Alexandru Lapusneanul

Acesta opera este o nuvela in primul rând datorita faptului ca este o creaţie
epica, in proza cu acţiune ampla.
Acesta creaţie pune accentul pe caractere si pe conflicte, spre deosebire de
povestire care este caracterizata de epicul pur.
Alexandru Lapusneanul este o scriere care se caracterizează prin obiectivitatea
relatării, naratorul nu se implica in evenimente si nu le comentează, acesta nici măcar nu-
si face simţita prezenta. Naratorul acestei opere literare este neutru si astfel nu se mai
poate pune problema unei legături intre cititor si acesta. Toate acestea indica faptul ca
Alexnadru Lapusneanul este o nuvela.
Faptul ca Alexnadru Lapusneanul este o nuvela istorica este indicat si de atenţia
deosebita pe care Negruzzi o acorda detaliilor care oferă culoarea locala si atmosfera
epocii respective. Utilizarea arhaismelor in scopul unei mai reconstituiri cat mai izbutite a
epocii relatate reprezintă un bun exemplu in acest sens.
Nuvela este alcătuita din patru capitole, fiecare capitol având cate un moto
semnificativ, care sugerează, exprima tensiunea capitolului respectiv.

I „Daca voi nu mă vreţi io va vreu”

Începutul nuvelei Alexandru Lapusneanul surprinde personajul ce oferă numele

nuvelei intrând in Moldova intovarasit de vornicul Bogdan si o armata numeroasa având
intenţia de a-si recăpăta tronul pierdut din cauza trădării boierilor. Lapusneanul
intentioneaza sa facă acest lucru inlaturandu-l de la tron pe Ştefan Tomsa.
La un moment dat Lapusneanu poposeşte undeva in apropierea Tecuciului unde
este întâmpinat de patru boieri: Vornicul Motoc, postelnicul Veveriţa si spătarul Spancioc
si Stroici, aceştia vin din partea lui Ştefan Tomsa si încearcă sa-l întoarcă din drum pe
Lapusneanu spunându-i ca poporul nu îl vrea. Insa acesta intelegand ca boierii doar
încearcă sa-l descurajeze se înfurie si le promite răsplata cuvenita de indata ce isi va
recăpăta tronul.
După plecarea celorlalţi trei boieri, Motoc, impresionat fiind de mania lui
Lapusneanu ii cade la picioare si ii cere iertare acestuia si îl roagă sa intre in Moldova
fara armata străina deoarece va fi sprijinit de boieri si de popor. Domnitorul nu are
încredere insa in cuvintele amăgitoare ale bătrânului vornic, ramanand neclintit in
hotărârea sa.
Acest capitol constituie expoziţiunea.

II „Ai sa dai sama Doamna”

Acela de al doilea capitol al nuvelei reprezintă intriga acesteia.

Alexnadru Lapusneanul nu întâmpina nici un fel de rezistenta din partea lui
Tomsa si instalându-se la tronul Moldovei începe sa duca la îndeplinire ceea ce le
promisese celor patru boieri. Astfel voievodul omora boierii la cea mai mica abatere si le
distruge catatile.
 Doamna Ruxandra, îngrozita fiind de faptele soţului sau îl roagă pe acesta sa
înceteze si obţine promisiunea ca acest lucru se va întâmpla curând, Lapusneanul de
asemenea ii promite soţiei sale ce ii va oferii un leac pentru frica.

III „Capul lui motoc vrem”

In cadrul celui de al treilea capitol este atins punctul culminant al acestei nuvele
In acest capitol Lapusneanul ii invita pe toţi boierii la un ospat care are loc intr-o
zi de sărbătoare după slujba religioasa la care domnitorul participa. Acesta întârzie la
slujba, si după ce aceasta se încheie Lapusneanul se închina la icoane si săruta cu mare
smerenie moaştele lui Ioan. Acesta se suie din nou in strana si se caieste de faptele sale
promitandu-le boierilor ca le va aduce pacea. Mai mult domnitorul le cere boierilor
iertare si apoi ii invita la un ospat.
Bănuind intenţiile necurate ale domnitorului, Spancioc si Stroici nu se duc la masa
domneasca.
Comfirmand temerile celor doi boieri ospatul se transforma pe neaşteptate intr-un
măcel in care sunt ucişi 47 de boieri.
Poporul vine la palat amenintand sa forţeze porţile. Toate nemultunirile mulţimii
se îndreaptă împotriva lui Motoc, considerat a fii cauza tuturor relelor, de aceea poporul
cere intr-un glas capul lui Motoc.
Alexnadru Lapusneanul îl arunca pe motoc mulţimii care omorandul pe motoc se
răzbuna pentru suferinţele indurate. Acest moment constituie punctul culminant.
După ce Vornicul Motoc este ucis de mulţime Alexnadru Lapusneanul porunceşte
sa fie tăiate capetele boierilor din care face o piramida pe care o arata Doamnei Ruxandra
pentru a-i da un leac de frica.
După ce- ucide pe boieri, domnitorul porunceşte sa fie cautati Spancioc si Stroici
insa aceştia reuşesc da treacă graniţa nu înainte de a-i transmite domnitorului ca se vor
vedea înainte de a muri.

IV „De mă voi scula pre mulţi am sa popesc eu”

Timp de patru ani Lapusneanul nu mai porunceşte nici o execuţie insa, totuşi, ii
schingiuieşte pe unii boieri consideraţi suspecţi.
In timpul şederii sale la Hotin Lapusneanul se imbonlaveste si cazând la pat, intr-
un moment de delir cere sa fie călugărit. Dorinţe ii este îndeplinita si acesta primeşte
numele de Paisie. Odată revenit la realitate, Lapusneanul, ii alunga pe cei care l-au
călugărit. Acesta o alunga si pe Ruxandra, care, la sfatul lui Spancioc pune otrava in
băutura soţului sau care isi gaseste astfel sfarsitul.
Acest ultim capitol reprezintă, bineinteles, deznodământul nuvelei.
Cele mai importante personaje ale acestei opere literare sunt Alexnadru
Lapusneanul, voievodul Moldovei, doamna Ruxandra soţia acestuia si boieri Veveriţa,
Motoc, Stroici si Spancioc. Interacţiunea dintre aceste personaje constituie conflictul
romanului: Lapusneanul ii uraste pe boieri pe care iniţial ii ameninţa si ulterior ii omoară
si ii schingiuieşte. Atitudinea lui Lapusneanul in relaţie cu boierii si faptele acestuia scot
la iveala o fiinţa sadica, aceasta delectându-se cu suferinţa altora. Lapusneaul si sotiia
acestuia sunt prezentaţi in antiteza: in timp ce Ruxandra este îngrozita de ororile soţului
sau acesta pune alte fapte îngrozitoare. Motoc sugerează imaginea tipica a boierului
linguşitor care ar fii in stare de orice pentru a-si apăra interesele.
Caracteristice acestei nuvele sunt: îmbinarea echilibrata dintre naraţiune si dialog,
Negruzzi reuşind astfel sa obtina dinamica adecvata nuvelei sale
Perspectiva auctoriala este obiectiva naraţiunea realizându-se la persoana a treia,
naratorul este astfel omniscient iar focalizarea utilizata este de tip zero, aceasta
caracteristica este specifica nuvelei.
Specifica nuvelei este si o construcţie echilibrata care aminteşte de structura
operelor clasice.
In opera lui C. Negruzzi pot fi intanlite o serie de particularitati specifice artei
autorului, acesta are capacitatea de a realiza scene dialogate având trăsăturile unei
autentice piese de teatru. O alta trăsătura semnificativa a stilului acestui autor este atenţia
deosebita pe care acesta o acorda detaliului care are rolul de a anticipa uneori
evenimentele, semnificativa este secvenţa din biserica unde, departe de a fi smerit
Lapusneanul vine îmbrăcat cu multa pompa si având zalele care sugerează măcelul ce va
urma.
Autorul realizează scenele cu multa fineţe si le comfera dinamism, astfel Negruzzi
isi dovedeşte măiestria prin intermediul scenei uciderii celor 47 de boieri care este
realizata ca un adevărat spectacol totul este conturat din perspectiva lui Lapusneanul si a
lui Motoc care privesc măcelul de la palat in realizarea scenei scriitorul verbe care
asigura impresia de mişcare, se apelează in special la timpul imperfect al modului
indicativ care imprima acţiunii o valoare durativa.
Autorul surprinde cu multa fineţe psihologia mulţimii in secvenţa in care poporul
adunat in fata palatului isi exprima nemulţumirea.
In aceasta nuvela sunt prezente si elemente romantice: Inspiraţia aceasta opera
literara este inspirata din trecutul Patriei, autorul ascultând sfaturile oferite de
Kogălniceanu in Introducţie la „Dacia Literara”. Caracterul puternic al lui Alexnadru
Lapusneaul reprezintă un alt element romantic deoarece personalitatea excepţionala este
de factura romantica. Introducerea in opera a poporului este tot un element romantic spre
deosebire de operele clasice in care personajele aparţineau doar aristocraţiei.
 NUVELA ISTORICA ROMANTICA

Alexandru Lapusneanul-Costache Negruzzi

Opera si teorie

Alexandru Lapusneanul este o nuvela istorica romantica avand toate caracteristicile

acesteia.

Nuvela este opera epica in proza, avand dimensiuni intre a povestirii si a romanului in
care conflictul este puternic, iar accentul cade pe conturarea personajului.

Orice nuvela istorica prezinta urmatoarele particularitati. Tema de inspiratie este

trectului neamului. Numele operei este dat de personajul principa, fiind o figura marcanta
de domnitor sau de boier, in jurul acestuia gavitand alti boieri uneltitori. Se realizeaza o
intriga complexa care duce la un final neasteptat. Se realizeaza culoarea locala a epocii
prin incercarea de evocare sub toate aspectele perioadei istorice in cauza.

Romantismul este orientarea ideologica, artistica si literara din prima jumatate a

secolului al XIX-lea (aprox. 1790-1850) aparuta in spatiul european.
Opera epica romantica are urmatoarele particularitati cu privire la natura estetica a
scrierii, timpul si spatiul intamplarilor, personajul literar, stilul scrierii, apartenenta la gen
si specie. Asadar imaginatia este principiul fundamental de creatie. Respingerea regulilor
impuse de clasicism arata liberatatea de creatie. Culoarea locala, trecutul istoric,
cultivarea emotiei si a sentimetului, afirmarea individualitatii, exceptionalul (situatii,
personaje), antiteza trecut-prezent, personaje exceptionale in imprejurari exceptionale,
antiteza inger-demon, titanul, drama omului, personaje din toate mediile sociale, largirea
si imbogatirea limbii literare, limbaj poluar, arhaic, etc. (valoarea stilistica).
Geneza
Costache Negruzzi se inspira in scrierea nuvelei sale din letopisetul intitulat “Letopisetul
Tarii Moldovei” scris in prima sa parte de Grigore Ureche. Scriitorul vizeaza doar a
doua domnie a lui Lapusneanul (1564-1569), perioada despre care sunt corespunzatoare
urmatoarele. Alexandru Lapusneanul intra in Tara Moldovei pe la Braila insotit de oaste
turceasca oferita de Sulliman Pasa. Pe de alta parte, tatarii amenintau invadarea Moldovei
prin alt punct pentru a crea haos. Stefan Tomsa, domnitor pe atunci al Moldovei, pune
oamenii de rand sa mearga in calea domnului pentru a-l ruga sa se intoarca. Domnitorul
le raspunde ca daca ei nu-l vor, el ii vrea pe ei si va merge mai departe cu sau fara vrerea
lor (replica inspira motto-ul primului capitol). Stefan Tomsa, auzind raspunsul ia
hotararea de a pleca din tara in Tara Leseasca (Polonia), fiind instotit de boierii
Veverita, Spancioc si Motoc. Domnitorul, dupa un lung sir de omoruri trimite vorba
boierilor pentru a se aduna la dregatorie pentru intrunirea de la curte. In secret, angajase
leflegii, mercenarii, pentru a nu afla lumea ce se intampla. Si dupa inchiderea portilor,
atat boierii cat si slugile lor, fie ca erau vinovati, fie ca nu, au fost macelariti . Unii au
incercat sa scape urcandu-se pe gardul de zavrele, dar au fost trasi inapoi si omorati.
Ultimul fragment de letopiset surprinde finalul domniei lui Alexandru Lapusneanul.
Domnul aflat la cetatea Hotinului cheama episcopi si mitropoliti pentru a se spovedi.
Lasa tronul Moldovei urmasului sau Bogdan si considerat ca si mort este calugarit sub
numele de Pahomie. Cazut in lesin, nu poate reactiona la ceea ce se intampla. Alte surse,
zic unii, “ca nici moartea domnului nu a fost curata” sugereazaca domnitorul nu a murit
de moarte buna ci otravit de doamna Ruxanda dupa ce Alexandru si-a dat seama ca i s-au
luat puterile prin calugarie si ar fi spus ca de se va scula “va popi si el pe unii” replica
folosita ca motto al celui de-al 4-lea capitol. Dupa moartea domnitorului a fost
inmormantat la manstirea Slatina unde a fost dusa si familia acestuia, lasand o pata
insangerata in istoria Moldovei.

Titlul, din punct de vedere morfologic, este alcatuit dintr-un substantiv propriu, care in
sens denotativ indica o personalitate istorica, domnitor al Moldovei care a domnit de
doua ori, fiind detronat prima oara datorita tradarii boierilor si care s-a intors a doua oara
la tron, impunandu-se cu ajutor strain. In sens conotativ, titlul surprinde personajul
pricipal al operei, tipul de domnitor crud, despot si tiran, caracterizat prin disimulare si o
buna cunoastere a psihologiei umane. Folosirea acestui nume in titlu indica o trasatura a
nuvelei istorice.

Tema o constituie istoria neamului, tema de inspiratie romantica, fiind surprinsa a doua
donie a lui alexandru Lapusneanul, scriitorul realizand o fresca sociala pentru perioada
1564-1569.

Narator si perspectiva narativa

Naratorul operei este obiectiv, fiind omniscient si omniprezent, iar perspectiva narativa
este obiectiva.
In mod riguros, opera este construita in capitole simetrice care urmaresc in mod gradat
conflictul. Fiecare capitol poarta ca titlu un motto sugestiv ce reia replica unui personaj si
rezuma actiunea capitolului. Motto-urile celor 4 capitole sunt “Daca voi nu ma vreti eu va
vreu”. (Acest motto este spus de Alexandru Lapusneanul cand afla ca nu este vrut de
boieri), ” Ai sa dai sama, doamna!” (Al doilea mott-o este spus de o vaduva cand se
plangea la Ruxanda de faptele sotului sau.), “Capul lui Motoc vrem” (Al treilea este
replica supsa de popr cand erau in fata portii casei lui Lapusneanul) si “De ma voi scula,
pre multi am sa popesc si eu”. (Ultimul este replica Lui aleandru Lapusneanul cand afla
ca a fost calugari.)

Incipit

Incipitul cuprinde “Iacov Eraclid, poreclit Despotul, perise ucis de buzduganul lui Stefan
Tomsa care acum carmuia tara…”. El reprezinta introducerea personajelor secundare
Stefan Tomsa, Iacov Eraclid si cel principal Alexandru Lapusneanul. Locul ne este
prezentat, fiind “Moldavia” unde are loc actiunea textului. Timpul este unul istoric, iar
limbajul este arhaic si popular, avem ca exemple “buzduganul”, “carmuia”, “septe mii”,
“spahii”. Alexandru Lapusneanul este introdus ca si personaj vandut de boieri, dar era pe
calea razbunarii. Deoarece se creeaza o introducere in istoria neamului, incipitul
reprezinta o desciere pe scurt a catorva personaje secundare, dar si a intentiei lui
Alexandru de a reveni la tron.

Alexandru Lapusneanul fusese invins de doua ori si de aceea se retrage la

Constantinopol. Iacov Eraclid, asa zisul “Despotul” moare ucis de Stefan Tomsa.
Alexandru pleaca spre Moldavia pentru a-si recapata tronul cu ajutorul celor 7000 de
spahii si celor doi voinici Bogdan si Motoc. Relatia cu Motoc este tensionanta deoarece
el este cel care l-a vandut pe Alexandru, iar acuma incearca sa-si recapete increderea.
Intors, afla ca nici poprul, nici boierii nu-l vor inapoi, dar nu-l intereseaza acest lucru.
Tomsa, fiind nepregatit, fuge In Valahia, astfel Lapusneanul reuseste sa-si recapete
tronul, devenind din nou domnitor, poporul isi punea sperante, dar boierii erau ingroziti.
Acesta ii dezamageste, dand foc la aproape toate cetatile din Moldova. El lua averile
boierilor sub tot felu de pretete, dar ei nu aveau curajul sa riposteze pentru ca stiau ca o
fac cu pretul vietii. Astfel, relatia din tre Alexadru si boieri era una de superioritate totala.
Alexandru se casatoreste cu fiica lui Petru Rares, pe nume Ruxanda. Acest lucru
dovedeste aparitia unei schimbari in viata lui. Intr-o zi, femeia este abordata de o vaduva
cu cinci copii care ii spune si reproseaza despre faptele sotului sau. Femeia, ingrozita, il
roaga pe Alexandru sa nu mai ucida pe nimeni, iar ele se hotaraste sa dea un ospat la
palat, unde ii invita pe boieri. La mitropolie, Lapusneanul se hotaraste sa inceteze cu
crimele. Scena slujbei incepe cu fraza “Cand sosi Alexandru-voda, sfanta slujba si boierii
erau toti adunati”. Lapusneaul ne este prezentat “imbracat cu toata pompa domneasca” si
se specifica ca asta este impotriva obiceiului sau. Nu avea nicio arma, asadar isi luase in
serios rolul. El se inchina icoanelor dupa ce asculta Sfanta Slujba, saruta moastele Sf.
Ioan, iar in acel moment era galben la fata si racla ar fi tresarit. Apoi se duce sa le
vorbeasca boierilor, cerand iertare pentru toate varsarile de sange, ceea ce reprezenta
ademenirea lor in joc. boierii il iarta, inafara celor doi boieri juni care se pare ca stiau de
planul sau. Asadar, el reuseste sa se faca crezut si iertat, astfel incat boierii urmaru sa ii
vina la ospat.

Boierii sunt asteptati la ospat (47 la numar), unde Alexandru ii astepta in capul mesei.
Mancarea servita este simpla si de potolit setea foloseau vin. In toiul ospatului, Veverita
se ridica si inchinand paharul zise “Sa traiesti intru multi ani, Maria-ta! Sa stapanesti tara
in pace si milostivul Dumnezeu sa ne intareasca in gandul ce ai pus de a nu mai strica pre
boieri si a bantui norodul”. La auzirea acestor vorbe, se porneste un adevarat razboi.
Poporul care statea la poarta palatului strica sa-l ucida pe Motoc, acuzandu-l pentru toate
cele intamplate. Insa, domnitorul o face pe Ruxanda sa lesine dand poporului cadoul pe
care il cereau si organizand capetele dupa rangul fiecaruia, in forma de piramida. Astfel,
Alexandru isi duce razbunarea la bun-sfarsit. Dupa ce trec patru ani de la macel, pe
Alexandru il ia dorul de a varsa sange si incepe a face din nou victime, fiind nemultumit
ca nu a putut sa-i omoare pe Spancioc si Stroici. El se imbolnaveste in cetatea Hotinului.
Aflandu-se pe patul mortii, ele este calugarit in stare de inconstienta si apoi cand se
trezeste ii ameninta pe toti. El este otravit si inmormantat la manastirea Slatina. Asadar,
destinul lui Alexandru s-a incheiat asa cum el si l-a creat, omorand din razbunare.
Piramida de capete pe care o face semnifica o boala pe care o are, psihicul nefiindu-i
sanatos.
Finalul cuprinde “Acest fel fu sfarsitul …”. El reprezinta sfarsitul tiranului in mod
concis, care lasa “o pata de sange” in istoria Moldovei. Aceasta pata de sange reprezinta
ceea ce il caracteriza cu adevarat pe Lapusneanu. Era insetata de putere si o folosea la
maxim, omorand cat mai multi oameni. EL fiind inmormantat la manastirea Slatina,
reprezinta un fapt verosimil care este specific nuvelei. Limbajul este mai putin popular
deoarece avem doar cateva cuvinte, cum ar fi “fu” si “monastirea”. Deoarece se creeaza o
incheiere a istoriei personajului, Alexandru Lapusneanul reprezinta o moarte simbolica
pentru Moldova.
Fiind o nuvela istorica romantica “Alexandru Lapusneanul cuprinde o serie de personaje
ce pot fi tipologizate in functie de participarea lor la actiune, tendinta spre exceptional,
ranguri si functii nobiliare, dominante caracteriale. Alexandru Lapusneanul este personaj
principal si tipul domnitorului despot crud si tiran, bun cunoscator al tipologiei umane,
dar si personaj care disimileaza. Doamna Ruxanda este personaj episodic si tipul doamnei
de curte, sotie devotata, dar si tipul ingerului din punctul de vedere al antitezei romantice.
Motoc este personaj secundar si tipul boierului las, misel si tradator, viclean si profitor.
Spancioc si Stroici sunt personaje episodice si tipul boierilor iubitori de tara si neam.
In antiteza romantica, Lapusneanul prin opozitie poate fi surprins cu doamna Ruxanda,
Motoc, Spancioc, Stroici, in comparatie cu toti el fiind demonul.
Culoarea epocii este realizata prin detalii vestimentare si descrierea obiceiurilor care ne
introduc in acel timp. Inainte de a ajunge la mitropolie, Alexandru Lapusneanul era
imbracat astfel ” cu toata pompa domneasca. Purta corona Paleologilor, si peste dulama
poloneza de catifea rosie, avea cabanita turceasca”. Ruxanda, sotia lui Alexandru, dupa
ce i se plange vaduva, merge la el si ne este prezentata “imbracata cu toata pompa
cuvenita unei sotii, fiice si surori de domn. Peste zobonul de stofa aurita, purta un benisel
de felendres albastru blanit cu samur, a carui manice atarnau dinapoil era inchisa cu un
colan de aur, ce se inchia cu mari paftale de matostat”. “Parul ei, dupa moda de atunci se
impartea despletit pe umerii si spatele sale.” La ospat, avem o desciere a meniului servit,
care este prezentat astfel “In Moldavia, pe vremea aceea, nu se introdusese inca moda
mancarurilor alese”. Dupa borsul polonez, veneau mancaruri grecesti fierte cu verdeturi, apoi pilaful
turcesc si fripturi cosmopolite. Pe masa erau servetele si o panza de filaliu tesute in casa. Tipsiile pe care
aduceau bucatele, talgeriile si paharele erau din argint, iar ca bautura, se servea vin, in curte, in poloboace
desfundate.
Modurile de expunere prezente in acest text sunt dialogul, descrierea si naratiunea. Dialogul are rolul de a
marca replicile personajelor si conturarea caracterizarii prin limbaj. Descrierea are rolul de a expune toate
trasaturile personajelor si imprejurimilor, pentru a oferi cititorului o imagine cat mai ampla asupra actiunii.
Naratiunea are rolul de a organiza actiunea cu ajutorul unui narator obiectiv sau subiectiv si ajuta la
caracterizarea personajelor.

Limbajul operei este foarte complex deoarece gasim cuvinte arhaice, populare, regionalisme. El are rolul
de aprezenta cu exactitate timpul istoric. Avem ca si exemple “Moldavia”, “monastirea”, “lespezi”,
“mesii”, “vornic”, “pre”, “ocarati”, “ferte”.

Concluzie
Avand in vedere aceste caracteristici, opera “Alexandru Lapusneanul” de Costache Negruzzi este o nuvela
istorica romantica.