Você está na página 1de 24

4 1

4.2 Ramurile de drept fata de care se delimitează dreptul civil DREPT CIVIL – CONSPECT
4.2.1 Dreptul constituţional si dreptul civil CARACTERIZARE GENERALA A DREPTULUI CIVIL ROMANESC
Dreptul constituţional este ramura de drept care conţine nor me fundamentale pentru existen ta si dăinuirea Cap .I. Noţiunea, rolul, principiile si delimitarea dreptului civil românesc
statului de drept român; reglementează: bazele statului român , organele statului, dr epturile si îndatoririle fundamentale 1 Noţiunea dreptului civil român
ale cetăţeanului , însemnele statului român. Intr-o privire sintetica asemănările si deosebirile fata de dreptu l civil sunt 1.1 Definiţia
următoarele: Dreptul civil român este acea ramur ă de drept ca re reglementează raporturile j uridice patrimoniale si
- in privinţa obiectului de reglementare daca in dreptul civil majorita re sunt raporturile patrimoniale in dreptul nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice aflate pe poziţii de egalitate juridică.
constituţional majoritare sunt raporturile nepatrimoniale; Primul element al definiţiei precizează ca dreptul civil este o ramur a a dreptului – o colecţie de norme juridice
- in privinţa metodei de regleme ntare daca subiectele raportului de drept civil se afla pe picior de egalitate grupate la rândul lor in aşa numitele instituţii ale dreptului civil român care sunt:
juridica in cazul dreptului constituţional subiectele se afla in relaţii de subordonare; 1. Raportul juridic civil;
- in privinţa calităţii subiectelor , dreptul constituţional impune existenta unei calităţi excepţionale : organ de 2. Actul juridic civil;
stat, cetăţean, etc. 3. Prescripţia extinctiva;
- in privinţa caracterului normelor juridice , majoritare in cazul dreptului constituţional sunt normele imperative 4. Subiectele dreptului civil;
in timp ce dreptului civil ii sunt caracteristice normele dispozitive; 5. Drepturile reale principale;
- sancţiunea este specifica in cazul dreptului constituţional (cum ar fi suspendarea din funcţie) si nu presupune 6. Obligaţiile civile;
un proces pe când in dreptul civil restabilirea dreptului subiectiv încălcat ca si sancţiune poate fi obţinută de 7. Contractele civile speciale;
regula prin proces; 8. Drepturile de proprietate intelectuală;
- principiile sunt si comune si specifice fiecărei ramuri in parte. 9. Succesiunile.
4.2.2 Dreptul administrativ si dreptul civil Al doilea element al definiţiei precizează obiectul dreptului civil : reglementarea raporturilor patrimoniale care sunt
Dreptul administrativ este ram ura de drept care reglementează raporturile juri dice născute in interiorul acele raporturi care pot fi evaluate in bani , pecuniar si nepatrimoniale , raporturi care nu pot fi evaluate in bani.
administraţiei publice ; conţine normele juridice ce reglementează realizarea puter ii executive in stat . Intr-o privire Dreptul civil nu reglementează toate raporturile patrimoniala sau nepatrim oniale din societate ; si alte ramur i de
sintetica asemănările si deosebirile fata de dreptul civil sunt următoarele: drept au ca obiect reglementar ea de raporturi patrimoniale s au nepatrimoniale precum: dreptul constituţion al, dreptul
- in privinţa obiectului de reglementare daca in dreptul civil majoritare sunt raporturile patrimoniale in dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul comercial, dreptul muncii, dreptul familiei etc.
administrativ majoritare sunt raporturile nepatrimoniale; Raporturile patrimoniale civile (reglementate de dreptul civil) sunt:
- in privinţa metodei de regl ementare daca subiectele rapor tului de drept civil se afla pe picior de egalitate 1. raporturile reale – acele raporturi care au in co nţinutul lor drepturi reale (drept ul de proprietate si
juridica in cazul dreptului administrativ subiectele se afla in relaţii de subordonare; celelalte drepturi reale);
- in privinţa calităţii subiectelor , dreptul administrativ impune ca măcar un subiect sa aibă o calitate specifica 2. raporturi obligaţionale – acele raporturi care au in conţinutul lor drepturi de creanţă.
de organ al administraţiei publice; Raporturile nepatrimoniale civile sunt:
- in privinţa caracterului normelor juridice , majoritare in cazul dreptului administrativ sunt normele imperative in 1. raporturi care privesc existenta si integritatea subiectelor de drept civil – raporturi care au in conţinutul
timp ce dreptului civil ii sunt caracteristice normele dispozitive; lor drepturi nepatrimoniale precum dreptul la viat a, dreptul la ocrotirea sănătăţii, dreptul la reputaţie,
- sancţiunea este specifica in cazul dreptului administrativ cum ar fi amenda contravenţională sau confiscarea; etc.
Apropierea dintre dreptul civil si cel administrativ se regăseşte in practica in situaţiile in care încheierea unui 2. raporturi de identificare – acele raporturi care au in co nţinutul lor drepturi nepa trimoniale care permit
act civil este condiţionată de încheierea in prealabil a unui act administrativ – de autorizare. individualizarea subiectelor d e drept civil precum dreptul l a nume,dreptul la domiciliu, d reptul la
4.2.3 Dreptul civil si Dreptul financiar denumire in cazul persoanei juridice, etc.;
Dreptul administrativ este ram ura de drept care reglementeaz ă raporturile juridice născute in procesul 3. raporturi generate de creaţia intelectuală - acele raporturi care au in conţinutul lor drepturi care au ca
colectării si distribuirii sumelor cuprinse in bugetul de stat ; conţine normele juridice ce reglementează „finanţele publice”. izvor opera literară, ştiinţifică, artistică sau invenţia.
Intr-o privire sintetica asemănările si deosebirile fata de dreptul civil sunt următoarele: După felul subiectelor lor, raporturile civile pot fi :
- in privinţa obiectului de reglementare in ambele cazuri majoritare sunt raporturile patrimoniale; - raporturi intre persoane fizice;
- in privinţa metodei de regleme ntare daca subiectele raportul ui de drept civil se afla pe picior de egalitate - raporturi intre persoane juridice;
juridica in cazul dreptului financiar subiectele se afla in relaţii de subordonare; - raporturi mixte.
- in privinţa calităţii subiecte lor , dreptul administrat iv impune ca întotdeauna un subiect sa aibă o calitate Al treilea element al definiţiei consacra subiectele raporturilor de drept civil care sunt :
specifica de organ cu atribuţii fiscale al statului; - persoana fizică – omul privit individual si
- in privinţa caracterului normelor juridice , majoritare in c azul dreptului fiscal sunt normele imperative in timp - persoana juridică – colectiv de oameni care in condiţiile legii are calitatea de subiect colectiv de drept civil
ce dreptului civil ii sunt caracteristice normele dispozitive; Al patrulea element al definiţiei stabile şte poziţia juridica a subiectelor raportului juridic civil care este de egalitate
- sancţiunea este specifica in cazul dreptului fiscal cum ar fi dobânda penalizatoare aferenta întârzierii la plata juridică; egalitatea juridică a părţilor este atât o metoda de reglementare specifica dre ptului civil cat si o caracter istica a
obligaţiilor fiscale; raportului de drept civil
- principiile sunt si comune si specifice fiecărei ramuri in parte. 1.2 Terminologie
4.2.4 Dreptul civil si Dreptul comercial Expresia de drept civil este întrebuinţată cu trei înţelesuri:
Dreptul comercial ( diferit de dreptul comerţulu i internaţional) este ramura de drept care regl ementează - ramură de drept adică totalitatea normelor ju ridice ; in strânsa legătură cu aceasta reprezentare se afl a
raporturile juridice născute in activitatea comerciala inte rnă realizata de către comerci anţi. Intr-o privire sintetica noţiunile de drept obiectiv si drept pozitiv;
asemănările si deosebirile fata de dreptul civil sunt următoarele: - drept subiectiv civil adică posibilitatea recunoscuta de legislaţia civila s ubiectului activ – titularul dreptului
- in privinţa obiectului de regl ementare in ambele cazuri maj oritare sunt raporturile patrimoniale;in dreptul subiectiv civil - in virtutea căreia acesta poa te avea o anumita conduita sau poate pretinde o anumita
comercial raporturile nepatrimoniale sunt mult mai puţine decât in cazul dreptului civil; conduita corespunzătoare dreptului sau de la subiectului pasiv iar la neovie poate face apel la forţa coercitiva
- in privinţa metodei de reglementare in ambele cazuri subiectele se afla pe picior de egalitate; a statului in vederea protecţiei dreptului sau;
- in privinţa calităţii subiectelor , dreptul comercial impune ca măcar un subiect sa aibă o calitate specifica de - o ramura a ştiinţei juridice adică acea ramura a ştiinţei juridice ce are ca obiect stud ierea dreptului civil ca
comerciant; ramura de drept
- in privinţa caracterului normelor juridice , sunt caracteristice normele dispozitive in ambele cazuri; 2 Rolul dreptului civil român
- in ambele ramuri exista sancţiunea răspunderii contractuale insa exista diferenţe in ceea ce priveşte regimul 2.1 Poziţia dreptului civil de „drept comun”
juridic al răspunderii civile si cea comerciala; Poziţia dreptului civil de „drept com un” se regăseşte in următoarea idee : atunci când unei alte ramuri de drept ii
- principiile sunt si comune si specifice fiecărei ramuri in parte. lipsesc reglementari proprii p entru un anumit aspect al unui raport juridi c, se apelează la norma corespunzătoare
dreptului civil.
2 3

Se poate spune ca dreptul civil „împrumută” din normele sale altor ramuri de drept atunci când acestora le lipsesc Codul civil roman dezvolta la rândul sau principiul proprietăţii (art.480, art.481) ; acelaşi principiu al
normele proprii de reglementare. Acest împrumut se poate face : proprietăţii este dezvoltat si in alte acte normative precum:
- explicit prin formule precum :”prezentul cod se completează cu prevederile legislaţiei civile” , formule incluse - Legea 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome si societăţi comerciale;
in cuprinsul actului normativ sau - Legea 18/1991 – legea fondului funciar;
- tacit , atunci când ramura respectiva nu cuprinde reglementari speciale pentru anumite aspecte se apelează - Legea 33/1991 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica;
la normele dreptului civil - Legea 7/1996 a cadastrului si publicităţii imobiliare;
2.2 Alte aspecte ale rolului dreptului civil - Legea 10 /2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv in perioada 06 martie 1947 – 22
Dreptul civil ocupa un rol imp ortant, chiar central in sistemul dreptului romanesc si acea sta poziţie este conferita decembrie 1989
de rolul sau in ceea ce priveşte ocrotirea valorilor atât patrimoniale cat si nepatrimoniale ale omului. 3.2.2 Principiul egalităţii in faţa legii civile
3 Principiile dreptului civil român Acest principiu este consacrat pentru persoanele f izice de art.4 alin.2 din Decr etul 31/1954 privit or la
3.1 Enunţarea categoriilor de principii persoanele fizice si persoanele juridice astfel:”Sexul, rasa, naţionalitatea, religia, gradul de cultura sau originea nu au nici
După vocaţia si domeniul de aplicare se disting: o înrâurire asupra capacitaţii”.Acelaşi principiu este consfinţit si de art.4(2) si art.16 din Constituţie.
- principii generale ale dreptului roman – sunt principii generale ale l egislaţiei române si sunt cons acrate in In privinţa persoanelor juridice principiul egalităţii in fata legii civile se aplica pe categorii de subiecte de drept
special de Constituţie: civil in funcţie de scopul persoanei juridice.
- principiul democraţiei; 3.2.3 Principiul îmbinării intereselor individuale cu cele generale
- principiul egalităţii in fata legii; Acest principiu este consacrat de Decretul 31/1954 astfel:
- principiul legalităţii; - pentru persoanele fizice art.1 alin.1 spune ca „Dreptu rile civile ale persoanei fizi ce sunt recunoscute cu
- principiul separaţiei puterilor in stat ; scopul de a se satisface inter esele personale materiale sau culturale in acord cu interesul obştesc, potrivit
- principii generale ale dreptului civil; legii si regulilor de convieţuire…”
- principiul proprietăţii; - pentru persoana juridic ă art.26 lit. e prevede c ă este persoana juridica acel c olectiv de oameni cu o
- principiul egalităţii in fata legii civile; organizare de sine stătătoare si un patrimoniu afectat realizării „ unui anumit scop , in acord cu interesul
- principiul îmbinării intereselor personale cu cele generale obştesc.”
- principiul ocrotirii - garantării drepturilor subiective civile . Exercitarea drepturilor civile cu încălcarea acestui principiu constituie abuz de drept si se sancţionează ca atare
- principii specifice unei sau unor instituţii de drept civil – sunt idei de baza care se apli ca fie numai unei 3.2.4 Principiul ocrotirii (garantării) drepturilor subiective civile
instituţii de drept civil fie câtorva dintre instituţiile de drept civil (principiul consensualismului, principiul forţei Acest principiu este consacrat de Constituţia României ( art.1(3) ,18,21,25,26-30,44,46 etc.) precum si in :
obligatorii (pacta sunt servanta ), principiul irevocabilităţii , principiul relativităţii , p rincipiul ocrotirii bunei - Decretul 31/1954 – art. 3 alin.1 :”Drepturile civile sunt ocrotite de lege.” ;
credinţe, etc. - Pactul Internaţional privind drepturile civile si politice ale omului ratificat de România prin Decretul 212 din
3.2 Principiile fundamentale ale dreptului civil 1974
3.2.1 Principiul proprietăţii 4 Delimitarea dreptului civil
Acest principiu este consacrat in Co nstituţie (art.44 si art.136) dar si in normele dreptului ci vil. Astfel 4.1 Necesitatea si criteriile delimitării
Constituţia României prevede in cuprinsul art.44 (Dreptul de proprietate private) următoarele: Necesitatea delimitării dreptului civil de alte ramuri ale dreptului deriva din doua raţiuni:
(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt - practică – in vederea stabilirii cărei ramuri de drept aparţine raportul juridic in discuţie pentru ca ulterior sa se
stabilite de lege. poată stabili care norme de drept sunt aplicabile cazului: normel e dreptului civil sau normele altei ramuri de
(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot drept;
dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea - teoretică – problema delimitării este impusa datorita existentei multor asemănări (si nu numai deosebiri) intre
Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute raporturile reglementate de diferite ramuri de drept.
prin lege organică, precum şi prin moştenire legală. In operaţiunea de delimitare sunt utilizate criterii; pentru delimitare pot fi întrebuinţate toate aceste criterii sau
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă numai o parte din ele: :
despăgubire. - obiectul de reglementare = categorie omogenă si unitară de relaţii sociale cărora le corespunde un mănuchi
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza unitar si uniform de norme juridice de reglementare. Obiectul dreptului civil il constituie doua mari categorii de
apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor. raporturi sociale:patrimoniale si nepatrimoniale insa nu toate raporturile patrimoniale sau nepatrimoniale sunt
(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de reglementate de dreptul civil ci doar raporturile reale si obligaţionale din categoria celor patrimoniale precum
a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune si cele ce vizează: 1) existenta si integritatea persoanelor , 2) individualizarea si identificarea persoanelor si
imputabile autorităţii. 3) creaţia intelectuala din categoria celor nepatrimoniale.
(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, - metoda de reglementare = modalitatea de influenţare a relaţiilor sociale de către stat prin edictarea normelor
prin justiţie. juridice. Specifică pentru dreptul civil este relaţia de egalitate juridica intre subiectele de drept; aceasta regula
(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum este specifica si altor ramuri de drept dar in cazul anumitor ramuri de drept apare o relaţie de subordonare a
şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. părţilor sau chiar o combinare a celor doua raporturi ( de subordonare si de egalitate)
(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă. - calitatea subiectelor = specific dreptu lui civil este faptul ca subie ctelor de drept civil nu li se cere a avea o
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii. calitate speciala ci doar acee a generala de persoana fizica sau persoana juridică. Alte ramuri de drept
Tot Constituţia României in cuprinsul art.136 (Proprietatea) consacra următoarele: solicita subiectului de drept sa îndeplinească o calitate specifica :comerciant, ruda, cetăţean etc.
(1) Proprietatea este publică sau privată. - caracterul normelor = caracteristice dreptului civil ii sunt normele dispozitive ( permisive sau supletive) in timp
(2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. ce in cazul altor ramuri de drept sunt predominante normele imperative (onerative sau prohibitive).
(3) Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, - specificul sancţiunilor = caracteristica dreptului ci vil este sancţiunea de restabilirea a dreptului subiectiv civil
plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite încălcat fie prin repararea prejudiciului in cazul drepturilor patrimoniale încălcate fie prin încetarea vătămării
de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. dreptului nepatrimonial încălcat
(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor - principiile = daca intr-un caz determinat pot fi ident ificate principiile :proprietă ţii, egalităţii in fata legii,
autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită îmbinării interesului propriu cu cel obştesc si cel al ocrotirii drepturilor subiective , pana la proba contrarie se
instituţiilor de utilitate publică. poate considera ca ne aflam in fata unui raport juridic civil
(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice.
8 5

4. Aplicarea legii civile asupra persoanelor .Categorii de legi civile din punctul de vedere al su biectelor de 4.2.5 Dreptul civil si Dreptul familiei
drept cărora se aplica. Dreptul familiei este ramura de drept care reglementează raporturile pers onale sau patrimoniale care
Din punctul de vedere al sferei subiectelor asupra cărora se aplica legile civile se împart in trei mari categorii: izvorăsc din căsătorie, rudenie, adopţie si raporturile asimilate. Intr-o privire sintetica asemănările si deosebirile fata de
- cu vocaţie generala de aplicare – Codul Civil , Decretul nr.31/ 1954 cu privire la persoanele fizice si dreptul civil sunt următoarele:
persoanele juridice, Decretul nr.167/1958 privind prescripţia extinctiva; - in privinţa obiectului de regl ementare daca in dreptul civil majoritare sunt raporturile patrimoniale in dreptul
- cu vocaţia aplicării numai asupra persoanelor fizi ce – Legea nr.4/1954 (Codul familiei), Decretul nr.212/1974 familiei majoritare sunt raporturile nepatrimoniale;
de ratificarea a Pactului internaţional privind drepturile civile si politice ale omului; - in privinţa metodei de reglementare in ambele ramuri este utilizata metoda egalităţii juridice cu excepţiile din
- cu vocaţia aplicării numai asupra persoanelor juridice – Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei, Legea dreptul familiei privitoare la relaţia părinte – copil;;
nr.15/1990 - in privinţa calităţii subiectelor , dreptul familiei impune existenta unei calităţi speciale : părinte, soţ, etc.
- in privinţa caracterului normelor juridice , majoritare in cazul dreptului familiei sunt normele imperative in timp
Secţiunea a III-a – Interpretarea legii civile ce dreptului civil ii sunt caracteristice normele dispozitive;
1 Noţiune – Definiţia , necesitatea si clasificarea interpretării legii civile. - sancţiunea este specifica in cazul dreptului familiei (cum ar fi decăderea din drepturile părinteşti);
1.1 Definiţie - principiile sunt si comune si specifice fiecărei ramuri in parte.
Prin interpretarea legii civile se înţelege acea operaţiune logico – operaţională de lămurire , explicare a 4.2.6 Dreptul civil si Dreptul procesual civil
conţinutului si sensului normelor de drept civil , in scopul justei lor aplicări, prin corecta încadrare a diferitelor situaţii din Dreptul procesual civil este r amura de drept care reglemente ază modul de judecata si de rezolv are a
viata practica in ipotezele ce le conţin. pricinilor privitoare la drepturi subiective civile precum si modul de punere in executare a hotărârilor judecătoreşti sau
1.2 Necesitatea interpretării legii civile a altor titluri executorii. Corelaţia dintre dreptul civil si drept ul procesual civil este data de expresia potrivit căreia acesta
Necesitatea interpretării legii civile deriva din următoarele împrejurări: din urma reprezintă latura sancţionatoare a dreptului civil.
- oricât de buna ar fi o lege la data adoptării ei , in dinamica vieţii sociale ea devine depăşită apărând 4.2.7 Dreptul civil si Dreptul internaţional privat
totdeauna situaţii noi pe care legiuitor ul nu le-a avut in vedere ; in acest context interpreta rea legii este Dreptul internaţional privat este ramura de drept care reglementează raporturi juridice caracteristice dreptului
necesară pentru a vedea in ce măsură situaţiei nou apărute ii sunt aplicabile prevederile unei anumite norme civil sau dreptului familiei c u deosebirea ca priveşte acele raporturi care conţin un element de extraneit ate: cetăţenia
de drept civil sau alteia; străina, naţionalitatea străina, situarea in străinătate a bunurilor, încheierea sau executarea in străinătate a unui contract
- in redactarea textelor normati ve , legiuitorul foloseşte , de regula, exprimări de maximă generalitate din etc.
dorinţa de a cuprinde spre reglementa re o diversitate cat mai mare de relaţii sociale posibile; din aceasta Metoda specifica de reglementare este cea de indicare prin „norma conflictuala „ sau „de trimitere” la lege a
perspectiva interpretarea legi i civile este necesara in veder ea încadrării corecte a fiecărui raport social aplicabila unui raport juridic cu element de extraneitate.
normei juridice de reglementare corespunzătoare; 4.2.8 Dreptul civil si Dreptul penal
- in redactarea textelor actelor normative sunt utilizaţi ter meni de specialitate cu sens t ehnico-juridic ( Deosebirile intre cele doua ramuri de drept sunt evidente prin aplicarea oricăreia dintre criteriile de delimitare
rezoluţiune, reziliere, mobil , imobil etc.) ceea ce de multe ori presupune in procesul de aplicare a dreptului dar trebuie reţinut faptul ca dreptul penal ocroteşte drepturi subiective civile si utilizează concepte si noţ iuni specifice
transpunerea lor in termenii vorbirii obişnuite . dreptului civil precum : dreptul de proprietate, convieţuire etc.
1.3 Clasificarea interpretării legii civile 4.2.9 Dreptul civil si Dreptul procesual penal
In clasificarea interpretării legii civile se folosesc trei criterii: Deosebirile intre cele doua ramuri de drept sunt evidente prin aplicarea oricăreia dintre criteriile de delimitare
- in funcţie de forţa interpretării – obligatorie sau nu : dar trebuie reţinut faptul ca cele doua ramuri de drept împrumută reciproc noţiuni si termeni precum : parte civila, parte
- oficială - obligatorie responsabila civilmente, capacitate de exerciţiu etc.
- neoficiala – neobligatorie din punct de vedere juridic 4.2.10 Dreptul civil si Dreptul ecologic
- in funcţie de rezultatul interpretării: Dreptul ecologic este ramura d e drept care reglementează conduita oamenilor in vederea ocrotirii mediului
- literală (sau declarativă) înconjurător; este o ramura de drept cu semnificaţie inter naţională iar dreptul civil es te beneficiarul reglementarilor
- extensivă specifice dreptului ecologic.
- restrictivă
- in funcţie de metoda de interpretare: Cap. II. Teoria legii Civile (Izvoarele dreptului civil)
- gramaticală Secţiunea I – Legea civila ca izvor al dreptului civil
- sistematică 1 Noţiunea de izvor al dreptului civil
- istorico – teleologică 1.1 Sensurile expresiei de „izvor de drept civil”
- logică Expresia de „izvor de drept civil” capătă doua sensuri:
1.3.1 Interpretarea oficială si interpretarea neoficială a normelor de drept civil . - un sens material = condiţiile materiale de existenta care generează normele de drept civil ;
Este oficială interpretarea făcută de organ ele de sta t aparţinând puterii legislati ve, executive sau - un sens formal = formele specifice de exprimare a normelor juridice de drept civil , mai precis, formele in care
judecătoreşti in exercitarea atribuţiilor ce le revin potrivit legii. sunt exprimate regulile de conduita generale, abstracte, impersonale si de aplicabilitate repetata care privesc
Daca interpretarea provine de la chiar organul de stat care a edictat actul normativ , interpretarea se comportarea subiectelor de drept in raporturile juridice civile.
concretizează in aşa numitele norme interpretative si avem de-a face cu o interpretare autentica si are un caracter 1.2 Formele de exprimare a izvoarelor de drept civil
general si obligatoriu. Prin definiţie actul normativ interpretativ este retroactiv in sensul ca face parte din actul normativ pe Izvoarele dreptului civil îmbracă forma generica de „acte normativ”, adică acte ce emana de la organele de stat
care-l interpretează; daca sub pretextul interpretării unui act normativ se realizează – de fapt - modificarea acelui act investite cu prerogativa legiferării astfel:
normativ , prevederile sale se vor aplica conform principiului neretroactivităţii legii civile adică numai pentru viitor. - art.73 alin.1 din Constituţia României prevede :”Parlamentul adopta legi constituţionale, legi organice si legi
Daca interpretarea provine de la organele puterii judecătoreşti avem de-a face cu o interpretare juridica ; este ordinare” care potrivit art.78 „…intra in vi goare la 3 zile de la data publicării sau la o a lta data ulterioara
obligatorie numai la speţa adică numai in cazul soluţionat prin hotărâre judecătorească definitiva , intrata sub pute rea prevăzută in textul ei.” ; noţiunea de publicare se refera la publicarea in Monitorul Oficial
autorităţii de lucru judecat. Interpretarea juridica devine interpretare jurisdicţională atunci când provine de la alte organe - art.26 alin.1 din Legea 90/2001 privind organizarea si funcţio narea Guvernului României si a ministerelor
de jurisdicţie decât organele puterii judecătoreşti cum ar fi Curtea de arbitraj comercial internaţional de la Bucureşti. prevede:”…Guvernul emite hotărâri si ordonanţe . Hotărârile se emit pentru organizarea execut ării legilor.
Este neoficiala interpretarea legii civile data in literatura de specialitate sau de către avocat in fata instanţelor Ordonanţele se emit in baza un ei legi speciale de abilitare sau, in cazuri excepţionale, o rdonanţe de
judecătoreşti; nu este obligatorie dar in măsura in care este însuşita de organul de stat sau obştesc căruia i se adresează urgenta…”
poate deveni obligatorie. - art.121 – 123 din Constituţie si Legea 215/2001 a administraţiei publice locale prevăd ca autorităţile
1.3.2 Interpretarea literala, extensiva sau restrictiva . administraţiei publice locale sunt: consiliile locale, primarii precum si consiliile judeţene. Guvernul numeşte
Este literală interpretarea data normei juridice in ipoteza in care intre acea sta si situaţia concreta la care se cate un prefect ca reprezentant al s au in fiecare judeţ si in Municipiul Bucureş ti. Consiliile locale si cele
aplica exista concordanta neimpunându-se necesitatea restrângerii sau a extinderii dispoziţiei in cauza; este întâlnită judeţene adopta hotărâri iar primarii si prefecţii emit dispoziţii si ordine
- art.100 alin.1 din Constituţie prevede ca „In exercitarea atribuţiilor… Preşedintele României emite decrete”
6 7

- ministrul sau un organele administraţiei de stat pot emite de asemenea ordine, instrucţiuni regulamente - obiceiurile la care norma juridica face trimitere in mod expres nu pot fi considera te izvor de drept civil distinct
In concluzie , principalele izvoare de drept civil sunt legi le – acte normative adoptate de Parlamentul României si fata de norma ; ele fac parte din conţinutul normei juridice respective pr in incorporare; este cazul aşa
hotărârile Guvernului României .In măsura in care conţin reglementari de drept civil si celelalte acte normative enumerate numitelor „obiceiuri ale locului” la care se face trimitere in cuprinsul diferitelor acte normative
pot fi izvoare de drept civil .In categoria izvoarelor de drept civil trebuie incluse si : - obiceiurile la care normele juridice nu fac trimitere dar ca re au valoare de izvoare de dr ept pot fi folosite in
- reglementările internaţionale la care Romanii a aderat sau pe care le-a ratificat; interpretarea unor acte juridi ce ; este cazul aşa numitelor „uz uri interpretative” din dreptu l maritim care sunt
- in măsura in care nu au fost abrogate , actele normative anterioare Revoluţiei din decembrie 1989 care au un set de practici si norme ale diferitelor porturi care sunt chiar „codificate” in regulamente ale acelor porturi.
reglementar raporturi civile : legi, decrete, ordine, instrucţiuni Poziţia subiectelor de drept fata de aceste uzuri interpretative poate da naştere unor raporturi de drept civil.
2 Acte normative in vigoare care sunt izvoare de drept civil 3.2 Regulile de convieţuire sociala ( morala) urmează soluţia de la obicei ; nu formează izvor de drept civil
2.1 Legile distinct dar in măsura in care actul normativ face trimitere la ele , sunt incorporate actului normativ respectiv.
Principalul izvor de drept civil îl constituie Codul civil. Având ca model Codul civil francez de la 1804 numit si 3.3 Jurisprudenţa nu reprezintă un izvor de dre pt civil pe baza principiului separaţiei puterilor in stat astfel încât
Codul Napoleon , Codul civil roman a fost adoptat la 1864 si a intrat in vigoare la 1 decembrie 1865.In decursul celor 145 organul de judecata este chema t sa soluţioneze pricina pentru care a fost se sizat prin aplicarea normelor de
de ani de la adoptare Codul civil a suferit numeroase abrogări exprese sau implicite precum si modificări. drept la situaţia concreta generatoare de confl ict civil si nu de a edicta ac este norme , sarcina ce revine
Potrivit art.73 alin.1 din Constituţia României prevede :”Parlamentul adopta legi constitu ţionale, legi organice si organelor statului îndrituite cu sarcini de legiferare.
legi ordinare” astfel: 3.4 Doctrina , care se compune din lucrările scrise prin care se comentează sau interpretează normele juridice , nu
- Constituţia – numita si legea fundamentala a statului – este principalul izvor de drept constituţional dar este in constituie izvor de drept dar opiniile formulate pot constituii elemente de perfecţionare a normelor de drept.
acelaşi timp si izvor de drept civil deoarece:1) drepturile fundamentale ale cetăţeanului sunt in acelaşi timp si
drepturi subiective civile ce au ca titular persoana fizică, 2) principiile fundamentale a le dreptului civil sunt Secţiunea a II-a – Aplicarea legii civile
consacrate chiar de Constituţi e si 3) normele constituţionale care reglementează organele statului 1. Precizări prealabile
interesează dreptul civil in materia regimului persoanelor juridice. Legea civila acţionează simultan sub trei aspecte 1) o anumi ta durata si se numeşte „aplicarea legii civile in timp”,
- Legile organice – sunt acte normative care reglementează in general raporturi juridice de interes public si 2) pe un anumit teritoriu si se numeşte „aplicarea legii civile in spaţiu” si 3) cu privire la anumite subiecte ceea ce se
numai prin excepţie relaţii sociale civile. numeşte „aplicarea legii civile asupra persoanelor”.
- Legile civile – sunt acte normative care reglementează prin excelenta raporturi juridice civile , sunt ado ptate Privindu-le global legile civile 1) se succed in timp, 2) coexista in spaţiu si 3) au determinate s ubiectele la care se
de Parlament si promulgat e de Preşedintele României; din aceasta categori e fac parte in primul rând aplică.
Codurile ( Codul Civil, Codul familiei (Legea 4/1954) , Codul de procedura civila, C odul comercial, Codul Legea civila se aplica sub toate cele 3 aspecte atât timp cat este in vigoare.
fiscal, etc. Ca legi – izvoare de drept civil mai pot fi menţionate si : Legea nr.15/1990 – privind reorganizarea Legea civila intra in vigoare prin publi care in Monitorul Oficial si c onform art.78 din Constituţie „... la 3 zile de la
unităţilor economice de stat in regii autonome si societăţi comerciale, Legea nr.31/1990 – privind societăţile publicare sau la o data ulterioara prevăzută un textul ei”.
comerciale, Legea nr.18/1991- Legea fondului funciar, Legea nr.33/1994 - privind exproprierile pentru cauza Ieşirea din vigoare a legii civile se face prin abrogare ( expresa sau implicita) , soluţia desuetudinii nefiind
de utilitate publica, Legea nr.7/1996 – privind cadastrul si publicit atea imobiliară, Legea nr.85/2003 – Legea acceptata.
minelor, Legea nr.10/2001 – privind regimul juridic al un or imobile preluate in mod abu ziv in perioada 6 2. Principii si excepţii privind acţiunea legii civile in timp
martie 1947 – 22 decembrie 1989, Legea nr.85 /2006 – privind procedura insolvenţei societăţilor comerciale. Problemele care privesc acţiunea legii civile in timp apar in situaţia de succesiune a legii; pentru rezolvarea acestor
2.2 Decretele probleme in decursul timpului s-au cristalizat doua principii:
Stricto sensu termenul de „lege” desemnează actul normativ care emana de la Parlamentul României insa lato - principiul neretroactivităţii = regula juridica potrivit căreia legea civila se aplica doar situaţiilor apărute după
sensu , acest termen desemnează toa te actele normative la modul g eneral : decretele, hotărârile guvernului, hotărârile adoptarea ei si nu si situaţiilor anterioare;
miniştrilor etc. - principiul aplicării imediate a legii civile noi = este regula de drept potrivit căreia o data adoptata, legea civila
De lege lata dreptul civil roman are ca izvoare si decrete dintre care cele mai reprezentative sunt: noua exclude aplicarea legii vechi.
- Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice; Excepţiile de la cele doua principii sunt:
- Decretul nr.32/1954 de punere in aplicare a Legii nr.4/1954 (Codul familiei) si a Decretului nr.31/1954; - retroactivitatea legii civile noi = înseamnă aplicarea legii civile noi la situaţii anterioare a doptării ei ; aceasta
- Decretul nr.167/1958 privind prescripţia extinctiva; excepţie operează numai atunci când este prevăzuta expres in legea civila noua deoarece excepţiile nu se
- Decretul nr.212/1974 prin care România a ratificat Tratatul internaţional privind drepturile civile si politice ale prezuma ele fiind de stricta i nterpretare si aplicare .Aceasta excepţie este caracter istica doar legilor
omului. interpretative, legi care îşi produc efectele începând cu data intrării in vigoare a legii interpretate;
2.3 Hotărârile si Ordonanţele Guvernului României - ultraactivitatea legii civile vechi = înseamnă aplicarea legii ve chi încă o perioada de timp după intrarea in
După legile adoptate de Parlamentul României , hotărârile Guvernului României sunt de importanta in domeniul vigoare a legii noi ; fiind tot o excepţie si ultraactivitatea trebuie consacrata expres prin lege.
dreptului civil mai ales in materia ce priveşte persoana juridică ; de exemplu Hotărârea nr.1210/2004 privind organizarea 3. Aplicarea legii civile in spaţiu. Reguli si excepţii privind acţiunea legii civile in spaţiu
si funcţionarea Agenţiei Naţionale de Cadastru si Publicitate imobiliară. Problematica aplicării legii c ivile in spaţiu îmbracă doua aspecte : unul intern ca re vizează raporturile civile intre
Ordonanţele adoptate de Guvernul României pot fi de două feluri : simple ( in temeiul unei legi de abilitare) sau subiectele de drept civil de cetăţenie sau naţionalitate romana si unul extern care vizează raporturile civile ce includ un
de urgenţă ( in lipsa unei legi de abilitare emisa de Parlame ntul României cu prilejul ivirii unor împrejurări excepţionale) . element de extraneitate : cetăţenie, naţionalitate , locul încheierii sau executării contractului , locul producer ii delictului
Unele din aceste ordonanţe conţin sau pot conţine reglementari de drept civil. civil sau cel al consumării efectelor sale.
2.4 Acte normative emise de conduc ătorii organelor centrale ale administraţiei de stat si acte normative Regula privind aspectul intern este următoare: actele normative emise de or ganele centrale de stat se aplica pe
adoptate de organele locale executive. întregul teritoriu al tarii iar cele care emana de l a organele administrative loca le se aplica doar pe teritoriu l respectivei
In măsura in care conţin m ăsuri de reglementare a relaţiilor sociale ce intră in obiectul dreptului civil s i aceste unităţi administrativ teritoriale: judeţ , oraş , comună etc.
acte normative pot fi considerate izvoare de drept civil. De la aceasta regula exista o singura excepţie , cea referitoare la publicitatea imobiliara: in judeţele din Transilvania
2.5 Denumirea specifica a unor acte normative si nordul Moldovei se aplica prevederile Decretul ui – lege nr.115/1938 privind unificarea dispo ziţiilor privitoare la cărţile
Anumite acte normative – care sunt de fapt legi , hotărârii ale guvernului , ordine sau instrucţiuni ale miniştrilor – funciare ( care conţin sistemu l publicităţii reale) iar in restul terit oriilor – Moldova, Dobrogea, Muntenia si Oltenia) se
poarta denumiri speciale precum: Statut, Norme, Regulament, Contract cadru, etc. fără ca aceste denumiri sa reprezinte aplica prevederile Codului civil si ale Codului de procedura civila (care cons acra publicitatea imobiliară personală , prin
categorii distincte de „izvoare de drept civil”. registru de inscripţiuni si transcripţiuni)
3 Problema altor izvoare de drept Aspectul internaţional al problemei est rezolvat de către „normele conflictuale” ale dreptului internaţional privat care
In vederea armonizării principiilor statului de drept roman problema celorlalte izvoare de drept precum obiceiul, presupun aşa numitul „conflict de legi „ in spaţiu. Prevederile Codului civil in materie sunt cunoscute in doctrina sub forma
morala, jurisprudenţa si doctrina este rezolvata de lege lata in felul următor: următoarelor formule:
3.1 Obiceiul (cutuma) reprezintă o regula de conduita in practica vieţii sociale, îndelung aplicata si respectata ca - imobilele sunt supuse legii tarii pe teritoriul căreia se afla;
obligatorie. In vederea rezolvării problemei obiceiului ca izvor de drept se disting doua situaţii : - starea civila si capacitatea c ivila a persoanei fizice sunt supuse legii cetăţeniei iar capacitatea persoanei
juridice este supusa legii naţionalităţii;
- forma actului juridic este ocârmuita de legea locului unde a fost încheiat.
12 9

2.3 Schimbarea subiectelor raportului juridic civil frecvent in practică si este caracterist ica textelor de lege exprimate clar , precis redactate sau a celor care conţin
In cazul raporturilor nepatrimoniale nu se pune problema schimbării subiectelor raportului juridic deoarece subiectul activ enumerări limitative.
este titularul dreptului , drept inalienabil iar in caz ul subiectului pasiv acesta es te nedeterminat fiind format din toate Este extensivă acea interpretare a legii civile care este impusa de concluzia ca intre formularea textului legal
celelalte subiecte de drept. interpretat si cazurile din practica la care se aplica acel text nu exis ta concordanta si textul trebuie extins si asupra unor
In cazul raporturilor patrimoniale apare distincţia intre raporturile reale si cele obligaţionale astfel: cazuri care nu se încadrează in „litera” textului; este cazul prevederilor art.21 din Decretul 31/1954 cu privire la comorienţi
- in cazul raporturilor reale schimbarea subiectului activ poate interveni atunci când intervine un mod legal de in care „litera” legii privitoare la formularea „aceleaşi împrejurări” a fost extinsă si la formula „in acelaşi moment fără a se
transmitere a bunului ce face obiectul dreptului real ; este cazul in care proprietarul A vinde comparatorului B putea stabili daca o persoana a supravieţuit alteia.
care devine , la rândul sau, proprietar; Este restrictivă acea interpretare a legii civ ile care este impusa de concluzia ca formularea textului legal
- in cazul raporturilor obligaţionale poate intervenii atât: interpretat este prea larga fata de ipotez ele cazurilor la care se aplica acel text ; este cazul prevederilor art.1, alin.2 din
- schimbarea subiectului activ prin cesiune de creanţă (convenţie cu titlu oneros sau cu titlu gratuit Legea nr.31/1990 :”Societăţile comerciale cu sediul in România sunt persoane juridice romane” ; sensul reg lementarii
prin care creditorul transmite dreptul sau de creanţă unei t erţe persoane), subrogaţie personala trebuie restrâns doar la societăţile comerciale înfiinţate in temeiul acestei legi.
(transmiterea dreptului de creanţa către un terţ care a plătit pe creditor ul iniţial) , novaţie prin 1.3.3 Interpretarea gramaticală, sistematică şi istorico - teleologică .
schimbare de creditor ( substituirea unui nou creditor celui vechi si obligarea debitorului către Este gramaticală acea interpretare a legii civ ile care se face pe bazele reg ulilor gramaticii , ţinând seama de
noul creditor) cât şi a morfologia si sintaxa propoziţiei sau a frazei, de semnele de punctuaţie si de semantica termenilor utilizaţi.
- subiectului pasiv prin : stipulaţia pentru altul (convenţia prin care o persoana numita promitent se Interpretarea sistematica consta in lămurirea interesului unei dis poziţii legale ţinându-se seama de legătura sa cu
obliga fata de o alta persoana numita stipulant sa execute o prestaţie in favoare a unei terţe alte dispoziţii din acelaşi act normativ sau din acte normative diferite; este frecvent întâlnită in practică mai ales in ceea ce
persoane care nu ia parte la î ncheierea contractului) , novaţia prin schimbare de debitor, priveşte stabilirea domeniului de apli care a unei dispoziţii plecând de la calificarea ei ca norma generală sau norma
delegaţia (convenţie prin care debitorul aduce cre ditorul angajamentul unui al d oilea debitor , specială situaţie care impune respectarea următoarelor reguli:
alături de el sau in locul lui) , sau poprire (executare silita indirecta prin care creditorul urmăreşte - norma generala nu deroga de la norma speciala;
sumele sau efectele pe care debitorul sau le are de primit de la o terţă persoana) - norma speciala deroga de la norma generală.
3 Capacitatea civilă reprezintă aptitudinea generala de a fi titular de drepturi si obligaţii civile ; in structura Interpretarea istorico - teleologică înseamnă stabilirea sensului unei dispoziţii legale ţinându-se seama de scopul ,
capacitaţii civile intra doua elemente 1) capacitatea de folosinţă si 2) capacitatea de exerciţiu , ambele elemente finalitatea urmărită de legiuitor in procesul de adoptare a normei respective; este de importanta in cadrul acestei metode
fiind distincte pentru persoana fizică si persoana juridică. analizarea „expunerii de motive” la adoptarea unei legi sau a „preambulului” unui act normativ.
3.1 Capacitatea civilă a persoanei fizice 2 Interpretarea logică a legii civile
3.1.1 Capacitatea de folosinţa este aptitudinea generală si abstracta a omului de a av ea drepturi si obligaţii civile 2.1 Reguli de interpretare logică a normelor de drept civil
(art.5 alin.2 din Decretul nr. 31/1954 ).Capacitatea de folosinţa încep e la naşterea persoanei si înc etează o In practica aplicării legii civile de mare importan ta este interpretarea logica adică pe baza logicii formale , a
data cu moartea acesteia. Drepturile copilului sun t recunoscute de la concepţiun e , insa numai daca el se raţionamentelor logice. Aceasta metoda de interpretare presupune trei reguli :
naşte viu.(art.7 din Decretul nr.31/1954) - excepţia este de stricta interpretare si aplicare - in general sunt supuse aceste i interpretări 1) textele legale
3.1.2 Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea omului de a -si exercita drepturile subiect ive civile si de a -si care conţin enumerări limitative, 2) textele legale care instituie prezumţii legale, 3) textele care conţin o
îndeplini obligaţiile civile, prin încheierea de acte juridice civile (art.5 alin.3 din Decretul 31/1954). excepţie;
Nu au capacitate de exerciţiu: - unde legea nu distinge , nici interpretul nu trebuie sa distingă – presupune ca unei formulări generale sa-i
- minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani; corespunda o aplicare tot generala fără distincţii pe care legea nu le-a prevăzut;
- persoana pusa sub interdicţie. - legea civila trebuie interpretata in sensul aplicării ei nu in sensul neaplicării.
Pentru cei care nu au capacitate de exerciţiu , actele juridice se fac de reprezentanţii săi legali. 2.2 Argumente de interpretare logică a normelor de drept civil
Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani are capacitate de exerciţiu restrânsa ; actele juridice se fac de către acesta - argumentul per a contrario – valorifica regula logicii potrivit căreia atunci când se afirmă ceva se neagă
după prealabila încuviinţare a părinţilor sau tutorelui. contrariul; argumentul trebuie aplicat cu circumspecţie căci atunci când nu ne este interzis ceva , nu ne este
Capacitatea deplina de exerciţiu de dobândeşte când persoana devine majora ; pers oana devine majora la permis întotdeauna.
împlinirea vârstei de 18 ani. - argumentul a fortiori (cu atât mai mult) – pe baza acestui argument se aj unge la extinderea aplicării unei
Minorul care se căsătoreşte , dobândeşte, prin aceasta deplina capacitate de exerciţiu. norme , edictata pentru o anum ita situaţie, la un caz nereglementat expr es , deoarece raţiunile care au fost
3.2 Capacitatea civilă a persoanei juridice avute in vedere la adoptarea a celei norme sunt similare ca zului dat; este cazul tipic al situaţiei obţinerii
3.2.1 Capacitatea de folosinţa a persoanei juridice este aptitudinea sub iectului colectiv de drept civ il de a avea dreptului de proprietate (prin uzucapiune de exemplu) fapt care duce si la obţinerea altor drepturi reale
drepturi si obligaţii civile. Capacitatea de folosinţa se d obândeşte de la data înregistrării sau la o alta data principale, desmembrăminte ale acestui drept;
după distincţiile date de art. 33 din Decretul nr.31/1954. Persoana jur idica se subordonează principiului - argumentul de analogie - se bazează pe faptul ca acolo unde exista aceleaşi raţiuni trebuie aplicata aceeaşi
specialităţii capacitaţii de folosinţa in sensul ca nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului lege , aceeaşi soluţie;acest argument este des folosi t in practica pentru rezolvarea aşa numitelor „lacune ale
sau. legii” , rezolvare care constă in aplicarea normelor juridice edictate pentru cazuri asemănătoare. Pe baza
3.2.2 Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice este apt itudinea sa de a avea drepturi civile si de a îndeplini acestui argument judecătorului ii este interzis a refuza sa judece pe baza motivului ca le gea nu prevede ;
obligaţii civile prin încheiere de acte juridice , de către organele sale de conducere. Actele juridice făcute de fapta sa este culpabila de denegare de dreptate.
organele persoanei juridice – in limitele puterilor care le -au fost conferite - se considera a fi făcute de - argumentul reducerii la absurd ( reducţio ad absurdum ) – pe baza acestui argument se învederează ca
persoana juridica însăşi. numai o soluţie este admisibila , soluţia contrara fiind o absurditate si deci de neacceptat.

Cap. III. Conţinutul raportului juridic civil


Secţiunea I – Dreptul subiectiv civil
1 Definiţia dreptului civil
Drepturile subiective formează latura activa a conţinutului raportului juridic in timp ce obligaţiile civile formează
latura sa pasivă; oricărui drept subiectiv civil ii corespunde o obligaţie civila :este un adevăr ce nu trebuie demonstrat
Dreptul subiectiv civil este posibilitatea recunoscuta de legea civila subiectului activ – persoană fizica sau persoana
juridica – in virtutea căreia aceasta poate avea , in limitele dreptulu i si moralei, o anumita conduita sau sa pretindă o
conduita corespunzătoare - sa dea , sa facă sau sa nu facă – de la subiectul pasiv, iar in caz de nevoie sa ceara
concursul forţei coercitive a statului .
10 11

RAPORTUL JURIDIC CIVIL 2 Determinarea, pluralitatea si schimbarea subiectelor raportului juridic civil
Cap. I. Noţiunea, caractere si structura raportului juridic civil 2.1 Determinarea subiectelor raportului juridic civil
1. Noţiunea raportului juridic civil Prin determinarea subiectelor raportului juridic civil se înţelege cunoaşterea părţilor acestui rapor t; aceasta se
1.1 Definiţie face in mod diferit după cum raportul juridic conţine drepturi absolute ( de regula cele nepatrimo niale si cele reale) sau
Raportul juridic civil este o relaţie sociala – patrimoniala sau nepatrimoniala – reglementata de norma de drept relative ( drepturi de creanţa )astfel:
civil. - in situaţia in care raportul civil are in conţinutul sau drepturi absolute :
1.2 Caracterele raportului juridic civil – enumerare si conţinut - subiectul activ este determinat si este titularul dreptului absolut
- raportul juridic civil are car acter social – legea nu poate stabili reguli de condu ita pentru lucruri si ca atare - subiectul pasiv este nedeterminat si este format din toate celelalte subiecte de drept civil
raportul juridic civil se adresează conduitei oamenilor iar prin reglementare, relaţia dintre oameni nu-si pierde - in situaţia in care raportul juridic civi l conţine drepturi relative ambele subiecte sunt determin ate si poarta
caracterul sau primordial de relaţie sociala; denumiri specifice :
- raportul juridic civil are car acter voliţional - acest caracter trebuie înţeles in ideea ca o relaţie sociala a - subiectul pasiv este creditorul
devenit norma de drept civil p entru ca acest lucru a fost vo it de către legiuitor , norma juridica căpătând - subiectul pasiv este debitorul
caracterul fundamental de voinţă de stat; mai mult raportului juridic civil care izvorăşte din acte juridice civile In situaţia in care unui drept absolut i se aduce atingere printr-un fapt ilicit cauzator de prejudicii se naşte un
ii este caracteristic caracterul dublu voliţional ce apare chiar din definiţia de „manifestare de voinţa” a actului raport obligaţional care conţine dreptul la repararea prejudic iului cauzat si obligaţia corelativa , situaţie in care sun t
juridic civil. determinate atât subiectul activ – creditorul cat si subiectul pasiv – debitorul.
- raportul juridic civil este caracterizat de poziţia de egalitate juridica a părţilor – conţinutul acestui caracter se 2.2 Pluralitatea subiectelor raportului juridic civil
exprima prin nesubordonarea un ei părţi fata de cealaltă si nu trebuie înţeles in sensul ca părţile treb uie sa Cazurile majoritare in circuit ul civil sunt cele in care rap ortul juridic este simplu situaţie in care raportul se
aibă patrimonii egale sau ca unui număr de drepturi subiective civile ii corespunde un număr egal de obligaţii stabileşte intre o persoana ca subiect a ctiv si intre o alta persoana ca subiect pasiv; exista insa si cazuri in care raportul
corelative. juridic se stabileşte intre mai multe persoan e fie ca subiecte active fie ca subiecte pasive distincţia făcându-se după
1.3 Structura – elementele raportului juridic civil categoria raportului civil astfel:
- subiectele (părţile) – sunt persoanele fizice sau pe rsoanele juridice titulare ale drepturilor subiective si - in raporturile reale având in conţinutul lor dreptul de proprietate subiectul pasiv – nedeterminat este format
obligaţiilor civile din toate celelalte subiecte d e drept civil dar subiectul ac tiv poate fi format dintr-o persoana situaţie in care
- conţinutul – este dat de totalitatea drept urilor subiective si obligaţiilor civile pe care le au părţile raportului avem de-a face cu noţiunea de proprietate exclusiva sau poate fi format din mai multe persoane , situaţie in
juridic civil; care vorbim de proprietatea comuna; de lege lata formele proprietăţii comune sunt:
- obiectul – consta in acţiunile or inacţiunile la care sunt îndrituite sau obligate subiectele raportului juridic civil - coproprietatea – presupune ca mai multe persoa ne (coproprietari) deţin in comun un lucru sau
sau , altfel spus , conduita pe care o pot avea sau trebuie sa o aibă părţile. câteva lucruri determinate , fiecare din proprietari având o cota parte ideala si abstra cta din
dreptul de proprietate si dreptul fiecăruia se întâlneşte cu al celorlalţi in fiecare părticică a
Cap. II .Noţiuni generale privind părţile ( subiectele) raportului juridic civil lucrului;este cazul celor care cumpăra in comun un imobil.
1. Definiţii si categorii de subiecte de drept civil - indiviziunea – presupune ca mai multe persoa ne (coindivizari) deţin in comun o masa de lucruri
1.1 Definiţii fiecare având o cota parte ideala si abstra ctă din dreptul de proprietate dar neavând fiecare un
lucru sau anumite lucruri din masa respectiva; este cazul moştenitorilor unei persoane decedate.
Persoana fizică este subiectul individual de d rept civil adică omul , privit ca titular de drepturi si obligaţii civile;
- devălmăşia – este acea forma de proprietat e comuna in care titularii nu au cunoscuta ,
definiţia este data de legea de baza in materia subiectelor de drept civil care este Decre tul nr.31/1954 privind persoanele
determinata cota – parte ce ar reveni fiecăruia ; devălmăşia poate rezulta din înţelegerea părţilor
fizice si persoanele juridice
sau din lege (cazul proprietăţii comune a soţilor asupra lucrurilor dobândite in timpul căsătoriei).
Persoana juridică este subiectul colectiv de dre pt civil , adică un colectiv de oa meni care întrunind condiţiile
Coproprietatea si indiviziunea sunt studiate împreună purtân d denumirea si de proprietate comuna pe cote
cerute de lege , este titular de drepturi subiective si obligaţii civile; definiţia este data de acelaşi Decret nr.31/1954 care
păţi .
precizează suplimentar ca pentru a fi pe rsoana juridica, un colectiv trebuie sa întrunească cumulativ trei condiţii : 1) sa
Proprietatea comuna in oricare din formele ei încetează prin partaj cu excepţia proprietăţii comune pe cote
aibă o organizare proprie, 2) sa aibă un patrimoniu distinct si 3) sa aibă un scop determinat in acord cu interesul obştesc.
părţi forţată si perpetuă; aceasta consta in proprietatea comuna asupra unui lucru ne cesar si util a doua imobile ( şanţ,
La modul general prin subiect de drept civil se înţelege persoana fizica sau persoana juridica in calitate de
perete comun , etc.) sau in coproprietatea asupra părţi lor de folosinţă comuna din cl ădirile cu doua sau mai multe
titulari de drepturi subiective si obligaţii civile.
apartamente având proprietari diferiţi sau in coproprietatea asupra unor bunuri considerate de fam ilie ( tablouri, lucrări
1.2 Categorii de subiecte de drept civil funerare, etc.)
- persoane fizice – subiecte individuale de drept civil cu următoarele subdiviziuni: - in raporturile nepatrimoniale ce decurg din creaţia intelectuala pluralitatea activa se înfăţişează sub forma
- după criteriul capacitaţii de exerciţiu: coautoratului , „opera comuna” a doua sau ma i multor persoane cu contribuţia determinata (opera comuna
- minorul sub 14 ani – persoana fizica lipsita de capacitata de exerciţiu divizibila) sau nedeterminata ( opera comuna indivizibila).
- minorul intre 14 si 16 ani – cu capacitate restrânsa de exerciţiu ( prin excepţie - In raporturile obligaţionale pluralitatea poate fi :
minorul - femeia care se căsătoreşte capătă capacitate deplina de exerciţiu) - activa - când exista mai mulţi creditori
- majorii – persoane fizice peste 18 ani cu capacitate deplina de exerciţiu - pasiva – când exista mai mulţi debitori
- după criteriul cetăţeniei: - mixta - când exista mai mulţi debitori si mai mulţi creditori
- de cetăţenie romana In caz de pluralitate in raporturi obligaţionale regula este cea a divizibilită ţii care in caz de pluralitate activa
- de cetăţenie străina ( incluzând aici si apatrizii – persoane fizice fără cetăţenie si spune ca fiecare dintre creditori nu poat e cere de la debitor decât partea sa iar in caz de plura litate pasive spune ca
cetăţenii cu dubla cetăţenie din care nici una nu este romana) fiecare codebitor este ţinut numai de partea sa din datoria comuna.
- persoane juridice – subiecte colective de drept civil cu următoarele subdiviziuni: Excepţiile de la regula divizibilităţii sunt solidaritatea si indivizibilit atea. Solidaritatea activa presupu ne ca
- după forma de proprietate: fiecare dintre creditor poate pretinde întreaga datorie de la debitor si debitorul plătitor se liberează de toţi creditorii solidari
- private sau particulare iar solidaritatea pasiva presupune ca oricare dintre debitori poate fi obligat la plata întregii datorii; daca unul dintre debitori
- cooperatiste sau obşteşti plăteşte , creanţa se stinge fata de creditorul iniţial , solidaritatea încetează dar ii rămâne plătitorului dreptul de regres
- mixte împotriva celorlalţi codebitori.
- de stat In caz de indivizibilitate ori care dintre codebitori este ţinut de întreaga dat orie deosebirea principala fata de
- după naţionalitate solidaritate fiind dat in prin cipal de natura ( indivizibila ) a bunului ce formează obiectul datoriei sau de întinderea sa
- de naţionalitate romana (indivizibilitatea se transmite către moştenitori)
- de naţionalitate străină
16 13

- corelativ cu un drept absolut , obligaţia de a nu face reprezintă îndatorirea general ă de a nu 2 Clasificarea drepturilor subiective civile
aduce atingere acelui drept; 2.1 Criterii de clasificare
- corelativ cu un drept relativ , obligaţia de a nu face reprezintă îndatorirea de a nu face ceva ce ar - in funcţie de opozabilitatea lor:
fi putut face daca debitorul nu ar fi obligat la abţinere; de exemplu obligaţia asumata prin - absolute
contractul de donaţie de către nepoată faţă de unchi de a nu se căsători pana la absolvirea - relative
facultăţii. - in funcţie de natura conţinutului lor
Obligaţiile de a face sau de a nu face pot avea atât natura patrimoniala cat si nepatrimoniala. - patrimoniale
Importanta acestei clasificării consta in ceea ce priveşte: - nepatrimoniale
- clasificarea actelor juridice - in funcţie de corelaţia dintre ele:
- posibilitatea aducerii la îndeplinire pe cale silita a obligaţiilor. - principale
2.2 Obligaţiile civile pozitive si negative. - accesorii
Sunt pozitive obligaţiile de a da si a face si sunt negative obligaţiile de a nu face ; importanta clasificării are - in funcţie de gradul de certitudine conferit titularilor:
importanta practica in materia punerii in întârziere a debitorului astfel: - pure si simple
- obligaţia de a nu face îl pune pe debitor in întârziere de drept ; - afectate de modalităţi
- in cazul obligaţiilor de a da sau a face este necesara punerea in întârziere formală a debitorului. 2.2 Drepturi subiective civile absolute si relative
2.3 Obligaţiile civile de rezultat si de diligenţă. Dreptul subiectiv civil absolut este cel drept in virtutea căruia titularul sau poate avea o anumita conduită , fără a
Obligaţiile de rezultat sunt acele obligaţii in care debitorul se obliga ca prin acţiunea sau inacţiunea sa obţină un face apel la altcineva pentru a si-l realiza; are următoarele caracteristici:
anumit rezultat in favoarea creditorului sau; obligaţiile de a da sau a nu face sunt întotdeauna obligaţii de rezultat. Daca - ii este cunoscut numai titularul ; titularul obligaţiei corelative este format din toate celelalte subiecte de drept;
nu se obţine rezultatul dorit , debitorul se afla in culpa si este răspunzător de prejudiciul cauzat; există prezumţia legala - ii corespunde obligaţia generala si negativa de a nu i se aduce atingere ;
de culpă ce rezulta din neobţinerea rezultatului la cere debitorul s-a obligat. - este opozabil tuturor – erga omnes.
Obligaţiile de diligenţă sunt acele obligaţii in care debitorul este ţinut sa depună maximul de efort si mijloace in Sunt drepturi absolute 1) drepturile reale si 2) drepturile nepatrimoniale
vederea obţinerii rezultatului dorit fără , insa , a fi de drept in culpa daca aceasta nu s-a produs. Culpa debitorului nu este Dreptul subiectiv civil relativ este cel drept in virtutea că ruia titularul sau poate preti nde subiectului pasiv o
prezumata ; in acest caz este necesara dovada culpei debitorului in îndeplinirea îndatoririlor sale. anumita conduita fără de care dreptul nu se poate realiza; are următoarele caracteristici:
Aceasta clasificare prezintă i mportanta in materia probei cu lpei debitorului:se prezuma in cazul obligaţiilor de - este cunoscut atât titularul cat si subiectul pasiv ( titularul obligaţiei corelative)
rezultat si trebuie dovedita in cazul obligaţiilor de diligenţă. - ii corespunde o obligaţie de a da, a face sau a nu face (ceva ce s-ar fi putut face in lipsa obligaţiei pe care o
are subiectul pasiv determinat)
2.4 Obligaţiile civile obişnuite, opozabile si terţilor si obligaţii reale. - este opozabil numai subiectului pasiv determinat.
Este obişnuita acea obligaţie care incumbă debitorului fata de care s-a născut – este obligaţia opozabila intre Sunt tipic relative drepturile de creanţă.
părţi; marea majoritate a obligaţiilor sunt de acest fel. 2.3 Drepturi subiective civile patrimoniale si nepatrimoniale
Este opozabila si terţilor este acea obligaţie strâns legata de un bun astfel încât creditorul nu-si mai poate Dreptul patrimonial este acel drept al cărui conţinut poate fi cuantificat in bani, pecuniar; sunt patrimoniale:
valorifica dreptul sau decât cu concursul titularului actu al al dreptului real asupra acelui bun , care este ţinut si el de - dreptul real - ius in re – este acel drept patrimonial in virtutea căruia titularul îşi poate exercita prerogativele
îndeplinirea unei obligaţii anterioare , născute fără participarea sa ; este situaţia obligaţiei cumpărătorului unu i bun ce fără concursul altcuiva ;
formează obiectul unui contract de locaţiune de a respecta locaţiunea. - drepturile de creanţa –ius ad personam – este acel drept patrimonial in virtutea căruia subiectul activ, numit
Este reala acea obligaţie ce incumba deţinătorului unui bun in considerarea impo rtantei sociale deosebite a si creditor, poate pretinde subiectului pa siv, numit si debitor , sa aibă o anumita conduita corespunzătoare
bunului respectiv: este situaţia destinatorilor de terenuri agricole care sun t obligaţi sa respecte reglementările privitoare la dreptului sau , respectiv sa dea , sa facă sau sa nu facă ceva.
conservarea solului Asemănările intre dreptul real si dreptul de creanţa sunt:
2.5 Obligaţiile civile perfecte si imperfecte. - ambele sunt patrimoniale;
Este perfectă acea obligaţie a cărei executare este asigurata in caz de neexecutare de către debitor prin - ambele au cunoscut subiectul activ
acţiunea in justiţie si obţinerea unui titlu executoriu ce poate fi pus in executare silita. Marea majoritate a obligaţiilor civile Principalele deosebiri intre dreptul real si dreptul de creanţă se refera la :
sunt perfecte. - sub aspectul subiectului pasiv : dreptul real nu are determi nat subiectul pasiv acesta fii nd format din toate
Este imperfectă acea obligaţie a cărei executare nu mai poate fi obţinută prin executare silita , dar o data celelalte subiecte de drept civil in timp ce dreptul de creanţă are determinat subiectul pasiv
executata de buna voie nu mai este permisa restituirea e i ; este situaţia in care debitorul îşi executa obligaţia după ce - sub aspectul obligaţiei corelative: dreptului real ii corespunde obligaţia generala si negativa de a nu i se
dreptul al acţiune al creditorului s-a prescris – acesta , creditorul, nu mai poate cere înapoierea prestaţiei. aduce atingere in timp ce dreptului de creanţă ii corespunde obligaţia de a da , a face sau a nu fac e ceva
(obligaţia debitorului de a se abţine la a face ceea ce ar fi putut pace in lipsa obligaţiei corelative dreptului de
Cap. IV. Obiectul raportului juridic civil creanţă)
Secţiunea I – Generalităţi privind obiectul raportului juridic civil - ca număr : drepturile reale sunt limitate in timp ce drepturile de creanţă sunt nelimitate;
1 Definiţie - din punct de vedere al preroga tivei de urmărire si a preferinţei : doar dreptul real are aceste prerogative;
Obiectul raportului juridic civil este reprezentat de acţiunea la care este îndrituit subiec tul activ si cea la care este prerogativa urmăririi înseamnă posibilitatea titularului dreptului real de a-l urmări in mâinile oricui s-ar afla iar
ţinut subiectul pasiv al rapor tului juridic civil. Cu alte cuvinte conţinutul ra portului juridic civil este co nstituit din conduita prerogativa preferinţei înseamnă posibi litatea titularului dreptului real de a si -l realiza cu întâietate sau
părţilor. preferinţă .
Dreptul nepatrimonial este acel drept al cărui conţ inut nu poate fi cuantificat in bani. Categoriile de drepturi
2 Corelaţii nepatrimoniale sunt :
- Corelaţia dinte conţinutul raportului juridic civil si obiectul raportului juridic civil constă in aceea ca daca - drepturi care privesc existenta sau integritatea (fizica sau morala ) a persoan ei – dreptul la viata, dreptul la
conţinutul raportului juridic civil este complex si deci presupune o p luralitate de drepturi subiective si ocrotirea sănătăţii, dreptul la onoare etc.
obligaţii civile atunci si obiectul raportului juridic civil va fi complex si deci va conţine o pluralitate de acţiuni - drepturi care privesc identificarea si individualiz area persoanei – pentru persoana fizica : drep tul la nume,
la care sunt îndrituite sau de care sunt ţinute părţile. dreptul la domiciliu, dreptul la reşedinţa , dreptul la o stare civila e tc. iar pentru persiana juridica : dreptul la
- Corelaţia dintre obiectul rapo rtului juridic civil si noţiun ea de bunuri consta in aceea ca bunul este denumire , dreptul al sediu, etc.
considerat obiect derivat al raportului juridic civil . Aceasta situaţie apare deoarece : cu toate ca conduita - drepturi care izvorăsc din creaţia intelectuală - dreptul la paternitatea operei sau invenţiei , etc.
părţilor in cadrul raportului juridic civil se referă de cele mai multe ori la bunuri , acestea nu pot fi introduse 2.4 Drepturi subiective civile principale si accesorii
in structura raportului juridic civil datorită caracterului social al acestui raport ( apare intre oameni , nu intre Este principal acel drept subiectiv civil a cărui existenta este de sine stătătoare si nu depinde de un alt drept.
lucruri sau intre oameni si lucruri ) Este accesoriu acel drept subiectiv civil a cărui soarta depinde de existenta unui alt drept, numit drept principal.
14 15

Aceasta împărţire in drepturi principale si drepturi accesorii este importanta deoarece dr eptul accesoriu urmează - specială – consacrata de diferite alte izvoare de drept civil pe categorii ori specii de asemenea drepturi.
întotdeauna soarta dreptului principal. 3.2 Ocrotirea drepturilor subiective civile.
Drepturile nepatrimoniale sunt prin definiţie drepturi princ ipale astfel incit aceasta împărţire îşi are semnificaţia Ocrotirea drepturilor subiective civile este consacrata de prevederile art .3 alin.1 din Decretul 31/1954 care
îndeosebi in materia drepturilor patrimoniale . precizează „Drepturile civile sunt ocrotite de lege”.
Principalele drepturi de creanţa accesorii sunt: In cazul încălcării unui drept subiectiv civil , titularul p oate sa cheme in judecata pers oana răspunzătoare in
- dobânda aferenta creanţei principale, vederea restabilirii dreptului sau. Aceasta se face de regula pe calea procesului civil ca mijloc de ocrotire a drepturilor
- fideiusiunea – obligaţia unei persoane numit fideiusor fata de cre ditorul unei alte persoane de a e xecuta subiective ; acesta este reglementat de dreptul procesual civil.
obligaţia acesteia din urma si pentru garantează , in cazul când acesta nu o va executa; In cadrul procesului civil, dreptul subiectiv civil poate fi valorificat atât pe:
- clauza penala – convenţie accesorie prin care părţile determina anticipat echivalen tul prejudiciului cel va fi - calea acţiunii – prin cererea de chemare in ju decata ce declanşează procesul menit sa
suferit creditorul in cazul in care debitorul nu-si va executa obligaţia sau o va executa cu întârziere sau ocrotească dreptul subiectiv civil încălcat cat si pe
necorespunzător; - cale de excepţie – de apărare - atunci când titularul dreptului subiectiv civil este chemat in
- arvuna – o suma de bani pe care , cu pr ilejul încheierii unei convenţii, o parte se obliga sa i -o plătească judecata urmarea pretenţiilor unei alte persoane si acesta se apară invocând tocma i existenta
celeilalte in caz de neexecutare a convenţiei respective dreptului subiectiv.
Principalul domeniu de aplicar e a clasificare a drepturilor in drepturi principale si drep turi accesorii este cel al Instanţa competenta investita cu soluţionarea pricinii civile v a emite o hotărâre care după ce rămâne
drepturilor reale deosebindu-se astfel 1) drepturi reale principale si 2) drepturi reale accesorii. definitiva (intrând sub puterea lucrului judecat) poate fi pusa in executare silita ajungându-se astfel la restabilirea
Drepturile reale principale sunt: dreptului subiectiv încălcat.
1. dreptul de proprietate cu ambele sale forme 1) drept ul de proprietate publica si 2 ) dreptul de 3.3 Principiile exercitării drepturilor subiective civile.
proprietate privata Dreptul subiectiv civile este o posibilitate juridica ; exercitarea sa nu este obligatorie fiind lăsata la indemna
2. drepturile reale principale corespunzătoare dreptului de proprietate: titularului dar in exercitarea drepturilor subiective titularul trebuie sa respecte următoarele principii:
- uzul - dreptul subiectiv civil trebui e exercitat numai potrivit scopului lui economic si social – principiu
- uzufructul – dreptul unei persoane de a se bucura de lucrurile aflate in proprietatea instituit expres de art.3 alin.2 din Decretul 31/1954;
altei persoane , ca însuşi proprietarul dar cu obligaţia de a conserva substanţa - dreptul subiectiv civil trebuie exercitat numai cu respectarea legii si a moralei;
- abitaţia - dreptul de a locui împreună cu familia in casa altei persoane - dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu buna credinţă ;
- superficia – dreptul de proprietate prezumat pană la proba contrarie al proprietarului - dreptul subiectiv civil trebuie exercitat in limitele sale materiale sau juridice.
terenului si asupra construcţiilor ridicate pe terenul sau; 3.4 Abuzul de drept reprezintă exercitarea drepturilor subie ctive civile cu încălcarea principiilor exercitării sale
- servitutea – o sarcina impusa unui imobil pentru uzul si utilitatea unui mobil cu alt adică :1) cu nesocotirea scopului s au economico – social , 2) cu nesocotirea le gii si a moralei , 3) cu rea
stăpân; credinţă , 4) cu depăşirea limitelor sale.
3. dreptul de folosinţa al regiilor autonome si al instituţiilor publice ca drept real corespunzător Modul obişnuit de sancţionare a abuzului de d rept este refuzul concursului forţei coercitive a statului ; prin
dreptului de proprietate publica a statului; urmare nu orice abuz de drept atrage răspunderea autorului exerciţiului abuziv dar in situaţia in care abuzul de drept se
4. dreptul de folosinţă al cetăţenilor ce si-au construit locuinţe pe terenul atribuit de stat ca drept concretizează intr-o acţiune ilicita cauzatoare de prejudicii (materiale sau morale) va interveni si răspunderea fata de cel
real principal corespunzător dreptului de proprietate publica a statului ce are ca obiect terenul de vătămat intr-un drept al sau.
sub locuinţă si cel aferent locuinţei Secţiunea a II-a – Obligaţia civilă
5. dreptul de folosinţa gratuita a asociaţiilor fără scop lucrativ si a celor de b inefacere asupra 1 Definiţia obligaţiei civile
imobilelor proprietate publica sau privata de stat; Obligaţia civila este îndatorirea subiectului pasiv al raportului juridic civil de a avea o anumita cond uita
6. dreptul de folosinţă conferit persoanelor juridice cooperatiste sau obşteşti asupra unor bunuri corespunzătoare dreptului subiectiv corelativ, conduita care poate consta in a da , a face sau a nu face ceva si care, la
proprietate de stat; nevoie, poate fi impusa prin forţat coercitivă a statului.
7. dreptul de folosinţă conferit de persoanele juridic e cooperatiste, obşteşti, particulare sau mixte , Expresia „ obligaţie civila „ se foloseşte in mod uzual cu trei înţelesuri:
persoanelor juridice anexe - obligaţie civila adică îndatorirea subiectului pasiv de a da , a face sau a nu face ceva;
8. dreptul de concesiune; - raport obligaţional adică raportul civil in care subiectul a ctiv poate pretinde subiectulu i pasiv sa
9. dreptul de preemţiune . dea , sa facă sau sa nu facă ceva;
Drepturile reale accesorii sunt: - obligaţie ca înscris constatator al unei creanţe.
1. ipoteca (garanţie reala imobiliara) 2 Clasificarea obligaţiei civile
2. gajul sau amanetul (garanţie reala mobiliara ) Se folosesc trei criterii de clasificare a obligaţiilor civile:
3. privilegiile - după obiectul lor :
4. dreptul de retenţie - obligaţia de a da , obligaţia de a face sau obligaţia de a nu face ceva;
2.5 Drepturi subiective civile pure si simple si drepturi afectate de modalităţi - obligaţii pozitive si negative;
Este pur si simplu acel drept subiectiv civil ca re conferă titularului sau un maxim de c ertitudine întrucât nici - obligaţia de rezultat si obligaţia de diligenta.
existenta si nici exercitarea sa nu este condiţionata de o împrejurare viitoare; un asemenea drept p oate fi exercitat - după opozabilitatea lor
imediat după naşterea sa si in mod necondiţionat – de exemplu dreptul de proprietate izvorât din darul manual - obligaţii obişnuite;
Este afectat de modalităţi acel drept civil a cărui existentă sau exercitare depinde de o împrejurare viitoare , - opozabile si terţilor;
certa sau incertă. După cum modalităţile actului juridic sunt termenul , condiţia si sarcina înseamnă ca este afectat de - obligaţii reale.
modalităţi un drept subiectiv civil care este însoţit de o împrejurare viitoare care se subsumează acestor modalităţi. - in funcţie de sancţiunea ce asigura respectarea obligaţiei civile:
3 Recunoaşterea, ocrotirea si exercitarea drepturilor subiective civile. Abuzul de drept. - perfecte;
3.1 Recunoaşterea drepturilor subiective civile. - imperfecte.
Recunoaşterea drepturilor subiective civile îmbracă doua forme: 2.1 Obligaţia de a da , de a face si a nu face.
- globală – consacrata de: Obligaţia de a da reprezintă îndatorirea de a constitui sau a transmit e un drept real – de exemplu obligaţia
- art.1 din Decretul nr.31/1954 pentru persoana fizică :”Drepturile civile ale persoanelor fizice sunt vânzătorului de a transmite dreptul de proprietate a lucrului vândut in patrimoniul cumpărătorului. Obligaţia de a da are in
recunoscute in scopul de a sat isface interesele personale, materiale si culturale, in acord cu toate cazurile numai natură patrimoniala.
interesul obştesc, potrivit legii si regulilor de convieţuire…” Obligaţia de a face reprezintă îndatorirea de a executa o lucrare , de a presta un serviciu sau de a preda un
- art. 2 din Decretul 31/1954 pentru persoana juridică :”Drepturile civile pe care le au ca persoane lucru : de exemplu :obligaţia vânzătorului de a preda lucrul vândut, obligaţia de a presta întreţinerea creditorului in baza
juridice, organizaţiile…sunt recunoscute in scopul de a asigura creşterea neîncetată a bunăstării contractului de vânzare cumpărare cu clauza de întreţinere sau obligaţia de a pune la dispoziţie lucrul închiriat.
materiale si a nivelului cultural al oamenilor …” Obligaţia de a nu face are conţinut diferit in funcţie de caracterul absolut sau relativ al dreptului corelativ astfel :
20 17

Cap. V. Izvoarele si proba raporturilor juridice civile concrete Secţiunea a II-a – Bunurile
Secţiunea I – Izvoarele raportului juridic civil concret 1 Definiţie
1 Noţiuni generale Prin bun se înţelege acea valoare econ omica destinata satisfacerii unei nevoi materiale sau spirit uale a omului si
1.1 Corelaţia dintre norma juridic a, raportul juridic civil abst ract, raportul juridic civil c oncret si izvorul care este susceptibilă la apropriere sub forma dreptului patrimonial.
raportului juridic civil concret. 2 Terminologie
Existenţa raportului juridic civil abstr act – definit ca fiind relaţia socială patrimonială sau nepatrimonială In practica termenul de bun este folosit sub doua înţelesuri:
reglementată de norma juridică de drept civil - presupune existenta a doua pre mise : subiectele de drept civil si norma - stricto sensu este sinonim cu termenul de „lucru”
juridica. - lato sensu termenul de bun desemnează atât lucrul cat şi dreptul patrimonial ce are ca obiect
Existenţa raportului juridic civil concret incumbă si existenta unei a treia pre mise: o împrejurare (fapt sau act acest lucru.
juridic) de care legea civila leagă naşterea raportului juridic civil concret. 3 Corelaţie dintre noţiunile de „bun” si „patrimoniu”
Astfel, intre noţiunile rezultate apar următoarele corelaţii:
Prin patrimoniu se înţelege totalitatea drepturilor subiective si a obligaţiilor civile având ca titular o persoana fizica
- norma juridică civila este premisa necesara si obligatorie pentru celelalte trei noţiuni: raport civil
sau o persoana juridică.
abstract, raport civil concret si izvor al raportului civil concret;
- raportul juridic civil abstrac t este „matricea” in care treb uie sa se încadreze raportul juridic ci vil Pe cale de consecinţa corelaţia dintre bun si patrimoniu este similara corelaţiei dintre parte si întreg astfel încât un
concret; bun poate fi privit atât individual cat si ca element activ al patrimoniului.
- raportul juridic civil concret particularizează raportul juridic civil abstract; 4 Clasificarea bunurilor
- izvorul raportului juridic civil concret gen erează o situaţie juridica det erminata , concreta intre 4.1 Criterii de clasificare si categorii de bunuri in funcţie de aceste criterii:
anumite subiecte de drept civil. 1) în funcţie de natura lor si calificarea data de lege:
1.2 Definiţia izvorului raportului juridic civil concret. a. Bunuri mobile;
Izvorul raportul juridic civil concret este o împrejurare – act sau fapt – de care legea civilă leagă naşterea unui b. Bunuri imobile.
raport juridic concret. 2) după regimul circulaţiei juridice:
In legătură cu noţiunea de izvor al raportului juridic civil concret sunt necesare doua precizări: a. Bunuri care se afla in circuitul civil;
- nu toate actele sau faptele din interiorul societăţii au valoarea de izvor al raport ului juridic civil b. Bunuri scoase din circuitul civil.
concret ; este necesară norma juridică , aceasta fiind cea care conferă aceasta valoare; 3) după modul in care sunt determinate:
- actul sau fapta care sunt izvor al raportului civil conc ret sunt , eo ipso , si izvor al drepturilor a. individual determinate – res certa;
subiective si al obligaţiilor civile ce formează conţinutul acelui raport. b. determinate generic – res genera.
2 Clasificarea izvoarelor raporturilor juridice civile concrete 4) după modul in care pot fi înlocuite in executarea unei obligaţii civile:
2.1 Criterii de clasificare a. fungibile ;
După legătura lor cu voinţa umana , izvoarele raportului juridic concret pot fi: b. nefungibile.
- acţiuni omeneşti; 5) după cum folosinţa lor presupune consumarea sau înstrăinarea lor:
- fapte naturale sau evenimente. a. consumptibile;
După sfera lor se disting: b. neconsumptibile.
- fapt juridic stricto sensu 6) după cum sunt sau nu producătoare de fructe:
- fapt juridic lato sensu. a. frugifere ;
2.2 Acţiuni omeneşti si fapte naturale (evenimente) b. nefrugifere.
Sunt acţiuni omeneşti faptele omului – comisive sau omisive – săvârşite cu sau fără intenţia de a produce 7) după cum pot fi împărţite fără să-si schimbe destinaţia:
efecte juridice si care sunt prevăzute de legea juridica cu aceasta semnificaţie. a. divizibile;
Acţiunile omeneşti pot fui clasificate după mai multe criterii: b. indivizibile.
- după intenţia de a produce sau nu efecte juridice: 8) după corelaţia dintre ele:
- acte juridice civile - acţiuni săvârşite cu intenţia de a produce efecte juridice - a. principale ;
de a naşte , modifica sau stinge un raport juridic civil; b. accesorii.
- fapte juridice - acţiuni săvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice dar 9) după modul lor de percepere:
care efecte se produc in puterea legii a. corporale;
- după cum sunt sau nu conforme cu legea: b. incorporale.
- acţiuni licite – adică săvârşite cu respectarea dispoziţiilor legale; 10) după cum sunt sau nu supuse urmăririi si executării silite pentru plata datoriilor:
- acţiuni ilicite – adică săvârşite cu încălcarea dispoziţiilor legale; exemplu tipic a. sesizabile;
dreptului civil de acţiune ilicita - comisiva sau omisivă – este delictul civil sau b. insesizabile.
fapta ilicita cauzatoare de prejudicii. 4.2 Bunuri mobile si bunuri imobile
Faptele naturale sau evenimentele sunt împrejurări care se produc independent de voinţa umană dar de care Categoriile de bunuri mobile sunt:
legea civil leagă naşterea de raporturi juridice civile concrete : moartea , cutremurul de pământ; inundaţia etc. - mobile prin natura lor – cele care pot fi mutate prin mijloace proprii sau prin exerciţiul unei forte
Importanta juridica a acestei clasificări a izvoarelor raporturilor juri dice civile concrete in actiun i umane si externe ;
evenimente se manifesta sub mai multe aspecte: - mobile prin determinarea legii – obligaţiile si acţiunile care au ca obiect sume exigibile sau efecte
- capacitatea juridica cunoaşte reguli diferite după cum e vorba de acte juridice sau fapte juridice; mobiliare , acţiunile sau interesele in companii financiare, comerciale sau industriale;
- reprezentarea operează numai in materia actelor juridice; - mobile prin anticipare – bunurile care prin natura lor sunt imobile dar părţile unui act juridic le
- prescripţia extinctiva se aplica diferit . considera mobile in considerarea a ceea ce vor deveni – fructele sau recoltele neculese încă dar
2.3 Fapt juridica lato sensu si fapt juridic stricto sensu înstrăinate prin act juridic cu anticipaţie
In sens larg – lato sensu – prin fapt juridic se desemnează atât acţiunile omeneşti săvârşite cu sau fără intenţia Categoriile de bunuri imobile sunt:
de a produce efecte juridice c at si evenimentele naturale – cu alte cuvinte faptul juridi c in sens larg este sinonim cu - imobile prin natura lor –terenuri, clădiri , recoltele ce se ţin de rădăcini si fructele pe ramuri , etc.
noţiunea de izvor al raportului juridic civil concret. - imobile prin obiectul la care se aplica – uzufructul lucrurilor imobile, servituţile ;
In sens restrâns – stricto sensu – faptul juridic desemnează doar acţiunile omeneşti săvârşite fără intenţia de a - imobile prin destinaţie – obiectele pe care proprietarul unui imobil le-a pus pe acel imobil pentru
produce efecte juridice cat si evenimentele naturale. serviciul si exploatarea sa – animalele afectate la cultura , pestele din iaz, tâmplăria ( geamuri ,
ferestre) unei clădiri , tablouri , ornamente etc.
18 19

Importanta juridica a clasificării bunurilor după natura lor si după calificarea data de lege se concretizează in 4.7 Bunuri frugifere si bunuri nefrugifere
regimul juridic diferit sub diferite aspecte astfel : Este frugifer acel bun care p oate produce periodic alte bun uri sau produse numite fructe fără consumarea
- efectele posesiei – in cazul bunurilor imobile posesia de bu na credinţă echivalează proprietăţii substanţei sale.
iar posesia bunurilor imobile poate duce la obţinerea dreptului de proprietate prin uzucapiune; Este nefrugifer bunul care nu are însuşirea de a da naştere periodic la alte produse fara consumare a
- in ceea ce priveşte drepturile reale accesorii - bunurile imobile sunt afectat e pentru plata unei substanţei sale.
datorii prin ipoteca iar cele mobile prin gaj; Codul civil face distincţia asupra a 3 categorii de fructe:
- publicitatea înstrăinărilor se aplica de regula numai bunurilor imobile; - fructe naturale – cele pe care pământul le produ ce de la sine fără intervenţia omului – sporul
- in cazul bunurilor comune ale soţilor in timp ce pentru bunurile imo bile este necesar acordul animalelor;
ambilor soţi in vederea înstrăinării, in cazul bunurilor mobile se aplica prezumţia mandatului tacit - fructe industriale – cele produse pe cale de cultura deci cu intervenţia omului
intre soţi , înstrăinarea putând fi făcuta de oricare dintre soţi; - fructe civile – cele produse urmarea contractelor civile de închiriere , împrumut, depozit etc.
- in materia dreptului internaţi onal – bunurile mobile urmează legea locului pe când bunurile Fructele se deosebesc de producte prin aceea ca productele duc la consumarea substanţei bunului din care
mobile urmează legea tarii proprietarului; provin iar fructele nu – de exemplu piatra din cariera .
- in ceea ce priveşte competenta teritorială in cazul bunurilor imobile competenta este instanţa de Distincţia intre cele trei categorii de fructe este data si de faptul ca primele doua se dobândesc periodic prin
la locul situării bunului pe când in cazul bunurilor mobile com petenta este instanţa de la culegere in timp ce fructele civile se dobândesc zilnic prin simpla trecere a timpului.
domiciliul pârâtului. Importanta juridica a împărţirii bunurilor in frugifere si nefrugifere este importantă in materie de:
4.3 Bunuri aflate in circuitul civil si bunuri scoase din circuitul civil - uzufruct – uzufructuarul are dreptul numai la fructe nu si la producte;
Bunurile aflate in circuitul civil sunt acele bunuri care pot face obiectul actelor juridice, adică acele bunuri care - posesie de buna credinţă – conduce numai la dobândirea fructelor nu si a productelor.
pot fi înstrăinate, dobândite prin act juridic; acestei categorii ii corespund doua subdiviziuni: 4.8 Bunuri divizibile si bunuri indivizibile
- bunuri care pot circula liber , nestingherit; Este divizibil acel bun care poate fi împărţit fără a se schimba prin aceasta dest inaţia economică a bunur ilor
- bunuri care pot fi dobândite sau înstrăinate condiţional: rezultate si este indivizibil acel bun care nu poate fi împărţit fără a i se schimba destinaţia economica.
- armele de foc si muniţiile, Importanta juridica a clasificării bunurilor in divizibile si indivizibile are utilitate in materiile:
- materialele explozive, - partajului – daca bunul est indivizibil se atribuie unuia dintre prop rietari cu obligarea celorlalţi
- plantele, substanţele si preparatele stupefiante si psihotrope, proprietari la plata unei sulte;
- deşeurile toxice, - obligaţiilor cu mai multe subiecte pasive ce au ca obiect un bun indivi zibil duc la indivizibilitate
- metalele si pietrele preţioase, naturala.
- obiectele de cult 4.9 Bunuri principale si bunuri accesorii
Bunurile care sunt scoase din circuitul civil sunt acele bunuri care nu pot face obiectul actelor juridice civile; Bun principal este acel bun care poate fi f olosit independent fără a servi la întrebuinţarea altui bun si este bun
se spune ca aceste bunuri sunt inalienabile – de regula bunurile aflate in proprietate publica sunt inalienabile accesoriu acel bun destinat la a servi întrebuinţării unui alt bun.
Importanta juridica a clasificării bunurilor in b unuri scoase din circuitul civil si bunuri aflate in circuitul civil se Importanta juridica a clasificării are utilitate in materia executării obligaţiilor civile: astfel, in lipsa de stipulaţie
manifesta in materia valabilităţii actelor juridice civile sub aspectul obiectului lor. contrară, bunul accesoriu urmează soarta bunului principal – accesorium sequitur principale
4.4 Bunuri determinate individual si bunuri generic determinate 4.10 Bunuri corporale si bunuri incorporale
Bunurile determinate individual – res certa sunt acele bunuri care prin n atura lor sau prin conţ inutul actului Este corporal acel bun care are o existenta materială fiind uşor de perceput de simţurile umane.
juridic se individualizează prin însuşiri proprii Este incorporal acel bun care se prezintă mai degrabă c a o valoare economică si care are o existenţă ideala,
Bunurile determinate generic – res genera – sunt acele bunuri care se caracterizează prin însuşirile speciei sau abstracta putând fi perceput „cu ochii mintii”.Bunurile incorporale pot fi , la rândul lor , clasificate in :
categoriei din care fac parte; individualizarea lor se face prin cântărire, măsurare, numărare, etc. - proprietăţi incorporale –bunuri a căror existenta depinde de puterea creatoare a omului sau dintr-
Importanta juridica a clasificării bunurilor in individual determinate si generic determinate se manifesta cu privire o activitate in curs – de exemplu fondul de comerţ , drepturile de autor;
la: - titluri de valoare – obligaţiuni, acţiuni, instrumente financiare sau e fecte de comerţ ( CEC,
- momentul transmiterii dreptului real – de regula este cel al împlini rii acordului de voinţă in caz ul cambie , bilet la ordin);
res certa si este cel al individualizării sau predării in cazul res genera; - creanţe
- suportarea riscului contractul ui – daca res certa piere fortuit înaintea predării debitorul este Importanta juridica a clasificării are utilitate in ceea ce priveşte:
liberat de obligaţia predării ; in cazul res genera debitorul este ţinut sa înlocuiască bunurile ce a - dobândirea proprietăţii mobiliare ca efe ct al posesiei de buna credinţă are efect doar asupra
pierit fortuit cu bunuri de acelaşi gen pe baza principiului genera non perunt; bunurilor corporale;
- locul predării bunului – in lipsa stipulaţiei contrare , res certa trebuie predat la locul contra ctării - dobândirea proprietăţii prin tradiţiune operează numai asupra bunurilor corporale;
iar res genera trebuie predat la domiciliul sau sediul debitorului potrivit principiului ca plata est - titlurile de valoare se transm it diferit după cum sunt : la ordin ( prin gir sau and osament) , la
cherabilă iar nu portabila. purtător( prin tradiţiune) , nominal ( prin cesiune)
4.5 Bunuri fungibile si nefungibile 4.11 Bunuri sesizabile si insesizabile
Bunurile fungibile – sunt acele bunuri care pot fi înlocuite cu altele in executarea obligaţiei de plata fără a afecta Este sesizabil acel bun care poate forma obiectul executării silite a debitorului si este insesizabil acel bun ce nu
valabilitatea plaţii; de regula bunurile determinate generic sunt si fungibile poate fi urmărit silit pentru plata unei datorii.
Bunurile nefungibile – sunt acele bunuri care nu pot fi înlocuite cu altele in executarea unei obligaţii ; debitorul 4.12 Domeniul public si domeniul privat
nu este liberat decât prin predarea bunului datorat. Aceasta clasificare se aplica nu mai bunurilor aparţinând statu lui sau unităţilor administrat iv teritoriale ; in
Importanta juridica a clasificării bunurilor in fungibile si nefungibile are semnificaţie juridica in materia aprecierii măsura in care aceste bunuri fac obiectul proprietăţii publice a statului ele sunt :
valabilităţii plaţii. - inalienabile – nu pot fi înstrăinate , pot fi doar date in administrare, in concesiune, in închiriere;
4.6 Bunuri consumptibile si neconsumptibile - insesizabile – nu pot face obiectul executării silite si nu pot fi afectate spre constituire de garanţii
Bunurile consumptibile sunt acel bunuri in cazul cărora o data cu prim a lor întrebuinţare se produce si reale;
înstrăinarea lor sau consumarea substanţei lor – din aceasta categorie fac parte banii, alimentele, combustibilii, etc. - imprescriptibile – nu pot fi dobândite ca efect al posesiei de buna credinţă sau prin uzucapiune.
Bunurile neconsumptibile sunt bunurile care pot fi fol osite in mod repetat fără ca prin aceasta sa se producă
consumarea substanţei lor – din aceasta categorie fac parte terenurile, construcţiile, maşinile, utilajele etc.
Importanta juridica a clasificării bunurilor in consumptibile si neconsumptibile are aplicabilitate in materia:
- împrumutului – împrumutul de folosinţă ( comodatul) poate avea ca obi ect un bun
neconsumptibil iar împrumutul de consumaţie îl formează bunurile consumptibile;
- uzufructului – obiectul uzufructului îl const ituie un bun neconsumptibil ; in cazul unui bun
consumptibil intervine noţiunea de cvasiuzufruct.
24 21

2.5 Mărturisirea (recunoaşterea) Diferenţa de „sfera” este data de actele juridice iar importanta clasificării din punct de vedere juridic se reflecta
Mărturisirea este recunoaşterea de către o persoană a unui act sau fapt pe care o altă persoana îşi întemeiază in materia probaţiunii : faptele juridice se pot pro ba neîngrădit cu orice mijloc de proba admis de lege pe când actele
o pretenţie si care este de natură sa producă efecte contra autorului ei. juridice sufere condiţii restrictive de probaţiune.
Mărturisirea este act juridic din punctul de vedere al dreptului civil si este mijloc de proba din punctul de
vedere al dreptului procesual civil. Secţiunea a II-a – Proba raportului juridic civil concret
Ca act juridic mărturisirea este irevocabilă. 1 Noţiuni generale
Clasificare :mărturisirea poare fi : 1.1 Definiţia probei si terminologie
- 1) judiciară si 2) extrajudiciară după cum este data in fata ins tanţei de judecata sau in alta Prin proba(dovadă) se înţelege mijlocul juridic de stabilire a existentei unui act sau fapt juridic si , prin aceasta ,
împrejurare; mărturisirea ex trajudiciara verbala nu poate servi ca dovada când obiectul a dreptului subiectiv civil si a obligaţiei civile.
contestaţiei nu poate fi dovedit cu martori Sub aspect terminologic termenul de proba este folosit cu trei înţelesuri:
- 1) expresa si 2) tacită după cum este exprimata - mijloc juridic de stabilire a existentei unui act sau fapt juridic si prin aceasta , a drepturilor
- 1) simpla ( făcuta fără rezerve si consta in recunoaşterea pretenţiilor reclamantului aşa cum au subiective civile si a obligaţiilor corelative;
fost formulate de acesta – in întregul lor – ex: recunosc ca am primit 500 lei de la reclamant cu - operaţiunea de prezentare in f ata justiţiei a mijloa celor de proba : înscrisuri , marturii ,
titlul de împrumut) ; 2) calificată ( consta in recunoaşterea faptului invocat de reclamant dar si a mărturisire, probe materiale , expertize prin care se tinde a se forma c onvingerea magistratului
altor împrejurări , strâns legate si care s-au întâmplat anterior sau concomitent cu fap tul pretins in ceea ce priveşte existenta drepturilor subiective sau a obligaţiilor civile:
si care schimba semnificaţia sa juridica – ex: recunosc ca am primit 500 lei de la reclamant dar - desemnează rezultatul obţinut prin folosirea diferitelor mijloace de proba.
nu cu titlu de împrumut ci cu titlul de plata a unor servicii pe care eu i le -am prestat) si 3) 1.2 Sediul materiei si importanţa probelor
complexă ( consta in recunoaşterea faptului pretins de reclamant dar si a un or împrejurări Codul Civil reglementează admisibilitatea s i forţa probantă pentru patru mijloace de probă : proba scrisa,
ulterioare care tind sa -l anihileze pe primul – ex:recunosc ca am primit 500 lei cu titlu de mărturia, mărturisirea si prezumţiile precum si sarcina probei.
împrumut de la reclamant dar, ulterior i-am restituit acestuia in întregime. Codul de procedura civila reglementează admisibilitatea si forţa prob antă pentru alte trei mijloace de probă:
Regula indivizibilităţii mărturisirii se pune doar in cazul mărturis irii complexe sau calificata si nu are un expertiza, proba materiala si cercetarea la faţa locului precum administrarea probelor.
caracter imperativ ; potrivit principiilor procesului civil: al adevărului si al rolului a ctiv al judecătorului aceasta regula Importanţa probelor este deosebită in ceea ce priveşte ocrotirea drepturilor subiective civile si se manifesta
trebuie privita doar ca o recomandare data judecătorului. sub următoarele forme:
Puterea doveditoare a mărturisirii : mărturisirea a fost consider ata in trecut „regina probelor ” si forţa ei - o proba certa, sigura este de natura a determina res pectarea de buna voie a dreptu rilor
probantă preleva altor mijloac e de dovada ; era considerata o proba perf ecta .După 1950 când prin Lege a nr.205 s-a subiective civile si contribuie prin aceasta la prevenirea litigiilor civile:
abrogat pct.3 al art.1200 C. civ care prevedea prezumţia absolută a puterii doveditoare a mărturis irii , forţa probantă a - o data declanşat , procesul civil este un duel al probelor părţilor , calitatea si forţa lor probanta
mărturisirii este lăsată la aprecierea judecătorului. Desigur aceasta este soluţia de drept pentru ca in fapt mărturisirea are contribuind semnificativ la obţinerea câştigului de cauză.
in continuare o forţă probantă incontestabilă. 1.3 Obiectul si sarcina probei
Interogatoriul este mijlocul procesual de ad ministrare a probei mărturisirii ; din acest punct de vedere Obiectul probei îl constituie elementul de dovadă ce demonstrează existenţa unui drept civil sau a unei obligaţii
mărturisirea poate fi spontană făcută fără interogator sau provocată. civile ; cu alte cuvinte obiectul probei este format din împrejurările – acte sau fapte juridice – care sunt izvoarele raportului
2.6 Prezumţiile juridic civil concret.
Prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau magistratul trag dintr-un fapt cunoscut al un fapt ne cunoscut; in Precizări, particularităţi:
esenţă prezumţia este o presupunere făcută de legiuitor sau judecător. - norma de drept civil nu constituie mijloc de proba deoarece se prezuma ca judecătorul cunoaşte
Clasificarea prezumţiilor se face după mai multe criterii astfel: legea;(exista o excepţie in materia aplicării Dreptului internaţio nal privat potrivit căreia
- după autorul lor pot fi: judecătorul poate cere părţii să facă dovada existentei si conţinutului normei juridice străine)
- prezumţii legale - sunt a cele prezumţii care sunt deter minate de lege; - faptele notorii se dovedesc prin probarea doar a notorietăţii lor si nu prin dovedirea faptelor care
prezumţia legala dispensa de o rice dovada pe cel in favoare căruia este au condus la formarea notorietăţi;
făcută. Prezumţiile legale sunt limitate numeric si pot fi: - faptele necontestate fiind împrejurări admise de părţi nu trebuie , in principiu , dovedite;
- actele ce legea le declara nul e pentru ca sunt făcute in fra uda - faptele cunoscute personal de judecător din alte împrejurări decât acelea ale dosarului formează
dispoziţiilor sale; obiect al probaţiunii judiciare.
- cazurile când legea declara ca dobândirea dreptului de Sarcina probei este reglementata de art.1169 C. civ. si presupune următoarele reguli:
proprietate sau liberarea unui debitor s -a făcut urmarea unor - cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie mai întâi sa o dovedească; cu alte cuvinte
împrejurări determinate; reclamantului ii revine mai întâi sarcina probei;
- puterea ce legea acorda autorităţii lucrului judecat. - după ce reclamantul s-a conformat acestei exigente j uridice, revine pârâtului sarcina de a-şi
- prezumţii simple – sunt prezumţiile stabilite de magi strat; prezumţiile sunt dovedi apărările; cu alte cuvinte după ce sarcina probei trece la el, pârâtul devine reclamant;
permise magistratului doar in cazurile in care este permisa proba cu martori - in cadrul procesului civil , judecătorul trebuie sa aibă rol activ şi poate să ordone din oficiu
cu excepţia cazului când un ac t este atacat a fi făcut prin frauda, dol sau administrarea probelor pe care le consideră necesare in vederea stabilirii complete a adevărului .
violenta. Prezumţiile simple sunt nelim itate din punct de vedere al n umărului 1.4 Condiţiile de admisibilitate a probei
lor. Pentru a putea fi admisa de instanţă proba trebuie sa îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
- după forţa lor probanta prezumţiile pot fi: - sa nu fie oprita de lege;
- absolute – cele ce nu pot fi răsturnate prin proba contrara ; se mai numesc si - sa fie verosimila - sa tinda a demonstra fapte si împrejurări credibile;
irefragabile ; ex: puterea autorităţii lucrului judecat sau interval ul de maxim - sa fie utila – faptele necontestate de parţi nu trebuie probate;
300 zile si minim 180 zile d inaintea naşterii copilului pe care Codul familiei îl - sa fie pertinentă - sa aibă legătură cu cauza dedusa judecaţii;
defineşte ca fiind termenul legal de concepţie. - sa fie concludentă – sa fie de natura sa duca la rezolvarea cauzei.
- relative - cele care pot fi răsturnate p rin proba contrara ; majoritatea Daca orice proba concludentă este si pertinentă, nu orice proba pertinentă este si concludentă.
prezumţiilor legale sunt relat ive. Ex:mandatul este fără plata când nu s-a 1.5 Convenţiile asupra probei
stipulat in contra;cauza es te prezumata pana la dovada co ntrarie, condiţia De lege lata nu exista reglementarea acestei mat erii dar prin aşa numitele „ convenţii asupra probelor” se
rezolutorie se prezuma întotdeauna in contractele sinalagmatice in cazul când înţeleg acorduri de voinţă ale părţilor , înainte sau in timpul procesului civil , de abatere de la dispoziţiile legale in materia
una din pârti nu-si îndeplineşte obligaţiile; buna credinţă se presupune; probaţiunii judiciare.
dobândirea licită a averii este prezumată.
22 23

2 Mijloace de proba Formula „bun si aprobat” nu es te o formula sacramentală; poa te fi înlocuită de o formula
2.1 Înscrisurile echivalenta si esenţial este c a cel ce se obliga sa scrie pe rsonal suma sau câtimea lucrur ilor
Prin înscris se înţelege consemnarea de date despre acte si fapte juridice , cu un m ijloc adecvat pe un anumit primite. Nerespectarea acestei cerinţe atrage sancţiunea înlăturării puterii probatorii a înscrisul
suport material ; înscrisurile pot fi consemnări pe hârtie, sticlă, banda magnetica , pelicula fotografica etc. fără ca aceasta sa afecteze convenţia ca act juridic aceasta putând fi probat cu alte mijloace de
Înscrisurile sunt mijloace de prob ă cu o forţă probantă predomina nta altor mijloace de proba întrucât au proba chiar cu proba cu martor i sau prezumţii pentru ca deşi nul ca înscris sub semnătură
însuşirea de a conserva cel mai bine si fidel in timp datele despre a ctele sau faptele juridice la care se refer ă in privata acesta poate constitui început de dovadă scrisă.
comparaţie cu fragilitatea memoriei unui martor , prin comparaţie. - condiţia ceruta testamentului olograf :să fie scris in întregime, semnat si datat de m âna
Clasificarea înscrisurilor se face după mai multe criterii astfel: testatorului.
- după scopul urmărit la întocmirea lor: Puterea doveditoare a înscrisului sub semnătură privată este consacrata de următoarele dispoziţii ale Codului civil:
- preconstituite – întocmite special pentru a servi drept mijloc de probă; - art.1174 – actul sub semnătură privata are tot efectul intre părţi despre drepturile si obligaţiile ce
- nepreconstituite. constată precum si despre aceea ce este menţionat in act, peste obiectul principal al convenţiei,
- după efectul lor: când menţiunea are un raport oarecare cu acest obiect;
- originare – înscrisuri întocmite pentru a dovedi înch eierea , modificarea sau - art.1176 – actul sub semnătura privată recunoscut de cel căruia i se opune sau privit , după lege,
încetarea unui act juridic civil; ca recunoscut are acelaşi efect ca actul autentic , intre aceia care l-au subscris si intre cei care
- recognitive – înscrisuri întocmite pentru r ecunoaşterea existentei înscri surilor reprezintă drepturile lor;
originare pierdute sau distruse; - art.1177 – acel căruia i se opune un act sub semnătură privata este dat or al recunoaşte sau
- confirmative – înscrisuri care înlătură anulabilitatea unui act tăgădui.
- după raportul dintre ele: - art.1178 – când cineva nu recunoaşte scriptura sau semnătura sa sau când succesorii declara
- originale; ca nu le cunosc , atunci justiţia ordonă verificarea de scripte;
- copii. Puterea doveditoarei a datei înscrisului sub semnătură privata:
- după criteriul semnăturii: - intre părţi are aceeaşi valoare ca si celelalte menţiuni ale înscrisului
- semnate; - faţă de terţi ea face dovada din ziua când a devenit data certa - dat certa este dat de notarul
- nesemnate public sau alte persoane autor izate sau aceasta calitate de data certa se câştigă atunci când
Cele mai importante specii de înscrisuri sunt 1) înscrisurile autentice si 2) înscrisurile sub semnătură privată. înscrisul a fost înregistrat la o instituţie publică sau intr-un registru public
2.2 Înscrisul autentic Reguli speciale privind forţa probanta a registrelor:
- registrele comercianţilor nu fac credinţa cu privire la vânzările cupri nse-n ele contra persoanelor
Înscrisul autentic este acela făcut cu sole mnităţile cerute de lege , de un funcţionar public, care are drept de a
necomerciante;
funcţiona in locul in care s-a făcut.
- registrele comercianţilor se c red contra lor dar cel ce doreşte a profita de aceasta nu poate
Categorii de înscrisuri autentice: despărţii cuprinderea lor;
- înscrisuri autentice notariale – cele întocmite de notarul public; Registrele si înscrisurile domestice nu au credinţa in favoarea celui ce le-a scris dar fac credinţă contra sa când:
- hotărârile organelor jurisdicţionale – in primul rând hotărârile judecătoreşti; - cuprind curat primirea unei plaţi;
- actele de stare civila . - când cuprind menţiunea expresă că nota sau scrierea din ele s-a făcut ca sa
Puterea doveditoare a înscrisului autentic este stabilită ţinând cont de următoarele considerente: tina loc de titlu in favoarea creditorului.
- menţiunile reprezentând constatări personale ale agentului conse mnator – fac dovada deplină 2.4 Mărturia (proba cu martori sau testimonială)
neputând fi combătute decât pe calea acţiunii înscrierii in fals;
Mărturia este relatarea orala a unei persoane făcuta in faţa instanţei de judecată, cu pri vire la acte sau fapte
- menţiunile ce privesc declaraţiile părţilor făcute in fata agentului consemnator – fac dovada pana
litigioase , săvârşite in trecut şi despre care a luat cunoştinţă personal.
la proba contrară;
- menţiunile străine de obiectul înscrisului pot avea valoare de început de dovada scrisă, Reguli privind admisibilitatea probei testimoniale:
Consecinţele juridice ale înscrisului nul ca înscris autentic: - regula generala e ca faptele juridice stricto sensu pot fi dovedite neîngrădit , cu martori;
- când forma autentică este cerută de lege pentru valabilitatea actului juridic , nulitatea înscrisului - dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare mai mare de 250 lei , chiar si pentru
atrage după sine nulitatea actului juridic; depozitul voluntar, nu se p oate face decât sau prin înscris autentic sau prin înscris sub
- când înscrisul autentic a fost întocmit doar pentru proba actului jur idic , nulitatea ca si înscris semnătură privată. (art.1191 alin.1 C. civ.);
autentic nu înlătură valabilitatea ca înscris sub semnătură privată - nu se va primi niciodată o dovadă prin martori in cont ra sau peste ce cuprinde înscrisul chiar
2.3 Înscrisul sub semnătură privată când este vorba despre o suma sau valoare ce este sub 250 lei (art.1191 alin.2 C. civ.);
Excepţii privind inadmisibilitatea probei cu martori:
Înscrisul sub semnătură privata este acel înscris care este semnat de cel sau de cei de la care provine.
- proba cu martori atunci când obiectul actului juridic este constituit de o suma sau o va loare mai
Semnătura este cea care este executată de mana autorului înscrisului , nu trebuie sa conţină întregul nume al mare de 250 lei se poate face atunci când exista un început de dovadă scrisă; început de
persoanei ci poate fi semnătura obişnuita cunoscuta sub denumirea de semnătură olografă ; nu pot fi considerate dovadă scrisă este un înscris întocmit de cel împotriva căruia s-a făcut cererea de chemare in
semnături cele litografiate, dactilografiate, cele executate prin parafa sau punere de deget,. judecată sau de cel ce îl reprezintă si care înscris face a fi crezut faptul pretins;
Când înscrisul este semnat de doua sau mai multe persoane se mnarea sa se poate face concom itent sau - este acceptata proba testimonială contrar prevederilor art1191 C. Civ. in situaţiile:
succesiv, după împrejurări. - la obligaţiile izvorâte din cvasicontracte, si din delicte sau cvasidelicte;
Condiţii speciale de valabilitate pentru anumite tipuri de înscrisuri sub semnătură privata: - in caz de incendiu, ruina, tumult sau la naufragiu;
- condiţia pluralităţii de exemplare :- actele sub semnătură privată care cuprind convenţii - in caz de accidente neprevăzut e când nu era cu putinţă parţi lor a face
sinalagmatice nu sunt valabile daca nu se întocmesc in atâtea exemplare cate părţi sunt cu înscrisuri;
interese contrare . Este suficient cate un exempla r original pentru toate persoa nele care au - când creditorul a pierdut titlul ce-i servea de dovada scrisă din cauză de forţă
acelaşi interes, care formează aceeaş i „parte”.Fiecare exemplar trebuie sa cuprindă menţiunea majoră .
cu numărul originalelor ce s-au întocmit ; lipsa acestei menţiuni nu poate fi opusa de cel ce a Puterea doveditoarei a probei testimoniale este lăsată la libera apreciere a judecăt orului , Codul civil
executat in parte-i convenţia constatată prin act. neprecizând forţa probanta a mărturiei.
- condiţia scrierii in întregime ori a punerii formulei „bun s i aprobat” – este reglementata de
art.1180 C. civ. şi este impusa actelor sub semnătură privata prin care o parte se obliga fata de
alta a-i plăti o suma de bani ori o c âtime oarecare. Condiţia nu este aplicabila comercianţilor,
meseriaşilor, vierilor, plugarilor, slugilor si oamenilor care muncesc cu ziua şi consta in scrierea
cu mana sa de partea care se obligă a formulei „bun si aprobat”, a câtimii urmată de semnătură.
28 25

2.11 Acte juridice cauzale si abstracte ACTUL JURIDIC CIVIL


Este cauzal acel act juridic care in apre cierea valabilităţii sale este necesara analiza ca uzei ori scopului sau ; Cap .I. Noţiunea si clasificarea actelor juridice civile
daca scopul este imoral , ilicit sau lipseşte , însuşi actul juridic civil este lovit de nulitate. Secţiunea I – Noţiunea actului juridic civil
Este abstract acel act juridic civil a cărei valabilitate nu este determinata de elementul cauză ; sunt abstracte 1. Definiţia actului juridic civil
actele juridice constatate pri n titluri de valo are, adică înscrisuri (instrumentum) care incorporează operaţiuni juridice Actul juridic civil este o manifestare de voinţa făcuta cu intenţia de a produce efecte juridice adică de a naşte,
(negotium) . modifica sau stinge un raport juridic civil concret.
Avantajul practic al titlurilo r de valoare este acela ca nu trebuie analizat scopul lor in aprecierea valabilităţii Din definiţia actului juridic civil rezulta principalele elemente definitorii ale acestuia:
consecinţa cea mai importanta fiind fapt ul ca debitorul nu poate cere anularea act ului pe motivul nevalabilităţii cauzei - este o manifestare de voinţă;
pentru a refuza executare. - manifestarea voinţei este făcuta cu intenţia de a produce efecte juridice – element de diferenţiere
Titlurile de valoare sunt la purtător, nominative, si la ordin. fata de faptul civil săvârşit fără intenţia de a produce efecte juridice
Importanta juridica a clasificării se manifesta in materia aprecierii valabilităţii actelor juridice. - efectele juridice urmărite sunt naşterea , modificarea sau stingerea u nui raport juridic civil
2.12 Acte juridice strict personale si acte juridice ce pot fi încheiate prin reprezentare concret.
Este strict personal acel act juridic civil care nu poate fi făcut decât p ersonal , care nu poate fi înc heiat prin 2. Terminologie
reprezentare - este cazul testamentului sau a recunoaşterii copilului din afara căsătoriei. In doctrină , practică sau legislaţie expresia de act juridic civil sau doar act juridic sau doar act se întrebuinţează cu
Majoritatea actelor juridice pot fi încheiate atât personal cat si prin reprezentant. doua înţelesuri:
Interesul practic al clasificării se manifesta in materia ap recierii valabilităţii actului juridic civil; astfel, actul stric - manifestare de voinţa cu scopul de a produce efecte juridice (negotium)
personal constituind excepţia este de strictă interpretare si aplicare. - înscrisul constatator al manifestării de voinţa ( instrumentum probationis)
2.13 Acte juridice tipice (numite) si atipice (nenumite)
Este numit sau tipic actul juridic civil care are o denumire si reglem entare proprie stabilita de le gea civila – Secţiunea a II a – Clasificarea actelor juridice civile
marea majoritate a actelor juridice civile sunt de acest tip. 1 Precizări prealabile - enunţuri
Este nenumit sau atipic actul juridic care nu are o denumire si reglementare proprie; in practica asemenea acte In literatura de specialitate s-au propus mai multe criterii de clasificare a actelor juridice civile ; cu precizarea ca un
se întâlnesc sub denumirea de „prestări servicii”. act juridic civil poate fi privit in raport cu mai multe criterii de clasificare , aceste criterii sunt:
Importanta practica a clasificării se manifesta in materia actelor juridice civile nenumite in sensul ca in cazul lor 1.1 după numărul părţilor:
nu se aplica reglementările celui mai apropiat act juridic tipic ci regulile generale de drept civil. - unilaterale;
2.14 Acte juridice cu executare dintr-o data si acte juridice cu executare succesivă - bilaterale;
Este cu executare dintr-o dată actul juridic civil care presupune o singura prestaţie din partea debitorului - de - multilaterale.
ex. darul manual 1.2 după scopul urmărit la încheierea lor:
Este cu executare succesivă actul juridic presupune din partea debitorului mai multe prestaţii eşalonate in timp: - cu titlu oneros ;
contractul de închiriere sau contractul de renta viagera . - comutative;
Importanta practica a clasificării se manifesta in ceea ce priveşte: - aleatorii.
- consecinţele neexecutării culpabile - rezoluţiuna se aplica actelor cu executar e dintr-o data iar - cu titlu gratuit;
rezilierea celor cu executare succesiva; - liberalităţi;
- efectele nulităţii celor cu executare succesiva se aplica doar pentru viitor – ex nunc; - acte dezinteresate.
- prescripţia extinctiva. 1.3 după efectul lor:
- constitutive;
Cap. II. Condiţiile actului civil - translative;
Secţiunea I – Generalităţi - declarative.
Prin condiţiile actului juridic civil se înţeleg elementele din care este alcătuit un asemenea act; acestea sunt: 1.4 după importanţa (gravitatea)lor:
- capacitatea de a contracta; - de conservare;
- consimţământul valabil al parţii ce se obligă; - de administrare;
- un obiect determinat; - de dispoziţie.
- o cauza licită. 1.5 după conţinutul lor:
Exista trei criterii de clasificare a condiţiilor actului juridic civil: - patrimoniale;
1. in funcţie la aspectul la care se refera - nepatrimoniale;
- de fond = cele care privesc conţinutul actului juridic; 1.6 după modul (forma) de încheiere:
- de forma = cele care privesc modul de exteriorizare a voinţei - consensuale;
2. in funcţie de caracterul obligatoriu sau neobligatoriu : - formale sau solemne;
- esenţiale = cele cerute pentru chiar valabilitatea actului; - reale.
- neesenţiale = pot fi prezente sau pot lipsi fără a afecta valabilitatea actului 1.7 după momentul producerii efectelor lor:
3. după sancţiunea nerespectării lor: - intre vii;
- de validitate = a căror nerespectare atrage nulitatea actului; - pentru cauza de moarte;
- de eficacitate = a căror nerespectare nu atrag nulitatea actului dar restrânge efectele sale ( de 1.8 după rolul voinţei părţilor in stabilirea conţinutului lor:
exemplu inopozabilitatea) - acte subiective;
- acte condiţie;
Secţiunea a II a – Capacitatea de a încheia actul juridic civil 1.9 după legătura lor cu modalităţile – termen, condiţie , sarcina:
1 Noţiune - acte pure si simple;
Prin capacitatea de a încheia actul juridic civil se înţelege acea condiţie de fond si esenţiala care consta in - acte afectate de modalităţi,
aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si obligaţii civile prin încheierea actelor de drept civil. 1.10 după raportul dintre ele:
Reglementarea materiei capacitaţii de a încheia actul juridic civil este disparata in legislaţia civilă; Codul civil - principale;
reglementează aceasta condiţie de fond si esenţială pe categorii de acte juridice civile si principalele dispoziţii sunt: - accesorii;
- art.949 – poate contracta orice persoana ce nu este declarata necapabila de lege 1.11 după legătura cu cauza (scopul) :
- cauzale;
26 27

- abstracte; 2.4 Acte juridice de conservare, de administrare si de dispoziţie


1.12 după modalitatea încheierii lor: Este act de conservare acel act juridic prin care se urmăreşte preîntâmpinarea unui drept subiectiv civil; este
- acte strict personale; acel act care printr-o cheltuiala minima permite salvarea unui drept subiectiv civil de valoare mult mai mare – întreruperea
- acte ce pot fi încheiate prin reprezentare; prescripţiei prin acţiunea in justiţie, înscrierea unei ipoteci sau a unui privilegiu, somaţia.
1.13 după reglementarea si denumirea lor legala: Este act de administrare acel act care realizează normala punere in valoare a unui bun sau a unui patrimoniu
- acte tipice (numite) – închirierea unui bun, culegerea fructelor, executarea reparaţiilor de întreţinere, asigurarea unui bun , etc.
- atipice (nenumite); Este act de dispoziţie acel act juridic civil care ar e ca rezultat ieşirea unui bun sau drept din patrimoniu sau
1.14 după modul lor de executare: grevarea unui bun cu o sarcina (ipoteca, gaj) – contractul de vânzare cumpărare , afectarea unui imobil cu o ipoteca sau
- cu executare dintr-o data; a unui mobil de gaj.
- cu executare succesiva; Importanta clasificării se regăseşte in :
2 Caracterizarea categoriilor de acte juridice - materia capacităţii de a încheia acte juridice civile;
2.1 Acte juridice unilaterale, bilaterale, multilaterale - in materie de reprezentare;
Este unilateral acel act ce este rezultatul de voinţă al unei singure parţi – testamentul, acceptarea succesiunii, - la acceptarea moştenirii.
renunţarea la o moştenire; denunţarea unui contract, oferta, promisiunea publica de recomp ensa, confirmarea unui act 2.5 Acte juridice patrimoniale si nepatrimoniale
anulabil , purga (purgarea ipotecii), etc. Este patrimonial acel act juridic care are un conţinut evaluabil in bani; de regula sunt actele ce privesc drepturile
Sunt acte juridice bilaterale cele ce conţin acordul de voinţă a doua paţi – vânzarea - cumpărarea, donaţia, reale si cele de creanţă – contractul de vânzare cumpărare, de donaţie de împrumut, etc.
mandatul , împrumutul etc. Este nepatrimonial acel act juridic civil al cărui conţinut nu poate fi evaluat in bani – convenţia părinţilor unui
Sunt acte juridica multilaterale actele juridice ce conţin acordul de voinţă a trei sau mai multe părţi – contractul copil din afara căsătoriei in sensul ca acesta sa poarte numele unuia, altuia sau numele lor reunite.
civil de societate . Importanta juridica a clasificării îşi găseşte utilitatea in materia efectelor nulităţii si in cea a ocrotirii incapabilului.
Importanta clasificării îşi găseşte utilitatea in : 2.6 Acte juridice consensuale, solemne (formale) si reale
- aprecierea valabilităţii actelor juridice ( este necesara analiza numai unei singure voinţe in cazul Este consensual acel act juridic civil care s e încheie urmarea simplului acord de vo inţa a p ărţilor – actul
actelor unilaterale pe când in cazul actelor bilaterale este necesara analiza ambelor voinţe consensual reprezintă regula din punct de vedere al formei in care se încheie actele juridice civile.
juridice); Este solemn acel act juridic civil a cărui încheiere presupune pe lângă acordul de voinţă al părţilor si o anumita
- regimul juridic diferenţiat al viciilor de consimţământ forma prescrisa de lege ; forma specială , cerută de lege, este o condiţie de valabilitate a actului ( ad validitatem) –
2.2 Acte juridice cu titlu oneros si acte cu titlu gratuit donaţia, testamentul, ipoteca convenţională.
Este cu titlu oneros acel act juridic care in schi mbul folosului patrimonial pro curat de o parte celeilalte, se Este real acel act juridic civil care nu se poate încheia decât dacă acordul de voinţa al părţilor este însoţit şi de
urmăreşte obţinerea altui folos patrimonial . Această categorie de acte juridice se subîmparte in : remiterea bunului
- acte comutative – actele in care părţile ştiu de la momentul încheierii lor existenţa si întinderea Importanta juridica a clasificării este utila in materia aprecierii valabilităţii actelor juridice.
drepturilor si obligaţiilor lor – contractul de vânzare cumpărare, contractul de locaţiune, contractul 2.7 Acte juridice intre vii si pentru cauza de moarte
de antrepriza, contractul de împrumut cu dobânda etc. Actul juridic intre vii este acela care îşi produce efectele necondiţionat de moartea autorului sau auto rilor lui;
- aleatorii – actele la a căror încheiere părţile nu cunosc întinderea obligaţiilor lor existând şansa majoritatea actelor civile sunt de acest tip.
unui câştig sau riscul unei pierderi – contractul de renta viagera, p rinsoarea , contractul de Este act pentru cauza de moarte acela care-si produce efectele doar la moartea autorului său – testamentul
vânzare cumpărare cu clauza de întreţinere, etc. Importanţa juridica are semnificaţie in ceea ce priveşte:
Este cu titlu gratuit acel act juridic care presupune obţinerea unui folos patrimonial de către o parte alteia , fără - forma ad validitatem;
ca prin aceasta sa se urmărească obţinerea unui alt folos patri monial in schimb. Aceasta cate gorie de acte juridice se - capacitatea de a fi încheiate.
subîmparte in : 2.8 Acte juridice subiective si acte condiţie
- liberalităţi – acte juridice care presupun micşorarea patrimoniului celui care dispune – Este act subiectiv acel act juridic civil al cărui conţinut este determinat de voinţa autorului sau autorilor s ăi –
donaţia,legatul; mare majoritate a actelor civile sunt de acest tip.
- acte dezinteresate – acte juridice prin care dispunătoru l procura un folos pat rimonial fără aşi Este act condiţie acel act juridic civil in cazul căruia autorii îşi exprima acordul de voinţă doar in ceea ce priveşte
micşora propriul patrimoniu – depozitul neremunerat, comodatul, mandatul gratuit etc. încheierea actului, conţinutul actului având o forma prescrisa de lege – căsătoria.
Importanţa juridică a clasificării îşi găseşte aplicabilitatea in ceea ce priveşte: Importanta juridica are semnificaţie in materia aprecierii valabilităţii actului juridic civil.
- aprecierea capacitaţii; 2.9 Acte juridice pure si simple si acte juridice afectate de modalităţi
- analiza viciilor de consimţământ Este act pur si simplu acel act juridic civil al cărui conţinut nu cuprinde o modalitate :termen, condiţie , sarcină.
2.3 Acte juridice constitutive, translative si declarative Este act afectat de modalităţi acel act juridic civil care cuprinde o modalitate – contractul de vânzare cumpărare
Este constitutiv acel act juridic civil care d ă naştere unui drept subiectiv civil care nu a existat anterior – ipoteca cu clauza de întreţinere, contractul de asigurare, contractul de donaţie cu sarcina etc.
convenţionala, amanetul (gajul) , instituirea uzufructului Importanta juridică a clasificării este dat de necesitatea aprecierii
Este translativ acel act juridic civil care realizează strămutarea unui drept subiectiv civil dintr-un patrimoniu in - valabilităţii actului juridic civil.
alt patrimoniu – contractul de vânzare cumpărare, donaţia, darul manual etc. - momentului producerii efectelor actului juridic civil
Este declarativ acel act juridic civil care a re ca efect consolidarea sau d efinitivarea unui drept subiectiv civil In funcţie de acest criteriu al legături cu modalităţile actele juridice civile se mai pot clasifica si in:
preexistent – partajul. O specie aparte de act declarativ este actul confirmativ prin care o parte renunţa la dreptul sau de a - acte incompatibile cu modalităţile – acceptarea succesiunii, recunoaşterea filiaţiei ;
ataca cu acţiunea in anulare a unui act la a cărui încheiere a fost încălcată o dispoziţie legală ce ocroteşte un interes - acte esenţialmente afectate de modalităţi – renta viagera
personal, individual ; prin actul confirmativ se înlătura cauza de anulabilitate , actul juridic civil devenind valabil. - acte care pot fi sau nu afectate de modalităţi.
Importanta juridica a clasificării se manifesta sub următoarele aspecte: 2.10 Acte juridice principale si accesorii
- actul constitutiv si translati v produc efecte nu mai pentru viitor – ex nunc in timp ce actul Este principal acel act juridic civil care are o existenţa de sine stătătoare , soarta sa nedepinzând de soarta
declarativ produce efecte si pentru trecut – ex tunc juridica a altui act - majoritatea actelor juridice civile sunt de sine stătătoare.
- calitatea de având - cauza o are numai dobânditoru l dintr-un act translativ nu si dintr -un act Este accesoriu acel act juridic civil a cărei soartă juridică depinde de soarta altui act, principal – clauza penala,
declarativ fideiusiunea, gajul , ipoteca convenţională, arvuna.
- just – titlu in cazul uzucapiunii de 10-20 ani poate fi doar un act translativ nu si unu declarativ Actul juridic accesoriu poate fi încheiat in acelaşi timp cu actul principal dar s i la un moment ulterior; de
- publicitatea imobiliara este aplicabila , in principi, doar actelor constitutive si translative. asemenea poate fi un act separat sau inclus in actul principal sub forma unor clauze.
Aceasta clasificare are utilitate in materia aprecierii valabilităţii si eficacităţii actelor juridice cărora li se aplică
adagiul accesorium sequitur principale; cu alte cuvinte , desfiinţarea actului principal atrage după sine si încetarea actului
juridic accesoriu.
32 29

ameninţate. In afara persoanei ameninţate răul poate privi si pe soţ, so ţie, descendent – copil nepot - - art.950 – necapabili de a contracta sunt:
sau ascendent – părinte , bunic precum si o alta persoa na de care cel ameninţat este legat printr-o - minorii
puternica afecţiune. - interzişii
- sa fie injustă (nelegitima, ilici tă) . Aceasta condiţie presupune c ă nu orice ameninţare prin ea însăşi - in general toţi cei cărora legea le-a prohibit oarecare contracte.
constituie violenta – viciu de consimţământ ; trebu ie ca ameninţarea sa reprezinte o încălcare a legii, Dispoziţii privind capacitatea de a încheia acte juridice se găsesc si in Decretul nr.31/1954 precum si in alte
simpla temere reverenţiară , f ără violenţă nu poate constitu i motiv de anulare a actului j uridic civil. izvoare de drept civil
Ameninţarea poate proveni si de la o terţa persoana nu numai de la cocontractant 2 Principiul capacităţii si excepţia de la acest principiu
Starea de necesitate , in care se găseşte o persoană si care o determina sa încheie un act juridic pe care In legătura cu aceasta condiţie de fond si esenţiala a actului juridic civil regula este capacitatea de a încheia
altfel nu l-ar fi încheiat este asimilata violentei - viciu de consimţământ. acte juridice civile iar excepţia este incapacitatea.
3.4 Leziunea Cu caracter general acest principiu se desprinde din art.6 alin.1 din Decretul nr.31/1954 – nimeni nu poate fi
Leziunea este acel viciu de consimţămâ nt care constă intr -un prejudiciu material sufe rit de una din părţi ca îngrădit in capacitatea de folosinţa si nici lipsit in tot sau in parte , de capacitatea de exerciţiu, decât in cazurile s i in
urmare a disproporţiei vădite intre contraprestaţii , ce exista in chiar momentul încheierii actului . condiţiile stabilite de lege”
In cazul persoanelor juridice aceasta regula se supune principiului specialităţii capacitaţii consacrat de art.34
Structura leziunii ca viciu de consimţământ diferă in funcţie de concepţia ce stă la baza reglementarii ei :
din Decretul nr.31/1954 : persoana juridica nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin
- concepţia subiectiva ce are in vedre doua elemente : unu obiectiv , disproporţia vădita dintre
lege, actul de înfiinţare sau statut.
contraprestaţii si unu l subiectiv ce consta in profit area de starea de nevoie in ca re se găseşte o
In concluzie principiul capacităţii de a încheia acte juridice desemnează regula potrivit căreia persoana fizica
persoana;
poate încheia personal sau prin reprezentant orice acte juridice , cu excepţia celor oprite de lege , iar pe rsoana juridică
- concepţia obiectivă potrivit căreia leziunea are doar un element : paguba egală cu disproporţia dintre
poate încheia numai acele acte care corespuns scopului ei , stabilit prin lege, actul de înfiinţare sau statut.
contraprestaţii.
Excepţia de a încheia acte juridice ci vile trebuie sa fie expres prevăzută de lege iar textele de excepţie sunt
Legislaţia civila actuala consacră concepţia obiectiva despre leziune si in consecinţa cel ce invoca leziunea –
de stricat interpretare si aplicare.
prin acţiunea in resciziune - trebuie sa aibă in vedere doar disproporţia vădita dintre contraprestaţii ; când o parte profită
de starea de nevoie in care se afla cealaltă parte la moment ul încheierii actului juridic , acesta poate fi anulat pentr u
Secţiunea a III a – Consimţământul
cauza imorală.
1 Corelaţia dintre consimţământ si voinţa juridica. Formarea si principiile voinţei juridice in dreptul civil
Condiţiile cumulative de anulare a unui act juridic civil pentru leziune sunt:
Din procesul complex al formarii voinţei , dreptul civil reţine doar două elemente :
- leziunea sa fie o consecinţa directa a actului respectiv ; acţiunea in resciziune nu p oate fi acceptata
1) hotărârea exteriorizata (consimţământul) si
când leziunea rezulta dintr-o împrejurare neaşteptată;
2) motivul determinant (cauza) actului juridic civil.
- leziunea sa se manifeste la momentul încheierii actului;
In dreptul civil , principiile voinţei juridice sunt:
- disproporţia de valoare intre contraprestaţii sa fie vădită.
- principiul libertăţii actelor juridice civile – care, analitic, poate fi exprimat astfel :
Domeniul de aplicare a leziunii este restrâns de l egislaţia civila actuala atât din punct de vedere al
- subiectele de drept civil sunt libere sa încheie sau nu un act juridic civil;
persoanelor ce o pot invoca cat si al actelor anulabile urmarea acestui viciu de consimţământ astfel:
- părţile sunt libere sa stabilească , aşa cum doresc , conţinutul – clauzele – actului
- din punct de vedere al persoanelor ce o pot invoca , leziunea se refera doar la minorii intre 14 si 18 ani
juridic civil;
care încheie acte juridice fără acordul părinţilor sau reprezentanţilor legali ;
- părţile sunt libere ca prin acordul lor sa modifice sau sa pună capăt actului juridic pe
- din punct de vedere al actelor anulabile pentru leziune aceasta categorie este restrânsă doar la actele
care l-au încheiat.
juridice civile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
- principiul voinţei reale – principiu care da întâietate voinţei interne sau reale in d auna
 sunt acte de administrare;
voinţei sociale – exteriorizate; acest principiu este consacrat de art.977 C. civ. care spune
 au fost încheiate de minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsa singur , fără încuviinţarea
ca:” Interpretarea contractelor se face după intenţia comuna a părţilor contractante, iar nu
ocrotitorului legal;
după sensul literal al termenului”.
 sunt lezionare pentru minor
2 Definiţia consimţământului si condiţiile pe care trebuie sa le îndeplinească pentru a fi valabil.
 sunt comutative.
Prin consimţământ se înţelege acea condiţie esenţială de fond si genera lă a actului juridic civil care consta in
Secţiunea a IV a – Obiectul actului juridic civil hotărârea exteriorizată de a încheia un act juridic civil .
1 Noţiune Condiţiile de valabilitate a consimţământului sunt:
Obiectul actului juridic civil se defineşte ca fiind conduit a părţilor stabilita stabilită prin acel act civil, respecti v - sa provină de la o persoana cu discernământ. Capacitatea de a încheia acte juridice civile este o stare de
acţiunile sau inacţiunile la care părţile sunt îndreptăţite sau de care sunt ţinute. drept pe când existenta sau lipsa discernământului este o stare de fapt; pornind de la aceste considerente
rezulta următoarele concluzii:
Obiectul actului juridic civil este tocmai obiectul raportul ui juridic civil ce ia naştere ca urmarea încheierii actului
- persoana fizica cu deplina capacitate de exerciţiu se prezum a avea discernământ;
juridic civil adică acţiunile sau inacţiunile la care părţile sunt îndrituite sau la care sunt obligate.
- persoana fizică lipsita de capacitatea de exer ciţiu – minorul sub 14 ani si persoan a pusa sub
Corelaţia intre obiectul si conţinutul actului juridic civil este aceeaşi care exista intre obiectul si conţinutul raportului
interdicţie judecătorească – se prezuma a nu avea discernământ fie datorita vârstei fragede fie
juridic civil ; cu alte cuvinte :
datorita precarităţii stării de sănătate mintala;
- obiectul actului juridic civil sunt acţiunile ori inacţiunile la care sunt îndrituite sau obligate părţile actului ;
- minorul intre 14 si 18 ani are discernământul in curs de formare
- conţinutul actului juridic civil sa u efectele sunt drepturile sub iective sau obligaţiile civile le la care da
- problema discernământului persoanei juridice nu se pune deoarece reprezentantul ei le gal este
naştere actul juridic civil.
întotdeauna o persoana fizica cu deplina capacitate de exerciţiu
Când conduita părţilor se refera la lucruri sau bunuri acestea sunt privite ca obiect derivat al actului juridic civil.
- in afara incapacităţii legale - cazurile când legea prezuma persoana ca lip sita de discernământ –
2 Condiţii de valabilitate
exista si cazuri de lipsa de discernământ din cauze naturale (deşi de drept persoana are
Pentru a fi valabil obiectul actului juridic civil trebuie sa îndeplinească :
discernământ , in fapt acesta lipseşte ) – sun cazurile de beţie, somnam bulism , mânie puternică,
- condiţii generale :
hipnoză , etc.
 sa existe ;
- să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice; aceasta condiţie de valabilitate a consimţământului
 sa se afle in circuitul civil ;
nu este îndeplinită atunci când:
 sa fie determinat sau determinabil;
- manifestarea de voinţă a fost făcuta in gluma, din prietenie, curtoazie sau pura complezenţă
 sa fie posibil ;
- când s-a făcut sub condiţie pur potestativă , din partea celui care se obliga – „mă oblig dacă vreau”
 sa fie licit si moral
- când manifestarea de voinţa este prea vagă;
- condiţii speciale – cerute numai pentru anumite acte juridice civile: - când manifestarea de voinţa s-a făcut sub o rezerva mintală
 cel ce se obliga sa fie titularul dreptului subiectiv;
30 31

- sa fie exteriorizat. Aceasta condiţie este impus ă de chiar definiţia consimţămâ ntului iar principiul aplicabi l După consecinţele – grave sau mai puţin grave – pe care le induce asupra valabilităţii actului juridic , dolul poate
exteriorizării consimţământului este acela al consensualismu lui care înseamnă ca părţile sunt libere sa fi de doua feluri:
aleagă forma de exteriorizare a voinţei lor. In alţi termeni simpla manifestare de voinţa este necesara si - dolul principal – dolul care cade asupra unor e lemente principale , determinante la încheierea actului
suficienta pentru ca actul jur idic sa se nască valabil din p unctul de vedere al formei sal e ; de la acest juridic si care atrage anularea actului;
principiu exista si excepţii c um ar fi cel al formei solemne impusa de lege anumitor acte civile. Apar - dolul incident – dolul care cade asupra unor î mprejurări mai puţin important e la încheierea unui act
următoarele situaţii posibile: juridic neatrăgând nevalabilitatea actului – dar putând da dreptul la cererea reducerii contraprestaţiei
- manifestarea de voinţa poate fi explicita sau tacita ; pentru anumite acte manifes tarea de voinţa Structura dolului ca viciu de consimţământ presupune existenta a doua elemente:
trebuie sa fie explicita ( cum e cazul actelor solemne) i ar alte acte pot fi făcute prin m anifestarea - un element obiectiv , material format din mijloac ele viclene, maşinaţiunile , m etodele dolosive folosite
tacita a voinţei (cum e cazul acceptării tacite a moştenirii); pentru a induce in eroare ; acest element poate fi :
- exteriorizarea consimţământului se poate face verbal , in scris sau prin fapte si gesturi concludente,  comisiv – de exemplu , in materia liberalităţilor, dolul comisiv se mai numeşte si sugestie
neechivoce; sau captaţie si constă in specularea pasiunii sau afecţiunii unei persoane cu scopul de a o
- tăcerea nu are valoare de consimţământ cu excepţiile: determina sa dispună liberalitatea sub forma donaţiei sau legatului;
- când legea prevede expres aceasta  omisiv – numit si dol prin reticenţă s e concretizează prin ascundere a sau necomunicarea
- când prin voinţa expresa a părţilor se atribuie o anumita semnificaţie juridica tăcerii; celeilalte părţi a unei împrejurări determinante pentru încheierea acului juridic civil.
- când tăcerea are valoare de consimţământ potrivit obiceiului. - un element subiectiv constând in intenţia de a induce in eroare o perso ana cu scopul de a încheia un
- sa nu fie afectat de vicii de consimţământ. Aceasta condiţie – negativa – este impusa de caracterul act juridic civil; cu privire la acest element in practica judiciara s -au cristalizat următoarele pre cizări
conştient, liber al actului juridic civil. Spe cific viciilor de consimţământ ( eroarea, dolul sau viclenia, importante:
violenţa si leziunea) este faptul ca deşi există acesta este alterat :  lipsa de discernământ si dolul sub forma captaţiei se exclud;
- in caracterul sau intelectual , conştient cum este cazul erorii sau dolului;  nu exista dol dacă cocontractantul cunoştea împrejurarea pretins ascunsă;
- in caracterul sau liber , asumat cum e cazul violentei sau leziunii  provocarea unei erori din simpla neglijenţa , cu buna credinţă nu constituie dol dar partea
3 Viciile de consimţământ „indusa” in eroare poate preti nde despăgubiri sau chiar anul area actului pentru eroare –
3.1 Eroarea viciu de consimţământ.
Eroarea este falsa reprezentare a realităţii la încheierea unui act civil. Condiţiile cumulative pentru ca dolul sa fie viciu de consimţământ sunt:
Principalele criterii de clasificare ale erorii: - sa fie determinant pentru încheierea actului juridic civil;aria elementelor determinante la dol este mai
- după criteriul consecinţelor : estinsa decât in cazul erorii – viciu de consimţământ care se refera doar la error in substantiam si error
- eroarea obstacol = este cea mai grava forma a erorii , falsa reprezentarea a realităţii cazând atât in personam
asupra naturii actului ce se încheie (error in negotio) – o parte crede ca încheie un a numit act iar - sa provină de la cealaltă parte acest lucru neînsemnând ca do lul poate fi aplicabil doar ac telor
cealaltă parte are credinţa greşita ca încheie un alt act juridic - cat si asupra identităţi obiectului (error bilaterale ci si celor unilaterale pentru că ,de exemplu dolul ,ca „sugestie” sau „captaţie” este întâlnit in
in corpore) – o parte crede ca tratează cu privire la un bun in timp ce cealaltă parte are in vedere un alt cazul testamentului sau donaţiei. In cazul actelor bilaterale doctrina admite ca aceasta a doua condiţie
bun. Sancţiunea care intervine in acest caz este nulitatea absoluta a actului juridic civil. este îndeplinită si dacă :
 provine de la un terţ , dar co contractantul are cunoştinţa d e acesta împrejurare ( aşa
- eroarea viciu de consimţământ = este eroarea care constă in alterarea consimţământul de n atura sa numita complicitate la dol );
atragă nevalabilitatea actului juridic; îmbracă doua forme ambele atrăgând sancţiunea nulităţii relative:
 provine de la reprezentantul ( mandatarul) cocontractantului.
- (error in substantiam) - eroarea asupra calităţilor substanţiale ale obiectului actului juridic Nu este necesar ca dolul sa fie comun ; daca totuşi există reciprocitate la dol ,fiecare parte este in drept sa
civil ; ceara anularea actului pentru dolul a cărei victima este.
- (error in personam) - eroarea asupra calităţii si în suşirilor esenţiale ale persoa nei Proba dolului , spre deosebire de proba erorii , este mai uşor de făcut datorită prezentei elementului, material
contractante sau beneficiare a actului juridic civil , obiectiv. Dolul nu se presupune, trebuie dovedit si fiind un fapt juridic poate fi dovedit cu orice mijloc de proba inclusiv cu
- eroarea indiferentă = este falsa reprezentare a realităţii cu privire la împrejurări mai puţin esenţiale de martori sau prezumţii simple.
natura sa nu atragă nevalabilitatea actului juridic civil. 3.3 Violenţa
- după criteriul naturii realităţii fals reprezentate Violenţa este acel viciu de consimţământ care consta in ameninţarea unei persoane cu un rău care ii produce o
- eroarea de fapt = este falsa reprezentarea a une i situaţii faptice la încheierea unui act juridic civil – temere de natura sa o determine sa încheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat.
priveşte obiectul , valoarea contractului; Violenta poate fi clasificată după următoarele criterii:
- eroarea de drept = este falsa reprezentare cu privire la existenta sau conţi nutul normei juridice de - după natura răului cu care se ameninţă violenţa poate fi:
drept civil  fizică – cea care priveşte integritatea fizica sau bunurile persoanei;
In structura erorii – viciu de consimţământ apare u n singur element de natura ps ihologica – falsa  morală – cea care priveşte vătămarea onoarei sau sentimentelor persoanei.
reprezentare a realităţii , din acest fapt rezulta si dificultatea probării sale. - după caracterul ameninţaţii:
Condiţiile cerute pentru ca eroarea să fie viciu de consimţământ:  legitima - nu este viciu de consimţământ – de exemplu ameninţarea credit orului cu
- elementul asupra căruia cade f alsa reprezentare sa fi fost h otărâtor, determinant pentru încheierea chemarea in judecata a debitorului aflat in întârzierea îndeplinirii obligaţiilor;
actului adică daca ar fi fost cunoscuta realitatea actul nu s-ar fi încheiat; de reţinut ca falsa  nelegitima – doar aceasta este viciu de co nsimţământ si poate atrage anu larea actului
reprezentare cu privirea la va loarea economica a contraprestaţiei nu este eroare ca viciu de încheiat urmarea insuflării unei temeri
consimţământ ci este vorba de o eroare lezionară, care este supusa regulilor de la l eziune – viciu de Structura violentei ca viciu de consimţământ , ca si dolul, presupune existenta a doua elemente:
consimţământ. - un element obiectiv , exterior care constă in ameninţarea cu un rău ; ameninţarea poate să se
- în cazul actelor bilaterale , cu titlu oneros, este necesar ca si cocontractantul sa cunoască caracterul privească :
determinant al elementului asupra căruia c ade falsa reprezentare; in caz ul actelor unilaterale cu titlu  un rău de natură patrimonială – de exemplu , distrugerea unui bun;
oneros nici nu se pune aceasta problema datorita lipsei cocontractantului.  un rău de natura fizică – de exemplu vătămarea integrităţii corporale;
- nu este necesar ca fiecare par te sa se afle in stare de eroa re pentru a fi in prezenta unui viciu de  un rău de natura morală - de exemplu compromiterea reputaţiei persoanei.
consimţământ, este suficient ca doar o parte sa se afle in aceasta stare. - un element subiectiv constând in insuflarea unei temeri persoanei de natura sa o determine sa încheie
3.2 Dolul sau viclenia actul juridic si care altfel nu l-ar fi încheiat; temerea trebuie sa fie considerabilă si sa existe la naşterea
Dolul, numit si viclenie, este inducerea in eroare a unei persoa ne prin mijloace viclene sau dolosive pentru a o actului civil dar răul poate fi si viitor.
determina sa încheie un act juridic civil; in esenţă dolul este o eroare provocata si nu spontana ca eroarea propriu zisă. Condiţiile cumulative pentru ca violenţa sa fie viciu de consimţământ sunt:
- sa fie determinantă pentru încheierea actului jur idic civil. In aprecierea cara cterului determinant al
violenţei, criteriul este subiectiv si tr ebuie sa se ţină cont de vârst a, sexul , „condiţia” persoane i
36 33

- este obligatorie si are la bază îndeplinirea unor formalităţi prin care actul civil devine cunoscut si  sa existe autorizaţie administrativa prevăzută de lege
prin urmare opozabil terţilor,  obiectul sa constea intr-un fapt personal al debitorului.
- nerespectarea ei atrage sancţi unea inopozabilităţii, adică posibilitatea terţului de a ign ora actul 2.1 Obiectul actului juridic civil trebuie să existe.
juridic efectele sale producându-se numai intre pârti, părţi care sunt in imposibilitatea de a se Aceasta condiţie este primordi ala in determinarea valabilită ţii obiectului actului juridic civil , neîndeplinirea
prevala de drepturile izvorâte din acel act fata de terţi. acestei condiţii exclude problema îndeplinirii celorlalte condiţii.
- este o excepţie de la principiul consensualismului . Daca obiectul actului juridic este un bun sau lucru – obiect derivat al actului juridi c civil – se disting
Aplicaţii ale formei cerute pentru opozabilitate f aţa de terţi: publicitatea imobiliara prin c ărţi funciare conform următoarele situaţii:
legii nr.7/1996 , publicitatea constituirii gajului prin înscrierea in Arhiva Electronica de Garanţii Reale Mobiliare, darea de - daca bunul a existat , dar nu mai exista la data încheierii actului juridic civil , condiţia de valabilitate nu
data certa înscrisului sub semnătură privată, înregistrările si publicitatea prevăzute de Legea nr.31/1991 privind societăţile este îndeplinită;
comerciale etc. - bunul prezent la locul si in momentul încheierii actului juridic se prezuma ca „exista”
Secţiunea a VII a – Modalităţile actului juridic civil - un bun viitor poate forma obie ctul actului juridic civil cu o singura excepţie : succesiunea nedeschisa
1) Termenul încă.
Termenul – dies - este un eveniment viitor si s igur ca realizare, până la car e este amânată fie începerea f ie 2.2 Obiectul actului juridic civil trebuie să fie in circuitul civil.
încetarea exerciţiului drepturilor subiective si executării obligaţiilor civile Sintagma „circuit civil” ‚ îmbracă doua semnificaţii:
In mod obişnuit termenul este indicat printr-o data calendaristica . - lato sensu – prin circuit civil se înţeleg e totalitatea actelor si fapte lor civile in virtutea cărora se nasc
Clasificarea termenului se face după mai multe criterii, astfel: raporturi de drept civil ;
- după efectul sau: - stricto sensu – prin circuit civil se înţeleg e totalitatea actelor si fapte lor juridice susceptibile a d uce
- suspensiv – acel termen care amâna în ceputul exerciţiului dreptului subiectiv doar la înstrăinarea sau dobân direa valabilă unui drept sau bun; doar acest sens se are in vedere la
sau a obligaţiei civile – ex:termenul de restituire a împrumutului, aprecierea valabilităţii actului juridic civil.
- extinctiv – acel termen care amâna stinge rea exerciţiului dreptului sub iectiv Prin bunuri aflate in circuitul civil se înţeleg acele bunuri susceptibile la a face obiectul uno r acte translative
sau a obligaţiei civile – ex: data morţii credirentieru lui in contractul de renta sau constitutive , cu alte cuv inte , acele bunuri care pot f i dobândite sau înstrăinate pr in acte juridice sau bunurile
viagera. alienabile.
- după titularul beneficiarului termenului: ( clasificarea este importanta deoarece numai cel ce are Din acest punct de vedere regula o reprezintă bunurile alienab ile iar excepţia este constituita din bunurile
de parte sa beneficiul termenului poate renunţa la acest beneficiu) inalienabile; ca orice excepţie textele cu referire la bunurile inalienabile sunt de strictă interpretare si aplicare si ca atare in
- in favoarea debitorului –reprezintă regula in materie, lipsa unei interdicţii exprese trebuie a fi considerate in circuitul civil toate bunurile susceptibile la apropriere privată .
- in favoarea creditorului - ex:termenul depozitului este d e regula in favoarea Bunurile aflate in circuitul civil in sens restrâns pot fi:
deponentului, - bunuri care pot circula liber , nestingherit;
- in favoarea atât a debitorului cat si a creditorului – ex:termenul in contractul de - bunuri care pot fi dobândite sau înstrăinate condiţional: 1)armele de foc si muniţiile, 2)materialele
asigurare explozive,3)plantele, substanţele si prepa ratele stupefiante si psihotrope, 4)deşeurile toxice,
- după izvorul sau: 5)metalele si pietrele preţioase, 6)obiectele de cult
- voluntar (convenţional) –cel stabilit prin actul juridic civil – marea majoritate a 2.3 Obiectul actului juridic civil trebuie să fie determinat sau determinabil
termenelor sunt de acest tip, Această condiţie trebuie respe ctata in toate cazurile sub sa ncţiunea nulităţii abs olute a actului juridic civil ,
- legal – stabilit prin lege si face parte, de drept , din actul juridic civil indiferent in ce ar consta obiectul conduitei părţilor : acţiune ori abstenţiune, bun sau lucru.
- judiciar – cel dat de instanţa de judecată debitorului In situaţia in care obiectul a ctului juridic este format din tr-un bun individual determinat – res certa – aceasta
- după criteriul cunoaşterii sau nu a datei împlinirii sale: condiţie de valabilitate se prezuma a fi îndeplinită dar in cazul bunurilor generic determinate – res genera - este necesara
- cert – a cărei împlinire este cunoscuta, stabilirea precisa a cantităţii, calităţii, valorii (situaţi e in care se spune ca obiectul este determinat) sau trebuie stabilite
- incert – împlinirea nu este cunoscuta ca data calendaristica. criteriile de determinare la momentul exec utării actului juridic ( situa ţie in care se spune ca obiect ul actului juridic este
Efectele termenului se subordonează principiului dominant potrivit căruia terme nul nu afectează existenta determinabil).
actului juridic civil ci doar executarea sa. Apar astfel următoarele situaţii particulare: 2.4 Obiectul actului juridic civil trebuie să fie posibil
- in ceea ce priveşte termenul suspensiv : Aceasta condiţie de aprecierea a valabilităţii actului jurid ic este impusa de regula de drept potrivit căreia
- daca debitorul plăteşte înainte de împlinirea sa , plata se considera valabilă nimeni nu poate fi obligat la imposibil .
echivalenta cu renunţarea la beneficiul termenului Obiectul este imposibil doar a tunci când imposibilitatea este absoluta – pentru oricine; daca imposibilitatea
- in interiorul termenului suspensiv titularul dreptului subiectiv poate lua masuri este relativa – adică numai pentru un anumit debitor – atunci obiec tul actului juridic civil este valabil si in caz de
de conservare a dreptului sau, neexecutare culpabila din partea debitorului se poate atrage răspunderea sa civila.
- in actele translative de drept uri reale asupra bunului indiv idual determinat Imposibilitatea poate fi de ordin material sau de ordin juridic .
termenul nu amână transferul drepturilor cu excepţia stipulaţiei contrare, Aceasta condiţie trebuie apreciata in mod dina mic in f uncţie de condiţiile date de p rogresul tehnico –
- pana la împlinirea sa creditorul nu poate pretinde plata, ştiinţifice potrivit adagiului :” ceea ce azi nu este posibil ,poate fi posibil mâine”.
- pana la împlinirea sa creditor ul nu poate opune debitorului compensaţia 2.5 Obiectul actului juridic civil trebuie să fie licit si moral
legala, Condiţia nu este îndeplinit si actul juridic este declarat nul daca obiectul sau este in contradicţie cu legea sau
- înainte de împlinirea sa creditorul nu poate intenta acţiunea oblica – prin care morala
creditorul poate exercita drep turile debitorului sau - sau cea pauliana – de a 2.6 Condiţiile speciale de valabilitate
ataca actele făcute de debitor in sarcina creditorului sau, Condiţiile speciale de valabilitate au aplicare numai in cazul anumitor acte juridice astfel:
- prescripţia dreptului la acţiune începe sa curgă de la data împlinirii termenului - cel ce se obliga trebuie sa fi e titularul dreptului subiecti v – este o condiţie de valabilita te
suspensiv. impusă doar actelor juridice constitutive sau translative de drepturi si porneşte de la principiul ca
- In ceea ce priveşte termenul extinctiv : nimeni nu se poate obliga la ceea ce nu are sau la mai mult decât are;
- moartea credirentierului march ează sfârşitul dreptului de a pretinde si a - obiectul sa constea intr -un fapt personal al debi torului – este o condiţie de valabilita te
obligaţiei de a plăti renta viagera, impusa actelor strict personale tocmai datorita faptului că însuşirile personale ale debitorului sunt
- împlinirea termenului închirie rii marchează sfârşitul dreptu lui de folosinţa a avute in vedere de către cocontractant la momentul încheierii actului juridic civil;
bunului ce formează obiectul obligaţiei de a asigura liniştita folosinţă. - când legea prevede, este necesara autorizaţia administrativă – este cazul actelor juridice ale
căror valabilitate este condiţionată de autorizaţia administ rativa – de exemplu comercializarea
armelor de foc se poate face n umai prin intermediul armurier ilor autorizaţi sa comercializ eze
astfel de arme.
34 35

Secţiunea a V a – Cauza (scopul) actului juridic civil Forma actului juridic civil se supune principiului consensualismului care înseamnă ca simplul acor d de
1 Noţiune şi elemente voinţa a părţilor este necesar si suficient pentru ca actul juridic civil sa ia naştere in mod valabil din punct de vede re al
Cauza sau scopul actului juridic civil se defineşte ca fiind obiectivul urmărit de părţi la încheierea sa. formei ; altfel spus principiul consensualism ului este regula potrivit căreia manifestarea de voinţa , pentru a produce
In literatura de specialitate se admite ca scopul actul ui juridic îmbracă doua forme : copul imediat ( causa efecte juridice, nu trebuie sa îmbrace o forma deosebita.
proxima) si scopul mediat (casa remota) Excepţiile de la principiul consensualismului sunt de fapt cele trei condiţii de formă ale actului juridic civil :
Scopul imediat - causa proxima – este stabilit pe categorii de acte juridice astfel: - forma ceruta ad validitatem – forma ceruta pentru valabilitatea actului – nerespectarea ei atrage
- in contractele sinalagmatice este reprezentat de prefigurarea mintala a contraprestaţiei nulitatea actului (negotium)
- in actele cu titlu gratuit este reprezentat de intenţia de a gratifica - forma ceruta ad probationem – forma ceruta pentru probarea actului – nerespectarea ei nu
- in actele reale este reprezentat de prefigurarea mintala a tradiţiunii bunului; implica nulitatea actului dar atrage imposibilitatea dovedirii cu alt mijloc de proba
- in actele aleatorii este reprezentat de prefigurarea mintala a riscului asumat ca o condiţie a unui - forma ceruta pentru opozabilit ate fata de terţi – nerespectarea ei atrage sanct iunea
viitor câştig neopozabilităţii faţă de terţi.
Scopul imediat este abstract si invariabil . O alta clasificare a formei ac tului juridic se face după sur sa sau izv orul sau ; după acest criteriu actele
Scopul mediat – causa remota – numit si scopul actului juridic reprezintă motivul determinant al încheierii juridice pot avea :
actului juridic care poate fi fie însuşirile unei prestaţii fie însuşirile unei persoane. Scopul mediat este concret si variabil si - forma legală – forma este impusa prin lege sau
el este analizat in aprecierea condiţiilor de valabilitate a cauzei actului juridic. - formă convenţională.
2 Condiţiile de valabilitate a cauzei actului juridic civil 2 Forma ceruta ad validitatem
Pentru a fi valabila , cauza actului juridic civil trebuie sa îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: Justificarea formei cerute pentru însăşi valabilitatea actului este data de :
- sa existe, - importanta actelor juridice ce cad sub incidenta acestei forme pentru patrimoniul celui sau celor
- sa fie reală , care le fac;
- sa fie licită si morală. - garanţia libertăţii si certitudinii consimţământului părţilor
Prima condiţie de valabilitate a cauzei actului juridic civil – să existe – este consacrata de art.966 C. civ. care - controlul statului asupra acte lor juridice ce depăşesc ca im portanta interesele părţilor – cazul
precizează :”Obligaţia fără cauză …nu poate avea nici un efect. înstrăinărilor de terenuri sau cel al constituirii societăţilor comerciale.
Problema „lipsei cauzei” implică analiza a două aspecte : distincţia dintre scopul imediat si cel mediat precum Caracterele juridice ale formei cerute ad validitatem :
si analiza aşa numitelor „cauze ale lipsei de cauză”, astfel: - este un element constitutiv , esenţial al actului juridic s i nerespectarea lui atrage san cţiunea
- in situaţia lipsei de discernământ ca si cauza a lipsei de cauza , atât scopul imediat cât si scopul nulităţii absolute ,
mediat lipsesc , si actul juridic este lovit de nulitate relativa aceasta fiind si sancţiunea lipsei de - este incompatibilă cu manifestarea tacita de voinţă,
discernământ (adică a puterii de reprezentarea a consecinţelor juridice ale manifestării de voinţă) - este exclusiva - pentru un anumit act juridic civil se impune o anumita forma solemna.
- in situaţia in care lipsa cauzei de datorează : 1) lipsei contraprestaţiei in actele sinalagmatice , 2) Condiţiile ce trebuie respectate pentru asigurarea formei ad validitatem:
lipsei intenţiei de a gratifica in actele cu titlu gratuit 3) lipsei predării bunului in a ctele reale si 4) - întregul act , toate clauzele sale, trebuie sa îmbra ce aceasta forma si in princip iu nu este
lipsei riscului in actele alea torii , lipseşte un elem ent esenţial al actului juridi c civil si lipsa permisa facerea de trimiteri la o sursa externa ;
scopului imediat induce si ine xistenta scopului mediat iar s ancţiunea este atragerea nulit ăţii - actul aflat in interdependenta trebuie sa îmbrace aceeaşi forma speciala,
absolute - actul care tinde a anula un act solemn trebuie sa îmbrace aceeaşi formă solemna – aşa numitul
Cea de-a doua condiţie de valabilitate a cauzei – să fie reală – este consacrată de acelaşi articol 966 din C. principiu al simetriei actelor juridice.
civ. care precizează „Obligaţia…fondata pe o cauza falsa …nu poate avea nici un efect” Aplicaţii ale formei ad validitatem :donaţia, ipoteca convenţională, testamentul , recunoaşterea paternităţii
Cauza este falsa atunci când există eroare asupra motivului determinant , asupra scopului mediat; falsitatea copilului din afara căsătoriei , actele juridice de înstrăinare a imobilelor inclusiv ale con strucţiilor, renunţarea expresă la
cauzei atrage sancţiunea nulităţii relative. succesiune, contractul de cons tituire de garanţii reale mobi liare, actele constitutive si statutele asociaţiilor si fundaţiilor
A treia condiţie a valabilităţii cauzei – să fie licită si morală – este consacrat tot de art.966 C. civ. :”Obligaţia fără scop patrimonial, actele de constituire si statutele societăţilor comerciale.
…nelicită, nu poate avea nici un efect.” Ilicit poate fi doar scopul mediat. 3 Forma ceruta ad probationem
Aceasta forma consta in întocmirea in forma scrisa a actului juridic civil in scopul probării acestuia.
3 Rolul si proba cauzei Justificarea formei cerute pentru probarea actului juridic civil este data de :
Rolul cauzei este dat de impor tanta practica a acestei condiţii esenţiale a actului juridic civil si ca re se - importanta actelor juridice altele decât cele solemne;
manifesta prin următoarele aspecte: - asigura avantajul redării fidele a con ţinutului actului juridic civil si contribuie astfel la prev enirea
- actul juridic civil ar rămâne neînsemnat , nu ar avea relevanţă juridică in lipsa cauzei; litigiilor sau la uşurinţa stabilirii stării de fapt de către organul jurisdicţional.
- constituie instrumentul juridic prin care jurisprudenţa asig ură concordanta actelor juridice c ivile Caracteristicile formei cerute ad probationem sunt:
cu ordinea publică - este obligatorie ,
Proba cauzei este reglementata de art.967 C. Civ. ; acest articol instituie doua prezumţii: - nerespectarea ei atrage sancţiunea inadmisibilităţii dovedirii actului cu alte mijloace de proba,
- prezumţia de valabilitate a cauzei; - este o excepţie de la principiul consensualismului .
- prezumţia de existenta a cauzei Aplicaţii ale formei ad probationem :conform art.1191 C. civ. toate situaţiile in care se cere a se face dovada
Prin urmare cel ce invoca lips a sau neval abilitatea cauzei trebuie să o dovedească si in consecinţă s ă actelor juridice ce au ca obie ct o suma sau valoare mai mere de 250 lei, depozitul volunta r, tranzacţia, contractul de
răstoarne prezumţia. asigurare, contractul de sponsorizare , etc.
4 Forma ceruta pentru opozabilitate faţă de terţi
Secţiunea a VI-a – Forma actului juridic civil Forma ceruta pentru opozabilit ate faţă de terţi înseamnă îndeplini rea acelor formalităţi cerute de lege pentru a
1 Definiţie si terminologie. Principiul consensualismului. Clasificare. face opozabil actul juridic civil si persoanelor care nu au participat la încheierea lui in scopul ocrotirii intereselor acestora.
Justificarea formei cerute pentru opozabilitate faţă de terţi este data de nec esitatea protectie terţilor fata de
Prin forma actului juridic civil se înţelege modalitatea de exteriorizare a manifestării de voinţa cu intenţia de a crea,
efectele anumitor acte juridice civile expres prevăzute de lege.
a modifica sau a stinge un raport juridic civil concret.
Caracterele juridice ale formei cerute ad validitatem :
Sub aspect terminologic expresia „forma a actului juridic civil” desemnează: - este un element constitutiv es enţial al actului juridic si n erespectarea lui atrage sancţiunea
- stricto sensu – modalitatea de exteriorizare a voinţei juridice , substanţa actului juridic civil; nulităţii absolute ,
- lato sensu - desemnează cele trei cerinţe de forma : - este incompatibilă cu manifestarea tacita de voinţă,
- ad validitatem – forma ceruta pentru însăşi valabilitatea actului - este exclusiva - pentru un anumit act juridic civil se impune o anumita forma solemna.
- ad probationem – forma ceruta pentru probarea actului Caracteristicile formei cerute pentru opozabilitate faţă de terţi sunt:
- forma cerută pentru opozabilitate fata de terţi.
40 37

Excepţiile de la principiul irevocabilităţii sunt acele situaţii in care actelor bilaterale li se pune capăt doar ca 2) Condiţia
urmare a manifestării de voinţa a unei părţi, actelor multil aterale li se pune capăt in ba za voinţei a doua sau mai multe Condiţia – ca modalitate a actului juridic civil - este un eveniment viitor si n esigur ca realizare, de care depinde
părţi iar actului unilateral i se pune capăt prin manifestarea de voinţă in sens contrar a autorului actului; astfel apar: existenţa , naşterea sau desfiinţarea actului juridic civil.
- excepţii de la irevocabilitate in cazul actelor bilaterale: Clasificarea condiţiei se face după mai multe criterii, astfel:
- donaţia intre soţi in timpul căsătoriei este revocabila, - după efectul sau:
- in cazul contractelor de locaţiune fără termen , denunţarea sa se poate face - suspensivă – acea condiţie de a cărei înd eplinire depinde naşterea actu lui
potrivit termenelor defipte de obiceiul locului, juridic – ex:părţile convin sa vândă – cumpere daca vânzătorul se va muta
- desfacerea societăţii civile se poate face când durata ei este nemărginită prin intr-o alta localitate,
voinţa numai a unei părţi cu notificarea celorlalte părţi cu buna credinţă si la - rezolutorie – acea condiţie de a cărei înde plinire depinde desfiinţarea actului
timp, juridic – ex: desfiinţarea contractului de vânzare cumpărare daca vânzătorului
- depozitul trebuie sa fie resti tuit deponentului de îndată ce l-a reclamat chiar i se naşte un copil in doi ani de la încheierea contractului.
daca la constituire s-a stipulat un anumit termen pentru restituirea lui, - după legătura cu voinţa părţilor:
- mandatul se stinge prin revocarea mandatului si prin renunţarea mandatarului - cauzală – depinde de hazard – ex:prezentul contract privind perechea de
la mandat, schiuri se va rezolva daca pan a la plecarea vânzăto rului in concediu 15.12
- denunţarea contractului de închiriere a unei locuinţe la cererea ch iriaşului cu a.c. va ninge,
condiţia notificării prealabil e intr-un termen de minimum 60 de zil e, sau la - mixtă – depinde de voinţa uneia dintre părţi si de voinţa unei alte persoane
cererea proprietarului, determinate - ex:iţi vând autoturismul daca mă voi căsătorii cu X,
- excepţii de la irevocabilitate in cazul actelor unilaterale: - potestativă – cu formele sale
- testamentul este esenţialmente revocabil; - potestativa pură - condiţia care depinde voinţa exclusiva a uneia
- retractarea renunţării la moştenire pana la împlinirea termenului de prescripţie din parţi – este nulă daca vine din parte a debitorului ( „mă oblig
in ceea ce priveşte acceptarea moştenirii, dacă vreau”)
- oferta pana la momentul ajungerii sale la destinatar, - potestativa simplă - condiţia care depinde de voin ţa uneia din
- revocarea mărturisirii pentru eroare de fapt, părţi si de un fapt exterior s au voin ţa unei persoane
- consimţământul părintelui firesc sau după caz a tutorelui cu ocazia adopţiei nedeterminate; este valabila s i d in partea creditorului si a
copilului poate fi revocat in termen de 30 de zile de la data exprimării sale, debitorului cu excepţia donaţi ei: este nula daca vine din pa rtea
- revenirea asupra consimţământului exprimat de o persoana in sensul de a i se donatorului
preleva organe sau ţesuturi umane in scop terapeutic - după modul de formulare :
4. Principiul relativităţii efectelor actului juridic civil - pozitivă ,
Principiul este consacrat de art.973 C. Civ. :”Convenţiile nu au efect decât intre părţile contractante” - negativă .
Se poate defini principiul relativităţii efectelor actului juridic civil ca fiind acea regula de drept civil - după criteriul legalităţii si al moralei:
potrivit căreia actul civil produce efecte numai asupra autorului sau autorilor săi si nu poate sa profite sau sa - licită şi morală,
dăuneze unei alte persoane. - ilicită şi imorală .
Fundamentul principiului relativităţii porneşte de la doua idei de bază: Efectele condiţiei se subordonează următoarelor doua principii:
- caracterul voliţional al actul ui juridic civil – aşa cum cineva poate deveni debit or sau creditor in - condiţia afectează însăşi existenta actului juridic civil;
cadrul unui raport civil pentru ca aşa a dorit , tot aşa cineva nu poate deveni debitor sau creditor - condiţia îşi produce efectele retroactiv – ex tunc.
pentru ca altcineva a dorit acest lucru in locul sau, fără voia sa. Din aceste motive înfăţişarea efectelor condiţiei trebuie făcuta separat din punct de vedere al condiţiei
- in caz contrar s-ar aduce atingere libertăţilor fundamentale ale persoanei. suspensive si al celei rezolut orii dar si din punct de veder e al perioadei analizate: înainte de îndeplinirea
4.1 Noţiunile de parte, având - cauza si terţ condiţiei (pendente condicione) sau după îndeplinirea condiţiei (eveniente condicione)
In raport cu un anumit act jur idic civil toate subiectele de drept se pot găsi , la un mom ent dat , intr-una din Efectele condiţiei suspensive:
aceste trei ipostaze, noţiuni : parte, având cauză sau terţ. - pendente condicione :actul juridic nu -si produce efectele, existenta acestuia fiind pusa sub
Parte este persoana care încheie ac tul juridic civil, fie personal fie prin reprezentant si in patrimoniul semnul întrebării si decurg astfel următoarele consecinţe.
sau persoana căreia se produc efectele actului juridic întrucât si-a exprimat un interes personal in acel act. - creditorul nu poate cere executarea nici unei obligaţii,
In legătură cu noţiunea de parte a actului juridic civil se impun următoarele precizări: - debitorul nu datorează nimic – daca totuşi plăteşte poate pr etinde restituirea
- termenul de „parte” desemnează atât pe una din părţile actului juridic bilateral sau multilateral cat plăţii,
si pe autorul actului juridic unilateral;in raport c u natura actului juridic părţi le poarta diferite - nu poate opera compensaţia,
denumiri :cumpărător, vânzător, fidejusor, societar, testator, etc.; - prescripţia dreptului la acţiune nu începe sa curgă,
- in sens juridic noţiunea de parte nu desemnează doar persoana care a încheiat in mod direc t si - în actele translative nu se produce efectul ,
personal actul ci si persoana care si -a manifestat acordul de voinţă prin reprezentant legal sau - creditorul poate lua totuşi masuri de conservare a dreptului sau’
convenţional; - creditorul poate ceda dreptul sau dar ca drept condiţional.
- din punct de vedere juridic o parte poate fi formata din una sau mai multe persoana fizice sau - eveniente condicione:condiţia s-a realizat si actul este consi derat , retroactiv , ca fiind pur si
juridice care promovează un interes comun; simplu; de aici decurg următoarele consecinţe:
- plata făcuta de debitor rămâne valabilă,
Având - cauză este persoana care nu a participat la încheierea actului juridic civil dar care suporta
- transmisiunile de drepturi rea le făcute de titularul dreptului condiţional se
efectele acestuia urmarea legăturii sale juridice cu părţile actului.
consolidează.
Exista trei categorii de avânzi – cauză: Excepţiile de la retroactivitatea condiţiei suspensive eveniente condicione:
- succesorii universali si succesorii cu titlu universal, - prescripţia extinctiva curge numai de la împlinirea condiţiei,
- succesorii cu titlu particular - fructele culese de înstrăinător rămân ale sale,
- creditorii chirografari - actele de administrare rămân neatinse,
Succesorii universali sunt persoanele care dobândes c un patrimoniu in universalit atea sa precum : - riscurile sunt in sarcina înstrăinătorului.
moştenitorul legal unic, legat arul universal, persoana jurid ica dobânditoare a unui patrim oniu ca efect al c omasării Daca nu se îndeplineşte condiţia suspensiva părţile sunt in situaţia in care ar fi fost daca nu ar fi încheiat niciodată
fuziunii; actul iar efectele sunt următoarele:
- prestaţiile executate trebuie restituite,
38 39

- garanţiile constituite se desfiinţează, - când o clauza este primitoare de d oua înţelesuri , ea se interpretează in sensul ce poate avea
- drepturile constituite de debitor se consolidează. efect iar nu in cel ce nu ar produce nici unul – art. 978;
Efectele condiţiei rezolutorii: - termenii susceptibili de doua înţelesuri se interpretează in înţelesul ce se potriveşte mai mult cu
- pendente condicione :condiţia rezolutorie nu-si produce efectele astfel încât actul se comporta natura contractului – art.979;
ca un act pur si simplu; de aici decurg următoarele consecinţe - dispoziţiile îndoioase se interpretează după obiceiul locului unde s -a încheiat contractul –
- creditorul poate cere executar ea obligaţiei iar debitorul este ţinut de art.980;
îndeplinirea acesteia,, - clauzele obişnuite intr-un contract se subînţeleg – art.981;
- debitorul sub condiţie rezolutorie supor t riscul pieirii fortuite a bunului întrucât - toate clauzele convenţiilor se interpretează unele prin alte le, dându-se fiecăreia înţelesul ce
a dobândit proprietatea asupra lui, rezulta din actul întreg – art.982;
- dreptul dobândit sub condiţie rezolutorie se poate transmite. - când este îndoială convenţia se interpretează in favoarea celui ce se obliga – art.983;
- eveniente condicione:daca condiţia rezolutorie s-a realizat efectul sau este desfiinţarea, - convenţia nu cuprinde decât lu crurile asupra cărora părţile si-au propus a contracta oricât d e
retroactivă , a actului juridic civil; in consecinţa: generali ar fi termenii in care s-au încheiat – art.984;
- înstrăinătorul va restitui preţul iar dobânditorul va restitui bunul, - convenţiile obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele ci si la toate urmările ce echitatea,
- drepturile constituite de dobânditor se desfiinţează. obiceiul sau legea da obligaţiei după natura sa – art.970.
Excepţiile de la retroactivitatea condiţiei executorii eveniente condicione:
- in actul cu executare succesivă efectele se produc numai pentru viitor – ex nunc,
- fructele culese de dobânditor rămân ale sale, Secţiunea a II-a – Principiile efectelor actului juridic civil si excepţiile lor
- actele de administrare rămân neatinse,
- riscurile sunt suportate de dobânditor 1. Definiţie, enumerare reglementare
Daca nu se îndeplineşte condiţia rezolutorie efectul care se produce este consolidarea (retroactiva) a actului. Principiile efectelor actului juridic civil sunt reguli de drep t civil crea arată cum şi faţă de cine se produc
3) Sarcina ca modalitate a actului juridic civil aceste efecte.
Sarcina – ca modalitate a actului jurid ic civil - este obligaţia de a da , a fa ce sau a nu face ceva , impusa de Sunt trei principii care cârmuiesc efectele actului juridic civil:
dispunător gratificatului in actele cu titlu gratuit – liberalităţi. - principiul forţei obligatorii ( pacta sunt servanta),
Clasificarea sarcinii se face in funcţie de persoana beneficiarului , astfel: - principiul irevocabilităţii,
- sarcina in favoarea dispunătorului - principiul relativităţii.
- in favoarea beneficiarului 2. Principiul forţei obligatorii – pacta sunt servanta
- in favoarea unei terţe persoane Principiul este consacrat de ar t.969 alin.1 C. Civ. :”Convenţiile legal făcute a u putere de lege intre părţile
In doctrina se mai operează cu clasificarea in : contractante.”
- sarcina posibila, licita si mora si Se poate defini principi ul forţei obligatorii ca fiind acea regula a efectelor actulu i juridic civil
- sarcina imposibila, ilicita si imorală. potrivit căreia actul juridic civil legal încheiat se poate impune autorului sau autorilor săi întocmai ca legea.
Efectele sarcinii constau in aceea ca neexecutarea sarcinii nu afec tează valabilitatea actului ju ridic ; Pentru actele bilaterale princ ipiul se exprima si sub forma, larg răspândita :contractul este legea părţilor ;
neexecutarea sarcinii atrage ca sancţiune rezoluţiuna actului juridic cu titlu gratuit prin care a fost instituită. fundamentul principiului este dat de:
Cu toate acestea dispunătorul poate opta in caz de neexecutare a sarcinii in actele juridice cu titlu gratuit la: - necesitatea asigurării stabilităţii si siguranţei raporturilor juridice generate de acte juridice civile,
rezoluţiuna actului sau la a cere obligarea debitorului la executarea in natură a sarcinii. - imperativul moral al respectării cuvântului dat.
Excepţiile de la principiul pacta sunt servanta sunt acele situaţii in care efectele nu se produc aşa cum părţile
Cap. III. Efectele actului juridic civil au dorit la încheierea lui si efectele se produc mai restrâns sau mai întins independent de voinţa părţilor sau a unei părţi;
Secţiunea I – Noţiunea si determinarea efectelor actului juridic civil excepţiile sunt cazuri de restrângere a forţei obligatorii sau de prelungire a acesteia, astfel:
Prin efectele actului juridic civil se înţeleg drepturile subiective si obligaţiile civile la care dă naştere, pe care - cazuri de restrângere a forţei obligatorii:
le modifica sau pe care le stinge - încetarea contractului de mandat urmare a morţii, interdicţiei, insolvabilităţii si
Ceea ce pentru raportul juridic civil reprezintă conţinutul sau pentru actul juridic civil reprezintă efectele sale. falimentului mandantului sau mandatarului;
In esenţa efectele actului juridic civil reprezintă tocmai conţinutul sau iar a stabili ef ectele actului înseamnă a - încetarea contractului de locaţiune atunci când bunul afectat a pierit in
cunoaşte conţinutul sau , adică a-i cunoaşte clauzele prin care se precizează drepturile si obligaţiile civile născute, totalitate sau s-a făcut netrebnic pentru obişnuita lui întrebuinţare.
modificate sau stinse. - cazuri de extindere a forţei obligatorii:
Prin determinarea efectelor actului juridic civil se înţelege operaţiunea de stabilire a drepturilor subiective si a - prorogarea (prelungirea) efectului contractului prin efectul legii peste termenul
obligaţiilor civile pe care actul le-a născut modificat sau stins. stipulat de părţi;
Operaţiunea juridica de determinare a efectelor actului juridic civil este necesară pentru ca , de regulă , actul - prelungirea efectelor contract ului cu executare succesiva ca urmarea a
juridic civil nu are o exprimare clara, fără echivoc datorita unor împrejurări precum : neconsemnarea in scris a manifestării suspendării temporare a executării lui pe tot timpul cat durează suspendarea
de voinţă a părţilor, greşita exprimare a părţilor la încheierea actului, folosirea unor termeni nepotriviţi etc. lui (pentru un caz de forţa majoră , de exemplu);
Regulile de determinare a efectelor actului juridic civil cuprind următoarele faze: - revizuirea efectelor actului j uridic civil urmarea ruperii e chilibrului contractual
- faza prealabilă si obligatorie aceea a dovedirii actului (negotium) : presupune aplicarea regulilor prin schimbarea împrejurărilor avute in vedere la data încheierii sale – asa
privind „proba actului juridic civil; importanţa fazei deriva din faptul ca nedovedirea existent ei numita teorie a imprevizibilităţii.
actului nu mai presupune analiza efectelor sale; 3. Principiul irevocabilităţii actului juridic civil
- a doua faza este cea a interpretării clauzelor actului: presupune calificarea juridi ca a actului , Principiul este consacrat de art.969 alin.2 C. Civ:”convenţiile nu pot fi revocate prin voinţa unei părţi ci n umai
respectiv stabilirea înţelesul ui clauzelor sa le in vederea stabilirii drept urilor si obligaţiilor .; prin acordul părţilor.”
urmarea acestei calificări juridice a actului se poate a junge la concluzia ca actul fa ce parte din Se poate defini principiul irevocabilităţii actului juridic civil ca fiind acea regula a efectelor actului
categoria celor numite – tipice – situaţie care impune aplicarea regulil or specifice sau din juridic civil potrivit căreia actul bilateral nu poate fi re vocat prin voinţa numai a unei singure părţi iar actul ui
categoria celor nenumite – atipice – urmând a se aplica regulile ge nerale privitoare la contracte unilateral nu i se poate pune capăt prin manifestarea de voinţa in sens contrar din partea autorului actului.
si convenţii iar nu regulile specifice actului numit cel mai apropiat . Fundamentul principiului irevocabilităţii porneşte de la faptul ca irevocabilitatea este o consecinţa si in acelaşi
Principalele reguli de interpretare a actelor de drept civil sunt cuprinse de Codul civil : timp o garanţie a principiului forţei obligatorii a efectelor actului juridic civil..
- interpretarea contractelor se face după intenţia comuna a părţi lor iar nu după înţelesul literal al
termenilor – art.977;
44 41

3. Cauze de nulitate relativă: Succesorii cu titlu universal sunt persoanele care dobândes c o fracţiune dintr -un patrimoniu precum :
1) viciile de consimţământ:eroarea, dolul, violenţa , leziunea moştenitorul legal, legatarii cu titlu universal, persoana j uridica dobânditoare a unui pa trimoniu ca efect al divizării altei
2) lipsa discernământului in momentul încheierii actului juridic civil cu situaţiile: persoane juridice.
- actul este încheiat de persoana lipsita de capacitate de exerciţiu Atât succesorul universal cat si succesorul cu titlu univers al , din punct de vedere jurid ic, sunt continuatorii
- minorul sun 14 ani, personalităţii predecesorului lor si ca atare calitatea lor de avânzi – cauza se manifesta prin aceea ca actul juridic încheiat
- interzisul judecătoresc, de predecesorul lor îşi produce efectele asupra lor i n sensul ca aceştia preiau toate sau doar o parte din drepturile
- actul s-a încheiat fără prealabila înc uviinţare a ocrotitorului lega l si este subiective si obligaţiile civile aceluia de la care au dobândit patrimoniul.
lezionar pentru minorul cu vârsta cuprinsă intre 14 si 18 ani, Succesorii cu titlu personal sunt persoanele care dobândes c un an umit drept , privit individual precum
- actul s-a încheiat fără încuviinţarea autorităţii tutelare, :cumpărătorul, legatarul cu ti tlu particular , persoana juri dica dobânditoare a activului net ca efect al dizolvării alt ei
- actul s-a încheiat in lipsa sau cu dep ăşirea puterilor pentru persoa na juridică persoane juridice, etc.
sau cu nerespectarea unor incapacităţi instituite pentru ocrotirea unor interese Succesorii cu titlu personal a u calitatea de avânzi – cauză nu ca urmar ea a poziţiei lor de dobândito ri in
personale ( de ex, interdicţia vânzării – cumpărării intre soţi) , cadrul actului prin care se dobândeşte un bun ci urmarea dob ândirii bunului , faţa de drepturile dobândite si a obligaţiilor
3) nerespectarea dreptului de preemţiune . asumate de cel de la care au d obândit respectivul bun , urma rea unor acte juridice civile anterioare încheiate de acesta
4. Regimul juridic al nulităţii din urma.
Regimul juridic al nulităţii priveşte , in esenţa, trei aspecte: Dobânditorul unui anumit bun – succesorul cu titlu particular – are calitatea de având – cauză numai dacă
- cine poate invoca nulitatea, sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- cat timp poate fi invocata nulitatea, - sa fie vorba de drepturi si obligaţii in strânsa legătură cu bunul dobândit,
- daca poate fi sau nu acoperită nulitatea prin confirmare. - actele care au ca efecte respe ctivele drepturi si obligaţii să fie cu dată anterioară actu lui de
Regimul juridic al nulităţii este rezolvat in mod diferit după cum e vorba de nulitate absolută sau relativă . dobândire a bunului ; anterioritatea datei se stabileşte cu ajutorul datei certe,
Regimul juridic al nulităţii absolute: - in situaţia in care actul , in raport cu care se pune proble ma calităţii de având - cauză a
a) nulitatea absolută poate fi in vocata de oricine are interes :părţile, avânzii-cauză , procurorul, instanţa succesorului cu titlu particular , era afectat de obligaţia legala a publicităţii , se ce re sa fi fost
din oficiu , primarul , prefectul etc.; îndeplinite formele de publicitate ( sau, alte condiţii cerute de lege).
b) acţiunea in nulitate absolută este imprescriptibilă – poate fi intentată oricând , indiferent de timpul scurs Creditorii chirografari, a treia categorie de avânz i – cauză, sunt acei creditori ca re nu au constituite garanţii
de la data încheierii actului; reale de tipul ipotecii sau gajului care sa le asigure realizarea creanţei ce o au in contra debitorului lor.
c) nulitatea absolută nu poate fi acoperită prin confirmare – nici expresa , nici tacită ; nu se confundă cu Creditorii chirografari au un drept de gaj general , adică asupra tut uror bunurilor prezente si viitoare ale
„validarea actului prin îndeplinirea ulterioară a cerinţei legale. debitorului lor. Deşi la prima vedere au o situaţie mai bună decât a creditorilor cu drept de preferinţă ( cei care au
Regimul juridic al nulităţii relative: garantata creanţa prin ipoteca , gaj sau privilegiu) in rea litate situaţia lor este mult mai precara deoare ce nu-si pot
a) nulitatea relativa poate fi i nvocata doar de persoana al că rei interes a fost nesocotit l a momentul valorifica creanţa decât daca aceasta a ajuns la scadentă mo ment la care debitorul se poat e afla in stare de
încheierii actului; insolvabilitate, suferă concursul altor creditori chirografari si se pot afla chiar in situaţia de a nu-si putea valorifica creanţa
b) acţiunea in anulabilitate este prescriptibila – nulitatea relativa trebuie in vocata in termenul de din patrimoniul debitorului datorita unui eventual caracter insesizabil al bunurilor acestuia.
prescripţie extinctiv, început ul prescripţiei acestei acţiun i este reglementat de art.9 di n Decretul Calitatea de avânzi – cauză a creditorilor chirogra fari deriva din faptul ca ei s uferă in mod direct efectele
nr.167.1958 actelor juridice anterioare ale debitorului lor intru-cât acestea pot duce la micşor area sau creşterea patrimoniului sau cu
c) nulitatea relativă poate fi acoperită prin confirmare – expres sau tacit ( prin executarea actului anulabil consecinţe in valorificarea sa u nu a creanţei iar creditorul chirografar este ţinut sa respecte aceste acte neavând
sau neinvocarea anulabilităţii in interiorul termenului de prescripţie extinctivă) . posibilitatea sa se amestece in ele.
Calitatea de creditor chirografar poate sa înceteze in situaţia in care debitorul face acte cu terţe persoane in
Secţiunea a III-a – Efectele nulităţii frauda intereselor creditorilor săi ; in acest caz creditoru l chirografar devine terţ si poate ataca aceste acte cu acţiunea
1 Noţiunea efectelor nulităţii actului juridic civil pauliana (revocatorie).
Efectele nulităţii sunt consecinţele juridice ale aplicării sancţiunii nulităţii Terţii sunt persoane străine de actul juridic civil.
Esenţa efectelor nulităţii est e data de chiar definiţia sa, adică lipsirea de efecte juri dice a actelor juridice civile
întocmite cu încălcarea normelor edictate pentru încheierea sa valabilă. 4.2 Excepţiile de la principiul relativităţii.
Generic nulitatea actului juridic civil duce la desfiinţarea raportului juridic civil gene rat de actul juridic civil lov it de Excepţiile de la principiul re lativităţii sunt acele situaţii juridice in care efectele ac telor juridice se răsfrâng si
nulitate si , prin aceasta, restabilirea legalităţii. asupra persoanelor care nu au participat la încheierea actului , nici personal si nici prin reprezentant.
Efectele nulităţii sunt mai restrânse sau mai întinse după cum este vorba de nulitate parţială sau totală insa diferă Problema admisibilităţii acestor excepţii se pune după cum e vorba de naşterea de drepturi subiective civile
foarte mult si in funcţie de ceea ce s-a întâmplat de la încheierea actului juridic civil pana la aplicarea nulităţii existând in fata de terţe persoane sau naş terea de obligaţii civile fata de terţe persoane ; in primul caz situaţia este admisibilă iar al
acest sens trei ipoteze: doilea caz este inadmisibil cu o singura excepţie :stipulaţia pentru altul.
a) actul nu a fost executat încă : in acest caz aplicarea nulităţii duce la de sfiinţarea actului , el nu mai poate fi Opozabilitatea faţă de terţi a actului juridic civil nu cons tituie o excepţie de la princi piul relativităţii efectelor
executat si părţile se afla in situaţia egală celei în care nu ar fi încheiat niciodată actul. actului juridic civil din doua motive : in primul rând actul nu pr oduce obligaţii fata de terţi si in al doilea rând o situaţi
b) actul a fost executat total sau parţial : efectele vor consta in contrară ar institui haosul in circuitul civil si ar aduce grave atingeri libertăţilor personale ale subiectelor de drept civil.
- desfiinţarea retroactivă a actului, Apar in practica câteva excepţii aparente de la principiul relativităţii:
- restituirea prestaţiilor executate in temeiul actului anulat. - situaţia avânzilor cauză – nu este o excepţie deoarece succesorii universali si succesorii cu titlu
a) actul a fost executat iar dobânditorul drepturilor le-a transmis la rândul sau unor subdobânditori : in aceasta universal sunt continuatori ai predecesorilor lor iar credi torii chirografari sunt ţinuţi a respecta
situaţie efectele nulităţii vor consta in : actele debitorului lor dar acestea nu produc efecte pentru ei.
- desfiinţarea retroactivă a actului, - promisiunea faptei altuia - consta in convenţia prin care promitentul se obliga fata de creditorul
- restituirea prestaţiilor executate in temeiul actului anulat. promisiunii sa determine o a t reia persoana , terţ, să ratif ice actul încheiat in absenţa sa – nu
- desfiinţarea si a actului subsecvent este o excepţie deoarece persoana terţă devine parte prin manifestarea voinţei sale de a ratifica
In esenţă efectele nulităţii a ctului juridic civil se exprim a prin adagiul : quod nullum est , nullum produ cit sau nu actul,
effectum ; pentru a opera, această regulă necesită aplicarea principiilor efectelor nulităţii actului juridic civil , si anume: - simulaţia - este operaţiunea juridica prin care printr-un act juridic public dar mincinos se creează
- retroactivitatea nulităţii, o alta situaţie juridica decât cea stabilită printr -un act secret dar adevărat (de ex, donaţia
- restabilirea situaţiei anterioare – restitutio in integrum mascata de vânzare – cumpărare sau interpunerea de persoane) – nu este o excepţie deoarece
- anularea nu numai actului iniţial ci si a actului subsecvent de si intre părţi produce efecte actul real dar deghizat , doar actul public poate produce efecte
2 Principiile efectelor nulităţii actului juridic civil faţa de terţul de bun credinţă iar opţiunea alegerii intre actul real si cel simulat este data de lege
2.1 Principiul retroactivităţii. Excepţii nu de convenţia părţilor.
42 43

- reprezentarea - este procedeul juridic prin care o parte numita reprezentant încheie acte juridice - ipoteza este diferită : revocarea se aplică unui act valabil in tim p ce nulitatea presupune un ac t
in numele si pentru o alta parte numita reprezentat – fie ca e legala sau convenţio nală nu este o nevalabil
excepţie deoarece fie izvorăşt e din lege nu din voinţa părţi lor fie reprezentantul intra i n chiar - data cauzelor : este posterioa ra încheierii actului in cazul revocării in timp ce cauzele nulităţii
definiţia noţiunii de parte a actului juridic civil. sunt contemporane cu momentul încheierii actului,
- acţiunea directa - este dreptul la acţiune confe rit uneori prin lege creditorului de a se îndrepta - domeniul de aplicare este diferit , in cazul revocării aceasta se aplica numai liberalităţilor
direct împotriva unui debitor al debitorului sau – nu este o excepţie deoarece d reptul la acţiune - prescripţia extinctiva se aplica in mod diferit
izvorăşte prin lege nu prin voinţa părţilor. Nulitate – impozabilitate. Inopozabilitatea reprezintă lipsirea de efecte a actului juridic fata de terţi in situaţia
Singura excepţie veritabila de la principiul relativităţii efectelor actului juridic civil este stipulaţia pentru altul : in care actul juridic este afectat de cerinţa publicităţii faţă de aceştia sau sancţiunea aplicabil in cazul depăşirii puterii de a
actul bilateral prin care prom itentul se obliga fata de stip ulant sa efectueze o prestaţie in beneficiul unei terţe pers oane reprezenta .Deosebirile sunt:
care nu participa la încheiere a actului nici personal , nici prin rep rezentare.; stipulaţia pentru altul are aplicabilita te in - de ipoteza – neopozabilitatea presupune un act valabil,
materia asigurărilor. - de efecte : neopozabilitatea isi produce efectele doar fata de teri , nulitatea si fata de părţi,
- de data a cauzelor : inopozabilitatea presupune î ndeplinire unor formalităţi ulterioare încheierii
Cap. IV. Nulitatea actului juridic civil actului,
Secţiunea I – Noţiunea şi delimitare - modalităţile de remediere – nulitatea relativa poate fi c onfirmata iar actul neopozabil poate fi
1. Noţiunea nulităţii actului juridic civil ratificat si devine opozabil.
Nulitatea este acea sancţiune de drept civil care lipseşte actul j uridic civil de efectele sale contrare
normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. Secţiunea a II-a – Clasificare, cauze , regim juridic
Nulitatea actului juridic civil poate realiza următoarele funcţii: 1. Clasificarea nulităţii actului juridic civil
- funcţia preventiva – consta in efectul inhibitoriu pe care îl are in ceea ce pri veşte tendinţa Exista mai multe criterii de clasificare a nulităţii actului juridic civil astfel;
subiectelor de drept de a încheia acte juridice civile cu încălcarea condiţiilor sale de valabilitate; - in funcţie de natura interesului ocrotit:
- funcţia sancţionatorie – daca prima funcţie nu-si produce efectele aceasta a doua funcţie înlătură - absolută – sancţionează nerespectarea , la încheierea actului juridic civil , a
efectele contrare legii, unei norme ce ocroteşte un interes general, obştesc
- funcţia de mijloc de garan ţie a principiului legalităţii - nulitatea apare ca mijloc jur idic de - relativă – sancţionează nerespectarea , la încheierea actului juridic civil , a
asigurare a respectării ordinii publice si bunelor moravuri. unei norme ce ocroteşte un interes particular, individual sau personal.
2. Delimitarea nulităţii - în funcţie de întinderea efectelor sale
Delimitarea nulităţii , ca mijloc juridic de înlătur are a efectelor actului juridi c civil se impune a se face faţa de - parţială – care desfiinţează doar o part e a efectelor a ctului juridic, efectele
celelalte cauze ce duc la inef icienţa efectelor actului juridic ci vil: rezoluţiuna, rezilierea, caducitatea,revo carea si care nu contravin normelor juridice se produc; nu se confunda cu
inopozabilitatea. Fiecare dintre aceste noţiuni reprezintă un concept juridic distinct afectat de proprii de aplicare. - nulitatea dintre doua acte juridice care duce la desfiinţarea numai
Nulitate – rezoluţiune. Rezoluţiuna reprezintă desfiinţarea unui contract sinalagmatic cu executare dintr-o data din a unuia dintre ele,
cauza neexecutării culpabile a obligaţiilor de către una din părţi. Ca atare apar următoarele asemănări si deosebiri fata de - deşi nevalabil ca anumit act juridic , manifestarea de voinţă poate
nulitate: fi valabila ca alt tip de act juridic in virtutea conversiunii,
- asemănări : - actul anulabil este validat prin confirmare,
- ambele sunt cauze de ineficacitate a actului juridic civil, - nulitatea ce priveşte actul in întregime fie ca negotium iuris fie ca
- ambele produc efecte juridice retroactiv instrumentum probationis.
- ambele sunt de natura judiciar a si presupun o hotărâre a org anului - totală –desfiinţează actul juridic in întregime
jurisdicţional competent - in funcţie de modul de consacrare din punct de vedere legislativ
- deosebiri: - expresă – numita si explicită sau textua lă – este acea nulitate care este
- de ipoteza: rezoluţiunea presupune un ac t valabil încheiat pe când nulita tea prevăzută ca atare intr-o dispoziţie legală,
presupune un act nevalabil, - virtuală – numita si implicită sau tacit ă – este acea nulitate care nu es te
- de data a cauzelor : nulitatea este contemporana cu momentul încheierii expres prevăzuta de lege dar rezulta din modul in care este reglem entata o
actului in timp ce rezoluţiunea este posterioara acestui moment, anumita condiţie de validitate a actului juridic civil
- de domeniul de aplicare : este general, se aplica tuturor actelor juridice civile, - in funcţie de condiţia de validitate nerespectată:
in cazul nulităţii pe când rezoluţiunea se aplica numai actelor sinalagmatice cu - de fond – intervine in cazul apariţiei unei situaţii de invaliditate a unei condiţii
executare uno ictu, de fond a actului juridic civil:capacitate, consimţământ, obiect cauza.
- prescripţia extinctiva este supusa unor reguli difer ite in ceea ce priveşte - de forma – intervine in cazul nerespectării condiţiei ad validitatem
începutul ei. - după modul de valorificare:
Nulitate – reziliere. Rezilierea reprezintă desfiinţarea unui contrac t sinalagmatic cu executare succesiva. In - judiciară - marea lor majoritate
acest caz apar aceleaşi asemănări si deosebiri ca si in cazul rezoluţiunii cu excepţia faptului ca rezilierea îşi produce - amiabilă sau extrajudiciară – foarte rara
efectele numai pentru viitor - ex nunc. 2. Cauze de nulitate absoluta:
Nulitate – caducitate. Caducitatea este o cauza de i neficacitate a efectelor actul ui juridic civil datorita 1) nerespectarea prevederilor legate de capacitatea civila a persoanelor
intervenirii unor cauze ulterioare încheierii sale , indepen dente de voinţa părţilor - de ex neacceptarea ofertei de către - nerespectarea unei incapacităţi speciale , impusă pentru ocrotirea unui interes
destinatar, sau pieirea bunului ce formează obiectul legatului cu titlu particular. Asemănarea dintre cele doua noţiuni este obştesc (cum e cea impusa de art.1309 C.civ.
dată de faptul ca ambele sunt cauze de ineficacitate a efectelor actului juridic civil iar deosebirile constau in deosebiri: - lipsa capacitaţii de folosinţă si nerespectarea principiului specialităţii in ceea
- de ipoteza : caducitatea presupune un act valabil , nulitatea presupune un act nevalabil, ce priveşte capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice
- de data a cauzelor : caducitatea intervine după data încheierii actului, nulit atea este 2) lipsa totala a consimţământului , cum este si in cazul erorii – obstacol
contemporana cu data încheierii actului, 3) nevalabilitatea obiectului actului juridic civil
- de mod de producere a efectelor : caducitatea îşi produce efectele numai pentru viitor , nulitatea 4) când lipseşte cauza actului juridic civil sau ea este ilicita sau imorală,
retroactivează 5) nerespectarea formei cerute ad validitatem,
Nulitate – revocare. Revocarea reprezintă lipsirea de efecte a actului juridic ci vil cu titlu gratuit (liberal ităţi) 6) lipsa sau nevalabilitatea autorizaţiei administrative ,
urmarea ingratitudinii sau neî ndeplinirii condiţiei de către gratificat. Asemănarea dintre cele doua noţiuni este dată de 7) încălcarea ordinii publice,
faptul ca ambele sunt cauze de ineficacitate a efectelor actului juridic civil iar deosebirile constau in : 8) frauda legii – folosirea anumitor dispoziţii legale cu scopul de a încălca alte dispoziţii legale,
9) încălcarea dreptului de preemţiune al statului.
45

Acest principiu înseamnă regula potrivit căreia nulitatea îşi produce efectele atât pentru viitor – ex nunc - cat si
pentru trecut – ex tunc.
Acest principiu pune părţile in situaţia egala celei in care nu ar fi încheiat actul si este fundamentat de principiul
legalităţii : restabilirea legalităţii încălcate cu ocazia î ncheierii actului presupune în lăturarea efectelor produse in temeiul
actului anulat.
Excepţiile de la acest principiu sunt :
- menţinerea efectelor produse d e contractele cu executare suc cesiva -
datorita imposibilităţii resti tuirii prestaţiilor in asemene a cazuri ( de ex. nu
poate fi restituita folosinţă bunului ce s -a produs pana la anularea unui
contract de închiriere );
- fructele culese anterior anularii rămân posesorului de bună credinţă .
2.2 Principiul repunerii in situaţia anterioară – restitutio in integrum. Excepţii
Principiul repunerii in situaţ ia anterioara este regula de d rept civil potrivit căreia ceea ce s-a executat in baza
unui act anulat trebuie restituit astfel încât părţile raportului juridic sa ajungă in situaţia anterioară încheierii actului.
Acest principiu este o conseci nţă a primului principiu, cel al retroactivităţii si se manifes ta ca un mijloc de
asigurare a eficienţei practice a principiului retroactivităţii.
Sub aspect procesual exista do ua acţiuni (doua capete de cerere) si anume : 1) o acţiune in anularea actului
(după caz , imprescriptibilă sa u prescriptibilă) si 2) o acţi une in restituirea prestaţiilor efectuate in temeiul actului anulat
(prescriptibilă) .
Excepţiile principiului restitutio in integrum sunt acele situaţii in care , pentru anumite raţi uni, prestaţiile
efectuate in temeiul ac tului anulat nu sunt supuse re stituirii si deci se menţin ; excepţiile de la principiul repunerii in
situaţia anterioară sunt excepţii si de la principiul retroactivităţii. Acestea sunt :
- in cazul incapabilului ( minor ul sub 14 ani sau interzişii ) care este ţin ut să
restituie prestaţiile numai in măsura îmbogăţirii sale ; excepţia este justificată
de interesul ocrotirii in prim ul rând al minorului in considerarea lipsei sale de
experienţa de viaţă;
- in cazul aplicării principului potri vit căruia nimeni nu se poate prevala de
propria turpitudine in scopul ocrotirii unui drept; acest principiu este o garanţie
a moralei si „bunelor moravuri”
2.3 Principiul anularii actului subsecvent ca urmarea anularii actului iniţial. Excepţii
Principiul resoluto iure dantis , resolvitur ius accipientis este regula de drept civil potrivit căreia anularea actului
iniţial atrage si anularea actului subsecvent datoră legăturii sale cu primul. Principiul priveşte efectele nulităţii faţa de terţi
si este o consecinţa directa a primelor doua principii : cel al retroactivităţii si cel al repunerii in situaţia anterioara.

In practica acest principiu are doua aplicaţii concrete:


- anularea autorizaţiei administrative duce si la anu larea actului întemeiat pe
acea autorizaţie;
- in cazul a doua acte , unu principal si unul accesoriu , anularea celui principal
duce la desfiinţarea celui acc esoriu potrivit principiului „ accesorium sequitur
principale”
Excepţiile de la principiul resoluto iure dantis resolvitu r ius accipientis îşi găseşte justificarea prin doua
principii de drept: 1) ocrotir ea bunei credinţe si 2) asigurarea stabilităţii circuitului civil .Aceste excepţii se regăsesc in
situaţiile:
- posesorul de buna credinţa a unui bun mobil ;
- subdobânditorul de buna credinţă si cu titlu oneros al unui bun imobil ;daca
terţul achizitor cu titlu oneros a ştiut sau ar fi putut sa afle cu diligenţe minime
despre nevalabilitatea titlului de proprietate al înstrăinătorului este considerat
de rea credinţă si nu se aplică excepţia;
- cel declarat mort si care este in viaţa poate cere anularea hotărârii prin care i
s-a declarat moartea si poate cere înapoierea bunurilor sale ; cu toate acestea
dobânditorul cu titlu oneros nu este obligat sa le înapoieze de cât daca la data
dobândirii a ştiut că persoana declarată moartă este in viaţă.
3 Principiile de drept care înlătura regula „quod nullum est, nullum producit effectum”
Principiile de drept care in concurs cu regula quod nullum est, nullum produci effectum o înlătură sunt:
- principiul conversiunii actului juridic;
- principiul aparentei situaţiei de fapt – error communis facit ius
- principiul răspunderii civile delictuale
Principiul conversiunii actului juridic ( înlocuirea unui act nul , c u un alt act juridic valabil) civile este acea
regula de drept potrivit căreia manifestarea de voinţa in cadrul unui act poate valora , indiferent de soarta acelui act, ca alt
act juridic. Pentru a opera conversiunea este necesară întrunirea următoarelor condiţii:
- sa existe un element de diferenţă intre actul nul si cel valabil,
- unul din acte sa fie anulat efectiv si total,
46

- actul socotit valabil să întrunească condiţiile de valabilitate si aceste condiţii


sa se regăsească in cuprinsul său
- sa existe manifestarea de voinţă a părţilor in sensul conversiunii.
Din analiza acestor condiţii rezulta ca , nu va fi conversiune in situaţiile:
- sunt anulate doar anumite clauze si ne aflam in situaţia de nulitate parţială,
- actul nu este anulat încă si se bucura de prezumţia de valabilitate,
- actul apare ca nul datorita denumirii greşite dată de părţi,
- cazul novaţiei,
- refacerea actului,
- validarea actului prin confirmare sau pr in îndeplinirea ulterioară a cerinţei
legale
Aplicaţii practice: contractul de vânzare cumpărare declarat nul poate valora ca antecontract de vânzare
cumpărare, când moştenitorul înstrăinează din masa succesorala ; deşi actul de înstrăinare este nul , manifestarea sa de
voinţă valorează ca acceptare a succesiunii, etc.
Principiul validităţii aparenţei de fapt (error communis facit ius) înlătura efectele nulităţii unui act încheiat intr-
o situaţie de eroare comuna , obşteasca.
Caz practic : actele de stare civila sunt valabile chiar dacă sunt perfectate de o persoana care deşi nu are
calitatea de ofiţer de stare civila dar exercita in mod public si cu respectarea prevederilor legale aceste atribuţii.
Principiul răspunderii civile delictuale îl priveşte pe incapabilul minor .Intre principiul ocrotirii minorului potrivit
căruia minorul care face o simpla declaraţie ca e major are acţiunea in resciziune si principiul răspunderii civile delictuale
are câştig de cauză al doilea prin cipiu cu menţinerea actului anulabil ; astfel :minorul nu are acţiunea in resciziune contra
obligaţiilor ce rezultă urmarea propriilor sale delicte sau cvasi –delicte.