ASERTIVITATEA-comportamentul corect

Cum să fii asertiv Să fii asertiv, cred eu, înseamnă să treci peste. Peste
aparențe, peste temeri și peste jenă. Să spui și să te comporți în mod
constructiv și ferm. Dacă te deranjează ceva să o spui, respectând
interlocutorul și fără a te sacrifica pe tine însuți. Decât dacă tu decizi că vrei să
te sacrifici. E vorba de a nu simți nevoia să controlezi, dar nici de a nu te simți
controlat. O relație care este corectă față de toate părțile implicate și în primul
rând față de tine însuți. Dacă de exemplu te deranjează ceva la un apropiat o
spui. Fără a jigni, fără a ataca, dar o spui. Iată câteva sfaturi despre cum poți fi
asertiv: Învață să-ți dai seama când e cazul să fii ferm și când să lași de la tine.
Totul e un echilibru – e bine să o faci uneori pe una, alteori pe cealaltă. Rumi
spunea “Dincolo de ideile despre ce înseamnă corect și greșit, există un loc
comun. Te voi întâlni acolo.“ Asertivitatea pornește de la premisa că într-o
discuție putem avea puncte diferite de vedere, fără a fi nevoie ca unul dintre
noi să renunțe la propriul punct de vedere. Cealaltă persoană este un partener,
nu un dușman. Fii cinstit cu tine însuți și clarifică-ți ce vrei. Înainte de a cere
ceva de la alții ai nevoie să-ți fie clară întâi ție. Cere de la alții ce e de cerut,
cere de la tine ce ai să-ți ceri. Pe scurt, există lucruri pe care ai nevoie să le faci
tu însuți, nu să le ceri altora. Începe cu acestea. Învață să spui nu. De multe ori
spunem “da” din obișnuință sau pentru a nu refuza. Să spunem da este potrivit
în unele situații, iar nu în altele. Revizuiește-ți angajamentele personale și
creionează-ți valorile proprii. Pentru început practică asertivitatea în situații
simple, mai ales dacă ești timid. După ce te obișnuiești să fii asertiv, poți
aborda astfel situații mai dificile. Ține cont că uneori te afli în situații dificile de
ani de zile. Un comportament asertiv nu le va schimba în câteva secunde, e
nevoie de timp și răbdare ca să schimbi. Respectă oamenii cu care
interacționezi și sentimentele lor. Scopul final e să ai o comunicare sinceră și
corectă cu ceilalți, nu nepărat să te impui. Gândește compromisuri corecte,
win-win. În care atât tu, cât și cealaltă parte să fiți câștigați. Exprimă-ți punctul
de vedere, referindu-te la tine: “eu cred că“, “eu sunt de părere că“. Evită “tu
nu știi că“, “tu nu ai…”. Concentrează-te pe ceea ce dorești, iar nu pe defecte.
Caută modele de oameni care se comportă asertiv. Observă-i cum o fac, cum
vorbesc, ce limbaj corporal au. Inspiră-te din modul lor de a se comporta. Cea
mai mare capcană în asertivitate este aceea de a confunda asertivitatea cu
agresivitatea sau pasivitatea, care sunt obiceiuri negative. Diferența stă în
primul rând în caracterul mereu pozitiv al asertivității și poziția cât mai neutră a
acesteia. E vorba de a aborda situațiile într-un mod cât mai constructiv, iar
dacă e necesar să folosim fermitatea. În sens invers, diferența dintre
asertivitate și pasivitate stă în caracterul activ al celei dintâi. Când ești asertiv
acționezi, nu reacționezi. Sau – mai rău – lipsa totală de reacție

4 TEHNICI DE A FI ASERTIV ÎN 2 SITUAȚII CLASICE

Situația în care în loc să observăm, interpretăm

Hai să luăm situațiile în care în loc să verificăm informațiile să luăm din

context doar ce e observabil (zâmbește, transpiră, clipește repede, tace,
vorbește repede, gesticulează) ne apucăm să interpretăm. Mai mult decât atât,
interpretâm inconștient și trăim asta ca pe un mod de a fi. Acest reflex este
atât de bine integrat încât asumăm că și alții ar trebui să știe la ce ne gândim
sau cum ar zice americanii: ne citesc gândurile.

Exemple de situații:

e prietenul meu, e iubita mea, e părintele meu, mă cunoaște deja ar trebui să

știe că asta mă deranjează

e la ea în birou, precis e supărată pe mine și evită să discutăm despre asta

se uită la televizor în loc să mă aștepte cu masa pusă, deci nu mă iubește

eu sunt punctual, de ce nu poate fi și el la fel de punctual

eu sunt bună la comunicare și el trebuie să fie cel puțin la fel de bun ca și mine

Soluții:

cerem explicit ce vrem de la partenerul de comunicare: „Iubitule, te rog frumos

ca atunci când vin seara târziu de la muncă să mă aștepți cu masa pusă”,
„Atunci când mă vezi agitat, te rog să mă asculți să-ți spun povestea până la
capăt, fără să fiu întrerupt”

Înlocuim interpretarea și toate gândurile negative din mintea noastră cu

cererea de informații suplimentare de la prima mână folosind ceea ce poate fi
observabil. „Șefa văd că ai fața încruntată, ce s-a întâmplat?”

Dacă ne place să ne folosim intuiția o verificăm în relație cu celălalt fără să fim

atașat de ceea ce e în mintea noastră. „Șefa, văd că ai fața încruntată. Pentru
mine asta înseamnă că ori ești obosită, ori ești supărată. Cum e de fapt?”

Situația în care evităm să vorbim din cauză că asta ne creează stări de anxietate

“Este foarte rușinos și un semn de mare slăbiciune să te agiți”. Cum îți sună?
Anxietate este acea stare în care simțim neliniște sau agitație sau încordare.
Ideea este că oricare dintre noi în anumite situații a trăit, trăiește și va trăi stări
de anxietate. Când avem acest mit ca pe o credință care se manifestă
inconștient vom evita acele situații în care există posibilitatea de a trăi stări de
anxietate și de aceea refuzăm să ieșim din zona de confort, rămânând în rutină.

Exemple:

Nu-i spun șefului că vreau să am o viață personală, că refuz să stau peste orele
18:00 dacă mi-am terminat treaba, de frică că în aceste vremuri pot să fiu
concediat.

Nu-i spun iubitului ce aștept de la relație pentru că îmi este frică de

confruntare și mă gândesc că dacă-i spun mă părăsește și-atunci cine mă mai
ia?

Nu-i spun clientului că a întrecut măsura pentru că mă simt prost în timpul

confruntărilor.

Nu-i spun subalternului pentru că o să înceapă cu tot felul de șantaje

emoționale la care fac față cu greu.

Soluții:

Vorbim explicit despre ce declanșează situația respectivă în experiența (trăirea)

noastră, asumându-ne 100% responsabilitatea pentru rezultatele acțiunilor și
comunicării noastre și ceea ce simțim. Asta înseamnă explicit că înlocuim cu a
„arunca” responsabilitatea pe factori și persoane din exteriorul nostru cu a ne
asuma ceea ce trăim în „interiorul” nostru

10 DREPTURI (LE AI ȘI TU) CE FAC PERSOANELE ASERTIVE RESPECTATE 1/10

În acest articol găsești zece greșeli pe care le fac oamenii când vor să fie
respectați, liberi, să simtă putere, să-și folosească energia la ce vor ei, care îi
fac să continue să se simtă obligați în relațiile cu cei din jur, să le fie frică că ar
putea să-i dezamăgească pe alții dacă sunt ei înșiși.

O să găsești și zece drepturi ale persoanelor asertive care sunt și soluțiile la

credințele care nu ne mai servesc pe care dacă ți le exerciți o să poți să ai relații
mai bune în care să:

Ajungi la un echilibru și împarți responsabilitățile dar și bucuriile, rezultatele

Te simți egal cu celălalt

Îți regăsești entuziasmul și ești energizat.

Te simți respectat de ceilalți pentru că și tu te respecți.

Îi lasă pe alții să fie judecătorii finali ai propriilor gânduri, emoții și standarde.

Imaginează-ți că îți place o anumită muzică și că alții îți spun că muzica aia e
nașpa. Ceea ce trăiești tu, experiența ta, este incontestabilă doar tu poți să știi
cum sună muzica aceea în urechea ta.

Sau ești într-un parteneriat în care conform valorilor tale oferi acele lucruri
care-ți aduc ție cea mai multă împlinire și alții contestă contribuția ta spunând
că ceea ce oferi tu e greșit. Nimeni nu poate să judece modul în care contribui
tu într-o relație. Ei pot să judece doar ce pot să facă și dacă le este util ceea ce
vine dinspre tine.

Dacă de exemplu stai de vorbă cu un superior despre un raport și el contestă

că ar putea să fie greu pentru tine să-l faci până vineri doar tu poți să judeci
dacă-ți este greu sau nu să faci acel raport în termenul propus.
Este dreptul persoanelor asertive să își judece singure comportamentele,
gândurile și emoțiile, să-ți asumi responsabilitatea pentru că le inițiază și să-și
asume consecințele pentru ele.

Doar tu știi ce-ți aduce împlinire. Când un avocat i-a spus asociatului său că nu
e suficient să aducă bani și faimă pentru cabinetul lor de avocatură, el trebuie
să semneze și condica la timp, în fiecare zi, clientul i-a spus partenerului său că
este singurul în măsură să-și judece contribuția și că ea este observabilă în
cifrele și notorietatea pe care le aduc contractele semnate de el.

Când unul dintre șefi a contestat frica unui angajat că ar putea să rămână fără
serviciu acesta i-a răspuns în mod asertiv că nimeni în afara lui nu poate să știe
cu adevărat ceea ce simte.

În situația în care unul dintre partenerii de cuplu i-a spus celuilalt că trebuie să
iasă din antreprenoriat, să se reangajeze indiferent de cât de mult îi place
antreprenorului să facă business acesta i-a răspuns că este singurul în măsură
să aleagă ce e util și ce-l inspiră.

Când mama i-a spus fiului său adult să se oprească din a investi afectiv într-o
relație care nu mai funcționa adultul asertiv i-a spus mamei că-i aude grija și
preocuparea dar că o să aleagă singur.

Aceasta este doar prima greșeală a oamenilor care au nevoie să fie respectați,
puternici și liberi și soluția la ea este să fim asertivi asumându-ne dreptul de a
ne judeca singuri comportamentele. Urmează o serie de articole cu încă nouă
greșeli pe care le facem și legi care ne ajută să fim asertivi (click pentru
următorul articol).

DREPTURI CE FAC PERSOANELE ASERTIVE RESPECTATE 2/10

Acest articol urmează unuia în care am pus primul drept pe care-l au

persoanele asertive -cu alte cuvinte prima lege a asertivitatii. La fel ca în
celălalt articol voi prezenta o problemă pe care o avem în relațiile noastre
toxice și voi oferi și o soluție la ea.

Scopul articolelor este să le dea cititorilor un mod de a gândi și comporta

asemenea persoanelor asertive, să le permită să se respecte mai mult, să fie
respectați de ceilalți, să se simtă egali în relațiile pe care le construiesc, să aibă
energie, să fie entuziaști în ceea ce fac și ce sunt. Repet: să se simtă egali în
relațiile cu ceilalți. Prima greșeală pe care o facem este că:

Suntem defensivi în relațiile cu ceilalți.

Poate una din cele mai mare greșeli este că cel mai adesea inconștient, ne
punem într-o postură de inegalitate față de celălalt. Mai exact când primim o
cerere pe care o percepem agresivă să răspundem defensiv. Similar când
cineva face o afirmație la adresa noastră suntem tentați să ne apărăm, să
răspundem ca și cum am fi vinovați.

Este posibil să fi făcut ceva pentru care suntem responsabili. Responsabil

înseamnă că ne asumăm responsabilitatea pentru credințele, sentimentele,
alegerile, comportamentele dar și consecințele acestora – parte importantă din
definiția asertivității.

De altfel când ne alegem o postură asertivă în plus față de responsabilitatea de

mai sus, mai ținem cont și de celălalt. Ne onorăm pe noi, respectându-l și pe
celălalt. Suntem în relații de egalitate unii cu alții, de parteneri, de la adult la
adult.

Dacă simți sentimente profunde sau chiar subtile de vină și vrei să scapi de ea o
opțiune validă este să te vezi cu un psihoterapeut. Acest lucru singur nu
rezolvă problema. Avem nevoie să ne schimbăm mentalitatea, modul de a
gândi, cum acționăm, comportamentele. Să trecem dintr-o postură agresivă –
dacă simțim nevoia să-i atacăm pe alții sau una pasivă – dacă simțim nevoia să
ne apărăm când cineva ne cere sau spune ceva într-una asertivă.

Comportamentele pasive și agresive sunt diferite de cele asertive

Dacă suntem agresivi vom genera defensivitate, dacă suntem pasivi – a se citi
defensivi, generăm agresivitate. Acestea sunt două polarități pe care când
le gestionăm trecând de la una la alta, ne păstrează în relații de tip toxic,
inegale. Avem nevoie să ieșim din polaritatea aceasta, s-o transcendem în noua
postură care ne permite comportamente asertive.

Când trecem în postura asertivă avem nevoie să ne acceptăm propriul

judecător interior sau judecătoare interioară. Și facem asta pentru că:
Avem dreptul ca atunci când ni se cere ceva, să răspundem fără să oferim
scuze, motive sau să ne justificăm comportamentul.

Situația cea mai des întâlnită în care oamenii au nevoie să respecte acest drept
al lor este când li se cere ceva pe care nu vor sau nu pot să-l ofere și atunci
opțiunea este să spunem NU fără să dăm explicații și să rezistăm tentației de a
ne explica sau a răspunde când ni se cer explicații.

Aceasta este a doua greșeală a oamenilor care au nevoie să fie respectați,

puternici și liberi și soluția la ea este să fim asertivi asumându-ne dreptul de
a nu da explicații. Urmează o serie de articole cu încă opt greșeli pe care le
facem și legi care ne ajută să fim asertivi. Găsești aici articolul următor legat
de asertivitate.

10 DREPTURI PENTRU O POSTURĂ ASERTIVA

O postură asertiva este despre a avea o mentalitate și a acționa într-un mod

care te îngrijește pe tine ținând cont și de celălalt.

Acest articol este cel de-al treilea dintr-o serie de zece articole legate
de asertivitate. La fel ca în celelalte două de până acum voi prezenta o
problemă pe care o avem atunci când nu avem o postură asertiva și o soluție
concretă pe care s-o folosești în situații în care până acum se întorceau în
defavoarea ta.

De când eram copil am cerut permisiunea pentru foarte multe dintre lucrurile
pe care le-am făcut. Am cerut permisiunea părinților, bunicilor, celor mai mari.
Apoi am cerut permisiune profesorilor. Apoi colegilor, șefilor, subalternilor,
furnizorilor, partenerilor, clienților.

Asta e foarte politicos și poate să-l împuternicească pe celălalt dar pur și simplu
există lucruri, cele mai multe – e incredibil nu-i așa? – pentru care n-avem
nevoie să cerem permisiune. De frică că aș putea fi refuzat pentru lucruri care
mi se cuveneau și puteam să mi le acord singur mă pregăteam cu argumente
solide ca să cad în picioare, să pot să-l conving pe celălalt că argumentele mele
justifică cererea sau răspunsul meu. Am învățat ulterior să am o postură
asertiva și să lucrez și cu alte persoane să fie asertive.
Conform standardelor mele, greșim fundamental atunci când lăsăm altora
dreptul de a face alegeri de care suntem noi responsabili. Mai mult decât atât,
pentru că inconștient știm că ceea ce facem nu e aliniat cu ceea ce vrem de
fapt, continuăm să dăm explicații punându-ne într-o postură pasivă. Cei care
cer explicații se pun în postură agresivă. Și poate aceste lucruri le facem
inconștient din păcate.

În loc să dăm un răspuns simplu, direct, cu ce vrem ca să fim în integritate, ne

scuzăm și oferim argumente prin care justificăm alegerea noastră,
comportamentele, raționamentele noastre.

Să-ți dau niște exemple:

Facem o cerere de concediu sau ne cerem liber și șeful ne întreabă pentru ce.
Și noi începem să-i dăm explicații ca și cum sunt alții responsabili de cum
petrecem noi timpul nostru liber.

Alții ne cer poate un împrumut iar noi ne justificăm și începem un șir de

explicații timp în care ne simțim jenați.

Poate ne cere partenerul sau partenera să facem dragoste și noi folosim ”scuza
eternă”, spunem că ne doare capul :) Sau poate vrem să facem dragoste și
începem să dăm explicații

Un coleg ne cere să livrăm ceva până mâine, noi știm că nu putem decât
săptămâna viitoare și dacă ne întreabă de ce nu putem, începem să dăm
explicații, devenind defensivi (pasivi), punându-ne într-o postură de inegalitate
în relația cu colegul.

Ne invită cineva la un botez sau la o nuntă sau o petrecere și în loc să spunem

un NU curat dăm tot felul de justificări și scuze, explicații.

Ne cere un părinte sau un copil să facem ceva ce e în profund dezacord cu

valorile noastre și noi găsim scuze și ne explicăm ca și cum suntem responsabili
să dăm explicații și să ne justificăm.

E dreptul tău fundamental de persoană asertiva să răspunzi fără să oferi scuze,

motive sau să-ți justifici comportamentul.
Aceasta este doar a treia greșeală a oamenilor care au nevoie să fie respectați,
să dispună de puterea lor interioară, să fie liberi și soluția la ea este să fim
asertivi fără să ne justificăm cererea sau răspunsul. Urmează o serie de articole
cu încă șapte greșeli pe care le facem și legi drepturi care ne ajută să avem o
postură asertiva.

10 DREPTURI PE CARE ȚI LE DAI DOAR CÂND EȘTI ASERTIV

Acest articol este cel de-al patrulea dintr-o serie de zece articole despre cum să
ai o postură asertivă . La fel ca în celelalte trei de până acum voi prezenta o
problemă pe care o ai atunci când nu ești asertiv sau asertiva și o soluție
concretă pe care s-o folosești în situații în care până acum se întorceau în
defavoarea ta.

Pentru simplitate să ne imaginăm că avem un prieten comun Gigel. Gigel e un

tip foarte responsabil dar căruia îi lipsește să fie asertiv în situațiile critice.
Extrem de responsabil. Atât de responsabil încât orice angajament pe care-l
face îl duce la capăt în condițiile înțelegerii pe care a avut-o la data când a
acceptat înțelegerea.

Una din greșelile capitale pe care le face Gigel este că ne fiind asertiv, duce la
capăt înțelegerile chiar dacă între timp au devenit toxice pentru el. Foarte
toxice.

Să-ți dau exemple de promisiuni pe care le respectă Gigel chiar dacă sunt
toxice și-l duc la propria anihilare:

Plătește un credit în condițiile pe care le-a avut acum foarte mulți ani când
putea să le plătească pentru că trăia într-o piață în care veniturile lui erau mult
mai mari decât cele de-acum.

Cedează presiunii familiei care cere să fie dusă la „Paris” – aici poți să pui și tu
altă destinație exotică – chiar dacă între timp are nevoie să se odihnească mai
mult, să aibă grijă de el, să folosească capitalul la alte vise de-ale lui, pe care le-
a pus pe locul de la doi în jos.

Livrează într-un contract comercial pe care după ce a început să livreze în el a

constatat că e nesustenabil, că e sub costurile sale.
Stă cu o soție pe care deși acum ceva vreme o iubea doar pentru că se simte
vinovat și responsabil de viața ei, de posibilitatea acesteia de a trăi decent, deși
n-o mai iubește, doar pentru că acum mulți ani și-a făcut o promisiune că o să-i
asigure securitatea.

Conduce o mașină pe care nu-și mai permite s-o întrețină, de frică că ar putea
să-l judece lumea pentru că ”i-au scăzut standardele și potența financiară și nu
numai” deși el știe că are doar nevoie să se poată deplasa din punctul A în
puctul B.

Continuă să-și facă partea lui de gospodărire a casei deși a realizat că volumul
de muncă pe care-l face el e mai mare decât al celeilalte persoane și ar vrea să
folosească timpul la altceva care-l inspiră mai mult, care-i este mai util atât lui
cât și relației în care este.

Continuă să plătească facturile la același furnizor de utilități deși există și alții

mai potriviți nevoilor lui.

De fapt Gigel nu realizează că un drept al său de om asertiv este că:

Atunci când înțelegerile pe care le-a făcut în trecut s-au întors în defavoarea lui
– poate să se răzgândească devenind asertiv.

Suntem tentați ca atunci când nu mai putem duce o înțelegere care a devenit
toxică să renunțăm la ea. Acest fapt, oricât de asertiv ești uneori este singura
ta opțiune reală. Nu poți să-ți renegociezi dragostea pentru cineva, sau
pasiunea pierdută pentru munca pe care o faci doar pentru bani. O altă opține
validă, mai puțin extremă, esență de asertivitate, este ca atunci când o
înțelegere – contract – promisiune pe care am făcut-o, nu ne mai servește nici
nouă nici relației în care am făcut-o este să o renegociem.

Aceasta este doar a patra greșeală a oamenilor care au nevoie să fie respectați,
să dispună de puterea lor interioară, să fie liberi și soluția la ea este să fim
asertivi fără să ne justificăm cererea sau răspunsul. Urmează o serie de articole
cu încă șase greșeli pe care le facem și legi drepturi care ne ajută să fim asertiv

PENTRU CEI CE VOR SĂ FIE ASERTIVI – ÎNCETEAZĂ SĂ MAI FII IMPECABIL(Ă)

Acest articol este al cincelea dintr-o serie de zece articole legate deasertivitate.
La fel ca în celelalte patru de până acum voi prezenta o problemă pe care o
avem atunci când nu suntem asertivi și o soluție concretă pe care s-o folosești
în situații în care până acum se întorceau în defavoarea ta.

Data trecută protagonistul poveștii noastre a fost Gigel. Astăzi este Georgeta.

Georgeta e mamă. Și-a crescut copilul oferind ce-a avut mai bun. E foarte bună
în ceea ce face fără să știe asta. Lucrează și cu alți copii și cu mulți adulți. Ea
este extrem de responsabilă. Atât de responsabilă încât:

E blocată în contextul acesta actual și nu riscă să facă greșeli de frica posibilelor

critici ale celor din jur.

Poate singura greșeală pe care o facem este că nu ne dăm voie să greșim.

Citeam o chestiune pe care o spunea Mark Zuckerberg și mi-a plăcut: “Dacă ai
succes cele am multe lucruri pe care le-ai făcut le-ai greșit. Ceea ce contează în
final este ceea ce reușești să faci bine. Dacă faci câteva lucruri bine, poți
schimba lumea.”

Atunci când faci și o greșeală oferind ce ai tu mai bun atunci și cei din jurul tău
se schimbă. Avem nevoie în primul rând să ne onorăm pe noi, cu riscul de a
greși și astfel îi onorăm și pe ceilalți.

Să-ți dau câteva exemple de situații în care Georgeta care nu-și dă voie să
greșească.

Lucrează în secret la un produs care crede că ar fi util angajatorului său și nu-l

face cunoscut și promovat de frică că ar putea greși.

E singură și fiindcă are o fiică de care e foarte preocupată să-i ofere ce-i mai
bun, îi este frică să iasă să întâlnească un bărbat pentru că acesta ar putea fi
descurajat că ea are de crescut o fată.

Visează să facă pe cont propriu ceea ce face la angajat și îi este frică să

găsească o soluție pentru că ar risca să-și piardă stabilitatea.

Le-ar spune vreo câteva unor clienți, părinți, uneori i-ar spune și fiicei ei vreo
două și unora dintre prietenii ei pentru că și-ar pierde imaginea de fată bună.
Ea e prietenă cu Mihaela. Mihaeleu îi e frică să nu greșească spunându-i soțului
ei foarte potent situațiile în care se simte umilită de acesta doar pentru că și-ar
putea pierde vacanțele luxoase și statutul de mare doamnă deși în sufletul său
suferă și tace.

De fapt atât Georgetei și Mihaelei le e frică de judecata la care ar putea fi

supuse de către ceilalți dacă ar greși și de aceea stau blocate în același loc fără
să iasă din zona de confort.

E dreptul tău de Om să faci greșeli și să fii responsabil pentru ele (fără să fii
șantajabil sau să te simți vinovat pentru asta).

A fi asertiv sau asertivă este despre ați alege o postură în care să poți spune
orice respectându-l pe celălalt. De fapt aici în spațiul asertivității în momentul
în care spune lucrurile diferit, chiar dacă riscăm să greșim, se face schimbarea,
transformarea noastră. Prin ceea ce spunem nou, cu riscul de a greși, dăm o
nouă declarație în univers. Ne schimbăm vibrația noastră și a celor din jur.

Aceasta este doar a cincea greșeală a oamenilor care au nevoie să fie

respectați, să dispună de puterea lor interioară, să fie liberi și soluția la ea este
să fim asertivi fără să ne justificăm cererea sau răspunsul. Urmează o serie de
articole cu încă cinci greșeli pe care le facem și legi – drepturi care ne ajută să
fim asertive

10 DREPTURI CE FAC PERSOANELE ASERTIVE RESPECTATE 6/10

Acest articol este al șaselea dintr-o serie de zece articole legate deasertivitate.
La fel ca în celelalte cinci de până acum voi prezenta o problemă pe care o
avem atunci când nu suntem asertivi și o soluție concretă pe care s-o folosești
în situații în care până acum se întorceau în defavoarea ta.

Care să fie una din cele mai mari 10 greșeli pe care le fac persoanele care nu
sunt asertive?

Mergând într-o zi la Sighișoara ne-am propus să găsim un hotel bun, într-un

buget foarte bine definit, fără să-l depășim, să avem și priveliște, să fim și
aproape de centrul lor din cetate, să fie și frumos și curat, și elegant. După
credințele mele de atunci, o groază de cerințe și cu un buget redus.
Cel mai mult m-a impresionat capacitatea persoanei pe care o însoțeam de a
amâna momentul acela de siguranță în care iei decizia pentru a căuta ceva mai
potrivit pentru noi, care să ne satisfacă nevoile și valorile.

Cu cât amânam mai mult momentul alegerii deși undeva în mine o voce îmi
spunea oprește-te că n-o să găsești ceva mai bun, asigură-te cu ce găsești
acum, cu atât am găsit și negociat oferte mai potrivite pentru noi.

Am ajuns în final să stăm în centrul vechi în Sighișoara într-un loc elegant,

frumos, curat și în banii pregătiți pentru excursie.

Imaginează-ți acum că vine cineva către tine și te pune în fața faptului

împlinit punându-te să iei o decizie la care știi că n-ai toate datele. Când îi spui
că mai ai nevoie de timp persoana îți spune că trebuie să iei decizia acum, că
oferta pe care ți-o face e posibil să nu mai poate să fie susținută ulterior.

O altă situație poate să fie una în care vine șeful tău la tine, sau poate un
prospect sau chiar un client, soțul, soția, partenerul sau partenera și-ți cere o
informație, nu știi să-i răspunzi pe loc, dai din colț în colț și când te întreabă de
ce nu știi îți este jenă să-i spui că n-ai un răspuns la întrebarea sau cererea lui.

El sau ea îți spun că ar trebui să știi și tu te simți vinovat(ă).

Sau poate ții o prezentare într-un consiliu executiv, sau pe o scenă în fața a
câtorva sute de oameni poate chiar mii, sau susții o investiție în fața unor
investitori, sau ești în fața părinților și vrei să le spui că te căsătorești cu o
persoană pe care n-o plac. Și ei îți pun întrebări la care tu te simți obligat să ai
un răspuns altul decât nu știu pentru că dacă ai admite că nu știi e ca și cum în
ochii oamenilor acestora dar mai ales ai tăi ți-ai recunoaște și accepta
neputința (lipsa de putere – impotență) în acest moment, în această
situație. Paradoxal atunci când ne acceptăm neputința într-o anumită privință,
într-o situație specifică redevenim puternici și începe procesul de schimbare,
transformare, lăsare în urmă a trecutului.

Folosesc cuvântul greșeală doar din punct de vedere al marketingului. Nu

există greșeli, există lucruri, comportamente, mentalități care nu sunt utile
unui scop pe care-l avem la un moment dat.
Așadar o „greșeală” pe care o văd la oameni atunci când li se pune o întrebare
la care n-au un răspuns cu care să fie mulțumiți sau în integritate este că: dau
un răspuns chiar dacă știu că nu-i reprezintă, din obligație, chiar dacă nu le
servesc interesele.

De aceea:

Ai dreptul să spui că nu știi. Ai dreptul să nu știi. Ai dreptul să faci raționamente

și să iei decizii înainte să știi totul despre ce vrei să faci.

Aceasta este doar a șasea greșeală a oamenilor care au nevoie să fie respectați,
să dispună de puterea lor interioară, să fie liberi și soluția la ea este să
fim asertivi fără să ne justificăm cererea sau răspunsul. Urmează o serie de
articole cu încă patru greșeli pe care le facem și legi – drepturi care ne ajută să
fim asertivi

10 DREPTURI CE FAC PERSOANELE ASERTIVE RESPECTATE 7/10

Acest articol este al șaptelea dintr-o serie de zece articole legate deasertivitate.
La fel ca în celelalte șase de până acum voi prezenta o problemă pe care o
avem atunci când nu adoptăm posturi asertive și o soluție concretă pe care s-o
folosești în situații în care până acum nu-ți serveau așa cum ți-ai dori.

Ce faci atunci când vrei să ceri ceva de la o persoană de la care vrei ceva pe
care-l meriți, persoana are autoritatea și puterea de a-ți oferi ceea ce ai nevoie,
dar are toane și simți că ești dependent de toanele sale?

Imaginează-ți că ai un șef sau șefă care izbucnește atunci când îi ceri ceva. Sau
poate ai o fostă doamnă sau domn, poate chiar actuali cărora când le spui ceva
îți răspund ca o furtună, gata, gata să te radă de pe fața pământului și tu ești
gata să renunți la ceva ce ți se cuvine, ceva de care ai foarte mare nevoie.

Sau poate ești coleg cu cineva căruia vrei să-i ceri să livreze ceva într-un termen
și condiții date și el sau ea se răstește la tine – mi-e greu să folosesc termeni
precum ”răstește” căci mi se pare că au un impact lingvistic foarte mare asupra
celor căruia îl trăiesc.

O abordare lipsită de rezultate pe care am trăit-o și am văzut-o și la alții este

aceea în care așteptăm ca persoana de la care intenționăm să cerem să fie în
toane bune pentru a ne maximiza șansele de a obține ceea ce avem de
cerut. Trecând de la cauzele care generează o asemenea abordare și
dezamăgirea asociată atunci când pe lângă furtună primită plecăm șifonați fără
să obținem ceea ce ne-am propus:

Ai dreptul să fii independent de bunăvoința altora înainte de a interacționa cu

ei.

Cu alte cuvinte contează mult mai puțin cum se simt ei. Cel mai important
pentru a obține și crea o conversație semnificativă este cum suntem noi și care
este limbajul prin care cerem, punând-ne într-o postură în care se pun
persoanele asertive. Când spun cum suntem, mă refer la mentalitatea noastră.
Setul de credințe pe care-l avem la un moment dat. Când spun care este
limbajul prin care cerem mă refer la tiparele lingvistice prin care cerem,
cuvintele pe care le folosim.

Putem să cerem ceea ce avem nevoie indiferent de starea celuilalt.

Avem nevoie s-o facem dintr-o postură asertivă atât pentru noi cât și pentru
persoana respectivă. Când cerem și obținem ceva de care avem nevoie dăm un
semnal celuilalt, nouă și universului prin care comunicăm că:

noi ne respectăm și onorăm, ținând cont și de celălalt.

Practic trecem la un nou nivel de auto apreciere, stimă de sine ridicată,

încredere în noi și performanță.

Aceasta este doar ce-a de-a șaptea situație pe care adesea o tratăm în
defavoarea noastră și o soluție concretă care este un drept fundamental al
nostru, al persoanelor asertive. E ca și cum ne teleportăm dintr-o postură
pasivă sau agresivă într-una asertivă. E ca și cum trecem la un nivel de auto
apreciere, încredere și putere interioară pe care n-am mai avut-o. Urmează
încă trei articole cu ”greșeli” pe care le facem și legi – drepturi care ne ajută să
fim asertivi

10 DREPTURI CE-I FAC PE CEI ASERTIVI RESPECTAȚI 8/10

Acest articol este al optulea dintr-o serie de zece articole legate deasertivitate.
La fel ca în celelalte șapte de până acum voi prezenta o problemă pe care o
avem atunci când nu suntem asertivi și o soluție concretă pe care s-o folosești
în situații în care până acum nu-ți serveau așa cum ți-ai dori.

Un număr mare de oameni pe care i-am cunoscut stau ani de zile, să se

pregătească, să ia o decizie. Le spun că probabil le e greu să știe ce-și doresc,
ce au de făcut și totuși amână decizia. Și știu asta pentru că și eu am amânat
decizii foarte importante două zeci de ani deși știam ce am de făcut.

Unii așteaptă decizia de foarte mulți ani, alții așteaptă s-o ia toată viața și tot n-
o fac, apoi regretă că n-au făcut-o. Îi întreb la ce le folosește timpul în care
amână să facă ceva esențial care i-ar duce pe ei (și pe sufletul lor) la nivelul
următor de evoluție. Unii îmi spun că dacă iau o decizie ea trebuie să fie logică
și argumentată.

Mai mult decât atât după ce-au luat decizia, când cei din jurul lor care le susțin
– adesea inconștient – starea de amânare și blocaj îi întreabă de ce-au luat
decizia asta încep să vină cu argumente logice, care să-i convingă pe ceilalți
dintr-o postură defensivă diferită cea când sunt asertivi.

Greșim când dăm explicații dintr-o postură defensivă ce argumentează logic

decizia pe care am făcut-o.

E dreptul tău fundamental să fii irațional fără să fii logic atunci când iei decizii –
asertivitate.

E dreptul tău să iei decizii pe baza sentimentelor, instinctelor fără să dai

socoteală nici ție nici altora pentru alegerile tale, asumând-ți consecințele
alegerii tale. Unora dintre cei pe care-i cunosc și lucrez cu ei au niște frici pe
care atunci când le confruntă cu adevărat constată că le pot duce sau că nu
sunt așa de rele față de cum și-au imaginat.

Te invit să iei situațiile importante care vrei să iei o decizie semnificativă și

amâni pentru că n-ai argumente suficient de tari. Te invit să acționezi
asemenea persoanelor asertive, asumându-ți consecințele, fără să dai
socoteală.

Aceasta este doar ce-a de-a opta situație în care unii oameni nu suntasertivi.
Suntem într-o postură defensivă când dăm socoteală pentru alegerile și faptele
noastre. Similar putem fi într-o postură agresivă când cerem socoteală altuia și
argumente logice. Urmează încă două articole cu ”greșeli” pe care le facem și
legi – drepturi care ne ajută să fim persoane asertive.

10 DREPTURI (LE AI ȘI TU) CE FAC PERSOANELE ASERTIVE RESPECTATE 9/10

Acest articol este al nouălea dintr-o serie de zece articole legate deasertivitate.
La fel ca în celelalte opt de până acum voi prezenta o problemă pe care o avem
atunci când nu suntem asertivi și o soluție concretă pe care s-o folosești în
situații în care până acum nu-ți serveau așa cum ți-ai dori.

Care este poate cel mai important lucru pe care-l putem face ca
persoaneasertive să fim cu adevărat puternici?

O clientă de-a mea care n-avea iubit a putut să primească pe cineva în viațaei și
să-și înfrunte șeful după ce i-a spus pentru prima oară tatălui său în
mod asertiv că o deranjează situațiile în care se poartă autoritar cu ea, ca și
cum ar fi un copil deși ea e deja un adult.

Un alt executiv care a fost promovat dintr-un rol tehnic într-un rol de leader a
putut să-și înfrunte asertiv colegii să le ceară lucruri pe care nu avea curajul să
le ceară după ce a putut să-i ceară mamei sale să țină cont de nevoile sale, să-i
respecte deciziile.

O să te întrebi poate, care-i marea șmecherie? De ce nu pot acești oameni să

fie asertivi, să facă aceste lucruri aparent simple? - să-i spună tatălui că e un
adult care are nevoie să fie respectat, să-i spună mamei că are nevoie să-i
respecte deciziile indiferent de ce crede ea că e corect și bun… ca apoi să poată
spună colegilor orice într-o relație firească de la adult la adult?

Avem un judecător interior atât de puternic încât ne temem să ne acceptăm și

iubim așa cum suntem.

Ne e teamă că dacă ne arătăm așa cum suntem, cu nevoile noastre cele mai
intime fiind persoane asertive, arătându-ne vulnerabilitatea, micimea, lipsa de
putere, încredere, ezitările, tot ce credem că e mai „rău” despre noi ceilalți n-o
să ne mai accepte, n-o să ne mai iubească.

Suntem singurii responsabili de a ne satisface propriile noastre nevoi.

Atunci când o să putem accepta percepția celorlalți conformă cu nevoile,
valorile și credințele lor atunci o să ne împăcăm și cu judecătorul nostru
interior și aceste judecăți externe n-o să mai aibă putere asupra noastră.

Când nu înțelegem ceva, sunt situații în care suntem inerți într-un model din
trecut. Evităm să cerem lămuriri suplimentare de frică că am putea fi percepuți
ca insuficient de deștepți, de atenți, cuminți, calmi, curajoși, empatici și lista
poate continua.

E dreptul tău să spui că nu înțelegi (să fii în relații fără să înțelegi explicit
nevoile, credințele și valorile celorlalți)

Atunci poate cel mai important lucru pe care-l putem face să fim cu adevărat
puternici este să ne acceptăm și iubim așa cum suntem.

Aceasta este doar ce-a de-a noua situație în care persoanele nu suntasertive.

DE CE AI NEVOIE SĂ SPUI CE AI PE INIMĂ?

Ce poate să fie mai toxic decât să fii conștient ce vrei să spui și să zici altceva
celui din fața ta?

Acest articol este al zecelea dintr-o serie de zece articole legate de asertivitate.
La fel ca în celelalte nouă de până acum voi prezenta o problemă pe care o
avem atunci când nu suntem asertivi și o soluție concretă pe care s-o folosești
în situații în care până acum nu-ți serveau așa cum ți-ai dori.

Adesea, când lucrez cu un client, cel mai sofisticat și complicat lucru mi se par
momentele acelea în care am conversatii dificile. Pentru mine e important să
poți să spui lucurilor pe nume într-un mod în care spui ce ai de zis fără ca cel
din relația ta să plece din ea, s-o rupă.

Probabil că și ție ți-e greu, să fii în integritate, să faci ce simți că e corect,

onorabil pentru tine chiar dacă asta ar putea să-l rănească sau ofenseze pe
celălalt. Când lucram cu un antrenor de fitness m-a întrebat de ce-ar avea
nevoie s-o facă, dacă oricum nu poate să-l convingă pe celălalt? Eu i-am
răspuns că o faci pentru tine. Orice acțiune de reinstaurare a propriei
integrități, indiferent de efectul său asupra celuilalt, o faci pentru tine.
Ce poate fi mai manipulativ decât acuzația cuiva că nu-l sau n-o iubești dacă nu
faci (nu știu ce)… Sau că nu-ți pasă dacă nu te comporți nu știu cum… Sau că nu
ești rezonabil sau rezonabilă?

O greșeală pe care o facem cel mai des este să acționăm cum ne cere cineva
doar ca să-i demonstrăm că suntem (ceva ce ne-ar plăcea să fim în ochii
celuilalt) sau să-i demonstrăm că o sau ca îl iubim, respectăm, onorăm…

Putem să iubim, respectăm, (completează tu cu ce ai nevoie) pe cineva chiar

dacă nu facem ce ne cere. Exemplu: mă duc la munte să fac business sau să mă
odihnesc chiar dacă în ochii celuilalt înseamnă că nu-l iubesc sau respect.

E dreptul tău să spui că ai ceva mai important de făcut decât ce vine din
nevoile altora și să-ți asumi consecințele alegerii tale.

Sigur nu e ușor să fii în integritate. Dar merită. O faci pentru tine nu pentru
ceilalți. De aceea cu toate riscurile te invit să spui ce gândești, într-un mod ce
te onorează pe tine și totodată îl respectă pe celălalt