucubra?ie, Ivar, crede#m?. Aproape toat? lumea consider? asta o certitudine, nu o
speran??. Dar ar fi putut Amiralul McCormac s? le arate drumul? ?i, desigur, cu to?
ii am auzit zvonurile despre noul profet �n pustiu... Nu ?tiu. Dar cred cu t?rie ?
i#?i spun c? nu#s singurul... Tot acest necaz de#aici ?i toate stelele acelea nu
pot fi degeaba. Dac? Dumnezeu preg?te?te urm?toarea Sa Revela?ie, atunci de ce nu
prin rasa aleas?, mai �n?eleapt? ?i bun? dec�t ne putem acum imagina? ?i dac? e
adev?rat, n#ar trebui s? fie profetul cel dint�i sosit, cel care s? ne preg?teasc?
pentru izb?vire?"
Se scutur? ca ?i cum frigul i#ar fi r?zb?tut prin ve?m�ntul ne�nc?lzit. "E?ti
Primul nostru N?scut", zise. "Trebuie s? fii liber. Patru sute de ani nu pot fi
considera?i un fleac, totu?i."
�ntr#un stil prozaic, Hedin continu?: "Tineranii tocmai trec, se spune c? pe
l�ng? Arroyo. Presupun c? te po?i ascunde printre ei."

FIECARE ALAI NOMAD � caravan? ?i trib totodat? � colinda un teritoriu uria?,

dar strict delimitat. Casa V�ntului apar?inea, din acest punct de vedere, de Ceata
Fr??iei. Ivar v?zuse uneori taberele, asistase la ritualuri, la demonstra?iile lor
de ?mecherie cu nenum?rate trucuri g?l?gioase ?i remarcase bizarele �ndeletniciri
�nainte ca nomazii s? plece mai departe, ca apoi, �n urma lor s? aud? obi?nuitele
jum?tate#amuzate, jum?tate#indignate acuza?ii de furti?aguri m?runte, �n?el?torii
iste?e, b�rfe despre seduceri, ?oapte privind talentele lor oculte. �ncerc�nd s?#?i
ad�nceasc? �n literatur? cunoa?terea, a g?sit mai mult anecdote, descrieri pitore?
ti, povestiri romantice � nimic profund. Comunitatea intelectual? din Aeneas era
prea pu?in interesat? de subculturile proprii. �n ciuda secolelor, Dido �nc? mai
num?ra multe secrete care erau, toate, mai interesante ?i mai profitabile din
punctul de vedere al practicii propriu#zise.
Ivar ?tia cu precizie c? Alaiurile difereau prin legi ?i obiceiuri. Hedin l#a
condus peste o frontier?, lipsit? de paznici sau orice alt? prezen?? �nregistrat?
la Nova Roma, identificat? doar prin borne de delimitare. Se g?seau �n ?inutul
Drumului Sf?r�mat ?i Ivar era �nc? mai nesigur de ceea ce#l a?tepta dec�t dac? ar
fi fost acas?. Fermierul lu? o camer? �n singurul han cu care Arroyo se putea
m�ndri. "Voi sta p�n? pleci pentru a evita vreo problem?", spuse el. "Dar, �n linii
mari, de aici �ncolo e?ti �n siguran??". Apoi ad?ug? cu asprime: "A? fi vrut s? fie
alt fel. Drum bun, tinere!"
Ivar merse prin sat p�n? la tab?r?. Oamenii str�ngeau pentru plecare.
Cincizeci, sau aproape at�tea, c?ru?e pictate strident ?i straiele ?ip?toare ale
proprietarilor f?ceau ca agita?ia ?i larma lor s? b�ntuie asemenea unei furtuni
multicolore peste o �ntindere altminteri mohor�t?. Arroyo se �ntindea pe versantul
estic al colinelor, unde l?st?ri?urile cre?teau �mpr??tiate pe terenul prea pr?fuit
s? poat? hr?ni c�teva vite. Terenul devenea tot mai uscat ?i mai s?rac cu fiecare
kilometru care cobora, p�n? ce la orizont ap?rea de?ertul ?inutului de Fier.
Forfotind �n ceea ce p?rea grozav?, total? dezordine, b?rba?i, femei ?i copii
deopotriv? �i aruncau priviri furi?e ?i ?ipau �n limba lor remarci pe care Ivar le
b?nuia batjocoritoare. Se sim?i st�ngaci ?i pe de#a#ntregul singur printre ei �
aceast? ras? de talie mijlocie, zvelt?, crema pieilor ro?ii#ar?mii ?i cu p?rul
drept, negru#alb?strui. Se sim?ea str?in printre vehiculele lor, unele transformate
din vechile camioane ale ora?ului, peste care se �nv�rtejau desene fabuloase,
fluturau fanioane, se b?l?b?neau talismane, la cea mai u?oar? boare de v�nt sunau
clopo?ei. Cele mai multe erau harabale trase de patru p�n? la opt statha ?i acestea
erau locuin?ele. Prin acoperi?urile lor curbate ie?eau burlane ?i la ferestre
at�rnau perdele soioase. Dedesubtul vopselii stindardelor ?i altor accesorii, t?
bliile erau gravate cu �ngrijire, savant: forme dr?ce?ti cu priviri r?ut?cioase
viclene, semne hexagonale, animale reale ?i imaginare, siluete de femei ?i b?rba?i
dans�nd, v�n�nd, muncind, juc�nd diverse jocuri de noroc.
Se apropie un b?rbat c?r�nd un pachet de cu?ite ?i s?bii �nf??urate �ntr#o
mantie. Se coco?? la u?a f?r? sc?ri a unui vagon, d?du cuiva din?untru �nc?rc?tura
ce o purta, s?ri jos ?i veni la Ivar. "Hey#oh, universitarule", spuse el destul de
prietenos "Ce#ai dori? Spectacolul s#a sf�r?it."
"Eu... eu caut o slujb?", ?ov?i Ivar. �?i umezi buzele, pe care le sim?ea
�ncleiate de praf. Era o zi fierbinte, 25 grade Celsius sau cam a?a ceva. Planeta
Virgil lucea orbitor pe un cer arz?tor, care p?rea lipsit de ad�ncimea#i obi?nuit?.
"Z?u? Oare ce poate s? fac? un locuitor de la ora? pentru a#?i duce zilele?
Noi o t?iem spre est, de#a dreptul peste Mohor�tul. Nu prea seam?n? a pia?eta din
ora?ul Roma. Ar mai trebui s? te ?i adun?m dup? ce te f?r�mi." Cel?lalt �?i frec?
obrazul ascu?it. "Desigur", ad?ug? el g�nditor "ai putea produce o pudr? destul de
bun? pentru nasul unor fete." ?i totu?i batjocura lui nu era nepl?cut?. Ivar se
uit? mai atent la el. Era t�n?r, probabil ceva mai v�rstnic dec�t Primul N?scut.
Prins �ntr#un fileu cu m?rgele, p?rul �i c?dea pe umeri �n stilul obi?nuit, cerceii
de aram? ivindu#se prin el. Ca ?i cei mai mul?i b?rba?i tinerani �?i r?dea ceea ce
era o pl?p�nd? urm? de barb?. Oasele, dar ?i ochii de un gri luminos, ie?eau �n
eviden?? pe fa?a �ngust?. Arbora aproape continuu un z�mbet zeflemitor ?i,
indiferent de era a?ezat sau nu, avea o mobilitate frem?t?toare. Hainele � c?ma??
multicolor? cu franjuri, e?arf? stacojie, pantaloni de piele foarte str�m?i ?i
botine � erau purtate desigur ?i la petrecere ?i la lucru c?ci ajunseser? p�n? la
uzur?. Un colan de aur �i �ncol?cea g�tul, pe degete avea inele cu pietre stridente
?i la m�na st�ng? o piele de ?arpe �n chip de br??ar?. C�te un cu?it pe fiecare ?
old: unul unealt?, altul arm?, ambele ar?t�nd delicat, comparate cu acele l?nci
miniaturizate pe care le purtau Oamenii Locului.
"Nu sunt � �n sf�r?it, da, sunt din Nova Roma, familia Universit??ii", admise
Ivar. "Cum de ai aflat �ns? �nainte s? ?i#o fi spus?"
"Ei, mersul t?u, �ntreaga ?inut?... A fi adoptat ca fermier, fiind or??ean,
nu#i suficient." Anglica era ca un tir vijelios, aproape similar? �n intona?ie cu
limba Haisun ?i argourile ei. Dar acesta era un dialect deosebit, str?vechi, unul
care, de exemplu, uza excesiv articolele pe c�nd silabele le prescurta distonant,
sup?r?tor. "Asta e o pu?c? de invidiat, a ta, ?i te arat? a?a cum e?ti neglijent,
nep?s?tor. Un Valdemar de zece milimetri transformabil, a?a e?"
"?i o pot folosi", se gr?bi Ivar s? r?spund?. "Am petrecut mult timp �n aer
liber. O s?#?i dai seama c? sunt un v�n?tor ce nu#?i ?inte?te prea mult v�natul,
dac? de altceva n#oi fi bun. Dar sunt �ndem�natic ?i cu aparatele, �n special cele
electrice. ?i puternic, c�nd ai nevoie de mu?chi viguro?i."
"Bine, p?i, hai la Regele Samlo. Apropo, eu sunt Mikkal de la Acoperi?ul Ro?
u." Tineranul ar?t? cu capul la c?ru?a al c?rei acoperi? �i justifica numele. O
femeie de aproximativ v�rsta sa, f?r? �ndoial? so?ia lui, se balansa �n u??. Era de
o dr?g?l??enie specific? neamului sedentar. O rochie zigzagat?, ro?u cu galben,
�ncorseta silueta#i impresionant?, de?i Ivar se g�ndi c? e ru?inos modul �n care
s#a �mpodobit cu vechituri. Prinz�ndu#i privirea, ea sur�se, �i f?cu cu ochiul ?i#?
i undui ?oldul c?tre el. B?rbatul s?u r?mase nep?s?tor, era un mod tradi?ional de
salut.
"M? conduci?" �i sc?par? vorbele lui Ivar.
Mikkal ridic? din umeri. Infinit mai expresiv? ca a unui nordic, gestica
folosea �ntregu#i trup.
Lumina soarelui iradia peste solzii ?arpelui dimprejurul m�inii lui st�ngi.
"Desigur. O scuz? ca s? nu lucrez." C?tre femeie: "Tu, Dulcy, du#te ?i adu#mi
restul echipamentului." Ea se str�mb? la el �nainte de#a se gr?bi s? p?trund? �n
gloata ce forfotea.
"�?i mul?umesc at�t de mult", zise Ivar. "Eu... eu sunt Rolf Marinarul." Se
g�ndise extrem de mult la numele de �mprumut ?i era m�ndru de el. Se potrivea
fundalului etnic c?ruia spera s? nu i se dest?inuie, iar apoi, era liber de
plicticoasele dovezi ca acelea ale propriilor ini?iale.
"Dac? ?sta vrei s? fii, �n regul?", �l zeflemisi Mikkal ?i o lu? �nainte.
Zarva, t?r?boiul cre?teau o dat? cu aducerea animalelor de la p??une; statha?
i, cat�ri, capre, neomoas. Eficien?i la datorie, c�inii care#i auzeau, ca r?spuns
la chicotele ?i fluier?turile copiilor, acum p?strau t?cere. Erau �nal?i, ca de
abanos ?i slabi#umbre, cu excep?ia uria?ei cutii toracice ?i cocoa?elor #
rezervoare de ap? pe umeri.
Ro?ile de Aur era cel mai mare vagon, singurul prev?zut cu motor. Al?turi era
anexat un mic vagon �nso?itor negru, numai cu c�teva simboluri ro?ii ?i argintii,
lipsit de fereastr?. Deasupra acoperi?ului s?u, un steag purpuriu purta dou?
semilune. Mikkal sesiz? curiozitatea lui Ivar ?i#i explic? "Acela e sanctuarul".
"Oh... da" �?i aminti Ivar ceea ce citise. Regele unei cete era totodat? ?i
�naltul ei preot care, pe l�ng? prezidarea ceremoniilor religioase publice,
conducea ritualuri secrete �ndeplinite de un num?r de ini?ia?i. Era obligatoriu s?
provin? dintr#o anume familie, dar nu era necesar s? fie fiul cel mai v�rstnic.
Cele mai multe neveste ale regelui erau alese �n vederea perpetu?rii unor anumite
tr?s?turi, iar cel mai asem?n?tor dintre b?ie?i devenea mo?tenitor evident, f?
c�ndu#?i ucenicia �n alt Alai. Astfel, hoinarii legau alian?e �ntre grupurile
adesea certate, mai puternice chiar dec�t c?s?toriile individuale, care rezultau
periodic din adun?rile cunoscute ca Iarmaroace.
B?rba?ii care priponeau cat�rii albi la altar nu p?reau mai uimi?i dec�t
Mikkal. �l salutau �nceti?or. Acesta le r?spundea ceva care#i f?cea s? r�d?.
Adolescen?i se �nv�rteau, mergeau �n cerc aproape f?r? noim?. Dou? fete chicoteau ?
i una din ele f?cu o mi?care, ne�ndoielnic, obscen?. La adresa mea, pe socoteala
mea, ?tiu Ivar.
Nu avea importan??. Z�mbi �nd?r?t spre ea, flutur? m�na, �i v?zu cozile frumos
�mpletite, lungi p�n#la talie ?i zbaterea pleoapelor. La urma urmelor, pentru ei �
dac? dovedesc c? nu sunt un nemaipomenit imbecil, ?i voi dovedi, voi dovedi �
pentru ei, deci, voi fi un str?in extrem de interesant. Reveni cu g�ndul la starea
de semidisperare �ncercat? �n urm? cu c�teva minute ?i se minun?, �ncrederea,
optimismul se ridicar? ca un val �n el ?i se amestecar? cu veselia de moment.
�ntreaga atmosfer? lipsit? de griji �l molipsi, a?a cum i se �nt�mpla oricui p?
trundea �n tab?r?.
Regele Samlo se �ntorcea de la supravegherea unei munci. Oamenii ridicar?
m�inile �ntr#un salut neglijent. C�nd dorea s? ?i#o exercite pe deplin, puterea lui
era sf�nt? ?i absolut?; dar �n general c�rmuia prin comun acord.
Era diferit fizice?te de poporul s?u: solid, cu oase puternice, nas acvilin.
Tr?s?turile ca sculptate �n lemn de mahon erau par?ial acoperite de o barb? ?i o
musta?? stufoase. ?chiop?ta. Straiul �i era alb, mai curat dec�t s#ar g�ndi cineva
c? ar putea fi posibil aici. �n afar? de cizmele de piele ornamentate, turbanul cu
pana? stacojiu ?i colierul din monede str?vechi, mai avea prea pu?ine alte
accesorii.
Privirea#i sp?l?cit? c?zu asupra lui Ivar ?i �l cercet? pe c�nd se l?sa s?
cad? �ntr#un jil? bogat �mpodobit de l�ng? vagonul s?u. "Ei, str?ine" spuse,
"care ?i#e rostul?"
Ivar se �nclin?, ne?tiind ce s? mai fac?. Vorbi Mikkal: "�?i spune Rolf
Marinarul, pretinde c?#i v�n?tor ?i om#bun#la#toate ca ?i Universitar ?i vrea s? ne
�nso?easc?."
Regele nu z�mbi. Gravitatea sa �l marca �nc? mai profund dec�t p?rea �n
aparen??. Totu?i, Ivar nu se sim?ea �nfrico?at.
Dac? vagabonzi vis?tori, maturi rata?i sau fugari de justi?ie doreau s? intre
�n Alai ?i dovedeau un motiv plauzibil ori v�ntul le sufla �n p�nze, cum se spune,
erau accepta?i. R?m�neau ca str?ini, desigur, ?i probabil nici unul mai mult de un
an �nainte de#a fi �ndep?rtat. Argumentul obi?nuit era c? acestora le lipsea
capacitatea de a#?i �nm?nunchia priceperile pentru a vie?ui �n modul dificil,
spinos, complicat dar descurc?re? al poporului din Alai.
Era adev?rat. Ivar se a?tepta ca o c?l?torie cu ace?ti oameni s?#l extenueze
la maximum. Nu#?i f?cea iluzii c? va fi menajat. Cine s#ar g�ndi la a?a ceva �n
acest tumult voios?
�i zbura prin minte: am auzit, am mai citit c�te ceva despre cum ace?ti oaspe?
i nu voiau s? plece, �n pofida oric?ror greut??i, despre cum jinduiau apoi dup?
acele frumoase zile trecute, despre cum cei care st?tuser? mai mult aici �ncercau
apoi s? se �nroleze sau s? se sinucid?... Dar nu se nelini?ti, dimpotriv?, s�ngele
parc? i#ar fi c�ntat.
"Um" zise Samlo, "de ce ceri asta?"
"M#am s?turat de aceste ?inuturi ?i n#am g?sit alt? modalitate mai potrivit?
de#a pleca", r?spunse Ivar.
Mikkal izbucni �n r�s: "Oricum, ?tie formula! Invoc? feti?ul secret al clasei
de sus ba ?i mai mult, c?ci dac? nu ?tim de ce dezerteaz?, nici nu putem fi
�nvinui?i �n cazul �n care urmele l#ar tr?da afl�ndu#se printre noi."
"Agen?ii Imperiali nu sunt poli?ia de ora? sau p?zitorii de curte ai micii
aristocra?i", spuse regele. "Ei au curse ingenioase. ?i... acum c�teva zile un grup
de capete �nfierb�ntate au �ngrozit o patrul? marin? �n Pustietate, v? aminti?i?
C�?iva au sc?pat. Dac? e?ti ?i tu implicat, Marinare, pentru ce am risca necazul
de#a te trece peste Pustiul de Fier?"
"N#am spus c? sunt amestecat, domnule", r?spunse Ivar. "I#am spus lui Mikkal,
aici de fa??, c? v? pot fi folositor. Dar presupun�nd c? sunt �n r?zboi cu
Terrienii, asta#i r?u? Am auzit c? Tineranii aprob? pe oamenii �mp?ratului Hugh
c�nd ace?tia pleac? la b?t?lie."
"Tineranii �ncurajeaz? pe oricine are posibilitatea de#a cheltui bani", zise
Mikkal. "Totu?i, �?i m?rturisesc, celor mai mul?i dintre noi nu le place ca stelele
s? fie st?p�nite de locuitorii ora?ului. Asta ne face s? ne sim?im ca ?i c�nd
universul ar fi �mprejmuit. Se �ntoarse c?tre Samlo: "Rege, de ce nu l#am pune la
�ncercare pe acest individ, ei?"
"Vrei s?#i fii custode?" �ntreb? cel a?ezat. Apoi se roti �nspre Ivar: "Noi nu
p?r?sim oamenii �n pustiu, indiferent ce s#a �nt�mplat. Supraveghetorul t?u trebuie
s? te treac?."
"Sigur", zise Mikkal. "Are o privire ce oglinde?te muzic? nou? ?i glume
clocotind �n el."
"Gardianul t?u nu va fi prea iert?tor", �l preveni Samlo. "Dac? ai consumat
proviziile ?i nu le#ai �nlocuit, ei bine, poate s? fie ?i dup? ce ne#am �ntors la
paji?ti ?i ai disp?rut, el tot te va �ncol?i."
"Nu va avea ocazia, domnule... Rege," promise Ivar.
"Mai bine s? te asiguri de asta", zise Samlo. "Mikkal, galeria de ?int? este
�nc? montat?. Du#te s? vezi c�te ?inte luminoase poate lovi cu arma lui. G?se?te
ceva echipament stricat pentru el s?#l repare; zeii ?tiu c? avem destul. Alearg?
#l ?i dac? g�f�ie tare dup? jum?tate de duzin? de �mpu?c?turi, renun?? la el pentru
c? nu va putea trece niciodat? viu peste Posomor�tul." Se ridic? spun�ndu#i lui
Ivar: "Dac? izbute?ti la probe, va trebui s?#mi �ncredin?ezi mie arunc?toarea asta
de gloan?e. Numai grupurile de v�n?toare poart? arme de foc �ntr#un Alai ?i, chiar
a?a, doar un singur om din grup. Am avea prea multe pierderi altfel. Acum trebuie
s? v?d dac? animalele sunt bine ad?postite pentru noapte. Pleca?i ?i voi."

VI

�NTR#O LINIE NEREGULAT?, cu turma �n?ir�ndu#se la coad?, caravana s#a urnit.

Unii c?l?reau �n ?a, al?ii erau �n sau pe c?ru?e; cei mai mul?i mergeau pe jos.
Aveau un fel specific aenean de a merge; vagoanele iute montate se izbeau, se
hurducau, sc�r?�iau �nc?rcate, peste colinele �ncre?ite unde nu existau drumuri.
Calea era anevoioas? ?i nimeni nu vorbea dac? nu era nevoie. C???ra?i �n v�rful c?
ru?elor, muzican?ii slobozeau mar?uri zgomotoase, r?sun?toare, din c�teva str?vechi
instrumente: tobe, corn, gonguri, cimpoaie, ghitare cu multe strune. Ivar observ?
c? o parte dintre ace?ti c�nt?re?i erau mutila?i: schilozi, orbi, ciungi. Ar fi
fost desigur ?ocat de at�ta nenorocire dac? ace?ti oameni n#ar fi p?rut tot at�t de
veseli ca ?i el.
Aproape de apusul soarelui, Drumul Sf?r�mat se desf??ura �n panorama
unduitorului teren al ?inutului de Fier. Solul ro?u brut se z?rea printre p�lcuri
de lemn f?r? via??, descojit sau trava t?ioas?, prea uscat ca s? alc?tuiasc?
chiar ?i gr?mezi de praf. Samlo opri convoiul l�ng? un con vulcanic de mult stins
cu lava erodat?, din care izvodea un dop crenelat. "R?bojul celor lovi?i de
Diavol", zise Mikkal c?tre protejatul s?u. "Primul loc tradi?ional de popas �n
noapte, afar? de Arroyo; se presupune c? trebuie s? asigure protec?ie �mpotriva
zeit??ilor ostile. Eu cred c? practica, credin?a ?in de timpurile vechi, de la
Necazuri, c�nd bande s?lbatice, oameni lihni?i sau r?m??i?e e?uate din for?ele
invadatoare, d?deau t�rcoale ?i trebuia s? ai o pozi?ie defensiv?. Desigur, �n
zilele noastre baricad?m c?ru?ele pentru cazul �n care vreun v�nt pustiitor ?i#ar
ie?i din s?rite sau altceva asem?n?tor. Dar e tot at�t de folositor s? p?str?m
obiceiurile preventive. Rebeliunea a dovedit c? Necazurile pot veni din nou ?i f?r?
�ndoial? a?a va fi... de parc? ar fi fost nevoie de vreo dovad?".
"Uf, scuz?#m?" spuse Ivar, "dar vorbe?ti surprinz?tor de �ntortocheat".
Mikkal chicoti: "Pentru un analfabet pe jum?tate s?lbatic? Ei, de fapt, nu
sunt a?a. Oricum, nu#s analfabet. Unii dintre noi trebuie s? citeasc? ?i s? scrie,
dac? urmeaz? s? trateze cu lumea dinafar?, dac? sunt obliga?i s? lucreze singuri cu
documente inestimabile ca Harta Comorii. �n plus, �mi place s? citesc c�nd pot cer?
i sau fura o carte."
"Nu �n?eleg de ce voi... vreau s? zic de ce sunte?i �ndep?rta?i de la
activit??i fire?ti ca studiul �n biblioteci, nemaivorbind de serviciile medicale,
genetice, tot ce ar fi necesar..."
"Cu ce pre??" Mikkal se f?cu c? scuip?, dar nu#?i irosi saliva. "Am fi obliga?
i s? facem o munc? stabil? pentru a c�?tiga gologanul, fie s? devenim clien?i
prosperi ceea ce ar �nsemna colonizare, fixare �ntr#un loc, ca bl�nzi ling?i ai
legii. Sf�r?itul Alaiurilor, deci al nostru, al tuturor. N#ai ?tiut asta? Un
Tineran nu poate abandona drumurile... V�r?#l �ntr#un ora? sau ?intuie?te#l la o
ferm?, va fi o adev?rat? binecuv�ntare c�nd moartea �i va elibera le?ul �n
putreziciune."
"Am auzit despre asta", spuse Ivar �nceti?or.
"Dar ai crezut c? povestea e o excentricitate, a?a#i? Nu, e adev?rul adev?rat.
S#a �nt�mplat a?a. Tinerani �nchi?i, �ntemni?a?i, pe indiferent c�t? vreme, s#au
�mboln?vit ?i au murit dac? nu cumva s#au sinucis imediat. Chiar dac? pentru un
motiv ca exilarea din Alai ei trebuie s? devin? "lucr?tori liberi" � tonul indica
ghilimelele � nu se pot �nmul?i ?i nu tr?iesc mult... De aceea noi nu avem �ntre
legi pedeapsa cu moartea. De dou? ori l#am v?zut pe rege ordon�nd ca un adev?rat
criminal, r?uf?c?tor, s? fie izgonit, trimi?�nd vorb? ?i restului Alaiurilor s? nu
fie primit �n vreunul. �n ambele d??i, indivizii cer?eau s? fie biciui?i de o sut?
una ori �n loc de ceea ce#i a?tepta." Mikkal se scutur?. "Hai avem treab?. Nu te#ai
v�r�t �n echip? ca s? ne �mpiedici de la lucru ?i s? ne aduci acolo unde se afl? ?i
restul muritorilor. Dulcy �?i va r?spunde la �ntreb?ri. Dac? tot te am ca m�n? de
lucru suplimentar?, sper s?#mi recondi?ionez sculele repede �n cursul acestei c?l?
torii." Se purta ca un panglicar ?i totodat? turn?tor de lame pentru arme ?i ad?uga
afabil co?c?ria la c?r?i ?i arta de#a scutura zarurile.
B?rba?ii au asamblat o iesle demontabil?, au umplut#o de la o cistern?, au ad?
ugat solu?ia vitaminizat? necesar? s? suplimenteze iarba, nutre?ul verde la vegeta?
ia autohton?. B?ie?ii vor petrece noaptea veghind mica proprietate comun? � turma ?
i animalele de trac?iune. Pe l�ng? lupii#p?ianjen sau un posibil cataval,
primejdiile mai puteau fi fisurile, demoni ai nisipurilor, vreo furtun? url�nd
�nfior?tor cu brusche?ea ?i ferocitatea specific? oric?rui loc de pe Aeneas. Dac?
vremea r?m�ne pl?cut?, frigul nop?ii n#ar deveni periculos p�n? c�nd drumul intr?
�n adev?ratele pustiuri. Aceste f?pturi erau produsul unei �ndelungate selec?ii
naturale: patrupedele ?i hexapodele erau p?roase, marile neomoas, de asemenea,
bogat �mbl?nite...
Desigur, nu �ntregul ?inut de Fier era a?a gol, sumbru � c?ci ar fi fost de
netrecut. Alaiul va ajunge la oaze unde rezervoarele vor putea fi umplute cu ap? s?
lcie, u?or s?rat?, iar l?zile � cu nutre?.
Pe platoul format �ntre c?ru?e, femeile ?i fetele preg?teau cina. �n acest loc
aproape lipsit de combustibil g?teau la focuri. Condensatoarele fur? mai t�rziu
re�nc?rcate de la o sta?ie energetic?. Tocmai pentru a putea face acest lucru ?i a
pl?ti dob�ndirea celor necesare traiului, migra?ia trecuse de fapt prin zone
civilizate.
Planeta Virgil sc?zu. Noaptea a cobor�t aproape imediat dup? aceea. C�teva l?
mpi ardeau pe pere?ii c?ru?elor dar coloana se lumina, �n cea mai mare parte, de la
stele, lune ?i de la sclipirile boreale. Un suflu �nghe?at flutur? peste pustiu. Ca
?i cum ar fi vrut s? se protejeze, s? se apere unul pe altul, oamenii se �nghesuir?
�mprejurul vaselor cu ap? fiart?. Vocile se ridicau, se auzeau tr?nc?neli, r�sete,
buc??i de c�ntece.
�n afar? de faptul c? era cumplit de condimentat?, hrana p?rea simpl?, o
m�ncare obi?nuit?, o tocan? groas?, �ntins? pe felii de p�ine, iar ca b?utur? � un
ceai cu gust de gudron. Tineranii consumau foarte rar alcool ?i nici o dat? nu#l
purtau cu ei pe drum. Ivar presupuse c? asta se datora efectului s?u deshidratant.
Oricum, cui �i trebuia? El nu fusese at�t de fericit nici �n cele mai renumite
ber?rii din Nova Roma ?i mai ales, mintea �i r?m�nea foarte limpede cu tot
vacarmul.
�?i primi prima hran? ?i se a?ez? l�ng? Mikkal ?i Dulcy. Pe dat? al?ii li se
al?turar?, mai mul?i ?i mai mul?i p�n? ce Ivar ajunse �ntr#un cerc de zgomot, fe?e,
corpuri nesp?late dar mirosind a proasp?t. �ntreb?ri, r?spunsuri, glume pe seama
lui. "Ei, tu, b?iat de ora?, de ce#ai plecat s? te plimbi? Cau?i fete? P?i, sper?m
c? nu e?ti prea obosit s? le faci propuneri, dup? o zi de plimbare... C�nt?#ne
ceva, spune#ne o istorie, p?l?vr?ge?te, ce p?rere ai? Oh, Banji, nu#l c?l?ri prea
tare, �nc? nu. Fii binevenit, tipule... Ai bi?tari la tine? Ascult?, vino
deoparte ?i#?i voi explica cum po?i s?#?i dublezi banii... Stai aici, nu te mi?ca,
�?i mai aduc o por?ie"...
Ivar r?spundea pe c�t de bine �ndr?znea, av�nd �n vedere incognito#ul s?u. Se
va afla ceva timp printre ace?ti oameni ?i era mai bine s? fie simpatizat, popular.
Cu at�t mai mult cu c�t �i pl?ceau.
�n cele din urm?, Regele Samlo se aplec? din umbr?: "Cur??enia ?i stingerea!"
�nso?itorii lui se apucar? s? execute prima parte a comenzii. Ivar pricepu c?
haosul de mai devreme, din timpul zilei ?i de#acum, era doar aparent. Fiecare �?i ?
tia datoria. Doar c? nu se sinchiseau de ordinea militar? ?i de cizelare.
Muzican?ii se str�nser? �mprejurul Tronului. "M? g�ndeam c? ni s#a comandat s?
mergem la culcare", �i sc?p? lui Ivar.
"Nu chiar imediat" �i r?spunse Dulcy. "Ori de c�te ori putem, �nt�i ne distr?m
pu?in, prilej de#a auzi mult? muzic? sau dans sau..." Ea �i str�nse m�na. "G�nde?
te#te ce#ai putea tu face, de exemplu spune#ne nout??i de la c?minul t?u. O s? fii
invitat. Ast? sear?, de?i, el vrea... Da. Fraina a Veseliei. Sora lui Mikkal...
sor? vitreg?, ai numit#o tu; tat?l lor �?i permite dou? so?ii. E ne�ntrecut?.
Prive?te."
R?t?citorii formaser? un cerc �naintea c?ru?elor. Ivar descoperi c? nu se
putea a?eza nici pe ?ezut ca ceilal?i, nici cu picioarele �ncruci?ate pe p?m�nt;
dup? l?sarea �ntunericului, spatele s?u ar fi �nghe?at repede. Nu exista
posibilitatea de#a se d?rui, a se acorda haine c?lduroase. A?a c? sta sprijinit de
c?ru?a Acoperi?ul Ro?u, ascuns �n noapte.
Centrul taberei str?lucea argintiu pentru c? Lavinia se ridicase deasupra, iar
Creusa se gr?bea s? devin? �ntreag?. O t�n?r? femeie p??i �nainte, se �nclin? �n
fa?a regelui, se �ndrept? ?i#?i scoase mantia. Dedesubt purta un pieptar, o cing?
toare lat? de metal sus?in�nd f�?ii neclare, longitudinal dispuse ?i c�te va
bijuterii.
Ivar o recunoscu. Acele delicate tr?s?turi ?i ochii mari cenu?ii �i atr?seser?
deja aten?ia de mai multe ori �n timpul zilei. Virtual dezbr?cat?, silueta sa p?rea
b?ie?esc svelt?, sub?ire, dac? nu ai fi luat �n considera?ie pieptul. Nu, hot?r�
Ivar, nu era a?a � feminitatea ei era mai subtil? ?i mai provocatoare dec�t
�nt�lnise el vreodat? la or??ence.
Muzica �ncepu t�nguitor. Fata b?tu din picioru#i descul? o dat?, de dou?, de
trei ori ?i ?�?ni �n dans. Ceva ca un v�nt, ca o boare trecu peste Ivar. Mai v?zuse
Tinerane produc�ndu#se ?i unele erau perfect egale oric?rei balerine � dar nici una
ce aceasta. P?streaz? ce e mai bun numai pentru ei, g�ndi el; apoi g�ndul i se n?
rui �n v�rtejul dansului.
Ea s?rea, se ridica zbur�nd, se �nv�rtea �ntr#o plutire. Se prelinse pe p?
m�nt, ?�?ni iar spre �n?l?ime, se re�ntoarse �ntr#o piruet? pe v�rfuri, o culme a
rotirii continue, pe c�nd caden?a devenea mai �ndr?cit? p�n? c�nd fu numai o roat?
care deodat? se transform? �n s?geat? ?i apoi, imediat, �n catavalul care evit?
lancea ?i#l doboar? pe v�n?tor. �?i sf�?ie ve?m�ntul, f?cu aripi din el, �l pref?cu
�ntr#un iubit cu care se �nv�rti ?i p?rul �i flutura ?i respira?ia �i adia. Fata
izgonea frigul; lumina lunii lucea nespus de frumos peste perlele sudorii ?i ea f?
cu radia?ia s? v?lureasc? deasupra. Era �ns??i lumina lunii, v�ntul, sunetul
cimpoaielor ?i al darabanelor ?i aplauzele ritmice ale �ntregului Alai ?i ale lui
Ivar; iar c�nd ea se av�nt? �n noapte ?i muzica se sf�r?i, oamenii urlar?.

�n?untru, c?ru?a lui Mikkal era bine amenajat?, dar avea �nc?perea str�mt? din
cauza lucrurilor care erau �nghesuite acolo. �n partea dinainte exista o sob?
p�ntecoas? care folosea, c�nd exista, combustibil. Dou? paturi suprapuse ocupau
peretele st�ng, un dul?pior �n fundul vagonului ?i o mas? extensibil? la mijloc.
Peretele drept avea rafturi, bufet, stelaje care s? sus?in? numeroase articole
deloc religioase: proviziile ?i echipamentul de fiecare zi, costumele ?i
accesoriile spectacolelor, un caleidoscop de ciudate suveniruri ?i vechituri. De
tavan se b?l?ng?neau un felinar cu petrol, mai multe amulete ?i leg?turi de
alimente uscate: c�rna?i, ceap?, merele dragonului, maufry ?i altele care f?ceau
aerul �n?ep?tor.
Ata?at? de u?? se afla o cu?c?. Animalul din?untru st?tea ridicat pe
picioarele dind?r?t c�nd intrar? Mikkal, Dulcy ?i Ivar. Primul N?scut se minun? de
ce#ar ?ine cineva o creatur? at�t de neispititoare, neatr?g?toare. Avea cam 15
centimetri lungime, patruped, de?i labele din fa?? aproape sem?nau cu ni?te m�ini
sl?b?noage. O blan? aspr? �l acoperea, iar dedesubt avea un soi de plic? de piele
care#i at�rna de la umeri ?i p�n? la labele din spate, ca o manta natural?. Capul
era ciudat alc?tuit, urechile ascu?ite ?i curbate ca ni?te coarne, gura cu col?i
ascu?i?i ca acele. C? nu putea fi o creatur? de pe Aeneas o dovedeau cei trei ochi
mici, ro?u#sclipitor, tustrei grupa?i �ntr#un triunghi.
"Ce#i asta?", �ntreb? Ivar.
"Ei, p?i, norocul nostru" r?spunse Dulcy. "Se nume?te Larzo." B?g? m�na �n cu?
c?, aceasta nu era prev?zut? cu �ncuietoare: "hai afar? ?i salut?, Larzo,
iubitule."
"Este cumva mascota voastr??"
"Mas... cum?, r?spunse Mikkal. "Oh, te#am priceput. �l consideri adic? un Ju?"
�?i smuci degetul c?tre ar?tarea agitat?. "Nu. E adev?rat, purt?toarele de noroc se
presupune c? ne ajut?, dar sunt de fapt, �n principal, animale preferate. N#am
auzit niciodat? ca vreo c?ru?? �n vreun Alai s? nu aib? a?a ceva."
O amintire fugar? din cele citite trecu prin mintea lui Ivar. Nici un autor nu
men?ionase dec�t superficial acest obicei care era considerat f?r? semnifica?ie
deosebit?.
Dulcy aduse animalul �naintea lor. Pe c�nd to?i trei ?edeau unul l�ng? altul
pe patul de jos, ea ?inea animalul �n poal?, str�ns �mbr??i?at, fredona ?i#i d?dea
buc??ele de br�nz?. Acesta le primea dar nu#i r?spundea la afec?iune.
"De unde sunt, de unde provin?" se mir? Ivar.
Mikkal ridic? bra?ele: "Cine poate ?ti? vreun imigrant a adus odat?, demult, o
pereche ori dou?, presupun, �n zilele tare �ndep?rtate. Acestea n#au rezistat
singure dar Tineranii au luat obiceiul s? le �ngrijeasc? ?i..." C?sc? zgomotos.
"Hai s? soilim. Sup?rarea cu diminea?a e c? vine, fi#r#ar s? fie, prea devreme."
Dulcy duse animalul#cu#noroc �napoi �n cu?c?. Pentru a face acest lucru se
aplec? peste p�ntecul lui Ivar. C�nd m�na �i fu liber? �l m�ng�ie �n josul
p�ntecului �n vreme ce cu degetele celeilalte m�ni �l ciufulea, �i zb�rlea p?rul.
Mikkal clipi ?i apoi z�mbi. "De ce nu?" spuse el. "Vei fi �nso?itorul nostru ceva
timp, Rolf, ?i nou? am�ndurora ne placi. Putem �ncepe imediat, e chiar mai bine."
Nesigur, de?i extrem de con?tient de ap?sarea femeii lipite de el, nou#venitul
�n Alai b�lb�i: "Cuum? Nu prea, eu nu prea �n?eleg..."
"Ia#o tu primul la noapte," �l invit? Mikkal.
"Ce? Dar, dar, dar..."
"?i#ai uitat motorul merg�nd" zise Mikkal, pe c�nd Dulcy chicotea. Dup? o
scurt? pauz?: Timid? Voi, dup?... v? �mb?ta?i. �ntre prieteni nu#i cazul."
 Ivar �?i sim?i obrazul �n fl?c?ri.
"Vai, vai", zise Dulcy, bietul b?iat, nu e preg?tit." ?i#l s?rut? u?urel pe
buze. "Nu#i nimic. Avem timp. Mai t�rziu, dac? vei dori. Numai dac? vei dori."
"Sigur, nu#?i fie fric? de noi", ad?ug? Mikkal. "Eu nu mu?c, iar ea n#o face
prea dureros. Dar, dac? preferi, lunge?te#te �n patul de sus ?i odihne?te#te".
Nep?sarea lui fu ca o binecuv�ntare. Ivar nu ?i#ar fi imaginat c? va sim?i o
asemenea stinghereal? ?i nici modalitatea de a o dep??i. "Nu vreau s? v? jignesc",
spuse, "numai c? sunt, ei, sunt logodit, pe punctul de#a m? c?s?tori, acas?."
"Dac? te r?zg�nde?ti, spune#mi", murmur? Dulcy. "Dar dac? nu, eu nu am nici o
�ndoial? c? e?ti, totu?i, b?rbat. Triburi diferite cu diferite feluri de existen??,
asta#i tot." �l s?rut? iar, mai ap?sat. "Noapte bun?, dragule."
Ivar se c???r? pe patul de deasupra, se dezbr?c? ?i se v�r� �n sacul de dormit
pe care Dulcy �l preg?tise pentru el. Mikkal stinse felinarul. Cur�nd se auzir?
sunetele ?i se sim?i fream?tul, zv�rcolirea din culcu?ul de dedesubtul s?u � apoi
fur? doar �ntunericul, pace, v�ntul.
Dur? mult p�n? s? adoarm?. Invita?ia pe care i#o f?cuser? fusese prea a?�??
toare. Sau era totu?i chiar at�t de simplu? Cunoscuse trei sau patru femei ?
leampete, �n permisiile de la armat?. Le cuno?teau ?i prietenii lui. O vreme s#a f?
lit, c?lca foarte ?an?o?. Apoi a �nt�lnit#o pe curata ca o stea Tatiana ?i i#a fost
ru?ine.
Nu sunt formalist, nu pozez �n ceea ce nu sunt, �ncerca s? se conving?
singur. S? fac? ei ce doresc cu via?a lor pe �ndep?rtat#corupta Terra sau �ntr#o
apropiat? ?i nu neap?rat corupt? c?ru?? tineran?. Un fiu de Prim B?rbat ?i c?rturar
are alt destin de urma?. Pe Aeneas, oamenii au supravie?uit fiindc? to?i conduc?
torii s#au supus acestor rigori; b?rba?i ?i femei disciplina?i, consecven?i, care
erau mai exigen?i cu ei �n?i?i dec�t cu cei care#i slujeau. ?i autocomanda �ncepu
s? lucreze �n cel mai ad�nc ungher al sufletului.
O fiin?? poate face un pas gre?it ?i atunci se �mpletice?te, desigur. Ivar nu
considera c? a c?zut prea r?u afl�ndu#se �n aceast? tab?r? de hoinari, �n strania
atmosfer? din timpul r?zboiului. Dar o... orgie ar fi fost cu totul altceva. Mai cu
seam? c? nu avea nici cea mai fragil? scuz?. Atunci de ce z?cea acolo, �ncerc�nd s?
nu se �ntoarc? de pe#o parte pe alta ?i regreta at�t de mult c? trebuia s?#i r?m�n?
credincios Taniei? De ce c�nd �i conjura imaginea chipului s?#l ajute, ap?rea �n
loc figura Frainei?

VII

ACOPERIND O COLIN? �n mijlocul Novei Roma, Universitatea din Virgil era ea

�ns??i un ora? �n mijlocul metropolei ?i �n cea mai mare parte mai vechi dec�t
acesta din urm?. Zidul masiv, crenelat, care o �ncercuia, purta �nc? urmele r?
nilor, cicatricele dob�ndite �n vremea Necazurilor. Mai b?tr�n? �n adev?r dec�t
Imperiul, g�ndi Desai. Privirea i se plimb? peste pietrele cioplite, sculptate �n
form? de om, ro?ii ?i cenu?ii, c?tre o por?iune cu iriza?ie sticloas?. Un fior �i
trecu prin ?ira spin?rii. Acea frac?iune este mai veche dec�t umanitatea.
Dincolo de intrarea principal? p?trunse �ntr#un labirint de cur?i, alei, sc?
ri, mici gr?dini neb?nuite, pl?ci memoriale sau statui, amestecate printre cl?diri.
Arhitectura era mai deosebit? aici dec�t oriunde altundeva. Chiar structurile mai
noi � ferestrele lungi ogivale, porticoidale, �n?l?�ndu#se c?tre turnuri � p?strau
o tradi?ie merg�nd �nd?r?t p�n? la primii stabili?i aici.
Oare a?a s? fie? se �ntreb? Desai. Dac? aceste desene vin de pe str?vechea
Terra, sunt hibrizi care au suferit schimb?ri: arcuri gotice dar turnuri russkiene,
l?s�nd numai la o parte faptul c? la gravita?ia joas?, sc?zut?, aceste elanuri se
boltesc, pe c�nd acele cupole se umfl?... ?i �nc? nu e nepotrivit, e chiar plin de
gra?ie �ntr#un fel propriu, apar?in�nd de Aeneas ca... Eu nu.
Sunete de clopot se auzir? dinspre o clopotni?? care se ridica, puternic
reliefat?, de#a curmezi?ul alb?struiul �ntunecat ?i o fulgerare ruginie fu purtat?
pe sus de#un nor de praf. F?r? �ndoial? melodia se auzea adesea. Dar lui nu#i p?rea
scolastic? ci mai cur�nd r?zboinic?.
Campusul nu#?i rec�?tigase aglomera?ia plin? de vioiciune pe care Desai o v?
zuse �nainte de revolt?, �ndeosebi existau pu?ini non#umani ?i probabil �nc? mai
pu?ini humanioizi din alte colonii. Dar Desai trecu printre sute de Aeneizi. Cu
greu cineva n#ar fi izbutit s? fie identificat: cei cu insign?, purt�nd straiele
colorat#semnificative ale corpului didactic, put�nd s? acopere sau nu salopeta
cercet?torului; haine studen?e?ti, purt�nd emblemele institutelor lor ?i, dac? erau
Oameni ai Locului, pe cele ale Primilor B?rba?i. (Dedesubt aveau tunici,
pantaloni ?i cizme scurte care la nordici erau identice pentru ambele sexe cu
excep?ia ocaziilor de gal?, c�nd femeile re�nviau str?vechile fuste). Desai
observ?, de asemenea, la mul?i, peticele de pe um?r, r?m??i?? a unit??ilor militare
ori maritime acum destr?mate. S? le consider pe acelea nelegale?... ?i dac?
decretul meu ar fi, �n general, nerespectat?
Sim?i m�nia contra propriei persoane ca o for?? fizic?. Oh, aici c�?iva r�deau
de o glum?, acolo al?ii �n?l?au zmee uria?e, de dincolo veneau m�n?#n m�n? un b?iat
?i#o fat?, al?turi doi mai v�rstnici conversau mai savant; dar z�mbetele erau mult
prea rare, zgomotul pa?ilor pe dale mult prea puternic.
Vizitase incinta ?i oficial, f?c�nd �n primul r�nd efortul s#o cunoasc?. Acest
fapt nu le determinase pe gazde si devin? mai cordiale dar astfel, ast?zi, era
scutit s? �ntrebe �ncotro s#o ia ?i s? ri?te, deci, a fi recunoscut. Nu c? s#ar fi
temut de violen??; apoi mai avea �ncredere ?i �n puterea lui de#a tolera insulta;
totu?i... Drumul s?u trecu peste Parcul Adzel c?tre C?minul Borglund care era
locuibil.
Turnul dinspre sud, spusese ea. Desai se opri s? vad? unde se g?sea planeta
Virgil. Dup? mai bine de un an aeneid � ceea ce �nsemna cam doi ani# standard �
�nc? nu#?i dezvoltase pe deplin reflexele de orientare �n func?ie de reperele
astrale specifice planetei Aeneas, astfel c? p�n? acum fusese obligat s? se
orienteze dup? constela?ii str?ine. �mb?tr�nesc. Nu mai sunt flexibil, adaptabil.
Dar nu dob�ndise nici reflexul (de conservare, �n fond) s? evite privirea direct?
spre micul ?i s?lbaticul disc solar. Orbit un minut, se �ntreb? despre arsura pe
retin?. Probabil nu se producea. Aeneizii, to?i cu ochii alba?tri, �?i men?ineau
doar vederea, nu#i a?a? S? merg mai departe la treab?. Prea multe m? a?teapt? �nd?
r?t �n birou ?i cu fiecare secund? se �ngr?m?desc ?i mai multe.
Scara circular? din turn era �ndeajuns de �ntunecoas? ca s?#l fac? s? se
poticneasc?, suficient de abrupt? s?#i taie respira?ia ?i s?#i bat? inima
neregulat. Gravita?ia sc?zut? nu era �ntr#adev?r o compensa?ie pentru aerul
rarefiat, la v�rsta lui. Se odihni pu?in pe platforma celui de#al patrulea etaj,
�nainte de#a se apropia de o u?? din stejar ?i a folosi un inel de metal pentru a
cioc?ni. Inel c?ruia sute de ani de uzur? �i tociser? forma.
Tatiana Thane �l primi �n?untru. "Bun? ziua", spuse ea f?r? intona?ie.
Desai se �nclin?. "Bun? ziua, stimat? doamn?. Sunte?i amabil? c?#mi acorda?i
aceast? �ntrevedere."
"Am de ales?"
"Desigur."
"N#am avut �ncotro c�nd Serviciul dumneavoastr? Secret de Informa?ii m#a
tracasat cu �ntreb?ri." Vorbirea ei r?m�nea inexpresiv?. O not? de am?r?ciune �ns?,
cel pu?in, ar fi fost sesizabil? �ntr#o rela?ie uman? oarecare.
"Tocmai de aceea am dorit s? te v?d �n propriul apartament Profesor Thane.
Pentru a m?ri spontaneitatea. Nu pentru c? a? crede c? e?ti arestat?, doar nu e?ti,
nu? Ofi?erii pur ?i simplu au considerat c? vei coopera cu un... cet??ean ce
respect? legea." Desai abia se st?p�ni s? nu rosteasc?: "un supus al Majest??ii
Sale."
"Ei bine, nu te voi ataca, Comisare. Ai venit aici �ntr#adev?r f?r? escort?,
a?a cum pretindeai c#o vei face?"
"Sigur. Cine ar da aten?ie unui dolofan cu obrajii ciocolatii �ntr#o manta
deosebit de groas?? Apropos de ea, unde a? putea s#o pun?
Tatiana �i ar?t? un cuier la intrare. A?ez?m�ntul era incredibil de arhaic. F?
r? �ndoial?, coloni?tii originari nu avuseser? surplusul economic s?#?i
automatizeze domiciliul ?i apoi r?m?sese o doz? suficient? de dispre? alimentat
fa?? de "?mecheriile inutile".
Locul, de asemenea, era r?coros, totu?i t�n?ra era u?or ?i simplu �mbr?cat?.
Privirea lui Desai �i �nregistra atent tr?s?turile pentru a le studia mai
t�rziu. Ea era �nalt? ?i sub?ire. Fa?a oval? era �nzestrat? cu un nas acvilin,
spr�ncene arcuite peste ochi c?prui, o gur? plin?, larg?, ten ca de filde? �ntre
aripi de p?r �ntunecat, drept, lung p�n? la urm?.
Veche familie Universitar?, �?i reaminti Desai, cufundat? �n cuno?tin?ele ei
tradi?ionale, destinat? din vreme unei cariere c?rtur?re?ti, oarecum timid? ?i
studioas?, dar nu exagerat, face plimb?ri lungi sau c?l?tore?te mult, �?i petrece
un timp �n pustiu nemaivorbind de junglele de pe Dido. Lingvist? str?lucit?, deja
r?spunz�nd competent la progresele �n �n?elegerea anumitor limbi pe aceast?
planet?. Entuziasmul ei pentru clasicii Terrieni a st�rnit, ne�ndoielnic, interesul
lui Ivar Frederiksen pentru ace?tia ?i pentru istorie... de?i �n cazul lui mai
cur�nd s#ar putea spune c? i#a incendiat viziunea de lupt?tor pentru libertatea de
odinioar?. Ea pare a avea mai mult? luciditate: o fat? serioas?, f?r? sim?ul
umorului, logodnica pe care orice b?rbat ?i#ar dori#o.
Aceasta era aproximativa �ntindere a raportului despre ea. Existau prea multe
fapte mai izbitoare, remarcabile pe care Aeneizii s? le investigheze. Frederiksen
cel t�n?r n#a p?rut nim?nui interesant p�n? nu l#a apucat amocul.
Tatiana �l conduse pe Desai �n camera principal? a micului ei apartament.
Piatra era scoas? �n eviden??, reliefat?, de tapiseriile �n culori stinse ?i de
covora?ul ?ters, acolo unde pere?ii nu erau ocupa?i de rafturi cu c?r?i, de un
frumos aparat eidofonic ?i alte aparate potrivite pentru analize logicosemantice.
Mobila era �n acela?i mod, uzat#confortabil?, din piele ?i lemn sculptat. Pe o mas?
se g?seau fotografii � ale rudelor ei, presupuse Desai � una reprezent�ndu#l pe
Ivar sfid?tor, insolent, �n mijlocul lor. Deasupra, at�rnau dou? excelente vederi,
reprezent�nd una planeta Dido v?zut? din spa?iu, alta Aeneas, �n culori maro#ro?
cat, albastru#marmorat, verde, precum ?i calota polar? de nord at�t de alb? ca ?i
f�?iile norilor de ghea??.
Munca ei, c?minul ei.
Se auzi un tril. Tatiana se �ndrept? c?tre o stinghiu?? dintr#un col? al
camerei unde st?tea, mititel ?i pufos, un ?oricel autohton. "Oh", zise ea, "am
uitat c?#i vremea mesei pentru el!" �i d?du anim?lu?ului semin?e ?i#l m�ng�ie.
Acesta �i r?spunse printr#un sunet pl?cut, suav.
"Cum se nume?te, dac? mi#e permis s? te �ntreb?" se interes? Desai.
Ea fu evident surprins?. "De ce... Frumious Bandersnatch."
Desai schi?? o alt? reveren??. "Ierta?i#m?, doamn?. Mi s#a sugerat o impresie
gre?it? despre dumneavoastr?."
"Poftim?"
"N#are importan??. Pe c�nd eram b?ie?el, �n Ramanujan, aveam un animal favorit
pe care#l numeam Broasca ?estoas? Pref?cut?. Spune?i#mi, v? rog, oare un asemenea ?
oricel ar fi potrivit �ntr#o cas? cu copii?"
"P?i, depinde de ei. Nu trebuie s? fie r?ut?cio?i."
"Nu sunt. Coada pisicii noastre a r?mas �ntreag? p�n? c�nd, �n cele din urm?,
biata f?ptur? a murit. Nu s#a putut adapta pe aceast? planet?."
Tonul ei se �n?spri: "Aeneas nu#i primitoare pentru fiecare nou#venit,
Comisare. Ia loc ?i spune ce dore?ti de la mine".
Scaunul pe care#l g?si era prea �nalt pentru tihna lui. Ea se a?ez? vizavi de
el, cu grij?, fiindc?#l dep??ea cu c�?iva centimetri. Desai ar fi vrut s? poat?
fuma dar s? cear? voie ar fi fost o prostie.
"C�t despre Ivar Frederiksen" spuse Tatiana, "�?i spun ceea ce am relatat deja
oamenilor t?i: nu am fost implicat? �n presupusa lui ac?iune ?i nu ?tiu unde s#ar
putea afla."
"Am v?zut �nregistrarea acelui interviu, Profesor Thane." Desai �?i alese cu
grij? cuvintele. "Te cred. ?i agen?ii la fel. Nici unul nu a recomandat narcoza,
nemaivorbind de hipnoprob?."
"Nici un poli?ist Aeneid nu are dreptul de#a propune ceva at�t de �nsemnat."
"Dar Aeneas s#a r?sculat ?i este sub domina?ie" r?spunse Desai cu cea mai
bl�nd? tonalitate posibil?. "S?#?i restabileasc? loialitatea ?i i se va reda vechea
autonomie." V?z�nd resentimentul �nghe?at din ochii ei, ad?ug? u?or: "Devotamentul
despre care vorbesc nu include altceva dec�t c�teva dovezi vizibile, palpabile, de
respect pentru tron, ca simboluri esen?iale. Fidelitatea pentru Imperiu este
deasupra a toate pentru Pacea sa, �ntr#o vreme c�nd navele spa?iale pot incinera
toate lumile ?i c�nd r?zvr?tirea a costat, de fapt, mii de vie?i, asta vreau s?
spun, doamn?. De aceea sunt aici, nu pentru Ivar Frederiksen."
Tres?rind, ea �nghi?i �nainte de#a riposta: "Ce#?i �nchipui c? pot face eu?"
"M? tem c? aproape nimic. Totu?i, ?ansa unui indiciu, a unui fir, orice lic?r
de limpezire c�t de c�t, m#a determinat s?#?i cer o convorbire confiden?ial?.
Subliniez �s? cer�. Nu m? po?i ajuta dac? nu o faci de bun?voie."
"Ce dore?ti?", murmur? ea. "Repet, nu fac parte din nici un grup revolu?ionar
� niciodat? n#am fost, dac? nu iei �n considerare serviciul meu func?ion?resc pe
timpul luptei de independen?? � ?i nu ?tiu o boab? despre ce se poate petrece."
M�ndria �i reveni: "Iar dac? a? ?ti, mai cur�nd m#a? sinucide dec�t s?#l tr?dez pe
el. Sau cauza lui."
"Te deranjeaz? s? vorbim despre el, totu?i, El ?i cauza sa".
"Cum?" R?spunsul �i suna obosit.
"Stimat? doamn?", spuse Desai ?i se �ntreb? c�t de cinstite �i p?reau ei
argumentul, cererea. "Sunt un str?in pentru poporul t?u. Am �nt�lnit p�n? acum sute
de indivizi eu �nsumi, �n vreme ce subordona?ii mei au �nt�lnit mii. A fost prea
pu?in folositor spre a c�?tiga empatie. Istoria voastr?, literatura, artele sunt
ceva mai cuprinz?toare �n acest scop, dar timpul pe care#l pot eu rezerva lecturii
e prea limitat, iar rezumatele, de?i preg?tite de agen?i special numi?i pentru
aceast? �ns?rcinare, sunt aproape f?r? valoare. Un obstacol de baz? �n a v? �n?
elege este m�ndria voastr?, idealul vostru de disciplin? autoimpus?, sim?ul
intimit??ii care v? �mpiedic? a v? dezv?lui sufletele. Eu ?tiu c? voi ave?i emo?
ii ?i sentimente umane normale, dar cum func?ioneaz? normal toate aceste
caracteristici pe Aeneas?
Cum lucreaz? ele ca s? te sim?i tu �nsu?i?
Singurele persoane cu care mi#am putut g?si un oarecare limbaj comun sunt
anumi?i Oameni ai Ora?ului, antreprenori, directori, inovatori � cosmopoli?i care
au avut mult contact cu cele mai dezvoltate p?r?i ale Imperiului."
"B?g?cio?ii din Web", rosti ea pe un ton batjocoritor. "Da, sunt peste tot, s?
cerceteze. Orice pentru c�?tig."
"Acum tu e?ti cea a c?rei imagina?ie divagheaz?", �i replic? Desai. Desigur,
ne�ndoielnic, un num?r dintre ei sunt oportuni?ti demni de dispre?. Dar printre
Oamenii Locului ?i cei din Universitate chiar nu exist? nici unul aidoma? Chiar
nu#?i po?i imagina c? un industria? sau financiar crede cu fermitate ?i sincer �n
cooperarea cu Imperiul ca fiind cea mai mare speran?? a vie?ii lui? Chiar nu po?i
admite ipoteza c? el ar avea dreptate?"
Desai oft?. "Cel pu?in recunoa?te c? �n m?sura �n care noi v? cunoa?tem mai
bine, avantajul vostru cre?te. �n fond, empatia noastr? poate fi vital?. Dac?... Ei
bine, ca s? fiu sincer, dac? a? fi fost sigur pe ceea ce b?nuim vag, cu privire la
semnifica?ia Monumentului McCormac ?i a gospod?riilor �narmate �n cultura voastr?,
probabil a? fi izbutit s? conving sectorul guvernamental s?#?i abroge ordinele de
desfiin?are. Atunci poate n#am fi provocat acele reac?ii care au f?cut din
logodnicul t?u un proscris."
Peste fa?a ei trecu o durere. "Poate", zise.
"Datoria mea aici", continu? Desai, "este, �n primul r�nd, s? men?in Pacea, �n
ea fiind incluse desigur legea civil? ?i ordinea; cu b?taie mai lung?, s? asigur c?
acestea vor fi respectate c�nd trupele Terriene se vor �ntoarce, �n sf�r?it, acas?.
Dar ce trebuie f?cut? ?i cum? Ar trebui oare, de exemplu, s? revedem �mpreun?
structura de baz?? S? lu?m puterea de la mica nobilime de ?ar?, �n special, al c?
rui militarism s? fi fost r?d?cina r?scoalei ?i s? stabilim un parlament bazat pe
sufragiul strict b?rb?tesc?
Desai �i observ? expresiile fe?ei; devenise mai deschis? c?tre el. "E?ti ?
ocat?? Indignat?? Negi �n tine �ns??i c? o astfel de drastic? schimbare este
permanent posibil??"
El se aplec? �nainte. "Stimat? doamn?", zise, printre erorile cu care convie?
uiesc este aceast? cunoa?tere, bazat? pe �ntreaga istorie studiat? ?i pe toat?
experien?a direct? pe care am dob�ndit#o. E �ngrozitor de simplu a teroriza, a
deturna o na?iune ocupat? ?i �nfr�nt?. �n orice direc?ie. S#a �nt�mplat ?i s#a r?
s�nt�mplat. C�teodat?, doi �nving?tori cu ideologii diferite �mp?r?eau un asemenea
p?guba? �ntre ei, �n scopul "reform?rii". Dup? aceea, �nvinsul popor r?m�nea
divizat, segmentele sale fiind probabil mai fanatice dec�t chiar cuceritorii lor."
�l n?p?di ame?eala. Trebui s? respire ad�nc �nainte de#a continua: "Sigur, o
ocupa?ie se poate sf�r?i cur�nd sau nu#?i poate �ndeplini reconstruc?ia a?a cum ?
i#a propus. Atunci o versiune a primei societ??i va re�nvia de?i este, probabil, o
variant? deformat?. Acum m? �ntreb: c�t de repede este prea repede, c�t de
incomplet este insuficient? ?i p�n? la care sf�r?it?
"Stimat? doamn?, exist? unii la putere, care strig? c? Sectorul Alpha Crucis
nu va fi niciodat? �n siguran?? c�t? vreme Aeneas nu e pe de#a#ntregul transformat?
�ntr#o, s? zicem, cel mult o imita?ie a Terrei. Simt c? asta e nu numai gre?it �
ave?i ceva unic aici, ceva fundamental bun � dar e periculos de moarte. �n ciuda
preten?iilor psihodinami?tilor, nu cred c? urm?rile unei interven?ii radicale
asupra unui popor m�ndru ?i . puternic sunt previzibile, anticipabile.
"Vreau s? fac minime, nu maxime schimb?ri. Acestea pot echivala doar cu �nt?
rirea rela?iilor comerciale cu stelele din centrul Imperiului, d�ndu#v? o mai larg?
participare la Pace. Sau orice pare necesar. �n prezent, totu?i, nu ?tiu. Plutesc
printr#o mare de rapoarte statistice ?i, cum cobor pentru a treia oar?, �mi
reamintesc vechea zical?: "las?#m? s? scriu c�ntecele unei na?iuni ?i nu#mi pas?
cine#i scrie legile". Nu vrei s? m? aju?i s? v? �n?eleg c�ntecele?"
Se l?s? t?cerea cu excep?ia v�ntului suspin�nd afar?, ?i aceasta dur?, p�n? ce
?oricelul oferi un timid arpeggio. Aceasta p?ru s#o distrag? pe Tatiana de la
g�ndurile ei negre. Se scutur? ea �ns??i ?i spuse: "ceea ce dore?ti este mai mult
dec�t simpl? cunoa?tere, Comisare. E prietenie."
R�sul lui era nervos: "Voi impune desigur o decizie care va displace. Bine�n?
eles n#am timp pentru discu?ii deschise pe c�t mi#a? dori ?i pe c�t am, realmente,
nevoie de ele. Dar dac?, oh, dac? voi, tinerii Aeneizi a?i fraterniza cu tinerii
solda?i din infanteria marin?, tehnicieni, navigatori spa?iali, i#a?i descoperi
decen?i, amabili, a?i avea mil? de singur?tatea lor ?i ei chiar au experien?e de
povestit din lumi despre care voi n#a?i auzit nici o dat?..."
"Nu ?tiu dac? s#ar putea", spuse Tatiana. "Desigur, nu e suficient?
recomandarea mea. Nu c? a? da vreuna at�ta timp c�t c�inii vo?tri �mi h?ituiesc b?
rbatul."
"Credeam c? acesta ar fi un alt lucru despre care s? discut?m, r?spunse Desai.
"Nu unde s#ar putea g?si sau ce planuri ar avea, nu, nu. Dar cum s?#l scoatem din
capcana �n care s#a �nchis de bun?voie. Nimic nu m#ar face mai fericit dec�t s?#i
acord iertarea. �?i po?i �nchipui o modalitate?".
Ea#i arunc? o privire mirat? �nainte de#a rosti �nceti?or: "Cred �ntr#adev?r
c? dore?ti asta."
"E �n afara oric?rui dubiu c? vreau. �?i spun de ce: Noi, cei ce lucr?m pentru
Imperiu, avem agen?i ?i informatori, la urma urmei, nemaivorbind de serviciile
speciale de spionaj. Nu suntem complet orbi ?i surzi la evenimente ?i la consecin?
ele lor. Faptul nu poate fi ?inut secret fa?? de poporul pe care Ivar Frederiksen,
mo?tenitorul Conducerii Ilionului, l#a condus la prima revolt? calculat? pentru
schimbare. Conjura?ii s?i, care au fost uci?i, r?ni?i, �nchi?i sunt considera?i
martiri. El, �n general, se ?opte?te c? ar fi adev?ratul campion al libert??ii �
adev?ratul rege, dac? vrei � care se va re�ntoarce."
Z�mbetul lui Desai ar fi putut fi o grimas? amenin??toare dac? tr?s?turile#i
rotofeie ar fi fost capabile de o asemenea expresie. "Remarc? absen?a declara?iilor
publice f?cute de rudele sale, l?s�nd la o parte adresarea personal? de regrete
pentru un nefericit incident. Noi, autorit??ile, am avut grij? s? nu ne aplec?m
asupra lor. Oh, dar ce grij?!"
Atmosfera sub?iat? era ca un permanent amortizor de zgomot pentru urechile lui
neobi?nuite. Abia o auzi: "Ce ai putea face... �n ajutorul lui?"
"Dac? el, negre?it de bun? voie, ar anun?a c? s#a r?zg�ndit � nu s? lingu?
easc? Imperiul, nu, cel mult s? admit? c? �n cea mai mare parte a istoriei sale
Aeneas n#a dus#o prea r?u sub conducerea acestuia ?i c? va fi din nou a?a � ei,
atunci cred c? ar putea fi nu numai iertat �mpreun? cu complicii s?i, dar chiar
cred c? guvernul de ocupa?ie ar putea negocia anume cereri."
Pruden?a o f?cu pe Tatiana s? se repead?: "dac? inten?ionezi ca prin aceast?
ofert? s?#l ispite?ti s? ias? din ascunz?toare..."
"Nu!" r?spunse, oarecum impacientat. "Nu#i genul de mesaj care poate fi
transmis. Aranjamentele vor trebui f?cute mai �nainte, �n secret, altfel ar p?rea
�ntr#adev?r o tr?dare. Oricum, repet c? nu cred, nu v?d cum ai putea s?#l g?se?ti ?
i nici c? el nu va fi acela care va �ncerca s? te contacteze �ntr#un viitor
apropiat."
Desai oft?. "Dar probabil... ei bine, cum ?i#am spus, ceea ce vreau, �n
principal, s? �nv?? �n felul meu st�ngaci ?i ?ov?itor, este ce �l determin? pe el.
Ce v? determin? pe voi to?i? Ce posibilit??i de compromis exist?? Cum pot Aeneas ?i
Imperiul s? ias? mai bine, s? lupte �mpotriva acestei belele pe care ?i#au creat#o
reciproc?"
Ea#l privi timp de o a doua perioad? de lini?te p�n? s?#l �ntrebe: "N#ai vrea
s? iei masa?"
Sandvi?urile ?i cafeaua erau bune; din firida chicinetei cu ferestre sus?inute
pe spatele dragonilor de piatr?, aveai priveli?ti neparalele peste cur?i p?trate,
holuri, turnuri, cl?diri, �n jos ?i peste Nova Roma, peste r�ul Flone ?i centura sa
de verdea??, peste s?lb?ticia de mai �ncolo.
Desai mirosi mireasma din cana lui, �n loc de ?igara despre care �nc? nu
avusese curaj s? men?ioneze. "Atunci Ivar e paradoxal" remarc? el. "Dup? relatarea
ta e un sceptic �n felul s?u propriu pe cale de a deveni domnul plin de duh, de har
al unui popor profund religios."
"Ce?" El pierduse num?rul c�tor uimiri �i st�rnise fetei �n acea zi. "Oh, nu.
Noi n#am fost niciodat? a?a. Am �nceput ca baz? ?tiin?ific?, aminte?te#?i, ?i nu
�ntr#o epoc? de evlavie." Tatiana �?i trecu degetele prin p?r ?i spuse dup? un
moment: "Ei, adev?rat, au existat totdeauna c�?iva credincio?i, �n special printre
Oamenii Locului... Presupun c? tendin?a merge �nd?r?t, �naintea administra?iei
Snelund, poate pre? de c�teva genera?ii... reac?ie la decaden?a general? a
Imperiului? Dar nenorocirile, durerile noastre din ultimii c�?iva ani au accentuat
procesul, cu siguran??, ?i poporul se �ntoarce din ce �n ce mai mult c?tre
biseric?." Se �ncrunt?. "Totu?i, nu g?se?te ceea ce caut?. Aceasta e ?i problema
lui Ivar. A trecut prin, a suferit convertirea devreme, �n adolescen??, mi#a m?
rturisit, apoi mai t�rziu crezul i s#a p?rut fragil, friabil �n lumina ?tiin?ei �
dac? nu cumva acesta e diminuat p�n? la un clonc?nit de zgomote, ceea ce nu
constituie esen?a c?ut?rii lui."
"Fiindc? am venit aici s? m? informez, nu e treaba mea s?#?i spun ce sunte?i",
zise Desai. "Totu?i e o atmosfer? deosebit?, societatea aenean? a avut �ntotdeauna
o puternic? �ncredere; ei, cum consideri aceast? interpretare? O �ncredere �n
valoarea cunoa?terii, pentru a fixa, �n primul r�nd, aceast? colonie; o �ncredere
�n, oh, �n dreptul absolut, total ?i datoria de#a supravie?ui, �n a le p?stra prin
severul impact cu Necazurile pe care le#a suferit; o �ncredere �n ordine, onoare,
tradi?ie, demonstrate de faptul c? paternalismul � care este esen?ial � continu? s?
fie viabil �n vremurile mai u?oare. Acum a revenit timpul dificult??ilor. C�?iva
Aeneizi ca Ivar, reac?ioneaz? printr#un mai complet angajament fa?? de sistemul
social. Al?ii caut? supranaturalul. Dar orice ar face, Aeneidul obi?nuit trebuie s?
serveasc? ceva care s?#l dep??easc?."
Tatiana se �ncrunt?, g�ndindu#se. "Poate. Poate a?a e. Totu?i nu consider
"supranatural" cuv�ntul potrivit, l?s�nd la o parte sensul special.
"Transcendental" ar fi poate mai bine. De exemplu, a? numi filosofie Cosmenosist?
�n loc de religie." Z�mbi, absent?. "S#ar cuveni s? ?tiu, fiind eu �ns?mi o
Cosemenosist?."
"Parc?#mi reamintesc � nu cumva aceasta e o mi?care popular? din ce �n ce mai
sporit? printre cei din comunitatea Universitar??"
"Care e larg? ?i ramificat?, nu uita. Da, Comisare, ai dreptate. ?i nu cred s?
fie doar o simpl? toan?, un capriciu."
"Care sunt principiile de baz?, ce doctrin? are?"
 "Cu exactitate, nimic precis. Nu pretinde c? ofer? revela?ia adev?rului, e pur
?i simplu o b�jb�ial? c?tre... �n?untru o c?utare a identit??ii. �n mod original,!
munca �mpreun? cu Didonienii a inspirat acest fenomen. �?i imaginezi de ce, nu?"
Desai �ncuviin??. Prin minte �i trecu tabloul pe care#l v?zuse ?i �nc? multe
altele: �ntr#o p?dure ro?cat?, pe ploaie, sub un cer ve?nic noros, st?tea o fiin??
care era un triumvirat. Peste umerii ca o platform? ai unui patruped monoceroid se
odihnea un zbur?tor �naripat ?i un brachiator rapid cu bra?e bine dezvoltate. Fe?
ele li se ispr?veau �n tuburi care, conectate la marele animal �i captau fluxul
s�ngelui. Acesta m�nca pentru to?i trei.
Totu?i nu erau permanent lega?i. Apar?ineau speciilor lor distincte, se
reproduceau �n felurile proprii ?i purtau independent multe func?ii.
Aceasta includea o m?sur? de g�ndire. Dar Didonianul nu era cu adev?rat
inteligent p�n? c�nd cei trei � eh, a?a e � membri nu erau uni?i. Atunci nu doar
venele comunicau ci ?i sistemul nervos. Cele trei creiere �mpreun? devenea mai mult
dec�t suma lor.
C�te mai existau ne?tiute, poate nu definibile �n vreo limb? inteligibil?
omului. Lumea urm?toare orientat? spre soare dinspre Aeneas r?m�nea �nf??urat? �n
mister tot pe#at�t pe c�t o �nv?luia cea?a. Acele societ??i Didoniene care erau
primitive din punct de vedere tehnologic nu dovedeau nimic; p�n? la un moment
geologic insignifiant, existaser? humanoizi ?i Terra era un corp ceresc mai u?or,
unde legea domnea �n natur?. Dup? ?apte sute de ani, comunica?ia cu Didonienii era
extrem de dificil?, limitat? la un num?r de dialecte, sc�lciate, near?t�nd nimic
altceva �n afara truismului c? min?ile lor erau str?ine oric?ror idei concepute
de#a gata.
Ce este o minte, c�nd e posibil? crea?ia temporar? a trei fiin?e, fiecare cu
propria individualitate ?i amintiri, fiecare capabil? de#a avea orice num?r de
parteneri deosebi?i? Ce e personalitatea � chiar sufletul � c�nd aceste leg?turi
nestatornice perpetueaz? amintirile �ntr#un diminuendo fantomatic care dureaz? de
genera?ii, chiar dup? ce corpurile experimentale au murit? C�te varia?ii de specii,
culturi ?i personalit??i sunt posibile de#a lungul secolelor �ntr#o �ntreag?
infinit#orientat? lume? Ce#am putea �nv??a de la ei sau ei de la noi?
F?r? Dido ca ademenire, ispit?, oamenii n#ar fi cucerit probabil niciodat?
Aeneas. Era prea departe de Terra, prea s?rac? ?i aspr? � mai locuibil? pentru ei
dec�t celelalte surori, dar totu?i nu foarte diferit?. Pe vremea c�nd umanoizii, c?
rora le lipseau asemenea stimulente, umpluser? planete mai promi??toare,
ne�ndoielnic Ythrienii vor fi ocupat#o pe aceasta. Li s#ar fi potrivit mai bine
dec�t lui Homo sapiens.
C�t de bine li s#a potrivit Constructorilor, �n nesigurele perioade de
mega#ani din trecut pe c�nd nu existau Didonieni ?i Aeneas avea oceane...?
"Scuz?#m?." Desai �?i d?du seama c? plecase, f?r? voie, �ntr#o visare �ndep?
rtat?. "G�ndul �mi r?t?cea. Da, am meditat la... Vecini, nu#i numi?i a?a? � ceva
mai mult, la acele stranii momente c�nd a �nceput sarcina mea. Probabil Vecinii
v#au influen?at enorm societatea, nu doar ca un obiectiv de cercetare exhaustiv,
dar prin, s? spunem a?a, exemplul lor."
"Cu deosebire �n ultimii ani c�nd consider?m c? am putea atinge adev?rata
comunicare �n c�teva cazuri", r?spunse Tatiana. Se sim?ea ardoare �n vocea ei.
"G�nde?te#te: asemenea mod de trai la �ndem�na noastr? de a#l observa ?i... de#a ne
g�ndi la el, cum spuneai. Poate ai dreptate, avem neap?rat? nevoie de un transplant
cu regnul uman, aici, pe aceast? planet?. Da, poate ai dreptate comisare �n a sim?i
aceast? nevoie." �?i �ntinse bra?ul �ntr#un arc spre cer. "Ce suntem noi? Lic?riri,
rupte dintr#un univers arz�nd, a c?rui crea?ie a constituit#o un f?r?#de#sens
accident? Sau copiii Domnului? Sau p?r?i, m??ti ale Domnului? Sau s?m�n?a din care
Dumnezeu va r?s?ri, �n cele din urm??". Mai lini?tit?: "Cei mai mul?i dintre noi,
Cosmenosi?tii, g�ndim � da, Didonienii ne#au inspirat strania lor unitate, at�t de
pu?inul pe care l#am �nv??at din credin?ele lor, dedica?iile, poezia, visele �
credeam c? realitatea merge totdeauna c?tre ceva ce o cople?e?te ?i prima
�ndatorire a celor ce stau mai sus este de a#i ajuta s? se ridice pe cei mai de
jos..."
Privi prin geam c?tre fragmentul ce fusese... ceva, cu ani �n urm?... ?i, �n
aceste ultime secole, nu se pierduse niciodat? �n peretele care#l folosise. "Ca ?i
Constructorii", sf�r?i ea. "Sau Mai V�rstnicii, Str?mo?ii, cum �i numesc Oamenii
Locului, sau... oh, ei au multe nume. Cei care au venit �naintea noastr?".
Desai se nelini?ti: "Nu vreau s? fiu nepoliticos", spuse el oarecum nemul?
umit, "dar �n timp ce o civiliza?ie de la o stea aparent �ndep?rtat? a existat cu
adev?rat �n trecut, l?s�nd urme pe un num?r de planete, ideea pe care am auzit#o pe
Aeneas n#o pot accepta ?i anume c? aceast? civiliza?ie a continuat s? se ridice, s?
se perfec?ioneze �n alt plan ?i nu s? piar?".
"Ce ar distruge#o?", mar?? ea. "Nu#?i po?i imagina c? noi, o firav? umanitate
fiind deja prea r?sp�ndi?i ?i gata de stingere aceast? parte a cosmosului s#ar
sf�r?i deci dac? noi, c�teva lumi care pierim, nu am l?sa �n urm? unelte, s?p?turi,
materiale sintetice, oase fosilizate, destule resturi ca milioane de ani de dup?
noi s? ne identifice? Atunci de ce nu ?i Constructorii?
"Prea bine", argument? el, "o scurt? perioad? de expansiune poate doar baze ?
tiin?ifice, nu adev?ratele colonii, evacuate din pricina condi?iilor nefavorabile
de acas?..."
"Simple presupuneri", spuse Tatiana. "De fapt, fluieri un cimitir al
trecutului care nu#i aici. Consider, ?i nu#s singura nici pe departe, c? niciodat?
Constructorii n#au avut nevoie s? fac? mai mult dec�t au f?cut. Erau deja deasupra
gigantismului material pe timpul c�nd au ajuns aici. Cred c? dep??iser? aceste
ultime vestigii pe care noi le vedem ?i le#au p?r?sit. ?i Didonianul mul?i#�n#unul
ne d? cheia a ceea ce ei au devenit; da, probabil ei �n?i?i au �nceput acea cale de
evolu?ie. ?i �n ziua aleas?, se vor re�ntoarce de dragul nostru, al tuturor."
"Am auzit vorbindu#se despre aceste idei, Profesor Thane, dar..."
Privirea ei �l arse. "?i presupui c?#i o tr?znaie. Atunci g�nde?te#te la asta.
Chiar pe Aeneas exist? cel mai complet set de ruine al Constructorilor, care se
cunoa?te: �n regiunea Orcan, pe Muntele Cronos. Niciodat? nu le#am investigat a?a
cum ar fi trebuit, �nt�i din pricina altor preocup?ri, apoi fiindc? acele a?ez?ri
au devenit nelocuite. Dar acum... doar zvonurile, nimic altceva dec�t genul de
zvonuri care sunt rostogolite totdeauna de v�ntul pustiului... totu?i, se ?opte?te
despre un premerg?tor, vestitor..."
V?zu c? a vorbit poate prea mult, se opri abrupt s?#?i recapete st?p�nirea de
sine. "Te rog, nu m? eticheta drept fanatic?", spuse ea. "Nume?te#o speran??,
iluzie, cum vrei. Sunt de acord c? nu aveam nici o alt? prob?, l?s�nd deoparte
revela?ia divin?." Desai nu putu fi sigur c�t? mali?iozitate con?inea sur�sul ei.
"Totu?i, Comisare, ce#ar fi dac? �n urm? cu cinci sau zece milioane de ani ar fi
trebuit s? se hot?rasc? necesitatea reconstruc?iei Imperiului Terran?"
Desai se �ntoarse la birou at�t de aproape de sf�r?itul timpului de lucru
�nc�t hot?r� s? am�ne totul p�n? m�ine ?i s? plece acas? devreme. Ar fi fost prima
oar? dup? un num?r apreciabil de s?pt?m�ni c�nd ?i#ar fi v?zut copiii �nainte ca
ace?tia s? fi adormit.
Dar, evident, telefonul �i spuse c? avea o chemare urgent?. Fiind o ma?in?, se
relua �nregistrarea c? trebuie s? lase num?rul unde ar putea fi g?sit. Mesajul
fusese de la ?eful Serviciului s?u Secret.
Poate nu e extrem de important, porni obosit g�ndul lui Desai. Feinstein e un
om bun, dar nu#i nici o dat? inspirat.
F?cu leg?tura. C?pitanul r?spunse direct. Dup? saluturile ?i scuzele de
rigoare:
� "... acel Aycharaych din Jean#Baptiste, ?i#l aminte?ti? Ei bine, domnule, a
disp?rut �n �mprejur?ri extrem de ciudate.
� "... nu, a?a cum tu �nsu?i ?i Excelen?a Sa a?i decis, nu am avut nici un
motiv rezonabil s? ne �ndoim de el. Tocmai a aranjat s? c?l?toreasc? cu o patrul?
de#a noastr?, pentru o prim? privire asupra ?inutului.
� "... pe c�t pot �n?elege din aiuritoarele rapoarte, a ob?inut cumva
parola. ?tii ce m?suri de precau?ie am luat de la incidentul Hesperian? Comandan?ii
g?rzilor principale ei �n?i?i nu ?tiu, con?tient, parolele. Acestea le sunt
implantate pentru recunoa?tere post#hipnotic? ?i uitare. Pentru a preveni
accidentele, sunt silabe f?r? sens sau fraze luate din limbi obscure folosite �n
col?urile �ndep?rtate ale Imperiului. Dac? Aycharaych le poate citi din min?ile
oamenilor � p?str�ndu#?i de asemenea structura creierului s?u non#uman � atunci e
mai mult dec�t un telepat sau ?tie mai multe trucuri dec�t s#ar presupune c?#i
posibil.
Oricum, domnule, cu parolele a rechizi?ionat un zbur?tor, a trecut cu el peste
un pichet aerian ?i s#a evaporat.
� "... Da, domnule, desigur c? l#am r?sverificat, corel�nd totul despre acest
nenorocit ghem de ??r�n?. Nici un pont, nici o urm? de motivare. Ar putea fi simpl?
piraterie, �mi �nchipui, dar ne putem noi permite a?a ceva?
� "Prietene", r?spunse Desai pe c�nd epuizarea �i ap?sa umerii, "nu pot
concepe un singur lucru din lume pe care cu adev?rat s? ni#l putem permite."

VIII

"HEE#AH!", �?i biciui Mikkal animalul statha, galop�nd ca v�ntul. Bivolul de

st�nc? o coti. Dac? ar fi scobor�t panta taluzului, v�n?torii nu l#ar mai fi putut
urm?ri. Cizme sau picioare � nu erau echipate pentru aceste locuri, ar fi fost
ciop�r?ite de marginile t?ioase ale rocilor. ?i nenum?ratele v�rfuri, colorate
parc? �n cinabru, proiectate mult �n afar?, de#a lungul canionului, ar fi deviat
�mpu?c?tura.
Cum se afla, bestia se b?l?b?ni pe margine ?i trop?i de#a lungul coastei.
Atunci, de dup? o ie?itur? v?rgat? �n culori minerale, ap?ru Fraina pe propriul ei
animal de c?l?rie.
Taurul ar fi trebuit s#o fug?reasc? ?i pe ea �n sus, spre Ivar. Dar, �n loc de
asta, �?i aplec? marea#i c?p??�n? ?i atac?. Coarnele �n form? de trident sclipeau
ca o?elul. Animalul ei statha se ridic?, panicat: taurul era c�t el de mare �ns?
mai puternic ?i mai iute.
Ivar avea singura arm? de foc, pu?ca lui, ceilal?i purtau suli?e. "Ya#Lawa!"
�i comand? el fugarul s?u: �n limba Haisun ar fi echivalat cu "opre?te!". �?i r?
suci patul armei c?tre obraz ?i oft?. Numai piatr? goal?, praf ro?u, tufi?uri
gri#verzui r?zle?e ?i un singur copac rahab ce st?tea neclintit �n lumina miezului
zilei: Virgil. Umbrele erau purpurii, dar cerul p?rea aproape negru deasupra
piscurilor descoperite. Aerul ardea, extrem de uscat, nici un sunet nu izbea auzul
�n afar? de trop?itul copitelor ?i strig?tele omene?ti.
"Dac? nu nimeresc creatura, Fraina poate muri, �i trecu prin g�nd lui Ivar.
Dar nu are rost s?#l ?intesc �n spinarea#i coco?at?. ?i oriunde �n alt loc e
primejdios s? �ncerc din unghiul ?i viteza asta, iar ea e pe linia de ochire...
Judecata se pierdu ca parte a �ncerc?rii; nu avea vreme s? se team?.
Pu?ca ?uier?. Glon?ul trasa o lovitur? zgomotoas?. Bivolul de st�nc? s?ri,
mugi ?i se rostogoli.
"Rolf, Rolf, Rolf!" ciripi vesel? Fraina. C?l?ri �n jos spre ea cu gloria
umpl�ndu#i inima. C�nd au desc?lecat, Fraina �?i arunc? bra?ele �mprejurul lui,
lipindu#?i buzele de cele ale b?rbatului.
Dat fiind entuziasmul, era o s?rutare cast?. Totu?i �l f?cu s? se simt? ame?it
de succes. P�n?#?i reveni ajunsese la ei ?i Mikkal, care examina prada.
"Bun? lovitur?, Rolf." Sur�sul lui lucea alb pe fa?a#i delicat?. "O s? chefuim
disear?."
"Noi am c�?tigat, am dobor�t", r�se Fraina. "Nu acei oameni care totdeauna
trebuie s? pl?teasc? pentru ceea ce datoreaz? sau care nu revendic? ce li se
cuvine, dup? aceea."
"?mecheria e s? fii tu revendicatorul", zise Mikkal.
Privirea dulce a Frainei se opri asupra lui Ivar: "Ori s? fii destul de iste?
s? p?strezi ce ai c�?tigat prin for??", murmur? ea.
Inima lui Ivar b?tu puternic. Era mai frumoas? dec�t ar trebui, s#ar cuveni s?
fie, acum, �n acest moment de triumf, �nve?m�ntat? �n pantaloni scur?i ?i#un strai
sumar �n sus. Mikkal purta numai o hain? ce#i �ncingea mijlocul ?i curele �ncruci?
ate peste umeri care#i sus?ineau cu?itele, sacul, bidonul. Toate curel?riile astea
colorate ca arama alc?tuiau o adev?rat? expozi?ie ?i era o bucurie s? le sim?i c?
ldura. Ivar era echipat cu tot ce se poart? �n de?ert: bluz?, pantaloni, burnuz cu
vizor pentru soare.
Platoul cunoscut ca Mohor�tul ?inutului de Fier era �n spatele lor. Nu va mai
exista lupta pentru a trece peste c�mpurile de piatr? sau �n jurul unei ??ri unde
nimic nu se clintea dec�t ei �n?i?i ?i v�ntul, unde nimic nu era viu dec�t doar ei;
sete st?p�nit? c�nd apa trebuie por?ionat?, m�ncarea preparat? ?i consumat? neg?
tit?, ustensilele cur??ate cu nisip; nu vor mai fi nop?i at�t de reci �nc�t s? fie
necesare corturile pentru ca animalele s? r?m�n? �n via??.
Ca totdeauna, trecerea ascu?ise nervii. Ivar aprecie �n?elepciunea regelui �n
a sechestra armele de foc. �n condi?iile respective ?i o b?taie cu cu?itele ar fi
putut avea un sf�r?it tragic. C?l?torilor le trebuia mai mult dec�t u?urin?? �n a
str?bate locul, le trebuia ceva care s?#i �nveseleasc?. Prima v�n?toare soldat? cu
succes, de pe versantul estic al Mun?ilor Ferric probabil va contribui stra?nic la
bucurie.
?i cu toate c? ?inutul aici era sterp, ei dep??iser? ce era mai r?u: Drumul
Sf?r�mat. Alaiul se �ndrepta �n jos spre Valea Flone, spre a ajunge �n cele din
urm? chiar la r�u, la malurile#i verzi, r?coroase ?i or??elele �n?irate de#a lungul
s?u, la sud de Nova Roma. Dac? acum v�n?torii r�deau prea mult ?i prea vesel pe
c�nd m?cel?reau imensul bivol, Ivar se g�ndea c? nu face nimic sub demnitatea unui
Prim N?scut, al?tur�ndu#li#se.
Mai mult, Fraina era cu el, lucrau �mpreun?... Cuno?tin?a lor nu era
�ndelungat?. Lipsiser? vremea ?i puterea pentru aceasta. �n plus, �n ciuda dan-
sului ei, fata se purta timid pentru o Tineran?. C�t despre restul ?ederii lui �n
trup?... Sper c? nu o voi seduce ?i abandona, pl�ng�nd, �n urm?, c�nd, �n sf�r?it,
voi pleca. (�ncep s? pricep de ce, nu conteaz? c�te dificult??i ar fi, cea mai
ascu?it? durere e a p?r?si). ?i Tanya, desigur nu trebuie uitat? Tanya.
Acum s? m? bucur, totu?i, de apropierea Frainei, pe c�t pot. E at�t de vie.
Totul la ea e vitalitate. N#am ?tiut niciodat? c? a? putea s? m? simt at�t de
puternic ?i liber p�n? n#am �nt�lnit r?t?citorii.
Se for?? s? se concentreze asupra activit??ii sale gospod?re?ti. Cu?itul lui
greu, cu teac?, t?ia f?r? probleme pielea, carnea, cartilajele ?i chiar oasele mai
sub?iri, mult mai rapid ?i mai spornic dec�t o f?ceau lamele ascu?ite ale tovar??
ilor s?i. Se �ntreb? de ce ace?tia n#au adoptat modelul nordic sau cel pu?in s?#l
ajusteze pentru setul lor de scule; apoi, urm?rind cu c�t? ?iretenie lucrau, �?i d?
du seama c? nu s#ar fi potrivit stilul lor. Hm, da �ncep s? pricep singur;
culturile sunt unit??i exprimate adesea �n modalit??ile subtile.
Odat? lucrul sf�r?it, carnea fu �nc?rcat? pe animalele de c?l?rit statha, to?i
trei merg�nd s? se odihneasc? l�ng? izvorul care le atr?sese ?i prada. Se s?pase un
extrem de pl?cut l?ca?, o scobitur? r?coroas? �n interiorul unei st�nci, umbrit? de
un mal �nalt. Trava mo??ia alb? peste loc?orul acoperit de mu?chi cromat parc?;
zbur?toare ca l?ncile lunecau argintiu; curentul de ap? curgea la vale peste pietre
p�n?#l �nghi?ea de?ertul. Cei trei b?ur? ad�nc �nseta?i, apoi �?i lungir? spin?rile
pe st�nc?, lenevind, cu Fraina �ntre ei.
"Ah#ah", oft? Mikkal. "Nu trebuie s? ne gr?bim. Nu suntem prea departe de
Alai, s? ne relax?m �nainte de pr�nz."
"Grozav? idee", r?spunse Ivar. El ?i Fraina �?i z�mbir?.
Mikkal se �ntinse: �n m�n? avea trei foi?e r?sucite con?in�nd firmituri
cafenii: "fuma?i?" �i invit?.
"Ce? zise Ivar, "Credeam c? voi, Tineranii, evita?i tutunul. Usuc? gura, a?
a#i?"
"Oh, ?sta e marwan". V?z�ndu#i privirea uimit?, Mikkal �i explic?: "N#ai auzit
nici o dat? de el? Ei, nu cred c? rasa ta ar folosi a?a ceva. E o plant?. O usuci ?
i o fumezi. Are un efect similar alcoolului. Chiar mai grozav, a? zice, de?i admit
c? gustul ei te face s? preferi � de departe � un whisky.
"Narcotic?". Ivar era ?ocat.
"Nu chiar a?a cumplit, Rolf. Al naibii de necesar, de fapt, c�nd e?ti departe
de Alai, cum ar fi la o v�n?toare sau o rait? de cercetare", se str�mb? Mikkal. "S?
lb?ticiunile astea sunt prea inumane. Cu o ceat? de prieteni �mprejur e?ti ap?rat.
Dar de unul singur sim?i grozav c�t de vulnerabil ?i muritor e?ti."
 Nici o dat? nu#l mai auzise Ivar m?rturisindu#?i sl?biciunea. De obicei Mikkal
era vesel. C�nd temperamentul s?u o lua razna prin Mohor�tul, ca ?i al altora, de
altfel, nu#?i folosea arma ci un limbaj pip?rat, o limb? �n?ep?toare cu care ?
fichiuia, dovedindu#se astfel a fi mai iste?i dec�t ceilal?i. Acum... Ei, recunosc
c? pot �n?elege. Este ap?s?tor, aceast? dimensiune ?i lini?tea. Un nesf�r?it
memento mori. Nu mi#a? fi �nchipuit �nainte, �n ?ar?, dar acum, da. Dac? n#ar fi
Fraina aici s? m? �nveseleasc?, a? fi tentat s? �ncerc drogul ?sta.
"Nu, mul?umesc", refuz? Ivar m�na �ntins?. Mikkal ridic? din umeri. Pe drumul
de �ntoarcere, m�na sa ?ov?i �naintea fetei. Fraina f?cu un gest de refuz. El
ridic? spr�ncenele ori surprins ori sardonic p�n? ce ea se �ncrunt? u?or nemul?
umit? ?i scutur? din cap. Atunci el r?spunse printr#un r�njet, �?i puse ?igara �n
gur? ?i o aprinse. Ivar abia de observ? pantomima ?i, oricum, nu#i d?du importan??
dec�t c?, ?i �n aceast? privin??, fata �?i p?strase inocen?a. Cel mai mult sesiza
dulcea ei mireasm?: carne s?n?toas?, p?r �nc?lzit de soare ?i sudoarea �n perle
curg�nd pe s�nii jum?tate descoperi?i.
Mikkal trase fumul �n pl?m�ni, �l re?inu, �l zv�rli afar? foarte �ncet ?i#?i ?
terse pleoapele. "Aaah", zise el, "?i iar aah. �ncep s? pot g�ndi. �n special
despre modalit??ile de#a prepara aceste antricoate ?i cotlete. Femeile le vor g?ti
�n?bu?it �n noaptea asta, precis. O s? insist ca restul c?rnii s? fie p?strat?
�ntr#o marinat? potrivit?. O s?#i explic ?i regelui, dac? trebuie. Sunt sigur c? m?
va asculta. O fi el ursuz, regele nostru, Samlo, dar to?i regii sunt astfel, iar el
e un sensibil clon? de o?el."
"Nu se poart? ca un Tineran de r�nd", spuse Ivar.
"Regii, nu. De aceea �i avem. Nu neg c? suntem un soi de oameni iu?i la m�nie,
ba chiar m? f?lesc cu asta. Cu toate astea trebuie s? avem pe cineva care s? ne
sileasc? la pruden?? ?i precau?ie."
"Eu, da, ?tiu despre formarea, preg?tirea special? pe care o primesc regii.
Trebuie s? fii cu adev?rat disciplinat ca s? rezi?ti toat? via?a �n societatea
voastr?."
Fraina chicoti. Mikkal, care#?i luase alt drog, �?i lovi c?lc�iele ?i trase un
r?cnet. "Ce#am spus?" �ntreb? Ivar.
Fata plec? privirea; el crezu c? a v?zut#o ro?ind, de?i era greu de spus,
av�nd �n vedere culoarea tenului ei. "Te rog, Mikkal nu fi lipsit de respect",
spuse Fraina.
"P?i nu sunt mai mult dec�t trebuie", fu de acord fratele ei vitreg. "Totu?i,
Rolf ar putea s? ?tie. Nu#i un secret, doar o chestiune despre care nu discut?m. Ca
s? nu dezam?gim prea devreme tinerii, adolescen?ii et caetera." Ochii#i lucir? c?
tre Ivar. "Doar pozi?ia, loja c?reia �i apar?in regii presupune cunoa?terea a ceea
ce se petrece �n sanctuare, �n grotele sfinte ?i bar?cile unde sunt ?inu?i Drep?ii.
Dar nevestele ?i concubinele regale ?tiu ?i ele, iar fiicele lor la r�ndul#le
�mpr??tie mai departe. Tu crezi c? noi, Tineranii obi?nui?i, avem petreceri vesele.
Noi nu ?tim ce e �nsufle?irea, vioiciunea!"
"Dar e religia noastr?", �l asigur? Fraina pe Ivar. "Nu zei?orii ?i codurile
de legi ?i vr?jile de fiecare zi. Aceasta e spre a onora puterea vie?ii."
Mikkal chicoti: "Da#ah, oficial acestea sunt rituri ale fertilit??ii. Ei bine,
am citit ceva antropologie, chiar m? g�ndisem s#o studiez odat?, c�nd nu a? fi avut
altceva mai bun de f?cut. Cultul la noi, presupun eu, s#a dezvoltat �ntruc�t regele
este adeseori nevoit s? opreasc? orgiile ce ar lua amploare ?i pentru asta are
nevoie de un ascendent asupra celor din jur.
Ivar privea �nainte, jum?tate confuz, jum?tate �ncurcat grozav. N#ar fi mai
folositor pentru Tinerani, ca o comunitate ce erau, dac? ar avea mai mult
autocontrol? De ce exista acest extrasenzitivism construit �n ei? Sau acum vorbeau
doar propriile prejudec??i? Nu devenise el din ce �n ce mai asem?n?tor lor ?i
savura fiecare clip??
Fraina �i puse o m�n? pe bra?; r?suflarea#i atinse obrazul. "Mikkal face mi?
to", zise ea. "Eu cred c? e ?i sacru ?i profan ceea ce �nf?ptuie?te regele. Sf�nt
pentru c? trebuie s? avem tineri � prea mul?i mor de mici, at�t fiin?e umane c�t ?i
animale � ?i puterile vie?ii sunt adev?rate. Profan c?ci... �?i asum? el singur
comiterea exceselor, acesta e cuv�ntul, nu? �n interesul, �n folosul Alaiului,
regele elibereaz? partea noastr? s?lbatic?, animalier?, care, altfel, ar dezmembra,
ar destr?ma comunitatea."
Nu prea �n?eleg, g�ndi Ivar. Dar, cutremurat �n?untrul s?u, ea e at�t de �n?
eleapt?, istea??, serioas? ?i �n acela?i timp, minunat?, vesel?.
O form? acoperi soarele. S?rir? to?i trei �n picioare. Ceea ce se l?sa �n jos
dep??i discul ?i lumina parc? incendie pinioanele de bronz aurite ale unor aripi
rotitoare de ?ase metri. Aerul ?uier? ?i r?bufni. Fraina ?ip? de fric?. Mikkal �?i
potrivi suli?a. "Nu!" strig? Ivar. "Opre?te#te! E un Ythrian!"
"O#o#oh, da#a#a", rosti Mikkal �nceti?or. �?i cobor� lancea, de?i o ?inea
preg?tit? de atac. Fraina se lipi str�ns de bra?ul lui Ivar ?i se �nghesui �n el.
Fiin?a ateriz?. Ivar mai �nt�lnise Ythrieni �nainte, la Universitate ?i �n
alte p?r?i. Dar uimirea lui privind aceast? sosire fu at�t de mare, �nc�t c?sc?
gura, ca ?i cum ar fi v?zut pentru �nt�ia oar?.
Solid, noul venit folosea acele uluitoare aripi �ndoite �n jos, pentru
picioare, ghearele aflate la curbur? erau dispuse astfel �nc�t s? serveasc? drept
labe, oasele lungi, �ndreptate spre spate aduc�nd un surplus de echilibru c�nd se
odihnea. Atingea astfel �n?l?imea de 135 centimetri, cam p�n? la jum?tatea
pieptului lui Ivar, mult deasupra unui Tineran; greutatea era cam 25 kilograme.
Dedesubt, oase �n form? de caren? de corabie constituiau bra?e desc?rnate, cu piele
palid#g?lbuie, ale c?ror m�ini se desf??urau �n gheare, fiecare purt�nd trei degete
ascu?ite; al?turi de dou? policare ?i un mic cle?te la �ncheietura din?untru.
Deasupra se �n?l?a un g�t puternic ?i un cap m?re? �ntr#o ?inut? m�ndr?. Craniul se
boltea �napoi, �n protuberant? afl�ndu#se creierul � c?ci fruntea era incredibil de
mic? � fa?a se curba �n jos, se arcuia cumva �ntr#un soi de bot �ncre?it, cu o gur?
ale c?rei buze senzuale contrastau curios cu col?ii carnivori existen?i de#o
parte ?i alta. Deasupra capului ?i �mprejurul g�tului se ridica o podoab? din pene
albe cu margini negre, dispuse ca o coad? �n form? de evantai. Altfel, �n afar? de
picioare, bra?e ?i ochii uria?i, care ardeau aurii ?i p?reau a nu se roti sau clipi
niciodat?, restul corpului era acoperit cu penaj de un castaniu lucios.
Purta un fel de ?or?, ale c?rui buzunare, deschiz?turi ?i cordoane con?ineau
micul echipament ce#i era necesar. Cu?it, bidon ?i pistol erau singurele obiecte la
vedere. Putea trece prin ?inut mai bine ca orice fiin?? uman?.
Mikkal inhal? fumul, se relax?, z�mbi, ridic? ?i cobor� arma �n chip de salut:
"Hei, drume?ule", zise el, "fii binevenit printre noi, �n Pacea apei, unde nimeni
nu are du?mani. Noi suntem Mikkal de la Acoperi?ul Ro?u ?i sora mea Fraina a
Bucuriei, din Alaiul Drumului Sf?r�mat ?i tovar??ul nostru este Rolf Marinarul,
Universitar".
Limba Anglie �n care i s#a r?spuns era destul de curg?toare �nc�t cineva s?
nu#?i de seama c�t din accentul ezitant ?i nuan?ele ?uier?toare se datorau
organelor vocale ythriene ?i c�t, pur ?i simplu, faptului c? acestea era un dialect
pe care un vorbitor al altei planete �l �nv??ase. "Mul?umesc, salut?ri ?i v�nt bun
vou?. M? numesc Erannath, de la Poarta Furtunii din Avalon. S?#mi potolesc mai
�nt�i setea, iar apoi putem sta de vorb?, dac? vre?i." Pe c�t era de gra?ios �n �n?
l?imi; pe at�t era de st�ngaci c�nd se afla pe jos, iar c�nd se aplec? s? bea, Ivar
z?ri ramifica?iile ca ni?te branhii, aduc�nd un surplus de oxigen �n fluxul sanguin
spre a �nt?ri for?a de ridicare a marii greut??i. Asta �nsemna ?i un consum sporit
de combustibil, �?i aminti el. Nu era de mirare c? Erannath c?l?torea singur, dac?
nu avea vehicul. Acest teren n#ar fi fost �nc?p?tor pentru doi ca el �n limitele
practice ale �ntinderii aripilor lor.
"E fantastic", �i susur? Fraina lui Ivar. "Cum l#ai numit?"
"Ythrian", r?spunse Primul N?scut. "Vrei s? spui c? nu#i ?tii?"
"Mi se pare c? am auzit, vag, dar eu sunt o r?t?citoare, o hoinar? ignorant?,
Rolf. O s?#mi poveste?ti mai t�rziu?"
Ei, cum nu?
Mikkal se a?ez? �napoi la umbr?, de unde se ridicase. "A? putea s? te �ntreb
ce te#a adus aici, str?ine?"
"�mprejur?rile", r?spunse Erannath. Neamul s?u tindea c?tre concizie. O mare
parte a propriei lor comunica?ii consta �n nuan?ele indicate de jocul reglat cu m?
iestrie de condeiele penelor.
 Mikkal r�se: "cu alte cuvinte, da, a? putea �ntreba, dar n#a? putea ob?ine un
r?spuns. Oricum, n#ai vrea s? flec?rim c�tva timp? Eu, Fraina ?i Rolf am fi
�nc�nta?i."
Se a?ezar? cu to?ii. Privirea lui Erannath z?bovi pe Primul N?scut: "N#am mai
v?zut specia ta, p�n? acum, at�t de departe" � spuse el.
"Eu... doream o schimbare", bolborosi Ivar.
"N#a precizat exact de ce ?i nici tu nu trebuie s#o faci", declar? Mikkal.
"Dar vezi, Aeronautule, spusele tale dovedesc c? ai observat am?nun?it ?i cu aten?
ie totul. Doar dac? nu vei fi f?cut remarci nechibzuite, la �nt�mplare, ceea ce nu
cred c? e �n felul t?u de#a fi."
Expresii pe care nu putur? s? le citeasc? se v�nturar? peste penajul
musafirului. "Da", zise Ythrianul dup? un moment, "m? intereseaz? aceast? planet?.
Ca Avalonian, sunt familiarizat, natural, cu oamenii, dar cu cei de un anume fel.
Fiind pe Aeneas, am ocazia s? fac cuno?tin??, oric�t de superficial, cu al?i c�?
iva."
"U#uh." Mikkal �?i lungi picioarele �ncruci?ate, fum�nd, privind vis?tor cerul
pe c�nd vorbea t?r?g?nat... Cumva m? �ndoiesc c? s#a auzit despre tine la Nova
Roma. Autorit??ile ocupante ?i#au plantat ?ezuturile greoaie �n traficul spa?ial,
�n ?i dinspre �n?untrul planetei. Vrei s?#mi ar??i permisul t?u oficial de zbor?
At�t de numero?i c�t sunt acum ghizii destinelor noastre Terriene, ar permite oare
unui vizitator de pe presupus#rivalul imperiului nostru s? se afle �n apropierea
unei importante grani?e? Evident, fantazez, dar �n leg?tur? cu e?uarea ta aici. Ai
venit �n vremea revoltei, s? zicem, c�nd era u?or s#o faci f?r? a fi cunoscut ?i
stai �n a?teptare, ad??ti p�n? ce condi?iile �?i vor u?ura plecarea spre cas?."
Degetele lui Ivar se str�nseser? pe arm?. Dar Erannath r?mase imperturbabil.
"Fantazeaz? cum ?i c�t dore?ti", spuse el sec, "dac?#mi permi?i s#o fac la fel."
Din nou ochii s?i �l cercetar? pe Primul N?scut.
"Ei bine, teritoriul nostru nu e pe l�ng? Nova Roma", continu? Mikkal. "Te g?
zduim cu pl?cere dac? vrei s? ne �nso?e?ti, cum probabil ai f?cut#o cu �nc? dou?
sau trei Alaiuri. C�ntecele ?i povestirile tale trebuie s? fie neobi?nuit de
antrenante. ?i... poate c�nd vom ajunge la verdea?? ?i vom �ncepe spectacolele, te
vom vedea juc�nd �ntr#unui."
Fraina icni. Ivar �i z�mbi. "Da", murmur? el, "f?r? acea buruian? rea inhalat?
de el � fiindc? nu se afl? �n tab?r? � Mikkal n#ar fi avut �ndr?zneala acestor
propuneri ascu?ite ?i demne nu#i a?a?" P?rul Frainei �i m�ng�ie fa?a, m�na ei i#o
str�nse pe#a sa.
"Mul?umirile mele", zise Erannath. "Sunt onorat de#a fi oaspetele vostru
pentru cel pu?in c�teva zile. A?a �nc�t vom putea s? ne continu?m discu?ia.
Merse deasupra lor, plan�nd, �n?l?�ndu#se av�ntat, rotindu#se uluitor pe c�nd
ei c?l?reau �napoi peste ?inutul �n pant?.
"Ce este el?" �ntreb? Fraina. Ritmul copitelor �i ascundeau sunetul vocii. O
boare aduse miresme de fum de p?dure. Aminteau de mirosul Ythrianului de parc?,
odat?, str?bunii lui zburaser? prea aproape de spatele lor.
"Un sophont", zise Mikkal cu naturale?e. ?i continu?: "mai str?lucitor ?i mai
tenace dec�t cei mai mul?i. Poate chiar dec�t noi. Noi oamenii, suntem probabil mai
puternici doar fiindc? �i cople?im ca num?r ?i fiindc? i#am anticipat �n c?l?toria
spa?ial? ?i, hm, avem nevoie de mai pu?in loc pentru o singur? persoan?."
"O pas?re?"
"Nu", �i r?spunse Ivar. "Sunt purt?tori de pene, dar au s�nge cald, bisexua?i.
Totu?i, ai observat c? nu are cioc ?i femeile nasc fiin?e vii. Nu al?pteaz? � vreau
s? spun, nu au lapte; buzele le servesc s? sug? s�ngele pr?zii lor."
"Tu ?tii s? comanzi un imperiu, Mikkal", spuse ea, "?i �mi amintesc ni?te
discu?ii de#odinioar?. S? continu?m, vrei?"
"Las?#l pe Rolf s? fac? asta", suger? Mikkal. "E ?colit. ?i; �n plus, dac?
trebuie s? mai stea t?cut mult? vreme va face explozie."
Urechile lui Ivar ardeau. Adev?rat, g�ndi el. Dar Fraina �i d?dea o asemenea
concentrat? aten?ie �nc�t duse mai departe povestirea cu �nc�ntare.
"Ythri e o planet? cam la fel ca Aeneas, doar cu un soare mai rece", zise el.
"Este la aproximativ o sut? de ani#lumin? de aici, �n direc?ia lui Beta Centauri."
 "Acolo#i Ochiul �ngerului", interveni Mikkal.
Oare Tineranii nu folosesc constela?iile noastre?, se mir? Ivar. Ei, nici noi
nu le folosim pe ale Terrei; cerul nostru e diferit. "Dup? ce oamenii i#au
contactat, Ythrienii ?i#au �nsu?it cu iu?eal? tehnologia modern?", continu? el.
"Totu?i sunt o civiliza?ie diferit?, desigur, dac? o po?i numi civiliza?ie, ei
neav�nd ora?e. Cu toate acestea, s#au �ntins �n spa?iu, la fel ?i#au dezvoltat
cultura tehnic? ?i, �n timp, Ythrienii au �nceput s? fac? ?i comer? ?i colonii, pe
scar? mai redus? dec�t oamenii. C�nd Liga s#a destr?mat ?i au urmat Necazurile, au
suferit ?i ei. Oamenii au restaurat ordinea, �n cele din urm?, stabilind Imperiul
Terran, Ythrienii cre�ndu#?i Domeniul. Nu#i chiar un Imperiu, Mikkal. Alian?a
lumilor s#a sf�r?it.
Totu?i s#au extins. La fel s#a petrecut cu Imperiul, al Terrei, ceea ce a
�nsemnat �nt�lnirea ?i s#au ciocnit. Acum c�teva sute de ani s#au luptat. Ythri a
pierdut r?zboiul ?i a trebuit s? renun?e la mult din teritoriul de grani??. Dar ar
fi fost prea costisitor pentru Imperiu s? �ncerce anexarea �ntregului Domeniu.
De atunci, rela?iile au fost., schimb?toare, s? spunem. Unele fric?iuni, dar
niciodat? un alt r?zboi adev?rat; anumite tratative ?i comitete comune de?i cu �nc?
lc?ri de ambele p?r?i; mult comer?, indivizi ?i grupuri plimb�ndu#se �ncoace ?i
�ncolo. Terra nu e mul?umit? de modul �n care Domeniul Ythri se dezvolt? �n direc?
ie contrar? nou? ?i �n for??. Dar Merseia a ?inut Imperiul prea ocupat pentru a
face mai mult �n aceast? direc?ie � except�nd distrugerea libert??ii la proprii
cet??eni."
"Nimic din aceasta care s? fac? o persoan? nep?rtinitoare �n propriul guvern",
morm?i Mikkal pe de l?turi.
"�n?eleg", spuse Fraina. "Ce clar explici tu... Parc? l#am auzit spun�nd c?
era, m#m, de pe Avalon?"
"Da", replic? Ivar. "Planet? �n Domeniu, colonizat? �mpreun? de Ythrieni ?i
oameni. Societate unic?. Ar fi convenabil s? fie trimis un avalonian pentru a
spiona planeta Aeneas. Ar avea mai mult? leg?tur? cu noi, mai mult? intui?ie dec�t
Ythrienii obi?nui?i."
Ochii ei se l?rgir?: "e un spion?"
"Agent al Serviciilor Secrete de Informa?ii, dac? preferi a?a. Nu p�nde?te s?
r?peasc? bazele Marinei Militare sau altceva aiurit de felul ?sta. Aduc�nd f?r�mele
de informa?ii pe care le poate ob?ine �?i face o impresie mai complet? despre
Imperiul Terran. Realmente, nu#mi pot �nchipui ce altceva ar putea fi. Probabil
l#au lansat aici pe c�nd controlul traficului spa?ial era �ntrerupt din cauza r?
zboiului de independen??. Cum spune Mikkal, eventual va pleca, presupun, c�nd
Ythrienii vor avea din nou consulate �n Nova Roma, ceea ce va permite a#l expedia
pe furi?."
"Nu te intereseaz? Rolf?"
"De ce ar trebui s? m? intereseze? De fapt..."
Ivar �?i sf�r?i g�ndul �n sine. N#am avut nici un ajutor Ythrian �n lupta
noastr?. Sunt sigur c? McCormac a �ncercat ?i a fost refuzat. N#ar risca ei un nou
r?zboi. Dar... dac? am putea ob?ine sprijin clandestin � arme ?i echipament
strecurat nou?, transport interstelar oferit, re?ea de comunica?ii accesibil? � am
putea cl?di soliditatea for?elor libert??ii p�n?... Am e?uat fiindc? nu eram bine
preg?ti?i. McCormac a ridicat stindardul aproape impulsiv. ?i nici n#a �ncercat s?
f?r�mi?eze Imperiul, a vrut doar s?#l conduc? el �nsu?i. Ce#ar avea de c�?tigat
Ythri din asta? Pe c�t? vreme dac? scopul nostru era s? distrugem leg?tura
Sectorului Alpha Crucis, s?#l facem independent sau chiar s?#l punem sub
suveranitatea comod?, indolent? cumva, a Ythrienilor oare asta nu i#ar interesa?
probabil ar merita un r?zboi, mai ales dac? ne#am bucura ?i de sprijinul
Merseian...
Privi �n sus la Erannath ?i vis? la aripile care atacau de#acum pentru cauza
libert??ii.
O exclama?ie �l readuse cu totul din nori. Atinseser? o culme. Pe versantul
mai �ndep?rtat, �n cea mai mare parte �ngropate de o avalan?? de st�nci, erau
resturi de mari pere?i ?i columne at�t de sub?iate ?i �ntr#un echilibru precar de
parc? se aflau �n zbor. Timpul nu le ?tersese lucirea sidefie.
 "Ce... Vestigii ale Constructorilor", spuse Ivar. "Sau �i numi?i �nainta?i,
Str?buni?"
"La#Sarzen", �i r?spunse Fraina, foarte �ncet. "Marii �nainta?i". �nf??i?area
ei ?i a lui Mikkal dovedeau venera?ie.
"Ne#am ab?tut de la drumul obi?nuit", respir? b?rbatul. "Am uitat c? aici
locuiau unii dintre ei."
El ?i sora sa s?rir? din ?a, �ngenunchiar? cu bra?ele ridicate ?i �ncepur? s?
psalmodieze, s? prosl?veasc?. Apoi se ridicar?, se �nchinar? ?i scuipar?: �n
acest ?inut scorojit era un semn de sacrificiu. Cum continuar? s? c?l?reasc?,
ocolir? cu grij? ruinele ?i le salutar? �nainte de a le l?sa �n urm?.
Erannath nu cobor�se s? priveasc?. Av�nd vedere de sus nu era nevoie. Pluti �n
cercuri domoale ca un semn �n cer.
Dup? un kilometru, Ivar �ndr?zni s? �ntrebe: "Acolo...�napoi, este... o parte
a religiei voastre? N#a? fi vrut s? fiu ignorant".
Mikkal aprob? din cap. "Presupun c? ai putea s? nume?ti locul acela sacru.
Indiferent ce#ar fi, Marii �nainta?i sunt at�t de aproape de dumnezeire �nc�t nu e
nici o deosebire."
Nu se prea potrive?te, se g�ndi Ivar, p?str�nd t?cere. De ce este aceasta
aproape o credin?? universal??
"Ceva din spiritul lor trebuie s? fi r?mas �n ceea ce au f?cut", spuse Fraina
absorbit?. "Avem nevoie de ajutorul acestui spirit. ?i c�nd se vor re�ntoarce,
vor ?ti c? avem �ncredere �n ei."
"A?a s? fie?" nu#?i putu re?ine �ntrebarea Ivar.
"Da", zise Mikkal. �n el, lini?tea sobr? era de dou? ori mai puternic?.
"Probabil chiar �n timpul propriei noastre vie?i, Rolf. N#ai auzit povestea, care e
peste tot? Departe, �n sud, unde s?l??luiesc mor?ii, s#a ridicat un profet care
preg?te?te calea..."
El tremur? �n ciuda c?ldurii. "Nu ?tiu nici eu dac? e adev?rat", termin? el pe
un ton obi?nuit. "Dar putem spera, nu#i a?a? Haide?i, gr?bi?i aceste animale lene?e
?i s? ne �ntoarcem la Alai."

IX

PO?TA DE PE TERRA era preg?tit?. Chunderban Desai se a?ezase cu o cutie de ?

ig?ri, un samovar cu ceai ?i resemnarea de#a trebui s? m?n�nce pr�nzul, cina ?i
gustarea de la miezul nop?ii �n biroul s?u. Aceasta nu �nsemna c? el sau personalul
sau echipamentul lui erau ineficiente. N#ar fi avut nevoie, direct, s? cerceteze
dou? treimi din materialul ce i se adresa. Totu?i el era cel care purta
responsabilitatea ultim? pentru un astru pe care locuiau 400 milioane de fiin?e
umane.
Lordul Sf?tuitor Petroff din Conducerea Poli?iei propunea o epurare a
structurii organiza?ionale peste tot �n zona ocupat? ?i dorea rapoarte ?i opinii de
la fiecare comisar. Lordul Sf?tuitor Chardon trecea la anumite pl�ngeri �n sectorul
Guvernatorului Muratori, �n leg?tur? cu ceea ce p?rea o lips? de zel �n construc?ia
Sistemului Virgilian ?i cerea explica?ii. Serviciul Secret de Informa?ii al marinei
Militare dorea s? �nceap? diverse opera?ii care ar proba c�t de activi erau agen?ii
Merseieni �n regiunea Alpha Crucis. BuEc vroia un nou studiu al resurselor minerale
pe planetele neroditoare, aride, din fiecare sistem al sectorului ?i cercet?ri ale
exploatabilit??ii ca metod? de �ns?n?to?ire industrial?. BuSci dorea sporirea
ajutorului de cercetare pe Dido, ad?ugind c? aceasta ar aduce c�?tig pentru Aeneas.
BuPsy vroia s? fie evacuat? Dido, tem�ndu#se c? acoperi?ul de nori ?i �ntinsa s?lb?
ticie ar face#o, poten?ial, folositoare gherilelor. Tronul dorea imediat informa?ii
exhaustive despre rezultatele locale asupra c?rora majestatea Sa ar trebui s? aib?
O viziune �n ceea ce prive?te lumile r?sculate subjugate...
Noaptea poleia transparent peretele ?i o r?coare �ntinsese mica Creusa peste
ora?ul �ntunecat, c�nd problema pe care Desai �nsu?i o ceruse, acoperi �n sf�r?it,
ecranul. S?ri din mo??ial? cu un icnet. Mai bine a? reprograma selectorul!
Degetele#i tremurau prea tare s?#?i potriveasc? o nou? ?igar? �n ?igaret ?i s?
inhaleze fumul p�n? la cap?t. Aproape niciodat? nu observase cum limba, v?lul
palatin, g�tul ?i pl?m�nii protestau.
"� nici o planet? numit?, poreclit? sau tradus? ca Jean#Baptiste, cu siguran??
nu �n vreo limb? sau dialect cunoscut �n Imperiu, nici �n spa?iul exterior pentru
care exist? rapoarte disponibile; Sf�ntul Ion, Cavalerii Ioani?i ?i continentul
Sf�ntului Ioan din Noul Mexic au fost numi?i dup? un coautor al canonului de baz?
cre?tin, o persoan? distinct? de cel care figureaz? ca activ �n evenimentele
descrise ?i de aici i se spune �n Fransai Jean#Baptiste, �n Anglic John the
Baptist...
"Originea individului autonumit Aycharaych (v. nota 3 �n transcrip?ia vocii
imprimate) a fost identificat?, din m?surarea dup? materialul furnizat holografic
(ref. 2), considerat cu o mare probabilitate de?i noncuantificabil datorit? lipsei
de date.
"C�nd nu s#a ob?inut o bun? corela?ie cu ceea ce exista �n Registrul Xenologic
Imperial, s#a f?cut leg?tura cu Serviciul Secret al Marinei Militare. S#a f?cut un
expozeu de c?tre aceast? agen?ie c?, drept rezultat al unei cercet?ri �ntreprinse
de o banc? de date speciale, Aycharaych se presupune a fi de pe o planet? ?in�nd de
Roidhun al Merseii. Se adaug? c? e considerat deci un agent, trimis �ntr#o misiune
ostil? celor mai importante interese ale Majest??ii Sale.
"Din p?cate, se ?tiu prea pu?ine despre planeta �n chestiune. O relatare am?
nun?it? exist?, dar e mai pu?in informativ dec�t rezumatul care urmeaz?.
"Potrivit unei men?iuni incidentale f?cute �n prezen?a personalului
Imperial, ?i �nt�mpl?tor relatate de acesta, planeta pare a fi Chereion (v. nota
3). E numit? variat: "rece care te �nfioar?", "pitic mumificat" ?i "antic silen?
ios", de?i exist? ?i c�teva noti?e favorabile despre arta ?i arhitectura sa. Aceste
comentarii au fost f?cute de merseieni (sau, �ntr#o �mprejurare, de un non#
Merseian din Roidhunate) care vizitaser? planeta �n fug?, �n cursul voiajelor c?tre
altundeva. De aici, probabil, s#a dedus c? Chereion e terestroid?, m?rginit? de
subterane, cu o temperatur? medie sc?zut?, destul de mic? ?i/sau a avut loc o
substan?ial? pierdere de atmosfer? ?i hidrosfer?. Pe scurt, poate fi considerat? nu
foarte diferit? de Aeneas, a?a cum este descris? aceasta din urm?. Nu s#a cercetat
nimic care s? fac? posibil? localizarea soarelui sau clasificarea spectral?.
Trebuie accentuat c? Chereion este obscur?, aproape necunoscut? ?i Merseianul obi?
nuit n#a auzit niciodat? despre ea.
"Au fost notate c�teva indica?ii, care se datoreaz? lipsei planetei.
Identificarea subiectului Aycharaych ca apar?in�nd acestei Chereion trebuie privit?
mai serios dec�t problema despre nivelele ridicate ale ierarhiei de pe Roidhunate ?
i �ntr#adev?r interesul st�rnit de acestea �n mod deschis, f??i?, se datoreaz?
primitivismului, s?r?ciei ori altor factori comuni. Dac? e a?a, se presupune c?
�ntreaga popula?ie a fost efectiv silit? s? coopereze suger�ndu#se c? ceva comun
tot poate fi g?sit �n psihologia lor.
"Chereioni?ii nu sunt absolut deloc limita?i la propria planet?. Identificarea
subiectului Aycharaych ca apar?in�nd acestei rase a fost f?cut? dup? poze luate cu
microcamere �n dou? diferite ocazii, una la o recep?ie la Ambasada Terran?, pe
Merseia, alta mai recent, �n timpul negocierilor cu privire la Jihannath. �n
fiecare caz, fiind c�te un grup numeros ?i eterogen s#au avut �n vedere doar c�teva
puncte de �ndoial?, nesiguran??, obi?nuindu#se r?spunsuri ca acelea afi?ate
deasupra. Dar trebuie subliniat c? dac? un Chereionit a fost prezent la o asemenea
important? afacere (?i prezumabil la altele despre care nu avem cuno?tin??), atunci
trebuie s? fi fost considerat folositor pentru Roidhunate.
"Urm?torul material anecdotic ?i de ultim minut e inserat aici, ca un fragment
adi?ional; Serviciul Secret de Informa?ii al marinei Militare, dup? receptarea
cererii acestui birou, a fost pus �n mi?care s? fac? anchete printre proprii oameni
care se �nt�mplau s? fie cu adev?rat accesibili, la �ndem�n?. Ca r?spuns, aceast?
declara?ie (parafrazat?), f?cut? de un anume Cmdr. Dominic Flandry:
"A fost cu o �ns?rcinare temporar? pe Talwin, p�n? ce a fost implicat �ntr#un
mod original �n evenimentele conduc�nd la efortul comun Terrian#Merseian de
cercetare a acestei planete (v. nota 27), av�nd �n vedere cuno?tin?ele sale
speciale care ar fi putut ajuta la str�ngerea datelor militare folositoare. Pe c�nd
se afla acolo, a cultivat prietenia unui t�n?r ofi?er Merseian. Intimitatea l#a f?
cut pe acesta s?#l introduc? la diverse petreceri deocheate; indiferent ce metod? a
folosit, l#a f?cut s? vorbeasc? f?r? rezerve, observ�nd un membru al unei rase nou
venite �n grupul Merseian, Flandry �ntreb? ce soi de sophont ar putea fi acela.
Ofi?erul, destul de cherchelit atunci, spuse numele unei plante, Chereion, apoi
continu? s? bomb?ne despre o ras? de#o incredibil? vechime, av�nd puteri pe care
guvernul s?u le p?streaz? secrete: o specie care, se pare, a ridicat odat? o
civiliza?ie extrem de elevat? ?i care, spunea ofi?erul suspectat, ar putea acum
nutri ambi?ii acolo unde propriul s?u popor e numai un mijloc c?tre un sf�r?it.
Flandry pretinde c? ofi?erul ar fi putut spune mai mult; dar dintr#odat? rangul
Merseian prezent a spulberat ocazia ?i a plecat cu tot personalul. Flandry ar fi
urm?rit mai departe problema dar nu i#a mai v?zut niciodat? pe informatorul s?u ori
pe Chereionit. El a men?ionat aceast? povestire �n raport, dar Departamentul
Regional de Date nu a considerat#o dec�t un zvon ?i astfel n#a �naintat#o b?ncilor
de �nmagazinare central?.
"Cele mai sus men?ionate sunt expuse numai �n interesul completitudinii,
nicidecum pentru senza?ionalul lor. Se recomand? depunerea oric?ror eforturi pentru
�nchiderea fiin?ei Aycharaych, �ntruc�t orice subven?ie se acord? mai degrab?
pentru programe c?rora li s#a dat o prioritate mai mare dec�t pentru eventuala
prezen?? a unui detectiv str?in care ar ac?iona de unul singur. Dac? aceast? opera?
iune ar fi �ncununat? de succes, trebuie anun?at? HQNI."
Desai privi �n �ntunecime. Dar exist? men?ionarea Jean#Baptiste �n dosarul de
la Llynathawr, g�ndi el. Un lucru destul de simplu pentru un func?ionar �n solda
Merseienilor s? strecoare date false... probabil �n timpul haosului din r?zboiul
civil... Uldwyr, diavole verde, ce ai de g�nd tu, sau ai t?i, pentru planeta mea?

Valea Flone e, pentru cei mai mul?i, un ?inut mai prietenos, mai blajin dec�t
marginea Ilionului. �ndrept�ndu#se c?tre marele curent prin diverse c?i, Drumul Sf?
r�mat nu mai necesita disciplina din de?ert. Exuberan?a ce se stinsese �n energiile
sleite acum ren??tea.
�ntr#o noapte bl�nd?, Alaiul poposi pe o p??une apar?in�nd unei familii de
fermieri cu care fusese f?cut? o �n?elegere �n urm? cu multe genera?ii. Nu exista
vreo interdic?ie; lemn pentru foc era din bel?ug; serbarea ?inu p�n? t�rziu. Dar
mai devreme, c�nd Fraina dansase pentru ei, ea se duse unde era a?ezat Ivar ?i#i
murmurase: "Vrei s? ne plimb?m? M? �ntorc �ndat? ce#mi schimb straiele"
Lui Ivar s�ngele �i pulsa clocotitor. C�nd putu s? aud? iar, se �ntoarse la
convorbirea pe care tocmai o asculta c�nd �i vorbise Fraina; cuvintele p?reau acum
f?r? importan?? ?i scop � ca b�z�itul unui stup de albine.
"Da, am mai c?l?torit, pentru scurt? vreme, cu �nc? alte dou? grupuri nomade,
tocmai rostea Erannath, "Stelele negre la nord de Nova Roma, l�ng? R�ul Iulia ?i
Oamenii Ciuda?i �n regiunea Fortului Smintelii. Diferen?ele de obiceiuri sunt
interesante dar eu socotesc c? toate v�rtejurile dintr#o balt? sunt provocate de un
singur v�nt."
Regele Samlo, ?ez�nd pe fotoliul s?u, singurul pus afar?, se tr?gea de barb?.
"Ar trebui s?#i vizitezi ?i pe P?rin?ii Magicieni, cei la care am ucenicit eu",
spuse el. "?i Minuna?ii care pun pe femei s? fie conduc?toare ale c?ru?elor. Dar
sunt undeva dincolo de Tiberia, de#a lungul M?rii Antonine, a?a c? nu#i mai ?tiu
nici eu."
"Poate m? voi duce s? v?d", r?spunse Erannath, "de?i sunt sigur c? voi
descoperi acela?i model de baz?".
"Ciudat", spuse fermierul. "Voi, xeno � nu vreau s? te jignesc dar am avut c�?
iva afurisi?i de marinari non#umani pe vas, �n timpul r?zboiului de independen?? �
v? �nv�rti?i �n jurul planetei noastre mai mult ca mine ori ca ace?ti hoinari de
meserie."
Venise s? se al?ture petrecerii cu fiii s?i mai r?s?ri?i. Cei mici ?i femeile
st?teau �n spate. Distrac?ia amenin?a nu doar s? devin? licen?ioas?, dar erau de a?
teptat ?i �nc?ier?ri. Fascinat de Erannath, fermierul se apropiase de rege, de
Padro � Domnul drumului, de v?duva Mara#Hoinara ?i �nc? al?i c�?iva, convers�nd pe
marginea cercului. Erau to?i oameni mai �n v�rst?, mai �mpu?ina?i la trup, cu
s�ngele mai potolit, atmosfera �nfierb�ntat? �i atingea prea pu?in.
Ce fac eu aici? se �ntreba Ivar. �ntr#o explozie de bucurie: O a?tept pe
Fraina, asta fac... Mai devreme, consideram c? e mai prudent s? nu m? prea amestec.
Ei bine, haos, fii preg?tit!
Focul p�lp�ia ?i trosnea �n mijloc. Ori de c�te ori o crac? p�r�ia, irupea
sc�ntei galbene ?i ro?ii. Lumina se rev?rsa peste cei dimprejur, d�nd la iveal?
ochi, din?i, cercei, br???ri, buc??i de strai pestri?, �nv?luind iar totul ?i ar?
t�nd altceva mai departe: un joc cu zaruri, un b?iat ?i#o fat? deja furi?�ndu#se
ad�nc �n f�nea??. �n jurul v�lv?t?ii perechi �ncepuser? un dans ca o hor?, trop?ind
la muzica unui chitarist ?chiop, a unui tobo?ar coco?at ?i a unui orb care c�ntau
�ntr#o limb? Haisun zgomotoas?. Mirosea a fum ?i a omenesc.
Sc�nteierea poposi ?i pe penajul lui Erannath; ochii devenir? aur topit ?i
creasta o coroan?. Cu accentul s?u �ndep?rtat cuv�ntarea sa nu suna preten?ios:
"Cei din afar? cerceteaz? mai profund, p�n? departe, altfel dec�t locuitorii,
fermier Vasiliev, ?i, deci, v?d mai multe. Oamenii au tendin?a de#a fi
superficiali, suficien?i."
"N#a? zice", se �mpotrivi Samlo. "pentru tine nu conteaz? pu?inele lucruri
care sunt importante pentru noi?
Tu ai aripi, noi nu avem; noi avem picioare zdravene, tu nu. Lucrul acesta nu
ne permite s? fim destul de asem?n?tori, �ntr#o oarecare m?sur?? Cum po?i afirma c?
Alaiurile sunt toate la fel?"
"Nici n#am spus a?a, Rege", replic? Erannath. "Am spus doar c? am observat
factori extrem de comuni �n profunzime. Poate sunte?i orbit de ceea ce numi?i
micile diferen?e care au importan??. Poate acestea conteaz?, mai mult dec�t s#ar
cuveni pentru voi."
Ivar r�se ?i interveni: "problema e, dac? nu vedem p?durea din cauza pomilor
sau nu vedem copacii din cauza codrului."
Apoi Fraina se �ntoarse ?i Ivar s?ri �n picioare deodat?. Fata se schimbase
�ntr#o rochie lucitoare, jerpelit? de vechime dar astfel croit? �nc�t era cu mult
prea pu?in mai decent? dec�t costumul de dansatoare. Pe urm?, de#a lungul unei
cascade de p?r negru alb?strui st?tea un anim?lu?#mascot? �nf??urat �n mantia ei
p�n? la capul de aghiu??.
"Mergem?" rosti vocea ei dulce.
M#m#mai �ntrebi?" Ivar se aplec? �n fa?a regelui, �n manier? nordic?. "M? vei
scuza, domnule?"
Samlo aprob?. Un z�mbet plumburiu �i str�mb? gura.
Pe c�nd se ridica ?i se �ndrepta, Ivar avu dintr#odat? con?tiin?a formidabilei
concentr?ri a lui Erannath. Nu trebuia s? fii Ythrian pentru a deslu?i du?m?nia �n
penele ridicate b�rzoi ?i privirea suspicioas?, b?nuitoare. �i urm?ri ochii aurii ?
i �nt�lni ro?ia triplet? a ochilor anim?lu?ului#mascot?. Mica lighioan? se ghemui,
se zb�rli ?i chi??i nelini?tit.
"Ce e, iubitule?" �ncerc? Fraina s?#?i lini?teasc? preferatul.
Ivar �?i reaminti c? Erannath refuzase ospitalitatea oric?rei c?ru?e ?i#?i
petrecea tot timpul afar?, chiar ?i nop?ile cele mai aspre, c�nd era silit s?#?i
mi?te u?or aripile p�n? ?i#n somn, pentru a#?i men?ine ridicat metabolismul astfel
�nc�t s? nu �nghe?e de moarte. �ntr#o sclipire de b?nuial? Primul N?scut �l
�ntreb?: "Nu#?i plac mascotele?"
"Nu", spuse Ythrianul.
Dup? un moment. "Am dat de#a?a ceva ?i#n alte p?r?i. �n Planha �i numim
liayalre. Avortoni."
Fraina se bosumfl?: Oh! L#ani luat pe bietul Tais s? inspire o gur? de aer
curat. Hai, Rolf!"
�?i strecur? bra?ul pe sub cel al lui Ivar. Acesta uitase c? nici el nu prea
agrea animalul#mascot?.
Erannath �l urm?ri cu privirea p�n? �l pierdu din vedere.
Sub ro?ile vehiculelor, lunca se �ntindea vast?, trava �n zori era prim?v?
ratec? ?i m?t?soas? pentru mers, de un argintiu �ntunecat. Copacii se ridicau de
jur#�mprejur, �nc�lceal? de pini, masivitate a hamerilor, cupole din ramuri de
delphi. Ambele lune spoiau �n alb crengile; dintre umbre, cele f?cute de Creusa se
ridicau ca un semi#disc �ndreptat spre est. Stelele se �nghesuiau pe catifeaua
�ntunecat? a cerului. Calea lactee era o cascad? de ghea??.
Muzica se stingea treptat �n spatele lor p�n? ce r?maser? singuri, doar cu
trilul anim?lu?ului. Ivar era f?r? grai, mul?umit de miracolul c? ea exist?.
Fraina spuse �n cele din urm?, �nceti?or, privind �n jur: "Rolf, aici trebuie
s? fie Marii �nainta?i. Altfel aceast? mare bucurie nu s#ar fi putut �nt�mpla."
"Marii �nainta?i? Sau Dumnezeu? P?i..." Nu se potrive?te draga mea. Pentru noi
e frumos pentru c? anumite soiuri de maimu?e s#au adaptat la o anume clim?, cu
mult? vreme �n urm?, pe Terra. De?i sim?im un subtil farmec al de?ertului, putem
pretinde c? e la fel de cuprinz?tor, de total ca acela al lui Erannath? ... ?i asta
nu �nseamn? oare c? Creatorul a f?cut diverse moduri de frumuse?e? E deprimant s?
crezi numai �n �nt�mplare, accident.
"D?#o �ncolo de filozofie", zise el. Apoi, chipurile, nep?s?tor: "A? putea
petrece mult timp al?turi de tine."
Fraina#?i �ncol?ci un bra? �mprejurul taliei lui. Ivar �l sim?i de foc. Sunt
�ndr?gostit, ?tiu el prinse tunetele inimii. Cum n#am mai fost vreodat?. Tania.."
Fata suspin?. "Aye#ah. C�t? vreme ne#a r?mas?"
"Totdeauna?"
"Nu. Nu po?i r?m�ne �n Alai. Nici o dat? nu s#a �nt�mplat."
"De ce n#a? putea?"
"Pentru c? voi, sedentarii � �mi pare r?u, tu e?ti prea bun pentru cuv�ntul ?
sta, tu e?ti un c?l?tor � voi, oamenii care ave?i case plantate, construite �n p?
m�nt, sunte?i � nu slabi � dar nu ave?i genul nostru de rezisten??, asprime".
Pe care secole de moarte au dezvoltat#o, au sporit#o.
Cum? Eu? M�ndria izbucni �ntr#un val de m�nie care, ?tia, undeva ad�nc �n
minte, era nebuneasc?. "Ei, ascult?, am supravie?uit travers?rii Mohor�tului tot
at�t de bine ca oricare, nu? Sunt mai viguros ?i mai puternic dec�t oricine; poate
nu a?a v�nos, a?a uite, dar, la naiba, dac? trebuie s? r?bd?m de sete, de foame, s?
�nfrunt?m uragane, orice, voi izbuti!"
Ea se str�nse mai aproape. "?i mai e?ti ?i foarte de?tept, Rolf, ?tii multe
lucruri din c?r?i � ?i �n plus grozav de �ndem�natic, dibaci, ceea ce nou? ne
lipse?te. Totu?i, trebuie s? pleci. Poate fiindc? e?ti prea bun pentru noi. Ce#am
putea s?#?i d?m noi, pentru restul vie?ii tale?
Pe tine, r?spunse s�ngele s?u puls�nd. ?i, libertatea de#a fi eu �nsumi.
Renun?? la afurisitele#?i �ndatoriri. Ivar Frederiksen. N#ai cerut s? te na?ti
pentru a le �ndeplini. Opre?te#te s? mai g�nde?ti c? aceste lumini de deasupra
capului sunt puncte politice ?i las?#le s? fie, din nou, doar stele.
"Eu, eu, eu nu cred c? a? obosi vreodat? s? c?l?toresc dac? e?ti al?turi de
mine", b�lb�i el. "?i, ei, pot s?#mi t�r�i propria greutate, s? dau astfel, cine ?
tie, Drumului Sf?r�mat, ceva cu adev?rat, de valoare..."
"P�n? ce e?ti dobor�t, �njunghiat. Rolf, dragule, e?ti un ne?tiutor. �n
ad�ncul t?u, crezi c? oamenii, cei mai mul?i dintre ei, sunt cinsti?i ?i nu devin
violen?i f?r? motiv. Nu e adev?rat. �n orice caz, nu �n Alaiuri. Cum �?i po?i deci,
schimba fondul, Rolf?"
"Ai putea tu s? m? aju?i?"
"Oh, de#a? putea!" O fr�ntur? din lumina lunii f?cu s? str?luceasc? o lacrim?.
Dintr#o dat? Fraina �?i scutur? capul ?i �n?epeni �n loc: "Bine, dac? nu
altceva, atunci m?car te pot proteja, t?inui de primul ?i cel mai r?u dintre
pericole Rolf."
"Ce vrei s? spui?"
Obi?nuit de#acum cu frecventele schimb?ri de dispozi?ie, era con?tient de
privirile, atingerea ?i parfumul ei. �nc? se mai plimbau. Mascota vie de pe um?r
�nf??urat? �n mantie era, practic, ascuns? vederii.
"Ai o sum? bunicic? de sun?tori cu tine, a?a#i?"
El aprob?. Acum banii erau bilete, creditele Imperiale la fel ca ?i balan?a
aeneazic?, date �ntr#un ghemotoc de Sergentul Astaff, �nainte de a p?r?si casa
V�ntului. ("�n toate economiile mele, Prim N?scutule. Nici o problem?. O s? mi#i
dai �napoi dac? tr?ie?ti, iar dac? nu scapi viu atunci ce mai conteaz??" Ce �ndep?
rtat ?i ireal p?rea totul!). Tineranii nu aveau un concept special de proprietate,
intimitate. (Am �nv??at s? �n?eleg asta, nu#i a?a? Intimitatea, secretul sunt �n
mintea mea. Ce conteaz? dac? Dulcy scotoce?te neglijent prin buzunarele mele, dac?
ea, Mikkal ?i eu ne �mbr?c?m ?i ne dezbr?c?m f?r? jen? �n locuin?a lor pe ro?i,
dac? ei fac dragoste, f?r? s? le pese, pe patul de dedesubtul meu?)
Acestea erau principiile cu care Rolf Marinarul se deprinsese. Nimeni nu fura
de la altul �n Alai. Vinovatul nu s#ar fi putut ascunde ?i pedeapsa era exilul.
Dup? practica ?terpelirii, pagubele erau �napoiate. El refuzase s? joace jocuri de
noroc, c?r?i, acestea fiind considerate un mod legal, totu?i, de#a "cur??a" un
tovar??.
"Cur�nd vom ajunge la r�u", spuse Fraina. "Vom merge de#a lungul lui, din ora?
�n ora? at�t c�t se �ntind p?m�nturile noastre. O s? fie petreceri la fiecare
oprire. �nfierb�ntate, ?tii doar cum sunt prin taberele tinerane. Problema e c? de
data asta suntem pu?i pe g?bjeal?. Inamicii � oare "inamicii" este cuv�ntul
potrivit? sunt zanzii. Nu le dorim r?ul locuitorilor zanzi, dar punem m�na pe tot
ce putem. �n momentele astea se poate uita c? tu nu e?ti unul de#al nostru. Adesea
ne cert?m chiar ?i �ntre noi."
De ce? �i trecu prin cap lui Ivar. Admit c? aceast? societate nu are aceea?i
idee ca mine despre proprietate sau contract. Totu?i, g?sindu#se printre venetici,
nomazii n#ar trebui s? fie mai vigilen?i dec�t de obicei, mai uni?i ?i mai
armoniza?i? Dar nu, �mi amintesc de la vizitele Fr??iei f?cute �n Casa V�ntului,
excitarea �i afecta ?i pe ei totdeauna, p�n? ajungeau la un t?r?boi unii �ntre al?
ii ca ?i cu Oamenii Locului.
Ivar pierdu ?irul g�ndurilor. Se opriser? l�ng? un delphi acoperit de raze
argintii. Sclipeau stelele, str?luceau lunele ?i Fraina �i ?inea ambele m�ini.
"Las?#m? s?#?i p?strez eu banii, Rolf", se oferi ea. ?tiu s?#i t?inuiesc. Dup?
aceea..."
"Va fi un dup? aceea!"
"Trebuie s? fie", pl�nse ea ?i se lipi str�ns de el.
El l?s? totul ca s#o sus?in?. Cur�nd p?trunser? �n pe?tera pictat? de lun? a
delphiului. Mascota vie r?mase afar?, a?tept�nd.

Acel care fusese Jaan Pantofarul p�n? ce Caruith s#a re�ntors dup? ?ase
milioane de rotiri ale lumii �mprejurul soarelui, privi de pe o protuberant? a
turnului peste mul?imea care umplea pia?a. De pe l�ng? Marea Orcus oamenii se
�nghesuiau �ncoace pentru Radmas. Pe Muntele Cronos erau mai mul?i �n acest an
dec�t �?i putea aminti cineva sau era consemnat �n vreo cronic?. Ei ?tiau c?
M�ntuitorul a sosit ?i le va predica.
F?cur? o negur?, o umbr? alb?strie sub zidul unde el st?tu: un chip, un cap de
lance, un burnuz, un coif, alese de prin �ntunericul care �nc? se �nv?lurea printre
case ?i c?r?ri. Virgil de#abia se ridicase peste ape ?i Arena �mpiedica vederea
astfel �nc�t o fantom? sidefie �ncepu s? se materializeze �n marea ruin?. C�teva
stele totu?i se mai aflau pe cer. Aerul inspirat t?ia ca lama. Eliberat, p?rea c?
abure?te. Nesf�r?it, continuu, zgomotul cascadelor r?zb?tea de sub t?cere.
� Du#te, spuse Caruith.
Corpurile lor ridicar? bra?ele. Amplificate, vocile se auzeau puternic peste
larm?.
"Oameni, v? aduc ve?ti aspre.
"A?tepta?i salvarea mai �nt�i din gheara tiranilor, iar apoi, de fapt cel mai
important, din cea a mor?ii � fiind �n �ntregime numai fiin?e umane. A?tepta?i
transcenden?a.
"Uita?i#v? sus, atunci, la acele stele. Aminti?i#v? ce sunt: nu doar numere
�ntr#un catalog, nu mingii de gaz arz�nd, ci realit??i a?a cum sunte?i voi sau cum
sunt ?i eu. Noi nu suntem eterni ?i nici ele; dar se afl? mai aproape de ve?
nicie#dec�t noi. Lumina celei mai �ndep?rtate stele pe care o vedem s#a �ncruci?at
cu un eon pentru a ajunge la noi. ?i cuv�ntul ce#l poart? e c? �nt�i str?luce?te
deasupra celor care s#au dus mai �nainte.
 "Se vor re�ntoarce. Eu, adic? cel �n care vie?uie?te mintea lui Caruith,
promit, f?g?duiesc aceasta, dac? vom face ca lumea noastr? s? fie vrednic? de a#i
primi.
"Totu?i asta nu se va petrece repede sau cu u?urin??. Drumul �naintea noastr?
este greu, pr?p?stios, pres?rat cu cioburi ascu?ite. S�ngele va �nsemna urmele
noastre ?i#n spate vor z?cea tigvele celor c?zu?i pe drum. Ca unul care a vorbit pe
Mama Terra cu mult dup? Caruith, dar ?i mult �nainte de Haan, v? aduc nu pacea ci
sabia."

BOSEVILLE era unul dintre or??elele tipice de#a lungul R�ului Flone, �ntre
Nova Roma ?i Mun?ii Cimmerieni. Un p�lc de case amplasate cu acurate?e, o gr?mad?
�ngrijit proiectat? de cl?diri masive, din piatr? dar colorate vesel, se �ntindeau
pe malul drept, cam pe o distan?? de doi kilometri de#a lungul apei p�n? la ultimul
bac, p??uni ?i gr?mezi de cherestea. �n spate, �n direc?ia vest, str?b?teau canale
printre recolte. Spre deosebire de spa?iosul dar sterpul ?inut aflat de#a lungul
Coastei Iliane, acesta era �ngust, dar �n acela?i timp destul de bogat ca mai mul?i
fermieri s? poat? s?l??lui �ntr#o comunitate. Pe l�ng? agricultur?, Boseville
supravie?uia pe spezele micii industrii ?i manufacturilor. Cea mai mare parte a
comer?ului s?u cu lumea exterioar? era �nlesnit? de Kuang Shihi � Oamenii R�ului. O
piatr? comemorativ? a?ezat? �n pia?a mare amintea de ap?r?torii din vremea
Necazurilor. De atunci nimic mai important nu mai tulburase a?ezarea, cu excep?ia
r?zmeri?ei ?i a for?ei de ocupa?ie care nu prea se f?cea sim?it?.
Va mai dura mult �n acest fel? Din ce �n ce, Ivar se minuna.
�l �nso?ise pe Erannath �n ora? �n timp ce Tineranii �?i a?ezau tab?ra. Ne?
ansa de a fi recunoscut era neglijabil? � doar dac? nu cumva Terrienii publicaser?
vreun afi?. Dar el era sigur c? n#o f?cuser?. Judec�nd dup? ?tirile pe care le urm?
rise c�nd Regele Samlo ceruse ca singurul emi??tor al Alaiului s? fie adus ?i pus
�n func?iune � un exemplar de calitate, de?i nomazii nu d?deau prea mult pe urm?
rirea pasiv? a unor evenimente � afacerea din S?lb?ticie se domolise p�n? la
stingere. Bine�n?eles, Comisarul Desai nu dorea s? dea idei ?i altora sau s? creeze
o figur? de erou din Primul N?scut al Ilionului.
Oricum, oricine l#ar fi identificat era pu?in probabil s? anun?e cea mai
apropiat? garnizoan?.
Erannath dorea s? exploreze cultura Nordului. Ar fi fost folositor s? aib? de
companie un membru al acestei comunit??i, chiar dac? dintr#o lume diferit?. Cum era
de prea pu?in ajutor la preg?tirea spectacolelor, Ivar se oferi s?#l �nso?easc?.
Ythrianul merita a fi cultivat, era interesant ?i �n felul s?u t?cut, atr?g?tor. �n
plus, Ivar descoperi surprins c?, dup? zgomotoasa caravan?, era plin de dor dup?
propriul popor, nostalgic chiar.
Sau a?a g�ndea. Atunci, pe c�nd se plimba pe pavajul de l�ng? ziduri �ncepu s?
simt? c? se sufoc?. C�t de rar r�deau cu adev?rat ace?ti oameni! Ce ?leamp?t se
�mbr?cau! ?i unde erau fala, fudulia masculin?, unde patima, pasiunea feminin?? Se
�ntreba cum oare ace?ti locuitori avuseser? vreo dorin?? de#a z?misli copiii pe
Care#i v?zuse. P?i, cum, asta#i bun?, trebuiau s?#?i verse veselia din cana de bere
cu capac!
Nu c? berea n#ar fi fost bun?. O �nghi?i lacom. Erannath o sorbea �nceti?or.
St?tea �ntr#o c�rcium? aflat? �n fa?a apei, lambrisat? cu lemn, cu c?priori,
grinzile nefinisate, �ntunecoas? ?i afumat?. Ferestrele d?deau spre doc. Un vas,
care nu#?i desc?rca marfa aici ?i acceptase s? preia ?i obiecte depuse �n consigna?
ie pentru mai departe, �n aval, era echipat, preg?tit de plecare.
"N#ar vrea echipajul acela s? r?m�n? la petrecerea noastr??" �ntreb? Ivar.
Un b?rbat solid, b?rbos, printre cei pe care exotica prezen?? a lui Erannath
�i atr?sese la mas?, puf?i din pip? �nainte de#a r?spunde �nceti?or: "Nu, nu �mi
amintesc ca oamenii R�ului s? mearg? vreodat? la asemenea chefuri. Parc? ar, m#m#m,
evita Tinerani. De?i poate nu#i o idee rea".
 "De ce"? se mir? Ivar. Sunt oare non#umani, de nu le pas?, nu#i mi?c? dansul
Frainei sau arta lamelor t?ioase ale lui Mikkal sau...
"Totdeauna la ei se isc? buclucuri. Am remarcat, fiule, c? ai spus petrecerea
noastr?. Ai grij?. Poart? ghinion, aduce nenorocire s? �ncerci s? fii altcineva
dec�t ai fost destinat a fi."
"�mi dirijez singur via?a personal?, nu te sup?ra".
Or??eanul ridic? din umeri: "Scuz?#m?".
"Dac? nomazii sunt o for?? sup?r?toare", �ntreb? Erannath, "de ce le permite?i
s? treac? pe teritoriul vostru?"
"Totdeauna au f?cut#o", zise cel mai b?tr�n dintre cei de fa??. "?i tradi?ia
d? drepturi. Inclusiv dreptul de a#?i c�?tiga par?ial existen?a � prin petreceri,
m?rfuri ieftine, slujbe stranii, ?i, da, �nv??area pruden?ei prin jefuirea
prostimii".
"�n plus", ad?ug? un t�n?r, "ei aduc mult? culoare, agita?ie, o tent? de
primejdie din c�nd �n c�nd. N#am tr?i at�t de lini?ti?i dac? Drumul Sf?r�mat nu ni
i#ar aduce peste noapte, de dou? ori pe an".
F?lcile b?rbosului se �ncle?tar? puternic pe coada lulelei �nainte ca el s?
bomb?ne: "Suntem capabili �n cur�nd s? dep??im pericole mai mari, Jim".
Ivar �n?epeni, deveni rigid. O furnic?tur? �l str?b?tu. "Ce vrei s? spui, dac?
#mi permi?i s? �ntreb?"
Cineva din mul?ime �i r?spunse: "Mai mult sau mai pu?in!"
Dar un alt client, u?or ame?it de b?utur?, vorbi mai departe: "Zvonuri doar. ?
i totu?i, ceva s#a trezit �n susul ?i josul r�ului, se vorbe?te despre unul,
departe, �n sud, care#a promis c? Str?bunii, Cei Mai V�rstnici, se vor re�ntoarce ?
i ne vor elibera de sub Imperiu. Poate c? este doar un vis, o iluzie, desigur. Dar,
fi#r#ar s? fie, seam?n? a ceva adev?rat, cumva. Aeneas este deosebit. Nu prea i#am
dat aten?ie planetei Dido, �nainte; totu?i, �n ultima vreme am �nceput s? m?
g�ndesc din ce �n ce mai mult la ceea ce filozofii no?tri au �nv??at de acolo. M#am
a?ezat sub Luceaf?r ?i am �ncercat s? meditez de unul singur la Unicitate ?i, m#a
ajutat. S? l?s?m slujba?ii Imperiali s? ne reduc? iar la condi?ia de robi c�nd noi
abia putem spune c? am ie?it?"
B?rbosul se �ncrunt?. "Asta#i tr?nc?neal?, Bob. Eu �mi p?strez credin?a �n
Dumnezeu". Adres�ndu#se lui Ivar: "Fie voia Domnului. Niciodat? n#am considerat ?i
nici acum nu cred c? Imperiul e ceva foarte r?u. Dar moralice?te a putrezit ?i,
poate, noi suntem instrumentele pe care Dumnezeu le#a ales pentru a#l purifica.
Dup? o pauz?: "Dac? e adev?rat, avem nevoie de ajutor din afar?. Probabil El ne
preg?te?te ?i asta." Toate privirile se concentrar? asupra lui Erannath. "Eu sunt
doar un locuitor din vale ?i nu ?tiu nimic," ispr?vi vorbitorul, "�n afar? de
faptul c? nelini?tea e sporit? ca ?i speran?a eliber?rii".
�n prip?, cel mai b?tr�n schimb? subiectul discu?iei.
Noaptea se rostogolise peste ei c�nd Prim N?scutul ?i Ythrianul s#au �ntors �n
tab?r?. Dup? ce au p?r?sit ora?ul, stelele d?deau o c?l?uzire t?ioas?, ascu?it? ca
iarna, pa?ilor lor. Altfel, aerul era pl?cut, c?ldu?, plin de miresmele diverselor
culturi. Pietri?ul scr�?nea sub c?lc?tura celor lega?i de acela?i drum. Vocile
avur? tendin?a de a se �ntrerupe c�nd un vorbitor z?ri creatura non#uman?, dar
obiceiurile nu permiteau alunecarea �ntr#o conversa?ie serioas?. L?mpile de pe
st�lpi str?luceau peste c?ru?ele �mpr??tiate printre corturi. Zgomotul violent al
muzicii se amplifica.
"Ceea ce caut s? �n?eleg", zise Erannath, "este acest resentiment aeneid
�mpotriva Imperiului. ?i rasa mea ar suporta cu mare greutate o astfel de
suzeranitate, dar din punct de vedere uman, ea a fost, �n ansamblu profitabil? ?i
nu a �nsemnat doar o adi?ionare � ne�nsemnat? � a taxelor ?i cesionarea c?tre
�nafar?, sau �n?untru, a afacerilor. �n schimbul acestor, s? le spunem, servitu?i,
a?i c?p?tat protec?ie, libertatea comer?ului, nenum?rate contacte extraplanetare.
Adev?rat?"
"Poate, c�ndva". r?spunse Ivar. Berea �i zb�rn�ia �n cap.
"Dar apoi l#au pus pe acel Snelund. ?i de#atunci, prea mul?i au murit �n r?
zboi, �n vreme ce func?ionarii Imperiali ne �nva?? cum s? schimb?m �nv???turile
str?bunilor no?tri."
 "Oare ultima guvernare a fost cu adev?rat chiar at�t de ap?s?toare pentru
Aeneas? mai mult, nu po?i interpreta situa?ia ca pe o gre?eal? f?cut? de Imperiu ?i
care a fost corectat??
A?a#i, a costat vie?i ?i avere s? for?ezi corectarea. Dar voi, poporul, a?i
ar?tat o asemenea trufie, m�ndrie de moarte, �nc�t autorit??ile se intimideaz? c?
v#au �mpins prea puternic. Simpla cooperare v#ar fi f?cut incapabili s? v? p?stra?i
toate institu?iile sau s? vi le reface?i".
"De unde ?tii?"
Erannath ignor? �ntrebarea. "A? putea �n?elege m�nia la �nceputul ocupa?iei",
zise el, "dar apoi se potolea, se domolea c�nd vice#regele Imperial s#a dovedit a
fi bl�nd. �n loc... p?rerea mea este c?, ini?ial, voi, Aeneizii, a?i acceptat
�nfr�ngerea cu o doz? de resemnare � dar de atunci visele voastre de re-beliune
s#au intensificat: lipsind speran?ele reale de independen??, le proiecta?i �n
imagina?ie. De ce?" "Consider c? eram n?uci?i ?i am �nceput s? ne �ns?n?to?im. ?i
poate c? aceste speran?e nu sunt �n totalitate zadarnice. Ivar se uit? la fiin?a
care se cl?tina al?turi de el at�t de st�ngaci, aproape dureros. Pana?ul scurt al
lui Erannath se apleca o dat? cu balansul ca de c�rje al aripilor; umbrele de#a
lungul terenului estompau lucirea ochilor ?i penelor. "Oricum, ce faci, m? pov??
uie?ti s? devin un blajin supus Imperial? E?ti Ythrian � din spe?a cea liber? a
v�n?torilor, cum se numesc ei � din puterea rival? care odat? ne#a privat de condi?
ia adev?rat?.
"Ce �ncercai tu s?#mi predici?"
"Nimic. A?a cum ?i#am explicat �nainte, sunt xenolog specializat �n
antropologie, aflat aici ca s? str�ng date despre neamurile voastre. C?l?toresc
neoficial, hyai, ilegal, pentru a fi liber de orice constr�ngere. Mai mult dec�t
at�t ar fi nechibzuit s?#?i spun, mai ales c? tu nu ai considerat potrivit s?#?i
dest?inui propriile probleme. Pun �ntreb?ri doar spre a ob?ine r?spunsuri care m#ar
putea ajuta s? trasez atitudini aeneazice. Suficient."
C�nd un Ythrian a terminat convorbirea cu acest cuv�nt, atunci ea e definitiv
�ncheiat?. Ivar se g�ndi: Ei, cum s? nu pretind? c? e inofensiv? �l va c?uta, c?ci
va fi deportat dac? se �nt�mpl? ca Imperialii s?#l captureze... Da, probabil, asta
e. Dar dac? a? reu?i s?#l conving, s?#l fac s? vorbeasc? alor s?i cum ne#am luptat
noi an dup? an pentru libertatea noastr?, dac? ne#ar da ceva ajutor... poate ar
face#o!
V�lv?taia din el se amesteca �ntr#o mare str?lucire, aceea de#a fi aproape de
tab?r?, aproape, �napoi, la Fraina.

?i apoi...
P?trunser? �ntr#o mul?ime �nv�rtindu#se �ntre curcubeele decolorate ale p�nzei
de cort. L?mpile de deasupra eclipsau stelele. Peste cortul din mijloc, un cilindru
din ochiuri de sticl? colorat? verde, albastr?, purpurie � sclipea ame?itor peste
corturile ?i fe?ele dimprejur. Un v�nz?tor ambulant �?i prosl?vea m?rfurile, un ?
mecher � jocurile de noroc, un buc?tar � g?lu?tele condimentate ale c?ror miros de
pr?jeal? umplea n?rile tuturor. Pe o scen?, trei fete dansau ?i, de?i spectacolul
pe care �l ofereau era gratuit �n jurul picioarelor lor care s?ltau sclipeau �n
arcuri vii mici monezi. Dedesubt, muzican?ii infirmi c�ntau o melodie care incita
vizitatorii la dans. Nu se vedea nici alcool nici vreun alt drog; totu?i sobrii
locuitori ai ??rmurilor R�ului se amestecau cu Tineranii �ntr#o camaraderie g?l?
gioas?, fermeca?i ca ni?te copii de un magician hoinar, strigau, se agitau ?i se
�nghesuiau. Coco?ate ici ?i colo pe vagoane, mascotele Drumului Sf?r�mat urm?reau
ce se petrece.
T?l?zui �n Ivar: Oamenii mei! Bucuria mea!
?i ap?ru Fraina, abia �nve?m�ntat?, ag??at? la g�tul unui localnic de v�rst?
mijlocie, a c?rui vestimenta?ie v?dea bun?stare.
Acesta ar?ta ame?it de dorin??.
Ivar se opri. Al?turi de el, pe nea?teptate, Erannath se a?ez? pe m�ini spre
a#?i elibera aripile.
"Ce se petrece?" url? Ivar prin zarv?. Ca un dang?t de clopot �n interiorul s?
u, �n?elese situa?ia: Mai des dec�t s#ar crede, oric�nd au ocazia, femeile nomade
fac acest lucru.
Dar nu Fraina! Ne iubim!
Ea se unduia �n mers. Lumina scotea �n eviden?? p?rul negru#alb?strui, pielea
ro?iatic?, ochii mari pleca?i �n jos, din?ii printre buzele �ntredeschise. Un miros
de mosc, al feminit??ii, se r?sp�ndea dinspre Fraina.
"Las?#mi fata!" strig? Ivar.
Tr�nti un om �n saltul lui. Al?ii vociferar? m�nio?i pe c�nd Ivar se arunc?
�nainte. Cu?itul s?u ie?i la iveal?. Condus? cu putere ?i m?iestrie, acea lam? grea
putea reteza o m�n? din �ncheietur? sau, printre coaste, s? p?trund? �n inim?.
Or??eanul v?zu. Era un b?rbat solid, obi?nuit s? comande, se ?inea ?eap?n.
Ne�narmat fiind, se ghemui �ntr#o pozi?ie defensiv?, amintit? din zilele
antrenamentului s?u militar.
"D?#te la o parte, minte de zgur?!" �i ordon? Fraina lui Ivar.
"Nu, t�r�tur?!" ?i o zv�rli deoparte. Ea se reechilibra repede ?i nu c?zu.
�nv�rtindu#se, el realiz? �n timp util c? �ntr#adev?r n#ar trebui s?#l ucid? pe
acel ??r?noi, c? ea a fost cea care l#a ispitit... M�na goal? a lui Ivar se str�nse
pumn. �l lovi la gur?. Locuitorul#r�ului par? lovitura ?i strig?:
"Ajutor! Oamenii de ordine!" Acesta era cuv�ntul de alarm?. Micile or??ele nu
aveau poli?ie obi?nuit?; dar voluntarii f?ceau instruc?ie ?i patrulau �mpreun?, ?
in�nd seama de apelurile reciproce. Unghiile Frainei r�c�ir? s�nge pe obrazul lui
Ivar. "�ncepi t?r?boiul?" ?ip? ea s?lbatic ?i lans? o chemare �n Haisun.
Locuitorii de l�ng? r�u se str?duir? s? se grupeze �n timp ce oamenii din Alai
�ncercau s?#i disperseze. Se ridicau strig?te ?i sudalme. �nc?ier?rile �ncepur?.
Mikkal de la Acoperi?ul Ro?u alunec? prin gloat?, se �ndrept? spre b?t?lie.
Cing?toarea lui era plin? de pumnale. "Ilkrozny ya?" se r?sti el.
Fraina ar?t? �nspre Ivar care �i �mpingea escorta c?tre o c?ru??. "Vakhabo!" ?
i �n anglic: "Omoar?#mi acest c�ine! M#a lovit � pe mine, sora ta!"
Arma lui Mikkal porni. O lam? sclipi pe l�ng? urechea lui Ivar ?i se �nfipse
�ntr#un panou, unde zb�rn�i. "Opre?te#te unde te afli", spuse Tineranul. "Arunc?
custura. Sau e?ti mort".
Ivar se �ntoarse de la un inamic care nu mai conta. Sup?rarea, durerea �l sf�?
iau. "Dar �mi e?ti prieten", st?rui el.
Or??eanul �l lovi �n g�t, ?i-l pocni cu piciorul pe c�nd era tr�ntit la p?
m�nt. Fraina ciripi vesel?, ?op?i s?#l ia pe individ de cot, g�ngurind despre
curajul ?i �ndem�narea lui. Mikkal arunc? �n sus cu?it dup? cu?it, alc?tuind o
roat? din ele, strig�nd puternic ca un dang?t de clopot c�nd prinse aten?ia mul?
imii: Pace! Pace! Nu#l vrem pe acest str?in. �l izgonim. Inten?iona?i s?#l
�ncarcera?i? Perfect, sunte?i liberi. Noi, ceilal?i, haide?i s? ne continu?m
distrac?ia!"
Ivar s?ri �n picioare. Abia sim?ea durerile unde fusese lovit. Fraina, Drumul
Sf?r�mat, erau pierdute pentru el. Nu putea �n?elege mai mult dec�t ar fi priceput
dac? ar fi avut un atac de cord.
Dar r?m?sese o energie, o vioiciune de hoinar, de r?t?citor. El v?zu aproape
picioarele �nc?l?ate �n cizme ?i �n?elese c? sosise vremea s? fie capturat. �i
�ncol?i �n minte c? atunci imperialii ar putea afla u?or despre el.
Arma z?cea tr�ntit? jos. O apuc? ?i s?ri ?eap?n, drept. Un strig?t de r?zboi
�i sf�?ie g�tul: "�n l?turi din drumul meu!" r?cni ?i se n?pusti spre inelul uman.
Dac? ar fi fost nevoie, ?i#ar fi croit un drum cu for?a.
Aripile �n mi?care iscar? curen?i de aer, umbrir? l?mpile. Erannath era
deasupra.
?ase metri de aripi mi?c?toare acopereau mul?imea cu pene ?i g?l?gie. Lumina,
c�t? mai r?m?sese, str?lucea parc? arz�nd pe acele gheare, pe acei fulgi. De?i era
ne�narmat, oamenii se ferir? �n l?turi de ghearele cositoare, se �mpleticir? �n fa?
a acelor aripi osoase aduc?toare de nenorocire. "�ncoace, spre mine!" ?uier?
Erannath. "Spre mine, Rolf Marinarul! Raiharo!"
Ivar ?�?ni prin culoarul deschis pentru el, departe de corturi ?i vagoane
acoperite cu demoni zugr?vi?i, �n noapte. Forma acvilin? pluti deasupra, la joas?
�n?l?ime, pat? neagr? de#a curmezi?ul C?ii Lactee. "�ndreapt?#te spre sud" s�s�i �n
�ntuneric. "?ine#te pe l�ng? malul r�ului". Ythrianul se leg?na, se balansa, se
re�ntorcea pentru a doua oar?. "Voi zbura �n alt? parte, la vedere, pentru a
distrage aten?ia urm?ritorilor, m? debarasez iute de ei ?i te re�nt�lnesc". La cea
de#a treia cobor�re �n picaj: "Mai apoi voi merge la barca ce a plecat ?i voi
aranja s? ne duc? pe puntea unui vas. V�nturi bune s? te urm?reasc?". Se �nclin? ?i
disp?ru.
Corpul lui Ivar �nainta �n salturi peste c�mpuri. �n mintea lui st?ruia doar:
Fraina, Drumul Sf?r�mat. Pierdu?i pentru totdeauna! Atunci la ce s? mai tr?iesc?
Totu?i alerga, alerga.

XI

DUP? CE o barc?, tocmit? de Erannath, �l aduse la bordul vaporului Poarta de

jad, Ivar fu �ndrumat spre o cu?et?, unde c?zu �ntr#un somn b�ntuit de co?maruri.
Fu aproape bucuros c�nd o lovitur? de gong �l trezi, dup? c�teva ore.
Se afla singur �ntr#o cabin? pentru c?l?tori, strimt? dar pl?cut?. Podea din
lemn masiv, tavan vopsit �n alb, u?i batante l?cuite �n ro?u ?i negru � totul
extrem de curat. Lumina se strecura neclar? printr#o fereastr? cu rama metalic? ?i
c?dea pe un dulap ?i un vas de sp?lat. Trop?ieli ?i voci diferite f?ceau o vesel?
h?rm?laie, acoperind sunetul bronzului. Ivar nu cuno?tea acea limb?, rapid?,
muzical?.
Presupun c? ar trebui s? v?d ce este, se g�ndi el, undeva, �n nefericirea
pentru ceea ce pierduse. �i lu? aproape toat? puterea s? se �mbrace ?i s? ias? pe
u??.
Echipajul era r?sp�ndit peste tot, pretutindeni primprejur. Un t�n?r �l z?ri,
z�mbi ?i spuse: "Salut ?ie, binevenitule pasager", �n limba Anglic, dar �n c�ntatul
dialect al R�ului.
"Ce se �nt�mpl??" �ntreb? Ivar, �n mod mecanic.
"Spunem bun?#diminea?a soarelui. Prive?te, dar te rog stai lini?tit acolo unde
e?ti."
El se supuse. Frigul premerg?tor zorilor �i trezi o oarecare vioiciune ?i
observ? �mprejurimile cu o u?oar? cre?tere a interesului.
Cerul era �nc? plin de stele, dar spre est devenea pustiu. ??rmurile, la c�te
un kilometru distan?? de ambele laturi ale vasului, erau umbre alb?strii, joase, pe
c�nd apa clipocea cu luciri de piatr? ?lefuit?, �n afara locurilor unde se �nv�rtea
cea?a. Sus, deasupra, aripile unui vulch plan�nd prindeau primele lumini ale zilei.
C�nd gongul ?i echipajul t?cur?, o mare lini?te se reinstal?, abia tulburat? de
slaba pulsa?ie a motoarelor.
Vasul avea mai mult de 50 metri �n lungime ?i 20 �n l?rgime, coastele de lemn
cresc�nd �n �n?l?ime chiar de la mijloc, apoi la prora boant? ridic�ndu#se pe nea?
teptate �n dou? caturi, trei la pupa rotunjit?. Dou? voluminoase cabine de pe punte
consolidau mijlocul navei, acoperi?urile lor, cu fantezie se curbau bizar la
capete. La prora ?i la pupa, �n largul lor, st�lpi ag??a?i alc?tuiau estacade
pentru stocuri ?i mori?ti spre a ajuta �nc?rcarea cu energie a acumulatoarelor ce
propulsau vasul. Spre spate, un catarg pe care se puteau fixa trei vele p?trate.
Ivar �l z?ri pe Erannath coco?at pe cea mai �nalt? vergea. Probabil petrecuse
noaptea acolo, �n lipsa unei rame care i s#ar fi potrivit mai bine dec�t o cu?et?.
Un steag ro?u ?i auriu, de o neobi?nuit? m?rime, at�rna dup? un b??. La pror?,
imaginea uria?? a P?zitorului Norocului se �ncrunta la primejdiile ce ar sta �n
calea vasului; �n m�na st�ng? purta o sabie ?i �n cea dreapt? o floare de lotus.
Acolo se aflau un b?tr�n cu rob? ?i tichie �mpodobit? cu ciucure, iar al?turi
o femeie asem?n?tor �nve?m�ntat?, de?i descul??; l�ng? ei, un grup m�nuia gongul,
flautele, cimpoaiele ?i toba. Echipajul, �n genunchi �n afar? de copiii mici care
erau ?inu?i de mamele lor, ocupa puntea de dedesubt.
Pe m?sur? ce lumina se �nt?rea, t?cerea p?rea a se �nst?p�ni �nc? mai tare ?i
�nghe?ul de pe lucrurile sclipitoare sc�nteia ca stelele.
Atunci Virgil se ridic? de la est. Irizarea tremur? peste ap?. B?tr�nul ridic?
bra?ele ?i strig? o mic? psalmodie, oamenii r?spunser?, muzica izbucni zgomotos,
"to?i se �nveselir?, activitatea vasului re�ncepu.
Ivar �ntinse m�inile amor?ite spre c?ldura care �ncepea s? se degaje dinspre
cerul albastru �nchis, aburii se �mpr??tiau ?i el v?zu culturile �ntinz�ndu#se
verzi, o turm? de animale cu un c?l?re? �n frunte sau un vehicul pe drum � p?r�nd
toate juc?rii datorit? distan?ei. Mai aproape erau feluritele ambarca?ii secundare
ale vasului Poarta de Jad. Un remorcher butuc?nos tr?gea un ?lep supra�nc?rcat,
dou? traulere �?i azv�rleau n?voadele, iar �n c�teva caiace, fiecare �nso?it de un
osel, ni?te p?stori ?ineau o turm? de porci de riu.
Pentru aceia care nu erau de paz?, primul deziderat al zilei era, desigur, a
se cur??i. Unii se duser? �n spate, al?ii �?i smulser? hainele ?i plonjar? peste
bord s? zburde �n ap?. Veselia se auzea din ce �n ce mai puternic. Nu era ca voio?
ia tineran?. Asemenea glume pe care le auzea �n Anglic erau mai cur�nd amabile,
blajine dec�t ustur?toare, r�sul mai mult un clonc?nit �n?bu?it dec�t un hohot
strident. Oricine trecea pe l�ng? Ivar se oprea s? fac? o u?oar? plec?ciune ?i s?#i
ureze bun venit la bord.
Sunt civiliza?i f?r? a fi rigizi, puternici dar nu cruzi, ferici?i f?r? a fi
neghiobi, iste?i dar nu necinsti?i, plini de respect fa?? de �nv???tur? ?i lege,
folositori prin munca lor, �?i spuse plictisit, dar nu sunt vagabonzii ro?ii s?
lbatici. ?i destul de ar?to?i, fire?te. Erau cu pu?in mai �nal?i dec�t Tineranii,
mai scunzi dec�t nordicii, de construc?ie �ndesat?, pielea ar?mie, p?rul extrem de
negru acolo unde v�rsta nu#l albise, aproape to?i �l purtau tuns �n breton pe
frunte ?i retezat chiar sub urechi. Capetele erau rotunde, fe?ele largi ?i pome?ii
�nal?i, ochii c?prui ?i u?or oblici, buzele pline ?i nasurile tinz�nd spre l??ire.
Doar b?tr�nii purtau barb?. Straiul de lucru era acela?i la to?i: tunic? albastr? ?
i pantaloni �n form? de clopot �n partea de jos. Chiar ?i acum, �nainte ca �nghe?ul
dimine?ii s? se topeasc?, mul?i umblau descul?i; �not?torii dovedeau o accentuat?
preferin?? pentru tatuajele complicate.
?tia mai mult despre ei dec�t ?tiuse despre nomazi ?i �nc? nu era tot. Era
pentru prima dat? �mbarcat pe un vas de#al lor, l?s�nd la o parte �nt�mplarea de
demult, c�nd trecuse unul foarte la nord, pe l�ng? Nova Roma. Altfel, experien?a sa
se baza doar pe lecturile obi?nuite ?i un program documentar �nregistrat cu aproape
un secol �n urm?.
Totu?i, Kuang Shihii erau implica?i prin rela?ii diverse �n nivelele culturale
predominante pe planeta Aeneas, �ntr#un mod care nu exista la Tinerani. Kuang
Shihii erau principalii c?r?u?i de bunuri pe Flone: pe?te, carne ?i ?es?turi
achizi?ionate de#a lungul r�ului ?i, incidental, me?te?ugari. Cu profitul ob?inut
cump?rau alte m?rfuri ?i re�nc?rcau energetic navele. Vasele lor erau totdeauna
preferate de c?l?torii ce nu se gr?beau.
Dac? pe uscat se ?ineau la distan??, aceasta nu se datora ostilit??ii. Erau
extrem de curtenitori �n discu?iile de afaceri, foarte curtenitori cu pasagerii.
Pur ?i simplu modul lor de via?? �i mul?umea ?i aveau prea pu?in �n comun cu
oamenii a?eza?i �ntr#un singur loc. Cel mai conservator Om al Locului p?stra leg?
turi de s�nge mai pu?in �ntinse � fiecare vapor ?i locuitorii s?i aveau familii
extinse, strict exogame ?i, f?r? a face un cap de ?ar? din asta, un comportament
extrem de moral nemaivorbind de cinste, credin??, tradi?ie, lege, obicei, arte,
�ndem�n?ri, speran?e, spaime, toate at�t de diferite.
Visam ca Drumul Sf?r�mat s? m? absoarb? ?i c�nd colo m#a respins ca pe un
corp str?in. Poarta de Jad � acesta parc? e numele? � m? va trata cu siguran??
prietene?te p�n? ne vom desp?r?i, dar nu#mi imaginez nici o clip? c? m#ar adopta.
Nu conteaz?. O, Fraina!
"Domnule..."
Fata care i se adresa cu timiditate �nl?tur? imaginea dansatoarei, dureros,
prin extrema lor deosebire. �n afar? de faptul c? apar?inea altei rase, cea care#i
vorbea era mai t�n?r?, opt sau nou? ani ghici el, sobru �mbr?cat?, a?a �nc�t el nu
putea fi sigur c�t din talia#i sub?ire �ncepuse s? se �mplineasc?. (Nu c? i#ar fi
p?sat!). Tr?s?turile fetei erau mai delicate dec�t ale altora; se �nclin? mai ad�nc
lui:
"Scuz?#m?, te rog, pasagerule", rosti cu o voce sub?ire. "Dore?ti micul
dejun?"
�i oferi un vas cu cereale, legume ?i buc??i de carne g?tite �mpreun?, o cea?
c? de ceai, un ?erve?el ?i tac�muri, a?a cum obi?nuia ?i el s? foloseasc?. Ivar �?i
d?du seama c? oamenii echipajului se aliniaser? la intrare �n buc?t?rie. Probabil
�i chemase vreun semnal pe care el nu#l z?rise din cauza �ntunecimii interioare
care#l �nf??ur?. Cei mai mul?i au g?sit locuri pe punte ?i, a?eza?i pe vine, m�ncau
�n grupuri, bine dispu?i.
"Da, desigur, mul?umesc", spuse Ivar. Nu#i era foame, dar presupunea c? poate
s? �nghit? hrana. Mirosea picant.
"Avem �n spate o sufragerie, cu mas? ?i b?nci, dac? dore?ti", �i spuse fata.
"Nu!" Ideea de#a se g?si �nchis, f?r? a avea nevoie, dup? cerurile de?
ertului ?i apoi nop?ile petrecute afar? �n vale, vara cu Fraina, �l sc�rbea.
"Scuz?#m?, scuz?#m?." Ea se retrase cu un pas. Ivar �n?elese c? ?ipase.
"�mi pare r?u", spuse el. "Sunt �ntr#o dispozi?ie rea. N#am vrut s? vorbesc
aspru". "Aici va fi bine". Ea z�mbi ?i �?i puse sarcina jos, pe podea, l�ng? un
parapet, de care Ivar se putea rezema s? se odihneasc?. "A?, numele meu e Iv...
Rolf Marinarul".
"Eu sunt Jao, a patra fiic? a C?pitanului Riho Mea. Ea (c?pitanul fiind o
femeie) m#a rugat s?#?i asigur confortul. Te#a? putea ajuta �n vreun fel, domnule
Marinar?" Copila �?i aplec? fruntea peste degetele �mpletite ca un pod.
"Eu... ei bine, nu ?tiu. "Cine m? mai poate ajuta?"
"Poate dac? a? sta al?turi de tine o vreme, s?#?i ar?t corabia noastr?, mai
t�rziu? Ai putea atunci s? te g�nde?ti la ce vrei."
Cur??enia izbitoare a fetei �l f?cu s? fie con?tient de negreala, murd?ria
lui, de mirosul acru al sudorii, de p?rul v�lvoi ?i obrazul ?epos. "Ar trebui, ??,
s? m? sp?l �nainte de micul dejun".
"M?n�nc?, iar dup? aceea te voi conduce la baie ?i#?i voi aduce orice vei avea
nevoie. E?ti singurul nostru pasager �n aceast? c?l?torie." Privirea ei m?tur?
cerul ?i cobor�, iar fa?a se �mbujor?: "Ah, frumosul zbur?tor din stele. Cum de#am
uitat? Po?i s?#l invi?i p�n? �i aduc m�ncarea?"
"El m?n�nc? numai carne, ?tii doar. Sau, nu, �mi reamintesc c? n#ave?i cum ?
ti. Oricum, pariez c? deja ?i#a g?sit buc??i de s?lb?ticiuni. Ne vede ?i deci va
cobor� c�nd va dori".
"A?a cum spui, domnule. Pot s?#mi aduc ?i eu vasul cu m�ncare sau preferi s?
nu fii deranjat?"
"Cum vrei, morm?i Ivar. "Dar m? tem c? nu sunt o companie pl?cut? �n aceast?
diminea??".
"Poate ar trebui s? dormi mai mult? Mama mea, c?pitanul, nu te va zori, dar a
spus c? azi, la un moment dat, trebuie s? te vad? pe tine ?i pe prietenul t?u,
singuri".
Pasagerii aveau carturile lor dac? ?i c�nd o nav? opera peste capacitatea sa
�n aceast? privin??. Echipajul nu avea. Copiii erau crescu?i �n comun de la na?
tere... fizic, vorbind. Leg?turile dintre ei ?i p?rin?ii lor erau puternice, mult
mai str�nse dec�t cele dintre Tinerani, de?i ultima familie era corabia ca �ntreg.
Perechile c?s?torite aveau firide, ni?e delimitate suficient pentru dormit ?i
c�teva lucruri personale. C�teva cabine izolate fonic erau destinate studiului,
medita?iei sau altor scopuri similare. �n afar? de aceasta, intimitatea fizic? nu
exista, cu excep?ia celei a capelanului ?i a c?pitanului.
Ultimul avea dou? camere l�ng? covert?. Cea mai mare era sufrageria, birou ?i
orice altceva considera ea necesar.
So?ul ei conducea vizitatorii la u??, apoi se scuza politicos. El era cel
de#al treilea b?rbat, �i spusese Jao lui Ivar. N?scut? pe Pacea Celest?, Mea fusese
m?ritat?, c�nd era foarte t�n?r?, prin pre#aranjamentul obi?nuit cu un b?rbat de pe
Stindardul P?s?rii Ro?ii. Acesta se �nec? o dat? cu r?sturnarea unei luntre; Flonul
avea multe capcane. T�n?ra v?duv? �?i folosi mo?tenirea �n manevre abile, acumul�nd
o avere apreciabil? c�nd iat?, ofi?erul secund de pe Poarta de Jad o �nt�lni la un
festival de flot? ?i o convinse s? se mute la el. Era v?duv, mult mai b?tr�n ca ea,
era o c?s?torie de form?. Dar a?a erau cele mai multe printre Kuang Shihi. A lor a
mers bine un num?r de ani, eficient? combinare de talente marin?re?ti ?i
financiare. Din �nt�mplare se n?scu �nc? o feti??, sora mai mic? a lui Jao. �n cele
din urm? o arter? �n creier l#a tr?dat ?i mai cur�nd dec�t o l�ncezeal?
nefolositoare a preferat Blinda B?utur?. Imediat, apoi, muri ?i c?pitanul. Ofi?erii
o aleser? pe Riho Mea succesor. De cur�nd, ea �l invitase pe Haleku Uan, de pe
Dragonul Galben, s? se c?s?toreasc?. El avea cam v�rsta lui Ivar.
Jao trebuie s? fi citit dezgust pe chipul Primului N?scut, pentru c? ad?ug?
lini?tit?: "Sunt ferici?i �mpreun?. El e doar dulgher, ea nu#l poate ridica mai
sus, dar nici el n#o poate mo?teni dec�t �n "lung" � adic? �n func?ie de copiii pe
care �i au �mpreun? � ?i Mea a dep??it v�rsta na?terilor; el ?tie asta".
Ivar medita �n vreme ce fata �?i ap?ra mama ?i chiar tat?l vitreg. O dat? cu
trecerea zilelor, el ajunse s? cread? c? Jao spunea adev?rul. Oamenii R�ului aveau
propriul lor concept de individualitate.
Pentru �nceput, ce �nsemnau boga?ii? Aceia care nu se mul?umeau cu leafa ob?
inut? ?i f?ceau afaceri personale cu Ti Shih, Oamenii ??rmului, ob?ineau prea pu?
ine profituri pentru ei �n?i?i; pentru Kuang Shihi � Oamenii R�ului � nava era
totul ?i nu exista alt? alternativ?. �n felul acesta, ei puteau aduce contribu?ii
la comunitatea plutitoare. Ceea ce �nsemna premii importante. Dar oricine putea
dob�ndi acela?i lucru printr#un mod remarcabil de a munci sau, �ntr#o mai mic? m?
sur?, un neobi?nuit talent sau curaj.
Prestigiul putea aduce promovare. �ns?, autoritatea d?dea pu?ine ?anse pentru
auto#prosl?vire, �ntr#o societate care se �nv�rtea �ntr#un acela?i cerc lini?tit
secol dup? secol.
De ce oare atunci, oamenii de pe uscat �i considerau pe Oamenii R�ului ca
�nfig?re?i ?i ambi?io?i de?i erau recunoscu?i ca inteligen?i, cinsti?i ?i maniera?
i? Ivar hot?r� c? acestea erau probabil tipurile de personalitate care tratau, de
obicei, cu Oamenii ??rmului. Ceilal?i r?m�neau mult mai mult ei �n?i?i, mai
deosebi?i de cei ce#i reprezentau, v?dind, chiar de la un ins la altul, mari
diferen?ieri �n modul de a se exprima pe sine.
Aceste idei �i venir? mai t�rziu, dup? seara �n care intrase prima oar? �n
cabina c?pitanului Riho.
Razele soarelui atingeau podeaua colorat? chihlimbariu, prin ferestrele
dinspre bord ale camerei principale. Poposiser? pe cristalul unui raft, sc�nteiar?
peste un papirus cu pomi ?i �nscrisuri deasupra. �nc?perea era �n a?a fel mobilat?,
simplu, �nc�t s? par? spa?ioas?. �ntr#un ungher, pe jum?tate ascuns de un paravan
sculptat, se afla un birou ?i un echipament pentru minimum de informa?ii ?i
comunica?ie. �n alt col? exista o bibliotec? �n?esat?. Aproape de mijlocul
rogojinei �mpletite din trestie, care acoperea podeaua, erau aranjate o banc? cu
speteaz?, �n form? de inel, o m?su?? joas? �n centru ?i c�teva fotolii deta?abile
spre spate, pentru odihna vizitatorilor Ti Shihi.
C?pitanul �naint? ?i Ivar �?i schimb? ideile pe care le avea despre ea ?i b?
rbatul ei. Mea era de �n?l?ime mijlocie, buc?lat?, rotofeie ?i totu?i extrem de
agil? �n mi?c?ri. Anii abia �i marcaser? nasul c�rn, ridurile din jurul ochilor pe
fa?a de#un ivoriu �nchis, �n afar? de me?ele albe din p?r. Gura ei tr?da obi?nuin?a
unui z�mbet mali?ios. Purta banala tunic? albastr? ?i pantaloni, sandale pe
picioarele goale ?i avea un tatuaj prin ardere, care se z?ri c�nd bra?ul, ie?ind
din m�nec?, se �ntinse spre m�inile oaspe?ilor. Palma#i era cald? ?i b?t?torit?.
"Salut, bineveni?i c?l?tori". Vocea ei se apropia de r?gu?eal?. "N#a?i vrea s?
m? onora?i lu�nd loc ?i consum�nd r?coritoare?" Le indic? banca ?i din cealalt?
camer? aduse un serviciu de ceai, pr?jituri ?i buc??i crude de carne ?i pe?te. Nava
se �nclin? din cauza unui v�rtej format de un baraj nisipos ?i ea fu c�t pe#aci s?
scape povara. Bomb?ni o fraz?. Prinz�nd uit?tura intrigat? a lui Erannath, Mea
traduse imediat. Ivar fu pu?in ?ocat. El considerase c? doar solda?ii ?tiu s?
�njure.
Ea �?i scoase sandalele, se a?ez? vizavi de oaspe?i, cu picioarele �ncruci?ate
?i deschise o cutie cu trabucuri, care st?tea pe o m?su??. "Servi?i", le oferi. Ei,
am�ndoi, negar?. "V? deranjeaz? dac? eu fumez?" Ivar spuse c? nu � Ce conteaz? dac?
ceva merit? sau nu s? deranjeze? � iar Erannath st?tu t?cut de?i un fior �i trecu
peste aripi. C?pitanul Riho �?i puse �n gur? un cilindru negru, gros ?i#l aprinse.
Fumul schimb? aerul.
 "Sper c? sta?i confortabil?" spuse ea. "Domnule... Erannath... dac? i#ai da
so?ului meu ordinele speciale pentru patul pe care#l preferi..."
"Mai t�rziu, mul?umesc", rosti scurt zbur?torul. "S? trecem la subiect".
"�n regul?. Totdeauna mi s#a spus c? Ythrienii nu#?i irosesc vorbele. Acum am
prima oar? pl?cerea s? �nt�lnesc specia aceasta. Dac? vrei s? scuzi ceea ce pare
grosol?nie � e?ti �mbarcat �ntr#o manier? ciudat?. Nu#mi place s?#mi bag nasul, dar
trebuie s? cunosc anumite lucruri, de exemplu, p�n? unde v? �ndrepta?i, spre ce
hotar.
"Nu ?tim sigur. C�t de departe merge?i?"
"Drept c?tre Linn �n aceast? c?l?torie. Solsti?iul e aproape, e Sezonul
Re�ntoarcerilor noastre."
"Din fericire pentru noi, dac? se �nt�mpl? s? am bani destui la mine spre a
cump?ra aceast? lung? plimbare pentru am�ndoi." Erannath �?i atinse ?or?ul, prev?
zut cu buzunare.
Eu nu am nimic, g�ndi Ivar. Fraina mi#a ?utit totul, ?tiind sigur c? voi p?r?
si Alaiul... Doar c?, trebuia oare s? provoace �ndep?rtarea mea at�t de cur�nd? Nu
d?du nici o aten?ie t�rguielii.
"... bine", sf�r?i Erannath. "Putem merge p�n? la cap?tul r�ului, dac? vrem.
Sau putem cobor� mai devreme".
Riho Mea se �ncrunt? �n spatele unui nepl?cut val de fum alb?strui. "Ce#ar
�nsemna aceasta?" �ntreb? ea. "�n?elege?i, domnilor, eu am un vas de care trebuie
s? am grij? ?i exist? prea multe �mprejur?ri stranii, nelini?titoare".
"N#am explicat oare, �ndeajuns, noaptea trecut?, c�nd am venit la bord? Eu
sunt un studios care v? cerceteaz? planeta. S#a �nt�mplat s? m? al?tur unui grup
nomad, la scurt? vreme dup? ce o f?cuse ?i Rolf Marinarul � pentru motive pe care
el are dreptul s? le p?streze secrete. Ca de obicei, violen?a ?i#a f?cut loc la s?
rb?toare. Ar fi dus fie la moartea sa �n m�inile Tineranilor, fie la arestarea de
c?tre locuitorii ora?ului Bossevile. L#am ajutat s? evadeze."
"Da, acestea au fost aproape exact vorbele tale".
"Nu inten?ionam s? te jignesc, repet�ndu#le,' C?pitane Riho Mea. Oamenii nu
agreeaz? exactitatea am?nuntelor?
"M#ai �n?eles gre?it, domnule Erannath", zise ea cu un ton glacial. Nu ai
explicat destul. V#am putut lua de urgen??, pentru c? asta v#a ?i salvat, poate,
vie?ile. Dar ast?zi nu mai e o asemenea grab?. V? rog s? servi?i c�te ceva,
am�ndoi, cum voi face ?i eu, pentru a ar?ta �ncredere. Nu v? �nvinuiesc de nimic,
dar sunte?i inteligen?i ?i �n?elege?i c? nu transport?m criminali. Problemele sunt
foarte delicate din cauza ocupa?iei".
Mea strivi trabucul �ntr#o scrumier?, cron??ni o pr?jitur?, sorbi o gur? de
ceai. Ivar se sili s?#i urmeze exemplul. Erannath puse gheara pe#o bucat? de
carne ?i#o sf�?ie cu col?ii. "Perfect", spuse femeia. "Vrei s?#?i spui povestea,
domnule marinar?"
Ivar �?i petrecuse cea mai mare parte a zilei de unul singur, �ntins �n cu?eta
sa. Nu#i p?sa ce se �nt�mpl? cu el ?i mintea nu#i func?iona prea bine. Dar dintr#un
sim? al datoriei sau alt motiv, �?i morfolise istoria, ca un c�ine, osul. �ncepu cu
greutate:
"Nu sunt vinovat de nimic dec�t de dezgust, C?pitane ?i nu cred c? ?sta e un
lucru care trebuie pedepsit, dac? nu cumva imperialii l#au declarat ilegal �ntre
timp. ?ti?i, pe l�ng? interzicerea cuvintelor libere, ei au demolat Monumentul
McCormac din Nova Roma. P?rin?ii mei... ei, bine, nu c? iertau Imperiul, dar
continuau s? vorbeasc? despre compromis ca ?i cum, poate, Aeneizii nu aveau
dreptate. P�n? ce n#am mai putut suporta. Am fugit �n s?lb?ticie s? devin eu#�nsumi
� o practic? obi?nuit? pe ??rm � ?i am �nt�lnit acolo Alaiul Tineran. De ce s? nu#i
�nso?esc pentru o vreme? Ar fi fost o schimbare pentru mine ?i cuno?team me?te?
uguri, aveam �ndem�n?ri ce le puteau folosi. Noaptea trecut?, a?a cum a spus
prietenul meu, s#a petrecut o �nc?ierare f?r? noim?. Cred, acum, c? a fost
provocat? de Tineranii pe care#i socoteam... prieteni, a?a ca s?#mi poat? umfla
banii ?i pu?... articolul de valoare pe care le l?sasem �n p?strare."
"De fapt", spuse Erannath, "practic, Ivar e vinovat de a#l fi atacat pe#un b?
rbat din Boseville. N#a f?cut nici un r?u, totu?i. Ba mai cur�nd a suferit el. M?
�ndoiesc c? a fost depus? vreo pl�ngere. Asemenea incidente sunt obi?nuite �n
astfel de �mprejur?ri ?i oricine o ?tie". Se opri. "Ei nu ?tiu de ce e a?a. Eu,
da".
Smuls din apatia lui, Ivar �l privi pe Ythrian aproape tot at�t de t?ios ca ?i
Riho Mea. Erannath le �ntoarse privirea � ?i ei fur? cei ce#?i plecar? ochii � ?i
l?s? s? se scurg? un timp �nainte de a rosti f?r? nici o intona?ie: "Poate ar
trebui s?#mi p?strez descoperirea pentru Serviciul Secret de Informa?ii al
Domeniului Roidhunate. Dar este ceva de mic? importan?? pentru noi, pe c�t? vreme
Aeneizii o vor lua ca pe#o ghear? �n spate".
C?pitanul Riho Mea �?i mestec? trabucul �nainte de#a r?spunde: "Asta �nseamn?
c?#mi vei spune cu condi?ia s? te las pe vas". Erannath nu se obosi a#i r?spunde.
"De unde ?tiu...", se �ndrept?, se corect? singur?: "Te rog s? m? ier?i. M? �ntreb
doar ce dovad? ai pentru ceea ce vei rosti".
"Nici una", admise Ythrianul. "Odat? dat firul, voi, oamenii, pute?i confirma
desf??urarea".
"Continu?".
"?i dac? o fac, ne vei accepta f?r? s? ne mai desco?i?"
"Voi vedea ce poveste?ti".
Erannath o studie. La urm? spuse: "Bine, aud ?i v?d m�ndria voastr? grozav?".
A mai ezitat c�t o b?taie a inimii. Via?a, miezul acesteia, la Tinerani, este acea
creatur? pe care ei o numesc, mascot?, ?in�nd cel pu?in una �n fiecare vagon. Noi o
numim avorton, lep?d?tur?."
"Hei", s?ri Ivar "de unde ?ti...?"
"Ythrienii au z?rit animalele cu trei ochi pe un num?r de planete". Erannath
nu#?i putu ascunde dorin?a de a ucide pe care i#o tr?da vocea; ?i penele �ncepuser?
deja s? se ridice. "Nu la noi acas?. Dumnezeu nu ne#a �ntins aceast? oribil? curs?.
Dar �n multe lumi ca aceasta � pe care, normal, le#am investigat mai profund dec�t
o face specia voastr? � adic? pe globurile terestre mai pu?in importante. Totdeauna
avortonii sunt �n leg?tur? cu fragmente dintr#o civiliza?ie anterioar?, a?a cum se
petrece ?i �n Aeneas. Noi presupunem c? au fost �mpr??tia?i de civiliza?ia aceea
fie �n mod deliberat, fie accidental, fie prin propria lor decizie. Unii dintre noi
au emis ipoteza c? ei chiar produc pr?bu?ire, distrugere".
"Stai pu?in, protest? Ivar. "De ce noi, oamenii, n#am auzit nici o dat? de
ei?" "Ba a?i auzit, �n lumea aceasta", replic? Erannath. "Probabil ?i#n alt? parte,
dar numai din �nt�mplare, fiindc? sunte?i �n primul r�nd interesa?i de m?rimea ?i
umezeala planetelor. C�t despre noi, nu avem un motiv special s? v? spunem. Am
�nv??at ce sunt avortonii devreme, �n primele noastre cercet?ri astrale, c�nd am
avut un contact restr�ns cu Terrienii. Am g?sit mijloacele de a#i eradica. Lep?d?
turile au �ncetat de mult s? fie o problem? pentru Domeniu ?i, acum, desigur pu?ini
Ythrieni, au auzit de ei.
Prea mult? informa?ie, prea uria? universul, �i trecu prin g�nd lui Ivar. "In
plus", continu? Erannath, "se pare c? oamenii sunt mai receptivi dec�t Ythrienii.
Cele dou? tipuri de creier ale noastre sunt diferit organizate ?i creierul
avortonilor rezoneaz? mai bine cu al vostru".
"Rezoneaz??" privi m�nioas? Mea.
"Sistemul nervos al avortonilor este un emi??tor#receptor extrem de
dezvoltat", spuse Erannath. "Nu de g�nduri. Realmente, nu deslu?im ce abilit??i de
rezonan?? au sc�rbo?eniile. Nici nu ne pas?, �n felul �n care ar c?uta oame-nii
de ?tiin??, savan?ii. C�nd am �n?eles ce fac avortonii, dorin?a noastr? cople?
itoare a fost numai de a#i distruge.
"Ce fac, totu?i?" �ntreb? Ivar cu un nod de grea?? �n g�t.
"Tulbur?, siluiesc eul �n profunzime. �ntr#adev?r, ei primesc emo?ii ?i le
trimit �napoi; lucreaz? ca amplificatori". Era impresionant s?#l vezi pe Erannath
acolo unde se ghemuise. Frazele#i seci despicau �n continuare. "Poate acele
inteligen?e pe care voi le numi?i Constructorii i#au cultivat ca animale de
agrement. Constructorii au avut probabil spirite mai reci dec�t avem sau ave?i. Sau
poate au degenerat prin pricina efectului ?i au murit.
"Spun c? rezonarea cu noi, Ythrienii, e slab?. De?i am descoperit
exploratori ?i coloni?ti dovedind o purtare ur�t?. �ncepea cu vise ur�te, continua
cu temperament de uciga?, cu o ovula?ie pe an, cu... Destul. Am descoperit cauza ?i
am distrus#o.
Se pare c? voi, oamenii, sunte?i mai vulnerabili. Ave?i noroc c? avortonii
prefer? pustiurile. Altfel, to?i Aeneizii a?i c?dea �n plasa lor.
"Da, patima asta. Ei singuri nu �n?eleg; cred c? p?streaz? aceste animale
numai fiindc? a?a e obiceiul, dar Tineranii sunt ?i a?a o popula?ie de p?tima?i,
orice emo?ie pe care o au le este captat?, amplificat? ?i retrimis?, iar ei,
radiind#o, o primesc din nou reamplificat? p�n? la limita pe care o poate suporta
organismul. Te mir? c? se poart? ca ni?te psihopa?i? C? nu folosesc nici un drog �n
caravane dar simt nevoia c�nd sunt departe? Ai observat c? nu pot supravie?ui mult
timp �n afar??
"Probabil s#au adaptat astfel; a existat o selec?ie natural?. Mul?i pot g�ndi
viclean, ca femeia ce ?i#a pr?dat obiectele avute, Marinarule Rolf. M#a? mira ca
soiul ei s? nu se fi n?scut cu r?utate �n s�nge.
"Ar trebui, totu?i, s?#i mul?ume?ti c? te#a alungat c�t de repede i#a fost cu
putin??!"
Ivar �?i acoperi fa?a. "Oh, nu, Dumnezeule!"
"Am nevoie de cer curat ?i de un animal s?#l v�nez", scr�?ni Erannath. "M?
re�ntorc m�ine".
Plec?. Ivar pl�nse la pieptul lui Riho Mea. Ea �l ?inu str�ns, �i ciufuli p?
rul, m�ng�indu#l ?i murmur?: "O s?#?i treac?, bietul de tine, te vom face bine.
R�ul curge, curge, curge... Aici e lini?tea".
In cele din urm? �l l?s? �n cu?eta so?ului ei, obosit de lacrimi ?i aproape
adormit. Lumina se filtra ro?ie#aurie prin ferestre. Mea se schimb? �n rochie ?i se
duse pe punte s? se al?ture capelanului ?i echipajului spre a ura noapte bun?
soarelui.

XII

LA SUD DE ?INUTUL RECE, terenul �ncepea s? devin? r�pos ?i st�ncos; crestele

br�ului muntos Cimmerian ap?reau la orizont ca ni?te fantasme. Aici r�ul curgea
prea iute pentru turme. Dar �nt�i se l?rgea s? umple o vale care, practic, era un
lac; Scobitura Verde, unde navele ce mergeau mai departe spre sud �?i l?sau
animalele �n grija c�torva oameni din echipaj, s? le �ngra?e cu plante acvatice ?i
moluscoide.
Apropiindu#e de acel loc, Ivar �?i conducea, v�slind, caiacul, cu at�ta st�ng?
cie c? st�rnea r�sete prietene?ti tinerilor s?i �nso?itori. Ei se av�ntau
nestingheri?i pe suprafa?a apei, ca s?geata sc?pat? din arc; sau, ?op?ind �n
curent, alergau oselii maron cu trup lung ?i pieli?? la picioare, care erau folosi?
i drept c�ini de paz? ai turmei, pe c�nd Ivar �nainta mai greoi dec�t gra?ii �
�naripa?i cu �not?toare, dar av�nd ?i r�t � chuho, porcii de ap?, care alc?tuiau
turma. Dar lui nu#i p?sa. Nimeni nu#i bun la absolut tot, iar el �?i �mbun?t??ea
viteza.
Undele sclipeau sub cerul liliachiu, murmurau, murmurau, se �nvolburau, se
uneau vii cu mu?chii s?i pe c�nd m�na caiacul �nainte. Aceast? realitate �l sus?
inea, nu piscurile rigide ?i tufi?urile de#un verde#pr?fuit de pe acele v�rfuri. Se
sim?ea o r?coare ce potolea ar?i?a cerului f?r? boare de v�nt. Mirosea a umed, a
roditor, m?nos. �n fa??, Poarta de Jad p?rea un castel ?ip?tor pictat; mai departe
se mi?cau vasele surori; traulere ?i ?lepuri a?tept�nd la ?inutul Rece. La
�ndem�n?, porcii de ap? � chuho � rupeau din iarba ud?. Din c�nd �n c�nd un osel
asculta 'comanda unui b?iat sau a unei fete ?i gr?bea re�ntoarcerea vreunui r?zle?
it. A p?stori pe Flone era o sarcin? ideal?, g�ndea Ivar. Efortul ?i vioiciunea
men?ineau o persoan? �n form?, �n acela?i timp l?s�ndu#l s? p?trund? �n acea pace,
frumuse?e, maiestate care era r�ul.
De fapt, el era numai un simplu spectator, invitat s? navigheze pentru faptul
c? adolescen?ii �l agreau. Asta era bine.
Jao �?i manevra caiacul l�ng? al s?u "Te descurci?" �l �ntreb? ea. "O faci
bine Rolf". Fata se �mbujor?, �?i plec? privirea ?i ad?ug? ?iuind: "Cred c? eu n#a?
reu?i a?a de perfect �n s?lb?ticia voastr?. Dar uneori mi#a? dori s? �ncerc."
"C�teodat?... Mi#ar pl?cea s? te iau acolo", �i r?spunse el.
�n timpul lucrului, vara, se umbla de obicei dezbr?cat ca s? fii oric�nd gata
de baie. Ivar avea pielea prea sensibil? pentru acest mod de trai, de aceea purta o
bluz? u?oar? ?i pantaloni f?cu?i de Erannath special pentru el. �?i mut? privirea
�n alt? parte. Fata era mult prea t�n?r? pentru g�ndurile pe care �ns? era destul
de coapt? s? le st�rneasc?, mai ales c? era str?in?, dar nu conta asta, important
era ca Jao ar?ta at�t de dulce ?i avea at�ta �ncredere �n el...
Oh, fir#ar s? fie, doar n#o s?#mi fie ru?ine de g�ndul c? e femeie, G�ndul,
la asta se rezum?, asta reprezint? tot. ?i dac? pot g�ndi astfel, �nseamn? c? am
�naintat mult pe calea �ns?n?to?irii mele.
Veselia ?i ceremonialurile de pe vas, micile or??ele unde se opreau ca s?
�ncarce ?i s? descarce ?i lungile ??rmuri �nverzite dintre ele; aspra �n?elepciune
a lui Erannath, cea senin? a capelanului Iang Weii, cea pragmatic? a c?pitanului
Riho Mea, sf?tuindu#l; prietenia so?ului ei ?i a altor oameni de v�rsta lui ?i � de
ce nu � modul �n care aceast? deosebit? fiic? a lor �l urma pretutindeni; totdeauna
r�ul, puternic ca vremea, zilele ?i nop?ile, sim?ind ca o durat? extensibil?, ca o
anticipare a eternit??ii: toate astea l#au t?m?duit pe el.
Fraina nu#i mai dansa �n vise. �?i putea soma amintirea pentru a inspecta ?i
�n?elege c? de fapt niciodat? realitatea nu fusese at�t de minunat? ca acum ?i
pentru a#i comp?timi pe r?t?citori, jur�ndu#?i c?#i va ajuta c�nd va avea putin?a.
Dar c�nd va fi aceasta? ?i cum? El era un proscris. C�nd a ie?it din starea
dureroas? �n care fusese azv�rlit a �n?eles mai bine c�t de pasiv fusese. Erannath
�l salvase ?i �l "�nzestrase" cu acea cabin?; de ce? Care motiv, afar? de cel al
pl?cerii ar fi existat, pentru a c?l?tori p�n? la finele r�ului? ?i dac? a f?cut
astfel, ce urmeaz??
�?i trase r?suflarea. E vremea s? trec la ac?iune din nou, �n loc de a m? l?sa
manevrat. Primul lucru de care am nevoie sunt alia?ii...
Strig?tul lui Jao �l readuse pe p?m�nt. Ea ar?t? spre ??rmul apropiat. V�sla
ei zbura. Ivar o urm?. Tovar??ii lor v?zur?, �l l?sar? pe unul singur cu grija
Turmei ?i �naintar? spre acela?i loc. Un obiect plutitor z?cea �n?epenit �ntre
trestii, �n stuf?ri?: o cutie de lemn �nchis? etan?, cu capac arcuit, cam de doi
metri lungime. Pe emailul negru, Ivar recunoscu simbolurile aurite ale Soarelui,
Lunelor ?i R�ului.
"Ay#ya, ay#ya", intona Jao. Deodat?, solemn, to?i �ncepur? s? psalmodieze. De?
i necunosc?tor al limbii str?vechi a Kuang Shihilor, Ivar recunoscu un imn. Se ?inu
deoparte.
P?storii eliberar? cutia. �not?torii o �mpinser? �n mijlocul curentului.
Oselii, sub aspr? comand?, ?inur? porcii#de#ap? la distan??. Obiectul se �ndrept?
spre sud. Probabil cei de pe vasul Poarta de Jad v?zuser? evenimentele pentru c?
steagul era arborat �n bern?.
Ce#a fost asta?" �ndr?zni, �n sf�r?it, s? �ntrebe, Ivar.
Jao �?i ?terse genele umede ?i r?spunse, surprins?: Nu ?tiai? Era un sicriu!"
"Cum? Eu... Stai, iart?#m?, acum �mi reamintesc..."
"To?i mor?ii no?tri merg �n jos pe r�u, �n jos pe Yun Kow, la urm? pe Linn c?
tre Tien Hu, ceea ce voi numi?i Marea Orcus. E datoria noastr? s? relans?m un
sicriu pe care#l vedem e?uat." Cu venera?ie ?i uimire: "Am auzit despre un vizionar
care colind? pe#aici, acum, ?i care#l va aduce pe B?tr�nul Shen dintre stele. Oare
atunci mor?ii se vor ridica din ape?"

Tatiana Thane nu se g�ndise nici o dat? c#o va sup?ra faptul de a fi singur?.

Avusese �ntotdeauna o groaz? de lucruri de �ndeplinit: s? citeasc?, s? urm?reasc?,
s? audieze, s? mediteze la ceva.
Ziua nici nu era de fapt r?u. Munca ei obi?nuit? era, inerent solitar?:
studiu, g�ndire, t?iat ?i pus cap#la#cap, buc??ic? ?i �nc#o buc??ic? din construc?
ia unui model semantic a limbii vorbite prin preajma Muntelui Hamilcar, pe Dido,
ceea ce ar permite oamenilor s? discute cu localnicii la un alt nivel dec�t o
permite dialectul strict actual. Dialogurile ei se purtau cu un computer sau,
ocazional, prin vid, cu omul cu care studiase, care acum se retr?sese la via?a lui
de pe Heraclea ?i era prea b?tr�n s?#i pese de politic?.
P�n? s? devin? cercet?toare, studen?ii o trataser? cu respect. B�ntuit? de
spaima pentru Ivar, care �i lipsea at�t de dureros, realiz? cu greu c? acel respect
devenise de fapt un mod al lor de a o evita. Nu c? ar fi fost ocolit? deschis, f??
i?, la programele facult??ii, la �ntruniri, mese comune, �nt�lniri �nt�mpl?toare pe
coridor sau �n p?tratul cur?ii. �n acele zile, oamenii nu erau prea vorb?re?i,
astfel dur? un timp p�n? s?#?i dea seama c?, oricum, cu ea n#o mai fac aproape
deloc ?i, cu excep?ia p?rin?ilor s?i, toat? lumea o �ndep?rtase din via?a social?.
Cu �ncetul, o cuprinse dezolarea.
Prima adev?rat? ruptur? �n sih?stria ei se petrecu cam la ora 1700 a zilei
Mars. Se preg?tea s? mearg? la culcare, oric�t de r?u i#ar fi fost somnul. Afar?
noaptea era mai neagr? ca de obicei, fiindc? un mare nor de praf, ap?rut de#a
lungul tropopauzei, �nv?luise stelele. Lavinia era o semilun? umbrit?, p?tat?,
deasupra turnurilor ?i cupolelor. ?uiera v�ntul. Tatiana se tol?ni �n cel mai comod
fotoliu ?i se juca cu Frumious Bandersnatch. ?oricelul alerga pe corpul ei �n sus ?
i#n jos, de la fluierul picioarelor la umeri ?i �napoi, sco?�nd triluri vesele. Pl?
cerea era micu?? ca ?i ?oricelul �nsu?i.
Inelul de la u?? cioc?ni. Ini?ial, se g�ndi c? i s#a p?rut. Apoi pulsul i se
acceler? ?i aproape arunc? ?oricelul �n graba de#a deschide u?a. Acesta se ag??? de
jerseul ei ?i ?uier? indignat.
Un b?rbat p?trunse �n?untru, �nchiz�nd imediat u?a dup? el. De?i aerul pe
care#l adusese de#afar? era rece ?i puternic feruginos, nu justifica, totu?i, masca
sa de noapte. Dar iat? c? o scoase ?i ea v?zu tr?s?turile frumoase, m�ndre, ale lui
Gabriel Stewart. Ultima oar? fusese �mpreun? pe Dido. Munca lui era aceea de#a
cunoa?te regiunea Hamilcar ?i fiind de v�rst? mijlocie, de a conduce grupurile ?
tiin?ifice av�nd totodat? grij? de confortul lor.
"Ia te uit?, bun?!" roti ea uluit?.
"Trage storurile", ordon? el. A?a nu voi mai fi v?zut de#afar?.
Tatiana f?cu ochii mari. Tremura. "Ai necazuri, e?ti �n �ncurc?tur?, Gabe?"
"Oficial, �nc? nu..."
"Nu ?tiam c? e?ti �n Aeneas. De ce n#ai telefonat?"
"Telefoanele pot fi urm?rite. Acum acoper? ferestrele, te rog".
Ea ascult?. Stewart �?i scoase haina de deasupra. "M? bucur s? te v?d iar",
�ndr?zni Tatiana.
"S#ar putea s? nu mai g�nde?ti a?a, dup? ce#?i voi spune ceea ce am de spus."
Se aplec? pu?in. "De?i poate m? �n?el. Mi te reamintesc ca iubita �ndr?znea??,
curajoas?, �n felul t?u �ns? lini?tit ?i nu cred c? Primul N?scut al Ilionului te#a
�ndr?git degeaba."
"Ai ?tiri despre Ivar?" strig? ea.
"Din p?cate, nu. Speram c? tu ai. Ei, p?i s? st?m de vorb?".
Stewart refuz? vinul, dar accept? o cea?c? de ceai. �ntre timp se a?ez?, �?i
aprinse pipa, schimb�nd impresii despre tot ce se �nt�mplase de c�nd izbucnise
revolu?ia. El p?r?sise sistemul galactic, �nrol�ndu#se �n Serviciul secret �ncropit
�n grab? de McCormac ?i admise cu am?r?ciune c? �n aceast? vreme r?zboiul fusese
�n?bu?it �n propriul sos. Pe c�t putuse descoperi dup? ce se re�ntoarse �nfr�nt,
c�?iva agen?i Terrieni reu?iser? nu numai s#o elibereze de la Snelund pe so?ia
Amiralului � un c�?tig, f?r? �ndoial?, pe de#alt? parte f?r? pre?, inestimabil �
dar pe c�nd era pe Dido jefuiser? o nav?#patriot al c?rei computer de?inea cele mai
noi coduri... "M? tot g�ndesc la posibilitatea de a#i organiza pe Didonieni s? ne
ajute �n continuarea luptei, ca rezisten?? sau chiar personal de Marin? Militar?.
�n cele din urm? m#am zdruncinat c?l?rind prin Aeneas ?i c?ut�ndu#mi prietenul �
m#m, nu conteaz? numele: e tot prin Universitate, campusul secundar. Prin el am
intrat imediat �n mi?carea de partizani".
"Exist? una?"
El o privi sever. "Tu �ntrebi, cea care urmeaz? a fi mireasa lui Ivar
Frederiksen?"
"N#am fost niciodat? consultat?, nu mi s#a spus". Tatiana a?ez? ceainicul ?i
ce?tile de pe o m?su?? �ntre ei, se cufund? �ntr#un fotoliu din cap?tul opus al
camerei ?i#?i privi st?ruitor degetele �mpletind ceva imaginar �n poal?. "El., a
fost o pornire necugetat? ce a f?cut, nu#i a?a?"
"Poate, atunci. Dar nu acum. Desigur, dragului t?u Comisar Desai i#ar pl?cea
ca tu s? consideri a?a."
Tatiana �?i �ncord? toate puterile ?i#i �nt�lni privirea.
"De acord", spuse ea, "l#am v?zut pe Desai de mai multe ori. Am trecut �n
revist?, �mpreun?, oamenii pe care#i ?tiu � nu i#am comentat � pur ?i simplu i#am
remarcat. De asta sunt ostracizat?? Dar Universitatea, oamenii ei ?tiu, ar trebui
s#o ?tie, c? nu avem destule date computerizate."
"M#am interesat prin preajm? despre tine", �i replic? Stewart. "Exist? un fel
ciudat de tensiune. Cei dinafar?, ca mine, o pot identifica mai bine dec�t cei
implica?i. Pe de#o parte, e?ti iubita lui Ivar Frederiksen. Ar putea fi periculoas?
apropierea de tine, pentru c? el se poate re�ntoarce oric�nd. Asta �i face pe la?i
s? te ocoleasc?. Apoi, at�?ia al?ii... Ei, bine, tu ai cu adev?rat har. Nu g?sesc
alt cuv�nt mai potrivit. �?i dau seama c? e?ti aleasa lui ?i asta#i face s? nu se
simt? la largul lor. Nu sunt obi?nui?i cu o asemenea situa?ie ambigu? �n
laconica, ?tiin?ific#ordonata lor existen??. A?a c? �?i g?sesc scuze �n a am�na
reluarea rela?iilor str�nse, de alt?dat?, cu tine.
"Pe de alt? parte" � el urm?ri o d�r? de fum � "e?ti, ca s? vorbesc f?r?
menajamente, colabora?ionist?. Tu po?i g�ndi c? schimbi cu Desai simple cuvinte, f?
r? importan??. Dar numai faptul c?#l prime?ti, vorbe?ti civilizat cu el, �nseamn?
cumva c? nu#?i respec?i obliga?ia moral? fa?? de Ivar. ?i asta te face s? fii
evitat? de cei care#l respect?. Pe scurt, nici nu#?i �nchipui c�?i sunt deja. Sunt
mul?i. ?i devin, pe zi ce trece, tot mai numero?i".
Se aplec? �nainte. "C�nd am priceput cum stau lucrurile, am hot?r�t s? vin s?
te v?d, Tatiana. B?nuiesc c? Desai te#a convins pe jum?tate s? �ncerci a#l �nv�rti
pe Ivar s? se predea dac? ?i c�nd v? ve?i vedea. Ei bine, nu trebuie, n#ai voie. La
urma urmelor, ?ine#te departe de Imperiali". Cu asprime: "Mi?carea de eliberare a
ajuns �n punctul �n care putem �ncepe s? d?m exemple colabora?ioni?tilor. Eu sunt
sigur c? �n mod con?tient, tu nu vei conlucra cu Imperiul. Nu#l l?sa pe acel tic?
los Desai s? te prind? �n curs?."
"Dar", se b�lb�i ea �n uimirea care o blocase, "dar ce vre?i s? face?i? Ce
spera?i? ?i Ivar... el nu#i nimic dec�t un t�n?r care#a fugit, un proscris, complet
f?r? putere, dac?, dac?, dac? este, totu?i, �nc? �n via??"...
"E viu", �i spuse Stewart. "Nu ?tiu nici unde, nici cum, nici ce face, dar e
viu. Vorba zboar? prea departe ca s? nu fie adev?rat?". Ridic? vocea: "?i tu ai
auzit, trebuie s? fi auzit. Semne, simboluri, prevestiri... Nu conteaz? lipsitul de
energie tat?. Ivar este adev?ratul conduc?tor al liberei Aeneas � c�nd
Constructorii se re�ntorc. ?i o vor face... ?i o vor face. ?i tu e?ti mireasa lui,
care#i vei purta fiul pe care Constructorii �l vor face mai mult dec�t uman".
Credin?a st?ruia incandescent? �n ochii lui.

XIII

LA SUD DE SCOBITURA VERDE culmile urcau �nc? ?i mai iu?i. Totu?i, pentru un r?
stimp, curentul continua s? curg? lini?tit. Ivar ar fi vrut ca ?i s�ngele s?u s?
fie astfel.
�n c?utarea lini?tii, sui pe punte s? priveasc? �n noapte. Se opri brusc c�nd
z?ri ?i al?ii pe#acolo, �n afar? de observatorul care se ad?uga radarului.
�ntr#o �nghesuial? de stele ?i un torent de galaxii, Creusa dep??ea Lavinia.
Lumina arginta ??rmul, poleind creste ?i pr?p?stii, �nghi?it? de umbre mai departe,
jos. Tremura ?i sc�nteia pe ap?, f?c�nd s? par? fantomatice velele, care fuseser?
�ntinse spre a prinde un v�nt un. Aerul murmura rece prin t?cere ?i un fream?t se
auzea la pror?. De#a lungul apei, separate de c�?iva kilometri pentru siguran??,
luceau luminile a trei vase vecine. Nu pu?ine erau legate astfel spre a celebra
Anotimpul Re�ntoarcerilor.
 Ivar �l v?zu pe observator �n genunchi, sub talismanul vasului ?i str?lucirea
penelor frumos �mpodobite ale lui Erannath, precum ?i Riho Mea ?i Iang Weii �nve?
m�nta?i �n robele lor. Se p?rea c? at�t c?pitanul c�t ?i capelanul oficiau un
ritual. T?cu?i, din c�nd �n c�nd ridicau m�inile sau coborau capetele marc�nd
astfel �n?l?area ?i apoi dispari?ia lunelor.
"Ah", izbucni cu bucurie Mea. Echipajul se ridic?.
"V? cer iertare", spuse Eraunath. "Dac? a? fi ?tiut c? e o �ntrunire
religioas?, n#a? fi cobor�t aici. Am r?mas deoarece era mai pu?in perturbant dec�t
de#a? fi decolat."
"N#ai f?cut nici un r?u", �l asigur? Mea "De fapt, vederea cobor�rii tale a
dat un plus de str?lucire."
"?i#apoi", zise Iang cu vocea sa bl�nd? "de?i aceast? ceremonie se desf??oar?
totdeauna �n acela?i moment, ea nu e strict religioas?." �?i m�ng�ie fina#i barb?
alb?. "Oare avem noi, Kuang Shihii religie �n acela?i sens ca cea numit? cre?tinism
ori credin?a evreilor Ti Shih, ori chiar cea din p?g�na societate tineran?? O
problem? de defini?ie s#ar impune nu#i a?a? Noi nu predic?m nimic despre zei. Dac?
zeii sau Dumnezeu exist? sau nu, aceasta e nu numai o chestiune ?tiin?ific? � ci ?i
cosmologic?!"
"Atunci voi ce c?uta?i?" �ntreb? Ythrianul.
"Totalitatea", r?spunse capelanul. "Unitatea, armonia. Prin rituri ?i
simboluri. Noi ?tim c? acestea sunt doar rituri ?i simboluri. Dar ele pot semnifica
pentru min?ile luminate ceea ce cuvintele nu pot face. R�ul e continuitate, soart?;
Soarele este via?a; Luna ?i Stelele sunt �ns? dincolo de om".
"Contempl?m aceste lucruri", ad?ug? Riho Mea. "Ne str?duim s? ne unim, s?
fuzion?m cu ele, cu orice exist?." Privirea �i c?zu asupra lui Ivar. "Salut,
domnule Marinar", zise ea. "Hai, al?tur?#te nou?!"
Iang, care putea fi solemn mai mult timp dec�t Mea, continu?: "Rasa noastr?,
sau a voastr?, e mai pu?in �nzestrat? pentru �ntreaga ch'an � �n?elegere dec�t cei
�nclina?i, predispu?i, de pe Luceaf?rul de Diminea??. Totu?i, c�nd b?tr�nul Shen se
va re�ntoarce, omenirea va c�?tiga aceea?i nemuritoare unicitate ca a lui ?i va
avea �n plus for?ele pe care trebuie acum s? le descoperim �n noi �n?ine, pentru a
izbuti s? suport?m a fi singuri �n propriile noastre ?este".
"?i voi?" s?ri Erannath. "Toat? lumea de pe Aeneas a?teapt? pe ace?ti �nv???
tori ?i salvatori?"
"Suntem din ce �n ce mai mul?i" zise Mea. "�n sus, c?tre Jun Kow plute?te
cuv�ntul..."
Ivar, care se apropiase, sim?i ca ?i c�nd ar fi fost fulgerat. Privirea,
vorbele Meii �i dez?vor�ser? mintea. ?tiu: Ace?tia nu sunt marinari simpli. Ar fi
trebuit s? observ asta mai devreme. Acel sicriu precum ?i faptul c? s#au angajat
�ntr#o c?l?torie periculoas? pentru a aduce onoruri �nainta?ilor ?i descenden?ilor
lor... ?i cum acestea � nu, sunt profund religio?i ca oricare fermier.
Cuv�nt despre Eliberare?" exclam? el.
"Da, de?i e numai �nceputul", r?spunse Mea. Iang aprob? din cap, pe c�nd
observatorul �?i pip?ia teaca �n care ?inea cu?itul.
Brusc, ea propuse: "A?i vrea s? vorbim despre... domnule Rolf? Preg?tesc o b?
utur? ?i un trabuc, oricum, �n cabina mea." Pulsul lui clocoti. "?i tu pofte?te,
bunule prieten ?i �n?eleptule", auzi el invita?ia f?cut? lui Iang.
"V? doresc, atunci, noapte bun?", zise Erannath.
Capelanul se �nclin? �n fa?a lui. "Iart?#ne confiden?ialitatea."
"Poate ar trebui s? te chem?m ?i pe tine", zise Mea. "Ascult?, tu nu e?ti
numai un simplu savant, cercet?tor ?tiin?ific, cum pretinzi. E?ti un agent secret
Ythrian, str�ng�nd informa?ii despre secretele planetei umane Aeneas, nu#i a?a?
C�nd el r?mase t?cut, ea r�se. "N#are importan??. Problema e c? ?i noi avem acela?i
du?man, Imperiul Terran. Sau, �n sf�r?it, cel pu?in Domeniul Ythrian nu se va
sinchisi dac? Imperiul ?i#ar pierde din teritoriu."
"?i totu?i, murmur? Iang, "nu m? pot ab?ine s? m? tot �ntreb cum se va adapta
oare fiin?a carnivor? la iluminarea pe care b?tr�nul Shen o va aduce."
Lumina lunii turn? argint pe aripile lui Erannath ?i mercur, parc?, �n
ochii#i. "Considera?i c? neamurile voastre sunt poporul ales?" �ntreb? el pe un ton
cobor�t. Imediat �ns? trebuie s?#?i fi regretat impulsul deoarece continu?:
"Intrigile voastre nu m? privesc. Nici nu m? sinchisesc c? m? considera?i altceva
dec�t un observator ?tiin?ific. Dac? v? �mpotrivi?i autorit??ilor ocupante, atunci,
desigur, nu m? ve?i tr?da lor. Vreau s? fac o v�n?toare de noapte. S? v? �nso?esc
norocul!"
Aripile se desf??urar?, fr�ntur? cu fr�ntur?. V�ntul st�rnit de �n?l?area lui
Erannath r?bufni. �ntr#o clip? se ridic? sus de tot, apoi ochii �l pierdur? printre
stele.
Mea �l conduse pe Iang ?i Ivar la apartamentul ei. �i �nt�mpin? so?ul, care de
ast? dat? r?mase: un t�n?r str?lucit ?i d�rz, pe care#l ardea �n?untru visul
libert??ii.
C�nd u?a fu �nchis?, c?pitanul Mea rosti: "Salut, Ivar Frederiksen, Primul N?
scut al Ilionului."
"De unde ?tii?" ?opti el.
Ea z�mbi r?ut?cios ?i#?i aprinse trabucul despre care vorbise. "C�t de evident
trebuie s? fie? Cu siguran?? ?i Ythrianul a b?nuit. De ce altfel i#ar fi p?sat de
un hoinar uman? Pentru el oamenii sunt at�t de str?ini � at�t de asem?n?tori �ntre
ei � ?i, �n plus, fiind spion, nu poate �ndr?zni s? foloseasc? informa?iile de
serviciu � trebuie s? se �ntoarc? �napoi, �ncerc�nd s?#?i confirme b?nuiala. Eu �mi
reamintesc un rezumat, un raport �n?esat de date. Am solicitat fotografii de la
arhiva public? din Nova Roma ?i... Aa, nu#?i fie fric?, eu �nsumi sunt
negustoreas?, ?tiu s?#mi deghizez inten?iile reale."
"Tu... tu m? vei ajuta? bolborosi el.
Ei se str�nser? �n jurul lui, t�n?rul so?, b?tr�nul capelan, c?pitanul Mea.
"Tu ne vei ajuta pe noi", zise Iang. "E?ti Primul N?scut � adev?ratul nostru
conduc?tor pe care fiecare Aeneid �l urmeaz? � cel ce va alunga pe ace?ti Terrieni
�n?bu?itori de suflet ?i ne vei preg?ti pentru promisa Sosire. Ce putem face pentru
tine, st?p�ne?"

Chunderban Desai �ntrerupse leg?tura ?i st?tu o vreme privind �n gol. So?ia

sa, care ie?ise din camer?, se �ntoarse ?i �ntreb? ce s#a �nt�mplat.
"Peter Jowet e mort", �i spuse el.
"Oh, nu." Cele dou? familii deveniser? apropiate �n izolarea care le unea.
"Ucis."
"Ce?" Bun?tatea de pe fa?a ei f?cu loc ororii.
"Separati?tii", suspin? el. "Trebuie s? fie a?a. N#a l?sat nici un mesaj
melodramatic. A fost ucis de un glonte pe c�nd �?i p?r?sea biroul. Cine altul �l
ura?"
Ea �i c?ut? m�na parc? ar fi sim?it nevoia de sprijin. Desai o sus?inu. "O mi?
care clandestin? adev?rat??" spuse so?ia. "N#am ?tiut."
"Nici eu, p�n? acum. Oh, am rapoarte de la agen?i#spioni, de la sistemele de
supraveghere ?i de la toate mijloacele obi?nuite. Ceva fierbe, ceva se organizeaz?.
Totu?i, nu a?teptam terorism f??i? at�t de cur�nd, oricum."
"Inutilitatea e partea cea mai rea. Ce ?ans? ar avea ace?tia?"
Desai se ridic? de pe scaun. Unul l�ng? altul merser? la fereastr?. D?dea �n
gr?dina micii case pe care o �nchiriaser? la periferie: �nmiresmate plante str?ine
sub str?ine stele ?i lune, a c?ror lumin? c?dea pe coiful �nghe?at al unei patrule
marine.
"Nu ?tiu", zise el. �n ciuda gravita?iei sc?zute, spatele s?u era �ndoit, pr?
bu?it. "Trebuie s? se bazeze pe ceva. Nu se r?scoal? cine e f?r? speran??, ci aceia
c?rora li se pare c? v?d cap?tul tunelului ?i devin ner?bd?tori."
"Tu e?ti cel ce le#ai dat speran??, dragule."
"Ei... Am venit aici crez�nd c? vor accepta �nfr�ngerea lor militar? ?i vor
coopera cu mine ca ni?te oameni rezonabili, spre a reintegra planeta �n Imperiu. La
urma urmelor, �n afar? de episodul Snelund, Aeneas a avut numai beneficii de pe
urma Imperiului; iar acum �ncearc? s? ia m?suri preventive �mpotriva altui presupus
Snelund. Peter era de acord cu Imperiul astfel c? l#au ucis. Cine urmeaz??"
Degetele ei se str�nser? pe ale lui. "Biata Olga. Bie?ii copii. S#o chem
disear? sau, sau ce?"
El r?mase cu propriile g�nduri. "Zvonuri despre un eliberator � nu pur ?i
simplu unul politic ci un salvator � nu, o �ntreag? semin?ie de salvatori � asta e
ceea ce#i conduce pe Aeneizi ?i �i determin? s? se poarte astfel", spuse Desai. "?i
nu doar p?tura dominant?. To?i ceilal?i. De?i �n moduri diferite, to?i a?teapt? un
apocalips."
"Cine predic? asta?"
Avu un z�mbet trist: "Dac? l#a? ?ti, a? putea ordona arestarea. Sau, mai bine,
a? �ncerca s?#l mituiesc, s?#l corup. Sau pe ei. Dar agen?ii mei nu aud dec�t
aceste vagi zvonuri. Nici o dat? nu pot s? uit c�t de pu?ini suntem ?i c�t de
marca?i, ur�?i �n �ntreaga lume... Se pare c? centrul "ve?tilor" pare a fi zona
Orcan. Am cercetat. ?i#am mers �n gol, cel pu?in �n ceea ce prive?te aprobarea unei
activit??i ilegale. Societatea de aici ?i crezurile sale au fost �ntotdeauna
�ntemeiate pe ruine preumane colosale ?i, evident, a scos la iveal? profe?i
milenari. Poporul nostru are alte lucruri mai importante de f?cut dec�t lupta cu
limbajul ?i etosul unor bie?i locuitori ai unui secat fund de mare." Tonul i se �n?
spri. "De?i, dac? a? avea oameni suficien?i, le#a? ar?ta eu, a? merge mai departe
cu cercet?rile. Nu e prima oar? c? o voce din de?ert �nnebune?te o na?iune."
Telefonul sun?. El murmur? o �njur?tur? �nainte de a se �ntoarce s? r?spund?.
Era un cod cu �nv?lm??eli, ceea ce automat f?cea ca alt ascult?tor, ca so?ia lui,
aflat? la doar c�?iva metri s? nu poat? participa la convorbire. ?i ecranul r?m�nea
gol. Dar ea z?ri lumina vie de pe fa?a lui ?i#l auzi strig�nd, dup? ce conversa?ia
se sf�r?i, pe c�nd s?rea de pe scaun: "Puterea lui Brahma, da! �l vom prinde ?i vom
ispr?vi povestea!"

XIV

POARTA DE JAD aproape ajunsese la Linn c�nd sosir? Terrienii. Mun?ii

Cimmerieni formeaz? marginea dinspre sud a Ilionului. Flone curge vijelios printre
ei spre sud prin defileul ad�nc ?i �ngust pe care singur ?i l#a s?pat p�n? la
incredibila c?dere de pe abruptul mal continental. Iarna, se strecoar? lini?tit
printre ace?ti pere?i, sub un strat de ghea??. Dar pe var?, amestecat cu buc??i din
calota polar?, e o adev?rat? competi?ie s?#l str?ba?i ?i trebuie v�sla?i pricepu?i
care s? se aventureze de#a lungul acestui torent.
La balustrada de la babord, Ivar ?i Jao priveau. Apa bolborosea, f?cea spume,
se#nvolbura �n jurul st�ncilor, umplea v?zduhul cu o canonad? continu?, f?c�nd nava
s? se r?suceasc? ?i s? trepideze. Aici curentul se �ngusta la aproape 300 metri
�ntre bolovani �ngr?m?di?i ?i taluz. �n spate, st�ncile se �n?l?au pe o distan??
bunicic?. Piatra avea o culoare mohor�t?, iar cerul era doar o f�?ie �ngust? pe
care Virgil deja se cobor�se. Cele mai str?lucitoare stele luceau �n amurg. Jos,
sub �ntreaga greutate a umbrei, era frig. Stropi s?reau pe fe?e ?i haine. �n fa??
canionul se pierdea �n cea??. Cu toate acestea, Ivar z?ri trei cor?bii �n acea
direc?ie ?i patru �n spate � la pupa. ?i mai multe �nc? erau ancorate laolalt?.
Cum puntea se �nclin? sub ea, fata �i prinse bra?ul. "Ce#a fost asta?" strig?
el prin zgomot ?i de#abia deslu?i r?spunsul:
"Ocol �n jurul unui obstacol, cred. Niciodat?, aici nu se repet? de dou? ori
aceea?i situa?ie."
"A?i avut vreodat? vreun naufragiu?"
"Prea pu?ine �ntr#un secol. Cele mai multe vie?i sunt salvate."
"Dumnezeule! V? asuma?i asemenea riscuri, an dup an, pentru... ritual?"
"Primejdia este o parte a ritualului, Rolf. Niciodat? nu suntem mai uni?i cu
lumea ca atunci c�nd... Ai#ah!"
Privirea lui o urm?ri pe#a fetei la prora ?i inima#i se mic?or? c�t un purice.
�n jos venea piezi?, cu form? de torpil?, un mare avion. Pe corpul blindat lucea
emblema Imperiului.
"Cine e?" strig? ea cu inocen??.
"O trup? marin?. Dup? mine. Cine altcineva?" Nu scr�?ni r?spunsul destul de
tare ca Jao s?#l aud?. C�nd Ivar se smulse ?i fugi, fata r?mase cu o dureroas?
uimire.
El �nainta cu greu pe scara c?tre pod, unde ?tia c? Mea st?tea al?turi de
pilot. Ea#i ie?i �n �nt�mpinare. Asprimea, �nver?unarea �i marcau expresia. �?i mu?
case trabucul de#a curmezi?ul. "Hai jos", se n?pusti ea ?i#l �mpinse.
Ivar se poticni �naintea ei, printre oamenii echipajului care fierbeau de emo?
ie. Avionul vir? c?tre conducerea ?irului de la urm?. "Chao yu li" exclam? Mea.
"Cel pu?in avem ceva noroc. Nu ne cunosc vasul."
"Poate#i ?tiu numele", r?spunse el. "Oare cine m#a tr?dat..."
"Aye. Pe#aici, uite... Stai a?a!" Erannath ie?ise din cabina lui. "Hei, tu!"
Ea ar?t? c?tre urm?toarea cabin?. "Pe u?a aceea!"
Ythrianul se ridic?, �?i s?lt? ghearele. "Mi?c?!" zbier? c?pitanul. "Sau te
�mpu?c!"
Pentru moment creasta i se �n?l?? b?t?ioas?. Apoi se supuse. To?i trei p?
trunser? �ntr#un coridor strimt, vibrant. Mea f?cu o plec?ciune c?tre Erannath.
"�mi pare r?u, onorate pasager", spuse ea. "Mi#a lipsit timpul s?#?i cer ajtorul �n
mod curtenitor. E?ti mult mai �ndatoritor dec�t ar trebui; s#ar cuveni s?#?i pese.
Te rog s? vii."
Mea continu? s? mearg? repede ?i cu pa?i m?run?i. " Ivar ?i Erannath o urmar?,
Ythrianul t�r�ndu#se cu st�ng?cie pe picioarele#i aripi, pe c�nd se interesa: "Ce
s#a �nt�mplat?"
"Imperialii", m�r�i t�n?rul. "Ar trebui s#o ?tergem de la vedere. Dac? vreunul
din noi e z?rit s#a ispr?vit cu jocul ?sta. Nu v?d cum ar putea dura."
Ochii lui Erannath turnar? aur peste el. "Despre ce joc vorbe?ti?"
"M? ascund de Terrieni."
"?i e?ti demn de protec?ia c?pitanului? A#a#a#ah..."
Mea se opri la un interfon, form? un num?r ?i mitralie vorbele pre? de vreun
minut. C�nd se �ntoarse la �nso?itorii ei, p?rea ceva mai relaxat?.
"L#am alertat la vreme pe transmisionistul nostru. Probabil inamicul va chema
prin radio, �ntreb�nd care din nave este Poarta de Jad. Subordonatul meu �i aten?
ioneaz? pe ceilal?i �n limba noastr?, pe care, precis. To?i vor face pe pro?tii,
vor striga c? nu ?tiu, vor deforma lucrurile ca ?i c�nd de#abia s#ar descurca �n
Anglic". Rictusul ei fulger?. "A face pe prostul e un dar al poporului nostru."
"Dac? a? fi comandantul Terrian", spuse Erannath, "la aceast? reac?ie a?
cobor� personal pe fiecare nav?, cerindu#i numele. Iar dac? a? fi c?pitanul vreunui
vas n#a? risca pedeaps? prin a min?i, pentru o cauz? care nu mi#a fost explicat?."#
Mea izbucni �n r�s. "De acord. Dar eu propun ca Poarta Virtu?ii ?i Drumul
Norocului s? r?spund? am�ndou? la a fi Poarta de Jad cum va recunoa?te ?i aceasta.
Numele lor reale se traduc aproximativ la fel cu al nostru. Pot, cu siguran??, s?
le dea f?r? primejdie, aceast? lovitur?, Terrienilor."
Se �ntoarse, din nou deprimat?: "Cel mai bine, totu?i, e s? c�?tig?m vreme
pentru a v? expedia pe furi?, Ivar Frederiksen ?i pe tine, Erannath, spion din
Ythri. Nu am curaj s? v? dau vreo arm? de foc. Aceasta ar dovedi rolul nostru, dac?
a?i fi prin?i." Omul �?i sim?i cu?itul pe care#l p?strase la briu de c�nd p?r?sise
Casa V�ntului. Ythrianul nu purta ?or?ul, deci nu avea vreo arm?. Mea continu?:
"C�nd pilo?ii marinei vor veni jos la noi, vom admite, vom recunoa?te c? era?i c?
uta?i. Aproape e adev?rat, pentru toat? lumea, afar? de noi trei; ?i noi ne putem
purta destul de nevinovat. Vor spune c? probabil a?i v?zut nava spa?ial? ?i a?i
disp?rut, nu ?tim unde."
Ivar se g�ndi la completa dezolare care#i �nconjura ?i se �ntreb?: "�ntr#adev?
r, unde?"
Mea �i conduse c?tre un �nso?itor de c?l?torie ?i apoi �n jos. Pe c�nd se gr?
bea, spuse peste um?r: "C�?iva Orcani urc? �ntotdeauna pe coast? s? fac? nego? cu
noi, dup? ce termin?m cermoniile. �i ve?i �nt�lni fie acolo, fie pe drum. Iar dac?
nu, probabil ve?i ajunge la Tien Hu singuri ?i acolo ve?i cere ajutor. Sunt sigur?
c? vi#l vor acorda. Ai lor sunt clarv?z?torii despre care ne#au vorbit."
"?i Imperialii nu se vor g�ndi la solu?ia asta?" protest? Ivar.
"F?r? �ndoial?. ?i totu?i pariez c? e o ?ar? imposibil de scormonit." Mea se
opri �ntr#un loc pe un alt coridor, privi �mprejur ?i cioc?ni �n u??: "Da, pute?i
fi prin?i. Dar ve?i fi prin?i cu siguran??, dac? r?m�ne?i pe vapor. V? pute?i, de
asemenea �neca p�n? la ??rm sau rupe g�turile pe st�nc? ori mii de alte alte
necazuri. Ei, bine e?ti primul N?scut au ba?"
Se n?pusti s? deschid? o u??, conduc�ndu#i �n?untru. Camera era un spa?iu de
�nmagazinare a caiacelor ?i avea ?i o mic? ramp? de lansare la ap?. "Haide?i", le
ordon? ea. �i spuse apoi lui Ivar: "Trebuie s? izbute?ti s? ajungi la ??rm. Str?
duie?te#te s? nu te r?storni ?i s? nu te ciocne?ti de nimic ?i �ndreapt?#te c?tre
orice ??rm po?i, unde s? g?se?ti o zon? nu prea accidentat?. Odat? debarcat,
trimite barca mai departe. Ar fi un nonsens s? la?i vreo urm? acolo unde te#ai
oprit. La urma urmei, st�ncile ?i cea?a trebuie s? te protejeze de a fi v?zut de
deasupra, dac? mergi cu grij?... Erannath, tu zboar? chiar razant cu suprafa?a."
Pe jum?tate �ngrozit ?i pe jum?tate �mpotriva voin?ei sale, Ivar se a?ez? �n
ambarca?ia fragil?, �?i fix? siguran?a �n jurul taliei ?i apuc? v�sla. Riho Mea se
aplec? �nspre el.
Era prima oar? c�nd o vedea cu ochii �n lacrimi. "Tot norocul s? te c?l?
uzeasc?, Prim N?scutule", spuse ea ?ov?ielnic, "fiindc? toate speran?ele noastre
sunt �n tine." Buzele#i le atinser? pe ale lui.
Deschise apoi un tambuchi ?i st?tu la comanda rampei. Motorul acesteia hurui,
bra?ul cobor� pe tache?ii care se mi?cau �nainte ?i �napoi ?i, dup? ce �l ridic?,
�l lansar? pe Ivar �nainte.
R�ul f?cea un zgomot asurzitor. Lumea se transformase �ntr#o existen?? gri,
rece, pic?turi din cascade stropind totul �mprejur. St�ncile ap?reau ca ni?te
fantome. Ivar ?i Erannath r?m?seser? printre bolovanii c�t o cas?. Cu toate c?
purta pantofi, pietrele �l r?niser? tare pe om. �l dureau v�n?t?ile c?p?tate de pe
unde c?l?torise ?i t?ieturile f?cute de crestele ascu?ite. Sl?biciunea �i umplea
fiecare os cu plumb, parc?. Ythrianul, care ocolea �n zbor obstacolele, era �ntr#o
form? mai bun?, de?i drumurile prelungite fuseser? totdeauna obositoare pentru
specia sa.
Printr#o ciud??enie a ecoului, �n ad?postul lor, convorbirea era posibil? f?r?
a fi nevoie s? ridice vocea. "Nu �ncape �ndoial? c? o c?rare coboar? de la
Platforma continental? p�n? c?tre fundul m?rii", spuse Erannath. "Trebuie s? avem
�n vedere c? Terrienii nu#s pro?ti. C�nd vor �n?elege c? nu mai suntem pe nici un
vas vor presupune c? ne �ndrept?m spre Orcus ?i vor c?uta �n Nova Roma o hart? cu
cele mai exacte, detaliate informa?ii geodezice. Vor face, atunci, un raid deasupra
drumului. Trebuie s#o lu?m pe ocolite."
"Asta probabil va fi periculos pentru mine", zise Ivar plictisit.
"O s? te ajut c�t pot", �i promise Erannath. Poate sufletul penelor sale ad?
ug?: "Dac? Dumnezeu V�n?torul te azv�rle �n moarte, strig?#?i sfidarea pe c�nd te
pr?bu?e?ti."
"Oricum, de ce te interesez?" �ntreb? Ivar.
Ythrianul scoase un sunet care aducea a chicotit. "Tu ?i prietenii t?i a?i c?
zut de acord c? a? fi agent secret al Domeniului. Hai acum s? zicem c? eu nu m?
�ndoiesc c? e?ti cu adev?rat doar Rolf Marinarul ?i te �nso?esc ca s? descop?r cine
ai putea fi, de fapt. Iar �n al doilea r�nd, n#am chef s? fiu luat prizonier. Deci
interesul nostru de a sc?pa e comun, coincide."
"Oare? Acum e cazul? Tu n#ai dec�t s? zbori oriunde ?i e?ti liber."
"Dar tu e?ti Primul N?scut al Ilionului. Singur, vei pieri sau vei fi prins.
C?pitanul Riho Mea nu �n?elege ce diferit? e ?ara asta de cea cu care e?ti obi?nuit
tu. Baz�ndu#te pe ajutorul meu ai, �ntr#adev?r, o ?ans?."
Ivar era prea terminat de oboseal? ?i durere ca s? se bucure. Totu?i, �nl?
untrul s?u se aprinse un foc. Este interesat de reu?ita mea. At�t de interesat c?#?
i risc? misiunea, ori ce ar fi putut duce acas?, numai s? m? ajute. Poate,
�ntr#adev?r, izbutim s? ob?inem ajutor de la Ythri, c�nd vom elibera sectorul Alpha
Crucis.
Era prematur s? rosteasc? astfel de g�nduri cu voce tare. Deocamdat? erau
am�ndoi zdrobi?i de pe urma zilei petrecute t�r�ndu#se pe furi?.

Pe o mic? �ntindere, r�ul se l?rgea iar, a?a �nc�t s? poat? sta?iona o

�ntreag? flot?, ancorat? zdrav?n dar cu motoarele merg�nd, pentru a putea porni la
simpla alert? printr#un ?uierat. ??rmul drept se l?rgea ?i el prin c�teva hectare
nivelate, care fuseser? ini?ial cur??ite de detritus. Aici se �n?l?a un altar
flancat de paznici de piatr?, toci?i, aproape f?r? nici o form?. Mai existau, de
asemenea ?i urme de foc de tab?r?; dar nu ajunsese �nc? nici un Orcan. Repeziciunea
curentului se pierdea �n mugetul ne�ntrerupt, al r�ului Linn care, curg�nd la numai
?apte kilometri, f?cea parc? �ntreaga lume s? tremure. Marginea#i nu se vedea
niciodat? din cauza perdelei de stropi.
�n seara asta, v�ntul �?i schimbase direc?ia, conduc�nd permanenta cea?? c?tre
sud p�n? ce o at�rn? ca o perdea albit? de lumina lunii, �ntre pere?ii masivi. Apa
sclipea, sc�nteia. Acele vase care ajunseser? erau camuflate. Cumva, luminilor de
c?l?torie ?i felinarelor colorate at�rnate peste tot de velatur? le lipsea voio?ia
c�nd avionul de lupt? Terrian se �nv�rtise deasupra negafieldului urm?rind ce se
petrece? Aerul era r?coros; ghea?a trosnea prin hainele lui Ivar ?i penajul lui
Erannath.
Oamenii v?d mai bine dec�t Ythrienii pe perioada nop?ii. Deci Ivar z?rea cel
dint�i totul. "Hsssh!" �?i trase �napoi �nso?itorul, pe c�nd o senza?ie de grea??
�i str�ngea g�tlejul. Erannath identific? apoi ?i el acele lic?riri ?i umbre din
fa??. Trei solda?i din marin? vegheau �n c�mp deschis.
Nu exista nici o posibilitate de a#i ocoli f?r? a fi v?zu?i; ??rmul era pustiu
?i luna azv�rlea lumin? ?i �n craterul unui inaccesibil r?u. Ivar se retrase �n
spatele unei pietre, g�ndindu#se, dorindu#?i aproape s?lbatic s? �noate ?i ?tiind
c? nu e cu putin??.
Neauzit din cauza zgomotului, Erannath se ridic?. Str?lucirea lunii �l poleia.
Dar vederea putea juca desigur feste oamenilor care st?teau sus �n carling? c?ci
altfel n#ar fi avut nevoie s? plaseze sentinelele.
Ivar �?i ?inu respira?ia. V?zu marile aripi cosind �n jos, �napoi. Un om f?cu
o tumb?, al doilea, al treilea �n tot at�tea b?t?i de inim?. Erannath poposi
printre ei, acolo unde z?ceau ?i#i f?cu un semn cu capul Primului N?scut. Ivar o
lu? la goan?. Curios, ceea ce �l fr?m�nta ?i ?�?ni din gura sa fu: "Sunt mor?i?"
"Nu. Ame?i?i, n?uci?i. Am de?inut al Treilea E?alon �n hyai#lu. Le#am aplicat
tripla lovitur? at�t cu oasele alatan c�t ?i... cum spune?i voi "lovitura de pumn a
iepurelui"? Erannath era ocupat. El lua radio#emi??toarele de la �ncheieturile
pumnilor, unit??ile gravita?ionale de pe torsuri ?i pu?tile de pe umerii celor c?
zu?i, �i d?dea lui Ivar c�te una din fiecare �ngr?m?dind restul �n Flone. C�nd se
vor trezi, solda?ii vor fi incapabili s? dea vreun semnal prin radio sau foc ?i vor
fi nevoi?i s? a?tepte schimbarea g?rzii.
Dac? se vor mai trezi. Corpurile ar?tau �nsp?im�nt?tor de f?r? via??, sau cel
pu?in a?a i se p?ru lui Ivar. Dar avea �ncredere �n r?spunsul c?p?tat mai devreme ?
i se �ntreba de ce#?i face probleme c�nd aceia erau du?mani ?i, datorit? unui fapt
norocos el ?i aliatul lui avuseser? o ?ans?, ob?inuser? un mijloc de a#?i atinge ?
inta.

Nu se hazardaser? s? zboare imediat. Pe partea mai �ndep?rtat? a locului de

�ntrunire, drumul spre Orcan �ncepuse. De?i strimt, �ntortocheat ?i neclar, adesea
marcat numai prin pietre de hotar, era oricum , mai practicabil dec�t fusese
linia ??rmului. Orice ar fi fost mai bine. Ivar ?chiop?ta ?i Erannath ?ont�c?ia,
merg�nd ca �nl?n?ui?i.
C�nd p?trunser? �n negurile ocrotitoare, �ndr?znir? s? se ridice. ?i asta fu
ca o imens? eliberare a spiritului. Ivar se �ntreb? dac? transcenden?a umanit??ii
pe care o promisese profetul te putea face s? te sim?i at�t de miraculos.
Cilindrele gemene, pe care le purta, �l propulsar? prin fumul ud ?i dens p�n? ce z?
ri �n fa?a sa coasta unui continent.
Avea o enorm? �ntindere, mai pustie ?i mai dezolant? dec�t oriunde �n est,
patru kilometri de palisade, promontorii, viroage, versan?i abrup?i rezulta?i prin
alunecare de teren, jos, tot mai jos, c?tre fundul oceanului mort. Erau acolo sub
stele ?i lune, �n?l?imi tenebroase, dar peste ele curgea �n cascade Linn. Aproape
la jum?tatea distan?ei, �ntr#un salt direct, neascuns de spum?, str?lucitor ca o
sabie scoas? din teac?. Zgomotul s?u se auzea p�n#la ceruri.
Dedesubt sclipea Marea Orcan, �nconjurat? de creste marmorate, �mpestri?ate cu
sem?n?turi. Dincolo, pe partea cealalt?, de?ertul lic?rea alb ca moartea ce#o
oferea.
Erannath zbura al?turi. "Repede!" comand? el. "La p?m�nt, �nainte ca Terrienii
s? vin? ?i s? ne identifice".
Ivar d?du din cap a aprobare, �?i lu? visele din stele ?i se �ndreptar? spre
sud#vest, acolo unde �?i �n?l?a piscul neguros Muntele Cronos. Astfel mai reduceau,
mai scurtau drumul care le r?m?sese de f?cut.
Aerul sc�r?�ia �nghe?at �mprejurul lui. Din?ii �i cl?n??neau p�n? s?#i
str�ng?, se for?? ?i#?i �ncle?t? maxilarele. Aici nu era ca �n regiunea Fundului M?
rii Antonine, la Casa V�ntului. Acolo noaptea era adesea c?ldur? de var?, dar ziua
niciodat? prea z?pu?eal?; aceasta se datora abunden?ei vegetale care regla
temperatura.
Acea a?a#numit? mare Orcus nu mai era dec�t un imens lac, dens ?i amar, cu s?
ruri dizolvate �n el. P�cle ?i curente de ap? mai pu?in importante din Linn aduceau
ap? proasp?t? la baza ad�nciturii. ?i asta era tot. Nimic nu mai alerga c?tre sud.
V�nturile de la ecuator, �ncovoind totul �n cale sugeau orice umezeal? ?i o �mpr??
tiau peste imensitatea de nisip. P?m�ntul r?m�nea sterp fiindc? acelea?i v�nturi b?
tuser?, cu mult timp �nainte, risipind solul bogat al fundului de ocean care, de
altfel era mo?tenirea l?sat? planetei Aeneas de c?tre oceanele ei.
Aici se#ntindea cea mai ne�nduplecat? ?ar? unde se putea stabili un locuitor
al aceste planete. Ivar ?tia c? ea modelase tribul, sufletele. Mai ?tia c�te ceva.
Ceea ce nici un venit#din#afar? nu cuno?tea.
Str?ini... Se uit? pe furi? la Erannath. Ythrianul cobor� ca asupra unei pr?
zi, tot at�t de magnific precum c?derile iu?i de ap?. Am crezut, pentru o clip?, c?
tu trebuie s? m? fi tr?dat, g�ndi Ivar. Dar nu#i a?a, socotesc eu acum.
Atunci, cine a f?cut#o?

XV

Lumina zorilor tremura peste mare ?i desena ap?sat umbre pe nisip. Din marele
Turn o trompet? saluta soarele. Sunetul ei era mai p?trunz?tor dec�t aerul rece,
de?i nu adia nici o urm? de v�nt care s?#l poarte.
Jaan p?r?si casa mamei sale ?i o lu? pe o strad? care se �ntortochea printre
gr?mezi compacte de case cenu?ii, cu oblonul tras, ajung�nd p�n? jos, la chei. Pu?
inii oameni afla?i pe#acolo la acea or? �ncruci?au bra?ele ?i i se �nchinau, unii
cu venera?ie, al?ii cu re?inut, precaut respect. �n str�mtoarea �nconjurat? de
ziduri, amurgul �nc? domnea, f?c�nd ca straiele s? par? fantomatice.
Cheiul era o lucrare a Anticilor, un violent ?i obositor contrast cu lipsa de
str?lucire a ora?ului ?i s?r?cia locuitorilor s?i. Dalele lui, platoul, ar?tau
irizat, puternice ?i reci sub talp?, provenite din coasta muntelui. Milioanele de
ani mai rupseser? c�te un col?, dar nu erodaser? substan?a, alc?tuirea. Ceea ce f?
cuser? fusese doar a fura valurile care odat?, demult, ?lefuiau marginea de jos;
acum tufi?uri r?s?rite pe pov�rn? at�rnau cufundate �n ap?, mai jos �ns? cu un
kilometru.
Ora?ul acoperea muntele pe o distan?? apreciabil? �n sus, blocurile informe de
argil? �ngr?m?dindu#se �n cele din urm? c?tre pantele arenei care �ncorona piscul.
Aceasta, de asemenea, fusese construit? de Antici ?i chiar �n ruin? ar?ta
glorioas?. Era din acela?i material str?lucitor ?i solid ca ?i cheiul, eliptic?,
axa major? cam de un kilometru ?i pere?ii �n?l?�ndu#se cu peste 30 metri �naintea
pantei ascendente a ceea ce fuseser? ?apte turnuri ?i r?m?seser? doar trei. Ace?ti
pere?i netezi ?i lucitori, departe de a fi complet verticali se diversificau �n
st�lpi, pila?tri, terase, arcuri, galerii, obstacole pietroase, poduri u?oare,
balcoane ca o arip?, astfel c? lumina ?i umbra se alungau la nesf�r?it, iar
construc?ia p?rea un etern foc rece.
Drapele se �n?l?ar?, aurii ?i ro?ii, �n v�rful catargelor de pe parapet.
Camarazii schimbau garda.
Privirea lui Jaan se �ntoarse �napoi, �nspre nord, unde continentul se �n?l?a
deasupra m?rii Orcus. Cu planeta Virgil exact deasupra, singular?, �n?l?imile p?
reau negre, �n afar? de Linn. Tunetu#i ce?os reverbera prin aer, peste p?m�nt.
Nu#i v?d zbur�nd, spuse el.
Nu, nici n#o fac, �i r?spunse Caruith. De teama urm?ririi au aterizat l�ng?
Alesa ?i au convins un or??ean s?#i transporte �n camionul lui. Uite#l c? sose?te.
Jaan nu era sigur dac? propria minte sau cea a Anticului Caruith i#a ordonat
s?#?i roteasc? pu?in capul iar ochii s? ?i#i fixeze pe pr?fuitul drum �ncol?
cindu#se �n sus, dinspre linia ??rmului. Deveniser? oare cele dou? f?pturi deja una
singur?? A?a fusese stabilit. A fi o parte, nu, o caracaterisitc?, memoria lui
Caruith... oh, minune a minunilor...
Apoi v?zu vehiculul �n plin? vitez?, mai mult dup? praful ce#l st�rnea dec�t
dup? orice alt?# posibilitate de identificare, c?ci era departe, mai avea destul
p�n? s? ajung? �n ora?. Mai multe ma?ini de teren se mi?cau de#a lungul drumului
principal care �nconjura marea; dou? tractoare lucrau �n spate, pe dealuri, puncte
negre pe maron ?i verde pal, �ncerc�nd a smulge cu for?a recolta dintr#un p?m�nt
zg�rcit; o nav? aluneca pe apele lini?tite c?r�nd bunuri pe care oamenii nu le
puteau m�nca dar ale c?ror minerale de aur, argint, le puteau folosi. ?i deasupra
Arenei, se balansa �n echilibru un avion al Camarazilor.
De?i ne�narmat, f?cea de paz? din cauza decretului Imperial. Timpurile se ar?
tau nesigure.
"�nv???torule..."
Jaan se �ntoarse la auzul vocii ?i �l v?zu pe Robhar, cel mai t�n?r dintre
�nv???ceii s?i. B?iatul, fiu de pescar, se pierdea aproape �n roba lui zdren?uit?.
Respira?ia �i aburea �n jurul p?rului negru, lung p�n? la um?r. �?i f?cu reveren?a
mult mai ad�nc. "�nv???torule", �ntreb? el, "pot s?#?i fiu de folos �n vreun fel?"
A a?teptat timp de ore �ntregi p�n? am ap?rut ?i apoi n#a �ndr?znit s? ni se
adreseze �nainte de a ne opri noi, spuse Caruith. Devo?iunea lui e superb?.
Nu cred c? restul popula?iei conteaz? mai pu?in, replic? Jaan. De?i sunt mai
b?tr�ni, nu le lipse?te r?bdarea de a a?tepta f?r? a se odihni ?i �nghe?�nd pentru
simpla ?ans? c? am avea nevoie de ei; apoi �?i au munca zilnic? ?i mai presus, so?
iile ?i copiii.
� E foarte aproape timpul c�nd trebuie s? se lepede de aceasta ?i de toate
celelalte, spre a ne urma.
� Ei ?tiu. Sunt sigur c? vor fi de acord. Dar atunci nu ar trebui s?#?i
salveze mica bucurie de#a fi umani pe c�t pot, c�t �nc? pot?
� Tu �nsu?i r?m�i mult prea uman. Tu trebuie s? devii un fulger orbitor.
�ntre timp, profetul spuse: "Da, Robhar. Aceasta e ziua destinului." Cum ochii
dinaintea lui ardeau: "Totu?i trebuie s? lu?m ni?te m?suri practice, nu avem timp
de veselie. R?m�nem �nc? oameni �nl?n?ui?i de lume. Doi sunt lega?i �nspre mine, un
om ?i un Ythrian. Pot fi esen?iali pentru eliberare. Terrienii �i urm?resc ?i cu
siguran?? vor ajunge rapid spre a perchezi?iona. P�n? atunci, cei doi trebuie
ascun?i cu grij?; ?i, de asemenea, pu?ini or??eni s? afle despre ei pentru ca
vestea s? nu se r?sp�ndeasc?.
Gr?be?te#te. Du#te la grajdul bresla?ului Frate Boras ?i cere#i s?#?i
�mprumute un animal statha cu un co? de samar destul de mare spre a ascunde un
Ythrian cam de �n?l?imea ta, de?i va fi nevoie ?i de o p?tur? s?#i acoperim
aripile. Nu#i explica lui Boras pentru ce#mi trebuie toate acestea. Este loial, dar
asupritorii au droguri ?i, mai r?u, vor suspecta pe oricine ?tie c�t de pu?in. �n
acela?i mod, nu#i oferi vreun detaliu Fratelui Ezzara c�nd te opre?ti la casa lui
s? �mprumu?i o rob?, sandale ?i mantia lui ro?ie cu glug?. Recomand?#i s? r?m�n? �n
cas? p�n? la urm?toarele instruc?iuini.
Iute ca v�ntul!"
Robhar b?tu palmele �n semn de supunere ?i o zbughi peste bolovani, c?tre
ora?.
Jaan a?tept?. Camionul urma s? treac?, inevitabil, pe chei. P�n? atunci
probabil c? nimeni nu va avea treab? aici, la aceast? or?. ?i cine s#ar fi
�nt�mplat, ar fi avut ?ansa de#a vedea figura singuratic? a profetului zugr?vit? �n
spa?iu ?i deci va �ngenunchea f?r? a �ndr?zni s? z?boveasc?.
� ?oferul e destul de aproape de mine ca s?#i pot citi g�ndurile, murmur?
Caruith. ?i nu#mi place deloc ce deslu?esc.
� Ce, �ntreb? Jaan, interzis, speriat. Nu ne e devotat? De ce ar fi acceptat
s? conduc? doi fugari?
� Este devotat, �n sensul c? dore?te ca Aeneas s? se elibereze de sub domina?
ia Imperiului ?i Orcus s? nu mai depind? de Nova Roma. Dar nu a acceptat pe
de#a#ntregul �nv???tura noastr?, nici n#a aderat pe deplin la cauza noastr?. Pentru
c? este un om impulsiv ?i ezitant. Ivar Frederiksen ?i Erannath din Asvalon l#au
"st�rnit" cu o poveste cum c? ar fi savan?i e?ua?i din pricina unei catastrofe
aeriene, av�nd urgen?a de#a ajunge pe Muntele Cronos, unde ar urma s? primeasc?
ajutor. ?oferul ?tie c? povestea trebuie s? fi fost fals?, dar �n resentimentul s?u
fa?? de Terrieni ar fi fost de acord cu orice. Imediat ce va sc?pa de ei va bea pe
rupte ca s?#?i �nece teama, iar b?utura dezleag? limba.
� Oare nu e o precau?ie de#ajuns de mare faptul c?#i transfer?m de sub grija
lui? Ce altceva am putea, ar trebui s? mai �ntreprindem?... Nu! Nu crim?!
� Mul?i vor pieri pentru eliberare. Ai juca sacrificiul lor f?cut �n zadar de
dragul unei singure vie?i?
� �nchisoarea, �mpreun? cu Ythrianul, m#ai prevenit...
� Dispari?ia unei persoane care are prieteni ?i vecini este mai dificil de
explicat dec�t moartea sa. Vorbe?te cu fratele Velib. Reaminte?te#?i c? el s#a
aflat printre pu?inii Orcani care s#au dus s? serveasc? sub McCormac; a?a c? a
�nv??at o mul?ime de lucruri. Nu#i chiar greu de �nscenat un "accident" credibil.
� Nu, desigur.
Jaan se lupta cu sine; dar mintea care#i domina creierul era prea puternic?,
prea ra?ional?. E drept, normal, ca un om s? moar? pentru popor. Nu erau chiar ei,
Jaan ?i Caruith �n?i?i preg?ti?i pentru a face a?a? La vremea c�nd camionul
ajunsese, profetul se calmase �ntru totul. ?i tot atunci Robhar se �ntorsese cu
animalul ?i deghizarea. Toat? lumea �l ?tia pe Ezzara dup? mantia#i ro?ie. Gluga va
ascunde capul nordicului; m�necile lungi ?i praful impregnat, �mb�csind picioarele
�nc?l?ate �n sandale vor t?inui pielea alb?. Lumea nu va vedea altceva dec�t pe
profet, �nso?it de doi dintre discipoli urc�nd spre arena, p?trunz�nd prin por?ile
ei, �mpreun? cu un animal a c?rui povar? ar putea fi, s? spunem, c?r?i Str?vechi,
pe care el le g?sise �n catacombe.
Camionul se opri. Jaan primi salutul ?oferului, �ncerc�nd s? se g�ndeasc? la
el ca la o fiin?? �n via??. Omul deschise u?a din spate ?i �n?untru se g?seau
Ythrianul ?i Primul N?scut al Ilionului.
Jaan, care nu v?zuse niciodat? un Ythrian adev?rat fu mai ?ocat de acea
arogan?? a frumuse?ii (care trebuie distrus?, jeli el �n sinea#i) dec�t de obi?
nuita tinere?e blond? care devenise at�t de iute un element de baz? al sor?ii. Sim?
i c? parc? ochii alba?tri doar priveau, pe c�nd cei aurii, ai Ythrianului,
scormoneau.
Ei v?zur? un t�n?r mai scund ?i mai �ndesat dec�t erau de obicei Orcanii,
�ntr#un ve?m�nt alb imaculat, �ncins cu o curea de fr�nghie, purt�nd sandale f?cute
de el �nsu?i. Fa?a era larg?, nasul acvilin, buzele pline, pielea de#un maron
deschis, frumos �ntr#un fel anume; p�rul lung ?i barba scurt? erau ca mahonul,
curate ?i dichisite. Ochii �ns? constituiau tr?s?tura cea mai izbitoare, larg
deschi?i, gri, enormi. �n jurul frun?ii purta un cerc de metal ca fa?ete complexe
�n partea frontal?, partea exterioar? ar?t�nd c? era un Antic re�ntors la via??
dup? ?ase milioane de ani.
El spuse, cu obi?nuita lui voce, �nceat? ?i lini?tit?:
"Bine#ai venit. Ivar Frederiksen, eliberatorul lumii noastre."

Noaptea �?i f?cu culcu? pretutindeni �n jurul casei lui Desai. Luminile vecine
p?reau stele �ndep?rtate ?i nu se auzea nici cel mai mic zgomot de circula?ie. Cu
u?urare aproape, el acoperi ferestrele.
"Te rog, ia loc, Profesor Thane', spuse. "Ce r?coritoare �?i pot oferi?"
"Nici una", r?spunse t�n?ra �nalt?. Dup? o clip? ad?ug?, �n sil? ?i neobi?nuit
pentru ea: "Mul?umesc."
"Asta �nseamn? c? nu vrei s? gu?ti din p�inea ?i sarea du?manului?" Z�mbetul
lui era nostalgic, meditativ. "Nu mi#a? fi imaginat c? tradi?ia �?i cere s?#i
refuzi ceaiul."
"Dac? dore?ti, comisare." Tatiana se a?ez?, cu trupul rigid, �n modul ei
direct. Desai vorbi cu so?ia lui, care aduse o tav? cu vas aburind, dou? ce?ti ?i
un platou cu pr?jituri crocante. Puse totul jos ?i se scuz?. U?a se �nchise dup?
ea.
Pentru Desai parc? s#ar fi pr?bu?it camera peste el. Era at�t de
inconfortabil, at�t de... st�njenitor... Biroul s?u ?i tabloul de comunica?ii
umpleau un col?, al?turi se g?sea un raft pentru rapoarte ?i, altfel, locul era
constituit numai din pere?i, un covor uzat, mobil? nu la �n?l?imea unui om de
rasa ?i cultura lui: cu excep?ia unui tablou ori dou?, totul era �nchiriat, nimic
din acel talme?#balme? care alc?tuie?te un c?min.
Familia noastr? se mut? prea mult, prea des, prea departe, ca o bobin?
�nv�rtindu#se s? ?eas? un material pe care#l sf�?ie, apoi, c?ci e putred. Am fost
totdeauna �nv??at pe Ramanujan s? facem tot posibilul s? c?l?torim u?or prin via??.
Dar ce se petrecea cu copiii �n aceste zboruri din loc �n loc, de?i totdeauna �n
acela?i soi de izolare a slujba?ului civil Imperial? Suspin? ad�nc. G�ndul �l rodea
de mult.
"Apreciez venirea ta, a?a cum te#am rugat", �ncepu Desai.
"Sper c?... ai luat m?suri de precau?ie."
"Desigur, m#am strecurat pe alee, mi#am �nf??urat mantia ?i mi#am fixat masca
de noapte."
"Din acest motiv nu te#am vizitat eu. Ar fi imposibil de t?inuit faptul. ?i
mai mult ca sigur, terori?tii te ?in sub supraveghere."
Tatiana �?i re?inu un rictus. Desai continu? cu greutate: "Regret s?#?i produc
cel mai ne�nsemnat risc. Asasinii unei duzini de cet??eni importan?i nu ?i#ar face
scrupule din pricina ta, dac? te#ar suspecta de... h�m, colabora?ionism."
"Numai dac? nu sunt �n vederea lor s? vin aici pentru a �nv??a ce a? putea
face pentru ei", spuse Tatiana cu un ton metalic.
Desai �ndr?zni s? z�mbeasc?. "Acest risc �l asum eu. Nu e prea mare,
presupun." Ridic? ceainicul ?i �ntreb? din spr�ncene. Ea accept? moale �nclin�nd
capul. El turn? pentru fiecare, apoi sorbi. C?ldura �l reconfort?.
"Hai s? trecem la afaceri", propuse Taitiana.
"�ntr#adev?r. M? g�ndeam c? ai dori s? auzi ultimele ?tiri despre Ivar
Frederiksen."
Aici o prinsese! N#a spus nimic dar a s?rit ca o s?geat? ?i privirea cafenie
s#a l?rgit.
"E, desigur, confiden?ial. Dintr#o surs? secret?. Am aflat c? s#a al?turat
unui grup nomad, mai apoi a avut necazuri cu ei ?i s#a �mbarcat pe o nav?#de-sud a
Oamenilor R�ului �mpreun? cu un Ythrian, care poate l#a �nt�lnit din �nt�mplare sau
nu, dar e �n mod sigur un agent al Servicilor Secrete ale Domeniului. Erau aproape
de gura de v?rsare c�nd am prins de veste ?i am trimis o patrul? marin? s?#l aduc?.
Datorit? confuziei � evident, creat? de navigatori, de?i nu inten?ionez s? iau m?
suri � el ?i �nso?itorul lui au sc?pat."
Ro?ul ?i albul alergau pe fa?a ei. Respira repede ?i �ntret?iat, apuc? cea?
ca ?i sorbi ad�nc.
"?tii c? nu vreau s? fie pedepsit, dac? se poate evita acest lucru", spuse
Desai. "Doresc o ?ans? s? discut serios cu el."
"?tiu c? asta e ceea ce pretinzi", se n?pusti Tatiana.
"Dac? oamenii ar �n?elege", pled? Desai. "Da, Imperiul v#a f?cut r?u. Dar noi
�ncerc?m acum s? repar?m, s? facem bine. ?i al?ii vor fi cei care v? vor face
uneltele lor, fiindc? vor dizolva unitatea ?i siguran?a din unitatea pe care
aceast? civiliza?ie a l?sat#o."
"Despre cine vorbe?ti? Ythrieni? Merseieni?" Vocea ei oscila, cuvintele sunau
nedeslu?it.
Desai lu? rapid o hot?r�re. "Merseieni. Oh, sunt foarte departe. Dar dac? ne
vor preocupa iar �ntr#o por?iune de frontier? ...Au e?uat data trecut? pentru c?
revolta lui McCormac i#a luat ?i pe ei prin surprindere. �nc? o �ncercare, dar mai
atent organizat? ?i Terra ar putea chiar pierde �ntregul sector, �n vreme ce,
simultan Merseia ar acapara frontiera opus?. Rezultatul ar fi un Imperiu trunchiat,
zguduit, sl?bit ?i un Domeniu Roidhunate �ncununat de reu?it?... ?i Lunga Noapte a
adus asta mult prea aproape."
�i spuse femeii cu voce slab?, dar ne�ndoielnic, zeflemist?: "Te �ndoie?ti?
Consideri Merseia o simpl? gogori??, o sperietoare? Te rog ascult?. Un agent
special de#al lor e pierdut prin Aeneas. Nu#i un spion obi?nuit sau un tulbur?tor
de ape. E o creatur?, cu �nsu?iri unice; at�t de important �nc�t, de dragul
misiunii lui, o �ntreag? fals? planet? a fost introdus? pe furi? �ntre datele de la
Catawrayannis, at�t de abil � incluz�nd puteri extroardinare telepatice � �nc�t
singur a reu?it, cu u?urin?? aproape, s? ne scape ?i s? dispar? �n pustietate.
Profesore Thane, Merseia risc? mai mult dec�t aceast? singur? creatur?. Ni s#a
semnalat faptul c? Roidhunate include asemenea specimene, pun�ndu#ne �n gard?
�mpotriva mai multora ca el. Nici un Serviciu Secret competent nu ar �ng?dui a?a
ceva.
"Vezi �n ce plas? se poate �nc�lci logodnicul t?u?"
Oare am �nregistrat bine? Fa?a ei e complet inexpresiv?.
Dup? un minut, ea spuse: "Trebuie s? m? g�ndesc la asta, Comisare. Temerile
tale pot fi exagerate. Hai s? privim practic ast? sear?. Te �ntrebai despre Ivar ?i
�nso?itorul... ce te face s? crezi c? Ythri s#ar putea s?#?i bage gheara ?i el �n
oal?, am dreptate? �nainte de a#?i sugera vreun lucru, spune#mi �nt�i ce mai ?tii."
Desai se blind? �n concizie. "Probabil s#au refugiat �n zona Orcan", spuse el.
"Tocmai am primit un raport de la o trup? dispersat? acolo s?#i caute. Dup? mai
multe zile de efort intens, incluz�nd chestionarea am?nun?it? a numero?i oameni
care puteau fi suspecta?i de#a ?ti ceva, s#au �ntors f?r? rezultat. Nu#i puteam l?
sa acolo cu for?a, inutil sau chiar incendiar, dat? fiind ura contra noastr?; ?i �n
orice caz nu#i puteam p?r?si c�nd r?zvr?tirea, sabotajul ?i violen?a cresc,
se#ntind at�t de rapid peste �ntreaga planet?. Avem nevoie de ei s? patruleze pe
str?zile, s? zicem, Novei Roma."
"Poate Ivar nu s#a#dreptat spre Orcus", suger? Tatiana.
"Poate. Dar ar fi logic astfel, nu?"
Ea murmur? un al treilea "poate" ?i#apoi �l surprinse: "Au chestionat oamenii
vo?tri pe noul lor profet?"
"De fapt, da. Dar f?r? rezultat. A emis c�teva idei stranii, semi#religioase
despre care ?tiam deja c�te ceva; sunt desigur, anti#Imperiale, dar e de preferat
s?#l l?s?m s?#?i �mpr??tie profe?iile asupra c�torva din adep?ii lui, dec�t s?#l
desemn?m ca pe#un martir. Nu, n#a relevat vreo cunoa?tere a Primului N?scut. ?i
nici acei apostoli care#l urmeaz? �ndeaproape nu aveau ?tiin?? despre Ivar."
Era evident c? Tatiana r?m�nea calm? numai printr#un imens efort. �ntreaga#i
fiin?? trebuie s? fi fost tulburat? pentru iubitul s?u. "M? uime?te c? v#a?i dus s?
#i prinde?i (sau s?#l prinde?i) cu m�inile goale. A?i fi putut st�rni o revolt?,
dup? c�te am �n?eles."
"Am primit instruc?iuni s?#i manipulez pe conduc?torii de cult cu
microinstrumente speciale. Dar dup? ce cercetarea a continuat o vreme, acest...
Jaan... s#a oferit de bun?#voie, �mpreun? cu oamenii lui, s? intre sub narcoz?,
pentru a pune cap?t b?nuielilor ?i, a?a cum a declarat, pentru ca Terrienii s? nu
mai aib? motive �n plus de a r?m�ne. O mi?care viclean?, istea??, dac? ceea ce
dorea el era s? scape de ei. Dup? aceast? mare concesie din partea profetului,
ocupan?ii nu puteau face altceva dec�t s? se retrag?."
"Ei, bine", ?arj? ea. "?i#a trecut prin minte c? Ivar, persoana lui nu ar fi
�n zon??"
"Desigur. De?i... principalul tehnician al echipei de interogare a ar?tat c?
Jaan poseda o encefalogram? ce nu sem?na cu nici una �nregistrat? mai �nainte. Dac?
afirma?iile lui erau adev?rate, se pare c? era � cum s? explic � posedat de un
anume soi de... spirit. Oh, corpul �i este perfect uman ?i nici nu exist? motiv s?
presupunem c? drogul nu ar fi avut efect asupra min?ii lui prin anularea capacit??
ii de a ascunde cum s#ar �nt�mpla altora. Dar..."
"Muta?ie, presupun, r?spunz?toare pentru circumvolu?iunile creierului. Ei sunt
un popor vechi, rezultat din select?ri, �n �mprejur?ri �n care speciile noastre nu
s#au aflat niciodat?."
"Probabil. Mi#a? fi dorit s? pot �mprumuta un telepat Ryellian din personalul
guvernatorului � am meditat mult la asta, dar am �n?eles c? un agent Merseian, cu
puterile ?i cunoa?terea pe care le posed?, ar reu?i s? se fereasc?, s? ias? cu bine
dintr#o asemenea confruntare. Dac? a? avea un milion de investigatori pricepu?i, s?
studieze fiecare aspect al acestei planete ?i poporul ei at�t de deosebit, pe timp
de o sut? de ani..."
Desai abandon? acest vis cu ochii deschi?i. "Nu neglij?m posibilitatea ca Ivar
?i Ythrianul s? se afle �n acea regiune dar s? fie necunoscu?i profetului, spuse
el. "Un grup separat i#ar fi putut introduce pe furi?. �n?eleg c? Muntele Cronos
este sfredelit de tunele ?i pe?teri, construite de Rasa Celor V�rstnici ?i
niciodat? nu au fost pe deplin explorate de oameni."
"Dar n#ar avea nici un rost chestionarea �n direc?ia asta, nu#i a?a? replic?
Tatiana.
"Sigur. Mai ales c? locul ascunz?torii poate fi la fel de bine, undeva
departe, �n de?ert." Desai se opri. "Iat? de ce te#am rugat s? vii aici, Profesor
Thane. �?i cuno?ti logodnicul. ?i, desigur, ai mai mult? ?tiin?? despre ?inutul
Orcan dec�t ar putea cercet?torii no?tri s? culeag? din c?r?i, b?nci de informa?ii
sau simple observa?ii. Te rog, spune#mi, cum s#ar acomoda aici Ivar?"
Tatiana r?mase t?cut?. Desai apuc? ?igaretul ?i trase c�teva fumuri. �n sf�r?
it, ea spuse �ncet:
"Nu cred c? o cooperare apropiat? ar fi posibil?. Exist? diferen?e prea
mari. ?i Ivar ar fi sim?it asta ?i ar fi �n?eles, deci n#ar fi �ncercat."
Desai se re?inu de la vreun comentariu, spun�nd doar: "Te #a? invita s?#mi
descrii, dac#ai vrea, societatea aceea."
"P?i ai citit, desigur, rapoarte despre ea."
"Multe. Dar toate v?zute dinafar?, dintr#un punct de percepere Terrian, chiar
rezumatele f?cute de oamenii mei dup? scrierile nordice. Le lipse?te miezul. Voi,
totu?i � poporul t?u ?i el orcan �mp?r?i?i aceast? lume de secole. M?car at�t, dac?
altceva nu ave?i �n comun. A? dori nu o simpl? redactare socio#economic? ci sensul
spiritului, tensiunile, influen?ele subtile ?i principale dintre p?turile sociale."
Tatiana z?bovi pe g�nduri din nou, �ncerc�nd s? se concentreze. �n cele din
urm?, spunse: "Nu prea am multe s?#?i vorbesc, Comisare. Ce#ai pofti? Capsule de
istorie? Ar fi trebuit s#o cuno?ti p�n? acum."
"Depinde ce consideri tu important. Te rog, totu?i."
"Ei bine... acelea de pe Muntele Cronos sunt cele mai importante, mai bine
conservate vestigii ale Constructorilor. Dar fuseser? mult prea pu?in studiate p�n?
c�nd planeta Dido a recomandat mai mult? aten?ie. Apoi s#au ab?tut Necazurile,
raidurile, invazii, pr?bu?irea, e?uarea �napoi c?tre feudalism. C�?iva nenordici ?
i#au c?utat refugiul �n Arena, din lipsa altui ad?post!"
"Arena?" se minun? Desai.
"Amfiteatrul gigantic de pe v�rful muntelui, dac? �i putem spune astfel
construc?iei."
"A, deci nu e ceea ce �nseamn? de fapt �arena�... N#are importan??. Am b?gat
de seam? c?, �n dialect, cuvintele se modific?. Continu?."
"Ei tr?iau �n acea construc?ie gen fort?rea??, �ntr#o disciplin? perfect?.
Erau p?zi?i c�nd mergeau la lucratul p?m�ntului, pescuit, p?storit, de oameni
�narma?i. Treptat totul s#a transformat �ntr#o comand? militar?. Camarazii Arenei,
care erau totodat? magistra?i, tehnocra?i � p?m�ntul se p?stra �n comun � devenir?
�n cele din urm? conduc?tori ai riturilor religioase, religia st�nd, natural, �n
centrul acelor misterioase a?ez?ri.
C�nd domina?ia, disciplina militar? a fost retras?, �nt�i camarazii au
rezistat guvern?rii planetare ?i apoi au fost �nfr�n?i. Aceasta i#a �ndreptat mai
mult spre preo?ie, de?i au continuat s? men?in? tradi?ii cazoane. De atunci, n#au
mai dat Novei Roma vreun motiv de �ngrijorare; dar se ?in deoparte ?i consider? cel
mai �nalt ?el g?sirea Constructorilor: unde au fost, sunt sau vor fi ace?tia.,,
"H�m". Desai �?i ciupi obrazul. "Ace?ti oameni � jum?tate de milion sau cam a?
a ceva, care locuyiesc �n regiune � consideri c? sunt, �n egal? m?sur?, izola?i ?i
de restul planetei Aeneas?"
"Nu chiar. Ei fac comer?, �n special caravanele ce trec peste Fundul M?rii
Antonine c?tre zone mai fertile c?r�nd minerale ?i produse biologice �n schimbul
m�nc?rii, obiectelor confec?ionate ?i a orice altceva. Unii dintre tinerii lor
servesc nordicilor, mai mul?i ani, pentru a#?i c�?tiga existen?a; sunt extrem de
dota?i �n descoperirea apei, ceea ce confirm? spusa mea de mai �nainte despre muta?
ii. Lu�nd totul �n considerare, locuitorul obi?nuit al continentului n#a v?zut
niciodat? un Orcan. ?i ace?tia se ?in cu dinadinsul deoparte, interzic c?s?toriile
�nafar? cu pedeapsa exilului, consider? c? sunt un neam ales care va juca un rol
deosebit �n leg?tur? cu Constructorii. Istoria lor e plin? de profe?i care au visat
numai la asta. Acest Jaan e doar ultimul dintre ei."
Desai se �ncrunt?. "Totu?i, nu este singura lui afirma?ie � c? ar fi
�ncarnarea ?i c? rasa Mai V�rstnicilor se va re�ntoarce �n timpul vie?ii sale � sau
orice altceva mai predic? aceasta?"
"Nu ?tiu." Tatiana �?i trase r?suflarea. "Un lucru, cu prioritate, �ns?, ?i
oare de aceea m#ai chemat aici? �n ciuda faptului c? se crede el �nsu?i mai cur�nd
obiectiv dec�t supranatural, oricare Orcan se poart? ca un religios. Ei bine, Ivar
e sceptic; de fapt e un necredincios. Nu mi#l pot �nchipui �mp?r?indu#?i via?a cu
un grup de fanatici, vizionari. Ar intra cur�nd �n conflict".
Acum fu r�ndul lui Desai s? stea lini?tit pentru a cump?ni. ?inta e bine
ochit?. Asta nu �nseamn? �ns? c? e adev?rat.
?i totu?i ce pot s? fac dec�t s? accept... p�n? nu aflu de la spionul meu ce
i s#a �nt�mplat lui Ivar? (?i e ceva ce, poate, nu voi afla niciodat?).
Se scutur?. "Deci, dac? Ivar a primit sau nu ajutor de la vreun Orcan ori doi,
te �ndoie?ti c#ar fi �n contact cu cineva important ?i ar avea vreun motiv s? r?t?
ceasc? �ntr#o astfel de nepl?cut? � pentru el � regiune. E?ti de acord, Profesor
Thane?"
Ea aprob? din cap.
"Ai putea s?#mi dai vreo idee cam pe unde s#ar g?si ?i cum am putea da de el?"
urm? Desai.
Tatiana nu catadicsi s? r?spund?.
"Cum dore?ti", spuse el obosit. "?ine minte, Ivar e �n primejdie de moarte
c�t? vreme e fugar: pricolul de#a fi �mpu?cat de#o patrul?, de exemplu, sau de a
comite o fapt?, un act de tr?dare care s? nu#i poat? fi iertat."
Ea �?i mu?c? buzele.
"Nu te voi h?r?ui cu asta", �i promise Desai. "Dar te rog... e?ti o savant?,
ar trebui s?#?i folose?ti mintea �n scopul n?scocirii de noi ipoteze ?i urm?ririi
consecin?elor adecvate... te rog s? iei �n considera?ie aceasta �ntruc�t propriul
s?u interes c�t ?i cel al planetei Aeneas const? �n leg?tura cu Imperiul."

"A? dori s? plec imediat", spuse ea.

Mai t�rziu, m?rturisea lui Gabriel Stewart:
"Ivar trebuie s? se afle printre Orcani. Nimic altceva nu are sens. El e
conduc?torul nostru temporar, de drept, Jaan e cel mental. Cuv�ntul se va �ntinde
ca focul prin uscata trava sub v�ntul zoosny."
"Dar dac? profetul nu ?tie unde este?" r?spunse sceptic Stewart.
Tatiana izbucni �n r�s. "Profet s? nu ?tie! �?i �nchipui mintea de Constructor
neput�nd controla reac?iile corpului uman la o biat?, mizerabil?, doz? de narcotic?
Cum, numai schizofrenia poate determina asta."
El o privi atent. "Feti?o, crezi �n acele zvonuri? C?ci zvonuri sunt, pricepi,
nimic mai mult. Dispozitivul, instala?ia noastr? n#are leg?tur? cu Arena."
"Mai bine am �ncerca s? stabilim una... Bine, admit c? nu avem nici o prob? a
apropiatei re�ntoarceri a Constructorilor. Dar are o semnifica?ie." Ea gesticula
�nspre stelele pe care ferestrele camuflate le ascundeau. "Cosmenosis... Ceea ce#i
formidabil const? �n lipsa unui scop, a unei evolu?ii �n tot ce se petrece acolo".
Concentrat?: "Desai vorbea despre un agent Merseian ac?ion�nd pe Aeneas. Nu
Merseian ca neam, totu?i. Cineva ciudat �ndeajuns pentru a fi, chiar �nainte#merg?
torul Constructorilor."
 "Hun!" exclam? Stewart.
"Prefer s? nu vorbesc mai mult despre asta, Gabe. Totu?i, Desai vorbea ?i
despre ipoteza adapt?rii unei metode de lucru. P�n? la noi ?tiri cred c? asta
trebuie s? fie a noastr?, c? exist? cel pu?in ceva �n acele pove?ti. Trebuie s?
scormonim mai ad�nc, s? adun?m multe informa?ii. �n cel mai r?u caz ne alegem doar
cu ele. �n cel mai bun, cine ?tie?"
"Dac? nu altceva, m?car va fi o serioas? propagand?", remarc? el cinic. Nu se
re�ntorsese �n Aeneas de destul? vreme pentru a se fi contaminat de atmosfera ei de
a?teptare. "Uh, cum izbutim s? �ndep?rt?m du?manul de#a ra?iona ?i cerceta �n
acela?i mod?"
"Nu avem o cale sigur?", spuse Tatiana. "M#am tot zbuciumat ?i... uite la ce
m#am g�ndit: s? presupunem c?#l anun? pe Desai m�ine sau poim�ine sub pretextul c?
mi#am schimbat sim??mintele ?i �ncerc s?#l �nv�rtesc astfel, �nc�t s? aflu mai
multe despre acel agent. Dar, mai ales, ceea ce voi face va fi s?#i sugerez s?
controleze printre locuitorii regiunii muntoase Chalce. Probabil �?i reaminte?ti,
ei sunt organiza?i �n clanuri ?i sunt duri, complet independen?i, autoritari. E
foarte plauzibil c? s#au grupat �n jurul lui Ivar, dac? el s#a dus la ace?tia, ?i
c? a f?cut a?a din proprie ini?iativ?. Ei, e o ?ar? mare ?i col?uroas?, ar fi
nevoie de mul?i oameni ?i o gr?mad? de timp s? fie cercetat?. ?i#n vremea asta..."

XVI

CAMERA DINLAUNTRUL MUNTELUI era spa?ioas? ?i alc?tuirea ei din material Antic

ad?uga o iluzie de ad�ncuri de vis. Oamenii instalaser? aparate de �nc?lzire,
casete de tavan fluorescente, mobil? ?i alte necesit??i printre care se num?rau c?
r?i ?i un eidofon spre a �n?ela trecerea vremii. Pe de alt? parte, cum orele se
lungeau ca zilele pe care nu le vedea, Ivar sim?ea c? se s?lb?tice?te. Erannath,
desigur, suferea mai r?u; spre deosebire de oameni, to?i Ythrienii se nasc cu un
grad destul de ridicat de claustrofobie. Dar acesta �?i p?stra controlul cu
�nd�rjire �n gheare.
Conversa?ia �i ajuta pe am�ndoi. Erannath era vis?tor: "... liber ca aripa. In
tinere?e am cutreierat �ntregul Avalon... hai#ha, furtuna zorilor peste m?ri ?i
v�rfuri �nz?pezite... S? v�nezi un spatodont cu l?ncile! V�ntul peste c�mpii, acel
miros de soare ?i eternitate! Mai apoi am �ncercat s? devin un vagabond spa?ial. Nu
?tii ce �nseamn?? E o institu?ie Ythrian?. Un asemenea echipaj �?i poate p?r?si
corabia spre a se stabili pentru o perioad? pe o anume planet?, cu condi?ia s? se
g?seasc? un �nlocuitor; ?i de obicei se g?se?te."
Privirea#i t�njitoarte se plimba peste pere?ii lucitori. "Khrr, acesta#i
univers de minuni. P?streaz?#l cu sfin?enie, Ivar. Ceea ce e �n afara noastr? e cu
mult mai pre?ios dec�t putem noi ad?posti �n minte."
"Mai e?ti hoinar spa?ial?" �l �ntreb? omul.
"Nu. M#am re�ntors �n cele din urm? pe Avalon, cu Hlirr, pe care am �nt�lnit#o
?i ne#am c?s?torit �ntr#o lume �n care inelele arunc? sc�ntei de curcubeu peste
oceane colorate �n argint patinat. E un lucru bun ?i acesta, a p?zi un c?min ?i a
ridica progenituri. Dar ei au crescut acum, iar eu, �n c?utarea unei ultime
aventuri p�n? c�nd Dumnezeu va binevoi s? se aplice asupra mea, sunt aici, � scoase
un chicot � "�n aceast? grot?."
"Spionezi pentru Domeniu, nu#i a?a?"
"Am mai explicat, sunt un xenolog specializat �n antropologie. Acesta e
domeniul �n care am fost ?colarizat �n to?i anii petrecu?i pe Avalon ?i �n care �mi
desf??or ?i acum cercetarea."
"Forma?ia de savant nu te �mpiedic? s? fii spion. Uite ce e, n#o spun cu pic?
pe tine. Imperiul Terrian este du?manul meu ca ?i al vostru, dac? nu mai mult
chiar. Suntem alia?i naturali. N#ai vrea s? duci acest mesaj �napoi, pe Ythri?"
�ncre?ituri trecur? peste penajul lui Erannath. "Automat, orice oponent al
Imperiului devine prietenul t?u? Cum r?m�ne atunci cu Merseia?"
"Am auzit at�ta propagand? �mpotriva Merseienilor c? urm?toarea proclamare a
lor ca rasi?ti ?i agresori teritoriali m? va face s? suf?r un ?oc. Oare Terra nu
i#a provocat, nu i#a amenin?at pe ei niciodat?? Pe l�ng? asta, sunt extrem de
departe: e problema Terrei, nu a noastr?. De ce s? suporte Aeneas ca tinerii ei s?
scoat? castanele din foc pentru �mp?rat? Ce#a f?cut el vreodat? pentru noi? ?i,
Dumnezeule, ce r?u, nu ne#a f?cut?"
Erannath �ntreb? �nceti?or: "Speri cu adev?rat s? conduci o a doua, de data
asta reu?it?, revolu?ie?
"Nu#i vorba de condus", spuse Ivar, ro?u ca racul. "Sper s? pot fi de folos."
"�n ce scop?"
"Libertatea."
"Ce e libertatea? A alege de unul singur, a?a cum ai f?cut tu? Atunci cum po?i
fi sigur c? o anume parte a Imperiului nu#?i va pretinde mai mult? Eu a? crede c?
a?a va fi."
"Ei, bine, eu a? dori s? slujesc at�t c�t va dura poporul meu."
"C�t de dornic e propriul t?u popor de#a fi servit �n felul t?u de#a o face?
Tu nu vezi �ngr?direa libert??ii �n sacrificiile ce se cer pentru eliberarea
politic? a regiunii Alpha Crucis, mai mult dec�t vezi aceast? coerci?ie exercitat?
de legile �ndreptate contra crimei ori pr?d?rii. Aceste imperative se potrivesc
dorin?elor tale. Dar poate c? al?ii sunt �n alt mod. Ce e libertatea dec�t a avea o
cu?c? personal? �n care s? ajungi mai departe dec�t unul care dore?te s? zboare?"
Ivar privi m�nios �n ochii galbeni. "Vorbe?ti ciudat pentru un Ythrian, pentru
unul de pe Avalon, mai ales. Precis a rezistat planeta ta �nglob?rii la Imperiu?"
"P?i, �nglobarea ne#ar fi adus o schimbare, ne#ar fi forjat cumva modul de
via??... �n ce fel esen?ial s#ar deosebi o Republic? Alpha Crucis sau o provincie
apar?in�nd Domeniului, de Sectorul �nglobat Imperilului? Ai zburat prea pu?in prin
realitate, Ivar Frederiksen. Ce preferi de fapt: s? treci printre ideologii sau
printre stele?"
"Uh, mi#e team? c? nu �n?eleg. Rasa voastr? nu are aceea?i idee despre
guvernare ca noi."
"Nu#i important pentru noi. Concet??enii mei, Avalonienii, cei umanoizi,
g�ndesc �ns? �n acela?i mod, la fel. M? tot minunez de ce e?ti at�t de sensibil la
structura organiz?rii politice precise, p�n? la a face din asta o problem? de via??
?i de moarte. De ce nu#?i concentrezi eforturile c?tre alt fel de aranjamente, cum
ar fi, de pild?, acelea prin care tu ?i ai t?i s? r?m�ne?i singuri, s? fi?i l?sa?i
�n pace?
"Ei bine, dac? motiva?ia noastr? te nedumere?te, atunci transmite#o
Ythrienilor..." �?i trase Ivar r?suflarea.

Timpul continua s? se scurg?; la un moment dat nu mai ap?ru omul purt�nd o

rob? simpl?, ce aducea m�ncarea ?i str�ngea resturile, ci o siluet? �n uniform?
care intr? pe u?? anun?�nd "�naltul Comandant!"
Iyar s?ri, drept, �n picioare. Creasta penat? de pe capul lui Erannath st?
tea ?eap?n, de parc? ar fi dat onorul. Pentru clipa aceasta r?bdaser? ei, o a?
teptaser?.
Intr? un grup form�nd cu �ngrijire dublu ?ir. Erau Orcani tipici: �nal?i ?i
usc??ivi, cu piele maron, p?rul negru ?i stufos ca ?i barba bogat?, fa?a mai mult
oval? ?i totu?i cumva plat?, n?rile dilatate ?i buzele c?rnoase. Purtau coifuri de
metal �ntinz�ndu#se �n jos s? cuprind? ?i g�tul ?i erau prev?zute cu vizoare de
sticl? heliomat?, acum ridicate; tunici albastre cu �nsemnul rangului ?i, pe
pieptul fiec?ruia, sigla Infinitului; pantaloni gri �ndesa?i �n cizme noi. Pe l�ng?
cu?ite ?i boxuri, c?rau, la centur?, sfid�nd decretul Imperial, grenade ?i pu?ti
care �n mod obi?nuit trebuiau ascunse spre a nu fi confiscate.
Yakow Harolsson, �naltul Comandant al Camarazilor din Arena �i urm?. Era �nve?
m�ntat ca ?i oamenii lui, av�nd �n plus o glug? ro?ie. De?i barba �i era complet
alb? ?i tr?s?turile marcate, pline de cicatrice, silueta#i se ?inea dreapt?. Ivar
se gr?bi s?#l salute.
Yakow �i re�ntoarse salutul ?i, cu accentul nazal al regiunii, rosti �n
Anglic: "Fii bine venit, Prim N?scutule din Ilion."
 "Au... plecat Terrienii... domnule?" �ntreb? Ivar. Pulsul �i b?tea nebune?te.
�l asalta ame?eala, curentul rece de aer subteran �i t?ia respira?ia.
"Da. Po?i ie?i de#acum." Yakow se �ncrunt?. "Deghizat, desigur, cu strai, p?
r ?i pielea vopsite, urm�nd instruc?iuni speciale de comportare. Nu putem fi siguri
c? du?manul n#a l?sat spioni sau, ?i mai probabil, scanere ascunse pretutindeni �n
ora? care s? urm?reasc? ce se petrece � poate chiar ?i#n centrul Arenei." De sub
autoimpusa disciplin? v�lv?taia ?�?ni: "?i totu?i vei ie?i la lumin?, s? te preg?
te?ti pentru Eliberare."
Erannath se ridic?. "Eu n#a? prea putea trece drept un Orcan", spuse cu o voce
uscat?.
Privirea lui Yakow se �ntunec?, c�nd se �ndrept? spre el: "Nu. Ne#am �ngrijit
de tine, dup? ce ne#am sf?tuit."
O u?oar? team? �i f?cu pe Ivar s? exclame: "Aminti?i#v?, domnule, el este leg?
tura cu Ythri, care ne#ar putea deveni alia?i."
"Desigur", rosti Yakow, f?r? nici o intona?ie. "Ar fi simplu s? te ?inem
ascuns aici, domnule Erannath, �ns? ceea ce ?tiu despre rasa voastr?, nici, n#ai
putea s? mai supor?i. A?a c? am g?sit altceva sigur. A?teapt? numai �nc? pu?in,
c�teva ore. Dup? c?derea �ntunericului vei fi condus afar?..."
Unde se va �n?l?a peste v�rfuri p�n? departe, �n pustiu, g�ndi Ivar, din nou
fericit, unde s? poat? v�na ?i hoin?ri �n voie pentru a#?i g�ndi concep?iile a?a
cum vrea el, cum simte, p�n? c�nd noi vom fi gata s?#l reprimim � sau el s? ni se
al?ture nou? � ?i apoi s?#l l?s?m s? se �napoieze acas?.
Dintr#o pornire afectiv? apuc? m�na dreapt? a Ythrianului. Ghearele se
str�nser? ferm dar nedureros �n jurul degetelor lui. "�?i mul?umesc pentru tot,
Erannath", spuse Ivar. "O s?#mi lipse?ti mult... p�n? ne vom �nt�lni iar."
"Asta numai Dumnezeu o hot?r??te", r?spunse prietenul lui.
Arena ?i#a luat numele de la spa?iul pe care#l �ncercuia. Printr#o fereastr? a
splendidului sanctuar al Comandantului, Ivar privea etaj dup? etaj deschiz�ndu#se
�ntr#o panoram? auster?, dar care oferea ochilor subtile �nc�nt?ri prin formele
elipsoidale, �ndreptate �n jos spre pavimentul de baz?. Nivelele erau destul de
largi s? se constituie mai cur�nd �n terase dec�t �n locuri obi?nuite; pere?ii
dintre ele marcau deschideri �n arc ce conduceau c?tre holurile ?i camerele din?
untru. Toate acestea f?ceau ca sugestia unui teatru antic s? fie extrem de
puternic?.
Un grup de Camarazi tocmai se antrena, c?ci de?i fuseser? foarte rar lupte �n
ultimele secole, comanda r?m�nea �n fapt militar?. Distan?a mic?ora oamenii la
dimensiuni de insecte. Glasurile ?i pa?ii lor se pierdeau �n t?cerea fierbinte ca ?
i zgomotul ora?ului, doar Linn r?suna m?cin�nd parc?, zdrobind la nesfir?it. Mai
mult? via?? p?rea s? con?in? cl?direa �ns??i cu iridescen?a sa schimb?toare ?i
energia curbelor.
"De ce au construit astfel �nainta?ii; Mai V�rstnicii?" se �ntreb? Ivar cu
voce tare.
"S? fie oare o baz? ?tiin?ific?, combin�nd locuin?e ?i camere de lucru? Dar
rampele de pe podea se �ntortocheau at�t de straniu; podelele �nse?i aveau ridic?
turi ?i cobor�ri abrupte, nea?teptate, greu de ghicit �n ce scop; coridoarele
boltite treceau printre apartamente care nu erau unul asem?n?tor altuia. ?i ce rost
avea craterul din mijloc? Doar pentru gr?din?rit, pentru a proteja ochii obosi?i de
de?ert, desf?t�ndu#i cu un parc? (Dar aceste zone erau fertile acum ?ase milioane
de ani). Jocuri? Rituri? Ceva ce omul ?i oricare neam cunoscut omului nu putea
pricepe?"
"Jaan spune c? principalul scop era acela de#a avea un loc de adunare adev?
rat, unde min?ile se puteau reuni ?i dob�ndi astfel transcenden?a", r?spunse Yakow.
Se �ntoarse c?tre escort?. "Pute?i pleca", �i concedie el. Ace?tia salutar? ?i se
retraser?, �nchiz�nd dup? ei u?a instalat? de humanoizi.
Fusese special cioplit? spre a se potrivi portalului. Interiorul biroului unde
se aflau cei doi doi era ca o bijuterie cu multiple fa?ete: culorile nu sclipeau
bl�nd ca �n exteriorul Arenei, ci sc�nteiau metalic ?i str?luceau s?lbatic ca focul
ori de c�te ori le izbea o raz? de soare. Fa?? de o asemenea pic?tur? de trecut,
pu?inele piese de mobil? ?i echipamentul tehnic actual p?reau de dou? ori mai
sobre: scaune sculptate din lemn noduros, o mas? aidoma, un ?ir de rafturi con?
in�nd c?r?i ?i un aparat, o copert? ?esut? din pu?inele plante ivite pe asprele
meleaguri Orcane.
"Ia loc, te rog", spuse Yakow ?i#?i a?ez? ?i el sl?biciunea de schelet �ntr#un
scaun.
Oricum, nu#mi ofer? o cea?c? de ceai? fulger? prin mintea lui Ivar. Apoi �?i
aminti din lectur?: Nu, �n aceast? tar? m�ncarea sau b?utura �mp?r?ite creeaz? leg?
turi de obliga?ie mutual?. Recunosc c? nu#i chiar preg?tit pentru a?a ceva �nc?,
fa?? de mine. Dar oare eu fa?? de el a? fi gata?
Ivar se a?ez? �n fa?a figurii b?tr�ne ?i col?uroase.
�n mod descump?nitor, Yakow a?tepta ca el s? �nceap? conversa?ia. Dup? c�teva
clipe seci, Ivar se �ncumet?: "Un, acel Jaan despre care vorbeai, domnule, e
profetul vostru, nu#i a?a? N#a? vrea s? v? pun la �ndoial? cinstea, crede#m?. Dar
pot �ntreba c�te ceva?"
Yakow aprob? din cap; barba alb? m?tur? semnul infinitului de pe pieptu#i.
"Orice dore?ti. Primule N?scut. Adev?rul iese la iveal? numai prin cercetare." Se
opri. "�n plus... s? fim one?ti de la �nceputul �nceputurilor... �n multe min?i nu
exist? �nc? certitudinea c? Jean este st?p�nit de Anticul Caruith. Camarazii din
Arena n#au luat nici o pozi?ie oficial? fa?? de mister."
Ivar �ncepu: "Dar credeam... vreau s? spun, religia..."
Yakow ridic? o m�n?. "Ascult?, f?r? predic?. Primule N?scut. Nu avem aici
religie."
"Cum? Domnule, dar crede?i, crede?i de sute de ani �n �nainta?i!"
"A?a cum credem �n planeta Virgil sau �n lune." Avu un z�mbet fantomatic. "La
urma urmei le vedem zilnic. La fel, �n acela?i mod vedem relicvele Anticilor."
Deveni mai afabil. "Pentru r?bdarea ta, Prim N?scutule, s?#?i explic �nt�i
c�te ceva. �Religie� �nseamn? credin?? �n supranatural, a?a#i? Cei mai mul?i
Orcani, ca ?i cei mai mul?i Aeneizi de pretutindeni, au acest soi de credin??. Ei
sus?in c? un Dumnezeu exist? ?i au diverse ceremonii ?i reguli pentru a intra �n
contact cu el. Dac? exist? vreo denaturare, ei admit c? nu e ?tiin?ific? credin?a
lor. Nu e treaba practicii s? confirme sau s? infirme credin?a. Miracolele se pot
petrece datorit? interven?iei divine; dar un miracol, prin defini?ie, implic?
suspendarea unei legi naturale, a?a �nc�t nu mai poate fi repetat ca experiment.
Da, adev?rul sau falsitatea istoric? se pot cerceta, deci, numai pe cale indirect?.
Dar confirmarea unui fapt nu reprezint? nimic absolut, p�n? nu e dovedit ?tiin?
ific.
De exemplu, dac? putem pretinde c? a existat un Iisus care cu adev?rat a
�nviat, s#a ridicat din morm�nt, putem pune acest fapt pe seama explica?iei c? el
ar fi fost doar �n com?, nu mort de#a#binelea. ?i �n acela?i mod, o neconfirmare nu
dovede?te, practic, nimic. Exemplific�nd iar, dac? se presupune c? un anume sf�nt
nu a tr?it niciodat?, aceasta arat? doar c? oamenii erau naivi, nicidecum c?
credin?a de baz?, principiul ar fi fost gre?it."
Ivar privi ?int?, uimit. Aceast? discu?ie... ?i �nainte chiar am abordat unele
lucruri concrete � de la hierofant la locuitorii s?r?ci?i, izola?i, din de?ert!
�ncerc? s? se adune, s? se concentreze. Ei, de fapt, nimeni � din cei care au
acces la comunica?iile electronice � nu e complet izolat. ?i n#a? fi de loc
surprins dac? Yakow ar fi studiat la Universitate. Eu �nsumi am �nt�lnit acolo c�?
iva Orcani.
Numai fiindc? tr?ie?te separat, departe, �ntr#un anumit mod, nu �nseamn? c?
persoana respectiv? e ne?tiutoare ori proast?... Hm, oare Terrienii asta cred
despre noi? �ntrebarea �i st�rni �n suflet un resentiment ascu?it.
"Repet", spuse Yakow, "�n �n?elesul pe care#l dau eu cuy�ntului, ceea ce �mp?
rt??im noi aici nu este religie. Ceea ce avem e o doctrin?.
"Este un fapt dovedit, verificabil prin mijloace strategice ?i metode extrem
de riguroase radioizotopice, c? o puternic? civiliza?ie a de?inut un avanpost pe
Arena, acum ?ase sute de mii de ani. O deduc?ie logic? face s? se considere c?
aceste fiin?e n#au pierit ci mai cur�nd s#au �ndreptat c?tre altundeva,
debaras�ndu#se de obiceiurile, lucrurile proste?ti, pe m?sur? ce atingeau un nou
stadiu de evolu?ie. Desigur e o dorin?? mai mult imaginar? de a se fi petrecut a?a,
dar pare normal ca sensibilitatea cea mai �nalt? a cosmosului s? poarte un interes
benign pentru ridicarea p?r?ii sale inferioare.
"Aceast? speran??, dac? nu vrei s#o nume?ti mai mult dec�t at�t, este ceea ce
ne sus?ine pe noi."
Cuvintele erau rostite f?r? pasiune; ?i de?i vocea devenea tot mai puternic?,
tonul r?m�ne calm. A?a �nc�t Ivar privi la figura din fa?a lui ?i se hot?r� ca,
deocamdat?, s? se ab?in? de la vreun r?spuns.
Ce prob? am avea privitoare la evolu?ia pe mai departe? P�n? acum am �nt�lnit
nenum?rate rase diferite ?i unele erau extrem de deosebite nu numai prin �nf??i?
area lor ci ?i prin modul de g�ndire ?i posibilit??ile pe care le aveau. Totu?i,
�nc? nici una n#am putea#o numai aem?n?toare zeilor. ?i apoi de ce#ar progresa la
infinit inteligen?a uman?? Nimic �n natur? nu se petrece dup? aceast? regul?. Cu
excep?ia situa?iei �n care tehnologia devine indispensabil? supravie?uirii
speciilor, ce presiune a selec?iei poate determina �mbog??irea creierelor? Dac?#i
vorba a?a, noi, sofon?ii avem ?i a?a prea mult, mai mult dec�t ne e necesar.
�?i d?du seama: Desigur, aceasta e o atitudine ortodox? modern?. Poate
reflect? parabola cu vulpea ?i strugurii acri sau sl?biciunea societ??ii decadente.
Nu are rost s? neg, ceea ce am explorat e doar un atom dintr#o at�t de �ndep?rtat?
galaxie, un firicel de praf...
Cu voce tare, Ivar r?sufl?: "Acum Jaan sus?ine c? Cei V�rstnici, Str?bunii,
sunt pe cale de#a se re�ntoarce? ?i mintea lor este deja �nl?untrul lui?"
"Grosolan spus", remarc? Yakow. "La urma#urmei, trebuie s? vorbe?ti chiar tu
cu el." Se opri. "?i#am mai spus, Camarazii n#au acceptat p�n?#n prezent ceea ce
pretinde el. Dar nici n#am denigrat. Pur ?i simplu am aflat c?, peste noapte,
�ntr#un mod inexplicabil, un umil pantofar a dob�ndit anume puteri, anume cuno?tin?
e. Remarcabil e un cuv�nt necuprinz?tor pentru tot ceea ce se petrece."
"Cine e, de fapt, el? �ndr?zni Ivar s? �ntrebe. N#am auzit nimic altceva dec�t
zvonuri, aluzii, presupuneri."
Yakow vorbi acum asemeni unui conduc?tor, pragmatic. "C�nd s#a ridicat �nt�ia
oar? din obscuritate ?i din ce �n ce mai mul?i oameni au acceptat s? cread? �n
predicile lui, noi, ofi?erii din Arena am �ntrev?zut ce poten?ial exploziv exista
�n asta ?i ne#am str?duit s? ascundem istoria, p�n? ce am putut, �n sf�r?it, s#o
evalu?m ?i s?#i prevedem consecin?ele. �nsu?i Jaan a fost extrem de cooperant cu
noi. Totu?i, n#am reu?it s? prevenim �mpr??tierea ve?tii despre el, dincolo de zona
noastr?. �ns?, deocamdat?, restul planetei ?tie doar ceva vag, despre un nou cult
�n acest col?i?or."
S#ar putea s? nu se ?tie mai mult dec�t aceste f?r�mituri, g�ndi Ivar; totu?
i, cu siguran??, preg?tirea de a crede mai mult. Oricum, am aflat c�te ceva ?i
poate am ?i eu anume ve?ti pentru el, Comandante. "A?adar, cine e el cu adev?rat?"
"Progenitura, vl?starul unei familii obi?nuite, de?i odat? �nst?rit?, pe c�nd
era prosperitate �n Orcus. Tat?l s?u, Gileb, era un meseria? care poseda c�teva
vehicule de teren ?i pretindea a se trage din fondatorii Camaraderiei. Mama lui,
Nomi, are o genealogie �nc? mai nobil?, p�n? c?tre primii humanoizi pe Aeneas."
"?i ce s#a petrecut?"
"Dac?#?i reaminte?ti, acum vreo ?aisprezece ani, aceast? regiune a trecut
printr#o perioad? de dezordine. O furtun? de nisip prelungit? a produs dezastrul
recoltelor ?i pierderea caravanelor; apoi, cearta pentru pu?inul r?mas a st�rnit
iar??i dihonie �ntre vechile familii. S#au amestecat p�n? ?i Camarazii. O vreme am
fost pur ?i simplu ineficien?i."
Ivar d?du din cap. �?i scormonise memoria spre a scoate la iveal? noi am?
nunte ?i descoperi cum acest om, trec�nd peste reguli ?i ordine reu?ise s?
restaureze disciplina ?i morala ?i s? salveze societatea de haos. Dar fusese o
lucrare de ani �ntregi.
"Bunurile fiindu#i pr?date de du?manii care#i doreau s�ngele, Gileb a fugit
cu so?ia ?i micul fiu", continu? Yakow, cu o voce monoton?. Au emigrat peste ?
inutul Antonine, abia supravie?uind, c?tre o mic? a?ezare nordic?, �ntr#o zon?
fertil?. Aici au g?sit refugiu de s?r?cie.
C�nd muri Gileb, Nomi se re�ntoarse acas? cu, deja, ?ase copii, �ntr#o
regiune de#acum pacificat?. Jaan �nv??? me?te?ugul cizm?ritului ?i mama lui era � ?
i mai e �nc? � o minunat? ?es?toare. Am�ndoi sus?ineau material familia. Nici o
dat? nu r?m�neau �ndeajuns de mul?i bani pentru ca Jaan s? se g�ndeasc? la �nsur?
toare.
�n cele din urm? a avut revela?ia... a f?cut descoperirea... sau ce era..."
"Mi#ai putea spune? �ntreb? �ncet Ivar.
Privirea care#l cerceta se �n?spri. "Despre a?a ceva se poate discuta mai
t�rziu", r?spunse Yakow. "Acum mi se pare mai potrivit s? cercet?m ce rol �?i
revine, Primule N?scut, �n eliberarea umanit??ii de omenirea excesiv?."

XVII

CU GLUG?, rob? ?i sandale, pielea vopsit? maroniu ?i p?rul negru, Ivar ar fi

p?c?lit o cercetare la prima vedere. Tr?s?turile sale, constitu?ia ?i ochii alba?
tri nu erau reprezentative; dar de?i Orcanii erau de mult? vreme endogami nu se
stabilise un cod genetic strict ?i ap?reau c�teodat? abateri; �ntr#un anume grad,
profetul �nsu?i era o ilustrare a acestui fenomen. La Ivar diferen?ele mai frapante
porneau de la dialectul Anglic pe care#l folosea �n acela?i timp cu necunoa?terea
limbii native, imperfecta imitare a gesturilor, mersului ?i, desigur, mai erau alte
o mie de subtilit??i.
Totu?i, cu siguran??, nici un Terrian privind plictisit reluarea vreunei
�nregistr?ri secrete n#ar observa aceste diferen?e. Ca ?i mul?i Orcani, de altfel,
care ar renun?a ridic�nd din umeri la ce ar fi v?zut. La urma#urmei, existau varia?
ii locale ?i individuale �n interiorul regiunii; �n plus, acest t�n?r ar putea
foarte bine s? se fi �ntors dup? c�?iva ani de serviciu printre nordici, care �l
influen?aser?.
Iar acei care priveau �ndeaproape ?i cu aten?ie erau ultimii care s? spun? o
vorb? despre ce vedeau. Pentru c? str?inul se plimba �n compania pantofarului.
Se petrecuse repede. Cineva �l auzise pe Jaan predic�nd ?i apoi �i ceruse o
�nt�lnire particular?. ?i am�ndoi se plimbar? singuri pe munte.
Mai multe perechi de ochi gelo?i �i urm?rir? pe Jaan ?i Ivar la ie?irea din
ora?. Ace?tia vorbir? �ncet p�n? ce fur? destul de departe de oameni, pe un platou
�ntins ?i �nalt.
In spate ?i deasupra � doar st�nci, tufi?uri, zone de praf cenu?iu pe ici#colo
umbrite ad�nc de pete albastre, �n sus �ntinz�ndu#se �nspre locuita ?i �ncoronata
Arena. Peste tot cerul era pustiu, cu excep?ia soarelui ?i a unui rotitor vulch.
Jos, p?m�ntul se n?ruia c?tre ap?s?toarea monotonie a m?rii. De jur �mprejur erau
coline pe care se g?seau c?su?e risipite, verzi. Circula?ia se t�ra alene pe
drumurile pr?foase, cu atmosfera poluat? de fum. Ilionul ap?rea �ntunecat, Linn
albea orbitor spre nord ?i nord#est; �n rest, orizontul ad?postea o dezolant?
goliciune. V�ntul c?ldu? ?i �n?ep?tor izbea fe?ele, f�lf�ia straiele ?i acoperea
duruiala cascadelor.
Toiagul lui Jaan se r?sucea ?i boc?nea, acord�ndu#se cu mersu#i, pe c�nd
alegea calea drept peste urmele tocite. Ivar nu se ajuta cu nimic, se mi?ca doar
asemenea unui v�n?tor. Era ceva automat, �ntreaga#i con?tiin?? se �nv�rtea �n jurul
cuvintelor rostite domol:
"Putem vorbi acum, Primule N?scut. �ntreab? sau exprim?#te cum dore?ti. N#ai
de ce s? te �nsp?im�n?i sau s? m? superi c?ci ai sosit ca un destin viu".
"Nu sunt un mesager al m�ntuirii", rosti �ncet Ivar. "Sunt doar o foarte slab?
fiin?? uman?, care nici m?car nu crede �n Dumnezeu."
Jaan z�mbi. "N#are importan??. Nici eu nu sunt un credincios �n sensul obi?
nuit al cuv�ntului. Noi utiliz?m cuv�ntul �destin� �ntr#o modalitate extrem de
deosebit?. Pentru moment, s? presupunem c? ai fost condus aici sau sprijinit s?
ajungi aici prin c?i subtile" � ochii lui extraordinari se a?intiser? �n cei ai
interlocutorului ?i continu? s? vorbeasc? solemn � "pentru c? de?ii, poten?ialul de
a deveni salvatorul."
"Nu, nu eu, nu eu."
Relaxat acum, Jaan �l b?tu prietene?te pe um?r ?i spuse: "Nu m? refer la
sensul mistic. Reaminte?te#?i convorbirea cu �naltul Comandant Yakow. Aeneas are
nevoie de dou? lucruri: o credin?? unificatoare ?i un conduc?tor de neam, �n
armonie. Primul B?rbat al Ilionului, c?ci asta vei fi cu vremea, are cea mai
�ndrept??it?, cea mai pe deplin acceptat? preten?ie, de a vorbi �n numele acestei
planete. Ba mai mult, amintirea lui Hugh McCormac va convinge �ntregul sector s? se
adune unit �n jurul Primului B?rbat, �ndat? ce acesta va �nv?l?a din nou steagul
eliber?rii.
Ceea ce proclam?, propov?duie?te, Caruith va �nfl?c?ra pe mul?i. Dar e prea
cutremur?tor, prea nea?teptat din nou, s? se obi?nuiasc? a tr?i zilnic cu aceste
idei. Le#ar trebui o structur?... politic? pe care s#o �n?eleag?, s#o accepte ?i
care s?#i �ndrume spre schimbarea, spre transformarea respectiv?. Tu e?ti nucleul
acestei mi?c?ri sociale, Ivar Frederiksen.
"Eu, eu nu ?tiu... nu sunt genul de general sau politican, de fapt am ?i ratat
�ngrozitor mai �nainte ?i..."
"Vei fi cu m?iestrie c?l?uzit. Dar s? nu#?i �nchipui o clip? c? te dorim doar
o emblem?. Aminte?te#?i c? lupta va dura ani. Cum dob�nde?ti, �n vreme,
experien?? ?i �n?elepciune, vei prelua de la sine, natural, adev?rata comand?."
Ivar privi pe furi? prin de?ertul orbitor, la un v�rtej �ndep?rtat care#?i
fura privirea ?i#?i alese cu grij? cuvintele:
"?tiu mult prea pu?in p�n? acum... Jaan... numai ce mi#au povestit Yakow ?i
c�?iva ofi?eri v�rstnici. Ei continu? s? pretind? c? explica?ia din punct de vedere
religios, ba nu, transcendental � deci aspectul transcedental al chestiunii, numai
tu l#ai putea �nf?ptui."
"Atunci �nseamn? c? tabloul faptic �?i e confuz ?i incomplet", spuse Jaan.
Ivar aprob? din cap. "Ceea ce#am aflat... hai s? �ncerc s? sintetizez, s? rezum, se
poate? S? m? corectezi unde gre?esc.
�ntreaga planet? Aeneas e iar gata s? explodeze. Sc�nteia exploziei ar fi
speran?a, orice speran??. O dat? cu c�teva reu?ite de �nceput, tot mai mul?i
oameni, pretutindeni �n Sectorul Alpha Crucis, se vor al?tura, se vor implica. Dar
cum s? �ncepem? Suntem distru?i, dezarma?i, ocupa?i.
Ei bine, tu predici c? ajutorul supranatural este la �ndem�n?. Rolul meu ar fi
s? asigur continuitatea politic?. Aeneizii, nordicii �n special, care nu sunt de
acord cu re�ntoarcerea Str?mo?ilor, vor fi foarte bucuro?i de amestecul Primului B?
rbat din Ilion �n �ndep?rtarea, zv�rlirea robiei Terriene. Cei foarte credincio?
i, ?i ei vor �nt�mpina ospitalieri acel soi de �nt?riri, acel contact uman: mai
ales de c�nd noi, oamenii, ducem povara muncii ?i a mor?ii, noi �n?ine."
Jaan fu de acord. "Da", zise el. "Eliberarea care nu e c�?tigat?, trudit?, nu
valoreaz? prea mult �n stabilirea libert??ii care va d?inui, nu e valabil? �n �n?l?
area noastr? c?tre urm?torul nivel de evolu?ie. Anticii ne vor ajuta. A?a cum �i
vom ajuta apoi ?i noi, la r�ndu#ne, �n milenara lor lupt?... repet, nu trebuie s?
ne a?tept?m la o rezolu?ie rapid?, de moment. Pentru preg?tire vor fi necesari
ani ?i abia apoi vor urma al?i ani de conflicte s�ngeroase. Mult? vreme de#acum
�nainte, principala ta �ndatorire va fi doar aceea de a r?m�ne �n via?? ?i �n
libertate, de a fi un simbol care p?streaz? neatins? speran?a, speran?a eliber?
rii."
Ivar se enerv? ?i �ntreb?: "?i tu, �ntre timp, ce#ai s? faci?"
"Eu port �n?elepciunea", zise Jaan; tonul �i era mai cur�nd umil dec�t m�ndru.
"Sem?n semin?ele credin?ei. Sub aspectul mental al lui Caruith pot s? v? dau ?ie,
Camarazilor ?i comandan?ilor pentru libertate de pretutindeni, un ajutor nepre?uit:
de exemplu, citind g�ndurile, �n �mprejur?rile cele mai favorabile. Dar �n ultim?
instan?? eu sunt �ncoronarea care este totodat? viitorul.
"Desigur, �ntr#un sf�r?it ?i eu voi fi nevoit s? m? ascund de Terrieni prin
pustiet??i, c�nd vor �n?elege ei adev?rata mea menire. Sau poate m? vor ucide. Nu
conteaz?. Se distruge astfel doar trupul. ?i proced�nd a?a vor crea martirul, ceea
ce �mpline?te ciclul. Fiindc? el, Caruith, se va �n?l?a din nou."
V�ntul parc? umplea cu ghea?? oasele lui Ivar: "Cine e Caruith? Ce este el?"
"Mintea unui Antic Str?vechi", r?spunse senin Jaan.
"Nimeni n#a fost prea clar �n explica?ii �n privin?a asta..."
"Ei ?tiu c? numai eu �?i pot expune problema � c?ci e clar, nu e?ti un
manufacturier semi#analfabet ori un simplu p?stor. E?ti educat; respingi
supranaturalul ca fenomen; pentru tine, Caruith trebuie s? foloseasc? o limb?
diferit? de cea din predicile c?tre Orcanii obi?nui?i."
Ivar continua s? p??easc?, a?tept�nd urmarea. Un ?obolan �?i scoase coada de
sub ?easta decolorat? a unui animal statha.
Jaan privea �nainte doar. Vorbi cu un ton ciudat, c�nt?tor.
"Voi �ncepe cu re�ntoarcerea mea aici, dup? anii de exil. Eram un simplu
pantofar � me?te?ug �nv??at �n pu?inul timp liber pe care ni#l �ng?duiau muncile
�nt�mpl?toare ?i care ne ajuta s? supravie?uim. Aveam, �n plus, b?ncile publice de
cuno?tin?e pentru a citi, studia, a afla c�te ceva despre acest univers; ades,
noaptea, obi?nuiam s? m? plimb pe sub stele, medit�nd.
"Apoi ne#am �ntors la Muntele Cronos. Visam la �nrolarea �n Camaraderie, dar
n#a fost cu putin??; antrenamentele lor �ncepeau la o v�rst? mult mai fraged? ca a
mea. Totu?i, un sergent dintre Camarazi, consilier ?i magistrat �n districtul
nostru, a fost interesat de persoana mea. M#a ajutat s?#mi continui studiile. ?i �n
cele din urm? a ob?inut aprobarea s? asist pentru o perioad? de timp, ?i cu un mic
salariu, la s?p?turile arheologice.
"�?i dai seama c? �n spatele Camaraderiei de azi st? aceast? ocupa?ie. Ei au
�nceput ca trup? militar? ?i au continuat ca autorit??i civile. Dac? am fi dorit,
Nova Roma ar fi putut reorganiza totul. Dar genera?iile de profe?i ne#au convins c?
nu se poate ca Anticii s? fi murit, probabil �nc? domnesc �n cosmos. ?i#atunci ce
munc? mai propice ar exista, dec�t c?utarea urmelor ?i a punctelor de reper r?mase
printre noi? ?i cine altcineva ar fi mai potrivit s#o desf??oare dec�t
Camaraderia?"
Ivar �l aprob?; acesta era principalul motiv pentru care Universitatea
�ncetase s?p?turile �n aceste p?r?i, spre a evita apari?ia unor resentimente
printre locuitori ?i conducerea lor. S?r?cia raporturilor de p�n? atunci ?i de
atunci �ncoace se presupunea c? se datora lipsei unor rezultate deosebite. ?i
deodat? Ivar se �ntreb? c�t anume fusese p?strat secret.
Vocea hipnotic? se dep?na mai departe: "Acea munc? m? f?cu s? simt, �n
ad�ncurile mele, ce vastitate spa?iu � timp se arcuie?te peste noi ?i c�t de mult
apar?inem cu to?ii acestor dimensiuni. Am cugetat, de asemenea, asupra ideii,
auzite ini?ial �n exil, anume c? Didonienii au o calitate a creierului, a fiin?ei,
care e at�t de departe de felul nostru de#a fi, pe c�t suntem noi de instinctul
primitiv, orb. Oare ?i Anticii au acea caracteristic? a min?ii � nu �n m?sura ?
tears?, redus?, a Vecinilor no?tri, ci mai perfec?ionat?? Am putea ?i noi s#o
dob�ndim c�ndva, �ntr#o zi?
"Deci, continuam s? m? �ntreb ?i s? �naintez tot mai departe de unul singur
prin tunelurile muntelui, atunci c�nd nimeni nu era prin preajm?#mi. ?i sufletul
�mi ardea dup? un r?spuns care nu mai venea.
"P�n? c�nd..."
"Era o noapte cam pe la mijlocul iernii. Revolu?ia �nc? nu �ncepuse, dar chiar
�n pustietatea asta ?tiam c�t sporise oprimarea ?i c? poporul clocotea ?i haosul
c�?tiga ?ntindere. Noi �n?ine eram insuficient aproviziona?i cu anumite produse
�ntruc�t comer?ul cu lumea �nconjur?toare devenise neregulat c?ci, din pricina
taxelor ?i confisc?rilor, negustorii evitau aceast? zon? ?i chiar personalul
portului spa?ial nu mai era interesat de munc?, astfel c?, practic, nu mai exista
controlul circula?iei. Da, din c�nd �n c�nd, pira?i de pe stele s?lbatice se
strecurau pe sub paza spa?ial? s? prade ?i apoi s#o ?tearg?. Vaietul, durerea
planetei Aeneas m? ap?sau.
Am privit la ascu?i?ul Crucii Gemenilor ?i la �ntunericul care despic? alba
Cale Lactee �n por?iunea unde nebuloasele ne ascund esen?a, miezul galaxiei
noastre; ?i merg�nd de#a lungul coastei muntelui m#am �ntrebat dac?, �n �ntreaga
acea m?re?ie, vie?ile noastre sunt simple accidente f?r? sens, durerea ?i moartea
nevalor�nd nimic.
�mi era grozav de frig. Am intrat prin gura unui coridor nou s?pat, dar
�nceput de Antici, pentru a m? ad?posti � sau poate m#a chemat ceva �ntr#acolo?
Aveam un felinar ?i mai mult ca un somnambul alunecam tot mai ad�nc, tot mai �n
jos.
 Trebuie s? �n?elegi, minunata lucrare nu se pr?bu?ise, cu excep?ia intr?rii,
dup? milioane de ani de cutremure, ?i alunec?ri de teren. Odat? ce am s?pat am
descoperit un labirint �nrudit cu altele. Dar cu for?ele ?i echipamentul nostru
ne#ar fi luat o via?? �ntreag? s? facem o hart? a �ntregului complex.
"Chemat nu ?tiu de ce sau de cine, am mers acolo unde picior de om �nc? nu c?
lcase. Cu o bucat? de piatr? de cret?, luat? din d?r�m?tur?, mi#am �nsemnat c?
rarea; dar era aproape ultima sclipire a sim?ului meu uman, pe c�nd marcam
kilometru dup? kilometru tot mai aproape de sf�r?itul drumului.
"Am g?sit#o �ntr#o �nc?pere unde lumina str?lucea rece, venind de la un lucru
�nalt pe a c?rui simplitate ochii mei alunecau; am putut numai s? v?d c? era
probabil o ma?in?rie ?i c? cea mai mare parte a ei era nu materie ci energie.
�naintea ei st?tea aceasta pe care o port acum pe cap. Mi#am a?ezat#o pe frunte ?
i...
"...nu sunt nici cuvinte nici g�nduri pentru ceea ce veni...
"Dup? trei nop?i ?i zile am urcat; ?i �n mine exista Caruith Str?vechiul,
Salvatorul planetei Aeneas..."

XVIII

UN PERSONAJ ca un crochiu osos, Colonelul Mattu Luuksson re�ntoarse salutul la

�nt�mpin?rile politicoase ?i ospitaliere ale lui Chunderban Desai, refuz? r?
coritoarele ?i se a?ez? pe marginea fotoliului s?u ca ?i cum n#ar fi admis ca
mobila s?#i ia �n st?p�nire uniforma. Cu toate astea, Camaradul de pe Arena gr?i
destul de curtenitor c?tre �naltul Comisar al Imperiului Terra.
"Decizia a fost luat? ieri. Apreciez c? m#a?i primit dup? citirea scurtei
inform?ri, de?i sunte?i, b?nuiesc, extrem de ocupat."
"A? fi neglijent �n ceea ce prive?te datoria mea dac? nu a? �nt�mpina cum se
cuvine pe reprezentantul unei �ntregi na?iuni", r?spunse Desai. Trase fumul ad�nc
�n piept �nainte de#a ad?uga: "Pare, h�m, o destul de rapid? ac?iune, av�nd �n
vedere importan?a,"
"Ordinul c?ruia am onoarea de a#i apar?ine nu scuz?, nu iart? ezitarea",
declar? Mattu. "Apoi, �n?elege?i, domnule, misiunea mea este cu caracter de
tatonare. Nici dumneavoastr?, nici noi nu vom lua o hot?r�re, nu vom �ncheia un
angajament �nainte de#a cunoa?te situa?ia ?i tot ce cuprinde ea pe deplin."
Desai observ? c?#?i lovea ritmic ?igaretul de marginea scrumierei ?i se opri
brusc. "Am fi putut discuta acestea prin vid", remarc? el cu o fals? bl�nde?e.
"Nu, domnule, nu foarte bine. Sunt mult mai multe dec�t numai vorbe. O imagine
electronic? a dumneavoastr? ?i a biroului pe care#l ocupa?i ca ?i un num?r oarecare
de subordona?i nu ne#ar spune aproape nimic despre totalitatea mediului, despre
ambian??."
"�n?eleg. De aceea a?i adus at�?ia oameni cu dumneavoastr??"
"Da. Vor petrece c�teva zile hoin?rind prin jurul ora?ului, c?p?t�nd
experien?? ?i adun�nd impresii spre a raporta consiliului nostru, ajut�ndu#ne
astfel s? estim?m oportunitatea ?i a altor vizite."
Desai �?i ridic? spr�ncenele. "V? e team? c? ar putea fi corup?i?" G�ndul bel?
ugului �n Nova Roma i se p?ru grozav de caraghios, amuzant la culme; pufni �n r�s.
Mattu se �ncrunt? � m�nios sau concentrat? Cum a? izbuti s? descifrez o figur?
at�t de str?in?? "Ar fi mai corect s? �ncerc s?#?i explic de la �nceputul
�nceputurilor, Comisare", spuse el, aleg�nd cu grij? fiecare vorb?. "Aparent,
dumneavoastr? ave?i impresia c? m? g?sesc aici pentru a protesta contra recentei
scotociri prin comunitatea noastr? ?i a negocia o garan?ie satisf?c?toare �mpotriva
altor incidente similare �n vreun viitor. E, de fapt, partea minor? a problemei.
"Biroul dumneavoastr? pare s? considere c? ?inutul Orcan colc?ie de rebeli, �n
ciuda faptului c? aproape nici un Orcan nu s#a �nrolat �n armia lui McCormac. B?
nuiala nu e nejustificat?. Noi locuim deoparte; �ntregul nostru ethos e diferit
de#al dumneavoastr?."
De pragmatismul accentuat al Terrei, vrei s? spui, g�ndi Desai, sau de
decaden?a Imperiului, sub�n?elegi? "P?str?tor al ordinii ?i legii dumneavoastr? �n?
iv? fiind", zise el, "m? �ncred �n faptul c? sunte?i de acord cu necesitatea de#a
investiga orice posibilitate, oric�t de vag?, de �ndep?rtat?, de pu?in probabil?."
Un Terrian aflat �ntr#o postur? similar? cu a lui Mattu ar fi r�njit, cu
siguran??. Colonelul r?mase ?eap?n, era lipsit de sim?ul umorului. "Mai mult
contact ar reduce ne�ncrederea. Dar n#ar fi un motiv suficient pentru schimbarea
str?vechilor obiceiuri ?i a liniei politice.
"Adev?rul este c? at�t Camaraderia de pe Arena c�t ?i societatea c?reia i se
supune nu sunt at�t de rigide, de xenofobe pe c�t se crede prin alte p?r?i.
Izolarea noastr? n#a fost niciodat? absolut?; g�ndi?i#v? la caravanele noastre de
comer? sau la acei tineri care au petrecut at�?ia ani afar?, departe, lucr�nd ori
studiind. Realmente, doar �mprejur?rile ne#au ?inut pe margine ?i � f?r? �ndoial? �
o anume cantitate de iner?ie uman?".
"Ei bine, s#au schimbat vremurile. Dac? noi, Orcanii, vrem s? nu dec?dem,
trebuie neap?rat s? ne adapt?m. De?i nu ne obsedeaz? bog??ia ?i consider?m c? e un
adev?rat pericol s? acumulezi prea mult, totu?i asta nu �nseamn? c? pre?uim �n
schimb s?r?cia, Comisare; ?i nici nu ne e fric? de idei noi. Mai corect, sim?im c?
propriile noastre idei cap?t? o for?? nou? ?i r?sp�ndite �n cur�nd printre al?i
oameni ar putea fi bine primite."
?igara lui Desai era complet fumat?. Azv�rli ur�t#mirositorul chi?toc ?i puse
o alta �n ?igaret. Printr#un reflex mental, cerul gurii �i tres?ri de durere.
"Sunte?i interesa?i �n a l?rgi sfera comer?ului ?i rela?iile aferente, atunci",
spuse el.
"Da", replic? Mattu, "Avem mai multe de oferit dec�t ceea ce d?m �n prezent.
M? g�ndesc nu doar la resursele naturale c�t ?i la bra?e de lucru ?i creiere, dac?
tineretul nostru ar primi o educa?ie mai modern? ?i adecvat?."
"?i, hm, turism prin regiunea dumneavoastr??"
"Sigur", se repezi Mattu. Evident �ns?, g�ndul p?rea nepl?cut pentru el.
"Pentru a dezvolta toate acestea e nevoie �ns? de timp, ceea ce avem ?i de capital,
care ne lipse?te. Nordicii n#au fost nicic�nd interesa?i... de?i, trebuie s? m?
rturisesc, Camarazii nu le#au f?cut vreo propunere. Nutrim �ns?, acum, speran?a c?
Imperiul poate dore?te s? ne ajute."
"Subsidii?"
"N#ar fi necesare nici multe, nici vreme �ndelungat?. �n schimb, Imperiul c�?
tig? nu o simpl? prietenie, ci influen?a noastr?, c?ci Orcanii c?l?toresc foarte
adesea ?i la mari distan?e prin Aeneas. Ave?i de �nfruntat o structur? nordic?
puternic? ce vi se opune ca �ntreg ?i pe care e pu?in probabil s#o �nfr�nge?i. Oare
influen?a Orcan? n#ar ajuta la transformarea ei?"
"Poate, dar �n ce direc?ie?"
"Dificil de prev?zut �n acest stadiu, nu? De aceea, �nc? socotim izolarea cea
mai bun? solu?ie. Repet, misiunea mea e doar o tatonare preliminar?, pentru ambele
p?r?i, Comisare."
Chunderban Desai, care avea legiunile Imperiului �n spatele lui privi �n ochii
str?inului; ?i fu Desai cel care sim?i o puternic? und? de team?.
T�n?rul locotenent de pe Muntele Cronos o chem?, f?r? s? se ascund?, pe
Tatiana Thane, pentru a o �ntreba dac? o poate vizita "ca s? cunoasc? persoana cea
mai apropiat? lui Ivar Frederiksen. V? rog, �n?elege?i, prea respectabil? doamn?,
nu#l subestim?m. Totu?i, indirect, ne#a produs nenum?rate necazuri. M#am g�ndit
atunci c? ne pute?i sf?tui cum s? convingem autorit??ile c? nu suntem alia?ii lui."
"M? �ndoiesc c? a? fi �n stare", r?spunse ea, pe jum?tate amuzat? de
onestitatea lui st�ngace. Cealalt? jum?tate a sa se r?sucea de durere retrezit? ?i
ar fi vrut s? refuze rug?mintea. �ns? fapta ar fi dovedit la?itate.
C�nd t�n?rul intr? �n apartamentul ei, ferche?, ?eap?n �n uniform?, �i oferi
Tatianei �n semn de apreciere, o m�n? sculptat?, un breloc din ?ara lui. Pentru a
studia desenul, fu nevoit? s? apropie obiectul de fa??: ?i citi �ntrebarea gravat?
suntem spiona?i?
Inima#i b?tu s? sar? din piept. Dup? o clip? scutur? din cap, de?i ?tiu c?
gestul era prea violent. Ce conta! Stewart trimisese un tehnician prin preajm?,
care din c�nd �n c�nd verifica dac? Terrienii nu plantaser? vreun "c?r?bu?".
Probabil a?a proceda rezisten?a, o ap?ra... Locotenentul extrase un plic din tunic?
?i se �nclin? pe c�nd i#l �nm�n?.
"Citi?i#l pe �ndelete", zise el, "dar am instruc?iuni s? v? urm?resc cum �l
distruge?i apoi."
Se a?ez? f?r? a mai a?tepta invita?ia. Privirea#i n#o sl?bea deloc. Ea, �n
propriul fotoliu, cur�nd nu mai observ? nimic, se concentr?, total absent? la ce#o
�nconjura. Abia dup? cea de a treia lectur? a scrisorii lui Ivar, auzi ma?inal
pl�nsul ?oricelului Frumious Bandersnatch care cerea s? i se acorde aten?ie.
Erau m�ng�ieri, afec?iune, �n acele r�nduri, care nu priveau pe nimeni
altcineva, dar ?i o scurt? rezumare a c?l?toriilor lui:
"� profet, de?i el neag? inspira?ia divin? ad litteram. M? �ntreb care#i
diferen?a? Povestirea sa e cea din Apocalips, a ultimei zile.
"Nu ?tiu dac? pot crede. Lini?tita sa certitudine are mult? putere de
convingere; dar eu nu pretind c? am vreo profund? cunoa?tere a oamenilor.
S#ar putea foarte bine s? fiu tras pe sfoar?. Ceea ce este ne�ndoielnic e c?
�n anumite momente �mi poate citi g�ndurile mai bine dec�t orice telepat uman de
care am auzit, mai bine dec�t cei mai �nzestra?i humanoizi. Sau chiar creaturi
non#umane. Am fost �nv??at c? telepatia nu e un limbaj universal � nu e suficient
s? sim?i radia?iile subiectului t?u; trebuie s? �nve?i ce �nsemn?tate are fiecare
schem? pentru el; ?i desigur, ?abloanele difer? de la individ la individ, ba mai
mult, de la neam la neam ?i, �n mod excep?ional, de la specie la specie. ?i p�n?#n
prezent, fenomenul n#a fost prea bine �n?eles. Dar mai potrivit e s? redau
povestirea lui Jaan, de?i pu?inele, s?racele mele cuvinte nu vor avea nimic din
cople?itoarea impresie pe care el �nsu?i o face.
"Spune c? dup? ce a g?sit obiectul acela apar?in�nd Str?mo?ilor despre care am
men?ionat ?i l#a pus �n chip de "coroan?" pe cap. Presupun c? era un gest firesc.
Este ajustabil? ?i decorativ? ?i poate c? are dreptate, poate comanda func?ioneaz?
prin unde. Oricum, s#a petrecut ceva de nedescris, paradis ?i iad deopotriv?,
laolalt?, ini?ial mai cur�nd iad din pricina fricii ?i a ciud??eniei ca ?i a dezr?
d?cin?rii �n fapt, a �ntregii sale min?i, mai apoi s#a ivit paradisul � ?i acum,
spune Jaan, nici un cuv�nt nu e bun, nu exist? vorbe pentru a descrie ceea ce
�ncearc?, ce este el.
"�n termeni ?tiin?ifici, dac? nu cumva sunt pseudo?tiin?ifici (?i oare unde
tragi linia c�nd te ocupi de necunoscut?), ceea ce pretinde a se fi petrecut st?
astfel. Cu mult �n urm?, Str?mo?ii sau Anticii, cum sunt numi?i prin aceste locuri,
aveau o baz? pe Aeneas, la fel ca pe alte multe planete similare. Nici m?car nu era
o sta?iune de cercetare. Serveau unui alt extrem de important scop, despre care voi
vorbi �ndat?. Se presupune c? ei au produs dezvoltarea Didonian?, printre alte
experimente, toate av�nd ca ?int? s? creeze mai mult? inteligen??, mai mult? con?
tiin?? pretutindeni �n cosmos.
�n cele din urm? s#au retras, dar au l?sat pe cel c?ruia Jaan �i spune
Caruith, de?i explic? el, numele sunt numai pentru �n?elegerea unor fiin?e limitate
ca noi. Cel ce st? nu e Caruith cel original; iar originalul nu e individ ca tine
sau ca mine, oricum, ci parte#aspect? � atribut? � al glorioasei totalit??i pe care
o afi?eaz? exclusiv Didonienii. Ceea ce a f?cut Caruith a fost s?#?i lase fiin?a(?)
a fi examinat? neuron cu neuron, astfel ca �ntregul model al personalit??iii s?
poat? fi �nregistrat �ntr#un mod incredibil.
"Iart?#m?, iubito, tocmai am hot?r�t c? un pronume ca �el� sau �ea� sunt
potrivite cel mult pentru Vecini, dar mult prea nedemne pentru Antici. Voi folosi
deci numai �el� fiindc? mi se pare mai la locul s?u.
"C�nd Jaan ?i#a pus pe frunte cercul, aparatul era activat ?i schema sursei de
informa?ii a fost imediat impus? sistemului s?u nervos.
"B?nuie?ti �dificult??ile�. Ce cuv�nt s?r?c?cios, ne�nc?p?tor, acest
�dificult??i�! Jaan avea creier uman, corp uman; ?i, de fapt, Str?mo?ii g�ndeau mai
ales �n termenii Didonieni! Jaan nu poate face nimic �n afara poten?ialului dat de
propria structur?. Caruith cel adev?rat reu?e?te s? rezolve simultan o mie de ecua?
ii �ntr#o frac?iune de secund?, dac? a?a vrea; dar Caruith folosind nu creieru#i
original ci pe cel al lui Jaan, unul primitiv deci, nu ar izbuti aceast?
performan??. �n?elegi acum cum stau lucrurile?
 "Totu?i, Str?mo?ii prev?zuser? c? poate nu Didonienii vor intra primii �n acea
�nc?pere. A?a c? au inventat un sistem flexibil. Ba mai mult, toate organismele au,
dob�ndesc, puteri care de obicei nu exist?. S? �ncerc s?#?i ofer c�teva exemple
st�ngace. Tu joci ?ah, pictezi tablouri, pilotezi nave ?i analizezi limbaje. ?tiu.
Dar presupune c? ai fi n?scut? �ntr#o lume unde nimeni n#a inventat ?ahul, pictura,
pilotajul sau analiza semantic?. Vezi? G�nde?te#te c�t de complet trebuie s? fie
antrenamentul fizic ?i psihic pentru a scoate la lumin? toate calit??ile fiec?ruia,
pentru a face fa?? �mprejur?rilor diverse.
"Deci, dup? trei zile de numai simple acordaje menite s?#l aduc? p�n? la
culmea m?iestriei, colo unde putea g�ndi ?i f?ptui orice, Jaan s#a re�ntors
supradotat. De atunci se tot integreaz? din ce �n ce mai mult �n aceast? minte cu
care �mparte creierul material. El spune c? �n cele din urm? vor deveni unul, mai
mult Caruith dec�t Jaan ?i se bucur? anticipat.
"Ei bine, ce predic?? Cumva ce doresc Str?mo?ii, �nainta?ii? De ce au f?ptuit
ei ceea ce au f?ptuit?
"Din nou, e imposibil de rezumat �ntr#un pumn de vorbe. Voi �ncerca, de?i ?tiu
c? voi e?ua. Poate imagina?ia ta e capabil? s? umple un gol. Ai, cu siguran??, o
minte cuprinz?toare iubito.
"Anticii, Str?mo?ii, Constructorii, Unicitatea, B?tr�nul Shen, oricum i#am
numi � ?i Jaan nu le d? nume separate, spune c? ar fi mai r?u s? am?gim, s?
falsific?m mai mult dec�t se petrece �n cazul �Caruith� � ace?tia deci s#au
dezvoltat acum milioane de ani, l�ng? centrul galactic, acolo unde stelele sunt mai
b?tr�ne ?i mai apropiate una de alta. Noi ne afl?m pe partea exterioar? a spiralei,
�?i reaminte?ti. Pe acele vremuri nu existau multe genera?ii de stele, elementele
mai grele ca heliul erau rare, planete cu posibilitatea de a �ntre?ine via?a � pu?
ine. Str?mo?ii au ie?it �n spa?iu ?i l#au g?sit mai singuratic dec�t ne putem
imagina, noi, cei care avem mai multe lumi nelocuite primprejur dec�t a num?rat
cineva. S#au re�ntors �n universul lor interior ?i s#au str?duit deliberat s? p?
streze o minte evolutiv?, via?? dup? via??, pentru c? nimeni altcineva nu era pe m?
sura lor. C�t a? vrea s?#?i transmit �nregistrarea explica?iei lui Jaan spus? de el
�nsu?i!
"Ceva s#a petrecut �ns? �n timp. El pretinde c? �nc? nu e capabil s? �n?eleag?
despre ce e vorba. Fisur?, vrajb? �n ras?, �n decursul a milioane de ani; nu o
diferen?? ideologic? a?a cum concepem noi ideologia, ci dup? moduri diferite de#a
percepe, de#a evalua realitatea, dou? scopuri diferite spre a fi impuse
universului. Nu �ndr?znim s? spunem c? o ramur? e bun?, alta rea; putem doar
proclama c? sunt ireconciliabile. Nume?te#le Yang ?i Yin, dar nu �ncerca s?
precizezi care#i una, care#i alta.
"�n cel mai direct limbaj posibil, Str?mo?ii no?tri v?d ca ?int?, scop al vie?
ii, con?tiin?a, transcenden?a a orice substrat material, unificarea prin minte nu
doar a acestei galaxii ci a �ntregului cosmos, astfel �nc�t pr?bu?irea final? s? nu
fie un sf�r?it ci un �nceput. Pe c�nd Ceilal?i cerceteaz? � unicitate mistic?
dotat? cu energie � suprema experien?? a Accept?rii... Nu, presupun c? nu ar fi
chiar corect s?#i nume?ti orienta?i c?tre moarte.
"Lui Jaan �i place str?vechiul dicton Terrian pe care eu �l ?itu ca
descriindu#i pe Str?mo?i: "A n?zui, a c?uta, a afla ?i a nu ceda" (tu �l cuno?
teai?). ?i echivalentul pentru Ceilal?i care s? fie? Nu "kismet" = soart?, destin
c?ci asta ar implica fatalistul "fac?#se voia Domnului", ori Ceilal?i neag?
existen?a lui Dumnezeu. Nici "nihilism" nu cred c? e corect; el presupune dorin?a
de haos, acesta fiind considerat poate tot at�t de necesar ca ?i rena?terea. Pentru
ce militeaz? Ceilal?i este ceva at�t de str?in, �nc�t... Oh, voi scrie, ?tiind c?
m? �n?el, c? ei cred c? ridicarea, c?derea ?i extinderea la infinit, sunt singurele
noastre realit??i, iar armonia �n aceast? diagram? e unica �mplinire pe care via?a
o poate da.
"�n contrast, Jaan spune c? via?a, dac? urmeaz? steaua Str?mo?ilor, �n final
�l va crea pe Dumnezeu, va deveni Dumnezeu.
"La acest cap?t, Str?mo?ii au urm?rit apari?ia noilor rase pe planete noi ?i
i#au ajutat, i#au �ndrumat, c�teodat? at�t de mult, �nc�t i#au adus la condi?ia pe
care o au Didonienii. Sigur, nu se pot uita pretutindeni; nu s#au uitat la noi. C?
ci Ceilal?i trudesc ?i ei ?i trebuie s? existe un contrast.
"Nu e ceea ce noi �n?elegem prin r?zboi; nu la acel nivel. Pentru nivelul
nostru este lupt?.
"Din nou o analogie. Tu po?i �ncerca s? ajungi la o hot?r�re vital? care#?i va
determina �ntreg viitorul. Po?i medita, te po?i bate cu propriile emo?ii � totul
�ns? �nl?untrul t?u, nimeni dinafar? nu vede vreun semn.
"Dar de fapt nu#i totul �n mintea ta. Un corp bolnav presupune o g�ndire nes?
n?toas?. A?adar, jos, la nivelul celular, corpusculii albi din s�nge ?i antigenii
pun �n mi?care un necru??tor, violent r?zboi contra invadatorilor. ?i efectul
luptei este foarte dependent de ceea ce se petrece �n capul t?u � poate chiar
absolut totul e influen?at. �n?elegi?
"Cam a?a se �nt�mpl?. Ce form? de via?? inteligent? (m? refer la sofon?ii pe
care#i ?tim; Str?mo?ii ?i ceilal?i sunt suprainteligen?i) procedeaz? astfel?
Chiar ?i o buc??ic? dintr#o galaxie, ca a noastr?, poate fi placa turnat?. Efectele
se multiplic? �n acest fel, ?tii. A?a cum ia ceva vreme raselor din stele �ndep?
rtate p�n? s? �nceap?, mult mai multe pe acela?i ciclu, ireversibila schimbare, tot
a?a se scurge vreme ?i p�n? ce noile rase trec �n �ntregime prin noul mod de evolu?
ie.
"Acel nivel va fi el oare al Str?mo?ilor ori al Celorlal?i? Vom sparge oare
vechile ziduri ?i vom atinge, oric�t de dureros ar fi, infinitul sau vom considera
mai armonios, potrivit ?i nobil drumul c?tre experien?a uit?rii?
"Vezi tu la ce am ajuns? Cuvinte ca �pozitiv� ?i �negativ�, �activ� ?i
�pasiv�, �evolu?ionism� ?i �nihilism�, �bun� ?i �r?u� nu �nseamn? nimic �n acest
context. Fiin?ele inimaginabil dep?rtate de noi au dou? moduri opuse de#a �n?elege
realitatea. Noi pe care#l alegem?
"Nu putem sc?pa de alegere, nu ne putem eschiva. Putem accepta autoritatea,
limit?rile, instruc?iunile; putem face compromisuri; ne putem tr?i lini?ti?i, �n
siguran??, via?a; ?i e o victorie pentru Ceilal?i peste tot spa?iul ?tiut, �ntruc�t
chiar acum Homo sapiens se �nt�mpl? s? fie specia conduc?toare �n aceste p?r?i. Or,
noi putem s? ne asum?m riscul, s? lupt?m pentru libertatea noastr?, iar dac?
dob�ndim, s? c?ut?m, s? a?tept?m ca Str?bunii s? se re�ntoarc? ?i s? ne ridice ca
pe copiii lor, spre a fi mai mult dec�t am fost vreodat?.
"Asta e ceea ce spune Jaan, Tanya, iubito, pur ?i simplu nu ?tiu..."
Ea ridic? ochii de pe pagin?. �n ei ardea: Eu ?tiu. Deja.

Nomi tr?ia �mpreun? cu copiii ei �ntr#o locuin?? de dou? camere, c?tre cap?tul
Aleii Cenu?ii. S?r?cia se r?sucea ?i se n?pustea pretutindeni �mpre-jurul lor. Nu
mirosea pestilen?ial pentru c? ?i cel mai s?rman dintre Orcani era curat ?i dac?
apa de sp?lat era insuficient?, aerul usca rapid orice miasm?. Nici cer?etori nu
existau; Camarazii preluaser? pe nevoia?ii cei mai dispera?i ?i le destinaser?
acele munci pe care le puteau �ndeplini. Dar forme ne�ngrijite �nghesuiau acest
cartier zgomotos: copii g?l?gio?i �nv�rtindu#se �n toate p?r?ile, femei cople?ite
de ulcioare ?i co?uri, b?rba?i f?c�ndu#?i meseria de zilieri, conduc?tori de m?
gari, c?r?u?i, m?tur?tori, lucr?tori de obiecte, m?celari, vopsitori, preo?i, c�nt?
re?i; v�nz?tori ambulan?i t�rguindu#?i c�ntat m?rfurile pr?p?dite. Printre sf?r�m?
turile de pere?i cafenii, pe aleile �nc�lcite de urmele l?sate pe p?m�nt de un fier
greu, Ivar se sim?ea mai izolat dec�t fusese vreodat? �n de?ertul Mohor�tul.
Mama profetului l#a f?cut s? se simt? aproape �n largul s?u. Se cunoscur?
foarte rapid, direct. Ivar mersese s? �l caute pe Jaan ?i spun�ndu#i c? acesta
lipse?te, mama sa �l invitase s? a?tepte �n?untru, servind o cea?c? de ceai. Ivar
avu un oarecare sentiment de culpabilitate �ntruc�t ?tia dinainte, se asigurase
chiar de ie?irea lui Jaan �n plimbarea ?i instruirea discipolilor, mai pu?in
�ndoctrin�ndu#i c�t folosindu#i ca plac? de rezonan?? �n timp ce el �nsu?i b�jb�ia
drumul c?tre �n?elegerea ?i integrarea dublei sale personalit??i.
Dar trebuie s? aflu mai mult �nainte de#a face acel grozav anagajament pe
care#l dore?te el. ?i cine ar putea mai bine s?#mi explice ce se petrece cu Jaan
dec�t aceast? femeie?
Era singur?, copiii fiind la lucru sau la ?coal?. Astfel c? �n ad?post domnea
lini?tea, odat? u?a dinspre strad? �nchis?. Lumina soarelui b?tea piezi?, pr?fos
prin sticla ferestrelor �nguste; pu?ini erau Orcanii ce#?i permiteau geamuri. C?m?
ru?a era r?coroas?, umbrit?, �nghesuit?, dar �n perfect? cur??enie; nu d?dea
impresia nepl?cut? de dezordine. R?zboiul de ?esut al lui Nomi umplea unul dintre
unghere, av�nd �n el o pies? de �mbr?c?minte, pe jum?tate ispr?vit?, ce dovedea o
subtil?, perfect? combinare a culorilor. Prin preajm? se mai g?seau ?i diverse vase
primitive pentru buc?t?rie. Paturile pliante, pentru ea ?i fiul cel mare, completau
restul de spa?iu r?mas. �n mijlocul �nc?perii se afla o mas? negeluit?, �nconjurat?
de b?nci, unde �?i invit? musafirul. Pe rafturi �nalte sau pe policioare ag??ate �n
c�rlige, se aflau alimente: pu?in? carne uscat?, legume deshidratate ?i pesme?i
care f?ceau ca aerul s? aib? o anume mireasm?. �n spate, o u?? �nchis? d?dea �n cea
de#a doua camer?, ocupat? �n cea mai mare parte de priciuri.
Nomi se mi?c? u?urel pe podeaua de hum?, turn? din ceainicul preg?tit ?i se a?
ez?, c#un fo?net vag de fuste, �n partea opus? lui Ivar. Fusese frumoas? �n tinere?
e ?i mai p?stra un anume soi de atrac?ie de tip s?lbatic, ne�mbl�nzit. Sub?irimea
tr?s?turilor sale sporea splendoarea unor ochi cenu?ii, pe care ?i Jaan �i mo?
tenise. Albastrul ve?m�nt aspru, gluga pe care aceast? societate patriarhal? o a?
eza pe capul v?duvelor pe ea nu p?reau degradante, c?ci avea prea mult? m�ndrie
interioar? s? se sinchiseasc? de g?unoasa vanitate.
Discutaser? pu?in �n timp ce ea prepara am?ruiul ceai Orcan. Nomi ?tia cine e
Ivar. Jaan spunea c? nu avea nici un secret fa?? de ea fiindc? era extrem de
discret?. Acum Ivar se scuz?: "N#am vrut s? v? �ntrerup munca, stimat? doamn?."
Ea z�mbi: "O binevenit? �ntrerupere, Primule N?scut".
"Dar, uh, depinde?i de aceast? munc? pentru a v? c�?tiga traiul. Dac? nu
continua?i..."
Nomi chicoti. "Te rog, nu#mi z?d?rnici scuza pentru pu?in? tr�nd?vie."
"Oh, �n?eleg." Lui Ivar nu#i pl?cea s?#?i v�re nasul unde nu#i fierbea oala,
era ceva �mpotriva firii ?i obiceiurilor sale. Dar trebuia s? deschid cumva discu?
ia: "Ei bine, mi se pare c? nu sunte?i tocmai boga?i. Vreau s? spun, Jaan nu a mai
f?cut �nc?l??ri de c�nd... s#a �nt�mplat lucrul acela cu el."
"E adev?rat el a dob�ndit un scop �nalt." P?ru amuzat? de inadecvarea frazei.
"N#a pretins niciodat? vreo contribu?ie, mi s#a spus. Nu �ngreuneaz? oare
acest fapt situa?ia dumneavoastr? financiar??"
Ea scutur? capul. "Urm?torii doi dintre fra?ii s?i au ajuns la v�rsta c�nd pot
munci c�te ceva. De fapt s#ar putea angaja de#a binelea �ns? nu vreau eu � trebuie
s? mai ?i �nve?e. ?i... discipolii lui Jaan ne ajut?. Pu?ini �?i pot permite o
contribu?ie mare, dar o mic?, ne�nsemnat? cantitate de hran?, ca ofrand? f?r? pre?
adus? nou?, ei da, asemenea dar ne sus?ine".
Luminozitatea de pe figura ei disp?ru. Se �ncrunt? spre cana cu ceai ?i
continu? cu oarecare greutate. "�nt�i n#a fost u?or s? accept. Chiar ne f?cusem
pentru totdeauna propriul nostru drum, a?a cum au procedat ?i p?rin?ii lui Gileb ?i
ai mei, �nainte de c?s?toria noastr?. �ns? ceea ce �ntreprinde Jaan e at�t de
�nsemnat �nc�t... da, acceptarea e un ne�nsemnat sacrificiu."
"Atunci, crede?i �n Caruith?"
Ea#?i ridic? privirea c?tre cea a lui Ivar, iar acesta ?i#o plec? �n timp ce
Nomi r?spundea: "S? nu#mi cred propriul fiu, bunul copil al meu ?i al so?ului meu?"
"Oh, da, desigur, stimat? doamn?", se �ncurc? el. "Cer scuze dac? par c?...
uita?i, sunt un str?in. �l cunosc numai de c�teva zile ?i... �n?elege?i?
Dumneavoastr? ave?i o credin?? care s? v? conduc? �n hot?r�rea c? el nu este, ei
bine, nu e victima unei iluzii. Eu nu sunt �nc? �n posesia acestei credin?e, a
acestei cunoa?teri profunde."
Nomi se �nduio??, se las? peste mas? ?i#l b?tu u?urel peste m�n?. "�ntr#adev?
r, �nt�iule N?scut. Bine faci c? �ntrebi. M? bucur c? �n tine a g?sit Jaan
camaradul demn de care are nevoie."
Chiar a?a?
Probabil i#a citit lupta interioar? pe fa?? fiindc? dep?na vorbele mai
departe, domol ?i privindu#l ?int?:
"De ce m#a? minuna c? te miri? ?i eu am f?cut la fel. C�nd a disp?rut vreme de
trei zile infior?tor de lungi ?i apoi a sosit at�t de schimbat... Da, am crezut c?
i s#a spart vreun vas de s�nge �n creier ?i am pl�ns pentru b?iatul meu bun,
muncitor, primul copil, care avusese parte de at�t de pu?in de la via??.
�n cele din urm? am �n?eles c? fusese alesul ale?ilor, a?a cum nici un om nu
mai �nt�mpinase o asemenea situa?ie, �n vreme sau spa?iu. Dar nici bucurie nu era.
�nt�iule N?scut, a?a cum concepem noi bucuria. Gloria lui e tot at�t de m?rea?? ?i
crud? ca ?i cea a soarelui. Mai mult ca sigur va trebui s? moar?. Chiar noaptea
trecut? am visat c? era din nou Jaan pantofarul, c?s?torit cu o fat? la care m?
g�ndeam eu c? e potrivit? pentru el ?i#mi puneau �n bra?e primul lor copila?. M#am
de?teptat r�z�nd..." Degetele#i se str�nseser? tare pe can?. "Nu se va �nt�mpla a?a
niciodat?, desigur".
Ivar nu ?tia dac? va fi capabil s? cerceteze mai departe. �l salv? Robhar, cel
mai t�n?r �nv???cel care tocmai b?tu la u??: "Mi#am �nchipuit c? a?i putea fi aici,
domnule", rosti b?iatul aproape pe ner?suflate. De?i maestrul �l numise pe noul
sosit cu un nume fals era evident? importan?a pe care i#o acorda "Carruith va veni
c�t de repede va putea." �i �nm�n? un plic. "Pentru dumneavoastr?."
"Cum?" se holb? Ivar.
"Misiunea c?tre Nova Roma s#a �napoiat, domnule", spuse Robhar aproape arz�nd
de tulburare. "S#a adus o scrisoare pentru dumneavoastr?. Mesagerul i#a dat#o lui
Caruith dar el m#a rugat s? v#o aduc direct, rapid."
C?tre Heraz Hyronsson era adresat?. Ivar sf�?ie plicul. La sf�r?itul c�torva
pagini se l?f?ia m�ndr? semn?tura Tanya. Propria lui relatare o avertizase cum s?
redacteze r?spunsul.
"Scuza?i#m?", b�lb�i el ?i se a?ez? s#o �nghit? lacom, s#o citeasc? dintr#o
privire.
C�nd sf�r?i r?mase o vreme foarte t?cut, cu tr?s?turile impasibile. Apoi se
scuz? c? trebuie s? plece, promi?�nd c? va p?stra leg?tura cu Jaan ?i se gr?bi
afar?. Avea de rumegat ni?te g�nduri dificile, insistente.

XIX

DOAR C�TORVA OFI?ERI de rang superior dintre camarazi li se spusese cine era
Ivar. Ei i se adresau numindu#l Heraz c�nd mai erau ?i al?ii de fa??, pentru
urechile str?ine. Ivar se ar?ta pe c�t de rar se putea, m�nc�nd cu Yakow ?i suita
sa, dormind �ntr#o camer? apropiat?, care#i fusese repartizat?, folosind holurile
dosnice, rampele ?i ie?irile l?turalnice pentru excursiile lui. �n acea vast?
construc?ie, mai mult de jum?tate nepopulat?, prezen?a lui trecea aproape
neobservat?. Corpul armat ?tia c? ?eful lor ad?postea pe cineva deosebit dar era
prea disciplinat s? b�rfeasc?, s? flec?reasc? despre asta.
Astfel, el ?i Yakow merser? aproape nev?zu?i c?tre camera folosit? drept
garaj. Jaan era deja prezent acolo, ca r?spuns al unui mesaj trimis printr#un
curier. Garda salut? pe c�nd cei trei p?trunser? �ntr#un avion; ?i, f?r? �ndoial?,
multe �i trecur? prin cap soldatului dar orice s#ar fi �nt�mplat n#ar fi deschis
gura. U?a principal? glis?. B?tr�nele m�ini ale lui Yakow umblar? cu m?iestrie
peste bordul de comand?. Aeronava se ridic?, ie?i prin deschiderea central?,
�nainta vreun kilometru pe vertical? ?i se �ndrept? f?r? grab? spre sud.
V�ntul se �nv�rtejea pe c�nd ziua se preschimba �n �nserare. Vuia �mprejurul
carcasei, care zb�rn�ia. Marea Orcus purta calote albe pe suprafa?a#i o?elie ?i
zv�rlea m�nioas? valurile �nspre ??rm; acolo unde stropii fini izbeau ?i se
evaporau, sarea devenea imedait o m?runt? chiciur?. Platforma continental? str?
lucea ro?cat datorit? lungilor raze filtrate prin v?lul de praf care ascundea de?
ertul din dep?rtare; v�rful v�rtejului se sp?rgea �n nori sub?iri iradiind o
culoare g?lbuie pe cerul negru#vine?iu.
Yakow fix? robotul#pilot automat, �?i roti scaunul ?i privi la perechea de
l�ng? el. "Ei bine, iat? locul de �nt�lnire pe care l#ai dorit, Primule N?scut",
spuse el. "Acum ne spui de ce ai ?inut s? fie a?a?"
Ivar sim?i parc? numai cu?ite ?i ace �n?ep�ndu#l peste tot. �?i fix? privirea
pe figura bl�nd? a lui Jaan, amintindu#?i ce zace, de fapt, sub ea ?i recul? apoi
spre �nveli?ul de ap? pe care#l traversau. Presupun c? va trebui s? fac fa??
acestora doi, s?#i �nving, g�ndi el cu disperare.
Ei, altcineva nu are cine s#o fac?. Nimeni altul �n tot acest univers. Ca s?
#?i alunge senza?ia acut? de singur?tate, augment? g�ndul c? ei ar putea dovedi cu
adev?rat c?#i sunt al?turi �n cauza m?rea?? a eliber?rii.
"Eu, eu sunt �nsp?im�ntat de posibilii spioni, de minusculele microfoane",
rosti.
"Nu exist? a?a ceva �n zona mea din Arena" se n?pusti Yakow. "?tii c�t de
des ?i complet control?m, verific?m".
"Dar Terrienii dispun de resursele nelimitate ale �ntregului Imperiu pentru a?
a ceva. Pot, de exemplu, s? posede personal ?i metode neb?nuite de noi. Ca
telepatia." Ivar f?cu un efort s? se �ntoarc? spre Jaan. "Tu cite?ti g�ndurile."
"Cu destule limite", se ap?r? profetul, doar ?i#am explicat".
Da. M#a c?rat �n miezul muntelui ?i mi#a ar?tat ma?ina � mecanism � ori ce
Dumnezeu pretinde el c? e ?i con?ine �nregistrarea lui Caruith. Nu m#a l?sat s?
ating nimic, dar nu#l pot �nvinui ?i chiar nici nu eram dornic s? pip?i ceva. ?i
acolo mi#a �n?eles perfect g�ndurile. L#am �ncercat �n toate chipurile posibile ?i
de fiecare dat? mi#a spus cu precizie ce gindesc, ba chiar ?i c�teva idei de care
nu eram perfect con?tient. Da.
Probabil nu avea nevoie de telepatie ca s? �n?eleag? ultragiul adus intimit??
ii mele. A z�mbit ?i mi#a spus:
"Nu te teme. Posed doar sistemul nervos uman ?i acesta nu se �ncadreaz?
printre cele mai talentate care exist?, destul de rar, �n specia noastr?. Sigur, nu
pot rezona mai bine dec�t tine, primule N?scut." Ton t?ios: "Asta e cumplit,
�ngrozitor pentru Caruith, e de parc? ar fi surd sau orb, dar �ndur?, con?tiin?a
dob�ndit? astfel poate ajuta la cunoa?terea realit??ii. ?i aici, jos..." Cu m?re?
ie, glorios: "Aici, cea din?ii �ntruchipare a f?pturii lui trude?te s? amplifice,
s? recodifice, asemenea unui centru cerebral viu. Inl?untrul actului s?u opera?
ional, Caruith � Jaan este o parte a ceea ce ar trebui de drept s? fie: a ceea ce
va fi din nou, c�nd semin?ia sa se va re�ntoarce ?i va face ca trupul nostru s? se
tranforme."
Oricum, cred c�te ceva din ceea ce sus?ine el. Amplificarea artificial? ?i
puterea absolut? telepatic? sunt mai presus de ?tiin?a Terrian?; dar am citit
despre experimente cu ele, �n vremuri str?vechi, c�nd cuno?terea Imperiului era mai
evolutiv? dec�t acum. O asemenea tehnologie nu e prea �ndep?rtat? de capacit??ile
noastre prezente: e o chestiune mai mult de inginerie dec�t de cercetare pur?.
Desigur, e un avans deloc ne�nsemnat fa?? de ceea ce ?tim noi, dac? ?inem
seama de �nregistrarea �ntregii personalit??i ?i impunerea schemei, a modelului
asupra unui membru al unei specii complet diferite...
"Ei bine", spuse Ivar, "dac? tu, folosind metode ce nu au fost create pentru
tipul t?u de organism, scotoce?ti perfect creierele pe o distan?? de sute de metri
sau mai mult, cum ar fi oare atunci cei mai dota?i, ce performan?e realizeaz? ei?"
"Nu exist? non#umani pe teritoriul Orcan", zise Yakow.
"Cu excep?ia lui Erannath", i#o �ntoarse Ivar.
Oare barba alb? are tr?s?turile crispate? Oare Jaan a tres?rit? "A, da", fu de
acord Comandantul. "O excep?ie temporar?. Nu se afl? xenofo?i �n Arena sau �n
ora?."
"Ar putea fi mutan?i umanoizi, croi?i astfel genetic, care s#au strecurat",
scutur? Ivar din umeri. "Sau nu e vorba deloc de telepatie; or fi niscaiva
�trucuri� pe care detectoarele voastre nu le#au prins. V? repet, voi probabil nu v?
da?i seama �n m?sura �n care o fac eu, c�t? varietate exist? pe miile de planete
ale Imperiului. Nimeni nu poate ?ine o eviden??. Imperiul poate importa surprize
pentru noi, de undeva de foarte departe". Oft?. "Sau, de acord, numi?i#m? paranoic.
Socoti?i aceast? excursie inutil?. Probabil ave?i dreptate. Faptul e c?, totu?i,
trebuia s? hot?r?sc cum s? procedez � chestiunea nu m? implic? doar pe mine ci
�ntreaga societate c?reia �i apar?in � ?i m? simt mai lini?tit discut�nd �n afara
oric?rei supravegheri posibile, imaginabile."
A?a cum ar fi vizuina din interiorul Muntelui Cronos.
?i dac? am dreptate �n b?nuielile mele, cred c? aparatura respectiv? nu#mi
sesizeaz? g�ndurile la distanta asta. Altfel, suspiciunea brusc?, st�rnit? de
scrisoarea Tanyei, m#ar fi condus la arest.
Jaan �ntreb? cu viclenie: "S? te fi impulsionat, oare, re�ntoarcerea misiunii
noastre din Nova Roma?"
Ivar aprob? f?r? putere.
"Mesajul pe care l#ai primit de la logodnica ta..."
"L#am distrus", admise Ivar, fiindc? nu s#ar fi putut sustrage, dac? i s#ar fi
cerut s? arate ce con?inea scrisoarea. "Din pricina elementelor strict personale."
Cei doi nu fur? prea surprin?i: cei mai mul?i nordici ar fi procedat la fel. "Cu
toate acestea, pute?i b?nui ce e adev?rat, c? ea a discutat cu leg?tura sa din mi?
carea de eliberare. Scrisoarea mea c?tre Tanya ?i discu?iile avute cu emisarul
trimis au convins#o c? interesele noastre coincid cu ale voastre �n scuturarea de
sub jugul Imperiului."
"?i#acum dore?ti mai multe detalii", spuse Yakow.
Ivar aprob? din nou. "Domnule, dumneavoastr? n#a?i face la fel? Mai ales c?,
se pare, Comisarul Desai e de acord cu planul dumneavoastr?. Asta �nseamn? c?
Terrienii vor veni s? discute ?i s? duc? la �ndeplinire cre?terea economic? a
acestei regiuni. Ce �nseamn? asta pentru eliberarea noastr??"
"Credeam c? am explicat deja", r?spunse cu r?bdare, Jaan. "Planul �i apar?ine
lui Caruith. Prin urmare, e cu b?taie lung?, cum trebuie s? ?i fie; c?ci oare ce
speran?? poate s?l??lui numai �n arme? Hai s? ne r?scul?m �nainte ca vremea s? fie
prielnic?, ?i Imperiul ne va zdrobi ca un deget ce strive?te o furnic?."
Planul lui Caruith... Nava trecuse deasupra m?rii ?i a culturilor agricole
care#i m?rgineau ??rmul de sud ?i se �ndrepta c?tre adev?ratul de?ert. Aceast? ?ar?
f?cea ca Pustiul Mohor�t al ?inutului de Fier s? par? luxuriant. St�nci roase urcau
deasupra dunelor cenu?ii; praful se aduna �n v�rtejuri purtate de v�nt; Ivar z?ri
fosilele unor mon?tri oceanici, prea pu?ine �ns? c?ci v�ntul erodase ?i ultimul
semn de via??. Spre vest, jos, Virgil str?lucea �ntr#o cea??, un abur care ?uiera.
"Ideea pare... grozav?, chiar extrem#subtil?... Poate oare vreun non#uman s?
ne �n?eleag?, s? p?trund? spiritul at�t de profund?" se nelini?ti el. "Aminte?te#?
i, fiind �n mine, el e pe jum?tate uman", replic? Jaan; "?i pe l�ng? asta are o
experien?? de multe milioane de ani �n spate. Oamenii nu sunt mai altfel construi?
i, mai deosebit, dec�t oricare alt sofont. Caruith descoper? asem?n?ri �ntre rase,
acolo unde noi nu distingem nimic, suntem orbi."
"?i eu devin ner?bd?tor", suspin? Yakow. T�njesc s? v?d odat? c? suntem
liberi, dar nu cred c? voi apuca s? tr?iesc ceasul. Totu?i, Caruith are dreptate.
Trebuie s?#i preg?tim pe to?i Aeneizii, astfel �nc�t, atunci c�nd va veni ziua, s?
se ridice to?i, deodat?."
"Expansiunea comercial? e un mijloc spre acel scop", �i asigur? Jaan, "�i vom
st�rni pe Orcani s? c?l?toreasc? de#a lungul ?i de#a latul planetei, �nt�lnind
orice alt tip de Aeneid, influen?�nd prin credin?? ?i �nfl?c?rare. Oh, trimi?ii no?
tri nu vor predica; nu vor ?ti nimic dec�t c? au �ns?rcin?ri practice de �ndeplinit
?i aranjamente de f?cut. Dar, inevitabil, vor dialoga ?i asta va st�rni interesul,
�nc�t nordicii sau Oamenii R�ului sau Tineranii sau orice ar fi �?i vor invita
prietenii s? vin? pentru a auzi ce spune str?inul."
"Am auzit povestea asta de c�teva ori", replic? Ivar, "dar am �nc?, totu?i,
probleme �n a �n?elege pe deplin. Uita?i domnilor. Nu v? a?tepta?i la o convertire
�n mas? la crezul Orcan, nu#i a?a? V? spun c? ar fi imposibil.
Grup?rile Aeneizilor sunt extrem de diverse ?i puternic ancorate �n religiile
lor specifice: religii tradi?ionale, p?g�nism, Cosmenosis, rituri ancestrale, �n
general orice ?ine de cult."
"Desigur", rosti Jaan �nceti?or. "�ns? nu apreciezi c?, de fapt, ceea ce
conteaz?, �nt�iule N?scut, e crezul lor de neclintit, oricare ar fi el? Orcanii vor
face, prin vorb? ?i exemplu, ca fiecare Aeneid s?#?i intensifice ardoarea. ?i nimic
din mesajul meu nu contrazice vreo dogm? de baz? a acelor credin?e. Dimpotriv?,
re�ntoarcerea Anticilor �mpline?te toate speran?ele, indiferent de forma �n care se
manifest?".
"?tiu, ?tiu. Regret, continui s? fiu sceptic. Dar nu are importan??. Nu cred
c? se va �nf?ptui ceva r?u; ?i, a?a cum spui, s#ar putea s? se men?in? viu spiritul
rezisten?ei. A?adar, cum r?m�ne cu mine? Ce trebuie s? fac �n tot acest timp?"
"Nu foarte departe de viitor", spuse Yakow, "vei ridica stindardul independen?
ei. Trebuie s? facem �nt�i preg?tirea; nu aveam voie s? risc?m s? fii capturat
imediat de inamic. Cel mai probabil va trebui s? petreci ani �n afara planetei spre
a pune gherila �n stare de r?zboi, pe Dido, de exemplu, sau vizit�nd re?edin?e str?
ine ca s? negociezi sprijinul lor."
Ivar �?i st?p�ni nervii ?i#l �ntrerupse: "Domenii ca Ythri?"
"Ei... da." Yakow alung? propria infinitezimal? �ndoial?: "Da, am putea primi
ajutor de la Domeniu, nu �ns? c�t? vreme sunte?i doar un grup de proscri?i, ci mai
apoi, c�nd cauza noastr? se va contura vast?." Se aplec? �nainte. "Sincer, rolul t?
u ini?ial va fi unul de diversiune. Vei distrage aten?ia Imperiului de la a urm?ri
prea atent efectele pe care le vor avea c?l?toriile Orcanilor peste tot, prin
Aeneas. Nu po?i spera s? �ndepline?ti mai multe, cel pu?in nu �n primii ani."
"Nu ?tiu", spuse Ivar cu toat? �nc?p??�narea pe care#o putea str�nge de prin
str?funduri. "Am putea ob?ine ajutor clandestin de la Ythri mai cur�nd, poate chiar
imediat. Anumite aluzii pe care le#a f?cut Erannath..." Se �n?epeni mai bine �n
scaun. "De ce n#am merge s? vorbim cu el acum, pe loc?"
Jaan privea �ntr#o parte, Yakow spuse: "M? tem c? n#ar fi momentul potrivit,
Primule N?scut."
"Cum a?a? Unde se afl??"
Yakow boc?ni �n podea cu enervare: "Nu#?i face griji tocmai despre inamic. Ce
nu cuno?ti, nu po?i divulga. Sunt nevoit s?#?i solicit r?bdare �n aceast?
privin??."
Lui Ivar i se p?ru c? v�ntul t?ios de afar? �?i f?cuse culcu? �ntre coastele
sale. Se �ntreb? c�t de bine poate mima �ncuviin?area ?i relaxarea: "De acord."
"Ar fi cazul s? ne �ntoarcem", zise Yakow. "Noaptea se apropie."
Se roti el �nsu?i cu scaunul ?i apoi manevr? avionul. Amurgul �ntuneca deja
cabina fiindc? furtuna se �nte?ise. Ivar binecuv�nt? umbra ce cuprindea ?i fa?a
lui. Dar b?taia puternic? a pulsului ca un ciocan pneumatic se auzea ea oare �n
afar?? Rosti destul de �ncet: "?tii, Jaan, despre un anume aspect n#am auzit
niciodat? vorbindu#se. Cum arat? rasa lui Caruith?"
"Nu conteaz?", fu r?spunsul. "Sunt mai mult spirit dec�t trup. �ntr#adev?r,
unicitatea lor include numeroase specii deosebite. G�nde?te#te la Dido. �n final,
toate rasele vor fi incluse."
"Uh#huh. Totu?i, nu m? pot ab?ine de a fi curios. Hai s? vedem cum arat?
corpul care este supus acum examin?rii scanerului..."
"P?i... ei..."
"Hai, �ncearc?. Poate c? Orcanii sunt at�t de pu?in familiariza?i cu
tablourile, cu pictura �nc�t nu#i intereseaz? imaginea. Te asigur, camarade, al?i
Aeneizi sunt de p?rere diferit?. Vor �ntreba. ?i atunci de ce s? nu#mi spui ?i
mie?"
"Kah, hm, kah...", ced? oarecum Jaan. P?rea pu?in descump?nit, de parc?
superimpusa con?tiin?? nu lucra bine la o distan?? mare de radia?iile �nt?ritoare
emise de f?ptura aflat? sub p?m�nt. "Da. El... parte b?rb?teasc?, da, din specie
bisexuat?, cu s�nge cald... nu mamifer; descinz�nd din ornithoizi... ar?t�nd omene?
te �n unele moduri, dar frumo?i, mult mai rafina?i, mai cizela?i ca noi. Tr?s?
turile fine t?iate �n unghiuri ascu?ite; vocea ca o muzic?... Nu" Jaan se
�ntrerupse. "Nu v? voi spune mai mult, pentru c? n#are nici o importan??."
Ai spus destul, exult? Ivar.
Conversa?ia se r?ri, se risipi, pe parcursul restului c?l?toriei. Pe c�nd nava
se �ntorcea c?tre Arena, care devenise un morman de �ntunecime ?intuit ici#colo
prin c�teva lumini. Primul N?scut spuse: "V? rog, a? vrea s? c?l?toresc singur ?i
s? meditez. Obi?nuiesc s? umblu prin spa?iu, �n solitudine c�nd iau decizii
importante. Ce#ar fi s?#mi �mprumuta?i aparatul ?sta zbur?tor? M? voi �ndrepta spre
o zon? lini?tit? �n care s? m? pot a?eza, s? privesc c?tre lune ?i stele � apoi m?
voi �ntoarce �naintea zorilor ?i v? voi anun?a ce#am hot?r�t. De acord?"
Avusese grij? s?#?i compun? �n minte ?i s? tot repete discursul. Yakow nu
ridic? nici o obiec?ie; Jaan �l b?tu prietene?te pe um?r. "Sigur", spuse profetul.
"Curajul ?i �n?elepciunea s? te �nso?easc?, dragul meu."
 Dup? ce#i depuse la sol pe cei doi, Ivar se ridic? rapid t?ind aerul ca un
fulger, �n graba sa de#a se �ndep?rta. Teama, frica de a nu fi urm?rit �i str�ngea
inima ca o ghear?.
Ne�ndur?tor �i zb�rn�i prin cap: Nu sunt infailibili. I#am luat prin
surprindere. Jaan trebuie s?#?i fi preg?tit o descriere � dar una adev?rat? �
probabil care se potrive?te exact cu ceea ce mi#a relatat Tanya din partea
Comisarului Desai, despre agentul Merseian pierdut prin Aeneas.
V�ntul t?ios de dup? amurg umplea cu nisip fin aerul din jurul p?r?ii mai
joase a muntelui. Lavinia ar?ta o jum?tate �ntunecat? de disc deasupra, ned�nd vreo
lumin? clar?; ?i nici stele nu se iviser?. Nu se distingeau satele ?i fermele
�mpr??tiate pe culmi. Vizibilitatea sf�r?ea la numai c�?iva metri.
Baz�ndu#se, pentru aterizare, numai pe dispozitivul navei, Ivar se �ntreba
dac? acesta era un noroc pentru el. Putea cobor� f?r? a fi v?zut acolo unde,
altfel, ar fi trebuit s? sta?ioneze ascuns dup? movile sau prin vreo livad? ?i apoi
s? se t�rasc? pe burt? kilometri �ntregi. �ntr#adev?r, nu prea avea de ales.
Umbl�nd printr#o furtun?, �n de?ert, f?r? protec?ia unui echipament special ?i f?r?
vreun ghid ar fi putut u?or pierde drumul ?i, oricum, multe primejdii �l p�ndeau.
Dar ?i apropiindu#se de ora? ?i Arena, risca s? fie detectat de vreun post de
paz? ?i s? se trimit? o patrul? pe urmele lui.
Ei bine, cel mai r?u pe lume ar fi fost s? se re�ntoarc? bl�nd, supus, la
improvizata#i locuin??. Descoperi cu bucurie c? teama �l p?r?sise, a?a cum dispar
foamea ?i setea fl?m�ndului, �ndep?rtat? acum de tensiunea care se scurgea prin el.
Se �mbr?c?, se echip? cu supercostumul special, pe care fiecare �l are cu el �n
vreo c?l?torie, deschise u?a ?i s?ri pe sol.
Vijelia ?ipa ?i zumz?ia jur#�mprejur. L#au �nv?luit �ndat? frigul ?i un miros
de fier. Nisipul cu bob mare �l izbea, �l r?nea. �?i fix? pe fa?? masca pentru
noapte ?i b�jb�i �nainte.
Timp de un minut se �ntreb? dac? s? continue s? mearg? a?a razna ori s?#?i
fac? un plan. Apoi dezghioc? cu v�rful �nc?l??rii o piatr? care c?zuse dintr#o gr?
mad? stricat? de noua excavare. Intrarea c?tre tunelul unde �l dusese era astupat?,
ferecat?.
Ivar nu aprinse felinarul luat dintre instrumentele navei p�n? nu ajunse sus,
la deschiz?tur?. Apoi, odat? aflat acolo, apuc? str�ns lampa, pe c�nd c?uta, cu
m�na liber?, �ncuietoarea.
Numai pentru a o feri de vreme rea, c?ci u?a f?cut? de m�n? omeneasc? nu avea
nevoie de z?vor �mpotriva unui popor a c?rui credin?? era fondat? pe vestigii. C�nd
o �nchise �n urm?#i Ivar r?mase �ntr#o complet? t?cere, un frig nemi?cat de vreun
curent oarecare de aer ?i un �ntuneric a c?rui densitate, consistent?, era destr?
mat? doar de raza palid? a l?mpii. R?suflarea r?suna prea zgomotos �n auz.
Degetele#i obosiser? de greutatea tecii cu?itului pe care#l avea de la Casa
V�ntului � �ns? era singura lui arm?. Altceva, orice alt mijloc de ap?rare pe care
l#ar fi purtat mai devreme, ar fi provocat imediat b?nuieli.
Ce voi g?si, oare?
Nimic, probabil. A? putea s? m? uit mai �ndeaproape la ma?ina lui Caruith,
dar nu am scule s#o deschid ?i s#o studiez. Cit despre ce s#ar putea afla �n alt?
parte... aceste coridoare se tot r?sucesc, �ntortocheate, �n nesf�r?ite moduri
diferite.
Totu?i, cea mai nou? descoperire, ascuns? �n mod plauzibil pe c�nd explorarea
continu?, aici poate exista � indiferent care ar fi aceasta. ?i... Privirea#i c?zu
pe praful de milioane de ani, �nv�rtejit ?i scormonit ca ?i cel de pe Lun?, atunci
c�nd primii oameni au aselenizat... a? putea g?si urme care m#ar duce mai departe,
dac? cineva a p?truns vreodat? pe#aici �naintea mea.
�ncepu s? mearg?. Zgomotul pa?ilor suna sec, av�nd ecou �n cripta f?r? v�rst?.
De ce#o fac? Pentru c? Merseienii au oare vreun rol �n evenimente? E r?u dac?
au participat? Tanya e mul?umit? de ce a auzit. Crede c? Roidhunate ar putea cu
adev?rat s? ne ajute ?i sper? c? voi fi cumva �n stare s? dau de acel agent.
Dar ?i Ythri ne#ar fi de folos. �n orice caz, de ce nu m? las? conduc?torii
Orcani s?#l v?d pe Erannath? Scuzele lor nu au acoperire.
?i dac? Anticii ac?ioneaz? prin Merseieni, a?a cum e de imaginat, de ce l#au
am?git pe Jaan? N#ar trebui ca el s? ?tie asta?
(Oare ?tie? N#ar fi o informa?ie prin unde. Imperiul Terrian poate respinge
foarte simplu preten?iile lui Jaan ca pe ni?te f?r�me ale unui cult, c?ruia i#a?
aduce mai multe necazuri ca s?#l elimin, s?#l suprim, dec�t merit?... dar niciodat?
dac? Imperiul consider? Merseia �n spatele afacerii! A?a �nc�t, probabil, el cunoa?
te �ntreaga istorie! Numai c? ceva e �n neregul?. Jaan e prea sincer, prea fascinat
?i, da, prea tulburat ca s? joace pe dou? planuri. Nu#i a?a?).
Trebuie s? descop?r adev?rul sau pierd orice drept a? avea vreodat? de#a fi
conduc?torul poporului meu.
Ivar continu? s? p??easc? �n �ntunecime.

XX

LA VREUN KILOMETRU ad�ncime �n interiorul muntelui, se opri �naintea camerei

unde se g?sea templul ascuns al lui Jaan. Raza de lumin? a felinarului atinse �n
treac?t enigma metalic? �nainte de#a cerceta podeaua tunelului.
Aici fuseser? destule vizite de cur�nd, astfel c? praful era r�c�it �ntr#un
adev?rat talme?#balme?. Lucrul din camer? mai arunc? o ultim? sclipire ?i se pierdu
din vedere. Ivar nu avea dec�t un strop leg?n?tor de lumin? pentru a scobi un loc
�n bezn? pentru propria#i persoan?. Acum, c? avansa �nceti?or, cu grij?, lini?tea
era aproape cople?itoare. Bum � Bum, b?tea inima lui, bum#bum, bum#bum.
Dup? c�?iva metri negura se sfir?i. Nu s#ar fi mirat deloc dac? ar fi z?rit
urme de t?lpi. �n afar? de Jaan, ofi?erii din Camaraderie, pe care profetul i#a
adus �n partea asta, cu siguran?? c? s#au aventurat poate chiar mai departe. Ceea
ce l#a oprit pe Ivar a fost nea?teptata r�nduial?. Podeaua fusese m?turat?#lun?.
Z?bovi c�teva clipe, �n vreme ce g�ndurile �i �ncol?ir?. C�nd �ncepu iar s?
mearg?, cu?itul se g?sea �n palma#i dreapt?.
Acum tunelul se ramifica �n trei culoare. Era logic s? se opreasc? oricine
ajunge aici. Intrarea �n labirint era o sarcin? potrivit? unor oameni de ?tiin??
dota?i cu echipament; dar nici unui savant nu i#ar fi fost permis s? r?m�n? �n?
untru mult timp. Ivar v?zu c? m?tura, sau orice va fi fost, ?tersese toate urmele.
Perfect g�ndit, pl?nuit, se infiltrase ?i se scurse ideea prin el. Vizitatorii n#ar
observa, probabil, c? a fost m?turat, dec�t dac? s#ar g?si �ntr#un loc unde
schimbarea �n stratul de praf ar fi evident?. Sau dac? se a?teapt? oarecum la acest
fapt, ca mine... se a?teapt? ca urmele ciudate s? fi fost �nl?turate...
Merse �n fiecare bifurca?ie ?i v?zu c? munca manual? se ispr?vea, la scurt?
distan??, �n dou? dintre ele. Ce continua apoi era o simpl? �ngr?m?dire, un morman
pr?bu?it de veacuri. A treia deschiz?tur? fusese m?turat? ?i mai departe, de?i nu
chiar complet, chiar de toate urmele. Dou? perechi din aceste urme erau umane, una
Ythrian?; numai cele ale omului se ?i re�ntorceau. Altele era suprapuse, a?adar mai
recente.
Apar?ineau unei f?pturi care umbla pe gheare ca de pas?re.
Ivar se opri iar. Frigul mu?ca cu furie din el.
S? m? �ntorc imediat ?i s? fug?
Unde a? putea s? fug?
?i Erannath... Asta �l hot?r�. Ce alt prieten le mai r?m�nea Aeneizilor
liberi? Numai Ythrianul � dac? mai era viu.
Ivar p??i tiptil. Dou? u?i se c?scau �n drumul s?u. Le lumin?, dar nu v?zu
dec�t ni?te �ncp?eri goale, de forme ciudate.
Apoi podeaua se �nclin? brusc �n jos ?i el se �nv�rti pe o spiral?: dintr#o
bolt? undeva sus, �n peretele drept, se z?rea o sclipire pal#g?lbuie.
Nu#?i permisese nici o clip? s? se sperie, s? se intimideze, �?i �n?f?c? lampa
?i se ghid? dup? pata de lumin?. Echilibr�ndu#se printr#un salt, cercet? atent col?
ul,
Alt? chilie, de data asta hexagonal? ?i cu tavan �nalt, �naint�nd vreo ?apte
metri �n st�nc?. Umbrele sp�nzurau �n ea tot at�t de ap?s?toare, sumbre, �nghe?
ate ?i nemi?cate ca ?i aerul din?untru. Era �ntrerupte de o mas? masiv? de metal,
pe care se aflau, sudate, un glob luminos, un dispozitiv sanitar ?i un lan? lung de
un metru. Tot pe mas? existau, f?r? �ns? a fi prinse de ceva, un pahar de plastic ?
i un ulcior cu ap?, iar pe jos se �ntindea o saltea, singurul relief pe duritatea
iridescent?.
"Erannath!" strig? Ivar.
Ythrianul se curb?, pe somier?. Penele sale erau terfelite ?i murdare, ?easta
sfrijit?, numai piele ?i os. Lan?ul se sf�r?ea cu o c?tu?? care �i �nconjura
�ncheietura m�inii st�ngi.
Ivar intr?. Ythrianul se lupt? cu fantasmele care#l b�ntuiau ?i �l recunoscu.
Creasta i se �ndrept?, ochii galbeni devenir? foc ?i par?. "Hyaa#aa", r?sufl? el.
Primul N?scut �ngenunche s?#l �mbr??i?eze. "Ce ?i#au f?cut?" strig? omul? "De
ce? Dumnezeule, tic?lo?ii ?ia..."
Erannath se scutur? singur. Vocea �i era r?gu?it?, dar �ncepea s? devin?
puternic?. "N#avem vreme de sentimentalisme. Ce te#a adus aici? Ai fost urm?rit?"
"Sunt suspectat", se trase Ivar �napoi pe c?lc�ie ?i �?i �mbr??i?? genunchii
s?#?i st?p�neasc? tensiunea nervoas?. Prizonierul era forte con?tient de urgen??;
se vedea asta din fiecare tremurare a. penajului. ?i cine mai bine ca el ?tia
despre primejdiile ascunse �n acest morm�nt? Niciodat? ca p�n? atunci nu func?
ionase at�t de rapid mintea lui Ivar.
"Nu", zise el, "nu cred c? m? b?nuiesc �ntr#o prea mare m?sur?. M#am scuzat c?
vreau s? zbor de unul singur, m#am �ntors ?i am aterizat sub protec?ia furtunii de
nisip, n#am z?rit pe nimeni c�nd am intrat. Ceea ce m#a �ngrijorat a fost vestea
primit? azi din scrisoarea de la iubita mea. A aflat despre un agent secret
Merseian, aflat oriunde �n largul planetei Aeneas, telepat cu o putere apreciabil?.
Dup? descrierea lui Jaan este Caruith. Imediat m#am g�ndit c? se joac? o ?mecherie
ur�t?, Jaan ar fi trebuit s? aib? mai pu?in respect fa?? de sentimentele mele ?i s?
cerceteze misiva � nu am ar?tat r?va?ul nim?nui ?i m#am ?inut departe de Arena pe
c�t am putut, �nainte de#a m? re�ntoarce spre a m? convinge singur despre ce este
vorba."
"Ai procedat bine". Erannath �?i izbi ghearele deasupra capului lui Ivar;
acesta �n?elese c? era un mod de a#l face atent. "Bag? de seam?, Aycharaych e al?
turi. S? sper?m c? doarme ?i va sfor?i p�n? ce pleci".
"P�n? plec?m."
Erannath chicoti. Lan?ul s?u zorn?i. Nici nu se obosi m?car s?#l �ntrebe cum
crede c? l#ar putea t?ia.
"Voi aduce scule", spuse Ivar.
"Nu. Ar fi mult prea riscant. Trebuie s? m? scapi cu vorba. �n acest fel,
dac#o faci me?te?ugit, probabil voi fi eliberat f?r? a mi se face r?u. Aycharaych
nu e r?zbun?tor. �l cred c�nd spune c? regret? atunci c�nd trebuie s? m?
tortureze."
Torturat? Nici o urm?, nici un semn... Desigur, s?#l ?ii �nchis pe regele
cerului, �nl?n?uit, �ngropat de viu, zi ?i noapte, departe de soare, stele, v�nt.
Ar fi fost mai pu?in crud dac? l#ar fi perpelit pe un foc domol. Ivar se sufoca de
m�nie.
Erannath v?zu ?i#l preveni: "Nici indignarea nu ?i#o po?i permite aici.
Ascult?. Aycharaych mi#a vorbit deschis. B?nuiesc c? trebuie s? fie singur, �nchis
aici jos doar cu ma?in?riile lui ?i ?nurul prin care#l manevreaz? ocazional pe
profetul#marionet?. Sau consider? c? prin discu?ie produce asocia?ii �n con?tiin?a
mea ?i astfel poate citi mai mult din ceea ce ?tiu eu? De aceea, poate, am fost l?
sat �n via??. Inten?ioneaz? s? m? sece de informa?ii."
"Ce e el?" ?opti Ivar.
"N?scut pe o planet? numit? Chereion, undeva prin Merseian Roidhunate.
Civiliza?ia lor e veche, veche... odinioar? larg r?sp�ndit? ?i puternic? � da,
spune c? Anticii, Constructorii erau Chereioni?i. Nu mi#a explicat de ce s#au
retras. Spune doar c? acum sunt extrem de pu?ini ?i puterea pe care o exercit? e
una pe de#a#ntregul izvor�t? din creier."
"Nu sunt, deci, uh, super#Didonieni... intelecte care unific? galaxia, a?a cum
crede Jaan?"
"Nu. ?i nici nu poart? vreun r?zboi, vreun conflict filozofic �ntre ei �n?i?i
cu privire la destinul esen?ial al crea?iei. Aceste pove?ti servesc numai scopului
lui Aycharaych." Erannath se �ndoi pe ghearele aripilor sale. capul i se �ntindea
�nainte, c?tre �ntunericul galeriei. "Ascult?", spuse el: "N#avem dec�t foarte pu?
in timp � asta �n cel mai bun caz. Nu m? �ntrerupe dec�t dac? devin ininteligibil,
�mi pierd ?irul. Ascult?. ?i ?ine minte."
Cuvintele#i ie?eau cu greu, ?uierate, ca o vijelie de toamn?: "Ei p?streaz?
resturi de tehnologie pe planeta Chereion, pe care nu le#au �mp?rt??it, nu le#au
ar?tat mae?trilor Merseieni dac? �ntr#adev?r Merseienii le sunt �nv???torii ?i nu,
�n fapt, uneltele. M? tot g�ndesc la aspectul ?sta. Ei, nu e cazul s? ne oprim
pentru specula?ii. A?a cum s#ar a?tepta oricine, tehnologia se refer? exclusiv la
minte. Fiindc? sunt extraordinari telepa?i, mai dota?i dec�t ne permite ?tiin?a
noastr? s? ne imagin?m c? ar fi posibil.
"Exist? o calitate esen?ial? a min?ii care merge mai departe dec�t limbajul.
Dac? e nevoie, Aycharaych poate citi g�ndurile oric?rei fiin?e � orice limb?, a
oric?rei specii, pretinde el � f?r? a cunoa?te simbolismul acelei creaturi.
Presupun c? aproape instantaneu analizeaz? modelul, identific? elementele de logic?
universal? ?i na?ional?, iar apoi continu? reconstruind �ntreaga configura?ie
mental? � ca ?i cum sistemul s?u nervos include nu numai sensibilitatea la radia?
iile emise de al?ii ci ?i un calculator semantic organic, cu nimic egalat de ceea
ce a construit p�n? acum Civiliza?ia Tehnic?.
"N#are importan??! Capacit??ile lor i#au condus pe oamenii de ?tiin??
Chereioni?i la concentrarea asupra psihologiei ?i neurologiei. De milioane de ani
aceast? ?tiin?? a devenit �nchistat?, ca de altfel �ntreaga lor civiliza?ie,
�nchistat?, depreciat?, muribund?... Aycharaych singur, probabil, �ncerc? s? ac?
ioneze �n mod realist, str?duindu#se s? opreasc? pieirea neamului s?u. Nu ?tiu.
Ceea ce ?tiu singur este c? sluje?te Domeniul Roidhunate ca ofi?er al Serviciului
Secret, cu o misiune special?, f?r? sediu fix. Asta implic? punerea la cale a
necazurilor pentru Imperiul Terrian, ori de c�te ori are ocazia.
"Pe timpul regimului Snelund s#a �nv�rtit prin Sectorul Alpha Crucis. Nu era
dificil, c?ci proasta guvernare deja condusese la corup?ie ?i confuzie general?.
Conflictul pentru Jihannath a �ndreptat totul c?tre criz? ?i Merseia avea tot
interesul s? provoace greut??i la grani?a cu Terra.
"Aycharaych a aterizat �n secret pe Aeneas ?i a colindat dup? prad?. A
descoperit mai mult dec�t o planet? �n fierberea r?zmeri?ei. A g?sit poten?ialul a
ceea ce ar putea destr?ma Imperiul. C?ci to?i oamenii de aici, �n toat?
diversitatea lor, sunt profund religio?i. D?#le un crez comun, o cauz? de
misionar ?i vor deveni fanatici."
"Nu", nu se putu ab?ine Ivar s? nu protesteze.
"Aycharaych a?a crede. A petrecut mult timp ?i a cheltuit o enorm? energie �n
lumea voastr?, oric�t de valoros ar fi fost, prin darul s?u, oriunde �n alt?
parte."
"Dar � o planet?, c�teva milioane contra..."
"Cultul se va r?sp�ndi. Vorbe?te despre religii noi, militante. �n trecutul
vostru �ndep?rtat... Islam, acesta e numele uneia? � religii care au adus la putere
triburi obscure ?i au smuls vechile domin?ri, din r?d?cin?, �ntr#o singur? genera?
ie.
"Trebuie s? m? gr?besc. A descoperit c? locul cel mai probabil al primei
sc�ntei a fost aici, unde Anticii meditau, centrul fiec?rei con?tientiz?ri. �n vis?
torul Jaan, ale c?rui existen?? ?i circumstan?e s#au nimerit a fi cele ale unui
veritabil arhetip#uman, Aycharaych consider? a dezvolta cel mai potrivit caracter
inflamabil.
"Aycharaych nu poate proiecta singur un g�nd �ntr#un creier care nu are
structura de a#l primi. Dar are, �n schimb, o ma?in? care e capabil?. Nu#i nimic
fantastic: oameni, Ythrieni sau Merseieni#ingineri, desigur � ar putea concepe
acela?i mecanism, dac? ar avea un stimulent. Noi n#o facem, fiindc? pentru noi
utilitatea ar fi una de mic? importan??; comunica?iile electronice se potrivesc mai
bine modulului nostru de via??.
"Aycharaych, totu?i... Telepatia de mai multe tipuri apar?inea evolu?iei pe
planeta lui. �?i reaminte?ti avortonii � animalele pe care le ?ineau Tineranii? M?
tot �ntrebam ce#i cu ei ?i el mi#a confirmat c? originea acelora e pe planeta
Chereion. F?r? �ndoial?, efectul lor asupra oamenilor i#a sugerat lui Aycharaych
acest plan.
"L#a atras pe Jaan aici, jos, �n vizuina din aceste labirinturi, l#a drogat ?
i... s#a g�ndit la el... �ntr#un anume fel, folosind acea ma?in? � p�n? atunci i#a
imprimat o serie de false amintiri ?i un anume limbaj specific, conving�ndu#l s?
porneasc? de#acum cu aceast? nou? personalitate. Apoi ?i#a eliberat victima"
"Schizofrenie provocat?. Personalitatea dublat?. Un om care era s?n?tos, f?cut
astfel se aud?, �voci�, se cutremur? Ivar.
Erannath avea un suflet mai tare; sau doar tr?ise cu aceste fapte cunoscute,
acolo, mai mult timp, �n �nchisoare? El continu?: "Aycharaych a p?r?sit lumea
aceasta a voastr?, av�nd misiunea de a produce alte necazuri. Ceea ce f?cuse pe
planeta Aeneas ar fi putut sau nu s? rodeasc?; �n caz negativ nu pierduse nimic
altceva dec�t timp.
"S#a re�ntors mai t�rziu ?i a g?sit roade peste a?tept?ri. Jaan c�?tigase
adep?i peste tot �n ?inutul Orcan. Zvonuri ale noului mesaj fuseser? �mpr??tiate
de#a lungul globului de apostoli, totdeauna avizi de orice ar putea hr?ni un crez ?
i dornici m?car de un cuv�nt aduc?tor de speran??.
"Evenimentele trebuie conduse cu m?iestrie ?i r?bdare, desigur, c?ci, �n caz
contrar, mi?carea ar duce nu la o revolu?ie urmat? de o cruciad? ci la o
transformare �ntr#o alt? sect?. Aycharaych s#a stabilit aici jos spre a urm?ri, a
conspira, �mplant�nd de atunci �n Jaan, din ce �n ce mai des, cu ajutorul ma?in?
riei, revela?ii de#ale lui Caruith..."
Ythrianului i se reteaz? vocea. S�s�i. M�na#i liber? retez? aerul. Ivar s?ri
�n picioare ?i se roti pe c?lc�ie.
Figura din pragul u?ii, zugr?vit? �n contra nesf�r?itei nop?i, z�mbea. Era mai
mult dec�t un semiumanoid, �nalt ?i zvelt, �ntr#o mantie cenu?ie; dar picioarele#i
goale se terminau cu gheare. Pielea lucea aurie, creasta de pe capul altfel chel se
�n?l?a albastr?, ochii p?reau de bronz, calzi. Fa?a era extrafin?, super modelat?.
�ntr#una din delicatele#i m�ini ?inea un explozibil.
"Salut", aproape c�nt? el.
"Te#ai trezit ?i ai sim?it", scr�?ni Erannath.
"Nu", r?spunse Aycharaych. "Visele mele totdeauna ascult?. Apoi, totu?i, da,
am a?teptat s? v? termina?i discu?ia."
"?i acum,?" �ntreb? Ivar din mijlocul co?marului �n care se g?sea.
"P?i, asta depinde de tine, Primule N?scut", r?spunse Aycharaych cu o
neschimbat? polite?e. "Pot s?#?i urez, extrem de sincer, bun venit?"
"Tu... lucrezi pentru Merseia..."
Pu?ca activat? cu energie nu se clintise �n m�na lui Avcharaych, iar
cuvintele#i curgeau lini?tit; "Adev?rat. Ai vreo obiec?ie?
"Dorin?a voastr? arz?toare e libertatea. Dorin?a Domeniului Roidhunate este ca
voi s#o dob�ndi?i. Aceasta e calea."
"T#t#tr?dare, crim?, tortur?, invazie ?i chinuire a fiin?elor..."
"Existen?a folose?te �ntotdeauna mijloace condamnabile Primule N?scut, nu te
m�ndri peste m?sur?. E?ti preg?tit s? lansezi un r?zboi �n care dac? vei izbuti,
vor pieri milioane, al?ii vor fi mutila?i, �nfometa?i, h?itui?i, �ndurera?i. E?ti,
deci, sau nu, preg?tit pentru a?a ceva? Eu nu fac altceva dec�t s? te ajut. Asta e
oribil? Ce fericire a pierdut Jaan care s? nu#i fi fost de mii de ori �napoiat??
"?i Erannath?"
"Nu#l lua �n seam?", vorbi r?gu?it Ythrianul c?tre Ivar. "G�nde?te#te de ce
dore?te Merseia ca Imperiul s? colc?ie de convulsii ?i s? se destrame. Nu pentru
libertatea Aeneizilor. Nu, ci pentru a ne devora buc??ic? cu buc??ic?."
"Ce?" Ivar se �mpletici pe locul unde st?tea. "El? Nu!"
"Logic, cine altcineva te#a tr?dat, sus pe r�u, odat? ce a aflat cine e?ti?"
"A continuat s? m? �nso?easc?..."
"Nu avea nici un mijloc de a preveni evadarea ta, a?a cum s#a petrecut. A?
adar, datoria sa era de a te �nso?i, cu speran?a de#a transmite alt mesaj mai
t�rziu ?i �ntre timp str�ng�nd informa?ii suplimentare despre n?scuta mi?care de
rezisten??. A fost exact acela?i motiv esen?ial care mai devreme te#a ajutat s?
scapi din ora?, dup? ce a ob?inut mai mult dec�t simpla b?nuial? a identit??ii
tale."
"�i ?tiu scopul � n#am vegetat sub p?m�nt, doar, ci m#am mi?cat �ncoace ?i
�ncolo prin lume � ?i i#am ordonat lui Jaan, care la r�ndu#i a transmis
Comandantului Yakow." "Aycharaych suspin?. A fost nepl?cut �n ceea ce#l prive?te pe
Erannath. Dar misiunea mea era de a extrage tot ce pot din el."
"Erannath", se rug? Ivar, "spune c? nu#i adev?rat!"
Ythrianul ridic? m�ndru capul ?i r?spunse arogant: "Adev?rul trebuie s?#l g?
se?ti �n tine �nsu?i, Ivar Frederiksen. Ce inten?ionezi s? faci: devii alt?
creatur? pentru Aycharaych sau te zba?i pentru via?a poporului t?u?"
"Ai, oare, de ales?" murmur? Chereionitul. "Nu#?i doresc r?ul. Cu toate astea,
eu �nsumi sunt �n r?zboi ?i nu m? pot crampona de vie?i individuale. Te vei al?tura
nou?, de bun? voie ?i pe de#a#ntregul sau vei muri."
Cum i#a? putea spune ce doresc? Prin team? ?i durere, Ivar sim?i cum �l
pironesc ochii aurii. �n spatele lor se afla probabil acel intelect deosebit, urm?
rind, scotocind, descifrind. Va ?ti ce am de g�nd s? fac �nainte chiar ca eu s?
pricep ce vreau. Cu?itul �i z?ng?ni pe podea. De ce nu m#a? preda? Poate ar fi bine
pentru planeta Aeneas, indiferent ce spune Erannath. ?i altcumva...
Totul explod?. Ythrianul apuc? zdrav?n cu?itul. Echilibr�ndu#se, balans�ndu#se
pe una din uria?ele#i aripi, o arunc? pe cealalt? asupra lui Ivar, zv�rlindu#l la
ad?postul ei.
Aycharaych probabil n#a b?gat de seam? ce s#a petrecut �n capul v�n?torului.
Acum trase. Flac?ra izbucni ?i p�rjoli. Ivar v?zu o alb?strime orbitoare, sim?i
miros de ozon ?i de carne p�rlit?, ars?.
Se �nclin? la o parte din calea mor?ii.
Erannath se �ncovoie �nainte. �n urm?#i r?mase bra?ul �nl?n?uit. �l smulsese
pur ?i simplu de la �ncheietur?, �l ciop�r?ise. A doua lovitur? distrug?toare l#a
rupt �n buc??i. Aripa teaf?r? fu coborit?. Zv�rlit �nd?r?t la perete, Aycharaych se
pr?bu?i buim?cit. Arma �i c?zuse.
Ivar se n?pusti s? apuce pu?ca. Erannath se mi?c?. S�ngele g�lg�ia prin
penajul �nnegrit. Un ochi �i fusese smuls. Respira?ia era ?uier?toare ?i cu
�ntreruperi.
Ivar �ngenunchie spre a#?i alina prietenul. Ochiul teaf?r �l c?ut?: "Astfel,
Dumnezeu... m? doboar?... Dac? s#ar fi petrecut totul �n aer, pe cer", tu?i
Erannath. "Eyan haa wharr, Hlirr talya..." Lumina din ochi se stinse.
O mi?care atrase privirea lui Ivar. Se repezi la pu?c?. Aycharaych �?i
revenise ?i o ?tersese pe u??.
Vreme de#o b?taie de inim? Primul N?scut avu inten?ia s? urle. Opre?te, suntem
alia?i! Asta �i opri m�na destul timp pentru ca Aycharaych s? poat? disp?rea. Apoi
Ivar realiz? ceea ce Chereionitul ?tia deja: c? niciodat? nu va fi cu putin?? vreo
alian??.
Trebuie s? ies afar? de aici, ori Erannath � toat? lumea � a pierit degeaba.
S?ri �n picioare ?i o lu? la goan?. S�ngele l?sa d�r? �n urma sa.
Observ? cu mare surprindere c? deodat? �?i reg?sise lampa, aceasta cosea
umbrele. Nu pot �nc? jeli. Nu m? pot teme. Nu pot face altceva dec�t s? alerg ?i s?
g�ndesc.
Aycharaych e deasupra mea? A l?sat urme �n ambele direc?ii. Nu, sunt sigur c?
nu e la suprafa??. �?i d? seama c? o s? urc ?i eu; iar eu, ai c?rui str?mo?i au
venit dintr#o lume mai puternic? dec�t a sa, l#a? h?itui. Deci �?i caut? un ad?
post, o vizuin?. Are vreo leg?tur? cu exteriorul? Probabil c? nu; ?i chiar dac? ar
avea, ar chema, ar face leg?tura? Asta l#ar da de gol. Nu, va trebui s#o ia dup?
mine, s? foloseasc? blestemata#i ma?in? spre a implanta o intui?ie �n mintea lui
Jaan...
Camera revela?iilor ap?ru. Ivar se opri ?i petrecu un minut pl�mb�nd jetul de
fl?c?ri peste lucrul din?untru. N#ar fi putut spune dac? a izbutit s?#l scoat? din
uz sau nu, dar a?a spera.
�nainte. Afar? pe u??. Jos, pe coasta muntelui, prin praful gros, de#a valma
prin v�ntul pe care Erannath t�njise s?#l simt?. C?tre avion. Deasupra, sus!
Furtuna urla ?i izbea.
 Ivar se ridic? sus de tot, �n splendoarea norilor. Dedesubtul s?u se roteau
nori usca?i, argintii, umbre vii dedesubtul Laviniei ?i pe sub gr?bita Creusa.
Stele nenum?rate luceau. Mai departe, se ridicau �n?l?imile Ilionului; jos
sclipea ?i c?dea �n cascade tun?toare, Linn.
Aceast? lume e a noastr?. Nici un str?in, un intrus, n#o va or�ndui dup?
vrerea lui.
O imagine pe ecranul radarului �l f?cu s? se uite �napoi. Alte dou? nave ap?
rur?. Alertase Aycharaych pe cineva pentru urm?rire? Hot?r�rea se a?ez? �n mintea
lui Ivar brusc, dac? nu cumva existase acolo tot timpul acesta, latent. Activ?
radioul.
Imperialii monitorizau c�teva lungimi de und?. Dac? se identifica el �nsu?i ?i
chema o escort? militar?, ar fi ob?inut#o, probabil, �n c�teva minute.
Tanya, se g�ndi, m?#ntorc, iat?, acas?.

XXI

CLOPOTELE din turnul Universit??ii sunar?. Aveau vechiul sunet ?i totu?i azi,
c�ntau cumva a pace, a lini?te. Sau se �n?ela Chunderban Desai cu bun? ?tiin??? Nu
era prea �ncrez?tor dac? vreo fiin?? ar putea fi.
Cu siguran?? t�n?ra pereche care st?tea um?r la um?r ?i m�n?#n m�n? privea la
el cu pruden?a ce putea �nc? masca ostilitatea. Anim?lu?ul femeii, a?ezat �n poal?
p?rea a avea acela?i aer c?ci r?m�nea lini?tit privindu#l pe vizitator. Fereastra
din spatele lor �ncadra o clopotni?? pe un cer indigo. Era deschis? ?i briza ce
aducea melodia intr? r?coroas?, uscat?, impregnat?, de miresme proaspete.
"Cer scuze pentru c? v? deranjez at�t de repede dup? �nt�lnirea voastr?",
spuse Desai, care sosise cu trei minute �n urm?. "Nu voi sta mult. Vre?i s? v?
relua?i via?a particular? dinainte, ?tiu. Dar consider c? unele explica?ii ?i
asigur?ri verbale din partea mea v? vor folosi."
"Nu#i un mare necaz s? petrec o jum?tate de or? �n compania ta, dup? cele zece
zile de �nchisoare de unul singur", se repezi Ivar.
"Regret pentru deten?ia ta, Primule N?scut. N#a fost �ns? neconfortabil?,
incomod?, nu? Am fost nevoi?i s? te izol?m o vreme. F?r? �ndoial?, �n?elege?i c? a
trebuit s? ne lu?m o m?sur? de siguran?? �n ce te prive?te, c�t timp a fost
cercetat? versiunea relatat? de tine. Dar am avut �n vedere ?i necesitatea de a#?i
asigura securitatea personal? dup? eliberare. Asta a cerut o anume perioad?. F?r?
cooperarea Profesoarei Thane ar fi durat mult mai mult dec�t at�t c�t a fost.
"Protec?ia, securitatea � huh?" se uit? Ivar uluit de la el la Tatiana.
Ea �?i str�nse degetele pe spatele ?oricelului ca ?i cum ar fi f?cut o
alinare. "Da", r?spunse, abia auzit.
"Terori?tii mi?c?rii de eliberare �n stil propriu", rezum? Desai cu o voce
mult mai animat? dec�t se sim?ea el, �n forul s?u interior. "Au m?cel?rit deja un
num?r de Aeneizi care sprijineau guvernarea imperial?. Re�ntoarcerea ta �nspre noi,
dest?inuirea, divulgarea unei conspira?ii, a unui plan care �ntr#adev?r ar fi putut
smulge acest sector de sub st?p�nirea Imperiului toate acestea venind de la tine,
�ncarnarea n?zuin?elor lor, i#ar fi putut �mpinge din nou la crim?."
Ivar r?mase o vreme t?cut. Sunetele clopotelor se stingeau. Nu se desprinse de
Tatiana, dar str�ngerea bra?ului s?u sl?bi. �n cele din urm? o �ntreb?: "Ce#ai f?
cut?"
Ea#l apuc? mai ap?sat: "I#am convins. N#am rostit nici o dat? nume...
Comisarul Desai ?i ofi?erii lui nu mi#au cerut vreunul, vreodat?... Va fi o
amnistie general?."
"Pentru faptele comise �n trecut", reaminti Imperialul. "Nu putem �ng?dui
altele asem?n?toare. Sper �n venirea ajutoarelor pentru a le preveni �n viitor." F?
cu o pauz?. "Dac? urmeaz? ca Aeneas s? cunoasc? din nou legea ?i lini?tea,
restaurarea a tot ce s#a pierdut, atunci tu, Primule N?scut trebuie s? iei
conducerea."
"Pentru ceea ce sunt sau pentru ce am fost?" �ntreb? Ivar cu asprime, sever.
 Desai d?du din cap: "Mult mai mul?i oameni vor ?ine seama de tine vorbind de
reconciliere, dec�t de oricare altul. Mai ales dup? ce povestea ta a devenit
public?, cel pu?in at�ta din ea c�t e �n?elept s? fie cunoscut."
"De ce nu �n �ntregime?"
"Serviciile Secrete Navale vor dori, probabil, s? p?streze diverse detalii �n
secret, fie ?i mai mult ?i mai spre a nu afla inamicul ce putem ?i ce nu. ?i,
m#m#m, anumite �nalte oficialit??i n#ar aprecia felul cum s#au r?sp�ndit ?tirile,
cum s#au infiltrat intru?ii, cum au fost �n?ela?i ?i du?i de nas p�n? la marginea
unui �nfior?tor abis."
"Tu, de exemplu?"
Desai z�mbi. "�ntre noi doar, la Guvernatorul Muratori m? g�ndeam. Eu sunt
mult prea ne�nsemnat spre a provoca senza?ie. Acum �n Llynathawr nu sunt ingra?i.
M? a?tept ca de azi �nainte s? mi se dea total m�n? liber? �n Sistemul Virgilian. O
tactic? pe care inten?ionez s#o pun �n aplicare este str�nsa consultare cu
reprezentan?ii fiec?rei grup?ri sociale de pe Aeneas ca ?i o faz? de guvernare
gradual? asupra lor."
"Hm. Incluz�nd Orcanii?"
"Da. Comandantul Yakow a fost aproape zdrobit de aflarea adev?rului; ?i el e
robust, nu are vreun angajament profund emo?ional �n cazul fals � pur ?i simplu e
interesat de bun?starea poporului s?u. E de acord c? doar Imperiul, �i poate salva
�n modul cel mai adecvat de apropiata agonie."
Ivar r?mase iar??i t?cut. Tatiana �l privea. Lacrimile �i sclipeau �n ochi.
Cuno?tea acel gen de durere, de suferin??. �n cele din urm? el �ntreb?: "Jaan?"
"Profetul?" r?spunse Desai. "Nu ?tie dec�t c?, din anumite motive, ai fost
nevoit s? fugi � o defec?iune, cu siguran??, crede el, ?i apoi un alt raid Imperial
a sosit pe Muntele Cronos, scotocind mai profund ?i ?efii Camaraderiei nu s#au
putut opune. Poate m? sf?tuie?ti cum s?#i spun adev?rul, �nainte s? apar?
comunicatul oficial."
Sec: "Ce#i cu Aycharaych?"
"A disp?rut ca ?i ma?in?ria#creier. �l c?ut?m, �l v�n?m bine�n?eles." Desai se
str�mb?: "M? tem c? vom e?ua. �ntr#un fel sau altul, acest tic?los viclean va p?r?
si planeta ?i va ajunge acas?. Dar cel pu?in nu ne#a distrus pe noi."
Ivar se �ndep?rt? de fat?, de data asta nici ea, nici orice altceva
nemaiput�ndu#l alina. Sub bucla blond? care#i c?dea pe frunte, privirea#i alb?strie
avea o lucire de ghea??. "Chiar crezi c? ne#ar fi putut nimici?"
"Milenialismul pe care#l st?p�nea, prin ma?in?rii, mecanisme, da, ne#ar fi
putut termina," r?spunde cu ton grav Desai. "Nu putem fi siguri. Foarte probabil c?
Aycharaych ne cunoa?te mai bine dec�t ne cunoa?tem noi �n?ine. Dar... s#a petrecut,
iar ?i iar �n existen?a agitat? a omului: R?zboiul Sf�nt, care nu poate fi oprit ?i
care demoleaz? regate ?i imperii chiar dac? solda?ii s?i sunt pu?ini ?i slab preg?
ti?i.
Num?rul lor cre?te, vezi. Toat? popula?ia li se al?tur?.
Omul nu ?i#a dorit niciodat? un Dumnezeu confortabil, �n?elept sau binevoitor;
el a r�vnit un crez, o cauz? care produce totul, dar mai ales care pretinde totul.
A?a cum fluturele e atras de flac?ra l?mpii...
Din ce �n ce mai mult, din experien?a mea pe planeta Aeneas, am ajuns s? �n?
eleg c? lumea e compus? din nenum?ra?i oameni diferi?i, dar to?i, f?r? excep?ie,
credincio?i, to?i puternici ?i capabili, �mp?rt??ind o anume imagine tradi?ional?
despre extraordinarii str?mo?i ?i complet nepreg?ti?i s? admit? c? ace?ti str?buni
poate vor fi fost la fel de limita?i ?i �n ultim? instan??, condamna?i la fel ca
noi.
Aeneas a fost �n fruntea luptei pentru un sfir?it politic. C�nd s#a instalat,
�nfr�ngerea a f?cut ca locuitorii ?i for?ele lor s? se re�ntoarc? �nspre lucrurile
transcendente. ?i apoi Aycharaych a inventat pentru ei o transcenden?? pe care cel
mai devotat religios ca ?i cel mai sever critic, om de ?tiin?? o puteau admite �n
aceea?i m?sur?.
Nu cred c? firul, cursul evenimentelor din R?zboiul Sf�nt s#ar fi oprit aici,
�n acest col? al lui Regulus. Sf�r?itul ar fi fost cel al umanit??ii ?i al
prietenilor umanit??ii, sf�?iat din dou? p?r?i. Nu mult mai multe de dou?, c?ci
exist? contradic?ii �n credin??, care, cred eu, au fost �n mod deliberat s?dite ?i
cultivate. De exemplu, Dumnezeu e Creatorul sau Creatul? ?i tot astfel induc�nd,
ereziile, persecu?iile, r?zmeri?ele, haosul, duc la schilodirea statelor, c?ci ura
dintre fra?i e mai atroce dec�t a unui str?in..."
Desai �?i trase r?suflarea �nainte de#a termina"... a?a cum ar fi Merseienii.
E clar ce urm?re?te Merseia, �nt�i s? ne a?�?e unii contra altora, apoi s? ne
domine."
Ivar �?i lovi pumnii de genunchi: "Z?u?" �ntreb? el.
"Adev?rul adev?rat", spuse Desai. "Oh, ?tiu ce eficace a fost mereu amenin?
area Merseian? pentru politicieni, industria?i, comenduirea militar? ?i birocra?ii
Imperiului. ?i de fapt nici nu �nseamn? c? nu e real. ?tiu c�t i#a def?imat
propaganda pe Merseieni, c�nd ei sunt � potrivit propiriilor lor vederi ?i de
altfel chiar multora dintr#ale noastre � un popor foarte cuminte. ?i nici asta nu
vrea s? �nsemne c? liderii lor n#ar risca p�n? ?i lunga Noapte, numai s? �nha?e
suprema?ia.
"Primule N?scut, dac? dore?ti s? fii demn de a#?i �ndruma lumea, trebuie s?
�ncepi prin renun?area la iluziile pl?cute, confortabile. Totu?i, nu te lua dup?
ce#?i spun eu. Studiaz?. �ntreab?#te. Lucrezi s? te convingi singur. F?#?i
propriile p?reri. Dar urmeaz? totdeauna adev?rul, oriunde s#ar g?si el."
"Ca Ythrianul acela?" murmur? Tatiana.
"Nu, ca �ntregul Domeniu Ythri," �i spuse Desai. "Erannath era agentul meu, de
acord. Dar era �n aceea?i m?sur? ?i al lor. L#au trimis printr#un angajament f?cut
dinainte: pentru c? prin extrema lui ciud??enie, deosebirea lui izbitoare, aparenta
deta?are ar fi putut s? �nve?e ceea ce Terrienii n#ar fi izbutit."
"De ce ar face Ythri a?a ceva?" puse Ivar totul sub semnul �ntreb?rii. "Oare
n#am purtat un r?zboi cu ei, nu i#am �nvins ?i nu i#am privat de unele teritorii pe
care le de?ineau?"
"Dar asta a fost odat?, demult, vezi tu. Teritoriul a fost cu mult timp �n
urm? asimilat celui al nostru. Iredentismul e o prostie. ?i Terra n#a �ncercat s?
treac? peste deciziile Domeniului sau ale coloniilor Merseiene, pe timpul p?cii.
Oricare ar fi gre?elile Imperiului ?i acestea nu#s pu?ine, el recunoa?te anumite
limite la care trebuie, �n mod �n?elept, s? se opreasc?."
"Merseia nu procedeaz? a?a."
"Bine#n?eles, Erannath nu ?tia nimic despre Aycharaych, c�nd a sosit aici. Dar
?tia c? Aeneas e o planet?#cheie �n acest sector ?i se a?tepta ca Merseia s? fie �n
ac?iune pe undeva, prin vreun dedesubt. Pentru c? Terra ?i Ythri au un cople?itor
interes comun pace, stabilitate, st?vilirea agresorului insa?iabil � ?i pentru c?
ambi?ia lumii voastre i s#a p?rut potrivit?, el a venit s? dea cum s#ar spune, o
m�n? de ajutor oricare ar fi fost aceea."
Desai �?i drese vocea. "�mi pare r?u", spuse el. "Nu aveam de g�nd s? ?in o
cuv�ntare a?a de lung?. ?i pe mine m#a surprins. Nu sunt un orator, doar un glorios
birocrat. Dar aici e o problem? de care depind milioane de vie?i."
"I#a?i g?sit corpul?" �ntreb? lini?tit Ivar.
"Da", r?spunse Desai. "Rolul s?u e o alt? chestiune ce nu poate fi f?cut?
public?: e prea revelator, prea provocator. De fapt va trebui s? renun??m la rolul
jucat de Merseia din pricina temerilor pentru at�t de ?ubreda, fragila pace.
"Oricum, Erannath a fost transportat acas? pe un cruci??tor Imperial; ?i la
Bord se afla garda de onoare."
"Asta e �n regul?", spuse Ivar dup? un timp.
"Ai ceva de g�nd �n ce#l prive?te pe bietul Jaan?" �ntreb? Tatiana.
"�i vom acorda un tratament psihiatric, spre a#l sc?pa de falsa
personalitate", promise Desai. "Mi s#a spus c? e cu putin??".
"Presupune c? el refuz?."
Privirea lui Desai se re�ntoarse c?tre Ivar. "La fel ca tine, Primule N?scut",
zise el. "Nu vei fi silit. Nimeni nu te va for?a. Colaborarea cu administra?ia mea
pentru restaurarea planetei Aeneas ?i reintegrarea �n cadrul Imperiului te previn
c? va fi grea ?i f?r? vreo urm? de gratitudine. Te va costa prieteni ?i ani din
via??, pe care i#ai putea petrece mult mai pl?cut, ?i#?i va produce durere atunci
c�nd va trebui s? iei o decizie definitiv? sau s? faci un compromis penibil. Pot
doar s? doresc ?i s? sper c? vei fi al?turi de noi."
Se ridic?: "Cred c? deocamdat? ajunge", spuse el. "V#a?i c�?tigat dreptul la o
anumit? lini?te, intimitate, voi am�ndoi. V? rog s? medita?i ?i chema?i#m? oric�nd
dori?i, f?r? jen?. Acum, bun? ziua, Profesoar? Thane, Primule N?scut Frederiksen."
�naltul Comisar al Imperiului Terrian se �nclin?. "V? mul?umesc".
�ncet, se ridicar? ?i Ivar ?i Tatiana. L#au flancat pe micu?ul om �nainte de
a#i str�nge m�na.
"Probabil vom �ncerca s? ajut?m", rosti Ivar. "Aeneas e datoare s? supravie?
uiasc? Imperiului."
Tatiana extrase acul din �n?ep?tur?, �ncerc�nd s? �ndulceasc? pilula.
"Domnule, presupun c? v? dator?m mai multe mul?umiri dec�t ?i#ar �nchipui oricine,
indiferent de ce ve?i spune dumneavoastr?."
Pe c�nd �nchidea u?a �n urma sa, Desai auzi ?oricelul care �ncepuse s? c�nte.

Jaan se plimba departe, singur, �nainte de r?s?rit.

Str?zile erau canioane de noapte, prin care el adesea se �mpiedica. Dar c�nd
ajunse pe cheiul sp?lat de mare, cerul �l �nconjur?. �n spatele acestei platforme
largi, sclipitoare, ora?ul se z?rea ca o �ngr?m?deal? tranformat? magic de lumina
lunii. Sus, deasupra, se ridica Arena, cu �ntunecata#i putere �nghe?at? �ntr#un
nimb. Sub t?lpile lui, muntele ar?ta alb#gri ?i umbrele punctau c?rarea spre ap?.
La nord ?i est era Ilionul, despicat de lucirea cascadelor Linn.
Cel mai bine cuno?tea cerul. Stele supraaglomerau o �ntunecime care p?rea ea
�ns??i �n fl?c?ri, p�n? se topeau, se amestecau �mpreun?, de#a valma �n cataracta
C?ii Lactee. Cel mai impun?tor ardeau Alpha ?i Beta Crucis; ele ?tiau mult mai
multe, erau prietenii hoin?rerilor vie?ii sale ?i o parte din el le implora s?#l
ghideze. Ele doar sclipeau ?i se roteau. Lavinia era jos ?i Creusa se gr?bea s?
apun?. Cobor�t peste locuri virane sp�nzura Dido, luceaf?rul de diminea??.
Cascadele �ndep?rtate vuiau surd, iar ei se mai aflau �nc? aici, �mpreun? ?i
era �ngrozitor de frig. Aerul respira?iei scos afar? fumega ca al fantomelor, �nl?
untru durea.
� Fii atent la ce este real ?i etern, spuse Caruith.
� Las?#m?#n pace, r?spunse Jaan. E?ti un spectru. O minciun?.
� Nu crezi asta. Noi n#o credem.
� Atunci de ce#i goal? �nc?perea ta acum, iar eu singur �n ?east?, �n craniu?
� Ceilal?i au c�?tigat � nu chiar o b?t?lie, dac? r?m�nem pe pozi?ii ferme; o
alterca?ie, o ambasad? �n lupta vie?ii spre a deveni Dumnezeu. Nu e?ti singur.
� Ce#ar trebui s? facem?
� S? t?g?duim, s? ne lep?d?m de jur?mintele lor false. S? proclam?m adev?rul!
� Dar tu nu exi?ti acolo! izbucni Jaan. E?ti o parte fabricat?, introdus? �n
propriu#mi creier, ?uier�nd mereu la mine s? tac; ?i eu m? pot vindeca de tine.
� Oh, da, rosti Caruith cu un teribil dispre?. Ei �mi pot �ndep?rta, �mi pot ?
terge complet urmele; de asemenea te pot ?i pe tine castra, dac? dore?ti. Du#te,
devino domestic, re�ntoarce#te la meseria ta de pantofar. Stelele acestea vor
continua s? sclipeasc?.
� Cauza e pierdut? �n aceast? genera?ie, pe acest glob; e sf?r�mat?, pled?
Jaan. ?tim asta am�ndoi. Ce altceva am mai putea face dec�t s? mergem jalnici,
batjocori?i, insulta?i, spre a ruina ?i visurile ultimelor credincio?i?
� Putem sus?ine adev?rul ?i putem muri pentru el.
� Adev?rul? Ce dovede?te c? e?ti adev?rat, real, Caruith?
� Golul pe care l#a? l?sa �n urma mea, Jaan.
?i acesta, g�ndi el va exista �ntr#adev?r acolo, �nl?untrul lui Jaan, ecou
singuratic: "f?r? sens, f?r? sens, f?r? sens", p�n? ce a doua moarte i#ar da lini?
tea.
� P?streaz?#m?, mai �ncerc? s?#l conving? Caruith, vom muri doar o singur?
dat? ?i va fi, oricum, �n serviciul acelor sori.
Jaan se �napoie la ai s?i. Ajut?#m?. Nu r?spunse nimeni �n afar? de Caruith.
Cerul se albea spre r?s?rit ?i sosi planeta Virgil; zorii se ivir? brusc.
Peste tot se trezea lumina. ?oapte, murmure prin aer, un zgomot de aripi, mireasm?
de plante care �ntr#un fel anume se men?in ?i �n de?ert. Steagurile se ridicar? pe
Arena ?i trompetele sunar?, indiferent ce va fi mai t�rziu.
Jaan ?tiu: Via?a �?i are propiile ei comandamente. Iar eu voi avea suficient?
via?? c�t s? umple golul r?mas. Voi c?uta ajutorul oamenilor.
Nu aflase niciodat? p�n? atunci, c�t de abrupt?, pr?p?stioas? fusese c?rarea.

Dar te implor prin bolta cereasc?

?i v�ntul t�n?r peste ierburi,
S?#?i iei privirea de pe fiin?a mea
?i s?#mi eliberezi spiritul.
KIPLING
################################################