Alexandra Stuart

ALEXANDRA STUART
Cercet`toarea
ALCRIS
Romance
Capitolul 1
Tuturor li se \ntâmpl` o dat` \n via]` ca destinul sau [ansa – sau

chiar cea mai bun` prieten` – s`-i loveasc` pe nea[teptate, f`cându-i s`
se analizeze \ndelung [i pe \ndelete.
Primisem o astfel de lovitur` dup` câteva s`pt`mâni de la moartea
mamei. E pu]in spus c` era nea[teptat`, c`ci venea din partea medicului
de familie, unul din cei mai buni oameni pe care-i cuno[team, care
fusese un munte de putere pentru amândou` \n timpul \ndelungatei
suferin]e a mamei. Venind din partea lui, fu realmente o lovitur`, de[i
John Mallory fu extrem de blând [i nu \nc`pea \ndoial` c` aveam nevoie
de asta.
– Ce inten]ionezi s` faci acum cu via]a ta, Stacey? \ntreb` el,
privindu-m` cu gravitate. E[ti liber` – nu trebuie s` mai r`mâi \n
Danesmead, acum c` mama ta nu mai e, nu? Adic`, nu te mai re]ine
nimic aici, nu-i a[a?
– Nu m` mai re]ine nimic? \ngânai eu, zgâindu-m` la el [i
observându-i fiecare detaliu al figurii aristocratice [i al costumului
confortabil pe care-l purta mereu, de parc` nu-l mai v`zusem niciodat`
6 ALEXANDRA STUART
pân` atunci. P`rul lui negru \nc`run]ise pu]in pe la tâmple, observai,

surprins` c` nu mai v`zusem pân` atunci. Am crezut c`… ai spus c`
vrei s` m` ocup de consulta]ii \n locul tù…
– Desigur c` vreau s` te ocupi de consulta]ii, interveni John, pu]in
ner`bd`tor. Câteva s`pt`mâni. }inându-mi locul, vei avea [ansa s`-]i
intri iar \n mân` [i o s`-]i redea \ncrederea \n abilit`]ile tale
profesionale, c`ci e foarte pu]in probabil s` apar` vreun caz c`ruia s`
nu-i po]i face fa]`. |n afar` de asta, am nevoie de o vacan]` – nu mai
sunt a[a de tân`r ca pe vremuri – [i va fi o ocazie trimis` din cer s`-mi
pot lua una. Te-ai gândit la viitorul tù, Stacey?
Scuturai din cap, uluit` [i pu]in r`nit`. John Mallory f`cuse de câteva
ori aluzie c` avea nevoie de un asistent – sau c` s-ar putea chiar s`-[i ia
un partener – [i tr`sesem concluzia c` dac` vroiam s` lucrez cu el
permanent, probabil ar putea fi aranjat. Lucrasem ca asistent` a lui \n
ultimele dou` s`pt`mâni [i gândindu-m`, nu-mi puteam aminti vreo
ocazie \n care s`-i fi dat motive s`-mi pun` la \ndoial` abilit`]ile.
Desigur, eram ruginit`, dar nu spusese el c` eram competent` s`-i ]in
locul câteva zile? Oare ce vrusese s` spun` când \mi amintise c` sunt
liber` s` plec din Danesmead? Moartea mamei \mi permitea s`-mi reiau
profesia [i amândoi [tiam c` voi fi nevoit`, din motive financiare.
Biata mam` nu avusese prea mult, casa era ipotecat` [i oricum era prea
mare [i prea dificil de \ntre]inut ca s` vreau s` mai locuiesc acolo,
singur`.
– John, \ncepui nesigur`, nu \n]eleg prea bine. Nu vrei s` r`mân
aici?
– Ce vreau eu nu conteaz`, copila mea drag`, r`spunse John, cu o
iritare neobi[nuit` la el. M` gândesc la ce e mai bine pentru tine [i am
reflectat mult, chiar dac` tu nu ]i-ai pus problema. Te-ai \ngropa de vie
CERCET~TOAREA 7
dac` am fi parteneri. {tii la fel de bine ca [i mine. F`cu un gest spre

fereastra pe care se z`rea str`du]a cu [irurile de case pitore[ti,
somnolente \n c`ldura dup`-amiezii [i p`r`site, cu excep]ia unei dubi]e
de pâine care se dep`rta de u[a lateral` de la Plough [i Harrow. ~sta e
cap`tul lumii, Stacey. Aici, nu se \ntâmpl` niciodat` nimic de
importan]` medical`… [i dac` s-ar \ntâmpla, ar fi trimis la Spitalul
General din Merton, s` se ocupe altcineva de el. Ridic` din umeri.
Oh, mie \mi convine, pentru c` nu am ambi]ii. Dar tu e[ti ambi]ioas` [i
ai talentul s` realizezi orice ]i-ai propune – ai fi ajuns departe dac` ai fi
r`mas la St. Joseph, Stacey.
– Dar asta e de domeniul trecutului, spusei eu, \nro[indu-m`.
N-am r`mas.
– Nu, ai venit s` ai grij` de mama ta.
– A trebuit, John. Nu avea cine altcineva. {i \n afar` de asta, eu…
– Mai era sora aceea a ta, nu-i a[a?
– Mandy? Da, dar oricare din noi ar fi venit, ar fi trebuit s` renun]e
la cariera ei [i cel pu]in eu eram calificat`, explicai eu, pe un ton
defensiv. John n-o pl`cuse niciodat` pe Mandy [i nu f`cea un secret din
faptul c` o considera egoist` pentru c` n-o vizitase atât de des pe biata
mama, cum probabil ar fi putut. Dar lucrurile nu fuseser` u[oare pentru
ea dup` ce plecase de la RADA; muncise din greu, ca membr` obscur`
\n diferite teatre ambulante [i nu avusese bani sau timp pentru c`l`torii
\n Yorkshire. Când \n cele din urm` reu[ise ca actri]` de televiziune, \n
serialul "Spitalul", pierduse obiceiul de a veni acas` [i oricum, agravarea
st`rii mamei i se p`rea foarte sup`r`toare, fapt pentru care nu puteam
s-o condamn. E oribil s` vezi pe cineva iubit \n ultimele stadii ale unei
boli dureroase, iar Mandy e o persoan` sensibil`, mai u[or de \ntristat
decât majoritatea, a[a c` mai degrab` o descurajasem s` mai vin` spre
8 ALEXANDRA STUART
sfâr[it… cu toate c` John insista cu obstina]ie c` dac` a[ fi rugat-o s`

vin`, ar fi inventat scuze s` stea departe.
Din punctul mamei de vedere, nu contase. "Spitalul" era \n dou` seri
pe s`pt`mân` [i, indiferent cât de rù \i era, mama se uitase \ntotdeauna
la fiecare episod de jum`tate de or`, la micul televizor pe care i-l
instalaser`m \n dormitor. Credeam sincer c`-i pl`cuse mai mult
performan]a str`lucitoare a fiicei mai mici decât \i pl`cuser` vizitele scurte
[i neregulate ale lui Mandy. Ironie, când fusese aproape de sfâr[it [i
mintea \ncepuse s` i se \nce]o[eze, ajunsese s` cread` \n imaginea
creionat` pe micul ecran [i-mi spusese adesea, cu lic`rirea cald` a
mândriei materne, de opera]iile dificile sau de diagnosticele geniale pe
care Mandy le stabilise, [i adùgase cu regret: "P`cat c` nu po]i s`-i urmezi
exemplul, Stacey drag`. Dar desigur, ea a fost dintotdeauna cea istea]`, iar
tu gospodina. Mi-am dat seama de asta \nc` de când era]i mici."
Cred c` uneori ne confundase [i de cele mai multe ori p`ruse s` uite
c` \n realitate eu eram doctori]a, iar Mandy f`cea portretul dramatic al
unei rezidente care accepta responsabilit`]i \n fa]a c`rora un
conferen]iar cu experien]` s-ar fi cutremurat \n realitate. Dar nu o
deziluzionasem – biata de ea, nu-i mai r`m`seser` oricum prea multe
iluzii – [i nu-i purtasem pic` pentru mândria fa]` de Mandy, care \n
ciuda tuturor obstacolelor, avusese pân` la urm` un succes r`sun`tor \n
cariera pe care [i-o alesese. |n orice caz, \ntotdeauna am ]inut enorm la
sora mea mai mic` [i acum, auzind nota de dezaprobare din vocea lui
John Mallory, m` gr`bii s`-i iau ap`rarea:
– Cred c` o judeci gre[it pe Mandy, John. A muncit din greu pentru
tot ce are [i…
– Cu excep]ia mo[tenirii de la mama voastr`, \mi aminti John. Cu o
mân` ridicat`, m` f`cu s` tac. Bine, bine, [tiu ce o s` spui, a[a c` nu te
CERCET~TOAREA 9
mai obosi. Oricum, nu vorbeam despre Amanda, vorbeam despre

tine… despre viitorul tù.
– Ei bine, ce-i cu viitorul meu? \l provocai eu neelegant. Am pierdut
trei ani. Dac` nu m` vrei sau crezi c` nu sunt destul de bun` ca s`-]i
devin asistent`, atunci pot s`-mi caut de lucru la alt medic. Sau s` fiu
loc]iitoare – sunt destule locuri.
– Oh, pentru numele lui Dumnezeu, Stacey, nu te \nc`p`]âna s` m`
\n]elegi gre[it! N-am spus niciodat` c` nu e[ti destul de bun` [i cu
siguran]`, n-am spus c` nu te vreau \n practic`. Toat` lumea te-ar lua cu
asalt – ]i-a[ oferi un parteneriat [i mâine, dac` m-a[ gândi numai la
interesul meu. Dar \ncerc s` fac cum e mai bine pentru tine, nu \n]elegi?
– Bun, cedai eu. Atunci, ce propui s` fac?
– Spui c` ai pierdut trei ani – adev`rat, a[a este. M` privea cu
severitate [i-mi coborâi privirea, pref`cându-m` c` scotocesc \n geant`
dup` ]ig`ri. John \mi \mpinse pe mas` pachetul lui [i continu`: pân`
acum, dac` ai fi r`mas la spital, ai fi avut literele magice C.R.C.C. dup`
numele tù, ai fi fost [ef de lucr`ri [i \n viitorul apropiat, ai fi devenit
conferen]iar. F`r` \ndoial`, ai fi primit o burs` de cercet`tare pe lâng`
o universitate, ca cea pe care ai refuzat-o când am realizat prima dat` de
ce boal` suferea mama ta. |mi ]inu bricheta, studiindu-mi \n continuare
fa]a cu o expresie ciudat`. Ar fi trebuit s` te la[i de fumat. Le dai un
exemplu rù pacien]ilor.
Pufìi sfid`toare câteva inele de fum.
– N-am fumat niciodat` \n fa]a pacien]ilor tì, John.
– Oricum, ]ig`rile tot nu-]i fac bine. John \[i scose pipa [i tutunul [i
\ncepu s-o umple, cu o deliberare iritant`. Dac` ]ii neap`rat s` fumezi,
ar trebui s` iei una din acestea – cel pu]in \n particular.
10 ALEXANDRA STUART
– Am \n]eles c` discut`m ce e mai bine, din punctul tù de vedere,

pentru mine, subliniai eu, inhalând cu pl`cere con[tient` fumul de
]igar`. Mama fumase aproape continuu, \n ciuda sfatului lui John, [i de
asta fumam [i eu… sau cel pu]in a[a \ncercam s` m` conving. Dar se
pare c` am ajuns la obiceiurile mele proaste.
– Ai perfect` dreptate, \ncuviin]` el, cu un zâmbet strâmb [i cu
mâinile mari, p`trate [i blânde \nc` ocupate cu pipa. {i este important,
drag` Stacey. Ace[ti trei ani pot fi recupera]i, s` [tii – e[ti tân`r`,
dedicat` [i ai un creier bun. Tu…
– Tân`r`! exclamai indignat`. Luna viitoare \mplinesc treizeci de ani!
– Asta \nseamn` c` e[ti tân`r`, draga mea. John \[i atinse cu coada
pipei tâmplele \nc`run]ite. A[teapt` s` ajungi la vârsta mea [i abia atunci
po]i s` te plângi. Sunt cu opt ani mai mare decât tine, nu uita.
|ntr-adev`r, uitasem; \l crezusem mai b`trân, dar avui grij` s` nu-i
spun. John Mallory fusese atâta timp parte din via]a mea, \ncât ajunsesem
s`-l privesc ca pe un stâlp de sprijin [i dându-mi brusc seama c` dac`-i voi
urma sfatul, nu va mai fi nimic de genul `sta, con[tientizai un junghi \n
inim`. Fusese un prieten de n`dejde [i o vizitase regulat pe mama \n
ultimii trei ani, astfel c` nu-mi imaginasem niciodat` via]a f`r` el.
– John, spusei eu cu voce mic`, nu vreau s` plec din Danesmead.
De ce nu pot s` r`mân s` lucrez cu tine? Era o pledoarie disperat`,
n`scut` din team` [i, presupun, din lipsa de \ncredere [i sim]ind asta,
se aplec` s`-mi ia mâna \ntr-a lui.
– Pentru c`-]i datorezi ]ie \ns`]i s` te \ntorci la St. Joseph, r`spunse
el hot`rât. S` reiei totul de unde ai r`mas.
– Nu la St. Joseph, obiectai eu. La alt spital… la General din Merton,
de ce nu? Nu puteam s`-i spun de ce St Joseph nu intra \n ecua]ie, cu
toate c` probabil [tia – sau ghicea, oricum. Logodna mea cu Harvey
CERCET~TOAREA 11
Lomax fusese anun]at` \n "Telegraful" [i Harvey venise de câteva ori la

Danesmead \nainte s` ne desp`r]im. De fapt, John \l cunoscuse.
|i \nfrunati privirea, v`zui repro[ul mut din ochii lui cenu[ii [i \ncepui
s` inventez scuze. N-a[ ob]ine un interviu la St. Joseph, dar la General
sunt \ntotdeauna posturi vacante – tocmai am v`zut \n B.M.J. c` au unul
de chirurg [i…
John nu m` l`s` s` termin; degetele lui puternice se strânser` \n
jurul \ncheieturii mele.
– Pentru tine, Spitalul General din Merton ar \nsemna aproape
aceea[i risip` de talent ca \n cazul \n care ai r`mâne aici, Stacey – [i nu
trebuie s`-]i spun eu asta. |n plus, dac` ai fi citit cu aten]ie B.M.J., ai fi
v`zut c` St. Joseph are nu mai pu]in de trei anun]uri pentru personalul
de la chirurgie! Trei! repet` el triumf`tor. Cu avantaj acordat
solicitan]ilor din rândul absolven]ilor lor.
– Unul este pentru [ef de lucr`ri… \ncepui eu f`r` s` m` gândesc,
tr`dând faptul c` citisem cu aten]ie "British Medical Journal". {i, dup`
cum mi-ai amintit, am f`cut doar prima parte din C.R.C.C. [i nu am nici
un fel de experien]` \n chirurgie \n ultimii trei ani. {i [tii cum se
\ntâmpl` – dau anun]uri, dar posturile sunt deja re]inute pentru
oameni care lucreaz` \n prezent ca asisten]i. N-am nici o [ans` s` ob]in
vreunul din cele trei… m` \ndoiesc [i c` s-ar gândi acum la mine pentru
un post de chirurg. St. Joseph e unul din cele mai bune spitale
universitare din Londra, dac` nu cel mai bun – comisia poate alege pe
oricine [i e greu de crezut c` s-ar opri la mine, nu? Dup` trei ani de
experien]` ca infirmier`, c`ci cu toat` sinceritatea, altfel nu o pot numi,
cu o… |mi re]inui cuvintele care-mi st`teau pe limb`, hot`rât` s` nu
par sau s` nu fiu \nrìt`.
12 ALEXANDRA STUART
– Comitetul de recrutare de la St. Joseph n-ar ignora oferta unui

medaliat cu aur Delaney, spuse cu convingere John [i din nou sim]ii
cum m` \nro[esc sub privirea lui zâmbitoare. Faptul c` se \ntâmplase s`
câ[tig medalia Delaney fusese realmente un noroc [i tocmai \ncepeam
s`-i explic asta, când m` \ntrerupse. Mi-am luat… ei bine, cred c` ai
numi-o libertate… de a-i scrie domnului Humphrey Jones, care, dup`
cum probabil [tii, este [eful comisiei de recrutare, adùg` el,
evitându-mi privirea. Ce ai uitat tu, e c` este un unchi de-al meu.
– N-am uitat, r`spunsei eu, [i \n ciuda eforturilor mele disperate de
a m` controla, sim]ii c` vocea \mi tremur` pu]in. Desigur c` ar fi
\nsemnat \ndeplinirea unui vis s` m` \ntorc la fostul meu spital, s`
continuu de unde fusesem nevoit` s` renun], dar mai era [i Harvey,
acum c`s`torit cu Janet Lethbridge, care pe vremuri \mi fusese cea mai
apropiat` prieten`. Din cauza lor, nu luasem \n considerare
posibilitatea de a m` \ntoarce la St. Joseph [i citisem lista cu posturi
vacante f`r` s` am de gând s` candidez pentru vreunul, c`ci a[a cum \i
spusesem [i lui John, nu-mi trecuse prin minte c` a[ putea avea succes.
St. Joseph era un loc vast, era adev`rat, [i Harvey era medic generalist,
nu chirurg… dac` m` \ntoarceam, era pu]in probabil s`-l v`d \n cursul
firesc al sarcinilor. Dar…
– Nu vrei s` [tii ce a spus unchiul Humphrey despre tine? \ntreb`
John, ner`bd`tor.
– Eu… oh, ba da, vreau. Dar n-ar fi trebuit s` te deranjezi s`-i scrii.
Stinsei ]igara [i observai c`-mi tremur` mâna. |l [tiam din vedere pe
domnul Humphrey Jones [i, desigur, dup` reputa]ie, dar din moment
ce era greu de crezut c`-[i amintea de mine, nu speram prea multe de
la r`spunsul lui.
CERCET~TOAREA 13
John scotoci \n buzunar [i scoase un plic mototolit din care lu` o

scrisoare de dou` pagini. Cu meticulozitatea lui iritant`, o reciti pentru
el, f`r` s`-mi dea vreun indiciu despre con]inut.
– I-am scris pentru c` n-am vrut s`-]i dau un sfat pe care s` nu-l po]i
urma, explic` el, l`sând deoparte scrisoarea [i aruncându-mi unul din
caraghioasele lui zâmbete strâmbe. O s` te scutesc de \nflorituri, Stacey.
E suficient s`-]i spun c` dosarul tù de la St. Joseph e destul de
remarcabil \ncât s`-[i aminteasc` de tine. Unchiul m` asigur` c` dac` vei
candida pentru vreunul din posturile anun]ate, comisia \]i va fi
favorabil`. Fire[te, nu-]i poate promite mai mult de atât, dar a adùgat
un post scriptum pe care ]i-l voi citi… |ntoarse scrisoarea pe partea
cealalt` [i a[teptai cu ner`bdare, \n pofida oric`rei ra]iuni.
– Da, iat`, anun]` John [i citi cu voce tare: "Tocmai m-am gândit c`
domni[oara Duncan ar putea fi candidatul perfect pentru una din
bursele noastre la Centrul Postuniversitar Harrowfields. Bursele acestea
nu vor fi scoase la concurs. Sunt un soi de experiment, menite s` ofere
celor mai promi]`tori reziden]i ai no[tri un stimulent ca s` r`mân` \n
serviciul medical de aici, \n loc s` se al`ture «exportului de inteligen]`»
[i s` plece \n strìn`tate. Ca absolvent` a St. Joseph [i medaliat`
Delaney, domni[oara Duncan ar avea [anse mari s` fie acceptat`, de[i
comisia i-ar putea cere s` fac` o perioad` de prob` de câteva luni
\nainte de a-i permite s` plece cu burs`, o condi]ie rezonabil` \n cazul
ei. Poate m` vei anun]a dac` dore[te s-o \nscriu [i dac` da, spune-i c`
voi avea nevoie de patru copii ale C.V.-ului ei [i de dou` nume care
s`-i poat` da referin]e." John f`cu o pauz`, privindu-m` \n expectativ`.
Ei bine, ce spui, Stacey? S`-i spun unchiului c` te intereseaz` o burs` la
Harrowfields?
14 ALEXANDRA STUART
O clip`, nu putui decât s` m` uit la el mut` de uimire.

Apoi, recuno[tin]a \mi dep`[i surprinderea [i s`rii impulsiv` \n picioare,
aruncându-m` de gâtul lui [i strângându-l \n bra]e. Era o copil`rie, dar
nu m` putui ab]ine.
– Oh, John, fii binecuvântat [i mul]umesc! Bine\n]eles c` vreau s`
m` \nscrie – a[ da orice pentru [ansa de a lucra ca cercet`tor la
Harrowfields! Ar fi un vis devenit realitate…
Centrul Postuniversitar Harrowfields fusese \nfiin]at de c`tre una
din ducesele roiale cu numai doi ani \n urm` [i se spunea c` era spitalul
cel mai modern [i mai bine dotat de genul acesta din ]ar` – poate cel
mai bun din afara Statelor Unite, unde banii pentru astfel de proiecte
nu se ob]ineau cu atâta dificultate ca \n Anglia. Sub conducerea
profesorului Adrian Kneller – unul din pionierii transplantului de
organe, la ale c`rui stagii participasem ca student` – centrul se
specializase \n boli de rinichi [i deja avea un record \mpresionant \n aria
transplanturilor renale. Dintr-o coinciden]` ciudat`, seara trecut`,
\nainte de culcare, tocmai citisem un articol despre subiectul acesta
\ntr-unul din jurnalele medicale ale lui John, dar nici \n cele mai
frumoase visuri ale mele nu-mi imaginasem c` voi lucra vreodat` la
Harrowfields. Lui John \i datoram [ansa aceasta minunat` [i, \mi amintii
vinovat`, doar cu câteva minute \n urm` m` sim]isem r`nit` [i ofensat`
deoarece crezusem c` nu vrea s`-mi ofere un parteneriat la cabinetul lui.
Bietul John! Nici m`car nu-i d`dusem crezare c`-l abordase pe
unchiul sù \n favoarea mea – un act de pur altruism, indiferent din ce
punct de vedere priveai, c`ci nu avea nimic de câ[tigat din asta. De fapt,
probabil c` pierduse asistentul de care avea realmente nevoie, ca
rezultat al eforturilor lui de a trage ceva sfori care s`-mi permit` s` m`
\ntorc la St. Joseph. Cunoscându-l, ghiceam c` probabil nu va cùta pe
CERCET~TOAREA 15
nimeni s`-l ajute la cabinet. Fiind John Mallory, va continua ca [i mai

\nainte, muncind pe brânci [i a[teptând s` se \mpiedice de alt
neajutorat pentru care slujba va fi un dar divin… a[a cum, pu]in mai
devreme, ar fi fost [i pentru mine.
– |]i sunt mai mult decât recunosc`toare, John, i-am spus umil`,
sim]indu-m` ru[inat` pentru c` primisem atât de multe de la el, f`r` s`
dau nimic \n schimb. Cu adev`rat recunosc`toare. Ai fost atât de bun cu
mine [i-]i datorez deja mai mult decât te-a[ putea r`spl`ti vreodat`.
Nu [tiu ce s` spun sau cum s`-]i mul]umesc [i acum, peste toate, a mai
venit [i asta… Eu… oh, John, e[ti un scump! La fel de impulsiv cum \l
\mbr`]i[asem, m` aplecai [i-i s`rutai obrazul osos, luându-l prin
surprindere.
– Pentru numele lui Dumnezeu, Stacey, nu trebuie s`-mi fii
recunosc`toare pentru nimic! |[i trase capul pe spate, p`rând stânjenit
[i chiar sup`rat [i se ridic` \n picioare, un uria[ murdar, \n pantalonii lui
ponosi]i de cowboy. Totu[i, \n maniera lui col]uroas` [i esen]ial
masculin`, ar`ta bine [i \n vreme ce st`team fa]` \n fa]`, eram con[tient`
c` era atr`g`tor [i dintr-o dat` realizai, a[a cum nu mai realizasem
niciodat` \n to]i anii de când ne cuno[team [i eram prieteni, c` rela]ia
noastr` s-ar fi putut foarte bine transforma \n ceva mult mai cald [i mai
intim, dac` am fi permis.
Dar nici unul din noi nu permisese. Eu fusesem prea absorbit` de
treburile casnice, prea implicat` \n lunga agonie a mamei, prea epuizat`
la sfâr[itul fiec`rei zile care-mi secase toate for]ele, ca s` vreau mai mult
decât prietenia confortabil`, f`r` implica]ii intime, pe care mi-o oferise
John… [i mi se p`ruse c` nici el nu-[i dorea mai mult. Zi dup` zi,
s`pt`mân` dup` s`pt`mân`, sus]inuse pe umerii lui povara
responabilit`]ii profesionale pentru boala [i tratamentul mamei,
16 ALEXANDRA STUART
l`sându-mi sarcina simpl` de a o iubi [i de a o \ngriji ca fiic`, nu ca

medic. De multe ori \mi ascunsese ve[tile proaste [i dezam`girile, a[a
cum f`cea fa]` de rudele pacien]ilor sì, pân` când decisese c` eram
preg`tit` din punct de vedere emo]ional s` primesc adev`rul [i c` nu-l
voi tr`da celei pe care o privea cel mai mult [i c`reia, cu orice pre], nu
trebuia s` i se divulge nimic. Alteori \i fusesem pacient`: \mi prescrisese
sedative când v`zuse c` tensiunea era prea mare pentru mine [i de mai
multe ori \mi amintesc c` m` ]inuse \n bra]e când plânsesem pân` la
epuizare, \mbr`]i[area lui fiind fr`]easc`, goal` de orice pasiune, totu[i
infinit de consolatoare. Dar acum, privindu-i chipul [i v`zând \n ochii
lui durere [i un fel de tandre]e stranie, sim]ii c` nu trebuie decât s` fac
un pas spre el [i va reac]iona \ntr-un fel care va schimba totul \ntre noi.
Era ceva atât de nea[teptat \ncât ezitai, nevrând s` pierd prietenia
confortabil` [i f`r` preten]ii pe care o \mp`r]eam de atâta timp [i
temându-m` pu]in de ce citisem \n ochii lui John Mallory \ntr-o secund`
de neaten]ie. |ntotdeauna fusese controlat [i rece, astfel c` ajunsesem
s`-l consider lipsit de defecte omene[ti, un b`rbat puternic [i
independent, care de[i solitar ca fire, nu era niciodat` singur.
Era adev`rat c` la vârsta de optsprezece ani, când fusesem acceptat` ca
student` la medicin` [i cu mult \nainte s`-l \ntâlnesc pe Harvey Lomax
– avusesem o pasiune copil`reasc` pentru John. M` imaginasem
\ndr`gostit` de el, dar refuzul lui de a recunoa[te sau de a r`spunde la
avansurile mele insinuante m` descurajaser` \ntr-atât, \ncât nu durase
prea mult. De atunci, nu m` mai gândisem niciodat` la el ca la un
poten]ial so] sau iubit [i acum \mi era destul de greu s-o fac. |n primul
rând, nu-mi d`duse nici un avertisment; \n al doilea, jucase prea bine
rolul de frate ca s`-l pot accepta \n alt fel.
CERCET~TOAREA 17
|n afar` de asta, mai era [i [ansa pe care el \nsu[i mi-o oferise de a

m` \ntoarce la St. Joseph. Vroiam [ansa aceasta, realizai eu, o vroiam din
tot sufletul… Oftai, \nc` tulburat` de \ndoieli, [i \n timp ce ezitam,
momentul deciziei trecu. Trecu atât de repede [i pe nesim]ite, \ncât
gândindu-m` apoi la momentul acela, m` \ntrebai dac` nu cumva \mi
imaginasem tot episodul sau oricum \i exagerasem cumva implica]iile.
Expresia lui John se schimb`, lic`rirea str`lucitoare [i ner`bd`toare
care arsese \n ochii lui p`li [i-[i puse nep`s`tor bra]ul pe umerii mei.
– Ai perfect` dreptate, Stacey, copila mea, m` inform` el, de parc`
mi-ar fi citit gândurile, ba mai mult, de parc` mi le-ar fi \n]eles. Nu e nici
locul, nici timpul.
– Pentru… ce? bâiguii eu, sim]ind cum m` tr`deaz` culoarea din
obraji.
Râse cu obi[nuitul lui râs profund [i copios.
– Oh, pentru sugestii alternative sau pentru regrete… pentru ce
altceva? |mi va fi dor de tine, dar tot cred c` trebuie s` pleci, pentru c`
[tim amândoi c` te-ai irosi dac` ai r`mâne, nu? Vino \n cabinet \nainte
s` apar` pacien]ii [i o s` compunem \mpreun` scrisoarea pentru
candidatur`. Eu o s`-]i dau referin]e, dac` vrei, [i vom vorbi cu b`trânul
general Phillips s`-]i dea [i el. A f`cut parte din corpul medical al
armatei [i este \n comisia de conducere a spitalului din Merton, a[a c`
numele lui ar trebui s` aib` ceva greutate… Vorbind \nc`, m` gr`bi pe
holul spre camera lui mare [i demodat` de consulta]ii [i m` a[ez` pe
scaunul pacientului din fa]a biroului. O s`-l sun pe general, de obicei e
acas` la ora asta. {i cât timp vorbesc cu el, ai putea s` \ncepi s`-]i faci
C.V.-ul, nu? Uite… |mi \ntinse hârtie [i un pix.
Cu gândul la cât \i datoram, am f`cut ce-mi spusese, pe jum`tate
dorindu-mi s`-mi fi permis mai mult timp de reflec]ie asupra viitorului
18 ALEXANDRA STUART
meu, pe jum`tate regretând decizia pe care o luaser`m \mpreun` cu

atâta hot`râre. Dar John nu-mi l`s` nici un timp. Scrisoarea mea fu
compus` cu plictiseal` [i \mpreun` cu C.V-ul meu, care era departe de
a fi impresionant, fu tip`rit` \n num`rul de copii cerut de c`tre secretara
lui [i trimis` la St. Joseph \n ziua urm`toare. John \i scrise personal
unchiului sù [i apoi, cu ma[ina plin` cu undi]e [i alte ustensile pentru
pescuit, plec` spre Sco]ia, \n mult a[teptata vacan]`.
|n absen]a lui, fui ocupat` cu pacien]ii de la cabinet – prea ocupat`
ca s` m` mai gândesc la treburile mele – cu \ncredere crescând`, pe
m`sur` ce m` \nfruntai cu dificult`]i [i le dep`[ii, m` trezii c`-mi pl`cea
postura de medic \n Danesmead. |n afar` de obi[nuita \n[tiin]are de
primire a aplica]iei mele, nu aflai nimic de la St. Joseph [i, sim]indu-m`
ne\mp`cat` fa]` de John, \ncepui s` sper \n secret s` mi se refuze
cererea. B`trânul general Phillips f`cu un atac de gut` [i trimise dup`
mine s`-l tratez; când durerile \ncepur` \n sfâr[it s` se diminueze, \mi
b`tu un apropo nu prea subtil cum c` Spitalul General din Merton ar fi
\ncântat s` se foloseasc` de serviciile mele, dac` St. Joseph se va putea
dispensa de ele.
Oricum, dup` câteva zile de la \ntoarcerea lui John, am fost chemat`
la St. Joseph pentru un interviu cu cei din comisia de recrutare.
Interviul nu fu nici mai rù, nici mai bine decât m` a[teptasem, dar
sim]eam c` nu f`cusem cine [tie ce impresie, mai ales când fusei rugat`
s` r`spund la câteva \ntreb`ri iscoditoare cu privire la cei trei ani pe
care-i pierdusem – profesional vorbind – cât avusesem grij` de mama
\n Danesmead.
Intervievatorii mei erau impersonali, de[i nu lipsi]i de amabilitate, [i
sir Humphrey Jones – probabil din cauza prieteniei mele cu nepotul
sù – f`cu tot posibilul s` m` fac` s` m` simt \n largul meu, \ns` f`r`
CERCET~TOAREA 19
prea mult succes. M` sim]eam stângace [i agitat` [i eram con[tient` c`

pe m`sur` ce se desf`[ura interviul, p`rea c`-mi cer scuze la nesfâr[it.
Era evident c` fuseser` mul]i candida]i formidabili pentru bursa aceasta
[i comisia nu f`cu nici un secret c` dorea s` aleag` pe cel mai bun.
Ajunsesem cu moralul la p`mânt, când profesorul Adrian Kneller, care
ascultase t`cut [i \ncruntat replicile mele din ce \n ce mai ezitante [i mai
neconving`toare, \ncepu s` m` chestioneze [i el.
Titularul de Harrowfields era un tip mic de \n`l]ime [i ferche[, cu
ochi scânteietori, pe care-l pre]uisem enorm \n studen]ie [i \n zilele de
reziden]iat, [i m` sim]ii mult mai bine când \mi d`dui seama c`-mi
zâmbea [i c` p`rea s` m` recunoasc` cu oarecare pl`cere.
– E[ti mult prea modest`, domni[oar` Duncan, \mi spuse el cu o
severitate ironic` [i se \ntoarse zâmbind spre Humphrey Jones. Tân`ra
acesta a fost blestemul vie]ii mele acum un an, sau a[a ceva, domnule
pre[edinte. Asista la stagiul meu [i-mi punea tot timpul \ntreb`ri la care
nu puteam s` r`spund!
La masa intervievatorilor ap`rur` zâmbete [i atmosfera se schimb`
pe nesim]ite… sau poate atitudinea mea care se schimb`, c`ci
profesorului Kneller m` descurcai s`-i r`spund cu mai mult`
convingere, cu toate c` \ntreb`rile lui nu fur` mai pu]in iscoditoare
decât ale colegilor sì.
– Spune-mi, domni[oar` Duncan, m` invit` el tocmai când m`
a[teptam s` scap de calvar, ce p`rere ai de etica transplanturilor din ziua
de azi? Din moment ce ai solicitat o astfel de burs`, \mi imaginez c` ai
reflectat la problema aceasta, a[a c` a[ dori un r`spuns sincer.
Desigur, m` gândisem destul de serios la asta [i chiar discutasem de
câteva ori cu John, care avea convingeri puternice cu privire la donatori
[i la dreptul lor de a muri \n pace [i lini[te. Acest drept fundamental al
20 ALEXANDRA STUART
omului era subiectul numeroaselor controverse din cercurile medicale

[i \nc` p`rea nerezolvat, din moment ce f`r` \ndoial`, de cele mai multe
ori, ca s` ob]ii un organ vital \n stare corespunz`toare pentru un
transplant, via]a donatorului trebuia prelungit` artificial. "Via]a" era,
desigur, numai un stadiu tehnic de supravie]uire; donatorul murea cu
siguran]`, afec]iunile sale f`când imposibil orice ajutor omenesc, dar
dup` cum sus]inea John, era o diferen]` \ntre asta [i a-i permite s`
\nceteze din via]` natural.
Pe de alt` parte, dup` cum recunoscuse [i John, problema trebuia
privit` din perspectiva corect`. Datoria medicului era s`-i vindece pe
r`ni]i [i pe bolnavi [i s` prezerve via]a indiferent prin ce mijloace,
inclusiv prin transplantul unor organe ob]inute de la un alt om, care nu
se mai putea folosi de corpul sù. Dar moartea trebuia totu[i definit` cu
precizie…
– Ei bine? insist` profesorul Kneller. Ezitarea ta \nseamn` c` nu-mi
po]i oferi un r`spuns sincer, domni[oar` Duncan?
M` \nro[ii, dar l`sai deoparte ezit`rile. Cât de scurt [i de sincer
putui, \i explicai c` din punctul meu de vedere, transplanturile erau
justificate etic, cu tot ce implicau, când obiectivele lor erau s` salveze
via]a unui pacient altfel s`n`tos, suferind de o disfunc]ie a unei p`r]i a
corpului care putea fi schimbat` cu succes. M` contrazisesem de atâtea
ori cu John pe tema asta, \ncât de data aceasta reu[ii s`-mi expun
p`rerea cu o fluen]` rezonabil` [i fusei u[urat` s` v`d c` profesorul
d`du, aproape imperceptibil, aprobator din cap. |mi mai puse câteva
\ntreb`ri scurte [i accentuând necesitatea cercet`rilor continue \n
problema ridicat` de respingerea transplanturilor, m` \ntreb` dac` a[ fi
dispus` s` urmez un curs de imunologie \nainte s` primesc bursa, \n caz
c` mi se va oferi.
CERCET~TOAREA 21
– Da, a[ fi dispus`, domnule, \l asigurai eu [i \ncuviin]` din nou din

cap.
Dup` aceea, mi se permise s` m` retrag [i \n timp ce traversai
anticamera [i v`zui câ]i candida]i a[teptau s` intre la intreviu, moralul
\mi sc`zu [i mai mult. Nu sperasem s` fiu aleas` pentru o burs`, m`
gândii mizerabil mai târziu, luând masa cu Mandy [i aflai c` sora mea
\mi \mp`rt`[ea pesimismul.
– Nu pot s`-mi imaginez de ce ai ]intit atât de sus, \mi spuse ea cu
o candoare lipsit` de flaterie, \nt`rindu-[i argumentele cu o palet`
impresionant` de termeni pseudo[tiin]ifici din jargonul medical,
evident \mprumuta]i din scenariile ei din "Spitalul". Ai fi putut foarte
bine s` urmezi ni[te cursuri de specializare la Merton General – chiar
tu ai spus asta. Sau ai fi putut s`-l convingi cu u[urin]` pe John s` te fac`
partenera lui; eu asta a[ fi f`cut dac` a[ fi fost \n locul tù. Oh, [tiu c` e
destul de plictisitor [i nu e nicidecum preferatul meu, dar tu ai reu[it
\ntotdeauna s` te \n]elegi bine cu el, nu-i a[a?
– Da, \ncuviin]ai eu, iritat` de tonul pe care vorbea despre John
Mallory, \ntr-adev`r, foarte bine. {i s-a purtat minunat cu mama. El…
– Atunci, de ce naiba n-ai r`mas cu el? Mandy \[i \ntinse bra]ele
sub]iri [i frumoase, \ntr-un gest teatral. Dac` ]i-ai fi jucat cum trebuie
c`r]ile, probabil ar fi sfâr[it cerându-te de so]ie. Nu e atât de atr`g`tor
ca Harvey Lomax, s` recunoa[tem, dar nu-[i d` atâta importan]` ca el [i,
ce-i drept, draga mea, nici tu nu e[ti \n cea mai glorioas` perioad` \n
zilele astea, nu-i a[a? Privirea ei critic` z`bovi plin` de repro[ asupra
costumului meu vechi de trei ani [i apoi, cùtând parc` o asigurare, se
\ndrept` spre imaginea ei modern` care se reflecta \n peretele de
oglind` al barului de vizavi. Chiar ar trebui s`-]i iei ni[te haine noi,
Stacey, m` cert` ea. Chestia… aia pe care o por]i este din cale-afar` de
22 ALEXANDRA STUART
demodat`. Cum te a[tep]i s` se gândeasc` cineva s` te angajeze, dac` te

duci la interviu \mbr`cat` ca o guvernant` eduardian`? {i mâinile tale!
se scutur` ea.
Un tân`r zvelt, cu p`rul aproape pân` la umeri [i cu barba scurtat`
cu grij` veni la masa noastr`. Mandy nu mi-l prezent`, dar schimbar`
câteva complimente extaziate [i se admirar` unul pe cel`lalt din toate
unghiurile posibile, dup` care plec` [i se al`tur` unui grup mare din
cel`lalt cap`t al restaurantului.
– Acela e Pat O'Connor. Tonul ei era atât respectuos fa]` de când
vorbise despre John Mallory, \ncât m` r`zbunai pref`cându-m` c` nu
auzisem niciodat` de el, ceea ce o irit` pu]in. |[i reveni repede [i când
m` \ntorsei cu cafelele de la bar, relu` chestionarul cu privire la
aspectul meu. Dac` ]i-ai l`sa p`rul pu]in mai lung [i l-ai stiliza
corespunz`tor, ai ar`ta mai tân`r`, Stacey. De ce nu-]i faci o programare
la stilistul meu \nainte s` te \ntorci \n Danesmead? E chiar dup` col] [i
ai putea s`-]i faci [i manichiura. |mi lu` mâna muncit` din greu [i o privi
cu un zâmbet comp`timitor. Mâinile tale arat` ca [mirghelul… sincer,
draga mea, te-ai neglijat cumplit, s` [tii, [i nu-mi dau seama de ce.
Toate motivele \mi venir` instantaneu \n minte [i o clip` fui tentat`
s` le \n[ir, unul câte unul, pentru informa]ia frumoasei mele surori, dar
o privire la ea m` f`cu s`-mi \nghit cuvintele \nrìte [i pline de indignare
pe care fusesem pe cale s` le rostesc. M` privi nep`s`toare [i [tiui c`
indiferent ce i-a[ fi spus despre oboseala [i frustrarea din ultimii trei ani,
n-ar \n]elege niciodat` de ce fusesem atât de proast` s` le \ndur.
|mi amintii o ocazie, \ntr-una din scurtele ei vizite la Danesmead, când
m` plânsesem de norocul meu [i de corvoadele nesfâr[ite, adùgând cu
un zâmbet strâmb c` [i atunci când lucrasem la chirurgie la St. Joseph,
avusesem dreptul la câteva ore libere. Mandy m` privise de parc` mi-a[
CERCET~TOAREA 23
fi pierdut dintr-o dat` min]ile [i \n loc s` se ofere s`-mi u[ureze truda –

a[a cum sperasem c` va face – \mi sugerase c` ar trebui s` angajez o
infirmier` care s` aib` grij` de mama \n locul meu, dac` realmente nu
puteam face fa]`.
– Pân` la urm`, draga mea, a fost alegerea ta, \mi amintise ea
]âfnoas`. Nu te-a obligat nimeni s`-]i sacrifici cariera, nu?
Când \ncercasem s`-i explic câte persoane ar fi trebuit s` angajez ca s`
fac` tot ce f`ceam eu de una singur`, evident, nu m` crezuse. Cel pu]in
ai o cas` agreabil` \n care s` locuie[ti [i trei mese pe zi. Ceea ce e mai
mult decât am eu, care trìesc \ntr-o cocioab` \ngrozitoare [i muncesc
ca o sclav` pentru jignitorul salariu pe care mi-l pl`te[te trupa de teatru!
Nu [tii când o duci bine, Stacey, `sta e necazul cu tine. Dar dac`
]realmente nu mai faci fa]`, cu siguran]` c` John Mallory ar putea s`-i
ob]in` mamei un pat la Spitalul General, nu?
– Nu pot lua cazuri longevive \n stadii terminale, \i r`spunsesem eu.
{i i-ar displ`cea total s` stea \n spital, chiar dac` i s-ar putea oferi un pat.
– Ei bine, sunt sigur` c` ai putea s` g`se[ti ceva, fusese verdictul
final al surorii mele. Infirmiera de district n-ar costa la fel de mult ca una
particular` [i dac` ai \ncerca ai putea s` g`se[ti o menajer`.
|mi amintii cuvintele ei acum, \n timp ce fumam la o cafea [i abia
dac` m` asculta; pierzându-[i interesul pentru lipsa mea de str`lucire,
Mandy \[i f`cu datoria de gazd` [i-mi ar`t` câteva celebrit`]i de radio sau
de televizune care se aflau \n \nc`pere.
– Te ui]i mult la T.V.? m` \ntreb` ea dup` ce a treia sau a patra oar`
nu recunoscui o figur` familiar` pe plan na]ional.
– Nu, nu prea, m` tem, scuturai eu din cap.
– Dar cu siguran]`, te ui]i la "Spitalul"? insist` Mandy.
24 ALEXANDRA STUART
– Când pot. Mama nu pierdea nici un episod, desigur, adùgai eu,

sim]ind-o dezam`git`. I-ai oferit mult` pl`cere, Mandy.
– Da? Deodat`, spre surprinderea mea, observai c` avea lacrimi \n
ochi [i resentimentele pe care care le avusesem pentru ea disp`rur`
complet. Am iubit-o, s` [tii, spuse Mandy, recuperându-[i glasul.
M` crezi sau nu, `sta e adev`rul, Stacey. Dar pur [i simplu n-am putut
\ndura s-o v`d… murind pu]in câte pu]in.
– Da, [tiu asta, o asigurai eu [i, f`r` s` m` gândesc, \i atinsei mâna.
F`cu o figur` [i-[i [tese lacrimile.
– {mirghel! exclam` ea. Draga mea, trebuie s` faci ceva cu mâinile
astea… pacien]ii or s` se plâng` când va trebui s`-i examinezi! Se uit`
la ceas [i se ridic`. Vino, te duc la François, e chiar dup` col]. O s` te
aranjeze el, dac`-l rog, de[i m` tem c` nu va putea face prea multe cu
p`rul pân` nu-]i mai cre[te pu]in. Va trebui s` te las cu el, pentru c`
avem repeti]ie la dou` treizeci, dar nu conteaz`. La ce or` ai tren?
– Patru cincizeci. Dar pot s` iau unul mai târziu, r`spunsei eu,
cedând ca de fiecare dat` când Mandy \[i punea ceva \n minte.
Va trebui s`-l sun pe John, totu[i – trebuia s` ne \ntâlnim \n Merton.
– Po]i s`-l suni de la salon. Mandy m` \mpinse cu hot`râre \nainte,
f`cându-le \n treac`t cu mâna celor care o salutar`, dar refuzând s` se
opreasc` s` stea de vorb`.
Plecar`m spre stilistul ei [i dou` ore mai târziu, ar`tând – gra]ie
eforturilor eroice ale lui François – mai modern coafat` decât când m`
desp`r]isem de Mandy, pornii cu metroul spre King's Cross.
Mâinile mele rezistaser` pân` [i celei mai bune manichiuriste, dar
unghiile erau nivelate [i colorate \ntr-o nuan]` pal` de roz sidefat;
numai de la distan]` p`reau mai respectabile. Stând \n vagonul
aglomerat, m` \ntrebai dac` John va observa vreo schimbare la mine…
CERCET~TOAREA 25
de[i nu prea m` puteam a[tepta la a[a ceva, din moment ce va fi

\ntuneric când voi ajunge.
John m` a[tepta la gar` [i când m` v`zu, se gr`bi s`-mi ia valiza.
– M` a[teapt` o na[tere, Stacey, m` anun]` el. Doamna Lake… a[a
c` m` tem c` trebuie s` ne gr`bim. M` ajut` s` urc \n fa]`, \mi arunc`
bagajul pe locul din spate [i-[i ghemui trupul uria[ la volan,
\ntorcându-se spre mine \n timp ce porni motorul. Dumnezeule mare,
ce ]i-ai f`cut la p`r?
– Nimic, r`spunsei eu scurt. Mi l-am aranjat la stilistul lui Mandy.
– Blestematul `la ar trebui \mpu[cat, pufni John indignat. }i l-a
pleo[tit, când ar`ta foarte bine a[a cum era! Dar – zâmbi cu
mali]iozitate, aplecându-se s` coboare geamul de lâng` mine – pu]in
aer proasp`t te va aduce repede la normal. {i, cu pu]in noroc, va
\ndep`rta [i mirosul acela \ngrozitor cu care ]i l-a \mbuibat.
Nu protestai. Standardele de la Danesmead nu erau ca cele din
Londra, slav` Domnului! Mandy avusese inten]ii bune, dar era o
u[urare s` simt aerul rece pe fa]` [i dup` câteva clipe, \mi trecui
degetele distructive prin crea]ia elaborat` a lui François. Dintr-o dat`,
m` sim]eam mult mai fericit` decât m` sim]isem toat` ziua, \n timp ce
John \mi povesti detalii despre cazurile de care ne ocupaser`m
\mpreun`.
Merser`m \ntr-o t`cere pl`cut` pre] de câ]iva kilometri, apoi John
\mi puse \ntrebarea pe care o a[teptasem cu groaz`:
– Cum a mers interviul cu comisia unchiului Humphrey? Avea tonul
obi[nuit, dar \i sim]ii ochii scrutându-m` cu gravitate, \n timp ce
oprir`m la o cotitur`.
– N-a mers prea bine, recunoscui sincer. Nu cred c` am vreo [ans`
la bursa de cercetare, John. Mi s-a spus c` m` vor anun]a, dar… D`dui
26 ALEXANDRA STUART
din umeri. S-ar putea s` m` \ntorc la St. Joseph pe post de chirurg

intern, dar nu cred c` m` vor lua \n considerare pentru Harrowfields.
– Te deranjeaz` mult? m` \ntreb` amabil.
M` gândii la asta, \ncercând s`-mi analizez sentimentele [i \n cele
din urm` \ncuviin]ai din cap, evitându-i privirea.
– Da, m` deranjeaz`.
John intr` \n viteza a doua [i pornir`m \ncet.
– |n cazul `sta, spuse el f`r` s` par` dezam`git sau mul]umit, am
face bine s` ]inem degetele \ncruci[ate – [i tu [i eu. Când te anun]`?
– Oh, curând. Sir Humphrey a spus c` \n decurs de dou` zile.
Exact peste dou` zile, primii scrisoarea pe care o a[teptam [i, spre
uimirea mea nùcit`, dar \ncântat`, spunea c` distinsa comisie de
recrutare a decis s`-mi ofere o burs` de cercet`toare pe lâng` Centrul
Postuniversitar Harrowfields, cu condi]ia s` lucrez bine o perioad` de
prob` de trei luni \n personalul rezident. |n timpul acestor trei luni, m`
informau c` trebuie s` urmez un curs despre tehnicile de laborator [i
\ncheiau astfel: "|n cazul dumneavoastr`, este o condi]ie ca, \n
optsprezece luni de la primirea bursei, s` v` supune]i unei examin`ri
pentru diploma postuniversitar` \n chirurgie."
Aproape mut` de \ncântare, \i ar`tai scrisoarea lui John, care o citi
cu aten]ie, apoi se \ntoarse zâmbind [i m` felicit`.
– Ai reu[it! M` gândeam eu c` a[a va fi [i sunt al naibii de bucuros
pentru tine, Stacey, copila mea. |mi vei lipsi mai mult decât \]i pot
spune, dar ai binecuvântarea mea.
– Chiar nu te superi c` plec? \ntrebai ner`bd`toare, gândindu-m` la
consulta]iile la care \l ajutasem \n ultimele s`pt`mâni.
– Nici nu se pune problema, se eschiv` John. Zâmbetul i se l`rgi.
Trebuie s` te duci, amândoi am c`zut de acord c` trebuie. Cu aceea[i
CERCET~TOAREA 27
abilitate cu care se eschivase de la \ntrebarea mea, \mi trimise la

plimbare [i mul]umirile. Nu-mi datorezi nimic. Nu vreau decât s` profi]i
la maximum de [ansa asta [i nu l`sa pe nimeni s`-]i stea \n cale sau
s`-]i impun` ceva… mai ales pe sora aia a ta. Vei face f`r` probleme
partea a doua a C.R.C.C., nu-]i face griji – ai un creier bun [i n-a ruginit.
Dar evident, va trebui s` cite[ti mult \n timpul liber [i probabil te vor
]ine din scurt \n primele trei luni, a[a c` nu te voi vedea prea des…
poate doar un weekend, dac` po]i strecura unul. N-a[ vrea s` pierdem
leg`tura, Stacey.
– Nici eu, John. Dintr-o dat`, ideea de a-l p`r`si deveni de
neconceput [i, sim]indu-mi parc` sl`biciunea, interveni repede:
– Un singur lucru \]i cer, totu[i… stai departe de stilistul `la al
Amandei, te rog, [i n-o l`sa s` te conving` s`-]i la[i p`rul lung. |mi placi
exact a[a cum e[ti, copila mea, s` nu ui]i asta!
Cred c` dac` ar fi spus "te iubesc" \n loc de "\mi placi", n-a[ fi avut
inima s` plec, dar nu spusese; un apel urgent ne \ntrerupse \n
momentul acela [i amândoi fur`m ocupa]i tot restul zilei la cabinet, a[a
c` nu avui ocazia s`-mi sl`beasc` hot`rârea.
Dou` zile mai târziu, John m` conduse din nou la gara din Merton
s` prind trenul de Londra [i ultima imagine a lui, timp de aproape dou`
luni, fu silueta lui \nalt` stând pe peron cu mâna ridicat` [i cu dou`
degete clar \ncruci[ate, \n vreme ce trenul meu p`r`sea \ncet sta]ia.
Capitolul 2
Previziunea lui John Mallory despre primele mele trei luni la

Harrowfields se dovedi extrem de precis`. Din ziua \n care ajunsesem,
fusesem re]inut` s` lucrez din greu \n laboratoarele de imunologie,
serologie [i-n cel de studiu pe animale, [i singurii oameni pacien]i pe
care-i vedeam erau cei pe care-i z`ream de la o distan]` respectabil`,
când m` al`turam procesiunii care intra de dou` ori pe s`pt`mân` \n
saloane, ca s` participe la stagiile profesorului Kneller.
Dar nu m` sim]eam privat` de nici un drept [i curând devenii
absorbit` de munca de laborator; zilele mi se p`reau prea scurte pentru
tot ce vroiam s` fac, s` v`d [i s` \nv`]. Erau atâtea tehnici noi de st`pânit,
atâtea teorii de investigat, atâtea medicamente experimentale de testat
[i de evaluat \ncât uneori m` \ntrebam dac` cele trei luni de preg`tire
sus]inut` \mi vor ajunge. Numai câteva opera]ii de transplant – desigur,
cu excep]ia \nlocuirilor de cornee – fuseser` efectuate \n timpul \n care
lucrasem la chirurgie la St. Joseph, dar acum, num`rul lor era de
aproape de zece ori mai mare [i rareori g`seai un pat liber \n vreuna din
rezervele de la Harrowfields.
CERCET~TOAREA 29
Multe din aceste paturi erau ocupate de pacien]i care a[teptau s` fie
opera]i, majoritatea suferind de forme severe de deficien]e renale sau
boli [i erau conecta]i la aparatur` pentru rinichi, care-i ]inea \n via]` [i
oarecum s`n`to[i cât timp a[teptau ca organele s` fie disponibile.
Al]ii, a c`ror condi]ie era mai pu]in grav`, puteau s`-[i continue
ocupa]iile obi[nuite, permi]ându-li-se s` petreac` pân` la paisprezece
ore la dializ`, dar [i ei trìau o via]` de \mprumut [i a[teptau organe de
la donatori.
Inevitabil, asistând la agonia lor adesea prelungit`, \ncepusem s`
v`d o nou` latur` a problemelor etice din jurul transplanturilor de
organe [i a tot ce implicau acestea. Simpatizam din ce \n ce mai mult cu
cei care a[teptau, de[i pentru mine nu erau decât chipuri [i numere de
cazuri, din moment ce nu lucram \n saloane.
Nu eram singura cercet`toare c`reia i se ceruse s` fac` o perioad`
de prob` – mai erau \nc` doi oameni \n situa]ia mea. Unul, David Brett,
era un agreabil tân`r australian din Sydney, care-[i \ncepuse cariera ca
tehnician de aparatur` pentru cord [i pl`mâni [i se calificase relativ
recent ca medic. Cel`lalt era o indianc` timid`, care vorbea [optit,
doctori]a Aiesha Devi; se instruise la St. Joseph, dar fusese nevoit` s` se
\ntoarc` \n ]ara ei dup` ce ob]inuse calificarea [i revenise abia acum,
dup` o absen]` mai \ndelungat` chiar decât a mea, s` urmeze partea a
doua a Colegiului Roial al Chirurgilor Cercet`tori. Oricum, lucrase ca
[ef de lucr`ri \n Calcutta [i era mult mai pu]in ruginit` decât mine, \n
afara faptului c` avea o experien]` considerabil` \n chirurgie.
|mi pl`ceau amândoi noii mei colegi, mai ales Aiesha [i noi dou` ne
ajutam reciproc seara, când dup` ce terminam noti]ele despre munca
de peste zi, trebuia s` facem fa]` câtorva ore de citit pentru examinarea
din partea a doua pe care urma s-o d`m curând.
30 ALEXANDRA STUART
Nu reu[ii s` ajung la Danesmead pentru weekendul pl`nuit; erau

prea multe de f`cut [i când \i scrisei lui John s`-mi cer scuze, \mi
r`spunse c` nu se a[teptase realmente s` vin. "A[tept cu ner`bdare s` te
v`d, când nu vei mai fi atât de tensionat`", \mi scrise el [i apoi, aproape
nep`s`tor, dup` ce-mi povesti câteva nout`]i despre prieteni comuni,
adùg`: "|mi imaginez c` te-ai \ntâlnit deja cu Harvey Lomax.
Aminte[te-i de mine [i spune-i c` am fost interesat \n notele de caz
despre boala Roehm pe care le-a publicat \n ultimul buletin medical.
|n]eleg din asta c` s-a al`turat colectivului redac]ional, lucru pentru care
a[ vrea s`-i transmi]i felicit`rile mele când \l vezi…"
"Dac`-l v`d", m` gândii confuz`, \n timp ce pusei scrisoarea la loc \n
plic, s` r`spund când voi avea timp. Contrar supozi]iilor lui John, nu
f`cusem nici o \ncercare s`-mi re\nnoiesc leg`turile cu Harvey [i, destul
de ciudat, nu-mi fusese câtu[i de pu]in greu. Cu toate c` avea personal
de la St. Joseph [i era vizitat de aceia[i consultan]i, Centrul Harrowfields
avea spa]iul propriu, situat la un kilometru [i jum`tate de
spitalul-mam`, [i era condus ca unitate separat` [i de sine st`t`toare.
Harvey era acum [ef de lucr`ri la St. Joseph [i \n mod normal nu vizita
centrul postuniversitar, dar chiar dac` s-ar fi \ntâmplat, era pu]in
probabil s` intre \n labirintul de laboratoare de la subsol unde lucram,
a[a c` nu-mi f`cusem nici o grij` c` ne vom \ntâlni din \ntâmplare.
Ar fi putut s` m` caute, dac` ar fi dorit. |i scrisesem un bilet lui Janet,
\n care-i spusesem c` m` \ntorc, dar nu r`spunsese la scrisoarea mea [i
\n]elesesem c` nici ea, nici so]ul ei nu doreau s` reinstaureze vechea
noastr` intimitate. Decizia era la latitudinea lor, mai degrab` decât a
mea, m` gândisem, [i se p`rea c` hot`râser` s` ignore prezen]a mea la
Harrowfields. M` sim]eam pu]in r`nit`, c`ci Janet [i cu mine fuseser`m
prietene bune din prima zi de facultate, dar o \n]elegeam [i
CERCET~TOAREA 31
presupuneam c`, \n locul ei, poate a[ fi f`cut la fel [i a[ fi l`sat ca

trecutul s` r`mân` \n trecut. La urma urmelor, fusesem logodit` cu
Harvey aproape un an [i Janet mersese peste tot cu noi, \ntr-un trio de
nedesp`r]it, dar acum, ca so]ie a lui Harvey, prefera evident s` nu i se
aminteasc` de asta – sau de mine – [i cu toat` sinceritatea, n-o puteam
\nvinui. Vechile pasiuni sunt \ntotdeauna o problem`, chiar [i pentru
un cuplu c`s`torit, [i nu-mi doream câtu[i de pu]in s`-i fac s` se simt`
stânjeni]i.
{tiam c` Janet lucra \nc` la St. Joseph ca anestezist [i aflasem c` ea
[i Harvey locuiau \ntr-unul din apartamentele rezervate pentru câ]iva
membri privilegia]i ai personalului rezident, aflate \n partea de sud a
spitalului [i separate de el de c`minul infirmierelor. A[a c` nu era de
mirare c` nu m` \ntâlnisem nici cu Janet [i v`zând c` nu binevoise
s`-mi r`spund` la scrisoare, n-o sunai, nici nu trecui pe la
apartament… de[i fusesem tentat` o dat` sau de dou` ori, \n speran]a
s-o g`sesc singur` [i s-o conving c` nu reprezint nici o amenin]are
pentru mariajul ei.
|n orice caz, aveam foarte pu]in timp liber pentru activit`]i sociale,
dup` cum m` str`duii s`-i explic lui Mandy când m` sun` s`-mi
sublinieze cu repro[ c` nu m` v`zuse decât o dat` de când m`
\ntorsesem \n Londra.
– Joi seara dau o petrecere la mine acas`, continu` ea, tìndu-mi
scuzele. {i m` bazez c` vei veni, Stacey. O s`-]i plac`, \]i promit.
Majoritatea distribu]iei serialului va fi acolo… s`rb`torim dou` sute
cincizeci de episoade, dac`-]i vine s` crezi! {i Tim Jacobs, medicul care
este consultantul nostru tehnic, arde de ner`bdare s` te cunoasc`.
A fost foarte impresionat când i-am spus c` lucrezi la Harrowfields, a[a
c` trebuie s` vii! {i n-are nici un rost s`-mi spui c` ai treab`… numai
32 ALEXANDRA STUART
munc` [i nici o distrac]ie nu-]i face deloc bine. Cu siguran]`, po]i s` te

relaxezi \ntr-o sear`…
Cedai, temându-m` s` nu se simt` ofensat`. F`cui a[a cum \mi
spusese: ajunsei chiar mai devreme de ora nou`, dar sufrageria ei era
deja plin` pân` la refuz. Apartamentul era minunat, luxos mobilat [i cu
o priveli[te \ncânt`toare; mâncarea [i bùtura erau servite eficient de
dou` chelneri]e generoase. {i Mandy ar`ta minunat, zburând din grup
\n grup, \mbr`cat` \ntr-un costum superb, multicolor, cu pantaloni,
evident popular` [i la fel de evident, pl`cându-i rolul de gazd`. Trecur`
câteva minute pân` s` m` vad` [i o clip` v`zui groaz` \n ochii ei când
m` recunoscu [i observ` ce purtam. |mi cump`rasem o rochie de
cocteil special pentru ocazia asta, hot`rât` ca de ast` dat` s` nu mai aib`
de ce s` m` numeasc` demodat`, dar cum toate fetele erau \n pantaloni,
iar b`rba]ii \n pantaloni largi, cu c`m`[i deschise la gât, \mi d`deam
seama c` nu f`cusem cea mai nimerit` alegere.
Spre lauda lui Mandy, nu-mi spuse nimic. Veni imediat lâng` mine,
\[i puse bra]ul pe umerii mei [i m` salut` aparent \ncântat`. O bùtur`
\mi fu plasat` \n mân` [i o chelneri]` \mi \ntinse o tav` cu gust`ri
apetisante, invitându-m` s` m` servesc. |i urmai \ndemnul, dorindu-mi
s` nu fi venit [i sim]indu-m` ciudat [i prea \mbr`cat`, dar, din nou spre
lauda ei, Mandy nu \ncerc` s` nege rela]ia noastr`.
– Pentru toat` lumea, ea este sora mea, Stacey, o auzii anun]ând.
E medic practicant autentic, a[a c` s`ri]i pe ea, cât ave]i [ansa.
Timmy, dragule, ea e Stacey… Bill, Francis – oh, [i Lorna, veni]i s-o
cunoa[te]i pe sora mea mai mare, care face parte din personalul de la
St. Joseph. Da, personalul medical, chiar e doctori]`… de fapt, chirurg,
v` vine s` crede]i? Coinciden]`? Oh, da, e o simpl` coinciden]`. Stacey
drag`, el e Gil Plumpton, unul din scenari[tii no[tri. {tiu c` de-abia
CERCET~TOAREA 33
a[teapt` s` stea de vorb` cu tine, dar ai grij` ce-i spui – e foarte probabil
s` vezi totul \n episodul urm`tor!
F`cu tot ce putu, dar pierdui curând num`r`toarea persoanelor cu
care-mi f`cuse cuno[tin]`. Poate ar fi fost de ajutor dac` a[ fi fost o
telespectatoare fervent` a serialului [i a[ fi putut s` recunosc
personajele, dar abia dac` v`zusem câteva episoade [i flec`reala lor mi
se p`rea de ne\n]eles. To]i invita]ii lui Mandy erau veseli, atr`g`tori [i
prieteno[i, dar descoperii curând c` nu aveam nimic \n comun cu ei [i
era evident c` m` considerau un fel de ciud`]enie, fa]` de care – de
dragul lui Mandy – erau politico[i, pu]in condescenden]i, dar pl`cu]i.
Chiar [i consultantul tehnic, de[i f`r` \ndoial` medic, p`rea s` fac`
parte mai mult din lumea lor decât dintr-a mea. Dobândise câteva
gesturi teatrale [i \ncercar`m s` ne \n]elegem, dar nu era interesat de
medicin`, iar referirile lui tehnice la arta teatrului de televiziune mi se
p`reau foarte dificil de urm`rit. |n cele din urm`, renun]` la mine, spre
u[urarea mea, dar fu urmat imediat de un tân`r \nalt [i slab, cu un p`r
ondulat, de culoarea alunei, [i cu o barb` patriarhal`, care se a[ez`
turce[te la picioarele mele:
– Eu sunt Gil Plumpton, draga mea. Obi[nuiam s` fiu un scriitor
destul de bun, dar omul trebuie s` [i m`nânce, a[a c` acum scriu
scenariile pentru serialul `sta. |mi distruge sufletul, recunosc, dar banii
sunt buni – de fapt, foarte buni, a[a c` nu m` deranjeaz` cât or s-o
lungeasc` produc`torii cu "Spitalul", atâta timp cât pot s`-mi ]in nasul
deasupra celorla]i [obolani din curs`. Scriitorii rivali, explic` el,
v`zându-mi figura uluit`. Sunt gata s`-]i taie gâtul, cum se uit` la tine.
– Chiar a[a? spusei eu, sim]ind c` se cerea o replic` din partea mea.
|mi pare rù.
34 ALEXANDRA STUART
– S` nu-]i par`, drag`. M-am aruncat \n asta [i n-am de gând s` ies

pân` nu sunt preg`tit. Lu` dou` pahare de pe tava unei chelneri]e \n
trecere [i-mi d`du unul, ignorând faptul c` aveam deja un pahar plin \n
mân`, apoi scoase din buzunar un pachet de ]ig`ri de foi. Fumezi?
– Nu fumez decât ]igarete, scuturai eu din cap. {i am [i eu cu mine,
a[a c`…
– Prostii, drag`, astea sunt mult mai bune pentru tine. Ca medic, ar
trebui s` [tii asta. Uite – \mi vâr\ o ]igar` \ntre buze – \ncearc` doar [i o
s` vezi c` am dreptate. V`zând c` ezitam, adùg`: s` [tii c` nu e veche,
dac` de asta \]i faci griji.
– Nu-mi f`ceam griji, r`spunsei \n]epat`. |[i d`du capul pe spate [i
râse.
– Oh, drag`, e[ti minunat`! Nu pot s` cred c` e[ti sora lui Mandy…
|mi ]inu bricheta aurit` [i buzele acoperite aproape de barb` se
desp`r]it` \ntr-un zâmbet pozana[ [i copil`resc când v`zu c` observai
designul oarecum erotic al brichetei. Am cump`rat-o din Amsterdam,
nu din Paris, m` inform`. {i o g`sesc \ngrozitor de folositoare, uneori,
ca s`… sparg ghea]a.
Pufìi stânjenit` din ]igara de foi, dorindu-mi s` plece ca s` m` pot
descotorosi de ea. F`când \n continuare pe gazda perfect`, Mandy se
opri lâng` noi [i m` b`tu aprobator pe um`r.
– M` bucur c` tu [i Gil a]i \nceput atât de bine, Stacey drag`. Dar nu
m`nânci… Chem` o chelneri]`, dar tava fetei era goal`.
– E \n regul`, Mandy. Fumez.
– Atunci, trebuie s` mai bei ceva, insist` Mandy. Vei avea nevoie,
dac` te trage Gil de limb`.
Punându-mi \nc` un pahar nedorit \n mân`, plec` [i fui nevoit` s`
beau tot con]inutul paharului pe care mi-l d`duse Gil, ca s` pot r`mâne
CERCET~TOAREA 35
cu o mân` liber` pentru ]igar`. Bùturile fuseser` cocteiluri de

[ampanie la \nceput, dar acum erau altceva… ceva mai tare, \mi d`dui
seama cu groaz` crescând`, sim]ind cum mi se \nvârte capul. |napoiai
un pahar plin unei chelneri]e [i m` ridicai \n picioare, hot`rât` s` nu m`
fac de râs. Citind semnele, Gil spuse cu nea[tepat` simpatie:
– E cald aici, nu-i a[a? Mergem s` lu`m o gur` de aer?
Acceptai oferta – [i bra]ul lui – recunosc`toare, [i m` conduse pe
balconul care se deschidea \n cap`tul \ndep`rtat al livingului.
– Cum te sim]i acum?
– Bine, \l asigurai eu, sim]indu-mi mintea limpede [i spre u[urarea
mea, rec`p`tându-mi echilibrul.
– Nu e[ti obi[nuit` cu genul `sta de petreceri, nu?
– Nu. Sunt proverbiala veri[oar` de la ]ar`.
– O veri[oar` de la ]ar` neobi[nuit de inteligent`, totu[i, din câte \mi
spune Mandy. Zâmbi cu mali]iozitate. Bùturile alea sunt al naibii de
tari, s` [tii – chiar [i eu \ncepusem s` m` simt pu]in ame]it \nainte s`
venim aici. Nu-l credeam, desigur, dar apreciam amabilitatea care-l
f`cuse s`-mi spun` asta. |mi lu` mucul de ]igar` [i-l stinse cu piciorul.
Chiar inten]ionam s` te trag de limb`, cum s-a exprimat neelegant
Mandy. Trebuie s` caut \ncontinuu idei noi pentru "Spitalul"…
blestem`]ia asta e nesaturat`. {i n-am mai folosit un transplant de vreo
[ase luni. Date fiind decesele, a fost considerat un subiect sensibil [i
produc`torul mi-a spus s`-l las deoparte. Dar dac` tot te-am \ntâlnit…
Se \ntoarse spre mine. {tiu c` e mult s`-]i cer, dar ai vrea s` m` \nve]i
câte ceva despre transplanturi, Stacey?
– {tiu foarte pu]ine despre asta, Gil. Abia acum \nv`]…
– Dar e[ti cercet`toare pe lâng` Centrul Harrowfields – sau a
inventat Mandy?
36 ALEXANDRA STUART
– Nu, e adev`rat. {i sper s` ob]in calitatea de cercet`tor, dar acum

\nv`] meseria [i sunt \n perioada de prob`. Gil p`rea \nc` nedumerit,
a[a c`-i explicai despre munca mea \n laboratoare [i expresia i se
lumin`.
– Oh, dar e minunat! Nu \n]eleg \ntru totul teoria imunologiei…
dar mi-ar pl`cea.
– Ca s` po]i scrie scenarii despre ea? \l provocai, obosit`.
– Da, dar cu acurate]e. Oh, \mi dau seama c` pentru un medic
profesionist, "Spitalul" e o gogom`nie, o telenovel` ridicat` \n sl`vi care
nu trebuie luat` \n serios. Dar milioane de oameni chiar o iau \n serios,
s` [tii, [i dac` a[ putea scrie un scenariu bine documentat [i bazat pe
fapte reale pe tema transplanturilor, te-ar putea ajuta s` ob]ii donatori.
Uite, nu vreau decât s` vorbim… \n lini[te [i cu mintea limpede [i-]i
dau cuvântul c` nu voi folosi nimic din ce-mi vei spune f`r`
permisiunea ta. De fapt, ai putea s` cite[ti scenariul \nainte s`-l vad`
produc`torul [i sunt sigur c` a[ putea aranja s` fii pl`tit` ca un
consultant tehnic.
– Dar ai deja un consultant tehnic! obiectai eu.
– B`trânul Timmy? E irecuperabil dep`[it. Nu [tiu dac` a practicat
realmente vreodat` medicina, dar dac` da, cred c` a fost un pericol
public! E prieten cu produc`torul, de asta e pe statul de plat`. Te rog,
Stacey, gânde[te-te, bine? O s` te sun peste o s`pt`mân` – \n momentul
`sta nu-mi v`d capul de treab`!
– Bine, \ncuviin]ai f`r` tragere de inim`. Dar nu-]i promit nimic [i
cred c` ar trebui s` ob]in o permisiune \nainte s`-]i spun ceva, cu
siguran]` \nainte s`-]i ar`t ceva. Ai vrea s` vezi laboratoarele, nu?
– |ntr-adev`r, a[ vrea. De fapt, dac` ai putea s` aranjezi, mi-ar pl`cea
s` v`d tot spitalul [i s` asist la o opera]ie de transplant. Devenise
CERCET~TOAREA 37
dintr-o dat` efervescent, flec`rind cu ner`dbare [i entuziasm [i [tiui c`

va trebui s`-l deziluzionez.
– Un tur al laboratoarelor s-ar putea aranja, \ncepui, dar m` \ndoiesc
profund c` voi ob]ine permisiunea s` te duc altundeva. Vezi tu…
– Las` asta \n seama mea, zâmbi el. Ei bine, te sim]i destul de
puternic` s` ne \ntoarcem la festivit`]i?
– Cred c` da. M` ridicai f`r` entuziasm, re]inându-mi un c`scat.
– E[ti obosit`, nu-i a[a?
– Ei bine, da, m` tem c` sunt, recunoscui. Cred c` voi evada acum,
dac` nu te superi. Mandy va \n]elege – am câteva note de verificat
\nainte de culcare [i \ncepem foarte devreme mâine diminea]`.
Profesorul are stagiu [i trebuie s` asist`m.
– Te duc la Harrowfields [i nu vom stârni o disput`… Petrecerea
abia se dezl`n]uie [i Mandy o s` insiste s` r`mâi, dac` nu pleci cu mine.
– Se pare c` o cuno[ti mai bine decât mine, spusei, neputând s`-i
urmez ra]ionamentul. De ce ar fi vreo diferen]` dac` am pleca
\mpreun`?
– Simplu, draga mea, \mi f`cu el cu ochiul. Surioara ta e romantic`
din fire, indiferent cum ar vrea s` par`. {i am stat aici, pe balcon mai
bine de o or`, a[a c`… |mi zâmbi cu mali]iozitate, invitându-m` s` intru
\n joc. Dac` plec`m \mpreun`, se va gr`bi s` trag` concluzii gre[ite [i va
fi \ncântat`. |ncearc` de secole s` m` cupleze, dar n-a reu[it niciodat` –
pân` acum. A[a c` vino, [i o s-o p`c`lim. Asta dac` nu cumva, desigur,
vrei s` mai r`mâi…
– Doamne fere[te!
Traversar`m mul]imea bra] la bra] [i Mandy reac]ion` a[a cum
prev`zuse Gil… cu excep]ia uimirii pe care, cu tot talentul ei de actri]`,
nu putu s-o ascund` \n totalitate când o anun]` c` m` duce la
38 ALEXANDRA STUART
Harrowfields. Dar \[i reveni repede [i m` \nso]i s`-mi iau haina,

[optindu-mi la ureche \n timp ce m` ajut` s` m` \mbrac:
– Gil e frumos, e o persoan` agreabil`, sub claia aia de p`r. E [i
inteligent. M` bucur c` v` place]i, dar… Ezit`, mu[cându-[i buza de jos
[i \ncruntându-se, parc` ner`bd`toare s`-mi \mp`rt`[easc` sau s` m`
previn` de ceva, dar \n cele din urm`, gândindu-se mai bine, m` s`rut`
pe obraz [i se \ntoarse la petrecerea ei.
Gil m` conduse la Harrowfields f`r` nici un incident. Era un [ofer
excep]ional [i ma[ina lui, un Lotus Elan, era exact genul la care m`
a[teptasem. M` ajunsese oboseala [i nu putui decât s` m` târ`sc \n
camera mea [i s` m` pr`bu[esc \n pat. Era un bilet sprijinit de pern`,
dar nu-l v`zui decât dup` ce m` dezbr`cai [i atunci, cu pleoapele grele
de somn, nu l-am citit decât pe jum`tate. Aiesha preluase un telefon
pentru mine, dar b`rbatul care sunase nu-[i d`duse numele [i nu l`sase
nici un mesaj, de[i spusese c` va reveni.
|n diminea]a urm`toare, totul p`ru s` mearg` prost. M` trezii târziu,
\mi aruncai hainele pe mine [i s`rind peste micul dejun, abia reu[ii s`
m` al`tur \n coada procesiunii docile a profesorului Kneller exact când
acesta \[i lu` locul \n capul ei. Aiesha \mi spuse \ntr-o [oapt` \ngrijorat`
c` b`tuse de dou` ori la u[a mea \nainte s` coboare la micul dejun.
– {i m-ai asigurat c` e[ti treaz`, adùg` ea cu repro[.
– |mi pare rù, [optii eu. |]i explic mai târziu.
Spre spaima mea, profesorul alese tocmai diminea]a acesta dintre
toate s` m` nominalizeze pentru aten]ie special`. Cu un semn
\ncurajator din mân`, m` chem` din obscuritatea sigur` pe care o
cùtasem [i m` invit` s` prezint unul din cazurile care-mi fuseser`
\ncredin]ate pentru investiga]iile de laborator. F`cusem investiga]iile cu
destul` con[tiinciozitate, dar \n graba de a ajunge la stagiu, uitasem
CERCET~TOAREA 39
s`-mi iau noti]ele pe care oricum nu le verificasem, nici nu le

actualizasem când m` \ntorsesem de la petrecerea lui Mandy.
Fiind nevoit` s` m` bazez doar pe memorie, am e[uat lamentabil \n
a-i oferi informa]iile pe care le dorea, \n ciuda ajutorului amabil al
asistentului sù.
Profesorul Kneller nu-mi f`cu nici o observa]ie verbal`, dar tonul pe
care-mi spuse s`-i dau asistentului cât mai curând posibil noti]ele fu
tìos.
– Stacey, \mi pare rù c` te-am criticat, \mi spuse Aiesha când ne
urcar`m pe acoperi[ pentru repriza zilnic` de citit.
– Dar nu m-ai criticat. M` \ntorsei spre ea, abandonând cartea.
– Oh, ba da. Nu cu vorbe, poate, dar aici – se b`tu u[or pe frunte –
[i [tiai ce p`rere am, nu-i a[a?
– Ai dreptul la propria opinie, Aiesha, chiar dac` e critic`.
– Am fost nedreapt`, recunoscu ea. A[a cum a spus David, e bine s`
te relaxezi din când \n când. {i tu nu te-ai relaxat deloc… a fost prima
oar` \n trei luni! Nu aveam nici un drept s`-]i repro[ez, nici m`car \n
gând, dar eram furioas` pentru ce s-a \ntâmplat la stagiu. Ai ap`rut
\ntr-o lumin` complet fals` [i… oh, nu [tiu, dac` ar fi fost David, care
se relaxeaz` permanent, n-a[ fi fost furioas`.
– Bietul David! râsei eu, \ncercând s` fac ca totul s` par` o glum`,
dar Aiesha nu se l`s`.
– Ai fost la sora ta asear`, era petrecerea ei, nu-i a[a?
– Da, confirmai eu. {i a fost cu totul inofensiv`, s` [tii – nu orgia pe
care vi-o imagina]i voi.
– Nu mi-am imaginat nici o orgie, râse ea. {i desigur c` trebuie s`-]i
vezi sora, când te invit`, doar c`… Ezit`, privindu-m` gânditoare.
– Doar c`, ce?
40 ALEXANDRA STUART
– N-o cunosc pe sora ta, am v`zut-o o dat` sau de dou` ori la

televizor. Nu sem`na]i, nu?
– Nu. |ntotdeauna am fost la poli opu[i [i acum…|mi amintii prima
reac]ie la petrecerea lui Mandy [i p`rerea mea despre invita]ii ei [i
adùgai sec: acum trìm \n lumi complet diferite – lumi care nu se
intersecteaz`, m` tem.
– |n]eleg. Dar – Aiesha zâmbi, parc` la un gând secret, [i-[i puse
mâna peste a mea – [i lumile noastre sunt diferite, Stacey. La fel de
diferite ca [i culoarea pielii, vezi? Ne uitar`m amândou` la contrastul
dintre mâinile noastre. David a spus diminea]` c` muncim amândou`
ca ni[te sclave de când am venit aici, [i are dreptate. Dar eu sunt sclava
[ef`… eu te \ndemn mereu s` mi te al`turi cu c`r]ile astea, noapte dup`
noapte. Poate ai prefera s` te las \n pace?
– Nu, realmente. |]i sunt foarte recunosc`toare, \i spusei eu sincer.
Am mult de recuperat [i trei ani nu m-am ]inut la curent cu medicina
modern`, a[a c` realmente trebuie s` muncesc. {i mi-ai dat un
exemplu minunat, Aiesha.
M` \nv`]ase multe lucruri, reflectai eu când Aiesha \[i deschise din
nou cartea. Cuno[tin]ele ei, atât \n medicin`, cât [i \n chestiuni
generale, erau vaste, avea memorie bun` [i o capacitate de a \nv`]a
aproape de nem`surat. |ntr-adev`r, David Brett, care uneori ni se
al`tura pe acoperi[, vrând s` flec`reasc`, se plângea c` era al naibii de
dedicat` s` fie aievea [i m` avertizase c` dac` nu voi avea grij`, voi
ajunge la fel, ceea ce nu era adev`rat, dar…
– Stacey, cred c` poate ar fi timpul s`-]i spun motivele pentru care
sunt "al naibii de dedicat`", cum spune David.
– Nu e nevoie, m` eschivai. Doar dac` vrei, Aiesha.
CERCET~TOAREA 41
– Seara nu m` pot concentra s` lucrez, m`rturisi ea. {i vreau s`-]i

spun, ca s` \n]elegi.
M` l`sai pe spate s-o ascult. Ini]ial, povestea ei era exact cum m`
a[teptasem. Era ner`bd`toare s`-[i \nsu[easc` tot ce puteau s-o \nve]e la
Harrowfields despre transplanturi, ca s`-[i poat` folosi cuno[tin]ele \n
beneficiul bolnavilor s`raci [i nelumina]i din ]ara ei. Când se va \ntoarce
\n India, va organiza \n spitalul ei cursuri postuniversitare referitoare la
genul acesta de opera]ii [i probabil se va face o unitate specializat`, care
se s` ocupe numai de transplanturi.
– Va avea laboratoare ca cele de aici, de[i la \nceput pu]in mai mici,
fire[te, zâmbi Aiesha. Mai am [i un motiv personal puternic pentru
graba mea, continu` ea. Vezi tu, sunt c`s`torit` [i…
– C`s`torit`?! exclamai, speriat`. Nu mi-ai spus niciodat` c` e[ti
m`ritat`, Aiesha.
– Nu m-ai \ntrebat niciodat`, nu? Zâmbea \nc` [i surâsul \i deveni
dintr-o dat` tandru. Narayan e cel mai bun [i mai blând so] din lume
[i-i sunt devotat`. {i el e doctor – generalist – suntem c`s`tori]i de doi ani.
– {i vrei s` te \ntorci la el? sugerai cu simpatie, dac` nu \ntru totul
convins`.
– Da, \ntr-adev`r vreau s` m` \ntorc la el. Vezi tu, el va fi primul meu
caz de transplant de rinichi, a[a c` trebuie s` m` gr`besc. |n prezent, numai
dializa \l mai ]ine \n via]`, altfel ar fi murit acum [ase luni, c`ci e un caz
foarte grav… |mi f`cu istoria cazului cu o voce plat` [i lipsit` de emo]ie.
– Dar de ce n-a venit cu tine la Londra, la spitalul `sta? \ntrebai
\ncurcat` [i bolnav` de compasiune pentru Aiesha. Profesorul Kneller
l-ar fi operat cu siguran]`.
– Oh, da, [tiu c` l-ar fi operat. Dar este dorin]a so]ului meu ca
opera]ia lui de transplant s` fie f`cut` \n spitalul lui, de un chirurg de
42 ALEXANDRA STUART
rasa lui, ca un exemplu – un act de credin]`, dac` vrei. Aiesha \ntinse

bra]ele, neputincioas`. Le va ar`ta calea celor ale c`ror ignoran]` [i
prejudec`]i supersti]ioase i-au f`cut s` se team`. E hot`rât s` fac` asta
ca s`-i \ncurajeze pe cei care au de asemenea nevoie de transplant [i nu
\ndr`znesc s`-l caute.
– Dar tu…
– Dac` sunt de acord cu el? Sunt de acord cu judecata lui,
bine\n]eles. {tiu c` `sta e genul de exemplu de care mul]i semeni de-ai
mei au nevoie. Nu cei educa]i, desigur, ci cei s`raci [i nelumina]i – [i,
din p`cate, sunt \nc` milioane \n India. Ca so]ie a lui Narayan, trebuie
s`-l ascult [i s`-i urmez dorin]a f`r` \ntreb`ri. Dar \n inima mea, Stacey,
mi-e foarte team` pentru el. E un om foarte bolnav, dar nu face nici o
concesie când vine vorba de munca lui. Nu mi-a pl`cut s`-l las [i s` vin
aici [i sunt nelini[tit`, c`ci timpul nu e de partea mea – de asta \ncerc
s` nu irosesc nici o clip`. Poate c` n-ar fi trebuit s`-]i spun toate astea,
spuse ea. Nu vreau s`-]i faci griji pentru mine sau pentru so]ul meu.
Ai [i tu problemele tale. Doar c`… oh, vroiam s` \n]elegi [i m`rturisesc,
a fost o u[urare s` m` descarc \n fa]a unei prietene.
– M` bucur c` mi-ai spus, Aiesha, [i sper s` te pot ajuta.
– M-ai ajutat deja. }i-a[ fi recunosc`toare dac` ai p`stra pentru tine
ce ]i-am spus. Nu mai [tie nimeni.
– Nu suflu o vorb`, promisei.
– Noapte bun`, Stacey… mul]umesc c` m-ai ascultat cu atâta
r`bdare.
– Noapte bun`. Somn u[or.
M` dusei \n camera mea, sim]indu-m` dintr-o dat` obosit` [i
demoralizat`. De data aceasta, g`sii un bilet lipit de oglind`, cu o
semn`tur` indescifrabil` mânzg`lit` la final.
CERCET~TOAREA 43
"Doctorul Harvey Lomax a telefonat de la St. Joseph. Te roag` s`-l

suni la interior 709 dac` te \ntorci pân` la miezul nop]ii." M` uitai la
ceas [i v`zui u[urat` c` nu trecuse \nc` de unsprezece treizeci. F`r` s`
mai stau pe gânduri, ridicai receptorul [i formai num`rul de la St.
Joseph. Interiorul 709 r`spunse imediat, dar vocea, de[i masculin`, nu
era a lui Harvey.
– Sunt domni[oara Duncan, de la Centrul Harrowfields. Doctorul
Lomax a l`sat un mesaj \n care m-a rugat s`-l sun \nainte de miezul
nop]ii – e disponibil, nu [ti]i?
– |mi pare rù, nu este, se scuz` vocea de la cel`lalt cap`t al firului.
E cam agita]ie pe aici [i doctorul Lomax a fost chemat la Terapie
Intensiv`. Trebuie s` se \ntoarc` destul de curând, a[a c` o s`-i spun c`
l-a]i cùtat. Hm… domni[oara Duncan, a]i spus?
– Da. Mul]umesc. Stacey Duncan.
M` pusesem \n pat [i aproape adormisem, când soneria insistent` a
telefonului m` trezi. Bâjbâind prin \ntuneric, ridicai receptorul [i auzii
vocea familiar` a lui Harvey.
– Stacey, te-am trezit? |mi pare rù, abia am primit mesajul tù.
De fapt, abia am aflat vestea bun` c` e[ti la Harrowfields [i am sunat [i
asear`, dar nu te-am g`sit. Pentru numele lui Dumnezeu, de când e[ti
aici [i de ce nu m-ai anun]at c` te \ntorci?
Dac` n-a[ fi fost atât de ame]it` de somn, poate i-a[ fi r`spuns cu mai
mult tact; \ns` f`r` s` m` gândesc, \i spusei adev`rul.
– Sunt aici aproape de trei luni, Harvey… [i i-am scris lui Janet s`-i
spun c` m` \ntorc, pentru c`…
– A neglijat s` m` informeze, spuse Harvey, pu]in iritat. De[i nu [tiu ce
spera s` câ[tige cu omisiunea asta! Oricum – schimb` tonul – e[ti aici ca
cercet`toare cu burs`, am \n]eles? Sunt \ncântat s` aud asta. {i… mama ta?
44 ALEXANDRA STUART
Ezitai. Din cauza mamei ne desp`r]iser`m, acum trei ani.

Considerasem de datoria mea s` m` duc la Danesmead ca s` am grij`
de ea, dar Harvey nu fusese de acord cu decizia mea, c`ci \nsemna s`
amân`m nedefinit c`s`toria, [i… reu[ii s`-mi controlez glasul:
– Mama a murit \n aprilie, Harvey.
– |n]eleg; \mi pare rù. P`ru nea[teptat de afectat [i amintindu-mi
mesajul lui John, i-l transmisei. John? Oh, John Mallory, desigur… ce
dr`gu] din partea lui. A fost o munc` asidu`, Stacey, dar \n sfâr[it ajung
undeva, slav` Domnului! Schimbar`m un minut-dou` nout`]i [i apoi
\mi spuse: Nu trebuie s` te mai re]in de la somnul de frumuse]e, dar
mi-ar face mare pl`cere s` te v`d, Stacey. Când am putea s` ne \ntâlnim?
E[ti liber` duminic` sear`?
– Da, a[ putea fi, dar… ezitai din nou. O s` vrea Janet… \ncepui
ciudat, dar m` \ntrerupse.
– S` zicem ora opt? O s` trec s` te iau [i vom lua cina la apartament.
Trebuie s` plec… e un haos total \n seara asta [i nu avem oameni.
Ne vedem duminic`, abia a[tept. A trecut mult timp, Stacey – mult prea
mult, nu-i a[a?
A[a era, m` gândii punând receptorul \n furc`. Dar vroiam s`-i rev`d
pe Janet [i pe Harvey. |mi l`sai capul pe pern` [i adormii aproape
instantaneu.
Capitolul 3
Exist` \ntotdeauna o tensiune emo]ional` când te \ntâlne[ti dup`

câ]iva ani cu b`rbatul pe care odat` l-ai iubit [i cu care, dac` soarta n-ar
fi intervenit cu mali]iozitate, te-ai fi c`s`torit. Eram con[tient` c` m`
sim]eam din ce \n ce mai agitat`, pe m`sur` ce se apropia ziua de
duminic` [i odat` cu ea, \ntâlnirea cu Harvey [i cu fata cu care se
\nsurase. M` temeam c` Janet nu m` va primi bine, judecând dup`
faptul c` nu numai nu-mi r`spunsese la scrisoare, dar nici nu-i spusese
lui Harvey c` o anun]asem c` m` \ntorc la Harrowfields.
Eu fusesem cea care rupsese logodna, nu Harvey, [i privind \n urm`,
\mi aminteam c`-i m`rturisisem motivele mele lui Janet, pe care o
consideram cea mai bun` prieten`. Nu \ncercase s` m` \ndep`rteze de
la scopul meu, realmente m` \ncurajase \n credin]a mea c` n-ar fi corect
fa]` de el dac` m-a[ duce la Danesmead s` am grij` de mama [i nu i-a[
oferi [ansa s` anuleze nunta pe care o pl`nuisem pentru prim`vara
aceea. Nu putusem s` uit cuvintele ei. |n ochii lui Janet, Harvey fusese
cel la care trebuia s` ne gândim, fa]` de Harvey n-ar fi fost corect` o
separare nedefinit`… Ca prieten` a amândurora, Janet nu p`ruse s`
46 ALEXANDRA STUART
aib` vreun motiv personal ca s`-mi dea sfaturile pe care mi le d`duse.

Dar poate c` fusesem oarb` [i pu]in prea \ncrez`toare \n mine, c`ci
fusesem sigur` de iubirea lui Harvey [i de faptul c` \n]elegea \n ce
situa]ie m` aflam, [i desigur, de prietenia [i loialitatea lui Janet, astfel c`
nu m` \ndoisem nici o clip` de nici una din ele.
Harvey nu sugerase niciodat` c` n-ar trebui s` plec de la St. Joseph [i
s`-mi abandonez cariera – considerase, ca [i mine, c` era datoria mea de
fiic`. O cunoscuse destul de bine pe mama [i ]inuse destul de mult la ea
ca s`-i propun` s` vin` s` stea cu noi dup` ce ne vom c`s`tori… dar
desigur, asta tot ar fi \nsemnat s`-mi abandonez cariera. {i ar fi \nsemnat
de asemenea s` locuim \n Londra, ceea ce [tiam c` mamei nu i-ar fi
pl`cut deloc. Era o femeie din provincie, se n`scuse [i crescuse \n
Yorkshire [i g`sise \ntotdeauna ora[ele mari oarecum alarmante.
F`r` doar [i poate, probabil ar fi fost de acord s` stea cu noi, chiar dac`
ar fi \nsemnat \n Londra, dac` am fi putut s`-i spunem de ce. La sfatul lui
John Mallory, decisesem s` nu-i spunem adev`rul despre boala ei pân`
nu vom fi nevoi]i sau pân` când va \ncepe s` b`nuiasc` [i gândindu-m`
acum, cu \n]elepciunea ulterioar`, [tiam c` avusese dreptate. De[i fragil`
fizic [i devenind din ce \n ce mai sl`bit`, mama acceptase nevoia evident`
s` \mpart` casa cu mine [i s-o u[urez de sarcinile c`rora nu le mai putea
face fa]`, dar pân` aproape de sfâr[it, nu [tiuse cât de bolnav` era [i f`r`
\ndoial`, nu realizase c` era pe moarte. Fusese fericit` \n felul ei doi din
cei trei ani pe care-i petrecusem cu ea la Danesmead, mult mai fericit` –
[tiam \n adâncul inimii – decât ar fi putut fi vreodat` la Londra.
Destul de ciudat, nu-i p`ruse rù c` m` desp`r]isem de Harvey.
|l pl`cuse sau cel pu]in a[a p`ruse, dar când \i spusesem, cât de
indiferent` [i de impasibil` putusem, c` decisesem s` nu m` c`s`toresc
cu el, nu \ncercase s`-[i ascund` eliberarea.
CERCET~TOAREA 47
– Nu e b`rbatul potrivit pentru tine, Stacey drag`. Nu m` \ntreba de

unde [tiu. Pur [i simplu [tiu. Oh, e inteligent [i chipe[ [i sunt sigur` c`
va ajunge departe, dar nu e potrivit pentru tine. {tie s` ia, nu s` dea,
adùgase cu tâlc, când o iscodisem care erau motivele pentru care-mi
aplaud` decizia. {i… e un vân`tor de glorie! Ar accepta orice sacrificiu
pe care tu sau oricine ar fi preg`tit s`-l fac`, doar ca s`-[i ating` scopul,
dar n-ar fi recunosc`tor [i n-ar da nimic \napoi – pur [i simplu, ar uita
cui \i datoreaz` progresul. Iar tu, Stacey, copila mea drag`, e[ti genul
care ar face sacrificii la nesfâr[it, f`r` s` primeasc` nimic \n schimb, ceea
ce ar fi rù pentru amândoi. A[a c` slav` cerului c` ai avut flerul s` nu
te c`s`tore[ti cu el, [i \n]elepciunea de a te \ntoarce aici, unde vei fi
liber` de tenta]ia de a te r`zgândi.
Eram con[tient` de un nod ciudat \n gât când, \n timp ce m`
\mbr`cam pentru \ntâlnirea cu Janet [i Harvey, \mi amintii p`rerea mamei
despre caracterele noastre. Studiindu-m` \n oglinda de la toalet` mai
concentrat` decât de obicei, m` \ntrebam dac` [i ea avusese dreptate.
Chipul care m` privea din perete f`r` s` zâmbeasc` era mai degrab`
plictisitor [i neinteresant, lipsit de personalitate [i de animare, palid [i cu
ochi cenu[ii, obosi]i, o gur` prea sensibil` [i cu câteva riduri care
\ncepeau s` se formeze pe frunte. Mandy mo[tenise toat` frumuse]ea [i
farmecul viu al mamei, p`rul blond [i ochii alba[tri, dar eu sem`nam cu
tata, care fusese medic de familie, apatic, de n`deje, dar necaptivant – mai
rù de fapt decât John Mallory din punctul `sta de vedere. John avea
temperament [i câteodat`, când \i d`dea frâu liber, un sim] al umorului
irezistibil, \n vreme ce eu… m` privii dezgustat` \n oglind`.
Ar`tam ca o stafie! O doctori]` de treizeci de ani, dedicat` – al naibii
de dedicat` – care ajunsese absolut nicìeri, dobândise fix nimic [i care
ar`ta fiecare zi a vârstei ei! |mi trecui posomorât` piept`nul prin p`rul
48 ALEXANDRA STUART
scurt, \mi aplicai un strat prea generos de ruj [i tocmai m` [tergeam

pu]in când auzii un cioc`nit la u[`.
– Stacey, pot s` intru? Aiesha p`rea emo]ionat` [i când r`spunse
invita]iei mele [i intr` \n camer`, expresia ei m` contrarie, c`ci pe
jum`tate radia, pe jum`tate plângea.
– Ce este? Aiesha, ce s-a \ntâmplat?
– Nu s-a \ntâmplat nimic, Stacey… cel pu]in nu pentru noi. Flutur`
o hârtie tip`rit` [i scoase din buzunarul halatului ei alb de laborator o
a doua, pe care mi-o d`du. Asta e a ta: e confirmarea oficial` – lista e
afi[at` pe panou. V`zându-m` nedumerit`, \mi explic`: lista celor care
au primit confirmarea pentru bursa de cercetare, desigur! Numele tù
figureaz` acolo, la fel [i al meu. Dar nu [i…
– Al lui David, terminai pentru ea, uitându-m` la list` acum la fel de
emo]ionat` ca [i ea. Bietul David, va fi o lovitur` pentru el.
– Nu cred, Stacey. Chiar el mi-a spus c` ritmul `sta e prea alert
pentru el [i zice c` nu-i pare rù. Dar felicit`ri pentru tine… ai f`cut fa]`
ritmului!
– {i ]ie. De fapt, meri]i toate felicit`rile, pentru c` nu cred c` a[ fi
reu[it f`r` ajutorul [i exemplul tù.
– Prostii! Vocea ei era indignat`. Ai fost aleas` pentru meritele tale
[i nu trebuie s` crezi niciodat` altceva. E[ti o persoan` extrem de
capabil`, Stacey – [i [tiu, c`ci am lucrat cu tine. Impulsiv [i cu o
nea[teptat` afec]iune, se ridic` pe vârfuri [i m` s`rut` pe obraz. Trebuie
s` plec, acum; trebuie s`-i scriu lui Narayan s`-i dau vestea cea bun`.
{i – uitându-se la ceas – e opt f`r` cinci. Nu te duci s` iei cina la opt?
– Ba da, \ncuviin]ai panicat`. {i nu sunt gata. Unde naiba mi-am
l`sat geanta? {i ]ig`rile… ar`t oribil, dar nu am timp s` mai fac nimic
acum, nu?
CERCET~TOAREA 49
– Ar`]i foarte bine, m` asigur` Aiesha. |mi g`si geanta [i ]ig`rile [i mi le

d`du, aruncându-mi o ultim` privire. |ntâlnirea asta… nu e cu sora ta, nu?
– Nu, recunoscui eu.
– Dar e[ti \ncordat`, ]âfnoas` – nu prea e[ti ner`bd`toare s` te duci?
– Ei bine, nici nu [tiu, Aiesha. Vezi tu, iau cina cu b`rbatul cu care
am fost odat` pe cale s` m` m`rit [i cu so]ia lui.
Harvey a[tepta când ajunsei \n holul de la intrare. Se schimbase
foarte pu]in, hot`râi studiindu-l pe ascuns \n timp ce ne salutar`m.
Se mai \ngr`[ase pu]in, poate, dar \i st`tea bine – \n vremurile de
demult, fusese mult prea slab – [i nu p`rea s` fi \mb`trânit deloc.
Adev`rat, ar`ta obosit [i avea câteva riduri \n jurul gurii [i ochilor care
acum trei ani nu existaser`, dar \n ansamblu, era acela[i b`rbat zdro-
bitor de frumos, cu p`rul negru pe care mi-l aminteam [i pe care-l
iubisem. Mai pu]in copil`ros, mai sigur pe el [i cu un aer de
autoritate… dar tot Harvey [i, \n ciuda hot`rârii mele ne\nduplecate,
sim]ii cum inima \mi bate mai repede când m` uitai la el [i m` lu` de
bra] s` m` ajute s` urc \n ma[in`.
Ma[ina, un frumos Rover 2000, i se potrivea ca o m`nu[`, a[a cum
Lotusul Elan i se potrivea scenaristului, lui Gil Plumpton.
– Frumoas`, nu-i a[a? Abia am cump`rat-o.
– Foarte frumoas`, \ncuviin]ai, [i foarte luxoas` – trebuie s-o duci bine!
– Oh, lucr`m amândoi [i, f`r` copii de \ntre]inut [i de educat, am
hot`rât c` mi-o pot permite. Harvey urc` la volan [i pornir`m. {i trebuie
s` m` gândesc [i la imagine, desigur. Momentan, \i ]in locul lui Martin
Galbraith – poate c` ai auzit…
Doctorul Martin Galbraith era unul din seniorii de la St. Joseph,
[tiam, un cardiolog foarte bun [i extrem de respectat, cu care Harvey
lucrase ca medic de familie [i mai târziu, ca [ef de lucr`ri.
50 ALEXANDRA STUART
– Nu, n-am auzit. E plecat \n vacan]`?

– Nu, e bolnav, grav bolnav [i, ironie, cu inima! M-am ocupat de
pacien]ii lui particulari din Harley Street \n ultimele [ase s`pt`mâni,
pas`mite temporar, [i aici [i la spital, dar nu cred c` se va \ntoarce.
Cu siguran]`, nu ca medic cu norm` \ntreag` [i dac` se hot`r`[te s` se
pensioneze, atunci… Alison o s`-i ia locul, James Furber o s`-i ia locul
lui Allison, [i cu pu]in noroc, voi lua locul lui James.
– Felicit`ri!
– |nc` nu e stabilit nimic. Doctorul Galbraith ar putea s` mai
continue o vreme, de[i nu cred c` ar fi \n]elept [i am \ncercat s`-i spun
asta – cu tact, desigur. Dar din moment ce rezultatul e \nc` nesigur, o
s` p`strezi ce ]i-am spus pentru tine, nu?
– N-o s` suflu o vorb`, \l asigurai.
|ntr-adev`r, [tiam amândoi va fi un mare noroc dac` doctorul
Galbraith se va pensiona. Diferen]a dintre un conferen]iar senior [i un
[ef de lucr`ri junior era atât ca statut, cât [i ca onorariu, [i ar fi
excep]ional dac` la vârsta lui ar reu[i s-o dep`[easc`. La multe din
spitalele universitare mari din Londra, [efii de lucr`ri puteau [i adesea
a[teptau ani buni un post de conferen]iar, de[i majoritatea erau la fel
de califica]i [i aproape la fel de experimenta]i ca oamenii de deasupra
lor. Unii oboseau s` mai a[tepte [i renun]au la lupt`, cùtând de lucru
\n spitale din provincie, dar Harvey nu era genul care s` renun]e u[or…
Privii \n direc]ia lui \n timp ce opri la un semafor [i dintr-o dat` m`
\ntrebai dac` mama \l judecase mai bine decât mine. |l numise "vân`tor
de glorie", dar cu siguran]`, ambi]ia nu era o crim`. Nici m`car la un
medic? Muncise din greu, câ[tigase pe merit averea care ar putea s`-i
revin`. |i spusei asta [i-mi zâmbi.
CERCET~TOAREA 51
– Mul]umesc, iubire. M`rturisesc c`-mi place Harley Street [i postul

de [ef de lucr`ri… \n afar` de asta, orele sunt mai pu]in obositoare.
Continu` s` vorbeasc` degajat [i f`r` nici o re]inere. Ei bine, am ajuns,
m` anun]` el la un moment dat.
– Da, \ncuviin]ai privind cu inters nostalgic \n jur.
Harvey parcase prima lui ma[in` aproape \n acela[i loc, dup` o
petrecere la spital, [i ne s`rutaser`m prima oar` pe bancheta din spate.
M` \ntrebam dac`-[i amintea [i el ocazia. |l \ntrebasem de ce parcase
atât de departe pe apartamente; râsese [i-mi spusese c` era singura cale
s` r`mân` singur cu mine.
– Janet nu te scap` o clip` din ochi, nu-i a[a? se plânsese el…
– Haide, iubire, m` invit` Harvey, deschizându-mi portiera [i
\ntinzându-mi mâna. Nu mai visa cu ochii deschi[i. Janet o s` \nceap`
s`-[i imagineze tot felul de lucruri dac` \ntârziem – [i \ntârziem zece minute,
la naiba! A durat mai mult decât am crezut s` trecem prin traficul `sta.
M` \ncordai involuntar, \ngrijorat` atât de tonul lui, cât [i de
implica]iile remarcei sale.
– Janet nu are nici un motiv s`-[i imagineze nimic \n privin]a mea,
Harvey. A[ vrea s` \ncerci s-o convingi, pentru c`… Ei bine, presupun
c` a[a se explic` de ce nu mi-a r`spuns la scrisoare sau de ce nu ]i-a spus
c` m-am \ntors…
– Janet n-a reu[it \nc` s`-mi explice asta, r`spunse el sec. {i-[i
imagineaz` cel mai rù lucru, indiferent ce fac sau ce spun, din
nefericire; a[adar, m` tem c` va trebui s-o convingi tu. Dac` po]i…
– Oh, dar am fost prietene! Cu siguran]`, nu poate s` cread` c` eu
– c` vreunul din noi…
– Poate. Fii sigur` c` poate. Liftul sosi [i Harvey deschise u[a cu o
mi[care scurt` [i furioas`. Urc`, iubire, m` \ndemn` el, folosind
52 ALEXANDRA STUART
incon[tient modul pe jum`tate tachinant, pe jum`tate afecuos, \n care

mi se adresase pe vremuri. Fui tentat` s`-l \ntreb de mariajul cu Janet,
dar m` mai gândii o dat` [i cu o am`r`ciune inconfundabil`, schimbai
subiectul.
– John Mallory m-a rugat s`-]i amintesc de el, \ncepui, [i…
– Ah, da, admirabilul [i pe veci credinciosul John! spuse Harvey, cu
o not` de ironie. M` mir c` nu te-ai c`s`torit cu el.
M` \mbujorai iritat`, dar \nainte s` g`sesc o replic` la fel de zdrobitoare,
liftul se opri [i Harvey deschise u[ile. |[i uitase cheile acas`, a[a c` sunar`m
la u[`, dar nu r`spunse nimeni. Exasperat, se \ntoarse la lift.
– Am o cheie de rezerv` \n ma[in`. A[teapt`-m`, m` duc s-o iau.
Janet trebuie s` se fi dus la spital – e de serviciu la urgen]`.
Disp`ru, trântind u[a liftului dup` el [i a[teptai stânjenit`.
Oare Janet chiar fusese chemat` de urgen]`, sau plecase ca s` evite o
\ntâlnire cu mine? |n orice caz, nu ar fi fost o idee bun` s` cinez \n
tête-à– tête cu Harvey \n apartament, \n absen]a so]iei lui. Dac` era
probabil s`-[i imagineze diferite scenarii fiinc` \ntârziasem pu]in \n
trafic, atunci cu siguran]`, \[i va imagina mult mai multe dac` voi
r`mâne s` cinez singur` cu el… Pornii spre lift [i \ntorcându-m`, mi se
ag`]` geanta de clan]`. U[a se deschise \ncet [i dup` o clip` de ezitare,
intrai \n hol, observând c` siguran]a fusese tras` deoparte – evident,
Janet v`zuse c` Harvey \[i uitase cheile.
Pe masa din hol era un bilet adresat mie, cu scrisul lui Janet. |l citii
\n grab`: "|mi pare rù c` nu voi fi acolo s` te primesc", scrisese Janet.
"Dar tocmai am fost chemat` la spital. N-o s` \ntârzii mai mult de o or`,
a[a c` te rog, simte-te ca acas` [i, dac` nu te deranjeaz` s` serve[ti cina,
am l`sat-o \n cuptor. V` rog, \ncepe]i f`r` mine – m` \ntorc cât pot de
repede; voi fi foarte dezam`git` dac` nu m` a[tep]i. Cu drag, Janet."
CERCET~TOAREA 53
Ezitai, indecis`, [i \nainte s` m` pot hot`r\ ce s` fac, Harvey reveni:

– Ai intrat? spuse el mirat.
– Da. Janet a l`sat u[a deschis`. {i a l`sat biletul `sta.
|l citi, \ncruntându-se.
– Oh, ei bine, presupun c` mai bine am face cum spune.
Te deranjeaz` s` serve[ti cina?
– Nu, desigur c` nu. Dar… M` oprii, realizând c` nu puteam s`-i
sugerez c` ar trebui s` m` duc` \n ora[, sau chiar la cantina spitalului
sau la sala de mese a reziden]ilor, [i m` lu` de bra], conducându-m` \n
sufragerie.
– Bei ceva? |mi enumer` câteva bùturi [i alesei gin tonic. O ]igar`?
|mi d`du paharul [i puse lâng` mine un port]igaret de lemn, apoi se
a[ez` vizavi. |n cinstea ta, Stacey! E minunat s` te rev`d.
Mi se p`ruse c` vorbea serios [i sim]ii c` m` \nro[esc, dar schimb`
subiectul, povestindu-mi cu pl`cere [i naturale]e despre munca lui,
punându-m` la curent cu ve[tile despre colegii no[tri [i cu bârfele din
spital. Eram la cel de-al doilea pahar, când m` \ntreb` cum m`
descurcam la Harrowfields [i m` ascult` cu un interes m`gulitor.
De undeva din apartament se auzi un ceas [i m` uitai \n grab` la mân`.
– Dumnezeule, e nou`! S-o mai a[tept pu]in pe Janet, sau vrei s` m`
duc s`-mi fac treaba la buc`t`rie?
– F`-]i treaba la buc`t`rie, iubire, dac` sincer nu te deranjeaz`.
N-am mai avut timp s` m`nânc dup` micul dejun [i sunt lihnit. Harvey
se ridic`, zâmbind. Va fi exact ca pe vremuri, nu-i a[a? O s` desfac o
sticl` de vin. M` urm` \n buc`t`rie [i cât timp \mi f`cui de lucru la
cuptor, sun` telefonul. |l auzii cum r`spunde, pe un ton pu]in brutal:
da, bine… oh, ne descurc`m, nu-]i face griji… da, o s`-i spun. Bine…
pa.
54 ALEXANDRA STUART
Harvey mânc` \ncântat, vorbind amuzant despre fleacuri [i

umplându-mi paharul cu vin de fiecare dat` când luam câteva
\nghi]ituri. |ntotdeauna avusese sim]ul umorului [i o limb` ascu]it`, iar
cina bine g`tit` era o schimbare pl`cut` de la meniul bogat, dar
preparat \n mas`, de la Harrowfields. |ncepui s` m` simt bine,
alunecând cu u[urin]` spre vechea camaraderie pe care eu [i Harvey o
\mp`r]iser`m \ntotdeauna [i amintirea ultimilor trei ani \n care nu ne
v`zuser`m \ncepu s` se [tearg`, \ncetul cu \ncetul. F`cui cafea [i pusei
vasele la sp`lat, iar Harvey duse ce[tile de cafea \n sufragerie,
f`cându-mi semn s` m` a[ez pe canapea.
– Janet \ntârzie.
– Oh, [tii cum e \n sala de opera]ii, d`du el din umeri. S` bem pu]in
coniac la cafea, s` s`rb`torim? F`r` s` a[tepte consim]`mântul meu,
turn` coniac \n dou` pahare [i le aduse pe mas`.
Se a[ez` lâng` mine pe canapea [i se l`s` pe spate, cu un oftat
mul]umit, \nc`lzindu-[i \n mâini paharul de coniac.
– De mult n-am mai avut o sear` atât de pl`cut`, \mi spuse el cu
blânde]e. De trei ani, mai exact. Mi-a fost dor de tine, Stacey.
Sorbii din cafea, fiind nevoit` s` fac un efort considerabil ca s`-mi
potolesc b`tìle nebune[ti ale inimii. Toat` magia de odinioar` se
\ntorsese; eram con[tient` din nou de atrac]ia pe care o sim]isem
dintotdeauna pentru Harvey, de farmecul [i frumuse]ea lui [i când se
\ntinse dup` cea[ca de cafea [i degetele lui \mi atinser` din gre[eal`
bra]ul gol, sim]ii un fior prin tot trupul. |mi dorii cu disperare ca Janet
s` se \ntoarc` sau s` sune telefonul – orice care ar rupe vraja sau mi-ar
da o scuz` s` plec, dar t`cerea din \nc`perea mic` r`mase netulburat`
pân` când Harvey spuse, l`sând deoparte cafeaua:
CERCET~TOAREA 55
– N-a mers cu mine [i Janet, dup` cum probabil ]i-ai dat seama.
Nu suntem… oh, la naiba, Stacey, n-ar fi trebuit s` m` c`s`toresc cu ea!
Ar fi trebuit s` te a[tept sau s` m` str`duiesc mai mult s` te conving s`
nu te duci \n Yorkshire… la naiba cu toate, eram \ndr`gostit de tine.
Nu cred c` am \ncetat vreodat` s` fiu \ndr`gostit de tine, [i acum…
Se \ntoarse spre mine cu o expresie grav` [i f`r` s` zâmbeasc`.
Acum te-ai \ntors [i te doresc mai mult ca oricând, iubito. Dar [tii asta,
nu-i a[a? Trebuie s` fi sim]it, la fel cum am sim]it [i eu, din clipa \n care
am ajuns aici. Bra]ul lui m` \nconjur`, tr`gându-m` spre el. {i tu sim]i
la fel, nu-i a[a, Stacey?
|l doream \n momentul acela, stând acolo \n lumina palid`, atât de
mult \ncât a[ fi putut s` strig \n gura mare. Dar [tiui, din clipa \n care
toate amintirile de odinioar` mi se \nv`lm`[ir` din nou \n minte, c` nu
\ndr`zneam s` recunosc fa]` de el [i nici m`car fa]` de mine \ns`mi
adev`rul. N-ar face decât s` ne provoace suferin]` amândurora [i lui
Janet, \n afar` de faptul c` ar pune \n pericol cariera lui Harvey,
perspectivele lui minunate, \ntregul lui viitor, ca s` nu mai vorbesc de
bursa de cercetare pe care cu greu o ob]inusem la Harrowfields.
|ncercai s`-i spun; vocea mi se \nec` \ntr-o \ncercare zadarnic` de a
p`rea ra]ional` [i nep`s`toare, dar cuvintele venir` \mbulzindu-se unul
dup` altul, \ntr-o confuzie incoerent` [i [tiam c` nu erau câtu[i de pu]in
conving`toare.
Expresia lui Harvey se relax` [i-mi zâmbi cu o ironie plin` de
afec]iune.
– Nu crezi o iot` din ce spui, iubire, m` acuz` el. {i \n orice caz,
nimic din toate astea nu conteaz`… sau cel pu]in nici una nu se aplic`
\n cazul nostru. Nu suntem copii, suntem adul]i ra]ionali [i [tim
amândoi care e socoteala, nu?
56 ALEXANDRA STUART
– Dar asta \ncerc s`-]i spun [i eu. Reu[ii cumva s` m` eliberez din
bra]ele lui [i m` ridicai \n picioare. Cred c`… ar fi mai bine s` plec.
O s` iau taxiul sau autobuzul, nu e nevoie s` m` duci tu. Ar fi mai bine,
pentru c` Janet va fi obosit` când va veni [i…
– Nu trebuie s` fugi, iubire, protest` el. |nc` nu mi-am pierdut
min]ile de tot. {tiu [i eu c` Janet poate veni \n orice clip`… dar trebuie
s` vorbim. Trebuie s` stabilim ce vom face.
– Nu e nimic de f`cut, Harvey. |mi cùtai geanta [i m` dusei \n hol
s`-mi iau haina; mâinile \mi tremurau când o luai din cui.
– Nimic drastic, de acord. Se presupune c` medicii nu trebuie se
comporte ca ceilal]i oameni, \n astfel de situa]ii. Din partea lor, se
a[teapt` s` aib` standarde morale [i etice mai \nalte, s` se supun` unui
reguli de conduit` mult mai rigide decât majoritatea muritorilor… de[i
numai Dumnezeu [tie de ce! Dar accept asta [i presupun c` `sta e
temeiul argumentelor tale. Ei bine, de acord… dar cu siguran]`, nu e un
motiv pentru care ar trebui s` nu te mai v`d, pentru care s` nu \ncerc`m
s` g`sim… o cale de compromis, nu? Trebuie s` te mai v`d, Stacey.
– Cred c` ar fi mult mai cuminte dac` nu ne-am mai vedea deloc, \i
spusei cu triste]e.
– Poate c` da, conchise el, apoi se aplec` [i m` s`rut`. Fu un s`rut
scurt, controlat, dar simpla atingere a buzelor lui m` str`b`tu ca un foc
[i fiecare instinct din mine \mi striga s` r`mân \n bra]ele lui, s` m` ag`]
de el ca s` m` mai s`rute o dat` [i \nc` o dat`. Dar el fu cel care se d`du
\napoi, sim]ind parc` pericolul, [i spuse, ]inându-mi mâinile atât de
strâns \ncât nu m` putui mi[ca: Janet ar putea s` apar`, \]i aminte[ti?
{i ea nu-[i uit` cheile.
Cuvintele [i tonul ironic pe care le rosti avur` efectul unui du[ rece
[i sim]ii cum devin rigid`.
CERCET~TOAREA 57
– Uitasem, recunoscui. Dar nu se va mai \ntâmpla… [i nu voi putea

niciodat` s` uit c` Janet [i cu mine am fost prietene. Plec, Harvey,
trebuie… te rog… d`-mi drumul.
– Nu, pân` nu-mi promi]i c` o s` te mai v`d. Nu po]i s` te \ntorci \n
via]a mea, dup` atâ]ia ani, pur [i simplu… nu po]i. Nu vreau decât s`
fiu cu tine din când \n când, s` te v`d [i s` vorbim, s` uit de toate [i s`
m` relaxez, ca \n seara asta. Nu-mi po]i refuza atât de pu]in, draga
mea… dac` m` iube[ti. Cum am spus, suntem adul]i [i [tim bine care
e socoteala. Dar po]i avea \ncredere \n mine, Stacey, \]i promit. La urma
urmelor, acum am destul de multe \n joc din punct de vedere
profesional [i nu-]i imaginezi c` a[ fi atât de prost \ncât s` le dau cu
piciorul, nu? Janet a fost prietena ta [i este so]ia mea – nu inten]ionez
s-o r`nesc, ca [i tine.
Vorbea cu sinceritate [i-l credeam. Dar oricum, [tiam c` ar \nsemna
s` ne asum`m un risc. Nu numai Janet s-ar fi sim]it r`nit`; pl`tisem
scump – o inim` sfâ[iat` [i o singur`tate ap`s`toare – acum trei ani,
când fusesem nevoit` s` aleg \ntre iubirea pentru Harvey [i datoria fa]`
de mama… dar f`cusem o alegere, de bun`voie [i cu ochii larg deschi[i,
[i acum trebuia s` mi-o men]in. Ce era f`cut era bun f`cut, nu puteam
s` dau \napoi sau s` fac un compromis. |nfruntându-i privirea, cu
lacrimile pe care nu le mai puteam ascunde sugrumându-mi gâtul,
scuturai din cap.
– |mi pare rù, Harvey. Nu te voi mai vedea.
Oft` [i-mi d`du drumul; bra]ele \i c`zur` \n l`turi, \ntr-un gest disperat.
– Depinde de tine, dar mai gânde[te-te, te rog, iubire. Nu e nevoie
s` te gr`be[ti a[a, când e o decizie care ar putea face o diferen]` enorm`
pentru amândoi – diferen]a dintre a trì [i a exista doar. Sau cel pu]in
a[a simt eu, pentru c` sunt \nc` \ndr`gostit nebune[te de tine, Stacey.
58 ALEXANDRA STUART
Nu r`spunsei, c`ci nu aveam \ncredere \n mine, [i m` \ndreptai

hot`rât` spre u[`, [tiind c` picioarele \mi erau parc` din plumb [i c`, \n
adâncul sufletului, nu vroiam s`-l p`r`sesc, mai ales \n termenii ace[tia.
Cu mâna pe clan]`, aproape cedai [i avui nevoie de toat` puterea ca s`
deschid u[a. |n urma mea, Harvey \ntreb` brusc:
– Nu exist` altcineva, nu-i a[a?
Scuturai din cap f`r` s` m` uit la el.
– Nu.
– Nici John Mallory?
– Ei bine, eu… nu, nu tocmai. Vezi tu…
– A[adar, asta era! Puteam s` ghicesc. Ei bine, tot ce pot s` spun e…
nu face aceea[i gre[eal` ca mine, nu te m`rita cu cineva de care nu e[ti
\ndr`gostit`, Stacey, pentru c` e un iad, crede-m`. {i \n lumina acestei
revela]ii, pot s` te avertizez c` te voi face s` te r`zgânde[ti. Trebuie s` te
rev`d.
|n momentul acela, \mi d`dur` lacrimile, brusc [i cople[itoare;
trântii u[a \n urma mea [i m` n`pustii orbe[te spre lift, dar când ap`sai
butonul s`-l chem, auzii c` urca deja. Janet, m` gândii cu spaim`… oh,
Dumnezeule, nu puteam s` dau acum ochii cu Janet, nu putea s` m`
g`sesc` \nl`crimat`! Privii \n jur, cùtând o sc`pare [i z`rii scara de
incendiu. Din ascunz`toarea casei sc`rilor, v`zui cum Janet coboar` din
lift. Ar`ta obosit` [i ab`tut`; se opri nehot`rât` o clip` \nainte s` vâre
cheia \n u[`. Apoi, ridicând sfid`toare capul, intr` [i o auzii strigând:
– Harvey… Stacey, mai sunte]i aici? |mi pare rù c` am…
– Eu mai sunt \nc` aici, dar Stacey a plecat, auzii vocea nea[teptat de
aspr` a lui Harvey. Nu te-ai gr`bit, nu-i a[a?
U[a de la apartament se \nchise [i nu mai auzii r`spunsul lui Janet.
Capitolul 4
Aiesha [i cu mine fuseser`m repartizate \n echipe diferite [i, din

moment ce orele noastre de serviciu coincideau rar, nu ne mai vedeam
\n timpul programului, dar continuam s` citim \mpreun` \n timpul liber.
|mi p`rea rù [i-mi lipsi mult \n primele zile, dar muca pe care o
f`ceam acum era atât de interesant` [i de solicitant`, \ncât devenii
repede absorbit`, excluzând orice alt` preocupare. {eful meu era
domnul Miles Enderby, conferen]iar de curând, care fusese \nainte unul
din [efii de lucr`ri ai profesorului Kneller. Avea pu]in peste patruzeci de
ani, un om energic, vesel [i foarte direct [i un chirurg foarte talentat,
cum realizai \n scurt timp. Stabilea un standard \nalt [i nu prea suferea
pro[tii, dar era nep`rtinitor [i generos cu laudele când sim]ea c` erau
pe merit [i nu cerea de la echipa lui mai mult decât era gata s` dea el
\nsu[i, ceea ce-l f`cea s` fie o persoan` cu care lucrai u[or.
|l pl`cui de la bun \nceput, dar nu eram la fel de sigur` \n privin]a
loc]iitorului lui, Richard Leyland, care dimpotriv`, avea o figur` grav` [i
aparent ducea lips` de sim]ul umorului, era un om al cuvintelor pu]ine
[i avea o atitudine rezervat` [i nesigur`, pe care ini]ial o pusesem pe
60 ALEXANDRA STUART
seama timidit`]ii. Nu era u[or s`-l cuno[ti [i tindea s` stea departe de

noi; rareori r`mânea s` flec`rim [i s` bem un ceai dup` o repriz` lung`
\n sala de opera]ii, a[a cum f`cea [eful nostru. Domnul Leyland era mai
mare decât ceilal]i cu aceea[i func]ie, datorit` faptului c` petrecuse
câ]iva ani \n Vietnam, ca membru al unit`]ii Crucea Ro[ie. Nu vorbea
niciodat` de experien]a de acolo, dar opinia general` – sus]inut` de
[eful de lucr`ri, Shane O'Hagan – spunea c` fusese atât de cumplit,
\ncât \l afectase profund.
|n weekend, ob]inui permisiunea s` plec [i stabilii cu John s` m`
a[tepte la gar`.
– |mi pare rù c` am \ntârziat", m` \ntâmpin` el, gr`bindu-se s`-mi
ia valiza. Am f`cut câteva vizite pe drum [i una din ele a fost mai lung`
decât anticipasem. Credeai c` am uitat?
– Ei bine, \ncepeam s` m` \ntreb, recunoscui. Mai ales c` am crezut
c` mi-ai spus c`-]i ]ine cineva locul \n weekendul `sta.
– Da, a[a ]i-am spus, \ncuviin]` el [i urc` la volan. M` lovi contrastul
\ntre ma[ina lui bine \ntre]inut`, dar veche, cu tapi]eria uzat` [i
caroseria pr`fuit`, [i Roverul lustruit [i capabil al lui Harvey. Ma[ina
unui medic de familie circula pe orice fel de vreme, desigur, [i adesea
nu era timp pentru sp`lat [i lustruit cu cear` – lui John \i pl`cea s`-[i
cure]e singur ma[ina, insistând c` f`cea o treab` mai bun` decât cei de
la sp`l`torie. Ceea ce era adev`rat; dar când nu avea timp, ma[ina
r`mânea pur [i simplu murdar`. Oftai tare [i John, \n]elegând gre[it
motivul, m` b`tu cu simpatie pe genunchi.
– Trebuie s` fii extenuat`, copila mea drag`. |mi pare rù c` te-am
f`cut s` a[tep]i. Am f`cut vizitele acelea doar pentru c` mi s-a p`rut mai
rapid decât s` stau s`-i explic loc]iitorului unde [i cum trebuie s`
ajung`.
CERCET~TOAREA 61
– Nu-]i face griji, te rog. N-am avut timp s` ajung decât \n sta]ia de
autobuz. N-ai \ntârziat mai mult de cinci minute.
– Dar ar`]i obosit` [i ai sl`bit. Te muncesc mult la Harrowfields?
– Destul de mult. Dar sunt extrem de mul]umit` c` m-am dus acolo
– sau mai degrab` c` m-ai f`cut s` m` duc acolo. |mi place la nebunie
[i, cu voia Domnului, sper ca peste trei-patru luni s` fiu un membru
folositor [i competent al breslei noastre.
– |nceteaz`! Erai folositoare [i competent` [i \nainte.
– Oh, [tii la ce m` refer!
– Da, bine\n]eles c` [tiu. M` \ntreb` despre Harrowfields [i-i
povestii despre munca [i colegii mei, \i relatai despre prietenia mea cu
Aiesha [i apoi \l bombardai cu detalii despre primul transplant la care
asistasem, despre tehnica domnului Enderby. |i spusei chiar [i despre
domnul Leyland.
– I-am spus doamnei Atkinson s` ne lase ceva pentru cin`, m`
anun]` când oprir`m \n fa]a casei lui. Mai bine coboar` acum, \nainte s`
intru \n garaj: [tii cât de \ngust e. |]i aduc eu valiza. Vei sta \n camera din
capul sc`rilor, apropo – nu \n cea obi[nuit`. Sper c` nu te superi.
– Nu, desigur. |n camera mea st` loc]iitorul?
– Da, exact, zâmbi el cu mali]iozitate.
Intrai \n cas` [i fui primit` c`lduros de c`tre b`trâna [i m`moasa
menajer`, doamna Atkinson, care m` anun]` c` ne preg`tise o cin`
modest`.
– Nu e cine [tie ce, domni[oar` Stacey – doar câteva sandvi[uri [i o
pr`jitur`, dar [tiam c` o s`-]i fie foame dup` drum. M` privi critic. E[ti mai
slab` ca niciodat` – nu v` hr`nesc cum se cuvine la spitalul `la al tù?
– Doamna A. ne-a f`cut foarte mândri, observ` John. Trebuie s` fie
foarte \ncântat` s` te vad`: cu mine nu face niciodat` a[a o risip`!
62 ALEXANDRA STUART
Era \ntr-adev`r o risip`; cele câteva sandvi[uri [i pr`jitura menajerei

se dovedir` un festin care ar fi hr`nit [i zece persoane.
– De ce nu-l treze[ti pe loc]iitorul tù s` m`nânce cu noi?
– Nu cred c` va vrea s` fie târât` jos – s-a dus la culcare, Stacey.
– Ea? Oh, deci ai angajat o alt` femeie-doctor? \ntrebai surprins`,
c`ci fusesem prima doctori]` pe care o angajase vreodat` John.
– Ei bine, [tii cum e – am devenit dependent de doctori]e, zâmbi el
cu aceea[i mali]iozitate de mai devreme. Am cunoscut-o pe Grace la un
consiliu, \n Merton, acum [ase s`pt`mâni. Sper` s` intre \n parteneriat
cu Dilys Powell, dar a ap`rut un fel de \ntârziere legal`, a[a c`-mi ]ine
din când \n când locul, ca s`-[i umple timpul [i s` cunoasc` districtul.
– Oh, \n]eleg. A[adar, nu e de aici, nu?
– Nu \nc`. Vine din Cheshire – doctori]a Grace Kinnell, \mi explic`
el molfìnd \ncântat un sandvi[. Pe cuvântul meu, Mama Atkinson s-a
dus \n ora[ pentru tine – astea sunt cu pate, nu-i a[a? mie nu-mi d`
decât sandvi[uri cu [unc` sau carne de vit` rece cu mur`turi… iar biata
Grace a primit carne de vit` rece f`r` mur`turi, când a venit!
Am senza]ia c` doamna A. nu prea o simpatizeaz`, din p`cate.
|n leg`tur` cu weekendul `sta – m-am gândit s` mergem mâine la
mama, dac`-]i surâde ideea.
Mama lui locuia \n cap`tul \ndep`rtat al Mertonului, \ntr-un sat
pitoresc de lâng` mla[tini. John \[i va lua ustensilele de pescuit [i dup`
ce-[i va face datoriile filiale, \[i va petrece restul zilei pescuind. {tiam,
c`ci \l mai \nso]isem de câteva ori la mama lui. O g`seam pu]in cam
impun`toare, dar va fi lini[te lâng` ap` [i-l voi urm`ri pe John cum
pescuie[te; dac` va fi frumos, vom face [i un picnic. |ncuviin]ai.
– Din \ntâmplare, Grace s-a uitat la vechea ta cas`.
CERCET~TOAREA 63
– Vrei s` spui c` se gânde[te s-o cumpere? \ntrebai. Casa era pe

mâinile unui agent imobiliar, dar pân` acum nimeni nu ar`tase mai
mult decât un interes trec`tor. Serios?
– Nu fi atât de surprins`, copila mea… I-am spus c` i s-ar potrivi de
minune [i s` [tii c`-i place mult.
– {i chiar crezi c` doctori]a Kinnell o s-o cumpere?
– Cred c` sunt [anse bune, iar eu fac tot posibilul s-o conving.
Flec`rir`m despre chestiunile locale [i când, \n cele din urm`, m`
sim]ii cople[it` de somn, m` scuzai [i m` dusei la culcare. Doamna
Atkinson \mi aduse micul dejun \n diminea]a urm`toare, cu mesajul c`
John va fi gata de plecare pe la zece.
– M` bucur c` pleac` [i el o dat`, spuse menajera, agitându-se \n
jurul meu. Munce[te prea mult… [i tu la fel, dup` cum ar`]i. P`cat c`
ai decis s` te duci la Londra, domni[oar` Stacey – ar fi trebuit s` r`mâi
aici, din mai multe motive. Oh, domni[oar` Stacey, tu [i doctorul John
sunte]i f`cu]i unul pentru altul, nu-]i dai seama? Cel pu]in a[a credem
majoritatea s`tenilor – \ntotdeauna am crezut asta, chiar [i pe vremea
când trìa mama ta. Desigur, aveai o datorie fa]` de ea [i nimeni n-ar
putea s` critice felul \n care ]i-ai f`cut-o. Dar acum s-a dus, biata de ea;
a fost o u[urare milostiv`, trebuie s` recuno[ti, [i un cap`t pentru
suferin]a ei.
– Da, [tiu. Oricum, doamn` Atkinson, m-am \ntors la Londra – la St.
Joseph – ca s`-mi termin studiile de chirurgie. {i a fost la sfatul
doctorului John – de fapt, chiar m-a ajutat foarte mult.
– Doctorul John e cel mai bun [i mai lipsit de egoism om din câ]i
exist`. Ar fi f`cut orice ar fi crezut c`-]i dore[ti, domni[oar` Stacey, dar
nu \nseamn` c` asta a vrut, nu?
64 ALEXANDRA STUART
– Nu… Dar… Oftai [i m` refugiai mestecând \n t`cere dintr-un

sandvi[. Nu puteam s`-i spun c` John nici m`car nu-mi sugerase s`
r`mân, nici nu puteam s`-i men]ionez c`-n to]i anii de când ne
cuno[team, nu insinuase niciodat` c` ar sim]i ceva pentru mine.
– Domni[oar` Stacey, probabil c` n-a fost nici o problem` c` ai
plecat atunci. Dar acum, a ap`rut acea doctori]` Kinnell, cea care-i ]ine
locul. N-ai cunoscut-o, nu-i a[a?
– Nu, recunoscui [i, \mpins` de curiozitate, \ntrebai: cum e ea,
doamn` Atkinson? |n]eleg c` n-o prea ave]i la inim`.
– Nu, dar nu e locul meu s`-mi exprim opinia. Trebuie s` judeci
singur`, când o vei cunoa[te. Se spune c` e un pediatru bun [i…
Contrazicându-[i afirma]ia de mai devreme, mi-o descrise pe doctori]a
Kinnell cu lux de detalii irelevante, din care-mi f`cui impresia c`
loc]iitoarea lui John era mai mare decât el, de[i nu se vedea, m`run]ic`
[i blond` platinat, atr`g`toare "\n felul ei" [i, \n ochii p`rtinitori ai
doamnei Atkinson, "genul neajutoratei care se aga]`". Desigur, doctorul
John \ncearc` s-o ajute… [tii cum e el. Ce nu vede, e c` a pus ochii pe
el [i cum ai fost plecat` atâta timp la Londra, p`rerea mea e c` dac` stai
departe, urm`torul lucru pe care-l vei auzi vor fi clopote de nunt`.
Când u[a se \nchise \n urma ei, oftai, gândindu-m` dintr-o dat` la
Harvey. Desigur, nu putusem s`-i spun despre Harvey; nu putusem
s`-i spun nici m`car c` nu eram \ndr`gostit` de pre]iosul ei doctor John.
Nici el de mine, dac` venea vorba. }ineam unul la cel`lalt, \ntotdeauna
]inusem, dar afec]iunea nu e iubire [i afec]iunea lui John pentru mine
era una fr`]easc`, indiferent ce credeau oamenii din sat. {i – sim]ind
cum m` podidesc lacrimile, m` \ntinsei dup` o ]igar` [i mi-o aprinsei,
\ncercând s`-mi \nec plânsul. Seara trecut` \mi demonstrase c` nu
trecusem \nc` peste Harvey. |nc` eram \ndr`gostit` de el, [i asta \n ciuda
CERCET~TOAREA 65
faptului c` era c`s`torit cu fata care ani la rând \mi fusese cea mai bun`
prieten` – a[adar, nu aveam nici un viitor \mpreun`. Totul era un
dezastru, reflectai confuz`, inhalând fum f`r` s` simt nici o pl`cere.
Nu puteam face prea multe \n privin]a lui John [i \n orice caz, dac` era
interesat serios de Grace Kinnell, nu mi-ar mul]umi dac` a[ \ncerca s`
intervin, indiferent ce credeau s`tenii [i devotata lui menajer` c` ar
trebui s` fac. John nu era un tân`r novice; cu atitudinea lui t`cut`, era
foarte hot`rât [i nici o femeie nu-l putea ademeni s` se c`s`toreasc` –
orice capcan` i-ar fi \ntins – decât dac` asta \[i dorea [i el. {i poate c`,
\n cazul lui Grace Kinnell, \[i dorea…
Plecar`m spre mama lui pu]in dup` ora zece. Fu un drum pl`cut [i
profitai din plin de el. John era vesel [i expansiv, iar drumul pe care-l
alese era plin de verdea]`.
– Oh, John, ce bine e s` fiu iar acas`! |n compara]ie cu asta, Londra
e sobr`, zgomotoas` [i aglomerat` [i \n momentul `sta, nu-mi pas` dac`
n-o s-o mai v`d niciodat`.
– Vorbe[ti serios? Credeam c` te-ai bucurat c` te-ai \ntors la Londra.
– Oh, m` bucur, \l asigurai f`r` ezitare. }i-am spus ieri c` ador
munca pe care o fac [i sunt extrem de fericit` la Harrowfields. Spitalul
e o lume aparte [i n-a[ vrea s` fiu nicìeri altundeva, dar lumea din
exterior e diferit` – la ea m-am referit când am spus Londra. Nu c` a[ fi
v`zut-o prea mult. Nu ies prea des [i nici nu vreau.
– Ar trebui s` mai p`r`se[ti din când \n când Harrowfiels, Stacey, \mi
repro[` John. {tii ce se spune despre munc` \ncontinuu [i nici un pic
de distrac]ie. Ai v`zut-o pe Mandy, nu-i a[a?
– Da. M-a invitat la o petrecere la apartamentul ei, dar… d`dui din
umeri, prietenii ei sunt to]i oameni de televiziune sau de teatru.
66 ALEXANDRA STUART
Pur [i simplu nu vorbim aceea[i limb` [i mi s-au p`rut ciuda]i; de

altfel, cred c` [i ei m-au considerat la fel, a[a c` a fost un e[ec
lamentabil.
– N-ai prea f`cut fa]` provoc`rii, hm? Doar o petrecere la sora ta.
Cu siguran]`, po]i mai bine de atât… [i a[a cum ]i-am spus, ar trebui.
– Ei bine… \ncepui, con[tient` c` venise timpul s`-i spun despre
Harvey. Totu[i, ezitai, pentru c` m` temeam c` nu va \n]elege,
indiferent cu cât` grij` \i voi explica. De[i, \mi amintii singur`, John
\n]elesese \ntotdeauna \n trecut [i rareori avusesem vreun secret fa]` de
el. Tr`sei aer \n piept. Am ie[it cu Harvey s`pt`mâna trecut` [i…
– Da? Se \ncrunt`. A cui a fost ideea?
– A lui, cred. I-am scris lui Janet… \]i aduci aminte c` s-au c`s`torit?
– Da, mi-ai spus.
|i povestii tot. |mi d`deam seama c` f`ceam o poveste \ngrozitor de
lung`, amplificând detalii neimportante care pe John nu-l priveau, a[a
c` trecui \n grab` peste restul, \ncercând s`-mi p`strez vocea cât mai
neafectat`. Dar \mi tremur` pu]in când trebui s`-i explic de ce am cinat
singuri [i John \mi arunc` o privire scurt` [i cercet`toare.
– Nu sunt sigur c` \n]eleg. Insinuezi c` a fost ceva deliberat?
– Ce? Oh, dac` Janet ne-a l`sat \ntr-adins singuri? Se poate, dar nu cred.
|ncercai s`-i mai explic o dat`, [tiind prea bine c` tot ce vroiam s`-i
spun e c` mi-era team` c` nu-l uitasem pe Harvey, c` eram \nc`
vulnerabil`, \nc`… sim]eam nodul acela dureros \n gât. |nc` eram
\ndr`gostit` de el, de[i nu-l mai v`zusem de trei ani [i era c`s`torit.
|n final, povestirea deveni un haos [i-i spusei verde-n fa]` tot adev`rul,
f`r` m`car s` \ncerc s` m` justific sau s` m` scuz [i uitându-m` la John,
v`zui c` se \ncruntase mai tare [i c` strângea din buze, ca [i cum l-ar fi
costat mult s` nu-[i piard` r`bdarea cu mine.
CERCET~TOAREA 67
Conduse \n t`cere câteva minute [i apoi spuse, cu un ton rece, dar

controlat:
– E[ti o proast` dac` la[i ca lucrurile s` ajung` mai departe \ntre tine
[i Harvey Lomax… dar nu trebuie s`-]i spun eu asta, nu?
– Nu. {tiu [i eu. I-am spus lui Harvey c` nu ne vom mai vedea.
– {i ai vorbit serios?
– Da. Ar fi o nebunie pentru amândoi. Harvey e pe cale s` ob]in` un
post de conferen]iar, iar eu vreau s` r`mân la Harrowfields… chiar
vreau. |n afar` de asta, Janet [i cu mine am fost prietene bune, n-a[ vrea
s-o fac s` sufere. {i m-am descurcat f`r` el timp de trei ani, John.
Nu l-am v`zut, nici n-am vorbit cu el dup` ce am rupt logodna.
– Ultimii trei ani n-au fost normali pentru tine. Ai stat tot timpul \n
tensiune. Acum e vremea s`-]i testezi adev`ratele sentimente, Stacey,
draga mea.
– Da, a[a cred. Dar a[ vrea s` nu-l fi v`zut. Mi-era foarte bine \nainte
s` ne vedem, John, dar acum…
– De ce te-ai hot`rât s` nu te mai m`ri]i cu el? Din cauza lui Janet
sau a mamei tale?
– Din cauza mamei. Harvey n-a vrut s` amân`m nunta pe o perioad`
nedefinit`. El…
– Dar cu siguran]`, [tia care era situa]ia, [tia de ce boal` suferea
mama ta. E medic, nu-i a[a?
– Da. {i s-a oferit s-o lu`m pe mama la noi, \n Londra, dac` ne-am fi
c`s`torit când am pl`nuit. Dar [tiam c` n-o s` mearg`. Mamei nu i-ar fi
pl`cut deloc s` plece din Danesmead [i la Londra nu s-ar fi sim]it
niciodat` acas`. Dac` ar fi fost [i nefericit` [i bolnav`, Harvey s-ar fi
sim]it foarte prost [i am fi avut un mariaj tensionat, nu? {i a[a, a fost
destul de rù pentru ea – [i pentru mine – c`tre sfâr[it, dup` cum [tii.
68 ALEXANDRA STUART
– Da, \ncuviin]` el grav, strângându-mi mâna. De asta, eu…

Se \ntrerupse brusc, eliberându-mi mâna, [i m` \ntreb` cu o schimbare
brusc` de ton: dar Harvey n-ar fi putut s` te a[tepte?
|mi re]inui un suspin, amintindu-mi cât tânjisem s` fac` asta.
Dar fusese implacabil; a trebuit s` aleg \ntre c`s`toria noastr` [i
\ntoarcerea la Danesmead [i alesesem. M` uitai la John, v`zui furia din
ochii lui [i r`spunsei evaziv:
– Ei bine, cred c` ar fi putut s` a[tepte. Dar nici unul din noi nu [tia
cât va trebui s` a[tepte… [i tu ai spus c` mama ar fi putut s` trìasc`
doi ani – sau cinci.
– Adev`rat. Furia din ochii lui disp`ru. Adev`rat, repet` el gânditor.
Intrar`m \n Staithes Holtby [i \ncepur`m s` urc`m pe drumul \ngust
[i cu multe curbe care ducea la conac.
– Când s-a c`s`torit cu Janet?
– Oh, la dou` luni dup` ce am rupt logodna. A fost un… [oc.
Pentru mine, vreau s` spun.
– |mi imaginez. E un succes – crezi c` sunt ferici]i \mpreun`?
– Nu [tiu, John.
– Putem s` vorbim mai târziu despre asta, suger` el. Bine? O s` m`
gândesc pu]in [i o s` v`d dac` pot s` g`sesc ceva care s` te ajute.
Dar \mi pare rù c` s-a \ntâmplat a[a, Stacey, draga mea.
– Mul]umesc. {i mul]umesc c` m-ai ascultat. N-ar trebui s` te
\mpov`rez cu problemele mele, dar nu am pe nimeni altcineva cu care
s` pot vorbi a[a cum pot cu tine, cu… sinceritate absolut`. |n afar` de
asta, eu… m-am obi[nuit s`-]i povestesc tot.
Un spasm, care ar fi putut fi durere sau comp`timire, \i travers`
chipul [i disp`ru \nainte s` pot decide care din cele dou` fusese.
Probabil comp`timire, m` gândii, ru[inându-m` instantaneu.
CERCET~TOAREA 69
Realmente, nu aveam nici un drept s`-i cer lui John s-o fac` pe fratele
mai mare sau chiar s` m` ajute. Amintindu-mi ce-mi spusese doamna
Atkinson, zâmbii strâmb \n sinea mea. Cât de pu]ine [tiau oamenii!
Chiar [i Harvey se ar`tase surprins c` nu m` m`ritasem cu John, dar
John nu insinuase niciodat` a[a ceva…
Mama lui John ne a[tept` \n pragul u[ii. Nu m` agrease niciodat`,
[tiam, [i nu-[i ascundea dezaprobarea, considerându-m` acceptabil`
doar din punct de vedere social. Oare despre Grace Kinnell ce p`rere
avea?
Casa era minunat`, data din perioada tudorian`, dar detaliile
arhitecturii de atunci erau ascunse, dac` nu [tiai unde s` le cau]i. Lady
Mallory era v`duva unui distins general; ea \ns`[i provenea dintr-o
familie de oameni ai armatei. Avusese banii ei [i reu[ea s` trìasc` \n
confortul cu care fusese obi[nuit` când so]ul ei mai trìa \nc`. Gr`dina
conacului era vestit` [i foarte admirat` pe plan local, dar \n locul celor
doisprezece oameni care o \ngrijiser` odat`, acum nu lucra decât un
gr`dinar b`trân, ajutat de doi bìe]i semihandicapa]i de la un c`min din
apropiere, a c`rui patroan` era doamna Mallory.
– V` duce]i la pârâu, domnule? \ntreb` Tom Baines, b`trânul
gr`dinar, zâmbindu-ne [i evident bucurându-se de [ansa unui scurt
rela[ de la munc`. Dar, con[tiincios ca \ntotdeauna, \i f`cu semn
bìatului care era cu el [i-i strig` cu asprime: \n regul`, tinere, n-ai de ce
s` te opre[ti, nu? N-au trecut nici zece minute de la pauza de prânz [i
vreau s` termin`m pân` disear` cu r`sadurile astea, ai \n]eles?
Bìatul, un tân`r robust [i puternic de vreo optsprezece ani, d`du
moroc`nos din cap, dar \[i continu` ascult`tor sarcina \n timp ce
vorbeam, uitându-se din când \n când la noi [i apoi la Tom, printre
genele nea[teptat de groase [i de dese. John \i lùd` energia [i b`trânul
70 ALEXANDRA STUART
Tom Baines scuip` \n mâinile lui noduroase [i negre de p`mânt, oftând

din r`runchi:
– Oh, Luke lucreaz` destul de bine când sunt lâng` el, \]i garantez.
Dar cum \l scap din priviri, e un lene[, doctore John. E aproape la fel de
\mp`timit ca [i tine de pescuit; cum are ocazia, cum o zbughe[te la
pârâu.
B`trânul flec`rea vrute [i nevrute [i nu-l ascultai decât pe jum`tate.
Bìe]ii de la c`min erau handicapa]i [i fizic [i psihic, [tiam – desigur,
unii mai mult decât al]ii – dar studiindu-l pe furi[ pe Luke, nu detectai
nici un semn evident de dezvoltare retardat` nici la fa]`, nici la corp.
O anumit` lips` de inteligen]`, poate, \n ochii ma]i [i pe chipul
durduliu, dar se mi[ca \n perfect` coordonare, mânuind lopata cu
\ndemânare [i cu un scop bine determinat.
John \[i instal` ustensilele de pescuit, ba chiar \mi propuse s`-mi
preg`teasc` [i mie o lanset`. Cu toate c`-mi pl`cea s` m` uit cum \[i
demonstreaz` talentul, nu sim]eam nici o dorin]` de a-i urma exemplul.
Nici s` citesc nu prea aveam chef. Dup` drum [i cu atâta aer neobi[nuit
de curat, aveam o stare pl`cut` de somnolen]`. Deschisei câteva jurnale
medicale, \ns` ademenit` de lumina cald` a soarelui [i de gânguritul
muzical al porumbeilor din apropiere, m` \ntinsei pe spate [i aproape
\nainte s`-mi dau seama, adormii. John m` trezi pentru prânz.
– Dup` ce mânc`m, m` duc mai sus pe albie. Nu e nevoie s` vii,
dac` te sim]i confortabil aici.
– M` simt foarte bine, \l asigurai.
– O s`-]i fac` bine, afirm` John cu convingere. Ar trebui s` faci asta
mai des. Ei bine… s` vedem ce ne-a preg`tit doamna Atkinson. Mi-e o
foame de lup!
CERCET~TOAREA 71
Doamna Atkinson ne trimisese un pui \ntreg pr`jit, franzel`, brânz`,

biscui]i [i cafea. Nu mai st`tur`m pe gânduri [i atacar`m mâncarea,
flec`rind cu aceea[i u[urin]` ca \ntotdeauna, tachinându-ne reciproc [i
râzând ca doi copii, pân` când John \[i ridic` privirea.
– Oh, Dumnezeule, avem auditoriu!
M` uitai \n direc]ia \n care privea [i z`rii chipul ursuz [i palid al lui
Luke, ajutorul de gr`dinar, care ne spiona din spatele copacilor.
– |i place s` pescuiasc`, spusei eu. Poate c` e ora de prânz [i-i e
foame.
– Poate, \ncuviin]` John, pu]in \mbufnat. Dar \[i recuper` repede
firea bonom` [i-l strig` pe Luke s` ni se al`ture. Bìatul ezit`, dar \n cele
din urm` accept` invita]ia. Se aplec` deasupra g`le]ii cu pe[ti, \i
examin` cu aten]ie pe fiecare, apoi studie lanseta lui John, \ncuviin]ând
viguros când v`zu musculi]ele pe care le folosea ca momeal`. Amândoi
\ncercar`m s`-l facem s` vorbeasc`, dar r`mase t`cut, scuturând din cap
la toate ofertele noastre de mâncare, [i dup` \nc` cinci minute de
contemplare deasupra g`le]ii, se retrase la postul lui de spionaj, din
spatele copacilor [i continu` s` ne urm`reasc` stânjenitor de interesat
pân` când chemarea lui Tom Baines \l f`cu s` se ridice \n picioare.
– Bietul de el! exclam` John. Ce via]`… totu[i, cred c` prefer`
libertatea pe care o are aici, fa]` de restric]iile de la c`min. Baines \l las`
s` pescuiasc` seara. Se pare c` e singurul lucru de care-i pas` [i pe care
vrea s`-l fac`… [i se pricepe de minune, dup` spusele lui Baines.
Se ridic` \n picioare [i se uit` cum strâng picnicul. Eram con[tient`
c` prezen]a lui Luke distrusese dispozi]ia fericit` [i lipsit` de griji pe
care o avuseser`m amândoi \nainte de apari]ia lui nea[teptat` [i c`, din
acela[i motiv, John era iritat. Nu c` ar fi f`cut asta evident; doar c`
[tiindu-l atât de bine, sim]ii schimbarea din el [i-mi p`ru rù. Momente
72 ALEXANDRA STUART
ca cel pe care-l \mp`r]iser`m \nainte ca studiul t`cut al lui Luke s` ne

deranjeze nu erau u[or de readus la via]` [i cred c` [i John sim]ise
asta… [i regreta. M` \ntreb` aproape ar]`gos dac` vreau s` vin cu el \n
susul albiei [i când scuturai din cap, nu \ncerc` s` m` conving`.
– Somn u[or, \mi ur` el, f`cându-mi cu mâna, apoi disp`ru printre
copaci.
Fui trezit` din somn brutal, nu aveam idee cât trecuse de când
adormisem, de zgomotul unor pa[i greoi care se apropiau din spatele
meu. Alarmându-m` din instinct, deschisei ochii [i \ncercai s` m` ridic,
dar fui aruncat` brutal \napoi, cu fa]a la p`mânt. |mi ridicai privirea [i-l
v`zui pe Luke stând \n genunchi lâng` mine, cu o expresie ciudat`, pe
jum`tate rug`toare, pe jum`tate \nspìmântat`, [i crezând c`-mi
adusese vreun mesaj de la John, sau poate de la conac – \l salutai [i
\ncercai s` m` ridic.
– Bun`, Luke… ce dore[ti?
Bìatul nu r`spunse. Avea o lic`rire str`lucitoare, aproape s`lbatic`,
\n ochi [i respira greu, de parc` ar fi alergat; convins` acum c`-mi
invadase intimitatea f`r` nici un motiv temeinic, hot`râi s` \ncerc s` m`
\n]eleg cu el, vorbindu-i cu calm [i lini[titor. Dar refuz` \n continuare s`
m` lase s` m` ridic, l`sându-se cu toat` greutatea pe umerii mei de
fiecare dat` când f`ceam vreo mi[care \n sensul `sta [i p`rând s` nu
aud` nimic din ce-i spuneam. Con[tient` de primii fiori ai groazei,
ridicai vocea s`-l chem pe John \n ajutor. Fu o gre[eal`.
– Taci! bâigui el, r`gu[it. Taci sau te lovesc!
– Nu! protestai. Ia-]i mâinile de pe mine, Luke. O s` dai de necaz
dac` nu. Tu…
|i sim]ii degetele puternice [i aspre strângându-se \n jurul gâtului
meu [i-mi \nghesui peste gur` bra]ul stâng, cu mâneca murdar` [i
CERCET~TOAREA 73
suflecat`, sufocându-mi strig`tul alarmat. Era numai un bìat de

optsprezece ani, \mi amintii, luptându-m` cu spaima – un retardat cu
mintea unui copil cu vârsta poate jum`tate din a lui. Ca medic, ar trebui
s`-l pot \n]elege [i s` m` pot descurca f`r` prea mare caz, dar…
– Luke, rostii eu sugrumat, tr`gându-i bra]ul deoparte, d`-mi
drumul, te rog. Eu…
Pumnul \i cobor\ peste gura mea \ntr-o lovitur` crud`. Poate ar fi fost
mai cuminte s` fi t`cut, cum \mi ceruse, [i s` fi continuat s` \ncerc s` fac
apel la ra]iunea lui, \n speran]a c`-[i va veni \n fire sau c` va veni John.
Dar mâinile lui \mi cùtar` din nou gâtul. For]a pe care o exercita \mi
golea pl`mânii de aer [i temându-m` s` nu-mi pierd cuno[tin]a [i s`
r`mân cu totul la mila lui, cedai panicii [i m` \nc`p`]ânai s` m` eliberez,
tr`gându-l cu disperare de mu[chi.
{i acesta fu o gre[eal`, c`ci lupta mea \i trezi o furie brusc` [i
bestial`. |mi \mpinse genunchiul \n coaste [i ridicându-se, \mi aplic` o
ploaie de lovituri s`lbatice cu piciorul, smulgându-mi un ]ip`t de durere
pe care bra]ul lui nu-l atenu` decât pe jum`tate. Strigai din nou, \n
culmea disper`rii, dar se l`s` \n genunchi [i m` strânse din nou de gât.
– Stai cuminte! Nu-]i fac nici un rù, dac` nu te mi[ti… \i auzii vocea
ca din dep`rtare [i apoi, \nc`lcându-[i promisiunea – c`ci nu mai aveam
putere sau suflu s` m` lupt – m` scutur` ca un terier, bomb`nind
cuvinte pe care nu le mai puteam distinge. O cea]` ro[ie \mi plutea \n
fa]a ochilor [i nu-i mai puteam vedea chipul. Apoi, din senin, Luke \mi
d`du drumul. M` \ntinsei pe spate, gemând; abia con[tient`, sesizai vag
pa[i apropiindu-se [i o alt` voce, care nu era a lui Luke, strigându-m`
pe nume.
– Stacey, treze[te-te, somnoroaso! Era vocea vesel` [i plin` de
tachin`rie a lui John [i niciodat` nu fusesem mai \ncântat` s` aud o voce.
74 ALEXANDRA STUART
M` ridicai cu dificultate \ntr-un cot; mi se \nvârtea capul [i m`

cuprinsese grea]a.
– L-am v`zut pe pu[tiul gr`dinar – cum \l cheam`? Luke. A [ters-o
când m-a v`zut. Te-ai \mprietenit cu el?
Dac` m` \mprietenisem cu… Luke?! Deschisei gura plin` de vân`tì
s` neg \ngrozit`, dar nu reu[ii s` scot nici un sunet [i John \[i l`s`
g`leata plin` cu pe[te [i se \ntoarse cu fa]a spre mine. Trebuie s` m` fi
v`zut bine \ntâia oar`, c`ci azvârli lanseta [i gr`bi pasul.
– Stacey, pentru numele lui Dumnezeu, p`pu[`, ce s-a \ntâmplat?
Ar`]i de parc`… Era lâng` mine, cuprinzându-m` \n bra]ele lui, agita]ia
f`cându-[i loc \n ochii lui când \mi ridic` b`rbia [i-mi atinse urmele de
pe gât. Nu, nu \ncerca s` te ridici, m` avertiz` el. R`mâi a[a pân`-mi dau
seama ce ai.
– Sunt… bine, John. Vocea-mi era un horcìt [i-mi sim]eam limba
de dou` ori mai mare decât gura, dar senza]ia de grea]` [i ame]eala \mi
treceau. Con[tiin]a profesional` \ncepu din nou s` lucreze,
avertizându-m` c` dac`-i voi spune lui John ce se \ntâmplase,
consecin]ele puteau fi severe [i \ngrozitoare pentru Luke. |[i va pierde
slujba – evident, era inevitabil; indiferent dac`-i spuneam sau nu
adev`rul lui John, nu mai putea r`mâne aici s` se bucure de libertatea
gr`dinilor conacului, pentru c` putea s` atace oricând pe altcineva.
Dar… ezitai, tr`gând aer \n pl`mânii tortura]i [i \ntrebându-m` cât de
urâte erau r`nile de pe gât [i cât \i vor da de \n]eles ochiului de
cunosc`tor al lui John. Luke era retardat; nu putea fi f`cut r`spunz`tor
pentru ac]iunile lui [i va trebui examinat de un psihiatru, probabil i se
va da un tratament… ceea ce \nseamn` c` va fi re]inut \n spital. Nu i se
mai putea permite s` r`mân` la c`min… John \mi punea \ntreb`ri cu o
voce joas` [i [ocat` [i [tiam c` se a[tepta s` primeasc` r`spunsuri.
CERCET~TOAREA 75
Tr`sei adânc aer \n piept [i, ghicindu-mi parc` gândurile, John \mi
spuse:
– {i eu sunt medic [i e pu]in probabil s`-l altoiesc pe Luke – cu toate
c` recunosc, sunt foarte tentat. Luke a fost, nu-i a[a?
– Da, el a fost. Dar sunt sigur` c` nu [tia ce face. {i mama ta, John…
trebuie s`-i spunem? Nu va \n]elege [i…
– Trebuie s`-i spunem ceva, pentru c` bìatul trebuie s` plece
imediat de aici. Dar nu-i vom spune mai mult decât e necesar, pentru
binele lui. Pe de alt` parte, vreau s` [tiu adev`rul, \ndat` ce te cur`]
pu]in. Din p`cate, n-am trusa cu mine, a[a c` va trebui s` fie doar
primul ajutor.
|mi aduse o compres` cu ap` rece ca s`-mi calmeze durerea
muscular` de la gât [i-mi cur`]` sângele de pe b`rbie cu un tampon cu
spirt. Coastele erau alt` problem`; dup` ce le palp` cu grij`, m` asigur`
c` erau lovite serios, dar totu[i intacte. |mi confec]ion` un bandaj
dintr-o e[arf` pe care o adusesem cu mine [i m` leg`, ca s` pot respira
mai u[or. |n final, \mi turn` o can` de cafea, adùg` zah`r din
abunden]` [i mi-o d`du s-o beau cu dou` aspirine.
– Acum, Stacey, spune-mi ce s-a \ntâmplat. Spune-mi totul.
|i d`dui ascultare f`r` tragere de inim`, \ns` nu-i ascunsei nimic [i
v`zui cum chipul i se \ntunec` de o furie profund` [i controlat`, cum
nu mai v`zusem niciodat` la el. M` ascult` f`r` s` m` \ntrerup` [i când
terminai, se ridic` [i-mi mai aduse o compres` pentru gât.
– Puteai s` mori, Stacey, \mi spuse, scuturând din cap de parc` \nc`
nu-i venea s` cread` c` a[a ceva se putuse \ntâmpla \n locul acesta
minunat, \ntr-o zi atât de perfect`. Conacul fusese casa lui de-a lungul
copil`riei, pârâul acesta era locul \n care venea \ntotdeauna – chiar [i
acum – când sim]ea c` are nevoie de lini[te [i relaxare [i-mi d`deam
76 ALEXANDRA STUART
seama c` faptul c` Luke m` atacase aici \l [ocase pân` \n adâncul fiin]ei

lui. Gândindu-m` s`-l consolez, \mi pusei mâna peste a lui:
– S-a terminat, John… {i n-am murit. O s` uit`m totul [i…
– Nu! explod` el. N-o s` uit niciodat`, cât voi trì. St`teai aici
dormind [i bìatul acela… oh, Dumnezeule, nu pot s` vorbesc despre
asta, Stacey. Dac` n-a[ fi fost atât de prost \ncât s` te las singur`!
– Nu aveai de unde s` [tii. Nimeni nu avea cum s` [tie c` Luke va
c`pia a[a. Crezi c` dac` b`trânul Baines ar fi [tiut, nu ne-ar fi prevenit?
{i evident, n-avea idee [i lucreaz` cu bìatul `sta de luni de zile!
– Adev`rat. Se ridic` \n picioare. Strâng lucrurile [i le l`s`m aici…
Baines poate s` le aduc` mai târziu acas`. Apoi, dac` te sim]i \n stare,
voi \ncerca s` te duc pân` acas`.
Capitolul 5
|n ciuda sfatului lui John, m` \ntorsei la Harrowfields duminic`

seara, chiar dac` nu tocmai \n apele mele, \ns` sim]indu-m` mult mai
bine.
Doamna Mallory acceptase explica]ia pe care John i-o d`duse despre
\ntoarcerea lui Luke la c`min [i eram destul de sigur` c` nu legase boala
mea cu plecarea bìatului. Fusese foarte amabil` cu mine pe parcursul
scurtei mele [ederi sub acoperi[ul ei, m` vizitase de dou` ori pe zi [i-mi
d`duse sfaturi \n privin]a dietei [i remediilor pentru ce-[i imagina c` era
clar rezultatul muncii \n exces [i subnutri]iei. {i apoi, cu atâta subtilitate
\ncât nu putui s` nu-i b`nuiesc motivele ascunse, \ncepuse s-o ridice \n
sl`vi pe Grace Kinnell.
– M` bucur atât de mult c`-l supline[te pe John! \ncepuse mama lui,
uitându-se cu dezaprobare cum \mi aprind o ]igar`. Dup` ce m`
avertizase c` fumatul e nociv, revenise la subiectul necunoscutei – cel
pu]in mie – Grace Kinnell. |n]elesei c` provenea dintr-o familie veche
din Yorkshire, ceea ce \n ochii doamnei Mallory o f`cea s` fie
acceptabil` social [i o pereche excelent` pentru fiul ei. Ar fi atât de
78 ALEXANDRA STUART
potrivit, drag` Stacey, continuase ea când \i d`dusem de \n]eles, cu mai

pu]in` subtilitate, c` eu [i fiul ei nu eram decât buni prieteni. E mai
apropiat` de vârsta lui decât tine [i, desigur, e tot medic de familie, ca
[i John… \n vreme ce tu e[ti foarte ambi]ioas`, nu-i a[a? Vorbise de
parc` ar fi fost o crim` [i recunoscusem, sim]indu-m` vinovat`, c` poate
\ntr-adev`r era. |ncântat` de reac]ia mea, care mai degrab` o luase prin
surprindere, m` b`tuse u[or pe mân` [i-mi spusese cât de \n]eleapt` [i
de ra]ional` sunt. {i \n Londra, la un spital mare, vei avea atâ]ia doctori
tineri din care s` alegi, nu-i a[a, Stacey drag`? Ambi]io[i [i cu \nalt`
calificare, ca [i tine.
John m` condusese la Merton [i m` urcase \n trenul de Londra.
Fusese foarte amabil [i mai grijuliu decât de obicei, dar \l sim]isem
oarecum constrâns [i atribuisem asta \n parte [ocului datorat
comportamentului lui Luke, \n parte influen]ei mamei sale. M` \nvitase
s` mai trec pe la el [i m` rugase s`-l sun luni seara ca s`-i spun cum m`
simt [i ca s` m` anun]e dac` Grace vroia casa.
– Asta depinde de cum se va rezolva cu parteneriatul cu Dilys.
Dar \i place casa… ridicase el din umeri. O s` ne ]inem degetele
\ncruci[ate.
– Bine. Mul]umesc pentru tot, John. Ai fost foarte amabil.
– Amabil? \ngânase el cu o not` de am`r`ciune. A[a m` vezi tu –
amabil? Oh, ei bine… ai grij` de tine [i drum bun.
***
CERCET~TOAREA 79
– Cum a fost weekendul cu fidelul de John? m` \ntreb` Mandy la

telefon.
– A avut momentele lui.
– Te cred! auzii râsul ei amuzat [i u[or ironic. Cred c` te-ai distrat
de minune când a]i vizitat-o pe mama lui – loc]iitoarea lui mi-a spus c`
stai la conac, când am telefonat. De ce naiba te-ai dus acolo, Stacey?
}i-ai pierdut min]ile sau cum?
– Ei bine, e o poveste lung`.
– C` veni vorba, draga mea, cum e loc]iitoarea lui John? Avea o voce
foarte atr`g`toare – r`gu[it`… sper c` nu e o rival`, nu? Unde a
g`sit-o John?
|i explicai c` doctori]a Kinnell avea o propunere de parteneriat cu
Dilys Powell [i-i pomenii de posibila vânzare a casei, care-i trezi imediat
interesul.
– Minunat, drag`! Mi-ar prinde bine ceva bani [i casa aia e un
mastodont, nu? A[a c` s` nu faci nimic s-o descurajezi pe doctori]a
nu-[tiu-cum, bine?
O asigurai cu gravitate c` nu voi face nimic [i \nchiser`m, dup` ce
m` rug` s` nu \ntârzii mâine la prânz. Abia pusesem receptorul la loc,
când auzii din nou soneria enervant` a telefonului. R`spunsei f`r`
tragere de inim`; era Gil Plumpton, scenaristul, care m` invit` s` lu`m
cina \ntr-o or`, ca s` discut`m detaliile vizitei lui la Centrul
Harrowfields.
La [apte [i un sfert, Lotusul Elan sosi punctual \n fa]a aripii
reziden]ilor, atr`gând privirile admirative [i pline de invidie ale unui
grup de tineri tehnicieni care se \ndreptau spre parcare. Gil s`ri din
ma[in`: purta o jachet` de culoarea prunei, o c`ma[` roz [i o e[arf` la
gât. M` zgâii la el, \ncercând s` nu ar`t c` eram pu]in surprins`, [i-mi
80 ALEXANDRA STUART
zâmbi cu \ncântarea unui bìe]el \n timp ce m` ajut` s` urc \n ma[in`.

La petrecerea lui Mandy, unde fusese unul din mul]ime, nu mi se
p`ruse atât de exotic ca acum, \n \mprejurimile sobre ale
Harrowfieldsului.
– E \n regul`, Stacey – o s`-mi pun un costum bleumarin când vom
face turul spitalului, nu-]i face griji.
– N-am spus nimic, m` ap`rai.
– Nici n-a trebuit – expresia ta a fost de-ajuns.
– |mi pare rù. Doar c`… nu sunt obi[nuit` cu… M` oprii,
dându-mi seama c`-l comparam cu John, care \ntotdeauna purta
costume din tweed.
– A[adar, e[ti sora lui Mandy… E greu de crezut.
Conducea f`r` nici un efort [i se angaj` \n traficul aglomerat la o
vitez` care uneori m` l`sa f`r` suflu, dar \n acela[i timp m` umplea de
admira]ie. Dup` un timp deschise radioul [i \ncepu s` cânte vesel,
\ntorcându-se din când \n când s`-mi zâmbeasc` amuzat.
Realizai uimit` c` m` sim]eam bine [i curând c`zui \ntr-un somn
adânc [i lini[titor. Gil m` trezi cu un râs:
– Am ajuns, somnoroaso!
Ame]it` de somn, m` uitai pe geam [i v`zui c` ne aflam \n parcarea
unui hotel de pe marginea unui râu. Parcarea d`dea \ntr-o gr`din`
chinezeasc`, \n care se afla [i un ring de dans; o orchestr` cânta o
melodie veche, iar mesele erau adunate \n jurul scenei.
– St`m afar`, nu? Te sim]i mai bine dup` ce ai dormit?
– Mult mai bine, mul]umesc.
Gil m` amuz` cât mâncar`m, l`sându-mi pu]in de f`cut \n afar` s`-l
ascult – ceea ce era pl`cut [i relaxant. Abia la cafea aduse vorba despre
vizita la Harrowfields [i adopt` un ton de afaceri. {tia exact ce vroia s`
CERCET~TOAREA 81
vad` [i care aspecte ale muncii noastre la Centru \l interesau \n primul

rând. Stabilir`m \mpreun` programul unei vizite de o zi [i Gil \l not`,
reper cu reper, \n carne]elul lui.
– Pot s` cer s`-mi fii ghid [i mentor, nu-i a[a? \ntreb` el,
\nchizându-[i carne]elul [i f`cându-i semn chelnerului s` ne reumple ce[tile.
– Da, a[a cred. Dar s` [tii c` ar fi mai bine s` ceri pe cineva mai
experimentat. Sunt foarte nou` la Harrowfields [i dac` ob]ii
permisiunea pentru un tur oficial, atunci…
– Desigur c` ob]in. Dar oricum, Stacey, a[ aprecia mult dac` ai veni
[i tu. {tii ce vreau [i simt c` te pot \ntreba lucruri f`r` s` fac prea mare
parad` cu ignoran]a mea \n fa]a vreunui profesor cu o mie de titluri,
care s-ar a[tepta s`-i \n]eleg jargonul medical. {i nu-l \n]eleg, adùg` cu
triste]e, cu toate c` scriu de atâta timp scenariul pentru "Spitalul".
– Mai exact, cine-]i aranjeaz` vizita?
– Produc`torul – va trage toate sforile necesare. Vom face un
documentar, dac` mi se accept` propunerea.
– Oh, nu va fi un episod din serial? M` sim]eam u[urat` [i trebuie s`
se fi v`zut, c`ci m` b`tu u[or pe mân` [i-mi zâmbi.
– Nu e[ti de acord cu serialul nostru?
– Ei bine… ezitai, gândindu-m` cum s`-i spun p`rerea mea f`r`
s`-l jignesc sau s` par neloial` fa]` de Mandy.
– E \n regul`, draga mea, râse Gil, nu trebuie s`-]i faci griji c` m`
insul]i – sunt obi[nuit cu asta. Dar transmitem pentru o audien]` vast`
[i majoritatea primesc ce-[i doresc… imaginea foarte dramatic` a vie]ii
din spital, a[a cum cred ei c` este. Nu s-ar uita la "Spitalul" dac` le-am
oferi un tablou absolut real. Dramele dep`[esc realitatea, prin urmare o
distorsioneaz` u[or – toate fazele plictisitoare ale vie]ii de zi cu zi sunt
tìate cu grij`.
82 ALEXANDRA STUART
M` gândii pu]in [i trebui s`-i dau dreptate.

– De exemplu, nu le-a[ ar`ta-o niciodat` telespectatorilor pe Mandy
a[a de obosit` cum erai tu mai devreme – indiferent câte ore ar petrece
\n sala de opera]ii, luptându-se s` salveze vie]ile pacien]ilor.
Telespectatorii ar r`mâne [oca]i!
– Da, cred c` ai dreptate. Cred c` mul]i nici nu s-ar mai gândi s`-[i
pun` via]a \n mâinile mele. Oricum, s` [tii c` majoritatea personalului
din spitale trebuie s` lucreze la ore imposibile.
– Cred. De ce o faci, Stacey?
– Nu [tiu, nu m-am gândit niciodat` la asta. |n principal, cred c`
pentru c`, la fel ca to]i medicii, am un sim] al responasilit`]ii foarte
dezvoltat. Munca trebuie f`cut` [i oamenii ar avea de suferit dac`
vreunul din noi ar sta s` se gândeasc` la ore [i la plat`. Medicii de
familie lucreaz` la fel de mult, dac` nu chiar mai mult, adùgai
gândindu-m` la John.
– Dar sunt [i mai bine pl`ti]i, nu?
– Unii, da. Nu to]i. Medicina e o profesie care nu poate fi niciodat`
r`spl`tit` corespunz`tor, a[a c` presupun c` tindem s` nu ne gândim la
munca noastr` \n termenii recompenselor financiare pe care le aduce.
– E o coinciden]` ciudat`, nu-i a[a, c` sora ta joac`, pe scen`, rolul
pe care tu-l trìe[ti \n fiecare zi la spital. E realmente uimitor. {i sunte]i
atât de diferite una de cealalt` – nici m`car fizic nu sem`na]i.
– |mi pare rù, spusei, sim]ind c` trebuie s` m` scuz cumva.
|mi pare rù dac` realitatea e o deziluzie pentru tine.
– S` nu-]i par`, spuse Gil pe un ton ciudat, care aducea a furie. {i ca
s` stabilim odat` lucrurile, nu sunt câtu[i de pu]in dezam`git de
realitate… ca s` fiu sincer, e mai degrab` frumoas`, \n opinia mea.
Diferit`, dar frumoas`.
CERCET~TOAREA 83
F`cu un gest spre ringul de dans care de-acum devenise mai

aglomerat. Vrei s` facem câ]iva pa[i, sau e[ti prea obosit`?
– Ei bine… n-am mai dansat de mult, \ncepui nesigur`. Dar…
Se ridic` [i-mi lu` mâna.
– Nici eu, a[a c` vom dansa orbe[te la margine. Dar putem s`
\ncerc`m.
Dimpotriv`, era un dansator foarte bun, dar coastele mele afectate,
de care uitasem pe moment, reac]ionar` dureros când muzica deveni
mai ritmat` [i bra]ele lui viguroase se strânser` mai tare \n jurul meu.
Nu-mi putui re]ine un geam`t involuntar.
– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Gil, dându-mi imediat drumul [i
privindu-m` cu \ngrijorare. Te-am r`nit?
– Nu e vina ta, \l asigurai. Doar c` am fost implicat` \ntr-un…
accident [i… |mi accept` explica]ia jalnic` f`r` s` comenteze, dar mai
târziu, când ne aflar`m din nou \n intimitatea Lotusului, reveni:
– |n leg`tur` cu coastele, Stacey… e mai mult decât pare, nu-i a[a?
Te-a lovit vreo ma[in` sau ceva? Sau a \nnebunit [eful tù [i te-a lovit cu
precizia pe care se [tie c-o au to]i chirurgii? R`mase \n expectativ`, atent
la drum. Nu vrusesem s`-i spun povestea, dar m` \nduio[ase cu umorul
lui. |mi sim]eam obrajii arzând când \ncheiai scurta expunere [i
dându-[i seama c` m` sup`raser` \ntreb`rile lui, \mi strânse
comp`timitor mâna.
– Lucruri ca `sta se \ntâmpl`, Stacey, spuse cu blânde]e. Se \ntâmpl`
\n fiecare zi. De dragul tù, m` bucur c` n-a fost mai rù. Dar trebuie s`
\ncetezi s` te mai \nvinuie[ti pentru ce a f`cut bìatul acela.
– S` \ncetez s` m` mai \nvinuiesc? \ngânai [i realizai, uitându-m` la
el, c` exact asta f`cusem \n subcon[tient. Ghicindu-mi parc` gândurile,
Gil continu`:
84 ALEXANDRA STUART
– Cunoscându-te, draga mea, sunt convins c` nu i-ai oferit nici o

provocare. Asta te fr`mânt`, nu-i a[a – teama c` poate l-ai provocat f`r`
s` vrei? |n ciuda educa]iei tale de medic, nu e[ti sigur`.
– Da, a[a cred, \ncuviin]ai nefericit`. De câte ori a trebuit s`
povestesc cuiva ce s-a \ntâmplat… m-am sim]it vinovat` [i mi-a p`rut
rù pentru bìat.
– Care bìat n-a primit nici o pedeaps` drastic`, nu-i a[a?
– Nu. |n cazul lui, nu poate fi tras la r`spundere.
– Nici tu, Stacey, spuse Gil cu hot`râre. Dac` i s-ar fi \ntâmplat
surorii tale ceva de genul `sta, poate a[ fi avut oarecare re]ineri… dar
nu \n privin]a ta. E[ti ultima persoan` din lume care ar oferi genul `sta
de provocare. Dac` l-ai provocat \n vreun fel, atunci a fost cealalt`
extrem`.
– Da? Schi]ai un zâmbet timid, sim]indu-m` dintr-o dat` mai bine.
Gil descoperise r`d`cina temerilor mele [i – chiar dac` ultima lui
remarc` nu fusese tocmai amabil` – reu[ise s`-mi risipeasc` [i teama [i
sentimentul de vinov`]ie.
– Da, afirm` convins [i v`zui c`-mi zâmbe[te strâmb. Mandy e
extrovertit`, iar tu e[ti exact opusul, ceea ce e o coinciden]` ciudat`,
date fiind circumstan]ele, nu crezi?
– Ar trebui s` m` scuz?
– Oh, nu; cu siguran]`, nu fa]` de mine. Eu colec]ionez tr`sni]i!
Zâmbetul lui era atât de prietenos [i de \n]eleg`tor, \ncât cuvintele lui
\[i pierdeau orice urm` de jignire. Oricum, [i eu sunt un ciudat, cum o
s`-]i dai seama când o s` m` cuno[ti mai bine.
|l studiai gânditoare, observându-i barba, p`rul lung – neobi[nuit de
drept [i iritant de curat – [i hainele scrobite [i m` trezii râzând.
– Vrei s`-mi spui c` e[ti un impostor, Gil?
CERCET~TOAREA 85
– Da, desigur. Când sunt \n Roma… oamenii cu care am de-a face

profesional nu m-ar accepta dac` nu m-a[ contopi cu \mprejurimile, ca
s` zic a[a. A[adar, asemenea proverbialului cameleon, exact asta fac.
S` nu m` dai de gol, bine? Nici m`car lui Mandy.
– Nu prea putem s` vorbim una cu cealalt`. De ani de zile nu mai
vorbim aceea[i limb`.
– Nu m` mir`. |ncetini la o intersec]ie [i spre surprinderea mea,
observai c` eram aproape de Harrowfields.
– M` v`d mâine cu Mandy. Cred c` are ceva s`-mi spun`. S` fie vorba
de tine?
– Aproape sigur. Dar s` nu iei \n serios tot ce-]i spune.
– E probabil s` te discrediteze?
– Oh, da, d`du el din umeri. A[teptai s` dezvolte afirma]ia, dar n-o
f`cu [i \n cele din urm` \i \ntinsei mâna [i-i mul]umii pentru seara
pl`cut`. Chiar te-ai sim]it bine?
– Da, r`spunsei sincer.
– {i eu, Stacey. |mi s`rut` mâna cu un gest exagerat de teatral, apoi
s`ri [i veni s`-mi deschid` portiera. Noapte bun`, spuse el brusc [i plec`
f`r` s` a[tepte s`-i r`spund.
Un om ciudat, m` gândii \n timp ce urcai sc`rile spre camera mea.
Ca [i Mandy, juca un rol [i m` \ntrebam cum era Gil Plumpton \n
realitate, dincolo de imaginea pe care [i-o construise cu atâta grij`.
Probabil, era mult mai agreabil – [i mult mai obi[nuit – decât vroia s`
b`nuiasc` cineva… dar nu-mi puteam analiza sentimentele \n privin]a
lui pân` nu-l vedeam pe adev`ratul Gil [i asta era foarte pu]in probabil
s` se \ntâmple, decât dac` vroia el.
Când ajunsei \n camera mea, g`sii un bilet de la Aiesha. Sunase John
– \ntrebase cum m` simt – [i de[i Aiesha f`cuse tot posibilul s`-l
86 ALEXANDRA STUART
lini[teasc`, m` sf`tuia s`-i telefonez [i s` vorbesc personal cu el.

Luke fusese examinat de un psihiatru \n diminea]a aceasta [i
recunoscuse c` se mai purtase [i \nainte ca sâmb`ta trecut`.
Cel`lalt mesaj era de la Mandy – m` ruga s` ne \ntâlnim la
dou`sprezece treizeci \n loc de dou`sprezece [i mai era unul de la Janet
Lomax, care m` ruga s-o sun, indiferent de or`. |mi aprinsei o ]igar` [i
m` a[ezai lâng` telefon. Mai \ntâi formai num`rul din Danesmead; sun`
de câteva ori [i când tocmai m` preg`team s` \nchid, \mi r`spunse o
voce feminin`, pe un ton tìos [i descurajator:
– Re[edin]a doctorului Mallory, doctori]a Kinnell la telefon.
Cine este?
Vocea era r`gu[it` [i recognoscibil`, dar \n momentul acela mi se
p`ru departe de a fi atr`g`toare. Fui tentat` s` spun c` gre[isem
num`rul [i s` \nchid, dar o \nc`p`]ânare pe care nu [tiam c` o posed
m` f`cu s` m` r`zgândesc [i spusei cu hot`râre:
– A[ putea s` vorbesc cu doctorul Mallory, v` rog? A[teapt` telefonul
meu [i…
– Nu prea cred, din moment ce a plecat [i nu mi-a spus c` a[teapt`
vreun telefon. Dar pot s` preiau mesajul, dac` dori]i. Sunte]i o pacient`?
Dac` da, poate s` a[tepte pân` diminea]`, pentru c` e destul de târziu, nu?
– Nu sunt o pacient`, r`spunsei indignat`. John nu era niciodat`
tìos sau descurajator cu pacien]ii care-i tulburau somnul – sau cu
rudele bolnavilor, care-l sunau noaptea. Dar evident, vederile lui n-o
impresionaser` pe Grace Kinnell… Nu am nici un mesaj, mul]umesc,
doctore Kinnell. Dup` cum a]i sugerat, poate s` a[tepte pân` diminea]`.
– Oh, nu cumva sunte]i Stacey Duncan? \ntreb` ea, pe un ton mult
mai prietenos. Mi-a spus John c` s-ar putea s` suni, doctore Duncan.
Dar e atât de târziu [i am crezut c`… Nu-[i desconspir` gândurile, dar
CERCET~TOAREA 87
\mi povesti c` doamna Mallory se \mboln`vise [i-l chemase de urgen]`

pe fiul ei. |i ]in din nou locul pân` se \ntoarce.
– Oh, \n]eleg. |mi disp`ruse indignarea. O \ntrebai pe Grace dac`
[tia natura bolii doamnei Mallory, dar \mi spuse c` nu avea idee.
Ai putea s`-l suni acolo, \i suger` ea. A plecat abia dup` unsprezece.
|i mul]umii [i \nchisei. John nu putea s` fi ajuns deja la conac, a[a
c` nu avea rost s` sun. Luai biletul Aieshei [i formai num`rul lui Janet.
R`spunse imediat [i când m` recomandai, spuse cu voce sc`zut`:
– A[adar, ai primit mesajul meu. Te-am mai cùtat de câteva ori,
Stacey, dar e[ti \ntotdeauna plecat`.
– |mi pare rù. Abia am primit mesajul tù.
– Da, \n]eleg. R`mase t`cut` atâta timp, \ncât crezând c` se
\ntrerupsese leg`tura, \ntrebai:
– Janet, mai e[ti acolo?
– Da, r`spunse ea sec.
– |mi pare rù c` nu te-am v`zut deun`zi, \ncepui eu, \ncercând s`
fac conversa]ie. Ne-ai l`sat o cin` delicioas`, pentru care n-am apucat
s`-]i mul]umesc, dar…
– Nu conteaz`. Eu… Stacey, vreau s` te v`d. Mai exact… trebuie s`
te v`d… Se \ntrerupse, ]inându-[i respira]ia.
– Nu mi-ai r`spuns la scrisoare, Janet, m` ap`rai. }i-am scris acum
trei luni s`-]i spun c` m` \ntorc la Harrowfields. Cum nu mi-ai r`spuns,
am tras concluzia c` preferi s` nu re\nnod`m leg`turile, a[a c`…
– Ai tras concluzia corect`, confirm` cu am`r`ciune Janet. Dac` tot
vrei s` [tii, am sperat s` stai departe, chiar dac` e[ti aici, la Harrowfields.
– Atunci, de ce vrei s` m` vezi? \ntrebai confuz`.
– Oh, pentru numele lui Dumnezeu, Stacey, chiar nu [tii? Nu vreau
s` spun prea multe la telefon. Dar ]i-a[ fi recunosc`toare dac` ai veni
88 ALEXANDRA STUART
aici, pentru c` trebuie s` st`m de vorb`, trebuie s` stabilim câteva

lucruri \ntre noi. Nu mai putem continua a[a – sau cel pu]in eu nu pot.
Vii?
– Da, vin, \ncuviin]ai eu, f`când eforturi s` par calm`. Când propui?
– Mâine e ziua mea liber`. Ai putea s` ajungi dup`-amiaz`? Voi fi
singur`; Harvey nu se \ntoarce niciodat` \nainte de [apte.
– Dac`-]i spun c` voi \ncerca s` ajung \ntre cinci [i [ase, e bine?
– Da, e bine. Dar nu veni dup` [apte, te rog. Când Harvey va fi acas`,
m` gândii imediat plin` de resentimente, dar m` controlai rapid [i-i
promisei c` o voi anun]a dac` nu voi putea ajunge \nainte de [apte.
Janet \mi mul]umi f`r` c`ldur`.
– Janet, realmente [i sincer, nu avem despre ce s` vorbim sau ce s`
stabilim. |n ceea ce m` prive[te. |]i dau cuvântul meu c` nu e nimic [i…
– Oh, ba da, este! tun` ea brusc. Crezi c` sunt oarb` sau proast`?
{tiu ce se \ntâmpl` [i [tiu ce-i face lui Harvey. Nici de data asta nu m`
l`s` s` neg, hot`rât` fiind s` nu m` cread`. Nu sunt oarb`, a[a c` nu te
mai obosi, Stacey. Te a[tept \ntre cinci [i [ase. |mi \nchise brusc [i
r`m`sei perplex` [i plin` de frustr`ri, cu receptorul \n mân`.
Aveam con[tiin]a \mp`cat`. Nu-l mai v`zusem [i nici nu \ncercasem
s` iau leg`tura cu Harvey de la cina noastr` [i cu siguran]`, nu m`
dusesem la apartamentul lor \n speran]a de a-mi petrece seara singur`
cu el – `sta fusese ultimul lucru la care m` a[teptasem. Chiar Janet ne
l`sase singuri acolo – poate inten]ionat – c`ci ar fi putut foarte bine s`
amâne cina \n clipa \n care fusese chemat` la spital. Dac` nu vrusese s`
vin sau nu avusese \ncredere s` ne lase singuri, ar fi fost cel mai simplu
lucru din lume s` amâne invita]ia, s`-mi fi explicat circumstan]ele [i s`
m` fi chemat \n alt` sear`, când nu era de serviciu. Sau ar fi putut foarte
bine s` nu lase mâncarea \n cuptor [i a[a s`-l determine pe Harvey s`
CERCET~TOAREA 89
m` duc` la un restaurant sau chiar \napoi la Centru. |n schimb, \mi

l`sase un bilet [i totul preg`tit.
Oftai, [tiind prea bine c` nu aveam con[tiin]a \ntru totul curat`.
|l l`sasem pe Harvey s` m` ia \n bra]e, \l l`sasem s` m` s`rute [i, dac`
eram sincer` cu mine, trebuia s` recunosc c`-i [i r`spunsesem la s`rut.
Desigur, un s`rut nu \nsemna nimic la vârsta aceasta permisiv`.
Nu \nsemna infidelitate… dar s`rutul acela, \n particular, fusese
suficient \ncât s` m` fac` s`-mi dau seama c` sentimentele mele pentru
Harvey nu se schimbaser`, c` \nc` mai eram \ndr`gostit` de el, \n ciuda
faptului c` era so]ul lui Janet.
Sau nu mai eram? |ntrebarea care-mi r`s`ri nechemat` \n minte nu
era una la care s` r`spund cu u[urin]`. |mi aprinsei o ]igar` [i m`
\ntinsei pe spate, gândindu-m` la toate implica]iile ei. Iubirea nu este
doar atrac]ie fizic` – nici m`car pasiunea irezistibil` pe care Harvey o
trezise dintotdeauna \n mine. S` iube[ti un b`rbat \nseamn` s`-l
respec]i [i s`-l placi… a[a trebuie s` fie ca s` aib` vreun viitor.
{i-l pl`ceam – \l pl`cusem vreodat` pe Harvey atât de mult cum \l
pl`ceam pe John, de exemplu? Stând acolo, pe \ntuneric, urm`rind
str`lucirea ro[ie a ]ig`rii, fui obligat` s` recunosc c` poate nu… cu
siguran]`, nu-l respectam [i nu-l admiram ca pe John Mallory.
Dac` John ar fi fost c`s`torit cu altcineva – cu Janet sau cu Grace Kinnell
– nu mi-ar fi cerut niciodat` s` ne mai vedem, a[a cum f`cuse Hervey [i
nimic nu l-ar fi indus s` m` s`rute cum m` s`rutase Harvey cu prima
ocazie când fuseser`m singuri. Indiferent ce provocare i-a[ fi oferit…
\mi re]inui un suspin [i stinsei ]igara. Oferisem vreo provocare \n seara
aceea – fusese vina mea c` Harvey m` luase \n bra]e? Presupuneam c`
da [i gândindu-m` la ce-mi spusese Janet, \mi jurai ca pe viitor s` nu-i
mai dau nici un motiv de \ngrijorare. Nu-l voi mai vedea pe Harvey.
90 ALEXANDRA STUART
|n diminea]a urm`toare, fui ocupat` cu o pacient` c`reia \i f`cusem

un transplant \mpreun` cu [eful meu [i care acum avea hemoragie
intern`. Ini]ial, \mi fusese team` c` organismul ei respinge noul rinichi,
dar dup` ce o consultai cu aten]ie, \mi amintii ceva ce spusese [eful \n
timpul opera]iei \n leg`tur` cu peretele arterei la care al`turase
transplantul. M` \ntorsei spre asistent` [i-i d`dui \ncrez`toare [i f`r`
grab` instruc]iuni. Pân` când domnul Leyland ajunse \n salon, Jenny
Tremayne primea deja o transfuzie de sânge [i-i d`dusem o doz`
preventiv` de antibiotic, dup` ce m` asigurasem c` nu respinge
rinichiul. Bucuroas` s` afle vestea [i cum sângele pe care-l pierduse
\ncepea deja s` fie \nlocuit cu cel din transfuzie, ar`ta deja mai bine [i
Richard Leyland \i f`cu numai un examen obi[nuit, dup` ce m` \ntreb`
dac` anun]asem la sala de opera]ii.
– Da, domnule, le-am spus c` s-ar putea s` avem o urgen]`.
– Bravo! Du-o jos cât po]i de repede… [i a[ vrea s` m` asi[ti.
Vom \ncerca s`-i repar`m artera [i s` punem o dren` \n spatele
rinichiului… Intr` \n detalii tehnice, pe care le ascultai cu aten]ie,
bucuroas` [i u[urat`.
Pierdui micul dejun [i ajunsei exact la timp pentru stagiul [efului
meu, dar când ajuser`m la patul lui Jenny Tremayne, avui satisfac]ia s`
v`d c`, de[i era \nc` incon[tient`, culoarea [i aspectul general ale
pacientei mele erau dovada mut` c` era pe cale s`-[i revin`. Dup` ce
terminai prezentarea, domnul Leyland mai adùg` câteva cuvinte pe
care nu le auzii, dar domnul Enderby se \ntoarse spre mine [i-mi zâmbi.
– Bun` treab`, domni[oar` Duncan! Ceea ce-]i lipse[te la capitolul
experien]` ai recuperat \n diminea]a asta, cu observa]ia extrem de
p`trunz`toare. |n toate cazurile de genul acesta, este de importan]`
vital` s` nu se accepte diagnosticul aparent evident de respingere pân`
CERCET~TOAREA 91
nu se examineaz` cu aten]ie pacientul [i nu se exclud toate celelalte

posibilit`]i, le explic` el celorlal]i. |n cazul de fa]`, indiciul a fost
sc`derea brusc` a tensiunii arteriale – [i domni[oara Duncan l-a
zdetectat [i a f`cut deduc]ia corect`, lucru deloc u[or pentru un novice
\n domeniul acesta…
Nu f`cusem mare lucru, [tiam – domnul Leyland ar fi v`zut \n câteva
secunde ceea ce m` nedumerise… dar f`r` doar [i poate, laudele
[efului \mi d`deau satisfac]ie [i asemenea unui copil care primea un
premiu, sim]ii cum mi se umple inima de mândrie.
Extazul m` urm`ri tot restul dimine]ii [i printr-un miracol, reu[ii
s`-mi completez foile de observa]ii cu zece minute \nainte de ora la care
trebuia s` m` \ntâlnesc cu Mandy la Silver Teapot. Aiesha fu de acord
s`-mi ]in` locul \ntre cinci [i [ase [i, cum mai aveam câteva minute la
dispozi]ie, sunai la conacul de la Staithes Holtby. |mi r`spunse chiar
John [i-mi spuse c` mama lui suferise un u[or atac de inim`, dar se
sim]ea mai bine decât s-ar fi a[teptat.
– R`mân aici cu ea pân` mâine, s` fiu sigur c` e \n afara oric`rui
pericol. Dar cred c` este o doamn` \n vârst` remarcabil de tare, dup`
cum [tii [i tu. Apropo, cum te sim]i? Vân`tìle acelea sunt la fel de
dureroase?
– M` simt bine, mul]umesc, John, \l asigurai vesel.
– A[a pari – bine, pu]in f`r` suflu. Ai alergat?
– Da, aproape. |ncerc s`-mi fac timp pentru un prânz cu Mandy, a[a
c` o s` m` ier]i dac` o s` \nchid acum, nu-i a[a? M` bucur c` mama ta
se simte bine.
– Mul]umesc. O s`-i spun c` ai sunat. Ciudat, chiar a \ntrebat de
tine.
92 ALEXANDRA STUART
– De mine?! exclamai, nevenindu-mi s`-mi cred urechilor.

Oh, trebuie s` fi fost confuz`, John – probabil s-a referit la doctori]a
Kinnell.
– Nu, de tine a \ntrebat. Ei bine, ar fi mai bine s` nu te mai re]in,
altfel o s` dai de necaz c` ai f`cut-o pe Mandy s` a[tepte.
Fii binecuvântat`, Stacey drag`… ai grij` de tine [i treci pe aici \ndat`
ce po]i, bine?
Capitolul 6
Mandy nu p`rea deloc \ncântat` când m` a[ezai lâng` ea la

dou`sprezece [i patruzeci [i cinci, cu r`suflarea \nc` tìat`, c`ci
alergasem pe drum.
– Nu pot s` \n]eleg de ce \ntârzii mereu, \mi repro[` ea. |mi cerui
scuze, dar nu d`dui nici o explica]ie pentru \ntârzierea mea [i adùg`
binevoitoare: am \nceput f`r` tine – [tiam c` n-o s` te superi.
Am comandat pentru amândou` antricoate la gr`tar – nu c` m-a[ omor\
cu ele, dar nu prea au altceva \n meniu.
|i men]ionai c` m`car \n privin]a pre]urilor nu va avea nimic de
comentat, dar refuz` s` se calmeze [i abia când ni se aduser` cotletele
– care ar`tau [i miroseau extrem de apetisant – accept` s` schimb`m
subiectul. Nici dup` aceea nu trecu la motivul pentru care dorise s` ne
vedem decât când a[teptam urm`torul fel.
Cu acela[i ton critic, \mi spuse c` era p`cat c` ajunsesem atât de
târziu, pentru c` avea câteva lucruri despre care vroia s` discut`m.
– Repeti]iile s-au amânat pân` la dou` [i jum`tate, dar va trebui s` plec
mai devreme ca s` fiu sigur` c` g`sesc un taxi care s` m` duc` la studiouri.
94 ALEXANDRA STUART
A[a c` nu ne r`mâne prea mult timp, nu?

– Mai avem trei sferturi de or`, observai eu, uitându-m` la ceas. {i o
s` g`se[ti u[or un taxi \n fa]a spitalului. Despre ce vroiai s` discut`m,
oricum?
– Ei bine, \n primul rând e vorba de Gil Plumpton, spuse ea,
aprinzându-[i o ]igar`. Sper c` osp`t`ri]a aia [tears` \[i aminte[te c` am
comandat brânz`. |i f`cu ner`bd`toare semn chelneri]ei h`r]uite [i apoi
reveni la mine, \ncruntându-se. Am auzit c` ie[i cu el.
Rezistai tenta]iei s`-i spun s`-[i vad` de treburile ei, c`ci cu toate
defectele, Mandy avea de obicei inten]ii bune.
– Doar o dat`. Am luat cina cu el asear`. }i-a spus c` o s` m` invite,
nu-i a[a?
– Da, mi-a men]ionat. Dar trebuie s` ai foarte mare grij` cu Gil, Stacey.
– S` am grij` cu Gil? Eram surprins` [i o ar`tai. Dumnezeule mare,
de ce? Nu m-am cuplat cu el, dac` de asta \]i faci probleme. {i \n orice
caz, nu sunt un copil, sunt perfect capabil` s` am grij` de mine, cu Gil
sau cu… M` \ntrerupsei, mu[cându-mi buza. Fusesem pe cale s` spun
"cu Gil sau cu oricine altcineva", dar \mi amintii de Luke [i sim]ii cum
m` \nro[esc vinovat`. Cu Gil, cel pu]in, \ncheiai brusc.
– Nu-l cuno[ti, m` avertiz` Mandy [i spre surprinderea mea, v`zui
c` nu glumea. E un om foarte ciudat.
– Nu suntem to]i? râsei eu, \n ciuda expresiei ei grave. Chelneri]a ne
aduse brânza [i biscu]ii [i mai comandai cafea. Dup` ce plec` fata, vrui
s` [tiu \n ce privin]` era ciudat Gil. Mie mi se pare destul de normal.
Oh, [tiu c` mai joac` [i teatru, dar…
– Nu la asta m` refer, s`ri Mandy. |[i aprinse o alt` ]igar`,
\ncruntându-se. Are ni[te standarde foarte ciudate de – presupun c`
i-ai zice moralitate.
CERCET~TOAREA 95
– |ncerci s`-mi spui c` e vreun maniac sexual sau ceva? sugerai,

continuând s` transform totul \n glum`. Pentru c` vreau s`-]i spun c`
nu a dat absolut nici un semn \n sensul `sta, \n ceea ce m` prive[te.
Comportamentul lui a fost irepro[abil, ba chiar cavaleresc [i…
– Oh, \nceteaz`, Stacey! m` \ntrerupse Mandy, pierzându-[i
r`bdarea cu mine. Cine-[i mai face griji \n privin]a moralit`]ii \n ziua de
azi? Am vrut s` spun c` standardele lui de integritate sunt dubioase.
V`zându-mi uimirea, \mi explic`: este foarte dedicat slujbei lui, chiar
dac` vrea s` lase o impresie contrar`. Ca s` ob]in` material pentru un
scenariu, ar face orice, s-ar folosi de oricine, nu \n]elegi? {i se va folosi
de tine, dac`-i dai fie [i o jum`tate de [ans`… e clar c` asta vrea, altfel
n-ar ie[i niciodat` cu tine.
Ultima ei concluzie nu era câtu[i de pu]in m`gulitoare, dar eram
obi[nuit` cu sinceritatea tipic` a lui Mandy, a[a c` n-o provocai [i nu
f`cui nici un comentariu. Nu spusei decât c` produc`torul lui Gil f`cea
demersuri s` ob]in` permisiunea de a vizita spitalul.
– Spune c` o s` fac` un documentar despre opera]iile de transplant
[i desigur, dac` va primi aprobarea, o s` se consulte cu mine \n privin]a
materialului pe care-l va folosi. Scenariul va trebui verificat de c`tre
profesor [i…
– Gil scrie scenarii pentru "Spitalul", declar` ea sec. De acord, poate
c` spune adev`rul \n leg`tur` cu documentarul, dar tot va folosi pentru
serial tot ce-i va c`dea \n mân`, f`r` s` aib` aprobarea profesorului tù.
{i se va folosi de tine, pe ocolite. {tiu, pentru c` a fost foarte interesat de
tine din clipa \n care te-a cunoscut, mi-a pus tot felul de \ntreb`ri despre
tine… recunosc semnele. {i m-am gândit c` trebuie s` te avertizez.
– Ei bine, m-ai avertizat. Mul]umesc, Mandy, o s` ]in minte [i o s`
am grij` pe viitor. Cafeaua sosi odat` cu nota de plat`, pe care o achitai
96 ALEXANDRA STUART
eu. Cafea? o invitai [i sora mea \ncuviin]` absent` din cap. Turnai cafea
\n ce[ti [i i-o \mpinsei pe a ei.
– Sper doar s`-]i aminte[ti. Se uit` la ceas. Oh, la naiba, \n dou`
minute va trebui s` plec… [i mai vroiam s` vorbim despre câteva
lucruri. Despre casa din Danesmead – a mai f`cut ceva doctori]a aceea
a lui John?
– Din câte [tiu, nu. Dar casa e pe mâinile domnului Burrows, de la
Burrows and Gil – agen]ia imobiliar`. O s` ia leg`tura cu noi dac`
doctori]a Kinnell face vreo ofert`.
– Nu ai idee cât am putea s` lu`m pe ea, nu?
– Pre]ul stabilit e de opt mii de lire, dar dup` cum [tii, mai e [i
ipoteca [i domnul Burrows mi-a spus c` avem noroc dac` ob]inem
[apte mii, pentru c` sistemul de \nc`lzire e \nvechit [i cu toate c`
terenul din jur e destul de mare, a spus c`…
– Da, da, [tiu toate astea. Dar e vreo [ans` s` vindem repede, dac`
sc`dem pre]ul sub [apte mii? Asta ar \nsemna c` fiecare am primi cam…
o mie de lire, nu?
– Cam a[a. Dar nu cred c`…
– Mi-ar prinde bine banii. A[a c` te rog, Stacey, f` tot ce po]i ca s`
vinzi casa.
– Da, desigur, o asigurai, pu]in nedumerit`. P`ruse destul de
insistent` când pomenise de banii mo[teni]i de la mama, a[a c` m`
trezii \ntrebându-m` dac` nu cumva avea dificult`]i financiare. P`rea o
idee absurd`; primea un salariu substan]ial pentru rolul din "Spitalul",
[tiam [i – din moment ce era un serial – banii veneau regulat [i a[a
fusese de când \l lansaser`. Mandy ducea o via]` luxoas`, desigur –
chiria pentru apartamentul ei trebuie s` fi fost to]i banii pe care-i
câ[tigam eu la Harrowfields. Se distra, se \mbr`ca bine [i pleca \n
CERCET~TOAREA 97
vacan]e de lux \n strìn`tate, de câte ori avea ocazia, a[a c` probabil nu

economisise prea mult. Ezitai, nepl`cându-mi s-o \ntreb cât de mare
nevoie avea de banii de pe cas` [i schimb` repede subiectul.
– Stacey, \mi pare rù – trebuie s` plec. Dar nu te gr`bi. R`mâi [i
termin`-]i cafeaua.
– Ei bine, dac` e[ti sigur` c` nu vrei s` te ajut s` g`se[ti un taxi…
– Nu, nu e nevoie. Ai spus c` sunt o mul]ime \n fa]a spitalului.
Unde mai exact? |i d`dui instruc]iuni [i se aplec` pe nea[teptate [i m`
s`rut` pe obraz. Pa, Stacey – a fost minunat s` te v`d. Trebuie s` mai
lu`m masa \mpreun`… doar c` data viitoare, va fi \n partea mea de
ora[, bine? O s` te sun \ntr-o dup`-amiaz` când sunt liber`.
{i anun]`-m` dac` afli ceva de cas`, bine?
|n fa]a parc`rii spitalului, spre uimirea mea, v`zui Lotusul Elan [i pe
Gil Plumpton pufìnd plictisit dintr-o ]igar`. Când m` apropiai, \mi ie[i
\n cale zâmbind.
– Bun`, Stacey! Sora ta m`nânc` \nc`? Avea un ton u[or ironic, dar
\l ignorai [i scuturai din cap.
– Nu. A plecat acum zece minute s` caute un taxi… de ce?
Vorbiser`]i s` o iei?
– Da, dar se pare c` a uitat, d`du el din umeri. Oricum, bate
vântul… sari \n ma[in` [i te duc la Centru. Asta dac` nu cumva vrei
s`-]i iei câteva ore libere ca s` asis[ti la o repeti]ie pentru "Spitalul".
}i-ar pl`cea?
– Da, recunoscui sincer. Dar m` tem c` nu pot. Dar sunt de serviciu
la cabinet, de la dou` [i un sfert [i cred c` sunt deja \n \ntârziere.
– P`cat. Oricum, urc` [i te las acolo. M` lu` de bra] [i m` conduse spre ma[in`.
Cu gândul la avertismentul lui Mandy, \l studiai pe furi[ \n timp ce
ne \ndreptam spre Centru – \n ciuda \n[tiin]`rii, pl`cându-mi ce v`d. Gil
98 ALEXANDRA STUART
se \ntoarse o dat` spre mine, luându-m` prin surprindere, dar \n afar`

s`-mi fac` jucù[ cu ochiul, nu coment` nimic.
– La ce or` crezi c` termini la cabinet?
– Pe la cinci, sper, pentru c` i-am promis unei prietene c-o vizitez
\ntre cinci [i [ase. Vrui s` cobor, dar Gil m` prinse de mân`.
– Nu te gr`bi a[a. Nu e[ti liber` \n seara asta, dup` ce te vezi cu
prietena ta, nu?
|mi amintii din nou avertismentul lui Mandy [i ezitai. Dar cum ar
putea Gil s` se foloseasc` de mine pentru unul din scenariile lui? Ce din
via]a mea insipid` putea s` intereseze sau s` distreze audien]a de top
ten a serialui?
– Nu am nici un program, recunoscui. Dar…
– E[ti liber` pe la [ase?
– Ei bine, mai degrab` la [ase [i jum`tate.
– Spune-mi unde vei fi [i vin s` te iau, se oferi Gil.
|mpotriva ra]iunii, \i d`dui adresa familiei Lomax [i \ncuviin]` din cap.
– Am \n]eles, voi fi acolo la [ase [i jum`tate. {i putem s` mergem la
un film, \nainte s` mânc`m, dac` vrei. Au lansat un film pe care chiar a[
vrea s`-l v`d, dac`-]i place [i ]ie – "The King's Majesty".
– Mi-ar face mare pl`cere, r`spunsei, sim]indu-m` vinovat`. Pân` la
urm`, ce era rù dac` alegeam s` v`d un film cu Gil Plumpton? Era greu
de crezut c`-mi va smulge povestea vie]ii \ntr-un cinematograf…
– Minunat. Apropo, sâmb`t`, pe zece, a[teapt`-te s` m` asi[ti la
turul spitalului.
– Adic` ai ob]inut permisiunea oficial`?
– Desigur… credeai c` n-o s` reu[esc? Te deranjeaz` c` te-am ales
printre ghizi?
– Nu, doar c`…
CERCET~TOAREA 99
– Nu-]i face griji, vom fi sub ochiul de vultur al unuia din

conferen]iarii vo[tri, m` \ntrerupse el zâmbind. Dar ar fi pl`cut s` vii [i
tu. M` ajut` s` cobor, re]inându-mi \nc` mâna. M` prive[ti cu
suspiciune, m` acuz` el, dac` nu cu dezaprobare. Ce am f`cut, Stacey?
– N-ai f`cut nimic, Gil. |mi luai mâna dintr-a lui. |mi pare foarte rù,
dar trebuie s` plec. Vezi tu, eu…
– |n]eleg. Dar… m` privi cu gravitate…azi ai luat prânzul cu
Mandy, ceea ce explic` totul… uitasem. M` ur`[te dintr-un motiv
oarecare, pe care \nc` n-am reu[it s`-l deslu[esc. Dar nu conteaz`… ne
vedem la [ase [i jum`tate. Nu te speti muncind, Stacey. La revedere.
Se \ntâmpl` c` trebui s` lucrez mai mult decât de obicei, pentru c`
domnul Leyland fusese chemat \ntr-o urgen]`, dar Shane O'Hagan \i lu`
locul [i la cinci, când Aiesha veni, a[a cum \mi promisese, ca s` m`
acopere, consulta]iile se terminaser` practic.
M` schimbai \n grab`, luai un taxi pân` la St. Joseph, \ns` traficul era
foarte aglomerat [i se dovedi o extravagan]` inutil`. Sunai la soneria
apartamentului de la etajul cinci, unde acum zece zile cinasem cu
Harvey. Nu primii nici un r`spuns [i sunai din nou, la fel de zadarnic.
Janet m` asigurase c` va fi acas` [i-i spusesem exact când s` m` a[tepte.
Pu]in iritat` de \ntârziere, \ncercai clan]a [i, la fel ca data trecut`, ced`
la atingerea mea.
– Janet? Sunt Stacey… e[ti acolo? Intrai \n holul \ngust [i m`
\ntâmpin` o t`cere absolut`. U[a ne\ncuiat` \mi p`rea ciudat de
familiar` [i f`r` s` m` gândesc, m` uitai pe m`su]a de pe hol dup` un
bilet. Era acolo, ca [i la ultima vizit` la apartament, sprijinit` de telefon
[i adresat` mie, cu scrisul mare [i urât al lui Janet. Luai plicul,
\ntrebându-m` nervoas` de ce, dac` fusese chemat`, nu m` sunase
s`-mi spun`, scutindu-m` astfel de un drum inutil. Fusese ini]iativa ei s`
100 ALEXANDRA STUART
vin [i insistase, dar poate c` nu va lipsi mult [i probabil biletul era ca s`

m` roage s` a[tept.
S-o a[tept pe ea – sim]ii cum mi se pune un nod \n gât – sau pe
Harvey? Spusese c` se va \ntoarce la [apte, dar cu siguran]`, nu \ncerca
s` for]eze o a doua \ntâlnire \ntre patru ochi, cu siguran]`, nu `sta
fusese scopul [i obiectul invita]iei ei? Aruncai o privire speriat` la ceas
[i, de[i asigurat` c` mai era o or` pân` s` vin` Harvey, desf`cui
ner`bd`toare plicul, cu degete ne\ndemânatice din cauza grabei.
Biletul dinùntru era scurt, numai câteva rânduri, dar pe m`sur` ce
le citii [i realizai \ncet implica]iile lor, m` trecu un fior \ngrozitor.
"Stacey, nu mai pot s` suport", scrisese Janet. "|ntotdeauna a]i fost tu [i
Harvey [i presupun c` ar fi trebuit s` [tiu. Cu siguran]`, n-ar fi trebuit
s` m` c`s`toresc cu el, pentru c` [tiam c` nu e \ndr`gostit de mine.
Am sperat c` voi putea s`-l fac fericit – atât de fericit \ncât te va uita –
dar e dureros de evident c` n-am reu[it. De când te-a rev`zut, s-a
schimbat [i n-am \ncetat nici o clip` s` ne cert`m… \n privin]a ta,
\ntotdeauna \n privin]a ta.
|n diminea]a asta am avut o disput` oribil`, i-am spus lucruri de
neiertat [i m-a acuzat c` sunt nebun` de gelozie [i c`-mi imaginez
neadev`ruri. Dar sunt adev`ruri, Stacey, nu-i a[a? {tiu c` sunt,
indiferent ce spune Harvey. A[a c` m` dau la o parte, \i redau libertatea
\n singurul mod \n care pot [i poate s` vin` la tine, dac` asta vrea.
Nu mai pot s` lupt, nici m`car nu mai vreau, nu-mi pas`. M` simt doar
ame]it` \ngrozitor la acest e[ec [i nu pot \ndura s`-l v`d pe Harvey atât
de nefericit, pentru c`-l iubesc foarte mult, s` [tii…"
Scrisoarea se \ncheia cu o semn`tur` mâzg`lit`. M` zgâii la
cuvinte… unele din ele erau p`tate, unde c`zuser` lacrimile lui Janet [i
\mpr`[tiaser` cerneala. Eram nùcit`, nu puteam s` cred ce tocmai
CERCET~TOAREA 101
citisem [i \ncercam \n zadar s`-i dau un sens. Dar nu g`sii nici unul, a[a
cum nici acuza]iile lui Janet nu aveau nici un sens. Oare \nnebunise
realmente de gelozie, a[a cum \i spusese Harvey? Oricât de crud` p`rea
explica]ia aceasta, era singura plauzibil`.
Undeva \n apartament b`tu un ceas [i m` trezi din starea de [oc.
L`sai scrisoarea lâng` telefon. Unde era Janet, unde se dusese? Trebuia
s-o g`sesc [i s-o conving s` se \ntoarc`, m` gândii cu disperare – f`r` ca
Harvey s` afle c`-l p`r`sise. Dar nu aveam idee unde s-o caut. Avea un
tat` v`duv, dar nu-mi aminteam nimic \n afar` de nume. Cùtai \n
agenda de telefon, \ns` nu descoperii nimic. Deschisei u[a de la
sufragerie [i aprinsei lumina.
Abia acum \mi venii \n fire [i hot`râi s` m` asigur c` Janet plecase
realmente. |n scrisoare, spusese c` "se d` la o parte" [i… dintr-o dat`
mi se usc` gâtul. "M` dau la o parte", scrisese ea, "\i redau libertatea \n
singurul mod \n care pot…" Dumnezeule, ce vrusese s` spun` cu asta?
Dac` doar l-ar p`r`si pe Harvey, dac` doar ar fugi de el [i s-ar duce la
tat`l ei, tot n-ar fi liber \n fa]a legii. Ar fi nevoie de un divor] ca s`-l
elibereze, cât timp trìa Janet, [i ca tân`r medic plin de ambi]ii, pe cale s`
fac` cel mai important pas din cariera lui, nu [i-ar permite riscul unui
partaj, nici m`car la vârsta [i \n vremurile acestea – [i Janet trebuie s` fi
[tiut la fel de bine ca [i mine. Atunci, ce vrusese s` spun` când \mi spusese
c` inten]ioneaz` s`-i redea libertatea \n singurul mod \n care poate?
O clip`, \mi st`tu inima \n loc, apoi \ncepu s`-mi bat` cu putere [i
alergai \n buc`t`rie. Era pustie. R`suflai u[urat`, luându-mi-se o piatr`
de pe inim`, dar nu pentru mult` vreme. Baia, la fel ca [i buc`t`ria, era
p`r`sit`, dar \n dormitorul al`turat o g`sii pe Janet. Z`cea \n patul
dublu, complet \mbr`cat` [i p`rând doar s` doarm`, cu p`rul lung [i
negru r`sfirat pe perne [i cu un bra] peste ochi.
|i d`dui bra]ul deoparte [i m` aplecai deasupra ei s`-i iau pulsul.

|l g`sii, slab [i neregulat, [i v`zui c` respira \nc`, de[i pieptul abia dac`
i se mi[ca [i avea o culoare boln`vicioas`. Pe noptiera de al`turi era o
can` goal` [i un flacon de tablete, cu capacul desf`cut. Mai r`m`seser`
doar patru pastile albe [i luai flaconul, \n speran]a c` eticheta \mi va
permite s` le identific.
Dar speran]ele \mi fur` n`ruite. Tabletele nu fuseser` luate de la
spital, ci de la un farmacist particular, iar pe eticeht` nu era trecut`
decât doza zilnic`. Dup` cum ar`tau, decisei c` trebuie s` fie preparate
barbiturice, dar nu aveam cum s` aflu la ce or` le luase Janet – putea s`
fi fost acum o or` sau poate chiar dou` – iar pastilele puteau fi cu
ac]iune rapid`, fatale \n intervalul acesta. Faptul c` fuseser` prescrise
pentru ea sugera c` cel mai probabil se \ncadrau \n categoria celor cu
ac]iune pe termen lung – Veronal sau Medinal – dar nu puteam fi
sigur` de asta. Janet era \ntr-o com` profund`, din care trebuia s` \ncerc
s-o trezesc cu orice pre], dar nu aveam cu mine trusa medical` [i [tiam
c` voi avea nevoie de ajutor.
Primul gând fu s` chem o ambulan]` de la St. Joseph [i s` aranjez s`
fie primit` la spital, ca urgen]`, dar ezitai cu mâna pe telefon, con[tient`
de complica]iile care ar rezulta… pentru amândoi, dac` Janet \[i
revenea, sau pentru Harvey, dac` nu. O ridicai cu greu \n [ezut [i
r`spunse apatic, dar cel pu]in reac]ion` \ntr-un fel [i dup` câteva
minute, hot`râi s`-l sun pe Harvey [i s`-l las s` decid` dac` o interneaz`
sau nu.
– Da, Stacey, ce este? P`rea obosit, dar intr` imediat \n alert` când \i
spusei ce se \ntâmplase. Nu avui timp s`-mi aleg cu prea mult` grij`
cuvintele – oricine ar fi ascultat convorbirea, ar fi avut dificult`]i \n a
face conexiuni, dar f`cui tot posibilul [i Harvey mi-o lu` \nainte.
CERCET~TOAREA 103
– Bine, \n]eleg. Tabletele sunt Medinal, treizeci de miligrame, [i

flaconul nu era plin, ceea ce ne induce \n eroare. Nu le-a luat \nainte de
patru [i jum`tate, pentru c` am vorbit cu ea la telefon [i nu mi s-a p`rut
nimic \n neregul`. Oricum, probabil a luat cel pu]in zece blestem`]ii din
astea… cum arat` acum?
|i spusei cât de precis putui [i apoi \ntrebai dac` s` aranjez s-o
interneze.
– Eu… nu, a[ prefera s` n-o intern`m, din motive evidente, dac`
putem evita asta. Putem? Adic`, e[ti dispus` s`-]i asumi
responsabilitatea pân` când ajung acolo? |n zece minute – maximum
un sfert de or`. O s` aduc tot ce avem nevoie, inclusiv un resuscitator,
pentru orice eventualitate. {tiu c`-]i cer al naibii de mult, Stacey, dar ai
tu grij` de ea pân` vin?
– Da, dar cât a[tept, nu e nimic aici care ar putea s-o ajute?
– Desigur, de ce nu m-am gândit la asta? Servieta mea pentru Harley
Street e \n dulap la mine – f`-i imediat o injec]ie cu zece miligrame de
metedrin`. Ar trebui s`-i fac` bine.
Injec]ia intramuscular` cu metedrin` ac]iona ca un stimulent
puternic pentru circula]ie [i \ncepuse deja s`-[i fac` efectul pân` când
ajunse Harvey. Mina lui Janet se \mbun`t`]ise [i respira mai u[or,
sprijinit` de un morman de perne. Harvey \mi veni \n ajutor, alb la fa]`
[i vizibil [ocat, dar controlându-se perfect, [i \mpreun` \ncepur`m s` ne
ocup`m de Janet, \ncercând s`-i cur`]`m organismul de medicamente.
Mul]umit, o ridic` \n picioare, sus]inând-o cu o mân` \n jurul
mijlocului, o conduse \n sufragerie [i \ncepu s` se plimbe \ncoace
[i-ncolo cu ea. Acum, era semi-con[tient`, dar \[i ]inea ochii \nchi[i [i se
pr`bu[ea neajutorat` peste el ori de câte ori se opreau.
– Cred c` a dep`[it perioada critic`, spuse Harvey cu u[urare.

{i pân` la urm` n-o s` avem nevoie de resuscitator. Te superi dac` te
rog s` faci cafea pentru mai târziu? Vom avea nevoie. Nu [tiu tu, dar eu
sunt sfâr[it.
F`cui ce m` rug` [i când m` \ntorsei de la buc`t`rie, \ncepu s`-mi
pun` \ntreb`ri, plimbându-se \n continuare cu Janet \n bra]e.
– Ai fost minunat`, Stacey, dar ce cùtai aici a[a de la ]anc?
Te-a rugat Janet s` vii?
– Da. |i povestii despre convorbirea telefonic` [i v`zui cum un
spasm de durere \i traverseaz` chipul.
– Nu ]i-a dat nici un… indiciu?
– Nu. Dar p`rea sup`rat`, poate chiar pu]in isteric`, [i a insistat
foarte mult s` vin \nainte de [apte. I-am spus c` \ncerc s` ajung \ntre
cinci [i [ase, dar când am sunat la u[` nu mi-a r`spuns.
– Atunci, cum ai intrat? Nu era \ncuiat` u[a?
– Nu. Harvey… a l`sat un bilet [i…
– Un bilet? Harvey m` privi \ncruntat. Vrei s` spui un… Pentru noi?
– Avea numele meu. Adusei biletul pe care-l g`sisem la intrare [i
controlându-mi bine emo]ia, i-l d`dui.
– Nu, nu. Cite[te-mi-l tu, te rog. |mi pare rù c` trebuie s` te rog
asta, dac` e jenant, dar…
– Nu conteaz`. |i citii biletul [i ascult` cu buzele strânse, continuând
s` se perinde prin camer`.
– Oh, proast` mic`! Vocea lui era aspr` de furie [i comp`timire, \n
timp ce-i privi chipul alb ca varul. Tâmpita! Drept cine m` ia, pentru
numele lui Dumnezeu?! Cum a putut s`-[i imagineze c` i-a[ face
vreodat` rù dac` ar sta \n puterea mea s` \mpiedic asta sau c` a[ vrea
s` fiu liber cu pre]ul vie]ii ei? Dumnezeule mare, o iubesc… am iubit-o
CERCET~TOAREA 105
când ne-am c`s`torit! Desigur, am avut [i probleme [i ne-am certat –

c`snicia noastr` n-a fost perfect`. Dar cu siguran]`, trebuie s` [tie c` nu
vreau s` ne desp`r]im! Am nevoie de ea.
|mi d`deam seama c` spunea adev`rul. Se sim]ea \n glasul lui, i se
citea \n ochi – \n timp ce st`tea [i o privea pe nefericita care-i era so]ie
[i se vedea \n gestul neajutorat, aproape disperat, cu care se \ntoarse
spre mine.
– Tu [tii, nu-i a[a, Stacey? Am vrut s` te v`d pentru c`, dincolo de
toate, \nc` mai ]in foarte mult la tine. Am fost egoist, presupun – ar fi
trebuit s`-mi dau seama ce o s` cread` Janet. Dar [tii c` nu sugeram
nimic – ei bine, nimic permanent. Doar c` ne distram de minune
\mpreun` pe vremuri [i am crezut c` am putea s-o facem din nou, f`r`
s-o facem pe Janet sau pe altcineva s` sufere. Asta a fost tot, crede-m`.
– Te cred, \l asigurai deprimat`, recunoscând c` [i asta era adev`rat.
Dar judecând dup` biletul acela, m` tem c` Janet nu te crede. Nu cred
c` a fost vreodat` sigur` de tine, Harvey. Dac` vrei un sfat, spune-i c` e
singura care conteaz` pentru tine… repet`-i pân` când o convingi.
– {i tu? Ce o s` faci?
– Eu? Oh, o s` p`strez distan]a pân` când Janet va fi convins`,
indiferent cât de mult va dura. Inspirai adânc, apoi m` \ndreptai
hot`rât` spre u[a dinspre hol. Eram con[tient` c` dac` voi pleca acum,
voi ie[i definitiv din via]a lui Harvey [i-l voi scoate din a mea – probabil
pentru totdeauna – dar cumva, nu m` durea [i faptul c` nu-l voi mai
vedea dintr-o dat` nu mai avea nici o importan]`. Poate nu avusese
niciodat`. Pân` la urm`, m` descurcasem trei ani f`r` el; ce existase
\ntre noi luase sfâr[it de mult. Nu r`m`sese decât o amintire
sentimental` [i nu puteam s` d`m timpul \napoi, nici m`car nu avea
sens s` \ncerc`m. "Distrac]ia" \mpreun` – cea pe care Harvey vroia s-o
recupereze – f`cea parte din tinere]ea noastr` iresponsabil` [i acum nu

mai eram copii…
Ajungând la u[`, m` oprii s` privesc o clip` \napoi [i v`zui c` Janet
deschisese \n sfâr[it ochii. Se uita ame]it` la Harvey, \nc` suferind din
cauza efectelor supradozei, cu un zâmbet nesigur. Harvey se aplec` [i o
s`rut` cu blânde]e, ]inând-o \n bra]e. Nu mai a[teptai. U[a de la intrare
era \nc` deschis` [i \nainte s` m` \ndrept spre lift, l`sai z`vorul s`
alunece la locul lui, din moment ce Harvey [i Janet nu vor vrea s` mai
dea cineva buzna neinvitat.
|n fa]a blocului erau câteva ma[ini parcate [i a[ fi trecut pe lâng`
toate – inclusiv pe lâng` Lotusul Elan – dac` Gil Plumpton nu ar fi
coborât geamul [i nu m-ar fi strigat.
– Hei, Stacey! Unde te duci a[a cu capul \n nori? Avem \ntâlnire, \]i
aminte[ti… te a[tept de secole!
Uitasem complet c`-mi promisese c` trece s` m` ia [i m` \ntorsei
speriat`. Ultimul lucru pe care mi-l doream \n momentul acela era s`
m` duc` la cinematograf, dar reu[ii s` schi]ez un zâmbet.
– Oh, Gil, \mi pare rù. E târziu rù? M` tem c`… am fost re]inut`.
M` privi cercet`tor, nu sup`rat sau ner`bd`tor, spre surprinderea mea.
– Ei bine, e aproape [apte [i un sfert [i vorbisem de [ase [i jum`tate,
spuse cu blânde]e. Oricum, nu-]i face griji – \nc` mai avem timp s`
ajungem la film… asta dac` mai vrei s` mergem.
Ezitai, nepl`cându-mi s` recunosc c` nu aveam nici un chef, din
moment ce era atât de evident c` Gil vroia s` vad` filmul [i-l f`cusem s`
a[tepte atâta. M` lu` de umeri [i m` \mpinse blând spre ma[in`.
– Pân` te gânde[ti, urc`. M` mul]umesc [i cu cina, f`r` film, dac`
preferi, Stacey… [i nu s`-]i port pic`, promit. A fost o \ncercare grea
acolo sus, nu-i a[a? Ar`t` spre blocul din care ie[isem.
CERCET~TOAREA 107
– O… \ncercare grea? Trecur` câteva clipe pân` când realizai

\n]elesul cuvintelor [i apoi, amintindu-mi avertismentul lui Mandy, m`
\ntorsei s` m` zgâiesc la el, aproape \ngrozit`. De unde [tii?
– Am urcat s` te caut, d`du el din umeri. U[a de la apartament era
deschis` [i m` preg`team s` strig dup` tine, când am auzit voci. Din ce
se spunea, nu mi s-a p`rut c` voi fi tocmai binevenit, a[a c`… m-am
retras la ma[in`.
|mi tres`ri inima. Trebuie s` fi venit dup` Harvey, m` gândii, trebuie
s` fi auzit conversa]ia noastr`… dar care parte [i cât? Evident, auzise
destul \ncât s` decid` c` trecusem printr-o \ncercare grea [i… |nghi]ii
\n sec, sim]indu-mi dintr-o dat` gura uscat`.
– Gil… ]i-ai dat seama ce s-a \ntâmplat?
D`du din cap, privindu-m` cu gravitate [i nef`când nici o \ncercare
s` ias` din parcare.
– Da, mai mult sau mai pu]in. Trebuie s` intr`m \n am`nunte?
– Cred c` trebuie. Vezi tu, eu… Cum puteam s`-i explic f`r` s` spun
prea multe? {i cum puteam s`-i cer s` p`streze t`cerea f`r` s` tr`dez
faptul c` Mandy g`sise de cuviin]` s` m` previn` c` nu era de \ncredere,
când venea vorba de documentarea pentru serial? {tiam prea bine c`
sora mea \nclina s` dramatizeze; putea s` se \n[ele \n privin]a integrit`]ii
lui Gil [i era posibil s` fi interpretat gre[it recentul lui interes fa]` de
mine. Pe de alt` parte, de dragul lui Janet, trebuia s` m` asigur c` nimic
din ce auzise nu va merge mai departe, dar… Cum continuam s` ezit,
Gil porni motorul [i \n timp ce ie[ea din parcare, \mi spuse peste um`r:
– O s` mergem \n vest, pân` te hot`r`[ti pân` unde po]i avea
\ncredere \n mine. Sau preferi s` te duc \napoi la Centru [i cu asta basta?
Depinde numai de tine.
– Nu-mi place s`-]i stric seara, m` scuzai. Dar poate ar fi mai bine
dac` m-ai l`sa la Harrowfields, date fiind… circumstan]ele.
– Cum spui tu, Stacey. Tonul lui Gil era sec.
– |mi pare sincer rù, Gil… \ncepui.
– Nu-]i bate capul. |n]eleg, "date fiind circumstan]ele".
Circumstan]ele fiind c` nu-mi vei spune mai mult decât e[ti nevoit`…
[i nu e[ti sigur`, nici m`car acum, cât de pu]ine po]i spune, nu-i a[a?
|mi citise gândurile cu o acurate]e decontertant` [i \ncuviin]ai,
\nro[indu-m`.
– Da, presupun c` ai dreptate.
– Tot mi-ar pl`cea s` lu`m cina. {i nu vreau s` ne cert`m pentru o
trivialitate ca asta, Stacey. A[a c`, dac` vrei s` te r`zgânde[ti…
|mi arunc` o privire scurt` [i m` \nduio[ai. Pentru Janet [i pentru
Harvey, nu fusese "trivialitatea" care credea el, dar nu avea de unde s`
[tie, [i de când ne cunoscuser`m, fusese prietenos [i cavaler cu mine.
– Ce spui, lu`m masa \mpreun` \n cantina de la Centru? Meniul nu
e prea inventiv, dar nu e rù, [i dup` ce mânc`m, a[ putea s`-]i ar`t
laboratoarele.
– Perfect, zâmbi el cald. Mul]umesc. Surioara ta scump` nu mi-a dat
prea mult caracter, nu-i a[a?
Luat` pe nepus` mas`, m` \nro[ii din nou, vinovat`, [i râsei.
– Draga mea Stacey, te pricepi s` induci \n eroare mai ceva ca un bebelu[!
– Serios?
– Da. Dar s` l`s`m ocoli[urile \ntre noi, hm? O cunosc pe Mandy [i
nu e nevoie de prea mult` imagina]ie s` ghicesc ce ]i-a spus despre
mine. Citat: "s` n-ai \ncredere \n tipul `la, Gil Plumpton – e lipsit de
scrupule [i e \ntotdeauna la vân`toare de materiale pentru scenarii.
O s` se foloseasc` de tine, dac` poate…" Ei bine, sunt pe aproape?
CERCET~TOAREA 109
Nu-i r`spunsei, dar m` tr`d` ro[ea]a din obraji [i Gil \[i puse mâna
peste a mea, râzând:
– Ai fi putut s` spui "touché", f`r` s` dezv`lui nimic!
– De ce ar spune Mandy a[a ceva, dac` n-ar exista un sâmbure de
adev`r? Nu e o persoan` rea.
– E rândul meu s` spun "touché". Dar trebuie s` realizezi c` un
scriitor \[i inspir` intrigile din via]`, altfel nu sunt bune. Dar le
brodeaz`… fic]iunea e o reflexie extins` a vie]ii. Admi]ând c` ob]in
materialul de baz` – inspira]ia, dac` vrei – pentru o poveste din
incidente care s-au \ntâmplat cu adev`rat [i din personaje care exist`
aievea, atunci trebuie s` admit c` acuza]iile lui Mandy sunt justificate.
Nici un scriitor demn de titulatura aceasta n-ar putea nega. Dar nu sunt
lipsit de scrupule [i nu m` folosesc inten]ionat de oameni, cu atât mai
pu]in de cei care-mi plac… de[i \nv`] de la ei.
Eram u[urat` s` aud explica]ia aceasta plauzibil` [i i-o spusei.
Sinceritatea lui Gil l`murise lucrurile \ntre noi [i nu aveam nici un motiv
s` m` \ndoiesc c` ce spusese era adev`rat, ba chiar evident, dac` st`teai
s` te gânde[ti. M` \ntrebam dac` "se folosise" vreodat` de Mandy
pentru un scenariu – sau dac` poate-[i imaginase ea – [i când \l
\ntrebai, \mi r`spunse:
– Sora ta e convins` c` i-am tr`dat cândva \ncrederea [i am construit
un scenariu pentru un film de televiziune bazat pe ce mi-a spus ea, dar
n-a fost decât o pur` coinciden]`, Stacey. Scenariul era scris cu mult
\nainte ca Mandy s`-mi \ncredin]eze secretul ei, doar c` n-am putut
s`-i demonstrez, pentru c` nu-l prezentasem nicìeri. Desigur, \nainte
s` fie transpus \n film, l-am denaturat – dincolo de recunoa[tere, am
crezut – dar nu \ndeajuns \ncât s-o mul]umesc pe Mandy. Ce nu
\n]elege ea e c` situa]ia \n care s-a aflat, \n privin]a c`reia mi-a cerut
sfatul, nu este \n nici un caz singular`. Se \ntâmpl` \n fiecare zi multor

oameni, [i numai aceia o consider` problema sau tragedia lor
personal`.
M` \ntrebai \n treac`t care fusese problema lui Mandy [i de ce
apelase la Gil pentru sfat [i din nou, nefiresc, de parc` mi-ar fi citit
gândurile, \mi r`spunse:
– Ar fi un abuz de \ncredere dac` ]i-a[ spune exact ce mi-a spus sora
ta [i oricum, a fost acum mai bine de [ase luni, dar filmul s-a transmis
abia duminica trecut`, pe Thames TV. Nu te ui]i niciodat` la televizor,
a[a c` presupun c` nu l-ai v`zut. Scuturai din cap [i-mi zâmbi strâmb.
Ei bine, se nume[te "Decizia" [i se va transmite [i \n alte regiuni,
desigur. Revenind la faptul c` mai devreme ]i-am \nc`lcat intimitatea,
n-am auzit prea mult, s` [tii.
– Ce ai auzit, mai exact?
– Destul cât s`-mi dau seama c` te-a ajuns din urm` trecutul [i c`-]i
iei \n sfâr[it r`mas-bun de la el, sau mai bine spus de la amândoi.
O decizie pe care, nu mai e nevoie s`-]i spun, o aprob din toat` inima.
Evaluase din nou cu acurate]e situa]ia, la fel cum \mi citise [i
gândurile cu câteva minute \n urm`. Probabil auzise ultimele cuvinte pe
care mi le adresase Harvey, dar de dragul lui Janet, trebuia s` fiu sigur`.
– Nu m-ai auzit citind o scrisoare, nu?
– O scrisoare? Nu. Am stat dou` minute pe hol, atât. L-am auzit pe
amicul tù doctor spunându-]i cum v-a]i distrat odinioar`, \mpreun`
presupun, [i cum so]ia nu-l \n]elege, sau ceva de genul `sta. {i apoi
te-am auzit spunându-i unde a gre[it… te-am pupat \n gând [i m-am
\ntors la ma[in`. am z`rit-o o clip` pe doamna Lomax [i dup` cum ar`ta,
mi s-a p`rut c` tu [i so]ul ei a]i ap`rut \n ceasul al doisprezecelea.
M` privi sobru. Sau ai ajuns prima [i a trebuit s` faci singur` fa]` situa]iei?
CERCET~TOAREA 111
– Da, recunoscui, f`r` s`-mi pot re]ine un tremur involuntar.

Slav` Domnului c` am g`sit-o la timp!
– M` bucur pentru tine c` pân` la urm` s-a rezolvat. Sper doar c`
n-ai avut prea mult de suferit din toat` t`r`[enia asta.
Scuturai din cap, \ntrebându-m` ce insinua, dar prea obosit` ca s`
pot \ncerca s` descop`r pe moment.
– Nu. Sunt mai degrab` u[urat` decât r`nit`.
– Bun. De fapt, trebuie s` m`rturisesc c` am tri[at. Mandy mi-a spus
– sau, ca s` fiu sincer, am tras-o de limb` – c` ai fost logodit` cu tipul
`sta, Lomax, [i mi-a povestit cum s-a terminat rela]ia voastr`. A fost cel
mai bun lucru, dup` p`rerea surorii tale: nu pare s` aib` o opinie prea
str`lucit` despre \naltul [i atr`g`torul tù doctor Lomax. Dac` am
re]inut bine povestea [i ordinea evenimentelor, [i-a dovedit nevrednicia
[i a confirmat b`nuielile surorii tale, c`s`torindu-se cu prietena ta cea
mai bun`, nu? Avea un ton vesel [i m` tachina.
– Ceva de genul `sta, \ncuviin]ai [i pentru prima oar` dup` ce o
g`sisem pe Janet, \mi sim]ii moralul mai ridicat.
– Dar te-ai \ntors la Londra [i inevitabilul s-a petrecut – v-a]i \ntâlnit
[i vechile scântei s-au aprins din nou…
– L-am v`zut o singur` dat` pe Harvey, \n afar` de dup`-amiaza asta
– a[a c` realmente nu s-a aprins nimic, cum te-ai exprimat tu. Dar…
– Dar so]iei lui i-a intrat asta \n cap, nu? Tot \n parcarea obi[nuit`, nu?
– Nu, mai e una \n spatele cl`dirii care e mai aproape de cantin`…
|l ghidai [i dup` ce parcar`m, opri motorul [i-mi zâmbi.
– Mul]umesc pentru \ncredere, Stacey. Nimic din ce mi-ai spus [i
nici o silab` din ce am auzit din \ntâmplare nu va fi repetat vreunui
suflet, \]i dau cuvântul. |]i garantez [i c` nu va fi folosit \n nici un
scenariu, roman sau nuvel` – cel pu]in nu de mine.
– Mi-ai luat o piatr` de pe inim`, Gil.

– Serios? ~sta e un lucru bun… pân` la urm`, nu mi-am irosit ziua.
|nc` ceva – [i po]i s`-mi spui c` nu m` prive[te – dar a[ vrea s` [tiu [i
ar putea s` \nceap` u[or s` m` priveasc`, dac` tu [i cu mine…
Se \ntrerupse; ochii lui alba[tri \i \ntâlnir` pe ai mei. Ne uitar`m unul la
altul \n t`cere [i apoi scutur` din cap aproape furios. Nu, la naiba, nu
pot [i nici nu am nici un drept s` te \ntreb.
– S` m` \ntrebi ce, Gil?
– Oh, nimic, \mi r`spunse brusc [i cobor\ din ma[in`. Unde e
cantina asta a ta, Stacey? Sunt mort de foame.
– Pe aici. Vino.
Gil zâmbi cu mali]iozitate [i m` urm`. Masa fu nea[teptat de
gustoas`. Cantina nu era aglomerat` [i Gil vorbi cu umor despre cariera
lui care se p`rea c` fusese un e[ec pân` când se apucase de scenarii de
televiziune. Romanele lui nu avuseser` cine [tie ce succes.
– Prea pure [i romantice pentru editorii din ziua de azi. Fie mi le-au
f`cut buc`]i, fie le-au ignorat, ceea ce e chiar mai rù. Am sim]it c` dac`
nu pot avea succes ca romancier f`r` s` scriu aproape pornografie,
prefer de o mie de ori s`-mi câ[tig existen]a f`când altceva – s`pând
[an]uri sau f`când str`zi, ceea ce am [i f`cut o vreme, dup` ce am venit
de la Oxford. Dar tocmai când eram pe cale s` apelez la For]ele de
Munc`, mi s-a dat, din senin, [ansa s` lucrez la o televiziune.
Mi-au descoperit talentul pentru seriale [i dup` asta, n-am mai privit \n
urm`… "Spitalul" a picat din cer.
|mi f`cea pl`cere s`-l ascult, dar mi se f`cea din ce \n ce mai somn.
Gil observ` eforturile mele zadarnice de a nu mai c`sca [i ca de obicei,
f`r` s` se simt` ofensat, suger` s` s`rim peste turul laboratoarelor.
Acceptai mâna pe care mi-o oferi [i \n timp ce ne \ndreptar`m \mpreun`
CERCET~TOAREA 113
spre parcare, m` gândii cât de repede m` obi[nuisem cu aspectul lui

exotic [i cu hainele lui extravagante. Acum câteva s`pt`mâni, m-ar fi
\ngrozit perspectiva de a m` plimba prin cantina de la Harrowfields cu
un b`rbat care ar`ta ca Gil Plumpton. Dar acum o f`ceam cu u[urin]` [i
\ntr-adev`r g`seam o consolare \n compania lui, mai ales când via]a era
atât de dificil` [i m` sim]eam obosit` [i cu moralul la p`mânt. Dincolo
de imaginea pe care o cultiva, era o persoan` dr`gu]` – bun [i generos
[i indiferent ce credea Mandy, nu puteam s` m` \ndoiesc de integritatea
lui.
De fapt, realizai dintr-o dat`, avea multe din calit`]ile pe care le
admiram la John, de[i \n privin]a \nf`]i[`rii, nu puteau s` fie mai diferi]i.
Ca mentalitate [i ca fizic erau la poli opu[i [i [tiam c` n-ar avea nimic \n
comun unul cu cel`lalt [i nici nu s-ar sim]i flata]i dac` le-a[ sugera asta.
M` trezii râzând la gândul acesta [i când urc` la volan, Gil vru s` [tie ce
m` amuza.
– E o glum` de-a mea, m` schivai eu. }i-ar fi greu s-o \n]elegi.
– Pune-m` la \ncercare, m` invit`, pornind motorul.
– N-o s-o g`se[ti amuzant`, \l prevenii. Sincer, Gil. Dar m` gândeam
cât de mult semeni pân` la urm` cu un foarte vechi prieten de-al
meu… [i e un compliment, pentru c` John Mallory este… M` oprii,
gândindu-m` cum s` rezum personalitatea lui John \n doar câteva
cuvinte [i p`rându-mi-se imposibil. Ei bine, e un om excep]ional, cel
mai bun pe care-l cunosc [i totu[i, dac` v-a]i cunoa[te, probabil v-a]i
detesta la prima vedere.
– John Mallory? se \ncrunt` Gil. Dumnezeule, e medicul tù de
familie, nu-i a[a – tipul din Yorkshire pe care-l vizitezi din când \n când?
Mandy mi-a vorbit o dat` sau de dou` ori despre el, \ns` remarcele ei
n-au fost tocmai complimente. Oricum, dac`-l apreciezi atât de mult,
presupun c` ar trebui s` m` simt flatat, de[i la naiba, nu mi-a mai spus

nimeni cum c` a[ fi un om excep]ional sau bun [i nici nu sunt sigur
c`-mi doresc asta. {i ai dreptate – nu v`d gluma.
– Ai vedea-o, dac` l-ai cunoa[te pe John, \l asigurai.
– La patru ace din cap pân`-n picioare, nu? Foarte amuzant! Sim]ul
umorului nu e la apogeu când e[ti pe jum`tate adormit`, Stacey; [i
m`rturisesc: nu sunt amuzat deloc. Iar dac`, printr-o \ntâmplare
ciudat`, \ncerci s` m` stimulezi s` fac dragoste cu tine spunându-mi c`
sem`n cu nu [tiu care pretendent de-al tù din nord, s` [tii c` ai e[uat
lamentabil.
– Nu \ncercam nimic, negai \n grab`. Doar c`… ei bine, mie mi s-a
p`rut amuzant [i tu ai insistat s`-]i spun gluma, nu?
– Da, a[a e. Gil opri \n fa]a aripii reziden]ilor [i se aplec` s`-mi
deschid` portiera. Nu \ncercai s` m` stimulezi? Scuturai din cap cu un
"nu" ap`sat [i se retrase cu alarm` ironic`. Bine, te cred. P`cat, pentru
c` m`rturisesc c` am fost stimulat, dar cu tine ar fi o sesiune serioas` la
propriu [i la figurat [i nu am starea de spirit sau pozi]ia ca s` fiu serios,
\n]elegi? Cel pu]in, nu \nc`. A[a c` d`-te jos, te rog, [i las`-m` s-o [terg
ca un la[…
F`cui ce-mi ceruse, ne[tiind dac` vorbise serios sau m` tachinase
doar [i cu un semn din mân` [i un "ne vedem", Gil \ntoarse Lotusul [i
acceler` \n direc]ia por]ilor. U[or nedumerit` de atitudinea lui [i prea
extenuat` ca s`-mi mai bat capul cu ea, urcai \n lift.
Ca de obicei, g`sii un bilet de la Aiesha [i crezând c` era lista cu cei
care m` cùtaser`, amânai s`-l citesc pân` când m` pusei \n pat. Dar de
ast` dat`, nu sunase nimeni [i biletul era chiar de la Aiesha. "Draga mea
Stacey, \n seara asta am primit un telefon de la directorul spitalului
meu, care mi-a spus c` Narayan e foarte bolnav. |n opinia directorului,
CERCET~TOAREA 115
nu mai poate a[tepta un transplant. A acceptat s` zboare imediat la

Londra, dac` reu[esc s`-i g`sesc un pat la spital. Am g`sit [i \n câteva
zile, profesorul Kneller a avut amabilitatea s`-mi promit` c`-l opereaz`
el \nsu[i, ceea ce e o mare u[urare pentru mine [i mai mult decât am
\ndr`znit s` sper. Mi-am luat liber \n seara asta [i o voi petrece cu
domnul Leyland [i cu so]ia lui, dar ne vedem diminea]`…"
Oh, biata Aiesha, m` gândii [i cuvintele mi se \nce]o[ar` \n fa]a
ochilor. Biata Aiesha… pentru ea, nu era numai un moment extrem de
ap`s`tor [i de \ncordat, ci [i sfâr[itul tuturor planurilor pe care le f`cuse
\mpreun` cu so]ul ei, acele planuri curajoase [i lipsite de egoism pe
care mi le \mp`rt`[ise atât de sfioas` când eram \n perioada de prob`!
Sim]ii cum mi se strânge inima când realizai ce \nsemna asta pentru ea,
pentru amândoi, de[i poate faptul c` urma s`-l opereze profesorul
Kneller \i d`dea lui Narayan Devi mai multe [anse s` supravie]uiasc`.
Aici, la Harrowfields, va beneficia de toate rezultatele cercet`rilor
efectuate cu privire la compatibilitatea ]esuturilor [i imunologie; va fi
\ngrijit de un personal mai experimentat [i donatorul va fi mai atent
selectat, dup` teste extensive pentru care spitalul lui nu era \nc`
echipat. Nu va mai fi cobaiul curajos, cum sperase s` fie, dar exemplul
lui ar putea fi totu[i urmat; dac` transplantul va fi o reu[it`, va fi dovada
vie a eficien]ei unui asfel de tratament. |mi doream s` m` fi putut duce
la Aiesha s`-i spun asta, \mi doream s-o fi putut ajuta atunci când
avusese nevoie, dar nu fusesem lâng` ea, a[a c` se dusese la familia
Leyland… la Dickie Leyland [i la so]ia lui r`mas` oarb` \n urma
r`zboiului. Ei bine, f`cuse o alegere \n]eleapt`, [tiam c` puteau s-o
ajute, dar continuai s`-mi repro[ez pân` când adormii.
Capitolul 7
Zborul din India al doctorului Narayan Devi fu aranjat peste zece

zile, [i \n a[teptarea sosirii lui, Aiesha d`du dovad` de o putere demn`,
care-mi câ[tig` profund admira]ia. Continu` s`-[i fac` treaba \n saloane
[i-n sala de opera]ii, ba chiar veni la [edin]ele de lectur` de seara [i cu
sârguin]a-i obi[nuit`, refuz` ofertele mele de a-i ]ine locul, ca s` se
poat` odihni sau s` viziteze familia Leyland.
– Domnul [i doamna Leyland au fost cât se poate de dr`gu]i cu
mine, ca [i tine, Stacey drag`, \mi spuse cald. Dar prefer s` lucrez.
M` ajut` s` v`d totul \n perspectiv`, când v`d al]i oameni trecând prin
ce va trebui s` treac` [i Narayan. Majoritatea p`r`sesc spitalul, dup` ce
au primit o nou` via]`. De exemplu, doamna Tremayne a ta – zâmbi –
am urm`rit-o cu so]ul ei [i cu \ngera[ii aceia de copii, când au venit s-o
viziteze [i a mers jum`tate de salon ca s`-i \ntâmpine. Nu cred s` fi v`zut
vreodat` mai mult` fericire \n ochii unei femei decât \n ai ei, când
spunea c` se va \ntoarce acas`, la ei. Mi-a dat speran]`, c`ci \mi spun
singur` c` ce s-a f`cut pentru ea se va face [i pentru so]ul meu. {i apoi,
[i el se va putea \ntoarce acas`, cu fericire \n priviri, iar eu m` voi duce
CERCET~TOAREA 117
cu el [i poate \ntr-o zi, dac` Dumnezeu va fi bun cu noi, vom avea [i noi
copii, ca Jenny Tremayne [i totul va fi meritat.
– Crezi, Aiesha? {i dac` va trebui s` pleci de la Harrowfields f`r`
s`-]i iei C.R.C.C-ul?
– Oh, da, chiar [i atunci. De[i, cât timp Narayan e \n convalescen]`,
poate voi putea r`mâne la examin`ri. Dar când se va \ntoarce \n India,
desigur, va trebui s`-l \nso]esc. Sunt so]ia lui [i locul meu e al`turi de
el.
M` gândii la Janet [i oftai. Harvey sunase dup` dou` zile de la vizita
mea, s`-mi spun` c`-[i revenise complet [i apoi mi-o d`duse la telefon,
insistând c` vroia s`-mi mul]umeasc` pentru tot ce f`cusem pentru ea.
Conversa]ia noastr` fusese scurt` [i nenatural`, amândou` ne
sim]iser`m stânjenite [i nu ne tr`sese inima s` spunem prea multe la
telefon, dar p`ruse fericit` [i calm` [i-mi spusese c` ea [i Harvey \[i
luaser` câteva zile libere [i vor pleca undeva. Fusesem de acord c` era
o idee bun`, le urasem cu toat` c`ldura de care fusesem \n stare toate
cele bune [i \nchisesem \ndat` ce mi se p`ruse decent. Nu sim]eam nici
o durere [i nu aveam nici un regret, ceea ce f`r` \ndoial` era destul de
ciudat, având \n vedere impactul emo]ional pe care \ntâlnirea
precedent` cu Harvey \l avusese asupra mea. Dar cel pu]in acum [tiam
cu absolut` siguran]` c` nu mai eram \ndr`gostit` de el [i m` sim]eam
u[urat`.
John sun` [i el s`-mi spun` c` starea mamei lui \l \ngrijora din ce \n
ce mai mult [i \n]elesei c` petrecea cât de mult timp putea la conac,
l`sând cabinetul pe mâna lui Grace Kinnell.
– E foarte bun`. Parteneriatul cu Dilys Powell e \nc` \n a[teptare –
Dilys ]ine mult s-o aib` [i dac` se va \ntâmpla, cu siguran]` Grace va
cump`ra vechea ta cas`. |mi mai d`du câteva detalii din partea locului,
apoi m` \ntreb` când mai trec pe acolo. P`rea la mii de kilometri

dep`rtare [i r`spunsei, cu mai pu]in entuziasm decât inten]ionasem, c`
voi \ncerca s` ajung \ntr-un weekend nu prea \ndep`rtat.
– Ce \nseamn` "nu prea \ndep`rtat"? Weekendul urm`tor sau
cel`lalt?
– Sincer, nu [tiu, John. Vezi tu, e o situa]ie de criz`… |i spusei
despre so]ul Aieshei. Nu pot s` plec pân` nu sose[te [i vedem cum se
instaleaz` [i care sunt perspectivele unui transplant pentru el…
}in foarte mult la Aiesha [i…
– |n]eleg, draga mea. Vino când po]i, [tii c` e[ti mai mult decât
binevenit`, nu?
Dup` ce pusei receptorul \n furc`, sim]ii c` \ntr-un fel gre[isem fa]`
de John, cu toate c` nu [tiam exact cum sau de ce. Dar nu puteam s-o
las singur` pe Aiesha [i pân` la urm`, John nu avea realmente nevoie de
mine, \n vreme ce ea, o strìn` \ntr-o ]ar` de strìni, avea mare nevoie
de o prieten`, \n momentul acesta.
Cu o zi \nainte de sosirea so]ului ei, i-o prezentai pe Aiesha lui Gil
Plumpton care, auzind povestea ei, se oferi imediat s-o duc` la
Heathrow [i accept` bucuroas`.
Narayan Devi ar`ta \ngrozitor de bolnav când ne \ntâlnir`m la
aeroport; trupul \nalt i se atrofiase [i era aproape numai piele [i os [i
auzind geam`tul de spaim` al Aieshei când \l v`zu, \n]elesei c` starea lui
trebuia s` se fi \nrùt`]it considerabil de când \l v`zuse ultima oar`.
Era curajos de vesel [i dup` felul \n care o \ntâmpin` pe Aiesha, era
evident c` o adora. Se a[ezar` \n spate, ]inându-se de mân` [i
zâmbindu-[i unul celuilalt ca doi copii; când pornir`m spre
Harrowfields, Gil \mi [opti:
CERCET~TOAREA 119
– Dumnezeule, Stacey, sper s` fie totul bine pentru ei. Cât de

repede crezi c` ve]i putea s`-i da]i bietului om un rinichi nou?
– M` tem c` nu pot [ti, [optii. Pentru c` depinde de mai mul]i
factori. O serie de teste trebuie efectuate \nainte ca m`car s` fie acceptat
ca poten]ial primitor [i va trebui s` a[tept`m un donator potrivit…
|i d`dui câteva cerin]e tehnice [i dificult`]i care ar putea s` apar` [i Gil
ascult`, \ncruntându-se gânditor.
– Dar aproximativ cam cât va trebui s` a[tepte? Zile, s`pt`mâni, luni?
Privii nelini[tit` peste um`r, dar Aiesha [i Narayan erau prea ocupa]i
unul cu cel`lalt ca s` aud` ce vorbeam.
– Ei bine, aproape sigur, s`pt`mâni, poate chiar mai mult. Factorul
imprevizibil e \ntotdeauna disponibilitatea organelor… dar ar putea s`
aib` noroc.
– Dar f`r` \ndoial`, dac` bietul de el e atât de bolnav cum arat`, va
putea s` sar` pu]in peste rând, nu?
– Sâmb`t`, când vei face turul Centrului, o s`-]i dai seama c` cel
pu]in jum`tate din pacien]ii interna]i sunt la fel de bolnavi ca doctorul
Devi, a[a c` nu se pune problema s`ritului peste rând. |i explicai pe
scurt, subliniind faptul c` unii pacien]i, al c`ror sânge era din grupe
rare, erau nevoi]i s` a[tepte, indiferent cât de bolnavi erau, pân` când
devenea disponibil un organ de la un donator cu aceea[i grup`
sanguin`. Chiar [i atunci pot ap`rea obstacole. Rudele unui poten]ial
donator pot s` nu-[i dea consim]`mântul ca organele s` fie folosite
pentru transplanturi, sau ]esutul se poate dovedi incompatibil – test`m
pentru dou`sprezece antigene – substan]ele care stimuleaz`
producerea de anticorpi. Dar Aiesha [tie toate astea [i cred c` [i
doctorul Devi. Vor a[tepta cât va fi nevoie, f`r` s` se plâng`.
– Bie]ii de ei! exclam` Gil, afectat. Dumnezeule, prin ce calvar

trebuie s` treac`! C`zu \n t`cere [i r`mase pierdut pân` ajuser`m la
Centru [i Aiesha ne p`r`si, ca s`-[i acompanieze so]ul \n salon.
O a[teptar`m ca cantin`, bând o cafea, [i Gil reveni la subiectul
donatorilor de organe.
– Majoritatea sunt oameni care au suferit accidente fatale, nu?
– Da. Cea mai mare parte sunt pacien]i cu r`ni majore la creier sau
care mor de tumori craniene. Mai avem [i câ]iva voluntari – un frate
geam`n care e dispus s`-[i sacrifice un rinichi. Transplanturile \ntre
gemeni identici sunt aproape \ntotdeauna un succes [i fiecare geam`n
r`mâne cu câte un rinichi perfect s`n`tos. Gemenii de sex opus [i fra]ii
obi[nui]i sunt cea de-a doua op]iune de preferat, de[i genetic, numai
dou`zeci [i cinci la sut` sunt identici. Al]i dou`zeci [i cinci la sut` sunt
total diferi]i [i prin urmare incompatibili, [i restul – jum`tate seam`n`,
jum`tate difer`, a[adar au acelea[i [anse de compatibilitate ca [i victima
unui accident, care nu e rud` cu pacientul. Profesorul Kneller nu
\ncurajeaz` donatorii voluntari, decât dac` sunt fra]i compatibili sut` la
sut`, [i chiar [i atunci, insist` s` se asigure c` nu se ofer` voluntari doar
pentru c` se simt datori.
– Sunt riscuri mari pentru un donator voluntar?
|l asigurai c` riscul opera]iei era mai mic de unul la patru mii pentru
un donator s`n`tos [i corpul uman poate s` func]ioneze perfect cu un
singur rinichi.
– Desigur, exist` riscul ca unicul rinichi s` fie afectat \n timp, dar nu
e ridicat.
– |n]eleg. Atunci, singurul organ care poate fi luat de la un donator
\n via]` este un rinichi? Adic`, trebuie s` depinde]i de victimele
accidentelor pentru transplanturile de inim`, de exemplu?
CERCET~TOAREA 121
– Exact. Din moment ce organismul nu are decât o singur` inim` [i

nu poate func]iona f`r` ea. La fel stau lucrurile [i \n cazul ficatului,
pl`mânilor sau pancreasului. Intrai \n detalii [i Gil se zâgia la cea[ca de
cafea, intervenind din când \n când cu câte o \ntrebare de genul celor
care ar`tau c` citise mult despre subiectul acesta.
– Ai spus mai devreme c` rudele victimei unui accident pot refuza
s` v` lase s-o folosi]i ca donator. M` privi \ntreb`tor. Refuz` mul]i?
– Da, foarte mul]i. M` privea la fel de nedumerit [i \ncercai s`-i
explic c` exista credin]a larg r`spândit` c` dac`-[i vor da
consim]`mântul, via]a poten]ialului donator, [i prin urmare suferin]a
acestuia, ar putea fi prelungit` pentru unicul scop de a prezerva
organul sau organele care urmeaz` s` fie prelevate pentru
transplanturi.
– {i a[a este? Organele trebuie prezervate, nu?
– Da, confirmai, [i m` lansai din nou \n explica]ii privitoare la
maniera \n care, prin intermediul unui aparat respirator artificial,
sistemul circulator al donatorului putea fi men]inut \n mi[care, de[i
acesta era – teoretic [i practic – deja mort, creierul [i sistemul nervos
\ncetând s` mai func]ioneze. O alt` team`, pe care o are pân` [i cel mai
educat ne[tiutor \n ale medicinei, este aceea c` \n cazul unui poten]ial
donator nu s-ar face acelea[i eforturi de a-i salva via]a, ca \n cazul \n care
refuz` s`-[i dea consim]`mântul [i pacientul nu este fi privit ca donator.
– {i asta e o alt` concep]ie gre[it`, nu?
– Complet gre[it`, \l asigurai. Nici un pacient nu e considerat
poten]ial donator decât [i doar atunci când este peste puterile
capabilit`]ilor oferite de medicin` s` i se salveze via]a. |n orice caz,
personalul medical care se \ngrije[te de victimele accidentelor [i
neurochirurgii c`rora le sunt repartiza]i pacien]ii cu leziuni grave la
creier nu sunt cei care vor face opera]iile de transplant. Cazurile din
accidente nu sunt aduse niciodat` mai \ntâi la Centru, ci la spitale
generale. A[a c` decizia e luat` impar]ial de c`tre doctori [i chirurgi, a
c`ror datorie este s` salveze via]a fiec`rui pacient pe care-l au \n grij`,
dac` este posibil. Dac` nu, ni se d` nou` [ansa de a utiliza organele \n
beneficiul pacien]ilor no[tri – pacien]i asemenea doctorului Devi –
dac` se ob]ine permisiunea rudelor. Dar nu noi le-o cerem [i nu noi
constat`m sau certific`m moartea cerebral` a donatorului. |n ceea ce ne
prive[te pe noi, cei de la Centru, când ni se aduce un donator, acesta e
un cadavru. Inima lui poate s` bat` \n continuare prin mijloace
artificiale, dar creierul lui e mort.
– Ai ]inut o pledoarie bun`, doctore, spuse Gil zâmbid.
M-ai convins.
– Pentru c` eu \ns`mi sunt convins`.
– Da, v`d. {i mai v`d [i c` voi, centrele ca acesta, ave]i nevoie de o
publicitate foarte grìtoare pentru cauza voastr`.
– Ce vrei s` spui? \ntrebai, alarmat` de cuvântul "publicitate".
Cu siguran]`, [tii c` medicina nu poate face publicitate…
– Nu insinuez c` ar trebui. Ce vreau s` spun e c` ar trebui adus` la
cuno[tin]a publicului larg necesitatea de donatori de organe, a[a cum
s-a procedat [i \n cazul nevoii de sânge pentru transfuzii. Gil era \n
verv`. |n ziua de azi, e destul de obi[nuit s` donezi o jum`tate de litru
de sânge, nu-i a[a? Dar era la fel de alarmant pentru necunosc`tori,
prima oar` când s-a ini]iat procedura, nu? Mul]i oameni erau convin[i
c` pierderea unei jum`t`]i de litru de sânge poate avea consecin]e
grave, nu? Pân` li s-a explicat c` donând sânge, ajut` la salvarea vie]ilor,
f`r` s`-[i fac` nici un rù… pân` au fost informa]i [i educa]i, \mi
imaginez c` [i donatorii de sânge erau destul de rari.
CERCET~TOAREA 123
– Da, \ncuviin]ai, impresionat` de argumentele lui, e adev`rat,

dar…
– Mai ascult`-m` pu]in, \nainte s` \ncepi cu obiec]iile – vorbesc cât
se poate de serios, pentru c` eu cred c` pot face ceva \n privin]a asta,
ceva constructiv. Publicitatea e o arm` foarte puternic`, s` [tii, iar
publicitatea prin intermediul televiziunii poate fi informativ` [i
educa]ional`. Tocmai m-ai convins c` dac` a[ avea o leziune grav` la
cap, \n urma unui accident rutier, n-a[ suferi \n nici un fel dac` mi-a[
dona inima [i rinichii Centrului Harrowfields. Nu-mi sunt de nici un
folos dac` sunt mort, dar ar putea salva o via]` sau poate chiar dou`.
|ns` sunt incon[tient, astfel c` nu pot lua decizia de a fi privit sau nu ca
poten]ial donator – mama, cea mai apropiat` rud`, trebuie s` hot`rasc`.
{i ea, biata b`trân`, suferind \nc` \n urma [ocului de a afla c` e pe cale
s`-[i piard` singurul fiu, se afl` \n fa]a acestei \ntreb`ri \ngrozitoare [i
f`r` s` se gândeasc` realmente, refuz` s`-[i dea consim]`mântul.
"L`sa]i-mi bìatul s` moar` \n pace [i cu demnitate", \i spune
chirurgului de la urgen]` pentru c`, asmenea necunosc`torului educat
de care vorbeai mai devreme, se teme instinctiv c` dac`-[i d` acordul,
va abandona toate eforturile de a-mi salva via]a. Mai rù, crede c` a[ fi
]inut artificial \n via]` [i tot din instinct, se teme c`, indiferent ce spune
medicul, \n acest stadiu de via]` artificial`, a[ putea s`-mi recap`t
cuno[tin]a [i s` simt durere. Noi [tim c` nimic din toate astea nu se
poate \ntâmpla, pentru c` creierul meu e mort, dar ea nu e sigur`, a[a
c` merge pe mân` sigur` [i refuz` din nou, fapt pentru care n-o
condamn. Totu[i, eu a[ fi fost de acord… Vorbea \n continuare [i
aproape \n ciuda voin]ei mele, m` trezii c` sunt de acord cu toate
argumentele pe care mi le aducea, ba chiar [i cu schi]a proiectului de
televiziune pe care mi-o propuse.
Aiesha ni se al`tur` când eram deja la cea de-a treia cea[c` de cafea.
P`rea \ncordat` [i agitat`, dar când Gil \i aduse o cafea, intr` \n vorb`,
contribuind cu câteva sugestii practice folositoare pentru o emisiune de
televiziune.
– Sunt sigur` c` ai dreptate, domnule Plumpton, \ncepu ea cu
hot`râre, când Gil tocmai se preg`tea s` plece. Publicul ar trebui s` afle
de necesitatea de donatori [i ar trebui s` primeasc` toate informa]iile,
nu numai ceea ce implic`, ci [i care sunt pa[ii legali care trebuie urma]i
dac` doresc s` doneze organe spitalelor ca acesta. E o decizie pe care
fiecare ar trebui s-o ia pentru el \nsu[i, când e s`n`tos. N-ar trebui l`sat`
\n seama rudelor sale [ocate, \n clipa \n care suntem pe moarte, nu?
– Exact `sta e [i punctul meu de vedere, o asigur` Gil. Cred c` \n jur
de dou`zeci [i cinci de state americane au promulgat recent legi care
permit oamenilor s`-[i lase organele pentru transplanturi, ca s` poat` fi
folosite f`r` consim]`mântul rudelor. Dar aici… ridic` el din umeri.
Va trebui s` afl`m care e pozi]ia legal` de aici. Se ridic` [i-[i lu`
carne]elul. |nainte s` plec, po]i s`-mi dai câteva fapte sau cifre care
mi-ar fi de folos? Adic`, oamenii sunt tenta]i s` judece toate opera]iile
de transplant pe baza relativ pu]inelor succese \nregistrate \n zona
transplanturilor de inim`, nu? Acestea sunt opera]iile dramatice, cele
care sunt f`cute publice, dar din câte mi-a spus Stacey, \n]eleg c`
rezultatele cu transplanturile de rinichi sunt mult mai \ncurajatoare.
Care e procentajul de supravie]uire [i cât se a[teapt` \n vederea unui
transplant de succes, [tii? |n entuzismul lui, uitase momentan c`
problema aceasta o privea personal pe Aiesha [i v`zui c`-[i mu[c` buza
[i se \nro[e[te când \[i d`du seama ce spusese.
Oricum, Aiesha nu se eschiv` de la \ntrebare, sau de la implica]iile
acesteia.
CERCET~TOAREA 125
– Din 1954, s-au efectuat peste trei mii de transplanturi de rinichi,

aici [i \n State, r`spunse ea cu voce sc`zut`. Ultimele cifre pe care le
avem arat` c` dup` o perioad` de a[teptare de aproximativ doi ani, rata
de supravie]uire este \ntre optzeci [i nou`zeci la sut` pentru
transplanturi \ntre rude de sânge [i aproape [aizeci la sut` pentru
transplanturi de la cadavre. Unii pacien]i au a[teptat [i doisprezece ani.
– Dumnezeule, cifrele astea sunt impresionante! fluier` Gil.
– Da, \ncuviin]` Aiesha, sunt. Avea o voce lipsit` de expresie [i
controlat`, dar observai c`-i tremurau mâinile [i ghicii c` se gândea la
so]ul ei [i spera s` fie \ntre cei [aizeci pân` la nou`zeci la sut` care
a[teptau doar doi ani. Nu mai spuse nimic pân` dup` ce plec` Gil [i
apoi, \ntorcându-se spre mine cu un zâmbet obosit, observ`: Narayan e
B negativ, [tii? M` tem c` s-ar putea s` a[tepte mult timp un donator.
B negativ e o grup` rar` de sânge [i suspinai, \mp`rt`[indu-i
nelini[tea [i amintindu-mi c` so]ul ei fusese trimis la Harrowfields de
c`tre propriul lui spital, deoarece faptul c` nu r`spunsese la dializ` le
d`duse motive serioase de \ngrijorare. Majoritatea cazurilor de
insuficien]` renal` se ameliorau cu ajutorul dializei, dar se p`rea c` al
doctorului Devi nu. De parc` mi-ar fi ghicit gândurile, Aiesha spuse cu
regret:
– Respinge dializa, recunoa[te asta. Psihologic, detest` s` depind`
de ea.
|n nici un caz, nu era singurul care f`cea asta, dar nu-i spusei nimic
Aieshei, ci m` mul]umii s-o \ntreb dac`-l va vizita mai târziu sau disear`.
Scutur` din cap.
– Nu. |i fac transfuzii [i apoi trebuie s` continue cu dializa. Mi-a spus
s` nu m` \ntorc pân` mâine… bietul Narayan! Cred c` \ncearc` s`-mi
ascund` starea grav` \n care se afl`, s` m` fac` s` cred s` se simte la fel
de bine ca atunci când ne-am desp`r]it, a[a c` trebuie s` m` prefac [i

eu. Dar nu e u[or. Am prea pu]in exerci]iu [i nu m-am priceput
niciodat` s` mint. Se uit` la ceas. Oricum, peste zece minute sunt de
serviciu. M` oferii s`-i ]in locul, dar scutur` din nou din cap. E mai bine
s` lucrez… dar mul]umesc, Stacey, [i mul]umesc c` mi l-ai prezentat pe
Gil Plumpton. Este un om de excep]ie – amabil [i generos [i sunt sigur`
c` e foarte bun \n ceea ce face. O s` mergi cu el \n ceea ce nume[te
"marele tur", sâmb`t`?
– Da, confirmai. Dar numai pentru c` a cerut s` fiu [i eu de fa]`.
Domnul Leyland va fi conduc`torul… eu voi fi doar un observator.
Pân` la urm`, nu fui nici m`car asta. John m` sun` când tocmai m`
dezbr`cam ca s` m` culc, ca s`-mi dea trista veste c` mama lui murise.
– A fost o moarte lini[tit`, spuse el. Trebuie s` fi murit \n timp ce-[i
f`cea somnul de dup`-amiaz` [i \n condi]iile de fa]`, nici nu mi-a[ fi
dorit altfel. Ura s` fie invalid`. P`rea trist, f`r` doar [i poate; con[tient`
c`-[i iubise \ntotdeauna mama, \i oferii condolean]ele mele. Ai putea s`
vii la \nmormântare, Stacey? \ntreb` el [i când m` preg`team s`-i spun
c` nu cred c` voi putea ajunge, adùg` pe un ton ciudat, rug`tor: a[
aprecia mult, dac` ai putea. E sâmb`t`, la biserica din Staithes Holtby,
a[a c` dac` po]i lua trenul de vineri seara, ai putea s` te \ntorci pân`
duminic`.
Era weekendul meu liber [i, \n afar` de "marele tur" al lui Gil, nu
mai aveam alte angajamente… Ezitai o clip` [i apoi, hot`rându-m` c`
Gil se putea descurca foarte bine [i f`r` mine, \i spusei c` voi veni cu
trenul obi[nuit. John \mi mul]umi cu neobi[nuit` c`ldur` [i promise c`
m` va a[tepta cineva la Merton.
– S-ar putea s` nu pot veni personal, se scuz` el, pentru c` trebuie
s` am grij` de toate, aici. Biata Eunice, menajera mamei, e distrus`.
CERCET~TOAREA 127
Fratele meu, Charlie, vine mâine de la Bielefelt, vin [i Nick [i Claudia…

|mi mai d`du câteva detalii despre aranjamentele lui de familie, apoi \[i
exprim` recuno[tin]a pentru ajutorul lui Grace Kinnell. A fost
minunat`, [tii? A avut grij` de cabinet \n lipsa mea, a preluat [i apelurile
din timpul nop]ii. E o mare u[urare pentru mine s` [tiu c` e acolo [i-mi
]ine locul. Ei bine… |l auzii expirând \ntr-un suspin obosit. Nu te mai
re]in de la somn, Stacey drag`. E frumos din partea ta s` spui c` vii.
|nchise f`r` s` a[tepte s`-i urez noapte bun` [i sim]ind c` moartea
mamei lui \l afectase, eram bucuroas` c`-i promisesem s` m` duc la
\nmormântare. Avusesem mai mult respect pentru ea decât afec]iune…
dar era mama lui John [i, numai Dumnezeu [tia, fusese bun`tatea
\ntruchipat` când eu \ns`mi \mi pierdusem mama. |i scrisei lui Gil un
bilet \n care-mi cerui scuze, [i vineri seara m` urcai \n trenul de Merton.
O femeie m`runt` [i slab`, \mbr`cat` de zi, dar frumos, \ntr-o fust`
verde din tweed [i o jachet` maro din piele de oaie, st`tea la ie[irea din
gara Merton, când coborâi din tren. Nu avea p`l`rie – p`rul blond era
strâns la ceaf` \ntr-un coc perfect – iar chipul nemachiat, cu excep]ia
unui ruj rozaliu, avea o expresie prietenoas` [i zâmbitoare \n timp ce
veni s` m` \ntâmpine. Era o fa]` frumoas`, m` gândii, recunoscând-o
\nainte s` se prezinte.
– Sunt Grace Kinnell… iar tu trebuie s` fii Stacey Duncan, desigur.
John m-a rugat s` vin s` te iau. Avea vocea u[or r`gu[it` pe care mi-o
aminteam de la telefon; ca [i aspectul ei, era extrem de atr`g`toare.
Era exact a[a cum m` a[teptasem s` fie, doar c` era mai mic` [i m` sim]ii
ca un gigant când ne \ndreptar`m spre ma[ina parcat` – un MG lustruit.
Cu un fior pe care nu-l anticipasem, m` gândii c` John trebuie s` fie
prost s` nu r`spund` ca un b`rbat \n toat` regula la farmecul indubitabil
al lui Grace… [i John nu era \n nici un caz prost. Nu fusese niciodat`.
– John e la Staithes Holtby, dup` cum ai ghicit, probabil. M-a rugat

s`-]i cer scuze \n numele lui, dar [tia c` vei \n]elege. Mai mul]i membri
ai familiei terbuie s` soseasc` azi la conac [i a sim]it c` trebuie s` fie
acolo, s`-i primeasc`.
– Cum suport`?
– Moartea mamei lui? Ei bine, presupun c` nu a fost ceva nea[teptat,
nu? Adic`, nu mai era tân`r` [i cu greu ar fi putut fi o surpriz` pentru
el, dar desigur, la cum e John, e sup`rat. A ]inut mult la ea, s` [tii.
– Da, \ncuviin]ai. {tiu.
Grace \mi f`cu un rezumat scurt al bolii doamnei Mallory, din care
\n]elesei c` suferise un al doilea atac de cord, cu o zi \nainte s`
decedeze, \n urma c`ruia nu mai putea vorbi [i paralizase par]ial.
– Nu po]i s`-]i dore[ti ca un pacient s` mai continue \ntr-o
asemenea stare, \ncheie ea.
– Nu. Nici eu nu putusem; \mi amintii de lunga suferin]` a mamei
[i durerea mea indirect`, dar \n acela[i timp con[tientizai un oarecare
resentiment. Atitudinea lui Grace Kinnell era pu]in prea profesional`,
sau poate eram eu mai sentimental`, ca [i John… [i nu m` schimbasem
nici dup` cele cinci luni de când lucram la Harrowfields. Pentru mine,
pacien]ii erau \nc` oameni \n suferin]`, nu-i puteam vedea ca pe ni[te
cazuri. Probabil nu voi putea niciodat`.
– Spune-mi despre Harrowfields, Stacey, m` invit` \nso]itoarea mea
[i eram \ncântat` s` detectez o not` de invidie \n vocea ei r`gu[it` –
pueril [i nemotivat de \ncântat`. Dup` câteva clipe, \i povestii, stimulat`
de \ntreb`rile ei pertinente. Conducea cu vitez` [i o dib`cie
asem`n`toare cu a lui Gil Plumpton, manevrând ma[ina cu aceea[i
u[urin]` ca [i el [i cu mintea aparent concentrat` la discu]ia noastr`.
Descoperii nu numai c-o admiram, ba chiar o pl`ceam. Evident, \[i [tia
CERCET~TOAREA 129
bine meseria, era citit` [i la curent cu nout`]ile – poate c`-[i irosea

talentul cu medicina de familie, dar nu se plângea, cu excep]ia faptului
c` recuno[tea c`-i pl`cea munca \n spital. Trecur`m pe lâng` vechiul
meu c`min, [i-mi spuse, ar`tând spre el: \nc` m` mai gândesc dac` s-o
cump`r sau nu. Sper c` nu te gr`be[ti s` vinzi.
– Sincer, nu cred c` mai e cineva interesat s-o cumpere. Desigur, a[
vrea s-o vând, dar…
– O s` te anun] \ndat` ce iau o hot`râre, promise Grace Kinnell.
Doar c` nu st` \n puterea mea, vezi tu?
– Adic`, depinde \n parte de Dilys Powell? Nu te gânde[ti s` intri \n
parteneriat cu ea?
– Ei bine, da, m` gândeam, recunoscu f`r` tragere de inim`.
Dar acum… a ap`rut o alt` posibilitate care \mi surâde mai degrab`.
Nu ]i-a spus John?
John b`tuse un apropo c` dac` va c`dea parteneriatul propus de
Dilys, s-ar putea s`-i ofere lui Grace o pozi]ie similar` la cabinetul lui [i
tocmai eram pe cale s`-i spun, când ajunser`m \n fa]a casei lui. Aproape
instantaneu, doamna Atkinson ie[i \n \ntâmpinarea noastr`, fluturând o
foaie de hârtie, evident, o pagin` din carne]elul de mesaje de lâng`
telefon; v`zând-o, Grace scoase un oftat exagerat.
– Oh, Dumnezeule, alt apel a[a-zis urgent! Doamna Atkinson m`
trimite mereu s` fac degrab` vizite prin district care ar putea foarte bine
s` a[tepte pân` diminea]`… câteodat` m` \ntreb dac` nu cumva face
dinadins. Cobor\ geamul [i primi foaia din mâna menajerei; \n timp ce
m` dusei s`-mi iau geanta din portbagaj, le auzii ridicând vocea. |n cele
din urm`, doamna Atkinson avu câ[tig de cauz` [i auzii cum Grace \[i ia
indignat` r`mas-bun, apoi \ntoarse MG-ul [i plec` \n vitez`.
– Nu-i place de loc s` dea consulta]ii noaptea, fornì menajera.

Dar pân` la urm`, pentru asta e pl`tit` [i dac` doctorul John ar fi fost
acas`, s-ar fi dus. Pufì din nou [i m` conduse \n cas`. M` bucur c` ai
venit, domni[oar` Stacey, pentru c` tu trebuie s` fii aici \n momente ca
acesta, nu aceast` Kinnell, indiferent ce crede ea. Dac` poate s`-l
consoleze cineva pe doctorul John, aceea e[ti tu, s` nu ui]i asta.
|mi deschise u[a de la sufragerie, unde ardea focul \n c`min, [i-mi
indic` un fotoliu. Am pus ceainicul pe foc [i am preg`tit câteva
cornule]e, a[a c` a[az`-te pân` se face ceaiul. N-o s` z`bovesc prea mult,
pentru c` sunt sigur` c` dup` c`l`torie, de-abia a[tep]i s` bei o can`.
Televizorul era deschis – evident doamna Atkinson se uitase la el –
dar când o invitai s` r`mân` ca s` poat` vedea sfâr[itul programului,
refuz` hot`rât.
– Nu, am stat aici doar ca s` v`d farurile de la ma[in` [i s-o prind pe
doctori]a Kinnell \nainte s-o duc` \n garaj. Câteodat` mai invoc` scuza
asta, ca s` nu mai plece. |n orice caz, e un film din acela modern, despre
sex, adùg` dezaprobator, ar`tând spre televizor. Nu pot s` le suf`r.
De[i am crezut c` acesta va fi diferit, pentru c` e de acela[i scenarist care
face [i "Spitalul", \n care joac` sora ta. Doar c` ea nu apare \n `sta [i…
– Te referi la Gilbert Plumpton? \ntrebai, cu interes deja crescut.
Gil spusese c` filmul lui va fi reluat [i pe posturile locale, mai spusese
[i c` Mandy… |mi ]inui r`suflarea. Nu cumva e "Decizia"?
– Oh, ba da, cred c` a[a se nume[te. E despre o doctori]` tân`r`, de
asta m-am uitat. Dar a \nceput deja de dou`zeci de minute [i am pierdut
pu]in, când ai sosit. Vrei s` te ui]i, domni[oar` Stacey, sau s` schimb pe
BBC? Acolo se transmite Concursul Interna]ional de Echita]ie [i
\ntotdeauna ]i-a pl`cut s` vezi emisiuni cu cai, nu?
CERCET~TOAREA 131
Era obi[nuit` cu gusturile mele oarecum limitate \n privin]a

uitatului la televizor, m` gândii [i zâmbii v`zând surprinderea de pe fa]a
ei când scuturai din cap.
– Nu, las` aici, te rog – a[ vrea s` v`d finalul filmului.
L-am cunoscut pe domnul Plumpton… Mandy mi l-a prezentat.
– Oh, \n]eleg. Mul]umit` de explica]ie, doamna Atkinson zâmbi.
La Londra \ntâlne[ti tot felul de celebrit`]i, desigur. D`du volumul [i
cum \ncepuse o repriz` de reclame, \ncepu s`-mi povesteasc` ac]iunea.
E vorba despre un cuplu, Kit [i Hugo; filmul \ncepe ca majoritatea \n
ziua de azi, cu ei doi \n pat. Ai crede c` oamenii s-au s`turat pân` acum
de a[a ceva, nu? Dar presupun c` trebuie s` le plac`, altfel scenari[ii
n-ar mai apela la astfel de scene.
– Presupun c` da, \ncuviin]ai.
– Oricum, la \nceput nu-]i dai seama c` sunt c`s`tori]i sau c` ea, Kit,
e medic, dar apoi sun` telefonul [i e chemat` de urgen]` la spital.
El face mare caz de plecarea ei [i \ncearc` s-o conving` s` nu se duc`…
dac` ar fi fost ca doctori]a Kinnell, n-ar fi avut prea multe b`tì de cap,
\]i garantez! Ei bine, pân` la urm` pleac`, dar ajunge prea târziu la
pacient. Pacientul – un copil – e mort [i bine\n]eles, Kit \l \nvinuie[te
pe Hugo [i se ceart` \ngrozitor. O acuz` c`-i pas` mai mult de carier`
decât de el sau de mariajul lor [i apoi spune c` vrea s` aib` copii, dar
ea nu e de acord, pentru c` ar \nsemna s` renun]e la carier`. {i aici a]i
venit tu [i doctori]a Kinnell, a[a c` am pierdut restul…
|n ciuda criticilor la adresa filmului, sesizai \n vocea menajerei o
not` de regret [i o invitai din nou s` se a[eze [i s` urm`rim \mpreun`
finalul. Dar refuz` la fel de hot`rât [i când \ncepu din nou filmul, se
duse s` fac` ceaiul.
|mi lu` destul de mult s` recuperez [i s` rela]ionez cu interpretarea

oarecum denaturat` a doamnei Atkinson, [i mai mult s` v`d leg`tura cu
vreo problem` cu care s-ar fi putut \nfrunta Mandy [i \n care ar fi putut
s` apeleze la Gil. Era o dram` emo]ionant`, bine scris` [i jucat`, perfect
credibil` [i \n timp ce st`team bând ceai [i molfìnd cornule]e, m` trezii
prins` de ac]iune.
Gil spusese c` cele mai bune filme, ca [i cele mai bune romane, erau
inspirate din fapte reale, iar acesta era indiscutabil unul din ele.
Era povestea c`sniciei a doi oameni care la \nceput p`reau s` se
potriveasc` de minune [i s` se iubeasc` nebune[te, dar care cu timpul
se despart inevitabil, pentru c` nici unul nu recuno[tea [i nu r`spundea
la nevoile fundamentale ale celuilalt. Hugo, so]ul, era un om bogat [i de
succes, un magnat al afacerilor care avea nevoie de un c`min lini[tit [i
bine gospod`rit, de o so]ie [i o familie care s`-l deconecteze de la
tensiunea din ce \n ce mai mare de la serviciu. Defectele [i calit`]ile lui
erau bine puse \n eviden]` de c`tre actorul care juca rolul, la fel [i
\nstrìnarea treptat` de frumoasa [i inteligenta sa so]ie, [i dec`derea
standardelor lui de conduit`. Era om, avea sl`biciuni umane [i inspira
comp`timire.
Kit era un personaj creionat cu mai pu]in` simpatie, dar mult mai
puternic [i pentru c` [tiam multe femei ca ea cu profesia de medic,
eram mai degrab` de partea ei decât a lui Hugo. Refuzul lui Kit de a
renun]a la munca ei valoroas` [i folositoare pentru ca s` devin`
so]ia-pre[ dup` care, evident, tânjea Hugo, era de \n]eles, cel pu]in
pentru mine… de[i [tiam c` sunt p`rtinitoare. Când, \n cele din urm`,
se decise s-o fac`, \n speran]a c`-[i va salva c`snicia, fu for]at`, pentru c`
Hugo pierduse o afacere de milioane de dolari [i \ncepuse s` bea.
De asemenea, cùtase \n alt` parte iubirea [i compania pe care Kit nu
CERCET~TOAREA 133
putuse s` i le ofere, [i "cealalt` femeie" – mai tân`r` [i mai str`lucitoare

decât so]ia lui – \[i f`cu deja apari]ia \n peisaj.
La \nceput, \ncercasem \n zadar s-o identific pe Mandy cu Kit, dar
\ncepui s`-mi dau seama c` de fapt Sarah – "cealalt` femeie" – care se
presupunea a fi model – era mult mai apropiat` de concept.
{i \n]elesei \ndârjirea lui Mandy \mpotriva lui Gil Plumpton, c`ci dac`
Kit nu inspira simpatie, modul \n care era creionat personajul Sarah era
de-a dreptul crud. Era superficial`, egoist` [i interesat` [i ]inea cu tot
dinadinsul s` se m`rite cu bogatul, dar de acum nu tocmai atr`g`torul
Hugo, \ncât p`rea aproape f`r` con[tiin]`. |ntr-o secven]`, demonstr` o
nep`sare insensibil` fa]` de sentimentele lui Kit, ca [i pentru ale lui
Danny, fostul ei iubit, un tân`r slab [i vulnerabil, dar un fotograf
talentat, c`ruia Sarah \i datora succesul \n cariera de model.
|n timp ce urm`ream scena, m` sim]eam din ce \n ce mai indignat`
\n numele surorii mele. Dac` Sarah vroia s` fie Mandy, atunci era o
caricatur` grosolan`. Adev`rata Mandy nu era nici crud`, nici lacom`.
Poate c` era pu]in egoist`, dar avea con[tiin]`, de[i nu ie[ea
\ntotdeauna la iveal` [i chiar [i egosimul i se tr`gea din incapacitatea de
a vedea alte puncte de vedere \n afar` de al ei. Apoi \mi amintii ce-mi
spusese Gil, deformase personajele dincolo de recunoa[tere, [i atunci
\mi trecu indignarea.
|mi \ntorsei aten]ia \napoi la micul ecran. Ca atâtea drame moderne,
"Decizia" lui Gil \[i dezmin]ea titlul, sau poate \l sublinia cu subtilitate:
se termin` incert, l`sând finalul \n seama imagina]iei privitorilor.
Adev`rat, Hugo [i Kit r`mâneau \mpreun`, promi]ându-[i s` \ncerce
s`-[i pun` pe picioare c`snicia de dragul copilului pe care-l a[teptau,
totu[i, când m` ridicai s` sting televizorul, imagina]ia mea continua s-o
vad` pe Sarah o amenin]are.
Oare a[a o vedea Gil pe Mandy? Oare se implicase, f`r` [tiin]a mea,
cu un Hugo sau cu un Danny? Din ce-mi spusese Gil, p`rea destul de
probabil; suspinai. }ineam mult la Mandy [i \ntotdeauna sim]isem o
puternic` leg`tur` afectiv` cu ea, \nc` din copil`rie, dar dac` Gil \[i
luase personajele din realitate, a[a cum insistase Mandy, [i "se folosise"
de \ncrederea pe care o avusese \n el ca s-o creeze pe Sarah, atunci
[tiam c` trebuie s` accept posibilitatea c` sora mea se aflase \ntr-o
situa]ie similar` cu a acesteia. Nu era de mirare c` nu-mi spusese nimic;
fiecare avea via]a ei [i eram separate de mai bine de trei ani, a[a c`
pierdusem obiceiul de a ne face una alteia confiden]e. |n afar` de asta,
cu toate c` era cu patru ani mai mic`, Mandy se considera mult mai
experimentat` \n ale vie]ii [i mai sofisticat` decât mine [i probabil era
justificat`. A[a c` era destul de plauzibil ca… De afar` se auzi zgomotul
unui motor de ma[in` [i luminile farurilor care str`b`tur` prin perdea
\mi \ntrerupser` [irul gândurilor.
O clip`, m` \ntrebai dac` John reu[ise s` vin` de la Staithes Holtby,
dar vocea r`gu[it` a lui Grace \mi n`rui speran]ele. Mi se al`tur` pu]in
mai târziu, urmat` de doamna Atkinson cu un ceainic plin. Menajera nu
r`mase, dar ne ur` amândurora noapte bun` [i Grace \[i trase un scaun
lâng` foc, \ntinzând mâinile s` se \nc`lzeasc`, \n timp ce turnai ceai.
Nu ne adusese [i cornule]e proaspete [i se strâmb` la cele reci pe care
i le oferii.
– Nu, mul]umesc… v`d c` tu ai fost privilegiat`. Avea un ton u[or
revoltat [i scutur` din cap când sugerai c` ar trebui s` facem focul.
Oh, nu te deranja, m` duc s` m` culc \ndat` ce beau ceaiul… am avut
o zi lung` [i obositoare.
– {i apelul? \ntrebai mai mult ca s` fac conversa]ie. Era necesar?
CERCET~TOAREA 135
– Da, chiar a fost. Oricum, sper s` nu mai primesc nici unul \n seara
asta. N-a sunat John, nu?
– Nu. Te a[teptai s` sune?
– Eu… Doamne, nu. M` gândeam doar c` poate te-a sunat pe tine,
atâta tot. Dar presupun c` e ocupat pân` peste cap la conac.
P`rea mul]umit`, poate chiar \ngâmfat`, de evidenta neglijen]` a lui
John fa]` de mine, [i adùg` mai expansiv: Dumnezeule, aproape am
uitat – una din paciente, doamna Miller, de la Oficiul de Po[t`, mi-a dat
un articol dintr-un ziar pentru tine. |l am pe aici pe undeva [i probabil
l-ai v`zut deja, dar i-am promis c` ]i-l dau. Scotoci prin buzunare [i \n
cele din urm` scoase o buc`]ic` de hârtie mototolit`, pe care mi-o d`du.
Asta e. E din ziarul de diminea]` [i doamna Miller m-a asigurat c`
Elizabeth Gray, actri]a de televiziune, e sora ta. A[a e? |nseamn` c` [tii
deja.
Nu [tiam, dar m` ferii s` recunosc de fa]` cu Grace [i când v`zui
articolul, m` bucurai c` nu spusesem nimic. Era din "Yorkshire
Pictorial" [i ar`ta o fotografie cu Mandy stând lâng` un b`rbat \nalt [i
distins, pe care nu-mi aminteam s`-l mai fi v`zut vreodat`, cu toate c`
fa]a lui mi se p`rea vag familiar`. Era o fa]` frumoas`, dar \mb`trânit`,
[i mi se strânse inima când citii titlul cu majuscule.
"VEDET~ DE TELEVIZIUNE SE C~S~TORE{TE CU MAGNAT
MARITIM"
"Elizabeth Gray – \n realitate, domni[oara Amanda Duncan, \n
vârst` de dou`zeci [i cinci de ani, din Danesmead, East Yorks –
\ncânt`toarea eroin` a popularului serial "Spitalul", transmis de
Independent Television, \[i s`rb`tore[te logodna cu sir Julian Cornell,
pre[edintele Trustului de Trafic Maritim \n Orientul |ndep`rtat.
Sir Julian, \n vârst` de cincizeci [i doi de ani, a fost c`s`torit cu celebra
pianist` Marion Bliss, a c`rei moarte tragic` \ntr-un accident aviatic a

[ocat melomanii din toate col]urile lumii.
Cuplul pl`nuie[te \n urm`toarele s`pt`mâni o ceremonie restrâns`
la un Oficiu al St`rii Civile din Londra, dar domni[oara Duncan ne-a
spus s` sper` s` joace \n continuare rolul Elizabethei Gray."
Cuvintele devenir` brusc neclare. A[adar, acesta era Hugo… [i se
p`rea c` Mandy inten]iona s` se m`rite cu el. De ce nu-mi spusese nimic
de inten]iile ei? Poate decizia fusese luat` destul de curând [i nu avusese
timp. Sau poate sunase când eram de serviciu [i nu primisem mesajul.
|n dup`-amiaza aceea, fusesem \n sala de opera]ii pân` foarte târziu [i
anticipând c` s-ar putea s` fiu re]inut`, \mi luasem bagajul cu mine… e
posibil s` fi fost un mesaj pentru mine \n camer`. Desigur, Mandy nu
avea de unde s` [tie c` venisem la Danesmead, decât dac` Aiesha
vorbise cu ea, \n cazul \n care sunase. M` ridicai \n picioare, uitându-m`
la ceas [i \ntrebându-m dac` era prea târziu s-o sun [i-mi d`dui seama
c` Grace Kinnell m` privea \n expectativ`. Oricât m` str`duii, nu g`sii
nimic s`-i spun [i dup` un stânjenitor moment de t`cere, \ncepu
prietenos:
– Mi-o amintesc pe Marion Bliss. A fost o pianist` minunat` [i
\ntotdeauna am crezut, o femeie la fel de minunat`.
– Da, \ncuviin]ai slab. {i eu \mi aminteam de Marion Bliss – \i
ascultasem albumele [i o auzisem la radio. Odat`, fusesem la un concert
de-al ei, \mpreun` cu ceilal]i colegi de clas`, de[i trecuse foarte mult de
atunci [i nu-mi mai aminteam prea bine. Deschisei gura s`-i spun, doar
ca s` spun ceva, dar Grace continu`, cu aceea[i indiferen]` elaborat`:
– Totu[i, mariajul ei a fost destul de controversat, nu? Se zvonise c`
se desp`r]iser`…
CERCET~TOAREA 137
– Da? …N-am auzit nimic. Vroiam cu disperare s` schimb subiectul.

Cred c` o s-o sun pe sora mea. E pu]in cam târziu, dar…
– Nu [tiai de logodna ei, Stacey? insist` Grace Kinnell. Nu a[tept`
s`-i r`spund; expresia mea \i spusese tot ce vroia s` [tie [i se ridic`,
pref`cându-se somnoroas`. Da, \ntr-adev`r, e târziu… [i mi-am promis
c` m` culc devreme. Ei bine, te las s` dai telefonul acela… ne vedem la
micul dejun. Hm… presupun c` sora ta trebuie felicitat`… adic`, va
primi un titlu [i se presupune c` el are o avere fabuloas`, nu? Dar e mult
mai b`trân decât ea [i… Nu termin` propozi]ia, dar puteam s` ghicesc
ce l`sase nespus [i din nefericire, eram de acord cu ea. Dac` povestea
lui Gil avea vreun sâmbure de adev`r, cu greu se putea spune c` Mandy
merita felicit`ri, cu toate c` probabil era o coinciden]` la fel de mare ca
[i faptul c` o v`zusem, \n seara asta dintre toate serile.
|i urai noapte bun` lui Grace [i m` dusei \n biroul lui John s` dau
telefon. Fu aproape o u[urare când nu r`spunse nimeni la num`rul lui
Mandy [i dup` ce l`sai s` mai sune dou` minute, pusei receptorul \n
furc` [i, urmând exemplul lui Grace, m` dusei la culcare.
Contrar a[tept`rilor mele, dormii bine.
Doamna Atkinson veni s`-mi aduc` ceaiul la opt [i jum`tate.
– Te-am l`sat s` dormi, m` anun]` ea, l`sând tava pe noptier` ca s`
trag` perdelele. M` tem c` plou`… ciudat cum plou` de fiecare dat`
când e o \nmormântare, nu? Cu toate astea, n-o s` trebuiasc` s` ie[i.
Doctori]a Kinnell \mi spune c` te duce ea la Staithes Holtby.
– Oh, da? Eram surprins`. Credeam c` are grij` de cabinet.
– Nu, doctori]a Powell se ocup` azi de cabinet – a aranjat ea,
desigur. N-a vrut s` piard` nimic, cel pu]in nu o chestiune de familie ca
aceasta. Strâmb`turile ei erau expresive [i inten]ionate, a[a c` nu putui
s`-mi re]in un zâmbet.
Po]i s` râzi cât vrei, domni[oar` Stacey, dar aminte[te-]i ce ]i-am

spus ultima oar` când ai venit.
M` refugiai \n spatele c`nii cu ceai, dar nu sc`pai. Ascultai o
prelegere lung` [i apoi menajera m` \ntreb` de logodna lui Mandy.
– E adev`rat, domni[oar` Stacey?
– Nu [tiu, m`rturisii. De fapt, nu [tiu mai multe decât tine, doamn`
Atkinson.
– Nu ]i-a spus nimic?
– Nu; cred c` trebuie s` fi fost aranjat` destul de pe nea[teptate,
pentru c` m-am v`zut cu Mandy acum dou` s`pt`mâni [i cu siguran]`,
nu era logodit` [i nici nu cred c` se gândea s` se logodeasc`.
Soneria de la telefon m` salv` de o alt` predic` [i \n timp ce se duse
\n sil` s` r`spund`, doamna Atkinson \mi spuse c` micul dejun va fi la
ora nou` [i un sfert. |mi bùi ceaiul \n grab`, f`cui un du[ rapid [i
coborâi la doar dou` minute peste ora fixat`. Grace era deja acolo [i \n
timpul mesei, nu vorbir`m despre nimic \n particular.
Capitolul 8
Când tocami ne hot`râser`m s` mai bem câte o cafea, sun` John, dar
doar ca s`-mi spun` s` m` duc direct la biseric` [i s`-i confirm c` m`
aduce Grace.
– Ia-]i bagajul cu tine, adùg` el, [i duminic` sear` te duc eu la
Merton. Charlie r`mâne câteva zile ca s` ajute la omologarea
testamentului [i s` stabilim detaliile cu avoca]ii, dar ceilal]i vor pleca
dup` funeralii. Se pare c` Eunice Simpson e asigurat` pentru tot restul
vie]ii… mama i-a l`sat o anuitate [i Charlie a rugat-o s` r`mân` [i s` aib`
grij` de cas` pentru el, lucru care a \ncântat-o nespus.
M` bucuram s` aud asta [i \ntrebai cum suporta domni[oara
Simpson.
– Considerabil mai bine, de când a auzit c` va primi o sum` anual`,
m` asigur` John. Biata femeie… f`r` \ndoial`, se [i v`zuse \n situa]ia de
a-[i cùta un alt loc de munc`, ceea ce, la vârsta ei, n-ar fi fost deloc
u[or. Dar \i dator`m cu to]ii mult, a[a c` m` bucur c` Charlie vrea s`
r`mân`. Va trebui s` se \ntoarc` la regimentul lui, desigur, dar casa e a
lui [i spune c` o s` stea aici peste câ]iva ani, când se va retrage din
cadrul armatei. |ntre timp, Eunice se va ocupa de ea, iar ceilal]i vor
continua s`-[i petreac` vacan]ele aici.
Nu \ntrebai dac` lui \i l`sase ceva [i John nu-mi oferi nici o
informa]ie \n sensul acesta, astfel c` dup` alte câteva replici, \nchiser`m.
Ardeam de ner`bdare s`-i spun despre Mandy, dar [tiam c` nu era
momenul s`-l \mpov`rez cu problemele mele. Evident, nu v`zuse
anun]ul din ziarul de ieri, c`ci nu pomenise nimic. |ncercai din nou s-o
sun pe Mandy, dar ca [i mai \nainte, nu r`spunse nimeni [i când pusei
receptorul \n furc`, o auzii pe Grace chemându-m` [i spunându-mi c`
era timpul s` plec`m.
Prin ploaia toren]ial`, drumul nu fu atât de pl`cut ca de obicei [i
\nso]itoarea mea, ocupat` cu gândurile ei [i iritat` c` [terg`toarele i se
stricaser` dintr-o dat`, nu avea, evident, dispozi]ia necesar` pentru
flec`reli. Oprir`m la un garaj din cap`tul \ndep`rtat al Mertonului, unde
ne reparar` [terg`toarele [i apoi trebui s` mergem cu vitez` ca s`
recuper`m timpul pierdut, dar \n ciuda presim]irilor negre ale lui
Grace, ajunser`m la biserica din Staithes cu zece minute mai devreme.
Mul]i dintre cei care participau la \nmormântare erau cunoscu]i [i
când Grace reu[i s` m` piard` \n mul]ime, nu f`cui nici o \ncercare s-o
g`sesc, ci m` dusei s` stau lâng` un cuplu de prieteni vechi, West,
\ntr-unul din rândurile din spate. Nu tocmai surprins`, observai c`
Grace se a[ezase lâng` familie, de[i trebuise s` se mul]umeasc` s` stea
\ntre Claudia [i Eunice. Slav` Domnului, slujba fu scurt` [i când ie[ir`m
din bisericu]a normand`, ploaia se oprise deja [i un soare palid \ncerca
s` str`bat` printre nori.
Dup` ce lady Mallory fu \nmormântat` \ntr-un col] retras al
cimitirului, lâng` so]ul ei, acceptai s` merg la conac cu ma[ina lui Dick
[i a lui Laurie West, din moment ce Grace, care se ]inea \nc` dup` cei
CERCET~TOAREA 141
din familie, nu d`du nici un semn c` s-ar fi a[teptat s` m` duc` tot ea.
Laurie West v`zuse articolul despre logodna lui Mandy, dar \n afar`
s`-mi ofere felicit`ri formale, nu f`cu nici un cometariu.
Un bufet fusese aranjat \n camera de zi de la conac; cu ochii \nc`
ro[ii [i umfla]i de plâns, Eunice Simpson se perinda degeaba printre
armata de ajutoare pe care le recrutase din sat, mai mult
dezorganizându-i decât asistându-i. Dar era evident mult mai
u[urat`, acum c` primise mo[tenirea, [i-mi spuse, \ntr-o [oapt`
cronc`nit`, cât de amabili fuseser` \n ultimele zile cu ea to]i din
familie.
– Doctorul John a fost un sfânt, adùg` ea. {i colonelul Charles, pe
care abia dac`-l cunosc, nu putea s` fie mai dr`gu]. E minunat, nu-i a[a,
c` voi r`mâne s` am grij` de cas` pentru el. Biata doamn` Mallory \mi
spune adesea c` e sup`rat` c` nici el, nici doctorul John nu s-au
c`s`torit. Poate totu[i colonelul se va gândi la un mariaj, când se va
retrage. M` b`tu u[or pe bra] [i f`cu un gest spre locul unde st`tea
John, conversând cu toat` seriozitatea cu Grace Kinnell. Mai degrab`
m` tem c` doctorul John se gânde[te s` se \nsoare, draga mea. Sper din
suflet c` n-o s` te deranjeze dac`… adic`, a]i fost prieteni atât de buni
\n to]i anii `[tia…
– Nu, i-o tìai eu, pe un ton mai aspru decât inten]ionasem.
Desigur c` n-o s` m` deranjeze. Pân` la urm`, depinde de el, nu?
Mul]imea \ncepu s` se rarefieze treptat, de[i câ]iva oaspe]i mai
z`bovir` chiar [i dup` ce se servise [i se [i strânsese cafeaua. Praznicele
mi s-au p`rut \ntotdeauna necivilizate [i-mi f`cui ie[irea când plecar` cei
doi West, acceptând s` m` duc` pân` la marginea satului, sub pretextul
c` vreau s`-mi cump`r o past` de din]i. Dup` ce ma[ina lor disp`ru din
raza vizual`, m` dusei la cabina telefonic` [i Mandy \mi r`spunse \n
sfâr[it. Convorbirea – restrâns` la trei minute, c`ci uitasem s`-mi iau

m`run]i[ul cu mine – nu fu prea satisf`c`toare. Mandy fu evaziv` [i
defensiv` [i nu ob]inui de la ea decât o dat` aproximativ` pentru nunta
care probabil, \mi spuse, va avea loc la \nceputul lui decembrie.
M` asigur` pe un ton aproape agresiv c` era fericit` [i m` rug` s-o anun]
când m` \ntorc la Londra, ca s` bem ceva la apartamentul ei [i s`-l
cunosc pe Julien. Apoi, se auzi un semnal [i convorbirea se \ntrerupse.
Sim]indu-m` stingherit`, m` \ntorsei pe jos la conac, ca s` v`d c` plecau
[i ultimele ma[ini.
Nu avui timp s`-mi iau r`mas-bun decât de la Nick [i Claudia, apoi
Charles Mallory m` g`si [i m` anun]` c` John se \ntorsese la
Danesmead.
– Ceva \n leg`tur` cu un pacient care o \ngrijora pe loc]iitoarea lui,
\mi explic` el. A[a c` b`trânul John, con[tiincios ca \ntotdeauna, a
plecat \n goan` s` vad` despre ce e vorba. Dar m-a rugat s`-]i spun c`
se \ntoarce \nainte de cin` [i s`-]i ofer scuzele lui.
Pe Charles \l cuno[team de tot atâta vreme ca pe John [i pe ceilal]i
doi fra]i ai lui, de[i nu la fel de bine. Charles f`cuse mare parte din
servicul militar \n strìn`tate [i cu toate c`-mi pl`cea, nu era la fel de
u[or de abordat ca ceilal]i – poate pentru c` sem`na mai mult decât ei
cu mama lor. La propunerea lui, f`cur`m o plimbare prin gr`din`; \n
stilul lui \n]epat de militar, Charles f`cu tot posibilul s` m` destind`,
\ntrebându-m` despre prietenii [i vecinii cu care nu mai ]inuse leg`tura,
[i apoi, cu mult tact, trecu la subiectul Grace Kinnell. |ncercai s`-i
satisfac curiozitatea \n privin]a ei, dar cum ne \ntâlniser`m abia \n urm`
cu o zi, nu putui s`-i spun prea multe din ce nu [tia deja.
– E o femeie frumoas`, observ` el. Foarte feminin` [i a[a mai
departe. Cum e ca medic? Crezi c` e bun`?
CERCET~TOAREA 143
– Cred c` e foarte competent`, r`spunsei cu sinceritate. {i bine

calificat`. John pare mai mult decât mul]umit de ea, ca loc]iitoare.
De fapt, nu m-ar mira s` o ia la cabinet, dac` o s` cad` parteneriatul pe
care i l-a propus Dilys Powell.
– Hm, \n]eleg. Chipul slab [i frumos al lui Charles Mallory avea o
expresie gânditoare [i ezit`, cercetându-m` cu o privire nesigur`, de
parc` s-ar fi temut s` abordeze subiectul care-i st`tea \n minte, nu
cumva s` m` supere sau s` m` ofenseze. |ntotdeauna avusese grij` s`
nu-i jigneasc` pe ceilal]i, \mi amintii – fiind soldat de carier`, era
neobi[nuit de prudent [i delicat – dar \i sim]eam nelini[tea, a[a c` luai
ini]iativa [i-l abordai eu pentru el.
– Nu m` deranjeaz`, dac` de asta \]i faci griji.
– Nu, Stacey? Sprâncenele lui se ridicar` \ntr-o surpriz` real`.
Hm, ei bine, dac` nu te deranjeaz`, atunci presupun c` e \n regul`.
Adic`, acum faci partea aceasta suplimentar` de cercetare \n chirurgie,
la Londra, nu? Mai interesant` [i aduce mai multe satisfac]ii decât
medicina de familie, \mi imaginez. Dar am crezut \ntotdeauna c` tu [i
John… iart`-m`, poate c` n-ar fi trebuit s` aduc vorba despre asta,
dar… Se \ntrerupse, jenat, [i o clip` fui tentat` s`-i spun c` [i eu
crezusem \ntotdeauna c` pân` la urm` voi lucra cu John, dar c` tocmai
el m` convinsese s` m` \nscriu la bursa de la Harrowfields. Apoi, m`
r`zgândii. Munca la Harrowfields era \ntr-adev`r interesant` [i-mi d`dea
satisfac]ii, a[a cum sugerase Charles; din punct de vedere profesional,
nu vroiam s` fiu nicìeri altundeva, pân` nu-mi \ncheiam perioada
acolo [i nu-mi luam diploma postuniversitar`.
Cum le spusesem [i doamnei Atkinson [i lui Eunice Simpson, nu era
nimic \ntre mine [i John [i nu fusese niciodat` decât prietenie.
O prietenie pe care o pre]uiam mult, adev`rat, [i pe care cu siguran]` o
voi pierde, dac` Grace Kinnell va intra \n parteneriat cu John. Sau – \mi
]inui r`suflarea, con[tientizând o durere mai profund` [i mai acut`
decât gelozia pur` – sau dac` John se va c`s`tori cu ea. Grace nu era
genul care s` tolereze vreun fel de rival` [i ast`zi fusese evident c` m`
privea ca pe o rival` [i c` deja se considera mult mai apropiat` de
familia Mallory decât eram eu. Spre ru[inea mea, \mi d`dur` brusc
lacrimile, luându-m` pe nepreg`tite, astfel c` fui nevoit` s` \ntorc
capul ca s` le ascund. Charles \mi \ntinse o mân` p`rinteasc` [i m` lu`
de bra].
– Hai s` mergem s` bem un ceai. O v`d pe Eunice Simpson pe
teras`, ne face cu mâna, ceea ce \nseamn` c` probabil e gata.
{i… hm… dac` vreodat` vei vrea s`-]i iei o vacan]` la Bielefelt,
anun]`-m`. Reu[im s` ducem o via]` destul de animat` acolo, din punct
de vedere social m` refer, [i a[ putea s` aranjez cu u[urin]` s` stai cu
secundul meu [i cu so]ia lui. De Cr`ciun, poate, dac` e[ti liber` [i nu
vrei s` vii aici.
|i mul]umii c`lduros, mi[cat` de amabilitatea lui, [i-mi b`tu u[or
mâna.
– Nu uita, Stacey… vorbesc serios, s` [tii. O s`-]i scriu adresa mea
\nainte s` pleci [i… |mi f`cu semn spre Eunice Simpson care ne chema
energic de pe teras`. Ce naiba vrea femeia asta, ai vreo idee? Se poart`
c` o gìn` agitat`! Ridic` vocea. E gata ceaiul, doamn` Simpson?
Venim acum.
Dar Eunice Simpson nu-[i f`cea griji pentru ceai. Veni \n grab` \n
\ntâmpinarea noastr` [i ne anun]` pe ner`suflate c` eram cùtat` la
telefon, de la Londra.
– E un domn, Gilbert Plumpton. I-am spus c` e[ti afar` cu domnul
colonel [i c` s-ar putea s` dureze pân` te g`sesc, dar a insistat s` a[tepte
CERCET~TOAREA 145
[i n-a vrut s` lase mesaj. Cred c` trebuie s` fie ceva urgent. A spus c`
sun` de la Centrul Harrowfields.
Desigur, \mi amintii, azi era ziua "marelui tur" al lui Gil… dar de ce
vroia s` vorbeasc` urgent cu mine, nu aveam idee. L`sându-i pe Charles
[i pe Eunice s` m` urmeze, alergai pe sc`rile de piatr` [i abia
oprindu-m` s`-mi trag sufletul, m` n`pustii pe holul unde se afla
telefonul.
– Bun`, Gil… \mi pare rù dac` te-am f`cut s` a[tep]i. S-a \ntâmplat
ceva?
– Nu, cel pu]in nimic rù, m` sigur` el. Dimpotriv`, a[ zice. E foarte
posibil s` fi g`sit un donator pentru doctorul Narayan Devi, cu grupa
rar` de sânge [i tot tacâmul. Dac` rezultatele testelor de compatibilitate
sunt cele a[teptate, profesorul Kneller al tù o s`-l opereze chiar \n
seara asta.
– Oh… m` bucur atât de mult! U[urarea mea era cu atât mai mare,
cu cât nu m` a[teptasem la a[a ceva. Donatorii B negativ erau extrem de
rari. {i Aiesha? \ntrebai. Cum a primit vestea?
– Cu un autocontrol admirabil… dar de asta te-am sunat, Stacey.
S-a terminat \nmormântarea, nu?
– Da. Dar…
– Uite, ai putea s` te \ntorci cu urm`torul tren? E unul \ntr-o
jum`tate de or`, dac` ai putea s` ajungi \n Merton pân` atunci… asta e
sta]ia ta, nu? Te-a[ lua eu de la gar`. Aiesha n-a spus o vorb`, dar cred
c` ar da orice s` te aib` lâng` ea \n timpul opera]iei.
– Desigur, \ncuviin]ai f`r` s` ezit. Nu m` mai re]ine nimic aici. {i a[a
era, reflectai eu, cu excep]ia lui John, care se putea descurca foarte bine
[i f`r` mine. M` uitai la ceas. Trebuia s` m` gr`besc ca s` pot ajunge \n
jum`tate de or` \n Merton, dar m`car nu despachetasem [i puteam s`
iau un taxi din sat. S-ar putea s` pierd trenul, Gil, dar dac` se
\ntâmpl`…
– O s`-l a[tept pe urm`torul, promise el. |nc` nu s-a stabilit ora la
care-l opereaz`, dar Aiesha crede c` nu va fi \nainte de nou` [i
jum`tate-zece. A[a c` ar trebui s` ajungi.
– Da. Oricum, voi face tot posibilul.
– Stai o clip`. Ai citit de viitoarea c`s`torie a surorii tale?
– Eu… da. {i am v`zut [i filmul tù, Gil. Ezitai, dar [tiam c` trebuie
s`-l \ntreb. A[a s-au petrecut lucrurile?
Nu-mi r`spunse imediat, dar auzii cum inspir` adânc. |n cele din
urm`, \mi spuse pe un ton ciudat de am`rât:
– |n mare, da. Am schimbat circumstan]ele, dup` cum ]i-am spus,
am f`cut personajele de nerecunoscut… pe toate, cu o singur`
excep]ie. Aveam dreptul s`-l las a[a, având \n vedere c` e inspirat chiar
de mine. Orice autor are dreptul la autobiografie.
– Adic`… Dintr-o dat` \n]elesei [i, pentru c` acum \l cuno[team
destul de bine [i pentru c` o cuno[team [i mai bine pe Mandy, fui
profund [ocat`. A[adar, de asta ne aruncase Mandy unul \n bra]ele
celuilalt, m` gândii plictisit`. De asta m` cùtase Gil [i probabil de asta
m` prevenise Mandy \n privin]a lui… Vrei s` spui c` tu erai… Danny?
– Exact, confirm` Gil sec. Eu sunt Danny, din p`cate, am fost [i voi
r`mâne mereu un biet n`t`ru! Dar a[a e via]a, nu? Cei ca Hugo [i ca
Julian câ[tig` de fiecare dat`, de[i numai Dumnezeu [tie de ce.
Era o recunoa[tere tacit` c` \nc` o iubea pe Mandy [i l`murea multe
lucruri care m` nedumeriser` la el \n ultimele luni.
– Dar de ce s`-i l`s`m s` câ[tige? \ntrebai, pierzându-mi dintr-o dat`
r`bdarea cu el. Pentru numele lui Dumnezeu, Gil, de ce nu lup]i pentru
ceea ce vrei? S` [tii c` nu e fericit` cu adev`rat.
CERCET~TOAREA 147
Am vorbit mai devreme cu ea [i [tiu c` nu e fericit`.

– De fapt, Stacey, draga mea, spuse Gil pe un ton sfios, aveam de
gând s` te cer pe tine \n c`s`torie. Pl`nuisem totul – vroiam s` te \ntreb
\n timpul turului. Dar presupun c` nu mai are nici un rost, din moment
ce ai v`zut filmul… chiar dac` jur, cu mâna pe inim`, c` tu e[ti tot
ce-mi doresc…
– Nu, s`rii eu. Nu, nu, nu! Nu are rost. {i nu sunt ceea ce-]i dore[ti,
pentru c` nu sunt Mandy, nu \n]elegi? {i dac` mai vorbim mult, o s`
pierd trenul [i…
– Iar eu voi intra \n criz` de fise pentru blestem`]ia asta de telefon
public! spuse Gil, cu o scânteie din spiritul lui vechi. Ne vedem la King's
Cross, Stacey.
Auzii clinchetul receptorului pus \n furc` [i m` \ntorsei, ca s` v`d c`
Charles st`tea lâng` mine.
– Au nevoie de tine la spital? \ntreb` el.
– Da, eu… m` tem c` va trebui s` plec. Dar am numai dou`zeci [i
cinci de minute ca s` ajung la gara din Merton la timp pentru tren.
Vezi tu…
– O s` ne ia doar dou`zeci, promise Charles. Ma[ina mamei e \nc`
la poart`, a[a c` vino. Ai bagaje? Bine… [i o s`-i cer eu scuze b`trânului
John \n numele tù. |mi zâmbi, ar`tând absurd [i sfâ[ietor de
asem`n`tor cu el, [i adùg`, cu mali]iozitate neascuns`: o s`-mi fac`
pl`cere s`-i servesc o por]ie din propriul medicament. Ei bine, hai dac`
e[ti gata, pentru c` o s` ne ia dou`zeci de minute.
|l urmai supus` la Rollsul doamnei Mallory, [i respectându-[i
cuvântul, m` duse la Merton \n cele dou`zeci de minute stipulate.
Trenul tocmai intrase \n gar` [i ingnorând un portar \n a[teptare,
Charles \mi lu` bagajul; dup` ce f`cu dovada c` aveam bilet dus-\ntors,
\mi g`si un loc [i m` invit` politicos s` m` a[ez, f`r` s` m` lase s`-i

mul]umesc. Apoi, cu p`l`ria \n mân`, r`mase cum f`cea [i John de
fiecare dat`, pân` m` v`zu plecând, silueta lui \nalt`, \n tweed, atât de
asem`n`toare cu a lui John, \ncât sim]ii un nou junghi. Dar de data
aceasta, m` gândii mizerabil \n timp ce trenul lung se punea \n mi[care,
probabil era ultima oar` când voi fi fost condus` la gara Merton de un
membru al familiei Mallory. De fapt, la orice alt` gar`… dac` nu cumva
voi profita de invita]ia lui Charles pentru vacan]a de Cr`ciun \n
Germania. M` uitai la bucata de hârtie pe care-mi notase adresa lui [i
sim]ii un nod \n gât.
Dac` pân` [i fratele lui credea c` John inten]ioneaz` s` se \nsoare cu
Grace Kinnell – sau s-o fac` partenera lui, ceea ce mai mult ca sigur va
duce pân` la urm` la o c`s`torie – atunci nu prea avea sens s`-mi
imaginez c` nu era a[a, \mi spusei cu severitate [i m` ridicai \n picioare
cu gândul s` vânez un loc \n vagonul de clasa a doua. Din obi[nuin]`,
Charles m` urcase la clasa \ntâi…
Trenul era destul de plin, dar \n cele din urm` g`sii un loc \ntr-un
compartiment chiar \n primul vagon. |nùntru mai erau dou` cupluri,
cu patru copii mici [i unul \n c`rucior. Fur` dr`gu]i [i se \nghesuir` ca
s`-mi fac` loc [i unul din so]i \mi lu` bagajul [i mi-l puse lâng` celelalte.
|i mul]umii [i tocmai m` a[ezam, când ne zdruncinar`m brusc [i
aproape fui aruncat` la p`mânt, apoi se auzi un scrâ[net [uier`tor [i
\nfior`tor \n momentul \n care fur` aplicate frânele. |ntregul tren, care
adunase vitez` de când p`r`sisem Mertonul, \ncepu s` se balanseze [i
s` se zguduie alarmant \n timp ce conduc`torul – nu puteam s`
presupun decât c` primise un semnal sau v`zuse c` [ina e
obstruc]ionat` – \ncerca s`-l opreasc`.
CERCET~TOAREA 149
|l auzii pe unul din copii plângând \n`bu[it \ntr-un atac de fric` [i-l
v`zui pe tat`l lui – cel care m` ajutase cu bagajul – aplecându-se \ntr-o
\ncercare zadarnic` de a-l lua \n bra]e. Apoi, cu o brusche]e
\nspìmânt`toare, se auzi o bufnitur` la numai câ]iva metri \n spatele
meu. Impactul ne azvârli pe to]i de pe locurile noastre [i foarte \ncet,
\nso]it de un vaiet groaznic de motor [i de o serie de zgomote surde,
vagonul nostru p`ru s` se ridice \n aer [i dup` ce r`mase acolo
suspendat o secund` sau dou`, se pr`bu[i lateral, aruncându-ne \n
toate direc]iile, ca pe ni[te boabe de maz`re \ntr-o canistr`.
Cum geamurile se sp`rseser`, compartimentul era plin de praf [i de
cioburi zbur`toare, iar acoperi[ul, care acum câteva clipe fusese \n
partea dreapt`, se pr`bu[i peste noi.
Copiii ]ipau to]i, vocile lor ridicându-se deasupra zgomotului
\nnebunitor de lemn [i metal rupt, [i din apropierea mea auzii ceea ce
luai drept geam`tul de durere al uneia din mame. Nu vedeam nimic.
Se \nserase când plecasem din Merton, dar acum era de-a dreptul bezn`
– sau poate c` \ntunericul se datora faptului c` se stinseser` luminile
din tren. Bâjbâii prin jur, mâna mea atinse o ceva cald [i umed [i o voce
spuse, \ntr-o [oapt` cutremur`toare:
– Ajut`-m` – te rog, ajut`-m`!… Sunt r`nit`, sunt r`nit`… grav.
Reu[ii s` m` ridic \ntr-un cot, con[tient` pentru prima dat` de o
senza]ie agonizant` la piciorul drept, care se extindea de la coaps` pân`
la glezn` [i care crescu când \ncercai s`-mi trag piciorul. Femeia de
lâng` mine gemu din nou [ \ncerc` s`-mi [opteasc` ceva, dar vocea
slab` \i fu acoperit` de ]ipetele [i suspinele copiilor. M` aplecai spre ea,
amintindu-mi deodat` de pixul cu lantern` pe care \l aveam
\ntotdeauna \n buzunarul de la hain`. S`-l scot \nsemna s` m` \ntorc pe
partea dreapt` [i trebuie s` fi le[inat câteva clipe din cauza efortului, dar
când \mi revenii, aveam pixul \n mân`. Printr-un miracol, func]iona \nc`
[i la lumina lui slab`, v`zui c` pieptul femeii de lâng` mine era ud de
sânge. Sângele venea de la o arter` tìat` de la bra] [i pulsa \n afar`,
\ntr-un [uvoi \ngrozitor, cu fiecare b`taie a inimii.
{tiind din instinct c` probabil va sângera pân` va muri, dac` nu
opream hemoragia, cùtai [i-i g`sii cel mai apropiat punct de
presiune [i aplicai cu ambele mâini toat` for]a de care fui \n stare.
{uvoiul de sânge se diminu` pu]in, dar nu se opri; cum lanterna
c`zuse de dou` ori din locul \n care \ncercasem s-o proptesc, nu
vedeam ce fac. |n cele din urm`, ghidându-m` cu degetele, reu[ii s`
opresc sângerarea cu ajutorul e[arfei mele [i \ncercai un sentiment
de triumf total dispropor]ionat fa]` de cât de pu]in f`cusem.
Femeia era incon[tient` [i-i sprijini capul de um`rul meu,
rugându-m` s` nu moar`.
Trebuie s` fi le[inat dup` asta, de[i nu aveam de unde s` [tiu pentru
cât timp. Puteau s` fi fost dou` minute sau dou`zeci sau poate [i mai
mult, dar când \mi venii din nou \n fire, primul lucru pe care-l observai
fu t`cerea. Realizai uluit` c` cei mici nu mai ]ipau [i nu mai plângeau,
ceea ce putea s` \nsemne s` fuseser` du[i \n siguran]` sau c`… mintea
mea refuza s` accepte cealalt` posibilitate.
De undeva din dep`rtare, venea zumzìt \nfundat de voci [i pu]in
mai de aproape, b`tutul monoton al unui ciocan [i un târ[âit de
neidentificat. Dup` ce mai ascultai câteva clipe, decisei c` probabil era
zgomotul f`cut de oamenii care se c`]`rau pe vagonul distrus. Dar erau
prea departe ca s`-mi bat capul, sau cel pu]in a[a crezui, [i \ncercai din
nou s` m` ridic. Pixul cu lantern` era \nc` \n mâna mea, cu bateriile
aproape terminate, dar mi[cai \n toate direc]iile lanterna minuscul`, \n
\ncercarea disperat` de a afla ce se \ntâmplase cu ceilal]i ocupan]i ai
CERCET~TOAREA 151
compartimentului. |mi tremura mâna, a[a c`-mi era greu s` ]in locului
raza, sau chiar s-o deplasez \n direc]ia \n care vroiam. Mai \ntâi, c`zu pe
c`rucior: era \ntors cu ro]ile \n sus, dar era gol, v`zui cu u[urare [i apoi
reu[ii s` ridic lanterna [i z`rii o gaur` \n peretele lateral al vagonului,
exact deasupra capului meu [i câ]iva metri mai la stânga. D`dea direct
spre cer, zim]at` [i neegal`, de parc` o mân` uria[` ar fi coborât din
\nalturi [i ar fi sfâ[iat lemnul [i metalul. Uitându-m` \n sus, m` \ntrebai
dac` ceilal]i care fuseser` cu mine \n compartiment ie[iser` pe gaura
aceea.
Probabil c` da, din moment ce acum nu era nici urm` de ei.
Dar atunci, de ce ne l`saser` aici pe mine [i pe femeia care suferise
hemoragie arterial`, care era… L`sai raza lanternei pe chipul ei. Era alb
ca varul, nemi[cat [i resemnat [i nu avui nevoie s-o ating ca s` [tiu c`
era moart`.
Biata de ea! Mi se rupea inima pentru ea, sim]ii o compasiune
neputincioas` uitându-m` la ea [i v`zând mormanul de fiare sub care
partea inferioar` a trupului \i era prins` ca \ntr-o menghin`.
Abia atunci realizai, cu un amestec curios de [oc [i surpriz`, c` [i
piciorul meu drept era prizonier sub acelea[i fiare, strâns la fel de tare
ca [i trupul femeii moarte pe care \ncercasem \n zadar s-o salvez. Nu m`
durea piciorul, lucru care mi se p`rea suspect [i cercetând mai departe,
\mi d`dui seama de ce… pentru c` rama geamului era efectiv sudat` \n
el, exact \n jurul genunchiului, fapt care-mi oprise circula]ia [i odat` cu
ea, toate senza]iile. Vor trebui s-o taie cu fier`strùl ca s` m` elibereze
– dac` [i când va veni cineva s` m` salveze, m` gândii [i m` trezii c`-mi
cânt`resc f`r` pasiune, [tiin]ific, [ansele de a nu-mi pierde piciorul.
Nu p`reau prea multe [i intrând deodat` \n panic`, \ncepui s` strig
dup` ajutor.
P`rur` secole pân` s`-mi r`spund` cineva dar, tocmai când

\ncepeam s` disper, auzii pa[i apropiindu-se, voci de b`rba]i [i pu]in
mai târziu, acela[i târâit de mai devreme. Un chip ap`ru \n dreptul
gùrii de deasupra capului meu [i auzii o voce cu accent de
Yorkshire:
– Hei, Tom, cred c` de aici veneau strig`tele. Adu o lumin`, bìete,
s` ne vedem om cu om.
O a doua fa]` ap`ru lâng` prima [i o lantern` puternic` fu
direc]ionat` spre mine.
– Oh, da, asta e – mai sunt doi oameni aici, dou` femei. Dar n-a zis
Jim c` sunt moarte amândou`? Copiii au ie[it [i cu ei, doi adul]i, dar…
Reu[ii s` murmur ceva [i-l auzii pe unul din cei doi de la echipa de
salvare sco]ând o exclama]ie de surpriz`.
– Una din ele e \n via]`. |n regul`, feti]o, mai rabd` câteva minute.
Te scoatem cât putem de repede. |[i sc`zu tonul, dar cu toate astea, \l
auzii spunându-i celuilalt: mai bine du-te [i cheam` un medic, Tom,
\nainte s` \ncerc`m s-o mut`m. Mi se pare c` are piciorul prins [i…
Nu mai auzii restul [i din nou, dintr-un motiv pe care nu reu[eam
s`-l deslu[esc, sim]ii cum r`mân f`r` vlag`, \n timp ce mi se \nce]o[`
mintea [i \ntunericul se \nchise \n jurul meu.
Când \mi revenii, cineva st`tea \n genunchi lâng` mine [i o voce
[opti, aproape de urechea mea:
– E[ti bine, Stacey, draga mea – nu \ncerca s` te mi[ti, stai lini[tit`.
Sunt aici, nu-]i face griji. Vocea era a lui John, degetele blânde care-mi
palpau piciorul erau inconfundabil ale lui, dar nu mai auzisem
niciodat` atâta tandre]e \n vocea cuiva [i, nedumerit` [i \nc` pu]in
ame]it`, m` \ntorsei s` m` uit la fa]a lui.
CERCET~TOAREA 153
Exprima aceea[i tandre]e [i \ngrijorare ca [i vocea lui [i-[i lipi o clip`

obrazul de al meu, rugându-m` s` nu m` mi[c.
– John, oh, John, m` bucur atât de mult c` e[ti aici.
– {i eu, iubito, m` asigur` el. Acum, o s`-]i fac o injec]ie cu morfin`
\nainte s` \nceap` s` te scoat` de aici.
– Nu am dureri, protestai slab.
– Ei bine, o s` m` asigur c` o s` fie a[a [i \n continuare, r`spunse
John cu hot`râre. |mi ridic` mâneca de la hain` [i sim]ii o \n]ep`tur`
ustur`toare \n mu[chiul bra]ului. Dup` o vreme, pe m`sur` ce injec]ia
\ncepea s`-[i fac` efectul, m` cople[i o senza]ie glorioas` de mole[eal`
[i-i spusei lui John c` sunt gata s` \nceap` descarcerarea. Un feroviar
echipat cu casc` [i ochelari de protec]ie \ncepu s` lucreze cu un soi de
aparat de tìat care scotea o lumin` albastr`, [uier`toare.
Era un om pl`cut, cu o atitudine p`rinteasc`, [i lucra rapid,
vorbindu-mi ca s` m` lini[teasc`. |n câteva minute, fui eliberat` de sub
resturile vagonului, dar fur` nevoi]i s-o ridice pe femeia moart` \nainte
s` m` scoat`. |l \ntrebai pe John dac` realmente nu mai era \n via]`
[i-mi r`spunse sumbru c` nu.
– E un miracol c` ai supravie]uit, adùg`, cu buzele strânse.
Un miracol pentru care-i voi mul]umi tot restul vie]ii lui Dumnezeu.
Acum, am s`-]i pun un pansament pe picior. S-ar putea s` te doar`
pu]in.
Dar nu m` duru, ceea ce nu era un semn prea bun, dar nu spusei
nimic. Odat` ce m` pans`, John [i al]i doi sau trei b`rba]i pe jum`tate
m` ridicar`, pe jum`tate m` traser` prin gaura pe care o v`zusem
deasupra capului [i de acolo, fui coborât` la sol, pe o targ`.
Lâng` calea ferat` era un [ir de ambulan]e [i targa mea fu dus` la
una din ele.
– John! strigai, intrând dintr-o dat` \n panic`, \n clipa \n care

oamenii se preg`teau s` m` urce \n spatele ambulan]ei. John, ai putea
s` vii cu mine? Sau… mai e nevoie de tine aici? Pentru c` dac` e a[a, a[
putea s` a[tept, poate.
– Nu po]i s` a[tep]i, copil`, \ncepu John. Trebuie s` te ducem la
spital [i…
– E \n regul`, doctore Mallory, interveni, cu simpatie plin` de
\n]elegere, lucr`torul de la calea ferat` care m` scosese din vagon, am
scos deja to]i r`ni]ii [i avem destule ajutoare. Ai f`cut o treab`
minunat`… du-te cu domni[oara, dac` vrei. O s` trimit pe cineva s`-]i
aduc` ma[ina la spital.
John \i mul]umi [i, spre u[urarea mea, se urc` \n ambulan]` cu
mine. A[ezat pe targa vecin`, se aplec` s`-mi ia mâna \ntr-a lui [i
pornir`m.
– Dumnezeule mare, Stacey, spuse el cu o voce zguduit`, nu vreau
s` mai trec niciodat` prin ce am trecut \n ultima or`! Am fost din vagon
\n vagon, cùtându-te… Am crezut c` ai murit, [tii asta? Fa]a lui,
v`zusem, era umed` de transpira]ie [i \ntinse mâna s` se [tearg`.
Reac]ia, \mi explic` el, aproape stânjenit. Po]i s`-]i controlezi foarte bine
emo]iile un timp \ndelungat [i apoi… Nici nu am cuvinte s`-]i spun
care au fost ale mele, când nu te g`seam. Eu… eu… Se \ntrerupse,
scuturând din cap.
– De unde ai [tiut c` sunt \n tren? \ntrebai eu. {i cum ai ajuns aici?
Suspin` adânc.
– Eunice Simpson m-a sunat ca s`-mi spun` c` Charlie te-a condus
la Merton, s` prinzi trenul. Eram pe drum spre gar`, sperând s` ajung
\nainte s` plece trenul, dar am \ntârziat zece minute. Eram la gar` când
a venit [tirea c` a avut loc un accident [i bine\n]eles c` am plecat \n
CERCET~TOAREA 155
goan` la fa]a locului. A fost o priveli[te \ngrozitoare – expresul tù a

intrat \ntr-un marfar [i primele dou` vagoane au fost strivite [i au
deraiat. Sem`nau cu un… abator. Se scutur` [i sim]ii degetele lui
stângându-se convulsiv \n jurul alor mele. {i tu erai \n primul vagon,
micu]a mea Stacey… erai \n blestematul `la de vagon \ntâi [i mi-au
spus c` n-a mai r`mas nimeni \n via]` \n el! Nu te-am cùtat acolo,
pentru c` Charlie mi-a spus c` te-a urcat \ntr-un vagon din mijloc,
lâng` restaurant. Amândoi l-am str`b`tut de la un cap`t la cel`lalt [i
nu erai acolo. Aproape mi-am pierdut min]ile, draga mea, când nu
te-am g`sit.
T`cur`m amândoi, gândindu-ne la momentul acela – gândurile
fiec`ruia fiind prea \ntunecate ca s` le putem comunica celuilalt.
{tiu c`-mi aminteam accidentul, momentul oribil al coliziunii [i biata [i
nefericita femeie care murise lâng` mine. |n cele din urm`, rupsei
t`cerea:
– John, m` aventurai eu, cu mult` \ndr`zneal`, dar inhibi]iile mele
obi[nuite erau momentan adormite de injec]ia pe care mi-o f`cuse.
Vreau s` te \ntreb ceva.
– Spune, m` \ncuraj` el.
– Ei bine… tocmai mi-ai spus "micu]a mea Stacey"… Eu… de ce
mi-ai spus a[a?
– Bine\n]eles c` ]i-am spus "micu]a mea Stacey"! explod` furios
John. {i mai \ntrebi de ce… pentru numele lui Dumnezeu, copil`, cu
siguran]` trebuie s` [tii ce simt pentru tine! S-a v`zut pe mine \n to]i anii
ace[tia, la naiba! Sunt \ndr`gostit de tine, Stacey, nu \n]elegi? Proste[te,
nebune[te [i iremediabil \ndr`gostit de tine, ca un pu[ti f`r`
experien]`… [i mi-a fost \ngrozitor de team` c` te voi pierde, \ncât abia
dac` am [tiut dac` vin sau dac` plec, de când ai plecat la Harrowfields.
Dumnezeule, eu…
– Dar, John, credeam c`… |mi ]inui respira]ia, nevenindu-mi s`
cred ce-mi spunea. Credeam c` tu [i Grace Kinnell… credeam c` vrei
s` te \nsori cu ea.
– S` m` \nsor cu Grace Kinnell?! Dumnezeule mare, nu! Vehemen]a
lui era plin` de convingere [i inima \ncepu s`-mi bat` cu putere.
Privindu-m` de parc` mi-a[ fi pierdut min]ile, m` \ntreb` mai blând: ce
– sau cine – naiba ]i-a vârât ideea asta \n cap?
– Ei bine, doamna Atkinson a[a credea – ba chiar m-a avertizat.
{i Eunice Simpson, \n dup`-amiaza asta. Nici m`car fratele tù, Charlie,
nu era sigur…
– Acum, este, zâmbi dintr-o dat` John. E[ti singura femeie cu care
am vrut vreodat` s` m` c`s`toresc, Stacey.
– Da? \l provocai sfioas`. Nu [tiam, John, sincer, n-am [tiut.
Nu mi-ai spus niciodat`, nici m`car n-ai insinuat vreodat` c`…
– Dar cum a[ fi putut, draga mea, când te-ai \ntors de la Londra [i
mi-ai spus c` te-ai \ntâlnit cu Harvey Lomax [i c` \nc` e[ti \ndr`gostit`
de el?
Avea dreptate, recunoscui, dar \i \ntâlnii ochii ner`bd`tori [i
cercet`tori [i scuturai din cap.
– Nu sunt, John, nu mai sunt. Totul s-a terminat acum trei ani, doar
c` nu mi-am dat seama. Trebuie s` fi fost oarb`.
– Probabil, \ncuviin]` el cu afec]iune. Se aplec` spre mine, cu
privirea aceea tandr` [i \ngrijorat`, [i m` s`rut` u[or pe obraz.
Ajungem imediat la spital, draga mea, [i nu-mi imaginam deloc c` te voi
cere a[a. Dar… ca s` se [tie… vrei s` te c`s`tore[ti cu mine? Pentru c`
pur [i simplu nu pot face fa]` perspectivei de a te pierde din nou.
CERCET~TOAREA 157
|mi ridicai fa]a spre el, con[tient` de primul fior de durere \n picior:
– Da, [optii. Oh, da, John. Te iubesc atât de mult, eu…
Ambulan]a se opri brusc [i un asistent veni s` deschid` u[ile.
– Crezi c` vor putea s`-mi salveze piciorul, John? \ntrebai, \n timp ce
m` transportau la Urgen]`.
John m` b`tu u[or pe um`r.
– Am s`-l chem pe sir Alec Lazenby, \ndat` ce voi g`si un telefon.
{i-]i promit, iubirea mea, va face tot posibilul. Dar câteva luni, m` tem
c` s-a terminat cu Harrowfields.
Atunci, \mi amintii motivul c`l`toriei mele aproape dezastruoase.
Gil va pleca \n curând spre King's Cross, dac` nu-l voi opri, s` a[tepte
un tren care nu va sosi niciodat`, iar biata Aiesha va trebui s` treac` prin
calvarul de a a[tepta singur` rezultatul transplantului lui Narayan. |l luai
de mân` pe John.
– Te rog, iubitule… Acum, mi se p`rea foarte firesc s`-i spun a[a,
dar cuvintele n`v`lir` unul dup` altul când \ncercai s`-i explic situa]ia;
eram cople[it` de un val de durere [i-mi auzeam vocea neclar`.
Totu[i, John reu[i cumva s` m` \n]eleag`.
– Bine, copil`, promise el. O s` iau leg`tura cu amândoi prietenii
tì, cât timp te examineaz` sir Alec. Dar \n momentul acesta, tu e[ti cea
mai important`, a[a c`… Sim]ii din nou pe um`r atingerea lui pl`cut`
[i reconfortant`.
– Spune-i lui Gil Plumpton s`… s` lupte pentru Sarah, spusei eu,
apoi targa mea fu condus` \ntr-un cabinet de consulta]ii [i la
instruc]iunile medicului de la Urgen]`, o asistent` eficient` \mi f`cu o a
doua injec]ie. Durerea ced` [i alunecai \ntr-o binecuvântat`
incon[tien]`.
M` trezii \ntr-o rezerv` luminoas`, probabil \ntr-un pat confortabil

ata[at salonului de chirurgie din Spitalul General din Merton.
John st`tea al`turi, pe un scaun, cu ochii \nchi[i, dar se trezi imediat
când \i rostii numele.
– O s` fii bine, micu]a mea Stacey. Realmente bine – sir Alec ]i-a
salvat piciorul [i acum \l ai \n ghips. F`cu un gest spre un cadru care
ridica a[ternuturile, \n capul patului, [i-mi zâmbi. Iar prietenul tù,
doctorul Devi, a primit cu succes transplantul de rinichi [i face progrese
mari. Am vorbit cu so]ia lui acum jum`tate de or` [i-]i trimite dragostea
ei [i cele mai bune ur`ri, s` te \ns`n`to[e[ti grabnic.
{optii o rug`ciune scurt` de mul]umire.
– {i Gil? \ntrebai. Gil Plumpton?
– E o figur`, Gil Plumpton, nu-i a[a? I se l`rgi zâmbetul. }i-a trimis
un mesaj destul de ciudat – pe lâng` ur`rile de bine – pe care spune c`
o s`-l \n]elegi. Vrei s` ]i-l spun, sau s` a[tept pân` vei avea mai mult`
putere?
– Nu, spune-mi, te rog, iubitule…
– Ei bine, a spus c` nu putem fi to]i ferici]i [i c` cei ca Danny nu [tiu
s` lupte [i oricum, nici m`car nu sunt siguri ce vor. A spus c` el crede
c` lui Sarah \i va fi destul de bine al`turi de Hugo, pentru c` ea [tie ce
vrea. {i apoi, ca un post scriptum, m-a rugat s`-]i spun c` atunci când a
f`cut documentarul despre Harrowfields, s-a jucat cu ideea de a merge
\n India, cu cei doi Devi, s` fac` unul asem`n`tor despre spitalul lor…
[i s` te \ntreb ce p`rere ai.
– Mi se pare o idee foarte bun`, r`spunsei somnoroas`. Dar m`
bucur enorm c` eu mi-am g`sit finalul fericit, al`turi de tine, John.
Pentru c` te iubesc foarte mult, dragule.
CERCET~TOAREA 159
– Amin, [opti John [i \n timp ce alunecam din nou \n mrejele

somnului, \i sim]ii buzele peste ale mele.
Ultimul gând \nainte s` adorm fu acela c`, \ntr-o zi, poate m` voi
\ntoarce la Centrul Harrowfields, dar chiar dac` nu va fi a[a, ce am
\nv`]at acolo nu va fi pierdut. Ca medic de familie, voi putea s`-mi
propov`duiesc [tiin]a, la fel cum o vor r`spândi [i documentarele lui
Gil, [i voi ar`ta calea spre viitor cel pu]in pentru al]ii, dac` nu pentru
mine \ns`mi. De[i viitorul meu p`rea destul de satisf`c`tor aranjat…
|i zâmbii somnoroas` lui John [i-mi zâmbi [i el, fericit.
Sfâr[it.

Alexandra Stuart - Cercetătoarea

Enviado por

Dados do documento

Direitos autorais

Formatos disponíveis

Compartilhar este documento

Compartilhar ou incorporar documento

Opções de compartilhamento

Você considera este documento útil?

Este conteúdo é inapropriado?

Direitos autorais:

Formatos disponíveis

Alexandra Stuart - Cercetătoarea

Enviado por

Direitos autorais:

Formatos disponíveis

Tuturor li se \ntâmpl` o dat` \n via]` ca destinul sau [ansa – sau

pân` atunci. P`rul lui negru \nc`run]ise pu]in pe la tâmple, observai,

dac` am fi parteneri. {tii la fel de bine ca [i mine. F`cu un gest spre

sfâr[it… cu toate c` John insista cu obstina]ie c` dac` a[ fi rugat-o s`

mai obosi. Oricum, nu vorbeam despre Amanda, vorbeam despre

– Am \n]eles c` discut`m ce e mai bine, din punctul t`u de vedere,

Lomax fusese anun]at` \n "Telegraful" [i Harvey venise de câteva ori la

– Comitetul de recrutare de la St. Joseph n-ar ignora oferta unui

John scotoci \n buzunar [i scoase un plic mototolit din care lu` o

O clip`, nu putui decât s` m` uit la el mut` de uimire.

nimeni s`-l ajute la cabinet. Fiind John Mallory, va continua ca [i mai

l`sându-mi sarcina simpl` de a o iubi [i de a o \ngriji ca fiic`, nu ca

|n afar` de asta, mai era [i [ansa pe care el \nsu[i mi-o oferise de a

meu, pe jum`tate regretând decizia pe care o luaser`m \mpreun` cu

prea mult succes. M` sim]eam stângace [i agitat` [i eram con[tient` c`

omului era subiectul numeroaselor controverse din cercurile medicale

– Da, a[ fi dispus`, domnule, \l asigurai eu [i \ncuviin]` din nou din

demodat`. Cum te a[tep]i s` se gândeasc` cineva s` te angajeze, dac` te

fi pierdut dintr-o dat` min]ile [i \n loc s` se ofere s`-mi u[ureze truda –

– Când pot. Mama nu pierdea nici un episod, desigur, ad`ugai eu,

de[i nu prea m` puteam a[tepta la a[a ceva, din moment ce va fi

din umeri. S-ar putea s` m` \ntorc la St. Joseph pe post de chirurg

abilitate cu care se eschivase de la \ntrebarea mea, \mi trimise la

Previziunea lui John Mallory despre primele mele trei luni la

Nu reu[ii s` ajung la Danesmead pentru weekendul pl`nuit; erau

presupuneam c`, \n locul ei, poate a[ fi f`cut la fel [i a[ fi l`sat ca

munc` [i nici o distrac]ie nu-]i face deloc bine. Cu siguran]`, po]i s` te

– S` nu-]i par`, drag`. M-am aruncat \n asta [i n-am de gând s` ies

cu o mân` liber` pentru ]igar`. B`uturile fuseser` cocteiluri de

– Nu, e adev`rat. {i sper s` ob]in calitatea de cercet`tor, dar acum

dintr-o dat` efervescent, flec`rind cu ner`dbare [i entuziasm [i [tiui c`

Harrowfields. Dar \[i reveni repede [i m` \nso]i s`-mi iau haina,

s`-mi iau noti]ele pe care oricum nu le verificasem, nici nu le

– N-o cunosc pe sora ta, am v`zut-o o dat` sau de dou` ori la

– Seara nu m` pot concentra s` lucrez, m`rturisi ea. {i vreau s`-]i

rasa lui, ca un exemplu – un act de credin]`, dac` vrei. Aiesha \ntinse

"Doctorul Harvey Lomax a telefonat de la St. Joseph. Te roag` s`-l

Ezitai. Din cauza mamei ne desp`r]iser`m, acum trei ani.

Exist` \ntotdeauna o tensiune emo]ional` când te \ntâlne[ti dup`

aib` vreun motiv personal ca s`-mi dea sfaturile pe care mi le d`duse.

– Nu e b`rbatul potrivit pentru tine, Stacey drag`. Nu m` \ntreba de

scurt, \mi aplicai un strat prea generos de ruj [i tocmai m` [tergeam

– Ar`]i foarte bine, m` asigur` Aiesha. |mi g`si geanta [i ]ig`rile [i mi le

– Nu, n-am auzit. E plecat \n vacan]`?

– Mul]umesc, iubire. M`rturisesc c`-mi place Harley Street [i postul

incon[tient modul pe jum`tate tachinant, pe jum`tate afecuos, \n care

Ezitai, indecis`, [i \nainte s` m` pot hot`r\ ce s` fac, Harvey reveni:

Harvey mânc` \ncântat, vorbind amuzant despre fleacuri [i

– Uitasem, recunoscui. Dar nu se va mai \ntâmpla… [i nu voi putea

Nu r`spunsei, c`ci nu aveam \ncredere \n mine, [i m` \ndreptai

Aiesha [i cu mine fuseser`m repartizate \n echipe diferite [i, din

seama timidit`]ii. Nu era u[or s`-l cuno[ti [i tindea s` stea departe de

Era \ntr-adev`r o risip`; cele câteva sandvi[uri [i pr`jitura menajerei

– Vrei s` spui c` se gânde[te s-o cumpere? \ntrebai. Casa era pe

– Nu… Dar… Oftai [i m` refugiai mestecând \n t`cere dintr-un

Pur [i simplu nu vorbim aceea[i limb` [i mi s-au p`rut ciuda]i; de

Conduse \n t`cere câteva minute [i apoi spuse, cu un ton rece, dar

– Da, \ncuviin]` el grav, strângându-mi mâna. De asta, eu…

Tom Baines scuip` \n mâinile lui noduroase [i negre de p`mânt, oftând

Doamna Atkinson ne trimisese un pui \ntreg pr`jit, franzel`, brânz`,

ca cel pe care-l \mp`r]iser`m \nainte ca studiul t`cut al lui Luke s` ne

suflecat`, sufocându-mi strig`tul alarmat. Era numai un b`iat de

M` ridicai cu dificultate \ntr-un cot; mi se \nvârtea capul [i m`