140

AUTOR:
Bogdan Popescu (B.P.)
LABORATORUL
RESTAURARE
SCULPTURĂ
142

LABORATORUL DE RESTAURARE SCULPTURĂ

Data înfiinţării: 1959

Înfiinţarea Laboratorului de Restaurare Sculptură, printre primele din actualul Muzeu Naţional de Artă
al României, i se datorează sculptorului Gheorghe Vartic, care din 1952 lucra ca ghid în cadrul Secției de
Îndrumare a instituţiei. În 1961, lui Gheorghe Vartic i s-a alăturat Aurel Olteanu, proaspăt absolvent al secţiei
de sculptură a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”. Împreună, cei doi au organizat activitatea
acestui laborator, efectuând intervenții complexe de restaurare pe lucrări executate în toate materialele
și tehnicile sculpturii, ocupându-se în acelaşi timp de pregătirea practică a altor restauratori de sculptură
pentru examenul de atestare şi angajarea în alte muzee din țară.
În 1975, Gheorghe Vartic s-a transferat la Direcția Patrimoniului Cultural Național, iar laboratorul a funcţionat
cu un singur specialist, Aurel Olteanu. Între 1978 și 1990 acestuia i s-a alăturat Bogdan Popescu, care a avut
şi atribuții legate de așa-numitul laborator zonal, pentru acoperirea nevoilor altor muzee din țară care nu
dispuneau de propriile laboratoare de specialitate.
În acest laborator au fost restaurate sculpturi din patrimoniul de artă străină şi românească al actualului
Muzeu Naţional de Artă al României (Vârsta de bronz de August Rodin –cat. 38, macheta din ghips a pilonului
pentru Poarta Sărutului, Danaida și Cumințenia Pământului de Constantin Brâncuși, macheta monumentului
Unirea Principatelor de Dimitrie Paciurea, ghipsul pentru monumentul Mihai Eminescu de Gheorghe Anghel)
precum şi din patrimoniul Muzeului Colecţiilor de Artă, al Muzeului K.H. Zambaccian şi Theodor Pallady, şi
din diferite muzee de artă din țara (Craiova, Suceava, Constanța).
După marele cutremur din 4 martie 1977, activitatea laboratorului a fost decisivă pentru salvarea
patrimoniului de sculptură care fusese grav afectat.
Din păcate, odată cu pensionarea domnului Aurel Olteanu care timp de peste cinci decenii s-a devotat
restaurării patrimoniului de sculptură din muzeu, activitatea acestui laborator a încetat, legislaţia în vigoare
nepermiţând angajarea altor specialişti. În prezent sculpturile care necesită intervenții de restaurare sunt
încredințate unor restauratori din afara muzeului.
143
144
anonim francez, sec. XV
34. Madonna cu pruncul
Piatră; H. max. 85 cm
Secţia de Artă Europeană și Arte Decorative – inv. 9967/2001
Restaurată în 1988 de Aurel Olteanu
Această statuetă s-a spart în timpul cutremurului
din 1977, urmare a unui șoc mecanic provocat de
prăbușirea obiectului. La impact, au rezultat circa 40
de fragmente de diferite forme şi mărimi. Degradarea
s-a produs îndeosebi în zona taliei personajului.
Conform procesului verbal de constatare nr. 1377/29
(03.1988), au fost propuse următoarele operaţiuni
il. 1 Ansamblu înainte de restaurare (față)
de restaurare: curățarea de praf a întregii suprafeţe
a lucrării, impregnarea casurilor cu răşină sintetică tip
araldite, asamblarea tuturor fragmentelor desprinse
şi recuperate cu acelaşi tip de răşină, chituirea
rosturilor cu un chit pe bază de răşină şi praf de piatră.
Toate aceste operaţiuni au fost efectuate în intervalul
martie - mai 1988. (B.P.)
Fotografii de Cornelia Şoancă și Gheorghe Ciurea
il. 2 Ansamblu înainte de restaurare (spate)
145
146
ANONIM FRANCEZ, sec. XV
35. Madonna cu Pruncul
Piatră; H. max. 94 cm
Secţia de Artă Europeană și Arte Decorative – inv. 9968/2002
Restaurată în 1989 de Aurel Olteanu
Această statuetă a fost grav deteriorată în timpul
cutremurului din 31 august 1986, prăbușindu-se de
pe soclu și suferind un șoc mecanic. Pe de altă parte,
existau, în ansamblul statuetei, anumite lacune mai
vechi, îndeoesebi în zona Pruncului, căruia îi lipseau
deja capul, umărul drept, antebraţul şi mâna dreaptă.
De altfel, la cutremur, aceeași zonă a fost și cea mai
avariată, de aici dislocându-se şapte fragmente mari și
numeroase mici şi foarte mici. O parte din fragmentele
din zona de contact cu solul s-au transformat în
pulbere, pierzându-se iremediabil. Desprinderile erau
localizate în zona bazinului Pruncului, precum şi în
cea a mâinii şi genunchiului stâng, în vreme ce braţul
drept era desprins complet, fără să fi fost distrus. De
asemenea, câteva fragmente de mici dimensiuni erau
il. 1 Ansamblul fragmentat, înainte de il. 2 Ansamblul fragmentat, înainte
restaurare (vedere frontală) de restaurare (vedere dorsală)
desprinse din draperie, iar statueta, în ansamnlu, era
murdară și acoperită de praf.
Comisia de specialitate, întrunită în luna martie
1988, a analizat şi aprobat propunerile de restaurare
formulate de domnul Aurel Olteanu, operațiunile
desfăşurându-se în conformitate cu acestea. Astfel,
s-a efectuat curăţirea de praf şi murdărie aderentă
a întegii suprafeţe a lucrării. Fragmentele desprinse
au fost impregnate cu răşina tip araldite, diluată cu
acetonă, după care au fost asamblate cu acelaşi tip
de răşină (nediluată). Astfel, imaginea de ansamblu a
sculpturii a fost reconstituită. Ulterior, au fost chituite
rosturile zonelor de intervenţie. (B.P.)
il. 3 Detaliu înainte de restaurare (torsul Madonnei,
fragmentat)
 147

il. 4 Aspect din timpul restaurării

(Pruncul și alte zone parțial completate)
148

ANONIM FRANCEZ (?), copie după JACQUES BOUSSEAU (1681 - 1740)

36. Luptător încordându-şi arcul, sec. XIX

Teracotă; 90 x 37 x 36,5 cm
Inscripţie pe trunchiul de copac: Rude
Secţia de Artă Europeană și Arte Decorative – inv. 9516/1550
Analize chimice: expert investigaţii fizico-chimice Mihai Lupu

Restaurată în 1982 - 1983 de Bogdan Popescu

il. 1 Ansamblul fragmentat, înainte de restaurare

Din punct de vedere tehnic, această operă de sculptură

este executată prin presare în negative de ghips, fapt
dovedit de amprentele degetelor şi sculelor, precum
şi de grosimea inegală a stratului de argilă. La lumină
I.R. se observă şi mai bine straturile de lut. După
uscare, lucrarea a fost arsă la o temperatură de circa

il. 3 Aspect din timpul restaurării (fragmente ale piciorului stâng)

600-800°, rezultând un material rezistent şi stabil din

punct de vedere chimic (cf. Buletin de analiză nr. 411
/1982). Înaintea restaurării, lucrarea era atribuită, pe
baza semnăturii de pe trunchiul de copac, sculptorului
francez François Rude (1784-1855), paternitate
reconsiderată în urma restaurării.

Actuala restaurare a fost impusă de deteriorarea

masivă a operei provocată de cutremurul din 1977.
Înainte de această dată, ea mai fusese supusă unor
intervenții de restaurare, după cum atestă fişa de
conservare din 1961.
il. 2 Detaliu din timpul restaurării (mâna dreaptă cu fragment
de arc)
 149

În timpul seismului din 4 martie 1977 lucrarea a căzut

şi s-a spart în peste 150 de fragmente de diferite
dimensiuni, între care un fragment de dimensiuni
mai mari, reprezentând circa o treime din ansamblu.
Ca urmare a şocului provocat în momentul
contactului cu solul, o parte din fragmentele mici şi
foarte mici s-au transformat în pulbere, fiind astfel
iremediabil pierdute. De asemenea, pe întreaga
suprafaţă a lucrării se puteau observa depuneri de
praf și murdărie aderentă.

Comisia de restaurare întrunită în iulie 1982 a aprobat

următoarele tratamente propuse de specialiștii în
domeniul restaurării sculpturii: curăţarea tuturor
fragmentelor existente de praf și murdărie aderentă;
înlăturarea tuturor adezivilor persistenți de la
intervenţiile mai vechi de restaurare; asamblarea
tuturor fragmentelor existente, de la mic la mare, în
vederea restabilirii ansamblului; chituirea rosturilor şi
completarea lacunelor; retuşul intervenţiilor.

Restaurarea efectuată între 12 august 1982 și 22

decembrie 1983 a urmărit punerea în practică a
acestor propuneri. În decursul operaţiunilor de
restaurare, mai precis după curăţarea stratului de
vopsea care acoperea semnătura, s-a constatat
că aceasta nu fusese incizată în pastă, după cum
părea, ci scrijelită neglijent, după ardere, cu un
obiect dur şi ascuțit. Compararea acestei semnături
cu una pertinamente autentică, mai precis a lucrării
La Bonté (1893, marmură)1, a evidențiat o deosebire

1 Louis de Fourcaud, François Rude, sculpteur: ses oeuvres

et son temps (1784-1855), Librairie de l’Art Ancien et Moderne,
Paris, 1904.
150

il. 4 Detaliu din timpul restaurării (capul reasamblat) il. 5 Aspect din timpul restaurării (lucrarea în curs de reasamblare)

considerabilă, conducând la concluzia că opera

de sculptură restaurată nu era una autentică de
François Rude. Cercetări ulterioare au relevat
că piesa este o copie târzie (de secol XIX), după
lucrarea Soldat încordându-și arcul (Muzeul Luvru)
de Jacques Bousseau, operă pusă în circulație în
secolele XVIII-XIX, în mai multe replici de felurite
dimensiuni și materiale.2 (B.P.)

Fotografii de Cornelia Şoancă

2 O asemenea replică este publicată, cu nota explicativă

„bronz, figura unui soldat încordându-și arcul, după J. Bousseau,
cca. 1800 / 48,4 cm”, în revista Apollo, nr. 206, aprilie 197.????
 151

JEAN BAPTISTE CARPEAUX (1827 - 1875)

37. Dansul, [1872]

Bronz; 106 x 50 x 47cm
Secţia de Artă Europeană și Arte Decorative – inv. 9648/1682

Restaurată în 1978 de Aurel Olteanu

Această lucrare de sculptură s-a prăbuşit în timpul

cutremurului din martie 1977, suferind un șoc
mecanic. În urma impactului, braţele personajului s-au
desprins din cepurile de îmbinare, ale căror buşoane
de alamă s-au rupt. Draperia din spatele personajului
s-a deformat, iar în zona cepului a apărut o fisură
de circa 2 mm. Starea de conservare a piesei a fost
analizată de restauratorul specializat în sculptură,
care a propus, în prezența unei comisii de specialişti,
extragerea buşoanelor rupte şi confecţionarea altora
noi, din acelaşi material, cu care să se remonteze
brațele. În urma obţinerii acordului scris al comisiei,
operaţiunile menţionate au fost puse în practică.
Capetele vizibile ale buşoanelor au fost modelate

il. 1 Ansamblu înainte de restaurare

152

în spiritul suprafeţei plastice a sculpturii şi au fost

patinate într-o nuanţă foarte apropiată de cea
originală. Astfel, a fost restabilit aspectul estetic al
operei, care poate fi expusă în bune condiţiuni. (B.P.)

Bibliografie: Ioana Beldiman, Octav Boicescu,

În preajma lui Rodin. Sculptură franceză (1840 -
1920) (cat. exp.), MNAR, Bucureşti, 1996; Ioana
Beldiman, Sculptura franceză în România (1848-
1931), Simetria, București, 2005, p. 172

il. 2 Aspect din timpul restaurării (brațele personajului)

il. 3 Aspect din timpul restaurării (personajul fără brațul stâng) il. 4 Detaliu din timpul restaurării (montarea brațului stâng)
 153

AUGUSTE RODIN (1840 - 1917)

38. Vârsta de bronz, 1876

Bronz patinat; 180 (cu plintă) x 58,5 x 59 cm
Semnat pe plintă, lângă piciorul stâng: Rodin
Galeria de Artă Europeană – inv. 8849/483
Analize fizico-chimice: cercetător chimist Zizi Ileana Baltă,
expert investigaţii fizico-chimice Mihai Lupu, dr. Gheorghe Niculescu

Restaurată în 1995 - 1996 de Aurel Olteanu

Această operă de artă a fost turnată într-un atelier

parizian, în tehnica cerii pierdute. La cutremurul din
august 1986, statuia s-a răsturnat, accident în urma
căruia s-au produs unele degradări mecanice: fisură
în zona îmbinării braţului drept cu umărul, deplasarea
spre lateral a braţului stâng (cu deformarea orificiilor
de fixare a niturilor folosite la îmbinarea braţului stâng,
două dintre ele ieşind din lăcaşul lor); o altă fisură,
în zona gleznei stângi. De asemenea, pe anumite
porţiuni ale brațului stâng, dar și în zona cefei și a
bazinului, stratul de patină (verde închis spre negru)

il. 1 Detaliu din timpul restaurării (umărul stâng)

154

il. 2 Aspect din timpul restaurării (brațul il. 3 Aspect din timpul restaurării (brațul il. 4 Aspect din timpul restaurării (zona
stâng reasamblat, vedere dorsal-laterală) drept, vedere frontală) gleznelor, chituiri)

era desprins şi căzut. În etapa preliminară procesului Bibliografie: Ioana Beldiman, Octav Boicescu,
de restaurare, au fost efectuate investigaţii fizico- În preajma lui Rodin. Sculptură franceză (1840 -
chimice, fiind prelevate probe din fragmentele de 1920) (cat. exp.), MNAR, Bucureşti, 1996; Ioana
patină desprinse în urma șocului mecanic. Astfel, Beldiman, Sculptura franceză în România (1848-
au fost identificate componentele chimice care să 1931), Simetria, București, 2005; Octav Boicescu,
permită integrarea cromatică în zonele lacunare. Galeria de Artă Europeană, MNAR, Bucureşti,
2007, p. 145, 177.
Procesul de restaurare propriu-zis s-a desfăşurat
în mai multe etape. Mai întâi, au fost demontate Fotografii de Minerva Văleanu
braţele în vederea rectificării deformărilor din zonele
de îmbinare. Odată înlăturate ştifturile ce susţineau
braţul stâng, s-a constatat că deformările foarte
mari le făceau inutilizabile; în aceeași situație se aflau
și orificiile în care intrau aceste ştifturi, deformate
oval, în urma șocului mecanic. În acest caz, a fost
confecționat un manşon pe forma cepului de
îmbinare, fixat cu 4 şuruburi de 6 mm, ştămuite după
înşurubare. Ulterior, au fost practicate orificii noi
pentu ştifturile de îmbinare și confecţionate ştifturi
noi, din acelaşi material, dar cu un diametru mai mare.
Într-o etapă ulterioară, au fost reasamblate braţele,
după care au fost nituite şi şlefuite ştifturile noi.
Lacunele din patină au fost completate, iar rosturile
îmbinărilor au fost chituite. În final, s-a efectuat
integrarea cromatică a zonelor de intervenţie iar
suprafața a fost izolată cu ceară şi lustruită. (B.P.)
 155

GHEORGHE ANGHEL (1904 - 1966)

39. Monseniorul Ghika, 1939

Ghips; 223 x 70 x 53 cm
Secţia de Artă Românească Modernă – inv. 6932/286

Restaurată în 1986 - 1988 de Emilian Popescu

Acest original în ghips, expus în 1939 la Căminul Artei,

îl reprezintă pe Monseniorul Vladimir Ghika, pe care
sculptorul îl cunoscuse la Paris. Versiunea în bronz
turnată după acest ghips este semnată și datată,
în dreapta plintei, G.D. Anghel 1939, turnat la C.F.P.
Bucureşti 1966. Cu ocazia turnării în bronz, statuia
a fost secţionată în două, în zona genunchilor.
Fereastra de asamblare se află în faţă, situație mai
rar întâlnită.

il. 1 Ansamblu înainte de restaurare (corpul, fără cap și genunchi,

frontal)
156
il. 2 Ansamblu înainte de restaurare (capul fragmentat)
Cutremurul din martie 1977 a surprins lucrarea în
depozit, asamblată și așezată în poziție verticală,
generând astfel deteriorări mai mari, prin prăbușire,
decât în cazul în care ar fi fost aşezată culcat şi
demontată. Zonele cele mai afectate la impact au fost
capul, antebraţul drept, ambele mâini, cartea, baza,
gleznele, precum şi marginea pelerinei. Dat fiind că
autorul, extrem de exigent, intervenise de multe
ori pe modelaj după turnarea şi patinarea lucrării,
straturile adăugate nu erau suficient de aderente.
Astfel, la impactul provocat prin cădere s-au desprins
mai multe fragmente, în special în zona capului,
multe dintre ele cu o grosime sub 1,5 mm. Din cauza
şocului de impact, o parte a suprafeţei plastice din
partea dreaptă a capului s-a transformat în pulbere,
fiind astfel irecuperabil pierdută. Independent de
degradările survenite la cutremur, lucrarea era
acoperită de praf şi murdărie depusă în 1966, în urma
turnării bronzului.
il. 4 Fragment de cap il. 5 Detaliu înainte de restaurare (mâna
stângă)
il. 3 Ansamblu înainte de restaurare (capul fragmentat)
Procesul de restaurare a presupus mai multe etape.
Mai întâi, au fost îndepărtate depunerile de praf
şi murdărie aderentă, după care fragmentele au
fost grupate pe zone anatomice, încercându-se
recuperarea lor în întregime. În a doua etapă, au
fost consolidate fisurile, cu ghips, după o prealabilă
degajare a zonei de intervenţie, pe spate, cu ajutorul
bisturiului. Ulterior, toate fragmentele păstrate, de
la mic la mare, au fost reasamblate cu ghips. Capul,
grav avariat, a fost reconstituit pe baza fragmentelor
existente, dar și cu ajutorul documentaţiei pentru
lucrarea în bronz, al martorilor fotografici din diferite
cataloage și al mulajelor din ghips şi cauciuc siliconic
extrase după lucrarea în bronz (deşi bronzul turnat
după ghips este mai mic, din cauza contragerii
metalului după răcire). În final, după asamblarea
tuturor componentelor, au fost chituite rosturile cu
ghips, iar zonele de intervenţie au fost patinate cu
culori de apă şi zeamă de lut. (B.P.)
Fotografii de Cornelia Şoancă
 157

CÉLINE EMILIAN (1898 - 1983)

40. Cap de tânăr (Dinu), 1942

Ghips; 36,5 x 20 x 23 cm
Semnat, inscripţionat şi datat, lateral dr., pe gât: Céline/Emilian/Dinu/1942
Soclu din ghips; 20 x 16 x 15 cm
Secţia de Artă Românească Modernă – inv. 260/6906

Restaurată în 1971 de Aurel Olteanu și în 1980 Bogdan Popescu

În 1971, această lucrare de sculptură a fost trimisă la

restaurare acoperită de un strat de praf şi murdărie
aderentă şi prezentând mai multe ciobituri în colțurile
soclului. De asemenea, lipseau vârful nasului și al
urechii stângi. Intervențiile de restaurare au constat
în curăţarea de praf şi de murdărie aderentă, precum
și în completarea ciobiturilor soclului. Vârful nasului
şi al urechii stângi au fost reconstituite de autoare. În
final, în zonele de intervenţie a fost refăcută patina.

Cea de-a doua intervenție de restaurare, din

februarie-octombrie 1980, a fost impusă de efectele
seismului din 4 martie 1977, în timpul căruia lucrarea
s-a prăbușit de pe soclu. În urma impactului, au
rezultat circa 50 de fragmente de diferite forme şi
mărimi. De asemenea, piramida nazală a fost complet
distrusă (transformată în pulbere), ca urmare a
prăbușirii frontale a lucrării. Partea posterioară a

il. 1 Ansamblu după restaurarea il. 2 Ansamblu după restaurarea

din 1980 (profil dreapta) din 1980 (frontal)
158
il. 3 Ansamblu în timpul
restaurării din 1971 (profil
stânga-frontal)
il. 5 Ansamblu fragmentat înainte de restaurarea din 1980
il. 4 Ansamblu în timpul
restaurării din 1971 (frontal)
bustului prezenta şapte fisuri care au generat patru
fragmente, care nu s-au desprins.
Operațiunile de restaurare propuse și efectuate
au fost următoarele: îndepărtarea cânepii de pe
marginile fragmentelor ce urmau a fi asamblate,
pentru o perfectă îmbinare a lor; asamblarea şi
consolidarea, cu ghips şi câlţi, a tuturor fragmentelor
existente, urmate de refixarea lucrării pe soclu,
chituirea rosturilor şi completarea micilor lacune
rămase după asamblare, în maniera artistei. Piramida
nazală a fost remodelată din nou de către autoare,
în propriul atelier. Ulterior, lucrarea de sculptură a
fost readusă în laboratorul muzeului pentru ultima
operațiune, de retuș al patinei. (B.P.)
Fotografii de Cornelia Şoancă (ambele intervenţii)
il. 6 Detaliu înainte de restaurarea din 1980
(capul fragmentat)
159
160

AUTORI:
Mihail Tudorel Crîşmăriuc (M.T.C.)
Vasile Matei (V.M.)
Nicolae Mihai (N.M.)
Cornelia Negoci (C.N.)
Bogdan Popescu (B.P.)
Daniel Postelnicu (D.P.)
 LABORATORUL
DE RESTAURARE
LEMN – MOBILIER
162

LABORATORUL DE RESTAURARE LEMN – MOBILIER

Anul înfiinţării : 1962
Echipa actuală: Mihail Tudorel Crîşmăriuc – expert restaurator;
Daniel Postelnicu, Vasile Matei – restauratori atestaţi;
Cornelia Negoci – restaurator în curs de atestare
Bogdan Popescu – coordonator

Laboratorul de restaurare lemn – mobilier a fost înfiinţat din necesitatea de a trata în mod distinct
problemele de degradare specifice lemnului. Încă de la început au fost abordate şi rezolvate
probleme de restaurare a lemnului în diverse contexte: obiecte de artă decorativă (mobilier din
lemn masiv, mobilier funiruit şi intarsiat); panouri-suport pentru pictură în tempera sau ulei; piese
de sculptură artistică. De-a lungul timpului, aria de competenţă a laboratorului s-a lărgit, fiind tratate
deopotrivă şi obiecte de mobilier realizate în tehnica marchetăriei, obiecte de cult cu sculptură
decorativă, piese de lemn policrom. Această diversitate care se reflectă şi în prezenta selecţie.
De asemenea, laboratorul a contribuit la formarea de specialişti în acest domeniu atât pentru MNAR,
cât şi pentru alte muzee din Bucureşti şi din ţară: Muzeul Naţional Cotroceni, Muzeul Municipiului
Bucureşti, Muzeul de Artă din Tîrgovişte.
În decursul anilor, laboratorul şi-a desfăşurat activitatea în mai multe locuri, uneori în afara sediului
muzeului, astfel că în decembrie 1989 era găzduit într-un spaţiu din incinta Muzeului Colecţiilor de
Artă. Atunci se afla în lucru catapeteasma bisericii Sfântul Gheorghe din Bucureşti, pe baza unui
contract încheiat în vederea obţinerii de venituri, muzeul funcţionând în regim de autofinanţare,
în condiţii total nesatisfăcătoare. Laboratorul, lipsit de dotări tehnologice, dispunea doar de
tejghelele de lucru şi de câteva unelte manuale, iar restauratorii lucrau cu scule proprii, de cele mai
multe ori insuficiente.
În 1991, după ce Nicolae Mihai a lucrat trei luni în Germania, la Bayerisches Nationalmuseum din
München, unde competenţa sa a fost foarte apreciată, Laboratorul de restaurare lemn – mobilier
al MNAR a beneficiat de o dotare corespunzătoare din punct de vedere tehnic prin intermediul unei
generoase donaţii făcute de muzeul german.
Lucrările restaurate exclusiv de Laboratorul de restaurare lemn – mobilier sau în colaborare cu
laboratoarele de restaurare icoane, pictură de şevalet, rame etc. provin din colecţiile secţiilor de Artă
Veche Românească, Artă Modernă Românească, Artă Europeană şi Arte decorative, Artă Orientală,
precum şi de la Muzeul Colecţiilor de Artă, Muzeul Theodor Pallady şi Muzeul Zambaccian.
Până în anul 1989, în Laboratorul de restaurare lemn – mobilier au fost restaurate 627 lucrări, anii care
au urmat fiind marcaţi de efortul depus pentru restaurarea patrimoniului afectat de evenimentele
din decembrie 1989. De atunci şi până în prezent au mai fost restaurate 259 lucrări. (B.P.)
163
164

ATELIER NÜRNBERG

41. Logodna mistică a Sfintei Ecaterina, cca 1450

Tempera pe panou de lemn; 81 x 104 x 1 cm
Secţia de Artă Europeană și Arte Decorative – inv. 154/8120

Restaurat în 2007 de Mihail Tudorel Crîşmăriuc, Bogdan Popescu (coordonator ştiinţific),

Nicolae Mihai (coordonator tehnic); stratul pictural a fost restaurat în cadrul Laboratorului de
restaurare tempera (restaurator Mirela Constantin)

În structura iniţială, suportul din lemn de pin

al acestui panou de altar era alcătuit din patru
planşe şi o completare, lipite între ele pe canturi
cu un clei colagenic. La o intervenţie ulterioară,
nedocumentată, versoul panoului a fost degroşat şi
consolidat cu trei traverse fixe, prinse în holțşuruburi.
Această consolidare rigidă, menită să refacă
planeitatea panoului, a determinat în timp apariţia
unor degradări evolutive: desprinderi pe liniile
originale de asamblare, spărturi paralele cu aceste
linii şi deformarea individuală a componentelor
panoului, ceea ce a determinat o uşoară ondulare

il. 2 Detaliu şi ansamblu înainte de restaurare (desprinderea

longitudinală a planşelor, vizibilă pe faţa panoului)

a stratului pictural. Una dintre desprinderi, care

răspunde pe faţa panoului, a fost la un moment dat
chituită în mod necorespunzător, cu chit de rumeguş.
De asemenea, o aşchie desprinsă din masa panoului
a fost fixată în cuie. Panoul prezenta urme de atac
xilofag stopat, iar pe întreaga suprafaţă a versoului, o
peliculă de răşină cu rol izolator.

Intervenţia de restaurare din 2007 a presupus, în

primul rând, eliminarea traverselor fixe. Linia de
asamblare chituită necorespunzător a fost curăţată
iar desprinderile au fost reîncleiate cu clei colagenic.
Aşchia fixată în cuie a fost extrasă. Adiacent ei, în
planşa învecinată, exista o zonă cu mult alburn,
puternic afectată de atacul xilofag, care nu putea
asigura suportul necesar pentru reîncleiere. Prin
urmare, zona respectivă a fost îndepărtată iar pentru
întreaga suprafaţă a fost realizată o completare la
nivel. De asemenea, a fost conceput un sistem de
il. 1 Versoul panoului după restaurare, în lumină directă

?
consolidare a panoului bazat pe tacheţi străpunşi,
montaţi prin încleiere pe liniile de asamblare, şi
traverse mobile din lemn de răşinoase. Pelicula de
răşină a fost îndepărtată în mod selectiv, pe amprenta
tacheţilor, pentru a asigura o mai bună aderenţă a
165
acestora la suport. Sistemul de consolidare astfel
realizat a eliminat tensiunile dintre planşe, permițând
contragerile panoului. Rezultatul este un panou cu
o curbură uniformă, care reduce considerabil riscul
apariţiei unor viitoare degradări evolutive. (M.T.C.)
166

Bibliografie: Stella Rusu & Maria Matache, Catalogul

Galeriei de Artă Universală II (pictură spaniolă, germană
și austriacă), Muzeul de Artă al RSR, 1974, p. 120, cat.
197 (Maria Matache).

il. 3 Versoul panoului înainte de restaurare (traversele fixate cu

holțşuruburi; desprindere longitudinală a planşelor, chituită cu
rumeguş).

il. 4 Versoul panoului; detaliu în lumină directă. il. 5 Aspect din timpul restaurării (montarea tacheţilor pe linia de
asamblare)
 167

42. MASĂ
Atelier olandez, sec. XVIII (blatul); sec. XIX (picioarele)
Lemn sculptat (stejar, fag şi răşinoase); marchetărie din baga,
fildeş parţial pictat şi furniruri din esenţe exotice; 90,5 x 56 x 74,5 cm
Artă Europeană și Arte Decorative – inv. 22135/316

Restaurată în 2014 - 2015 de Daniel Postelnicu

De-a lungul timpului, această piesă a suferit
efectele unor variaţii de microclimat extreme, care
au determinat contrageri puternice, micşorări,
deformări și fisurări ale suportului, precum și atac
xilofag. În plus, viciile de tehnică și intervenţiile
ulterioare (traverse încleiate perpendicular pe
fibră, încleieri inutile ale elementelor componente,
modificări dimensionale şi reîncleieri) au contribuit
la degradarea suplimentară a suportului, şi, implicit,
a marchetăriei, producând fisuri, desprinderi şi
lacune pe circa 90% din suprafaţă. De asemenea, la
un moment dat, a fost adăugat un brâu de fir metalic
cu franjuri, prins în cuie industriale de ţarcul mesei,
acoperind elementele decorative cioplite.
Intervențiile de restaurare anterioare au constat în
următoarele operațiuni: redimensionarea (micșorarea)
blatului pe lățime, cu circa 2,5 cm, vizibilă şi în
168
il. 1 Ansamblu înainte de restaurare
il. 2 Aspect din timpul restaurării (refacerea integrităţii și planeităţii
suportului panoului superior)
atât la suport, cât şi la marchetărie. După desprăfuire,
au fost îndepărtate elementele de restaurare
deficitară, respectiv traversa şi tacheţii de pe versoul
panoului superior. Refacerea planeitaţii tăbliei
mesei, precum și reconstituirea integrității ei, au fost
realizate prin practicarea unor incizii longitudinale pe
versoul elementelor ce compun tăblia, la distanţă de
circa 4 cm una de alta şi la adâncime de circa 7 mm,
desenul marchetăriei (secţionare şi reîncleiere pe
mijlocul panoului); îmbinarea părţilor componente
ale blatului, în nut și feder, precum și încleierea lor;
posibila eliminare, din marginile panoului, a unei
suprafețe de aproximativ 2-3 cm lățime, întrucât
compoziţia decorativă pare neîncheiată; reîncleierea
panourilor laterale desprinse, atât de blatul mesei cât
şi de partea superioară a picioarelor, cu ajutorul unor
tacheţi, operaţiune ce a antrenat multe din degradările
ulterioare, atât la suport cât şi la marchetărie;
încleierea traversei pe verso-ul panoului superior
după debitarea din grosime a acestuia, intervenție ce
a generat o fisură cu dislocare în zona centrală.
În 2014 - 2015, operaţiunile de conservare și restaurare
au avut ca scop stoparea degradărilor produse
de suport asupra marchetăriei, consolidarea
desprinderilor marchetăriei şi completarea lacunelor
il. 3 Detaliu din timpul restaurării (consolidare și completare
marchetărie)
urmată de completarea inciziilor cu fragmente de
lemn de aceeași esenţă și duritate, pe direcția fibrei.
De asemenea, pentru a reduce riscul unor deformări,
au fost executate și montate trei traverse mobile,
fără a fi însă încleiate de tăblie.
Brâul decorativ cu fir metalic nu a mai fost prins de
masă, pentru a evita producerea unor degradări
 169

il. 4 Detaliu picior, înainte şi după restaurare il. 5 Detaliu colț de blat (înainte de il. 6 Detaliu colț de blat (după restaurare)
(completări suport, cu lemn de tei, integrare restaurare)
cromatică, peliculă de șelac)

suplimentare în suport, optându-se pentru păstrarea

acestuia în depozit. După terminarea operaţiunilor
de restaurare la suport, au urmat intervenţiile asupra
marchetăriei – consolidarea fisurilor, completarea
lacunelor și integrarea cromatică a acestora. La final,
a fost aplicată o peliculă fină de șelac, atât pentru
lustru cât și cu rol de protecţie împotriva eventualelor
variaţii de temperatură și umiditate relativă. (D.P.)
170

43. Secrétaire
Atelier provincial francez, sec. XVIII
Lemn de răşinoase cu marchetărie; 51 x 87 x 95,5 cm
Muzeul Colecțiilor de Artă (Colecția Garabet Avachian) – inv. 75357/22

Restaurat în 2003 - 2004 de Nicolae Mihai și Bogdan Popescu; elementele decorative din metal
restaurate în Laboratorul de restaurare metal de Florin Făgărăşanu şi Aldo Chivulescu

il. 2 Detaliu înainte de restaurare (sertare dreapta) il. 3 Aspect din timpul restaurării (demontarea obiectului)

Condiţiile improprii de păstrare și manipularea erau deformate pe alocuri și acoperite de murdărie

inadecvată a acestei piese de mobilier au cauzat, în
timp, multiple degradări în toată structura sa: deformări
şi crăpături ale suportului, desprinderi și lacune ale
furnirelor, zgârieturi și matizări ale lacului. În plus,
întreaga suprafaţă era acoperită de praf şi murdărie
aderentă. Rama panoului amplasat deasupra sertarului
era desprinsă şi fisurată, iar la baza picioarelor existau
lacune în suport. Elementele decorative din metal
aderentă. Întrucât problematica restaurării lor era
diferită, au fost tratate în Laboratorul de restaurare
metale. De-a lungul timpului, în circumstanțe și epoci
dificil de aproximat, această piesă de mobilier a mai
suferit unele intervenții de recondiţionare: consolidare
și completare a piciorului stâng, completări ale
furnirelor şi înlocuirea sertarului de sus.

il. 4 Aspect din timpul restaurării (desprinderea furnirelor) il. 5 Capacul în lumină laterală, înainte de consolidarea furnirelor
 171

il. 1 Ansamblu după restaurare (deschis și închis)

Actualul proces de restaurare a constat în următoarele

operațiuni: desprăfuire, dezasamblarea panourilor
şi a ornamentelor metalice; refacerea planeităţii
suporturilor polițelor şi blaturilor, operațiune care a
presupus desprinderea furnirelor, acolo unde erau
aplicate pe ambele părţi ale suportului; îndreptarea s-a
realizat prin crestare longitudinală a suportului curbat
și umplerea crestăturilor cu benzi din lemn de tei, după
care furnirele au fost reasamblate în pozițiile inițiale;
consolidarea îmbinărilor şi reasamblarea pieselor
componente; completarea lacunelor furnirelor și
integrarea cromatică; regenerarea peliculei de șelac şi
remontarea elementelor metalice. (B.P.)

il. 6 Capacul în timpul consolidării furnirelor

172

44. Cabinet cu suport

Atelier italian, sec. XIX
Lemn masiv de nuc; marchetărie de furnir şi os gravat; elemente strunjite
56,5 x 78,38 x 38 cm (corp inferior); 60,8 x 75 x 36,4 cm (corp superior)
Secţia de Artă Europeană și Arte Decorative – inv. 347/22166
Analize fizico-chimice: expert investigaţii fizico-chimice Mihai Lupu

Restaurat în 2008 - 2012 de Mihail Tudorel Crîşmăriuc, Bogdan Popescu (coordonator ştiinţific),
Nicolae Mihai (coordonator tehnic); elementele de feronerie au fost restaurate în Laboratorul de
restaurare metal, de Florin Făgăraşanu; hârtia şi gravurile au fost restaurate în Laboratorul de restaurare
grafică, de Simona Pauncev

paralelipipedică, are o structură compartimentată

ierarhic, corespunzătoare destinaţiei sale, aceea
de a păstra obiecte preţioase: două uşi exterioare
acoperă şapte sertare şi o uşă interioară care
maschează la rândul ei alte două sertare, o nişă şi
un „secret” (sertar ascuns). Uşile şi feţele sertarelor
sunt ornamentate cu fileuri de os şi cu plăcuţe de os
gravate, reprezentând personaje mitologice, motive
florale şi zoomorfe, precum și peisaje şi scene de gen
în chenare.

Cele două corpuri ale ansamblului au fost realizate

il. 3 Ansamblu înainte de restaurare (ușile cabinetului demontate
și așezate în dreptul mesei)
Această piesă de mobilier are o structură specifică
de cabinet italian, fiind alcătuită din două corpuri
distincte. Corpul inferior – o masă cu picioare
strunjite – funcţionează ca suport pentru cel superior
(cabinetul propriu-zis). Acesta din urmă, de formă
în etape diferite. Spre deosebire de corpul superior,
masa nu prezintă urme de prelucrare manuală,
aspect ce justifică o datare mai recentă. De
asemenea, examinarea vizuală a pus în evidenţă o
serie de intervenţii care au modificat, la momente
dificil de precizat, aspectul corpului superior:
completări ale lacunelor de marchetărie cu plăcuţe
de os gravate, provenind de la piese de mobilier
similare; capitonarea interiorului cu diferite tipuri de
hârtie şi gravuri; furniruirea lateralelor şi a capacului
la exterior; furniruirea uşilor, la interior. Toate
aceste intervenţii sunt parte din istoria obiectului,
contribuind la aspectul lui actual şi au fost, în
consecință, conservate ca atare.
Complexitatea tehnicii de execuţie a cabinetului –
marchetărie de furnir şi os gravat, aplicată pe lemn
masiv de nuc – a impus identificarea şi tratarea
diferențiată a degradărilor la nivelul suportului, al
 173

il. 1 Ansamblu după

restaurare (ușile
cabinetului închise)

il. 2 Ansamblu după restaurare (ușile cabinetului deschise)

174
marchetăriei şi al peliculei de lac. Piesa de mobilier
prezenta pe întreaga suprafaţă depuneri aderente
şi semiaderente, care au fost îndepărtate prin
desprăfuire şi curăţare cu apă. Materialul suport
prezenta urme ale unui atac xilofag stopat. Piciorul
din dreapta spate al corpului superior era rupt, cepul
de îmbinare cedând ca urmare a fragilizării induse de
atacul xilofag şi de un şoc mecanic. Pentru acest picior
a fost confecţionat un nou cep de îmbinare. Blatul
superior al măsuţei era desprins, nefiind prevăzut cu
nici un sistem de ghidaj sau prindere mobilă de ţarcul
mesei. A fost confecţionat şi asamblat un sistem de
prindere mobilă a blatului de ţarcul mesei, sistem care
să permită contragerile dimensionale ale blatului.
Tăbliile uşilor exterioare ale corpului superior
prezentau spărturi în lungul fibrei, provocate de o
deshidratare excesivă a lemnului în condiţiile unei
construcţii tehnice deficitare (debitare tangenţială
încorsetată). În acest caz, o completare structurală ar
fi putut determina propagarea spărturilor sau apariţia
unor spărturi noi în eventualitatea unor fluctuaţii ale
parametrilor de microclimat. În aceste condiţii, s-a
considerat că intervenţie asupra celor două spărturi
nu este oportună.
il. 4 Detaliu din timpul restaurării (ușă il. 5 Detaliu din timpul restaurării
dreapta, marchetărie desprinsă de suport) (completare cu marchetărie de os; plăcuța
din stânga jos a fost confecționată)
Modificările dimensionale distincte ale suportului de
lemn şi furnirului au antrenat, de-a lungul timpului,
diverse degradări ale stratului de furnir: desprinderi
oarbe, mici lacune, fisuri şi încălecări. Aceste degradări
au fost tratate, după caz, prin consolidări, completări
sau ajustări ale stratului de furnir. Uşa şi sertarele
interioare aveau fragmente desprinse sau lipsă din
ramele aplicate. Fragmentele desprinse au fost relipite
iar cele lipsă au fost înlocuite cu un profil similar.
La rândul ei, marchetăria de os prezenta numeroase
desprinderi, precum şi câteva lacune. Plăcuţele de
os desprinse au fost relipite pe suport iar lacunele
au fost completate cu plăcuţe şi fileuri noi, din os,
gravate în tehnica retuşului imitativ.
Pelicula de lac, care prezenta numeroase eroziuni,
zgârieturi şi lacune, a fost subţiată cu soluţie de
alcool şi terebentină şi egalizată cu şelac, aplicat în
mai multe straturi pentru un efect de luciu uniform.
În sfârșit, elementele de feronerie au fost restaurate
în cadrul Laboratorului de restaurare metal iar
suprafețele de hârtie şi gravurile care capitonau
interiorul au fost restaurate în cadrul Laboratorului
de restaurare hârtie. (M.T.C.)
il. 6 Detaliu din timpul restaurării (ușă
stânga; îndepărtarea depunerilor semi-
aderente și aderente de pe suprafața
marchetăriei)
 175

45. CABINET
Atelier italian (?), sec. XVII (partea superioară); sec. XIX (partea inferioară)
Lemn înnegrit sculptat, pictat și intarsiat cu fragmente decorative de rocă;
93 x 53 x 170 cm
Secţia de Artă Europeană și Arte Decorative – inv. 22167/348

Restaurat în 2005 - 2006 de Matei Vasile

Starea de conservare a acestui cabinet, în momentul

restaurării, era relativ bună, lemnul fiind întreg,
nefragilizat și fără urme de degradare biologică.
Modificările în raport cu aspectul inițial vizau, în
176
il. 1 Detaliu în timpul restaurării (tăblia și două picioare)
principal, deformarea subansamblelor constituente,
cauzată de contragerea masei lemnoase supusă
unei umidități scăzute pe o perioada lungă de timp.
Această situație a condus la apariția unor fisuri cu
dislocare în zona centrală a fiecărui panou lateral și
a celor două uși. Starea acestor modificări semnala
atât o intervenție anterioară, în special în zona
fisurilor, unde se găsea materie lemnoasă de umplere
(pene), cât și o accentuată deteriorare a peliculei de
protecție, generată de anumite intervenții de finisare
a completărilor (daltă, hârtie abrazivă etc.).
Pornind de la acest diagnostic, procesul de restaurare
s-a concretizat în reîncleierea componentelor
il. 3 Detaliu în timpul restaurării il. 4 Detaliu în timpul restaurării (fragmente de coloane – corp central)
(suprafața exterioară a ușii).
il. 2 Detaliu în timpul restaurării (corp central, zona mediană
stânga)
desprinse, completarea lacunelor și îndepărtarea
ancrasărilor de pe suprafețele vernisate. Operațiunea
de curățare s-a dovedit greoaie și delicată, din
cauza unei pelicule de ulei de in în combinație cu
colofoniu, materie aflată atât la suprafața (ca strat
final protector) cât și in interiorul filmului de verni,
în cazul nostru șelac. Existența acestor straturi
întrețesute confirmă ipoteza unor operații succesive
de vernisare a piesei de mobilier. De asemenea,
numeroasele componente din piatră sau lemn
desprinse sau descleiate au fost reintegrate în
ansamblul cabinetului, în acord cu tehnica și maniera
originală de execuție. (M.V.)
 177

46. COMODĂ
Atelier italian, sec. XIX
Lemn masiv de brad şi tei; intarsii şi marchetărie defildeş şi furnire de nuc și paltin;
aplicaţii metalice; 93 x 144 x 120 cm
Secţia de Artă Europeană și Arte Decorative – inv. 68080/629

Restaurată în 2010 - 2014 de Matei Vasile

Această comodă curbată (față și lateral stânga- ajutorul unor traverse – elemente de sprijin şi culisare
dreapta), cu picioare arcuite, blat cu suprafaţa plană a sertarelor – iar în partea superioară prin închiderea
şi trei sertare, este construită în jurul unui cadru acestora cu blatul.
format din cele patru picioare ranforsate între ele cu
178
il. 1 Ansamblu înainte de restaurare, fără sertare
Comoda este marchetată cu scene de vânătoare
pe aproape întreaga suprafaţă: pe feţele curbe ale
celor trei sertare, pe panourile laterale precum și pe
blatul superior. Suprafeţele frontale ale montanţilor
sunt marchetate cu motive decorative vegetale, iar
il. 3 Detaliu din timpul restaurării (figură zoomorfă)
il. 2 Detaliu din timpul restaurării (depuneri de praf, zgârieturi)
suprafeţele exterioare sunt marchetate integral, tot
cu scene de vânătoare.
În ansamblu, această piesă de mobilier prezintă urme
de degradare specifice, cauzate de contragerea
il. 4 Detaliu din timpul restaurării
 179

diferenţiată a furnirelor în raport cu suportul, fapt ce

a slăbit considerabil îmbinările / încleierile acestora.
Astfel, au fost identificate atât desprinderi mari și
lacune de furnir şi lemn, cât și completări anterioare
executate deficitar.

Procesul de restaurare s-a desfășurat în mai multe

etape. Mai întâi, au fost îndepărtate prin mijloace
mecanice și chimice depunerile de praf şi alte materii
aderente. Slaba rezistenţă mecanică a îmbinărilor,
anumite vicii de construcţie, precum şi efectele
intervenţiilor anterioare, incorect executate, au
impus demontarea integrală a piesei de mobilier.
După completarea lacunelor din suport, dar şi din
stratul de marchetărie, obiectul a fost reîntregit,
operațiune ce a impus, însă, anumite modificări ale
tehnicii de execuţie, ce vizau îndeosebi anularea
viciilor de construcţie. Scopul acestor operaţiuni a
fost eliminarea premiselor care ar fi putut, în viitor,
favoriza sau determina degradări structurale. (M..V.)

il. 5 Detaliu din timpul restaurării (mâner, sertar median, stânga).

180

47. Cruce de binecuvântare

Atelier balcanic, 16931
Lemn sculptat; ferecătură din argint turnat, cizelat și aurit; pietre prețioase
23 x l9 x 2,4 cm
Secţia de Artă Veche Românească – inv. 14340/L 316

Restaurată în 2009 de Vasile Matei;

ferecătura restaurată în Laboratorul de restaurare metale de Florin Făgărăşanu

il. 2 Aspect din din timpul

restaurării (avers cruce
dezmembrată)

il. 3 Aspect din din timpul

restaurării (revers cruce
dezmembrată)
il. 1 Ansamblu înainte de restaurare

1 Datare preluată din fişa de conservare întocmită de Lucreţia Pătrăşcanu, muzeograf – Secţia de Artă Veche Românească.
 181

În acest caz, restaurarea a fost impusă de starea de

conservare precară a piesei, care era ruptă în patru
fragmente acoperite de depuneri consistente de praf
și murdărie aderentă. În vederea restabilirii aspectului
inițial, obiectul a fost supus unor operațiuni de
curățare chimică, urmate de reconstituire prin
reîncleierea fragmentelor rupte. (V.M.)
182

48. Cruce de masă

Atelier balcanic, sec. XIX1
Lemn sculptat; ferecătură din argint turnat; 17,2 x l5,7 x 2,4
Secţia de Artă Veche Românească – inv. 14352/L 328

Restaurată în 2008 de Vasile Matei;

ferecătura restaurată în Laboratorul de restaurare metale de Florin Făgărăşanu

il. 2 Detaliu din timpul restaurării

(avers ansamblu, cruce
dezmembrată)

il. 3 Detaliu din timpul restaurării

(revers ansamblu, cruce
dezmembrată)
il. 1 Ansamblu înainte de restaurare

1 Potrivit fisei de conservare întocmită de Lucreţia Pătrăşcanu , muzeograf – Secţia de Artă Veche Românească.
 183

Acest obiect este constituit din două piese lipite

spate în spate și ranforsate între ele cu ajutorul
unui miez din tablă de cupru, cașerat cu hârtie. În
momentul restaurării, crucea de masă se afla într-o
stare de conservare precară, părțile constituente ale
întregului fiind fragmentate din cauza unor rupturi
ale fibrei lemnoase. Pe una dintre cele două fețe,
imaginea personajului central era obturată de un
adaos de hârtie și clei, rezultat al unei intervenții
anterioare, incorect executată.

Procesul de restaurare s-a concretizat în îndepărtarea

urmelor de clei și a hârtiei, urmată de operațiunea de
reîntregire a obiectului, prin lipirea componentelor
rupte. (V.M.)
184

49. UşiLE împărăteşti ale iconostasului

bisericii din Şubeşti – Câmpulung (jud. Argeş)
Atelier Ţara Românească, sec. XVII
Lemn de tei sculptat şi policromat; 135,5 cm x 96,4 cm
Secţia de Artă Veche Românească – inv. 11097/L 46

Restaurate în 1979 de Nicolae Mihai și Anastase Anastasiu (coordonator ştiinţific)

Aceste uşi împărăteşti sunt sculptate în stil
brâncovenesc, fiecare canat fiind construit din două
planşe din lemn de tei, îmbinate pe cant şi consolidate
cu două traverse în pană, semi-îngropate. Sistemul
de închidere este fără opritor. Din punct de vedere
ornamental, fiecare canat a fost împărţit în trei registre,
delimitate prin chenare cioplite. Registrul superior este
ornamentat exclusiv cu sculptură traforată cu motive
vegetale, în vreme ce registrul median şi cel inferior
sunt ornamentate cu sculptură traforată care include,
în câmpul central, casete pictate de mici dimensiuni.
Scena Bunei Vestiri, în mod tradiţional înfăţişată pe uşile
împărăteşti, este reprezentată în casetele din registrul
median, cu Arhanghelul Gavril pe canatul din stânga,
şi Fecioara Maria pe canatul din dreapta. Întreaga
suprafaţă sculptată este poleită cu foiţă de aur.
Uşile împărăteşti de la catapeteasma bisericii din
Şubeşti - Câmpulung au făcut, de-a lungul timpului,
obiectul mai multor demersuri de conservare -
restaurare. Cele două canaturi, puternic degradate de
un atac xilofag, dar şi ca urmare a condiţiilor precare
de conservare, au fost iniţial restaurate de Mircea Tett
în 1972. Intervențiile de atunci au vizat consolidarea
suportului de lemn, reîncleierea elementelor
componente existente şi completarea lacunelor de
masă lemnoasă cu lemn de aceeaşi esenţă.
Restaurarea din 1979 a avut ca scop întregirea
estetică a ansamblului prin refacerea sculpturii
ornamentale. Chenarul cioplit lipsea pe întreaga
lungime a bazei ansamblului dar şi, pe mici porţiuni,
în zona superioară a uşilor. În mod particular fusese

il. 2 Detaliu zona superioară, înaintea restaurării

din 1972

il. 1 Uşile împărăteşti la finalul etapei de restaurare il. 3 Aspect din timpul restaurării din 1972 (etapa il. 4 Canatul stâng în
din 1979. de recompunere a ansamblului) timpul restaurării din 1972
(completarea lacunelor de
masă lemnoasă)
185
186
afectat canatul din stânga, unde sculptura traforată
a registrului inferior lipsea în proporţie de peste 90%.
Lacune mai mici existau în toate celelalte registre.
Desenul pentru realizarea completărilor sculpturale
a ţinut cont de următoarele caracteristici ale
originalului: simetria constructivă şi decorativă a
celor două canaturi faţă de axa verticală centrală a
ansamblului (linia de închidere a uşii); simetria internă
a fiecărui registru (excepţie fac registrele superioare)
faţă de axele mediane verticală şi orizontală;
continuitatea motivului decorativ din chenare.
Aceste caracteristici au permis refacerea integrală a
desenului sculpturii. Motivele ornamentale au fost
sculptate prin analogie cu originalul, prin traforare
sau cioplire. A fost urmărită integrarea echilibrată,
il. 5 Verso ansamblu, etapă de restaurare din 1972 (finalizarea
completării lacunelor de masă lemnoasă).
fără stridenţe optice, a completărilor sculpturale
în ansamblu, în acest scop fiind reproduse
caracteristicile stilului iniţial de execuţie: volumetria,
unghiurile de tăiere şi raportul dintre plin şi gol. Nu în
ultimul rând, utilizarea uneltelor tradiţionale a permis
obţinerea unui aspect similar celui original.
Din anul 2010, policromia acestor uşi împărăteşti
a intrat în restaurare, făcând obiectul lucrării de
atestare a Corneliei Negoci. (N.M.)
Bibliografie:
Exposition d’Art Roumain – Art Ancien, Bruxelles
(cat. exp.), [1972], p. 45.
Restaurarea Ştiinţă şi Artă (cat. exp.), Muzeul de
Artă al Republicii Socialiste România, Bucureşti,
1976, p. 200-201.
il. 6 Ansamblu, restaurare 1979: desen pentru sculptură (canatul
stâng, registrul inferior) şi sculptură refăcută (canatul drept şi
canatul stâng, partea superioară).
 187

47. Uşi împărăteşti – buna vestire

Atelier Ţara Românească, sec. XVIII
Lemn de tei sculptat şi policromat; 165 x 63 x 3,5
Secţia de Artă Veche Românească – inv. 11082/L 31

Restaurate în 1986 - 1987 de Nicolae Mihai și Gheorghe Pătraşcu (coordonator ştiinţific)

Uşile împărăteşti sunt din lemn de tei, sculptate în

stil brâncovenesc, cu partea superioară traforată
şi partea inferioară sculptată prin degroşare,
policromată şi pictată. În registrul superior este
înfăţişată scena Bunei Vestiri, cu Arhanghelul Gavril
pe canatul din stânga şi Fecioara Maria pe canatul
din dreapta. Registrul inferior include medalioane
pictate cu figurile celor patru evanghelişti.
188

La momentul intervenţiei din anul 1986, uşile

prezentau urme ale unui atac xilofag masiv, stopat
anterior prin cianhidrizare. Găurile de zbor erau
prezente predominant pe canturi şi pe verso iar
lemnul, în consecință, avea un aspect buretos.
Fragilizarea suportului, cauzată de atacul xilofag,
antrenase numeroase pierderi de masă lemnoasă.
Sculptura traforată lipsea în proporţie de 90% în
partea superioară a uşii din dreapta şi în proporţie de
50% în partea superioară a uşii din stânga. Opritorul,
fixat pe uşa din stânga, lipsea pe o distanţă de
aproximativ 120 cm. De asemenea, existau lipsuri de

il. 1 Detaliu zona superioară, după restaurare

il. 2 Ansamblu înaintea intervenţiilor de restaurare il. 3 Ansamblu înaintea intervenţiilor de restaurare (verso)

il. 4 Detaliu din timpul restaurării (versoul canatului drept,
completare cu masă lemnoasă a lacunelor)
masă lemnoasă cioplită la partea inferioară a uşilor,
respectiv în colţurile din stânga şi din dreapta ale
ansamblului. Un fragment din partea superioară a
canatului stâng era desprins complet.
În această situație, principalele intervenţii au vizat
reîntregirea structurală şi estetică a ansamblului.
Fragmentul desprins a fost lipit. Masa lemnoasă
lipsă a fost reconstituită prin completări lamelare
din lemn de tei, încleiate cu clei colagenic şi
îmbinate cu originalul prin metoda „lambă şi uluc”.
189
il. 5 Detaliu din timpul restaurării (canat dreapta, completare masă
lemnoasă;
reconstituirea ornamentației)
Reconstituirea desenului pentru sculptura decorativă
s-a făcut prin metoda analogiei, utilizând reperele
sculpturale existente şi indiciile furnizate de acestea.
Completările de masă lemnoasă au fost cioplite,
respectiv traforate, în vederea realizării motivelor
decorative indicate de original. Au fost respectate
volumetria, unghiurile de tăiere şi raportul dintre
plin şi gol caracteristice zonelor-martor conservate
din original. În procesul restaurării au fost folosite
exclusiv unelte tradiţionale, dedicate tehnicii, care să
lase o amprentă similară celei originale. (N.M.)
190

51. POMELNICUL BISERICII DIN MÂNZAȚI – TUTOVA

Atelier Țara Românească (?), sec. XIX1
Tempera pe lemn; 44 x 22 cm
Birou Artă Veche Românească – inv. 14701/ i.1414
Analize micro-chimice: expert investigaţii fizico-chimice Mihai Lupu

Restaurat în 2008 - 2010 de Cornelia Negoci și Mihail Tudorel Crîșmăriuc (coordonator)

Pomelnicele, importante surse de informații

istorice şi documentare, sunt de multe interesante
şi din perspectivă artistică. Frecvent, în asemenea
pomelnice sunt pomeniți cei care au ctitorit și
înzestrat bisericile – credincioși, domni, patriarhi,
episcopi; pe lângă aceștia, de multe ori sunt pomeniți
și strămoșii, părinții, frații, surorile împreună ,,cu tot
neamul lor”.2

În cazul pomelnicului de la biserica din Mânzați-

Tutova, panoul este alcătuit dintr-o singură bucată
de lemn de formă dreptunghiulară, debitată radial și
prelucrată manual. În partea inferioară, pomelnicul
este prevăzut cu un mâner, acoperit pe faţă și pe
lateral cu o culoare albastră, pe suprafața căreia sunt
vizibile depuneri semiaderente și aderente; culoarea
de pe spatele mânerului s-a şters în timp. În partea
superioară a panoului, a fost degroșată o parte din
il. 1 Ansamblu înainte de il. 2 Ansamblu înainte de
suport sub forma unui timpan; în spațiul din interiorul restaurare (faţă) restaurare (verso)
acestuia a fost pictată o scenă din care stratul pictural
lipseşte în proporţie de 50%.
identificată o preparație din praf de cretă și clei; de
Panoul este divizat vertical, în două compartimente asemenea, stratul de culoare conține verde malachit,
egale, separate de o linie roşie și una neagră. În precum și urme de foiță de aur. Pe toată suprafața
interiorul acestor compartimente este vizibil un obiectului se întâlnesc depuneri semiaderente și
text în limba română cu litere chirilice, de culoare aderente, eroziuni, numeroase ciobituri și lacune
neagră și roşie pe un fond de culoare verde. Fiecare perimetrale. Lacunele din suport sunt cauzate, în
cuvânt începe cu o literă mare de culoare roşie. Pe mare parte, de atacul xilofag ce a fragilizat lemnul. În
verso şi pe marginile laterale, lemnul este lipsit atât momentul intrării piesei în procesul de restaurare nu
de preparaţie, cât și de strat de protecție. Pe faţă, în mai exista un atac xilofag activ, fiind stopat cu mult
zona frontonului (suprafața degroșată), s-au produs timp înainte. Pe lateralele panoului se puteau observa
desprinderi neuniforme ale stratului pictural, o mare urmele unor cepuri din lemn și prezența eroziunilor.
parte din acesta fiind pierdut din pricina degradării Pe verso, pe laterale și în partea superioară (față) a
liantului sub acțiunea umezelii (il. 3). Conform pomelnicului, în zona timpanului, erau vizibile pete
buletinului de analiză, în zona timpanului a fost produse de umezeală. ( il. 1 și 2)
1 Potrivit fişei de conservare întocmită de Emanuela Cernea.
2 Vezi Aurelian Sacerdoțeanu, ,,Pomelnicul Mânăstirii Govora”, în Mitropolia Olteniei nr. 10-12, 1961, p. 821.
 191

Înainte de restaurarea propriu-zisă au fost efectuate

câteva probe cu apă distilată pe jumătatea din stânga
jos, precum și în zona timpanului. Starea avansată
de degradare a impus o intervenţie de consolidare
a părţii superioare a obiectului, cu clei colagenic,
în vederea stopării acestui proces evolutiv. De
asemenea, depunerilor semiaderente și aderente de
pe întreaga suprafaţă a obiectului au fost îndepărtate
cu apă distilată. La final, piesa a fost protejată (pe
față) cu o peliculă de verni de damar. (C.N.)

Fotografii de Ioan Păun

il. 3 Detaliu zona superioară stânga (verso) a panoului

(depuneri semiaderente și aderente, exfolieri ale stratului
pictural, lacune în suport și în stratul pictural)

il. 4 Detaliu din zona superioară (centrală) a panoului în timpul

restaurării (curățarea parțială a stratului pictural și curățarea
părților laterale ale panoului)
192

52. POLIȚĂ
Atelier otoman, Siria, începutul sec. XIX
Lemn pictat, ghips; inscripție în limba arabă; 110 x 30 cm
Muzeul Colecțiilor de Artă
(Colecția Marcu Beza – Hortensia şi Vasile G. Beza) – inv. 88254 
Analize chimice: expert investigaţii fizico-chimice Mihai Lupu

Restaurată în 2011-2012 de Cornelia Negoci, Nicolae Mihai și Mihail Tudorel Crîșmăriuc (coordonator)

il. 1 Ansamblu înainte de restaurare

Este posibil ca această piesă să fi făcut parte dintr-un

ansamblu funcțional-decorativ cunoscut în Siria sub
denumirea de cameră „Ajami”, destinată oaspeților.
Pereții acestor încăperi erau îmbrăcați cu panouri din
il. 2 Zona centrală superioară, înainte de restaurare (lacună în
lemn pictat cu motive vegetale și inscripții în limba suport)
arabă, care aduceau laude profetului și lui Allah.
Construcția acestor panouri putea varia de la un oraș Conform buletinului de analize chimice, preparația
la altul, dar și de la o casă la alta.1De-a lungul timpului, conține clei animal și ghips. A fost identificat un
pentru confecționarea unor astfel de panouri s-a strat de ocru de fier, acoperit cu un amestec de
folosit lemn de diverse esențe – plop, cedru, chiparos pigmenți verzi (de cupru), albastru ultramarin și
sau nuc – specifice în general zonei lor de provenienţă. negru cărbune; de asemenea, pe una din fețe au
fost identificate urme de ulei și clei parțial solubil în
Polița din Colecția Marcu Beza – Hortensia şi Vasile apă. Pe suprafața pe care se află inscripția în limba
G. Beza, din lemn reliefat și pictat cu motive florale, arabă a fost aplicat, la un moment dat, un strat de
este alcătuită din două piese îmbinate cu ajutorul
unor cuie (il. 1). La îmbinarea celor două piese sunt
vizibile lacune în materialul lemnos (il. 2-4). De
asemenea, pe întreaga suprafață a poliței existau
depuneri semiaderente și aderente, fisuri, zgârieturi,
exfolieri, lacune atât pe suport cât și pe stratul
pictural (pe stratul de preparație și pe stratul de
culoare deopotrivă).
1 Vezi Anke Scharrahs, Damascene Ajami Rooms: Forgotten
Jewels of Interior Design, Archetype Publications, Londra, 2013.
Informațiile cu privire la istoricul acestor camere au fost co-
municate de Mircea Dunca, specialist în arta islamică în cadrul
Secţiei de Artă Orientală.
il. 3 Piesa verticală, muchie stânga,în timpul restaurării (exfolieri
ale stratului pictural, cracluri, zgârieturi, lacune)
 ?
193

protecție, oxidat în timp, peste care s-au format

depuneri semiaderente și aderente.

Înainte de îndepărtarea acestora din urmă, a

fost necesară consolidarea cu un clei colagenic
a marginilor lacunelor și a zonelor unde stratul
pictural era desprins de suport. Ulterior operației il. 4 Ansamblu față, în procesul de restaurare (completarea cu
de consolidare s-a realizat completarea cu material material lemnos a lacunelor din suport – central și lateral)
lemnos a lacunelor din suport (il. 4). După completarea
lacunelor din suport, au fost îndepărtate depunerile
semiaderente și aderente în mod diferențiat. Astfel,
în zona în care suprafața pictată nu a fost protejată
s-a intervenit cu apă distilată, iar în zona cu strat de
protecție s-a intervenit cu o soluție de toluen şi alcool.
În următoarea etapă a restaurării a fost așezat stratul
de preparație și s-a efectuat integrarea cromatică a
zonelor completate; de asemenea, aceste zone au
fost izolate cu un strat de protecție pe bază de verni
de damar. (C.N.)

Fotografii de Ioan Păun

194
53. CANAPEA
Atelier egiptean sau sirian, sfârşitul sec. XIX
Lemn (esenţă exotică) sculptat, strunjit; intarsii de sidef;
tapiţerie cu motive geometrice – ţesătură mecanică din bumbac; 120 x 42 x 70 cm
Secţia de Artă Orientală – inv. 1695/102886
Restaurată în 2004 de Daniel Postelnicu;
tapiţeria restaurată în Laboratorul de restaurare textile, de Iolanda Turcu, Silvia Boca, Mirela Pandele,
Luiza Gherghinescu (coordonator)
il. 2 Ansamblu înainte de restaurare
La data intrării în restaurare, această piesă de mobilier
prezenta următoarele probleme de conservare:
depuneri de praf și murdărie aderentă; lacune masive
ale elementelor decorative strunjite; foarte multe
cuie industriale care fixau fracturi ale suportului
il. 3 Detaliu din timpul restaurării (completare element strunjit,
panou lateral)
(intervenţie de restaurare anterioară); urme de
lovituri, zgârieturi, eroziuni, precum și mici lacune ale
decoraţiilor de sidef.
În vederea efectuării operaţiunilor de restaurare
asupra suportului a fost necesară demontarea
tapiţeriei (restaurată separat, în cadrul Laboratorului
de restaurare textile) şi extragerea cu atenţie
a tuturor cuielor care au provocat pe alocuri
deteriorarea suportului.
În structura braţului stâng al canapelei exista
(zona centrală) exista o spărtură care suportase o
intervenţie anterioară defectuoasă (cuie industriale şi
clei animal). Prin urmare, s-a impus extragerea cuielor,
curăţarea urmelor de clei şi reîncleierea în poziţia
originală cu ajutorul preselor. Părţile decorative
desprinse din zona inferioară a canapelei au fost
curăţate de urmele de murdărie şi clei, fiind apoi
reîncleiate cu clei animal, în lungul fibrei, pe o singură
latură, pentru a preveni eventualele deteriorări
il. 4 Detaliu din timpul restaurării (completări lacune sidef)

ulterioare cauzate de variaţiile de umiditate (dilatări
sau contrageri). Elementele strunjite originale –
desprinse din structura braţelor canapelei – au fost
reasamblate, lacunele fiind ulterior completate în
concordanță cu tehnica originală (mashrabiyya) de
execuţie şi asamblare.
Pentru ca această canapea să poată fi expusă, s-a
optat pentru completarea tuturor lacunelor din
structura braţelor. Acolo unde lipseau, elementele
strunjite au fost înlocuite cu altele similare din lemn de
nuc, executate în cadrul Laboratorului de restaurare
meta, cu un strung special. Câteva dintre acestea
au fost executate manual, celalalte fiind ajustate
dimensional, fiecare în parte, şi recompuse astfel
încât să se potrivească în ancadramentele structurale
ale canapelei. Elementele strunjite au fost asamblate
195
il. 5 Detaliu din timpul restaurării (completare suport)
în spiritul tehnicii originale, prin îmbinări libere în
lăcaşele structurii. Toate completările de suport au
fost integrate cromatic cu ajutorul unei soluţii de baiţ.
După uscarea acesteia s-a aplicat o pelicula de șelac,
păstrându-se o uşoară diferenţă cromatică faţă de
original (un ton mai deschis). De asemenea au fost
completate şi lacunele de sidef. Curăţarea murdăriei
aderente s-a efectuat cu tampoane uşor umectate, pe
toată suprafaţa obiectului, interioară şi exterioară. În
final, a fost aplicată o peliculă de șelac, fără a se insista
însă asupra efectului de luciu al suprafeţei. (D.P.)
196

54. Buddha ÎN MEDITAŢIE (Amida Nyorai)

Japonia, Epoca Edo (1603 - 1868)
Statuetă cu soclu şi mandorlă din lemn policrom, tehnică orientală; 85 x 150 cm
Secţia de Artă Orientală – inv. 18967/146
Analize fizico-chimice: expert investigaţii fizico-chimice Mihai Lupu

Restaurată în 2006 de Mihail Tudorel Crîşmăriuc și Bogdan Popescu (coordonator ştiinţific)

Această statuetă de cult îl reprezintă pe Buddha

aşezat în postură de meditaţie (jap. Amida Nyorai),
cu mâinile dispuse într-o variantă a mudrei Mida jō-
in, care simbolizează triumful iluminării asupra lumii
iluziilor. Statueta prezintă două inserţii de sticlă, în
zona părului şi a frunții, simbolizând lumina infinită,
respectiv cel de-al treilea ochi al lui Buddha (urna).
Soclul este o piesă distinctă, alcătuită din mai multe
etaje decorative cu ornamente atât din lemn traforat,

il. 2 Detaliu intervenţie anterioară (completarea unei lacune de

masă sculpturală)

cât și sculptate în masa lemnoasă, ultimul etaj

decorativ reprezentând o floare de lotus. Mandorla,
cea de-a treia piesă distinctă a ansamblului, este
îmbinată direct cu soclul.

Atât statueta cât şi soclul, goale în interior, au fost

realizate dintr-un lemn de esenţă moale, în tehnica
yosegi-zukuri, care se distinge prin mai multe etape
specifice: mai întâi, masa sculpturală a fost compusă
prin îmbinarea provizorie a mai multor blocuri din
lemn masiv; ulterior cioplirii, aceste blocuri au fost
demontate, degroşate la interior şi remontate ca
suport permanent prin încleiere şi îmbinare. S-a
obţinut astfel o statuetă uşoară, portabilă, bine
conservată, fără fisuri. Acest lucru se explică prin
eliminarea sistematică a inimii lemnului, care este
principala cauză de apariţie a fisurilor. În cazul soclului,
asamblarea prin încleiere a fost dublată de o fixare
cu scoabe metalice. Ochii de sticlă au fost inseraţi din
interior, probabil prin secţionarea capului, fără însă
ca linia de reasamblare să (mai) fie vizibilă.
il. 1 Ansamblu în timpul restaurării (fără mandorlă)
197
198
il. 3 Detaliu din timpul restaurării (reîncleierea elementelor
componente ale soclului)
În tehnica de execuţie originală, suportul de lemn a
fost asigurat cu hârtie în zonele de îmbinare, fiindu-i
ulterior aplicat un grund pe bază de praf de cretă şi
clei de apă rece (conform Buletinului de analiză nr.
14/11.05.2006), urmat de un strat negru, lucios, după
toate indiciile un lac pe bază de urushi (seva copacului
Toxicodendron vernicifluum). Statueta a fost decorată
diferenţiat, cu foiţă de aur pe veşminte, şi cu pulberi
de aur pe carnaţie. De asemenea, pe suprafața
exterioară a fost aplicată o peliculă protectoare de
răşină roşiatică solubilă în alcool, probabil şelac.
Intervenţiile anterioare, identificabile, au constat în
repoleirea parţială a veşmântului şi chituirea unor
lacune de masă sculpturală.
il. 5 Detaliu din timpul restaurării (îndepărtarea depunerilor
semi-aderente şi aderente)
il. 4 Detaliu din timpul restaurării (finalizarea operaţiunii de
reîncleiere a elementelor componente ale soclului; completare
cu element lipsă)
Înaintea restaurării din 2006, existau multiple fisuri
ale suportului pe liniile de îmbinare, iar grundul
prezenta mici lacune, îndeosebi pe soclu. Un element
de la baza soclului lipsea iar diferite elemente ale
ansamblului (razele mandorlei) erau desprinse. Pe
foiţa metalică existau numeroase depuneri înnegrite:
praf, ulei şi negru de fum (conform Buletinului de
analiză nr. 11/11.05.2006), a căror prezenţă se explică,
cel mai probabil, pin destinaţia primară a sculpturii ca
statuetă de cult.
Principala intervenţie asupra suportului de lemn a
constat în reîncleierea elementelor componente ale
soclului, ceea ce a presupus demontarea parţială a
acestuia, curăţarea urmelor de adeziv şi reîncleierea
componentelor cu un clei colagenic. Elementul lipsă
de la baza soclului a fost confecţionat din lemn de pin
şi integrat ansamblului prin încleiere. De asemenea,
razele mandorlei au fost poziţionate în locaşurile
existente şi reîncleiate. Depunerile aderente şi semi-
aderente de pe întreaga suprafaţă a statuetei făceau
ca tehnica de execuţie a decoraţiei, ca şi intenţia
artistică originală, să fie ilizibile. Aceste depuneri
au fost parţial îndepărtate prin mijloace chimice şi
mecanice. La final, suprafeţele originale vulnerabile
au fost peliculizate cu un verni uşor, reversibil, pentru
a facilita operaţiile de conservare viitoare. (M.T.C.)
 199

55. VITRINĂ
Japonia, Epoca Meiji (1868 - 1912)
Lemn masiv (esenţă exotică), pictat; intarsii din metal, lemn și os; 97 x 135 x 105 cm
Secţia de Artă Orientală – inv. 22176/357

Restaurată în 2006 de Matei Vasile

De formă paralelipipedică (monovolumetrică), în restaurare, vitrina era integral desfăcută. De

această piesă de mobilier este realizată din cadre și asemenea, suprafețele prezentau straturi subțiri
panouri de lemn de esențe exotice. La data intrării de verni oxidat și îmbătrânit, cu ușoare ancrasări.
200
il. 1 Ansamblu înainte de restaurare
Din cauza modificărilor dimensionale ale unor
panouri, în conjuncție cu specificitatea sistemului
de prindere ale acestora (prin intermediul cuielor),
piesa de mobilier, în ansamblu, prezenta un grad
major de instabilitate structurală.
După examinarea atentă a componentelor vitrinei,
au fost parcurse următoarele etape: extragerea
cuielor, completarea lacunelor și reconstituirea
panourilor componente la dimensiuni cât mai
il. 3 Detaliu din timpul restaurării (ușă cu
decorație intarsiată)
il. 2 Detaliu din timpul restaurării (piese constituente)
aproape de cele inițiale. Din cauza contragerii
fibrei în cazul unor blaturi, s-a recurs la ajustarea
dimensională ale unor traverse și ale unor cadre.
De asemenea, au fost completate lacunele
componentelor decorative (din lemn și os).
Suprafețele au fost supuse unor operațiuni
de curățare chimică, urmate de reconstituirea
complexului structural, iar în final de regenerarea
peliculei de protecție. (M.V.)
il. 4 Detaliu din timpul
restaurării (ușă cu
decorație intarsiată)
il. 5 Detaliu din timpul
restaurării (piese
constituente)

56. CASETĂ
India, sec. XVII - XVIII 1
Lemn exotic; intarsii de fildeș şi metal; 60 x 360 x 32,3 cm
Secţia de Artă Orientală – inv. 1188/76816
Restaurată în 2005 de Daniel Postelnicu
Caseta este realizată din lemn exotic cu intarsii de
fildeş (motive florale și geometrice), fiind prevăzută
cu un capac frontal (uşiţă), cu broască metalică
și două inele de prindere; pe panourile laterale
se află două mânere metalice iar colţurile casetei
sunt ornamentate cu patru colţare metalice. Toate
elementele metalice sunt probabil din alamă.
Interiorul casetei este compartimentat și prevăzut cu
şapte sertare de dimensiuni diferite, ale căror panouri
1 Identificarea provenienței geografice, precum și datarea au fost propuse de Mircea Dunca, istoric de artă – Secţia de Artă Orientală.
201
frontale sunt intarsiate cu fildeş şi dotate cu inele
de prindere din alamă. Tot pe panourile frontale ale
sertarelor există plăcuţe traforate din fildeş colorat,
montate peste foiţe metalice colorate, din alamă
argintată. Aproape toate elementele intarsiate din
fildeş sunt prinse de suport cu ajutorul unor cuişoare,
rosturile fiind chituite masiv. Îmbinările suportului, de
tip „coadă de rândunică”, sunt încleiate, iar blaturile
orizontale ale sertarelor sunt prinse în cuie.
202
il. 1 Ansamblu înainte de restaurare (panou superior)
La data intrării în restaurare, întreaga suprafaţă
intarsiată a casetei prezenta depuneri de praf și
murdărie aderentă, straturi de șelac aplicate fără
curăţarea prealabilă a suprafeţei, precum și urme
de cleiuri şi ceară. La rândul lui, suportul prezenta
eroziuni, lovituri, zgârieturi, mici lacune şi intervenţii
mai vechi, precum şi uşoare contrageri însoţite de
fisuri, cu afectarea directă a intarsiilor din fildeș:
desprinderi, fisuri, lacune. Panoul frontal (uşiţa)
prezenta o fractură însoţită de lacune (în suport
şi marchetărie) în zona inferioară, precum şi unele
intervenţii de restaurare anterioare: balamalele
originale fuseseră înlocuite şi montate (cu ajutorul
unor cuie industriale) în alte poziţii decât cele
originale, această operațiune nejustificată producând
il. 3 Detaliu din timpul restaurării (completare lacună și
reasamblarea elementelor desprinse)
il. 2 Detaliu înainte de restaurare (intervenţie anterioară în rama
sertarului din centru-dreapta)
degradări suplimentare ale suportului. De asemenea,
spărtura din zona inferioară a panoului frontal fusese
consolidată prin intermediul unor cuie industriale.
O altă completare parţială era vizibilă în chenarul
sertarului din dreapta, zona mediană. Elementele
metalice prezentau urme de murdărie aderentă,
oxidări și eroziuni.
Operaţiunile de restaurare au urmărit refacerea
integrităţii structurale a suportului prin consolidări
ale îmbinărilor, completarea lacunelor, refacerea
integrităţii structurale a panoului frontal; îndepărtarea
acelor elemente de intervenţie anterioară care
continuau să favorizeze degradări suplimentare:
cuie, holțşuruburi, chituri în fisuri.
il. 4 Detaliu din timpul restaurării (curăţarea suprafeţei
de depuneri de praf și murdărie ancrasată; zona mai închisă
semnalează starea iniţială)
 203

Întreaga suprafaţă a fost curăţată de urmele de praf,

murdărie aderentă, ceară, chituri etc. Lacunele din
suport au fost completate cu lemn de tei și integrate
cromatic. De asemenea, lacunele intarsiilor din fildeş
au fost completate cu os şi integrate cromatic.
Toate elementele intarsiate din fildeş ce prezentau
desprinderi sau fisuri au fost consolidate şi reîncleiate.
Au fost curăţate urmele de oxid, praf și murdărie
aderentă de pe suprafeţele elementelor metalice. În
final, a fost aplicată o peliculă fină de șelac, cu rol de
protecţie, fără a se insista asupra efectului de luciu al
suprafeţei. (D.P.)

il. 5 Ansamblu în timpul restaurării (interior, sertarele cu plăcuțele traforate demontate)

204

AUTORI:
Silvia Luca (S.L.)
Violeta Pintilie (V.P.)
 LABORATORUL
DE RESTAURARE
RAME
206

LABORATORUL DE RESTAURARE RAME

Anul înfiinţării: 1999
Echipa actuală: Silvia Luca, Violeta Pintilie

Înfiinţarea Laboratorului de restaurare rame din cadrul Muzeului Naţional de Artă al României, singurul de
acest fel din ţară la ora actuală, se datorează iniţiativei doamnei Camilla Redfern, reputat expert restaurator
de mobilier şi rame din Marea Britanie care, descoperind cantitatea importantă de rame originale din
muzeu, şi-a oferit competenţa pentru instruirea şi formarea unor restauratori pentru acest tip de obiecte.
Doamna Camilla Redfern a lucrat timp de şase luni în muzeu, s-a implicat personal în procesul de restaurare,
furnizând materialele necesare, de excelentă calitate, aduse din Marea Britanie, şi formând în acelaşi timp
doi specialişti: Silvia Luca şi Vasile Bighiu.
După finalizarea stagiului de formare, cei doi restauratori au susţinut o lucrare de atestare pentru care
au fost evaluaţi de experta din Marea Britanie. Ulterior, au început să lucreze efectiv la restaurarea
patrimoniului în atelierul înfiinţat şi dotat în totalitate de această pasionată şi generoasă specialistă. Timp
de doi ani, acest laborator a funcţionat cu cei doi restauratori, care au a reuşit să satisfacă toate necesităţile
muzeului în materie de restaurare rame. În 2001 li s-a alăturat Violeta Pintilie, care mai lucrase în domeniul
restaurării, preluând atribuţiile lui Vasile Bighiu, odată cu plecarea sa din muzeu.
De la înfiinţare şi până în prezent, în acest laborator au fost restaurate peste 2500 de rame, iar aproximativ
1000 de rame noi, executate în atelierul de tâmplărie al muzeului, au fost poleite şi patinate. Prin activitatea
sa, laboratorul a contribuit substanţial atât la redeschiderea eşalonată a Galeriilor Muzeului Naţional de
Artă al României, a Muzeului Colecţiilor de Artă, Muzeului Theodor Pallady şi K.H. Zambaccian, cât şi la
panotarea expoziţiilor temporare.
208

În timpul restaurării, un proces îndelungat și laborios, nu se încearcă transformarea unei rame vechi într-
una nouă, ci readucerea ei cât mai aproape de aspectul original.
Restaurarea ramelor presupune mai multe rețete și tehnici care includ utilizarea unor materiale felurite:
rășini naturale, fibre inerte, hârtie, pastă de amidon, cleiuri animale, ipsosuri și praf de cretă, foiță de aur și
schlagmetal, mixtion-uri pe bază de apă și de ulei, lacuri naturale și pigmenți.
Degradările ramelor sunt cauzate de variaţiile de umiditate și temperatură, precum şi de alţi factori externi
– degradări ale suportului, ale ornamentului și grundului, ale foiței de aur sau schlagmetal-ului și ale patinei.
Degradările suportului conduc la desprinderi la colțuri, desprinderi între lemn și ornament, pierderi ale
ornamentului; degradările stratului de foiță de aur sau de schlagmetal se manifestă sub forma rosăturilor,
până la pierderea totală a acestuia.
Prima etapă în restaurarea ramelor constă în consolidarea suportului de lemn, deoarece lemnul este un
material destul de fragil, care suferă modificări în timp, remediabile sau iremediabile.
Consolidarea se face prin aplicarea cleiului de oase și fixarea corectă a suportului de lemn la colțuri, în
cleme, pentru a se stabiliza. Dacă lipsesc fragmente din suportul de lemn, se completează cu furnir sau cu
lemn de balsa și clei de oase, după care sunt lăsate să se usuce 24 ore.
În timpul operației de completare, surplusul de materiale se îndepărtează imediat, atât de pe suprafața
aurită cât și de pe spatele ramei.
În cazul în care ramele prezintă intervenții anterioare efectuate necorespunzător (completări grosolane,
repictări cu bronz), acestea sunt îndepărtate prin curățare mecanică și cu solvenți.
Ornamentele decorative ale ramelor, în cazul în care prezintă desprinderi sau dislocări, se consolidează cu
un adeziv pe bază de clei de oase.
Curățarea începe cu desprăfuirea și îndepărtarea depunerilor grase cu solvenți, dar și mecanic. În funcție
de tipul de poleire, se stabilește ce tip de solvenți sunt utilizați pentru a nu afecta foița originală.
Completarea lacunelor se realizează prin aplicarea unui material cu pensula, în mai multe straturi: primul
strat este cel de clei de piele de iepure alb, următorul, clei de piele de iepure alb amestecat cu praf de cretă,
iar ultimul strat este cel de gesso (același material de completare dar cu o concentrație crescută de praf de
cretă) care se aplică cu spatula. Apoi se lasă la uscat și se șlefuiește.
Pe suprafețele completate astfel se aplică un strat de bolus galben sau roșu, peste care se efectuează
poleirea. Poleirea se poate face în mai multe tehnici: pe bază de apă (o soluție din apă, un strop de clei
de piele și puțin alcool etilic p.a.), când poleirea se face cu foiţă de aur de 18 k; mixtion pe bază de ulei și
mixtion pe bază de apă, când poleirea se face cu schlagmetal.
Poleirea se lasă 24 ore pentru a se usca și a se asigura o priză bună între bolus și foiță după care se
lustruiește cu piatra de agat, în cazul foiței de aur 18 k, şi cu tampon din material textil îmbibat cu şelac,
pentru schlagmetal.
Integrarea cromatică se realizează aplicând o patină pentru a conferi un aspect estetic unitar cu originalul.
Procesul de restaurare urmează tratamentul propus de specialiști, desfășurându-se conform etapelor
stabilite în comisiile de restaurare. (S.L; V.P.)
 209

57. RAMĂ CU ORNAMENT VEGETAL ȘI FLORAL

Atelier european, sfârșitul sec. XIX
Lemn de răşinoase profilat, grunduit; ornamente din ipsos pentru modelaj şi compo, aplicate, aurite (schlagmetal)
şi patinate
76,5 x 67,5 cm (dimensiuni exterioare)
Secţia de Artă Europeană și Arte Decorative – Léon Printemps, Portret de femeie
inv. 8737/771

Restaurată în 2016 de Silvia Luca

?
Il. 1 Rama înainte de restaurare (degradări, lacune în ornament, desprinderi la colţuri, murdărie aderentă,
suprafeţe oxidatre)
Il. 2 – 3 Detalii cu cu desprinderea îmbinării colţului şi lipsa ornamentului
Il. 4 Rama în timpul restaurării (consolidare, curăţare, completare ornament)
Il. 5 Detaliu completare ornament
210
 211

58. RAMĂ DECORATĂ CU FLORI ȘI FRUNZE DE ACANT

Atelier european, sfârșitul sec. XIX
Lemn de răşinoase profilat, grunduit; ornamente aplicate şi aurite din ipsos pentru modelaj şi compo, aplicate,
aurite (schlagmetal) şi patinate
81 x 101 cm (dimensiuni exterioare)
Secţia de Artă Românească Modernă – D. (Dumitrescu) Stoica, Femei la legatul viei
inv. 1260

Restaurată în 2016 de Silvia Luca

?
Il. 1-2 Rama în timpul restaurării (detalii cu ornamente pe bază de ipsos de modelaj; suprafeţe oxidate şi
murdare)
Il. 3 Rama în timpul restaurării (aspect după curăţare şi completare a grundului şi ornamentelor)
Il. 4-5 Detalii din timpul restaurării (completări pe colţuri şi cant)
212
 ?
213

59. RAMĂ CU CINCI PROFILE ORNAMENTALE

Atelier european, sfârșitul sec. XIX
Lemn de răşinoase profilat, grunduit; ornamente din ipsos pentru modelaj şi compo,
aplicate, aurite (foiţă de aur) şi patinate
48,5 x 45 cm (dimensiuni exterioare)
Secţia de Artă Europeană și Arte Decorative – Narcisse Díaz de la Peña, Buchet de flori
inv. 68167/2250

Restaurată în 2016 de Violeta Pintilie

il 1 Ansamblu după restaurare

(de făcut foto !!!)

il. 1 Rama înainte de restaurare (lipsă ornamente, il. 2 Detaliu în timpul restaurării (probă de
urme de cuie, desprinderi, murdărie aderentă) curăţare; detaliu desprindere îmbinare
colţ)

il. 3 Cantul ramei (detalii lacune; eroziunea foiţei il. 4 Detaliu în timpul restaurării (verso,
de aur) probă de curăţare)
214

60. RAMĂ DECORATĂ CU FRUNZE DE VIȚĂ DE VIE,

VREJURI ȘI STRUGURI
Atelier european, sfârşitul sec. XIX
Lemn de răşinoase profilat, grunduit; ornamente din ipsos pentru modelaj şi compo, aplicate,
aurite (schlagmetal) şi patinate
90 x 115 x 5,7 cm (dimensiuni exterioare)
Secţia de Artă Românească Modernă – Nicolae Grigorescu, Car cu boi
inv. 87109/9764

Restaurată în 2016 de Violeta Pintilie

il. 1 Rama înainte

de restaurare (lipsă
ornamente, desprinderi
la îmbinarea colţurilor)

il. 2-3 Detalii cu degradări, lacune,

suprafeţe oxidate
215
216

AUTORI:
Raluca Căşaru (R.C.)
Ileana Creţu (I.C.)
Luiza Gherghinescu (L.G.)
Sorina Marin (S.M.)
Iolanda Turcu (I.T.)
Viorica Slădescu (V.S.)
 LABORATORUL
DE RESTAURARE
TEXTILE
218

LABORATORUL DE RESTAURARE TEXTILE

Anul înfiinţării: 1960
Echipa actuală: Raluca Căşaru, Iolanda Turcu, Sorina Marin, Silvia Boca – experţi restauratori; Mariana
Bădici – laborant
Coordonator: Luiza Gherghinescu

Laboratorul de restaurare textile a funcţionat într-un spațiu-anexă al palatului Ghica-Grădişteanu de pe

calea Victoriei, nr. 190, până în 1994, când fost reamenajat în actualul spaţiu din aripa Krețulescu a Muzeului
Naţional de Artă al României şi utilat cu echipamente necesare unei restaurări de înaltă performanță, după
un proiect realizat de specialiştii laboratorului.
În România, interesul pentru restaurarea ştiinţifică a pieselor textile datează de la începutul anilor
1960, cînd, cu ocazia săpăturilor arheologice întreprinse la Mănăstirile Voroneţ şi Dragomirna au fost
descoperite, între altle, 18 piese textile din diferite materiale, lucrate în tehnici diverse, datând din secolul
al XVI-lea. Dintre acestea, anteriul vel vornicului Gligorcea face parte din actuala selecţie (cat. 65) pentru
a ilustra progresele înregistrate de laboratorul de restaurare textile al muzeului. Tot în acest laborator,
pe baza cercetării ştiinţifice efectuate de Corina Nicolescu, au fost restaurate patru preţioase caftane din
brocard, danii voievodale către aşezăminte religioase, unde fuseseră transformate în piese de cult sau
acoperăminte de mormânt. De exemplu, caftanul lui Neagoe Basarab donat de voievod mănăstirii Bistriţa,
fusese transformat în acoperământ de mormânt pentru racla cu moaştele Sfântului Grigore Decapolitul.
Pentru aceste costume, Corina Nicolescu a realizat dosare complexe de restaurare fişe individuale de lucru,
cu relevee, descrierea principalelor etape de restaurare și menţiuni privind curăţarea. Pe baza acestei
documentaţii, a fost reconstituit şi caftanul lui Neagoe Basarab, expus în Galeria de Artă Veche Românească
a muzeului.
Începand din 1975, în contextul evoluţiei profesiei, şi de când laboratorul pregăteşte specialişti cu studii
medii şi superioare pentru toate laboratoarele de restaurare textile din ţară, judeţene, sau orăşeneşti,
restauratorii de textile colaborează cu chimişti şi fizicieni pentru investigaţii ştiinţifice care să asigure decizii
optime de restaurare. În acelaşi timp, conform unei noi concepţii de restaurare, s-a renunţat la reţetele
standard, în favoarea reţetelor individualizate de lucru.
Din 1996, restaurarea textilelor se bazează şi pe o cercetare interdisciplinară pentru identificarea naturii
coloranţilor din firul textil, a calităţii firului metalic, cercetare care face parte din colaborarea permanentă
cu instituţii de specialitate precum: KIK – IRPA Bruxelles, Universitatea Bucureşti – Facultatea de Chimie,
Institutul de textile și pielărie, Academia Română. În anii 2005, 2010, 2012, 2016, Laboratorul de restaurare
textile a participat şi la proiecte europene dedicate studiului coloranţilor textili, derulate în colaborare cu
British Museum, OPD Florenţa, ICM Amsterdam, Atom KIHSS Debreţin.
Din activitatea laboratorului se evidențiază de asemenea lucrările ample realizate pentru redeschiderea
galeriilor muzeului (80% din piesele textile expuse în Galeria de Artă Veche Românească au fost restaurate în
laborator), a Muzeului Colecţiilor de Artă, precum și pentru expozițiile temporare interne și internaționale.
În anul 2004, specialiştii laboratorului au participat la proiectul de restaurare a Acoperământului de Mormânt
al Mariei de Mangop, o comandă a Ministerului Culturii şi Mănăstirii Putna, pentru expunerea piesei în cadrul
 219

unei expoziţii deschise la Vatican, cu prilejul împlinirii a cinci sute de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare.
Recent, Muzeul Național de Artă al României a participat cu piese valoroase de patrimoniu, între care şi
piese textile, la expoziția Comorile României, prezentată în China în 2015 - 2016. Toate aceste piese au fost
restaurate în laboratorul de restaurare textile, care a conceput şi sistemele corespunzătoare de transport
și expunere.
Potrivit documentelor de evidenţă ale laboratorului, până în prezent aproximativ 1000 piese au beneficiat
de operaţiuni complexe de restaurare şi conservare. Aceste piese sînt de o mare diversitate atât din punct
de vedere al provenienţei (Europa, Orientul Apropiat şi Mijlociu, China, Japonia, India), al funcţionalităţii
(piese laice, de cult – dintre care unele arheologice –, piese decorative, de costum), cât şi al tehnicii de
execuţie şi al materialelor (tapiserii, covoare – înnodate şi chilimuri – broderii, ţesături, dantele, piele).
Restaurarea lor presupune înaltă calificare artistică şi abilităţi excepţionale de lucru aplicat, precum şi
eşalonarea etapelor de lucru pe timp îndelungat.
Începând din 2012, activitatea laboratorului se concentrează prioritar pe restaurarea pieselor incluse în
proiectele pentru redeschiderea Galeriei de Artă Orientală și a Galeriei de Artă Decorativă.
220

61. TAPISERIE – SCENĂ DE RĂZBOI

Flandra, sec. XVII - XVIII
Lână, mătase, tapiserie haute-lisse; 204 x 259 cm
Secţia de Artă Europeană și Arte Decorative inv. 106247/970 
Determinarea naturii materialelor: expert investigaţii fizico-chimice Mihai Lupu

Restaurată în 1985 - 1994 de Elena Oteteleșanu, Elena Bratu, AngelaVechiu, Sorina Marin, Ioana
Tănăsescu, Maria Gheorghe, Rodica Roman, Eugenia Milea, Ioana Costache, Luiza Gherghinescu, Olga
Birman Sabău şi Viorica Slădescu (coordonatori); 1997 - 2003 de Aurora Pandele, Silvia Boca, Rodica
Roman, Ileana Crețu (coordonator)

Tapiseria este o ţesătură formată din încrucişarea

(întrepătrunderea) manuală a două sisteme de fire la
războiul de ţesut: urzeală şi băteală. Firele de băteală
acoperă în întregime urzeala, care serveşte ca
armatură, urmând îndeapropate desenul cartonului.
Tapiseria poate fi realizată pe război vertical (haute
lisse) sau orizontal (basse lisse). Diferenţa dintre cele
două tehnici constă în poziţionarea urzelii, verticală la
haute lisse şi orizontală la basse lisse.

Această piesă este un fragment decupat dintr-o

il. 1 Ansamblu înainte de restaurare
tapiserie mai mare, această intervenție provocând o
tendinţă de destrămare a marginilor. Se presupune
că, inițal, tapiseria a avut o bordură. La un moment
dificil de aproximat, în partea inferioară a fost
făcută o consolidare cu o bandă textilă fixată pe

il. 2, 3 Detalii înainte de restaurare: degradări fizice

 221

margine. Când a intrat în laboratorul de restaurare, firele de mătase fiind în totalitate fragilizate, până la
tapiseria era foarte deteriorată: zonele ţesute cu friabilizare. Zonele ţesute cu lână erau de asemenea
mătase prezentau decolorări, sfâşieri și lacune, deshidratate, decolorate, rupte, scămoşate și roase,
222

bureţi naturali, urmată de clătiri repetate şi de uscarea

controlată pe pat absorbant. După uscare, tapiseria a
fost montată în gherghef, pentru restaurare.

Reconstituirea zonelor degradate a fost realizată în

tehnica originală, cu fire din lână sau mătase naturală,
respectând traseul desenului şi cromatica locală.
Problemele deosebite, semnalate în zonele lacunare
ale motivelor decorative, au necesitat desenarea
acestora pe hârtie de calc, ţinând cont de martori şi
de unitatea stilistică a modelului. Pe laturile tăiate
ale tapiseriei au fost introduse fire de urzeală, iar
marginea a fost rețesută. Reconstituirile anterioare,
realizate neadecvat, precum şi peticele adăugate pe
faţă au fost desfăcute, iar zonele respective au fost
reconstituite în tehnica originală. Laturile tapiseriei au
fost protejate prin ataşarea unei benzi din lână, ţesută
separat, iar şliţurile au fost cusute. În final, tapiseria a
fost dublată cu pânză din bumbac, şi prevăzută cu o
bandă de velcro, pentru expunere. (R.C.)

Fotografii de Cornelia Şoancă, Traian Slovineanu

il. 4 Detaliu margine stânga în timpul reconstituirii

prezentând şi lacune, da comparativ cu mătasea, lâna

se afla într-o stare de conservare mai bună.

Tapiseria a suferit consolidări anterioare, neadecvat

realizate din punct de vedere tehnic, dar care au
oprit totuşi avansarea degradărilor. Cele mai multe
suprafețe cu astfel de intervenţii erau vizibile în zona
cerului, a cetăţii şi a vegetaţiei din partea de jos. În
colţul din dreapta sus era o sfâșiere mare, cauzată
probabil de un şoc mecanic, remediată neadecvat.

În prima fază a restaurării, tapiseria a fost desprăfuită

cu aspiratorul, pe faţă şi pe dos. În vederea
tratamentului de curăţare, zonele degradate au fost
consolidate cu bucăţi de tul. Tratamentul de curăţare
a fost efectuat prin imersie în soluţie de detergent
Romopal, spălarea efectuându-se prin presare cu
il. 5 Detaliu după reconstituirea zonei degradate (il. 3)
 223

62. Țesătură cu fir de argint

Orientul Mijlociu (?), sec. XIX
Ţesătură mecanică cu fir de argint rulat pe miez de mătase şi bumbac; 148 x 154 cm
Muzeul Colecțiilor de Artă (Colecţia Radu Ionescu) – inv. 111412
Determinarea naturii materialelor: expert investigaţii fizico-chimie Mihai Lupu

Restaurată în 2007 - 2008 de Rodica Marin, Iolanda Turcu și Ileana Creţu (coordonator)

Este posibil ca această ţesătură să fie un fragment
dintr-un felon, după cum indică rotunjirea laturii
inferioare, croiul, decorul şi ponderea metalului. Cel
mai probabil, schimbarea funcţionalităţii a fost dictată
de degradarea părţii din faţă a veşmântului. Cutele
inegale, dese, incorect şi grosolan executate, inelele
din partea superioară, precum şi degradările profunde
indică transformarea sa într-un văl de iconostas.
La intrarea în laboratorul de restaurare, ţesătura,
deshidratată și foarte murdară, era afectată şi de
intervenţii de anterioare. Cantitatea şi calitatea
224
il. 1 Aspect din timpul restaurării: demontarea laturii superioare
metalului îi confereau o valoare aparte, ceea ce a
determinat repararea sa, în diferite epoci. Astfel, s-au
constatat reţeseri grosiere, consolidări în câmpul
ţesăturii şi dublări succesive, cu materiale diverse
(multe dintre punctele de dublare având rolul de
a refixa unele desprinderi de băteală de pe spate).
Montarea chingii de susţinere a cutelor, a inelelor şi
a şnurului decorativ s-a realizat mecanic, cu maşina
de cusut, antrenând deformări masive. Dublura de
culoare albastră fusese inadecvat completată, cu
ţesături din in, bumbac şi mătase.
Intervenţiile actualei restaurări au constat în
demontarea piesei, curăţarea, consolidarea şi
dublarea ţesăturii, în scopul redării unui aspect cât
mai apropiat de cel original. Demontarea a fost dificilă
din cauza suprapunerii reparaţiilor efectuate în etape
diferite. După demontarea dublurii albastre (mai
nouă), s-a constatat existenţa unei a doua dubluri din
mătase, cu numeroase lacune pe întreaga suprafaţă.
Materialul a fost mai mic decât ţesătura broşată şi
a fost completat atât la partea superioară, cât şi la
partea inferioară cu saten de mătase, fixându-se şi
zonele degradate ale ţesăturii. În urma demontării
au rezultat o ţesătură broşată, două dubluri, opt
fragmente (petice) de diferite dimensiuni, din
materiale broşate, şi un şnur împletit. Curăţarea s-a
făcut cu decoct de rădăcină de Radix Saponaria în apă
il. 2 Detaliu din timpul demontării
distilată, în băi succesive, cu clătiri repetate şi uscare
controlată (încercându-se eliminarea deformărilor
provocate de reparaţiile anterioare şi de tensionări).
Ţesătura broşată a fost consolidată pe suport
continuu, din voal de bumbac cu in, compatibil cu
urzeala şi suficient de uşor pentru a se conforma
rigidităţii materialului. Lacunele au fost completate
prin montarea unui pat de fire de mătase, integrată
cromatic fondului ţesăturii, fixat cu mătase în punct
couch. Rolul acestui strat a fost de a aduce piesa
la aceeaşi înălţime în zonele degradate, pentru a
limita tensionările. Toate zonele degradate au fost
consolidate utilizând acelaşi tip de prindere (fără
montarea patului suplimentar de integrare).
Dublura albastră (ţesătură moarată) a fost imersată
în soluţie de detergent Simpal, fără acţiune
mecanică, din cauza fragilităţii, clătirile fiind realizate
delicat, fără manevrare. Consolidarea pe suport
afecta materialul prin tensionare suplimentară. A
fost aplicată o metodologie experimentală, care a
permis manevrarea dublurii fără risc, tensionarea şi
remontarea finală. Dublura a fost fixată între două
straturi de borangic, vopsit în albastru. Materialele
au fost fixate între ele cu ace entomologice, numai
în interiorul lacunelor, la limita degradărilor. Pe
aceste trasee a fost executată însăilarea cu mătase
albastră, obţinându-se o structură textilă compactă,
 225

în care materialul nu are libertate de mişcare, dar

nici nu este degradat sau tensionat. Diferenţa de
lungime nu a fost completată, borangicul fiind
croit până la limita inferioară a ţesăturii broşate.
Marginea superioară a fost întărită cu panglică,
pentru preluarea tensionărilor în timpul expunerii.
Dublura de mătase a fost aplicată ţesăturii broşate,
respectându-se tehnica de prindere originală. Pentru
o mai bună susţinere, a fost adăugată încă o dublură
de mătase. (I.C.; I.T.)

Bibliografie:
Ileana Creţu, Rodica Marin, Iolanda Turcu, Mihai Lupu,
„Restaurarea unei ţesături de argint”, în Restitutio, il. 3 Detaliu din timpul restaurării: montarea firelor de mătase
pentru patul de susţinere
Muzeul Național al Satului, Bucureşti, nr. 4/2011.

il. 4 Detaliu din timpul restaurării: marginea superioară după

consolidarea pe suport
226

63. COSTUM de botez

Atelier european, sec. XIX
Mătase de Lyon; aplicaţii din dantelă şi galon din fir metalic;
dublură din in şi bumbac; 105 x 107cm
Secţia de Artă Veche Românească – inv. 10899/478-178 T
Determinarea naturii materialelor: expert investigaţii fizico-chimice Mihai Lupu

Restaurată în 1997 de Liliana Găgeanu și Viorica Slădescu (coordonator)

reasamblarea costumului. Mai întâi au fost demontate

dantela cu fir metalic, galoanele, bridele și dublura, iar
apoi au fost desfăcute părţile componente (corsajul,
fusta și mânecile). În toate etapele demontării au fost
executate tipare pentru fiecare parte componentă,
detaliile fiind notate într-un jurnal de laborator.
Curăţarea corsajului, a fustei şi a mânecilor s-a realizat
în soluţie decoct de Radix Saponaria, operațiune
urmată de clătiri repetate, de hidratarea în soluţie
de apă cu glicerină şi de uscarea controlată pe pat
absorbant. Consolidarea tuturor fragmentelor a fost
făcută în gherghef, pe suport de borangic, cu mătase,
folosindu-se diferite puncte de prindere în funcţie
de zona în care s-a intervenit (couch, zigzag, punct
de feston). Fondul ţesăturii a fost consolidat prin
linii paralele și alternative; marginile au fost fixate
de materialul suport prin executarea unui zigzag; în
il. 1 Ansamblu înainte de restaurare
zonele destrămate a fost efectuată punctarea pe fir
drept, în vreme ce zonele lacunare au fost asigurate
printr-o punctare fină a marginilor şi un zigzag de jur-
Acest veşmânt de ceremonie este compus din trei
împrejur. Dublurile şi celelalte materiale ce compun
părţi (corsaj, fustă şi mâneci), prinderea făcându-se
costumul (suportul corsajului, manşetele, bridele)
printr-un sistem de bride pe mijlocul spatelui şi pe
au fost curăţate în soluţie de detergent Simpal,
linia mediană a mânecilor.

La data restaurării, costumul se afla într-o stare

de conservare precară, fiind deshidratat, murdar
și decolorat. Ţesătura prezenta degradări masive:
sfâşieri, destrămări, lacune, desprinderi ale firului de
mătase din motivul ornamental şi diferite tipuri pete.
Galoanele şi dantela din fir metalic prezentau urme
de oxidare superficială pe întreaga suprafaţă.

Intervenţiile de restaurare au constat în demontarea,

curăţarea, consolidarea materialelor componente şi
il. 2 Aspect din timpul restaurării: demontarea corsajului
 227

cu limpeziri repetate şi uscare controlată. Având în ton, pentru a împiedica destrămarea marginilor.
în vedere starea de conservare bună a acestora, a Curăţarea decoraţiei cu fir metalic (galoanele şi
fost realizată doar o surfilare cu bumbac şi mătase, dantela) a fost efectuată în soluţie decoct de Radix
228

il. 3 Aspect din timpul restaurării: restaurarea celor două părţi ale il. 4 Detaliu după restaurarea fragmentelor corsajului
fustei

Saponaria, urmată de clătiri repetate şi de uscarea

controlată prin presare, în vederea reconstituirii
aspectului iniţial (planeitatea metalului). Galoanele au
fost consolidate pe tul vopsit, printr-o prindere fină şi
deasă, iar acolo unde a fost posibil motivul decorativ
a fost refăcut. Restaurarea dantelei a necesitat două
tipuri de intervenţii, în funcţie de zonă: aplatizarea în
zonele cu deformări, printr-o punctare fină şi deasă
pe tul; reconstituirea totală sau parţială a modelului,
în zonele cu pierderi ale firului metalic.

Reasamblarea costumului s-a realizat în ordinea

inversă demontării, cu ajutorul tiparelor, releveelor
şi al documentaţiei tehnice executate în perioada il. 5 Detaliu în timpul restaurării dantelei

de studiu. Prinderea materialelor textile a fost

executată manual, utilizându-se diferite puncte de
prindere, care respectă coaserea originală. Ulterior
au fost ataşate galoanele, bridele, dublurile şi dantela
metalică. De asemenea, a fost conceput şi executat
un sistem de conservare, util pentru depozitare ţi
transport: o husă din saten pe forma şi dimensiunile
costumului, închisă pe trei laturi cu velcro, şi o cutie
din carton neacid. (I.T.)
 229

64. UMBRELĂ DE SOARE

Atelier european, sec. XIX - XX
Tafta de mătase, decor aplicat din dantelă de bumbac, lucrată manual;
schelet din metal şi lemn; H. 97; D. 110 cm
Secţia de Artă Europeană și Arte Decorative – inv. 78074/916
Determinarea naturii materialelor: expert investigaţii fizico chimice Mihai Lupu

Restaurată în 1999 - 2000 de Sorina Marin și Ileana Creţu (coordonator)

La data intrării în laboratorul de restaurare, piesa și pe dos, insistându-se în zonele de prindere pe

prezenta o stare avansată de degradare a taftalei de
mătase, cauzată de numeroși factori: funcţionalitate,
lumină, temperatură, tensionare în formă deschisă.
Prima etapă a restaurării, desprăfuirea, a fost
efectuată cu ajutorul unei pensule moi, pe faţă
scheletul metalic şi în zonele de pliere. Partea
textilă a fost descusută de pe scheletul metalic,
notându-se toate punctele de prindere şi tipurile
de coasere. Următoarea etapă a restaurării a fost
tratamentul îndelungat de hidratare pe pat din hârtie
absorbantă și apă distilată. Ulterior, s-a constatat o
230

il. 1 Ansamblu înainte de restaurare il. 2 Aspect din timpul restaurării: detaliu demontare dantelă şi
remontare pe suportul nou

originalul. A fost desenat conturul clinilor pe ţesătură

il. 3 Aspect din timpul restaurării: remontarea dantelelor pe
suport
uşoară destindere a taftalei, recâştigarea parţială a
flexibilităţii, precum şi o uşoară detensionare. După
operaţiunea de hidratare, cel mai rezistent clin a fost
pregătit pentru spălare: a fost festonat pe margini,
s-au realizat relevee pentru determinarea formei şi
poziţionarea dantelei.
şi au fost marcate zonele de poziţionare a dantelei,
iar apoi materialul a fost montat în gherghef. La
consolidarea dantelei, au fost folosite punctele de
prindere originale. După finalizarea fixării dantelei,
clinii au fost croiţi şi reasamblaţi. Pentru refixarea
clinilor pe cadrul metalic s-a urmărit documentaţia
de la demontare. De asemenea, pentru conservare şi
depozitare au fost confecţionați clini din netex, pentru
a se evita plierea necontrolată. Husa a fost realizată
din pânză de bumbac, pe forma clinilor. (S.M.)
Fotografii de Traian Slovineanu

Tratamentul de curăţare a fost efectuat prin imersie

în soluție de apă și detergent Simpal, prin clătiri
repetate, emoliere şi uscare controlată, forma clinului
păstrându-se cu ajutorul releveului de contur. Ceilalţi
clini nu au mai fost curăţaţi, deoarece murdăria era
pătrunsă adânc în fibră, nemailăsând apa să treacă; a
fost curăţată şi detensionată doar dantela de bumbac.

În această situație, s-a hotărât înlocuirea ţesăturii de

mătase cu o ţesătură nouă, cu o contextură foarte
apropiată, care a fost vopsită în aceeaşi nuanţă cu
il. 4 Aspect din timpul restaurării: montarea clinilor
 231

65. ANTERIU, cca 1599

Descoperit în mormântul marelui vornic Gligorcea
din pronaosul bisericii Voroneţ
Ţesătură tip Kemha (mătase, fir de argint aurit); H. 144 cm
Galeria de Artă Veche Românească – inv. 109550/Ţ 662
Determinarea naturii materialelor: expert investigaţii fizico-chimice: Mihai Lupu

Restaurat în 1997 - 2001 de Aurora Pandele, Rodica Roman, Liliana Găgeanu, Silvia Boca,
Iolanda Turcu, Sorina Marin, Rodica Marin; Ileana Creţu şi Viorica Slădescu (coordonatori);
Luiza Gherghinescu (coordonator operaţiuni dublare)

Acest anteriu a fost descoperit în 1963 în mormântul
Vel Vornicului Gligorcea din pronaosul bisericii
Mănăstirii Voroneţ. Săpăturile arheologice au dat
atunci la iveală un inventar funerar care cuprindea,
între altele, un giulgiu din damasc italian, o manta de
catifea simplă, o haină de brocard, o căciulă de catifea
simplă, cordoane din tafta de mătase, un fragment
de brâu împletit, o legătură pentru ochi din tafta, o
pernă din țesătură damasată, un fragment de covor.
232
il. 2 Ansamblu înainte de curăţare
Anteriul marelui vornic Gligorcea este realizat dintr-o
ţesătură preţioasă din fire de mătase combinate în
bătătură cu fire de argint aurit pe urzeală de mătase;
decorația formată pe un desen floral cu mătase
policromă (Kemha). Costumul a fost dublat cu
țesătură fină din tafta de mătase.
Acest anteriu este deschis în față pe toată lungimea,
iar de la gât până în talie se încheie cu 18 nasturi cu
cheutori croșetate din mătase răsucită și fir metalic.
Croiala este somptuoasă, mai ales prin amploarea
il. 3 Ansamblu după curăţare
mânecilor, dimensiunea deschiderii în zona umărului
și amplitudinea clinilor de la poale.
La data descoperirii, această ţesătură arheologică
prezenta următoarele degradări specifice,
menționate de specialiștii de la acea vreme: pete
de oxizi organici şi minerali, deteriorări ale firului de
argint aurit, îmbrunarea materialului textil, decolorări,
plieri multiple, zone cu lacune de material textil.
Dublura din tafta de mătase, foarte deteriorată, se
păstra numai parțial. În ansamblu, costumul prezenta
degradări care afectaseră integritatea ţesăturii.
Intervenţiile de restaurare s-au desfăşurat în mai multe
etape. În prima etapă (1963 - 1964), după curăţarea de
resturi humice şi organice, piesa a fost tratată de doi
restauratori polonezi prin metoda, experimentală la
acea vreme, a laminării pe suport din material sintetic
(terilen), folosind un adeziv termoplast. În timp,
efectele acestui procedeu de consolidare au fost
dezastruoase: materialul textil laminat a înglobat în
fibră adezivul şi s-a desprins de pe terilen. Fiind un
proces evolutiv, se impunea stoparea lui, pentru că
ducea la o degradare majoră.
În a doua etapă (1983 - 1991), derulată la Muzeul
Naţional de Istorie, costumul a fost supus unor
investigaţii şi intervenții de tratament chimic,
efectuate de specialistele Victoria Barbălată şi
Elena Prodan. Îndepărtarea adezivului a fost foarte
dificilă, din cauza lipsei informaţiilor privind metoda
și substanţa folosită (cu excepţia indicativului său
industrial), precum şi a neconsemnării procedurilor
de restaurare executate de restauratorii polonezi. Au
fost efectuate investigaţii privind natura materialelor
şi a substanţelor care ar fi putut îndepărta adezivul
fără să afecteze preţiosul material textil. Au fost
făcute teste de solubilizare a probelor de adeziv
în diverşi solvenţi organici, la cald şi la rece. După
îndepărtarea mecanică a stratului superficial, cu
ajutorul unui bisturiu, a urmat tratamentul chimic de
solubilizare a adezivului remanent, cu ciclohexanonă,
prin tamponare pe porţiuni mici, verificând permanent
la stereomicroscop eficienţa curăţării. Întreaga

operaţiune a fost executată pe un pat absorbant, care
a preluat solventul împreună cu adezivul îndepărtat.
După 1991, când piesa a revenit la Muzeul Naţional
de Artă, starea de conservare devenise extrem de
precară. A urmat a treia etapă de restaurare, însumând
șapte ani de lucru, dintre care peste cinci au fost
dedicaţi numai hidratării în mediu controlat, în poziție
orizontală, a părţilor componente ale veșmântului
(spate, piepţi, guler şi mâneci). Tratamentul de
hidratare a fost aplicat în băi succesive, prin imersie în
soluţie variabilă cu glicerină anhidră. Materialul textil
fragilizat a fost atent monitorizat pentru a putea
atinge nivelul optim de echilibru al umidității din fibra
de mătase naturală. Atunci când ţesătura a devenit
suficient de flexibilă și adaptată la umiditatea relativă
normală a mediului ambiant, părţile componente
ale costumului au fost montate pe gherghef și
consolidate pe suport de borangic vopsit adecvat
aspectului estetic al originalului. Fixarea pe suport s-a
realizat folosindu-se diverse puncte de consolidare:
couch, zigzag, punct de feston în acord cu tipurile de
degradare a țesăturii originale și cu necesitatea de
rezistență a zonelor afectate.
il. 4 Detaliu după consolidare şi dublare
233
Ultima etapă a procesului de restaurare a constat în
dublarea costumului cu o țesătură din tafta de mătase.
Au fost realizate tipare din pânză pentru fiecare
parte componentă pentru a face vizibile modificările
apărute în croială în urma tratamentelor îndelungate
și pentru a putea fi stabilite etapele de reasamblare,
în așa fel încât costumul să fie cât mai puțin manevrat.
Documentarea lucrării de restaurare a constat și în
executarea de relevee pe hârtie milimetrică, pe care
au fost poziționați clinii și nasturii. De asemenea,
pentru fiecare parte componentă a costumului, au
fost croite dubluri din tafta. Reasamblarea costumului
a fost realizată în ordinea inversă demontării, cu
ajutorul tiparelor de pânză, a releveelor, precum şi a
documentaţiei tehnice executate după consolidarea
părților componente. Prinderea prin coasere a
părților componente s-a făcut manual, utilizându-se
diferite puncte de prindere, care respectau martorii
din coaserea originală. Ulterior, au fost ataşați nasturii
și bridele de închidere. Pentru prezentarea în Galeria
de Artă Veche Românească, cu ocazia redeschiderii
(2002), a fost realizat un sistem de expunere și
conservare folosindu-se un manechin bărbătesc
standard, modelat după forma și dimensiunile acestui
prețios costum restaurat. (V.S.)
Bibliografie: Corina Nicolescu, Costumul de curte
în ţările române (sec. XIV – XVIII) (cat. exp.), Muzeul
de Artă al RSR, Bucureşti, 1970, p. 41-43, cat. 6; Anca
Lăzărescu, „Broderii şi ţesături”, în Capodopere din
Evul Mediu Românesc, Bucureşti, 2006, p. 132.
il. 5 Detaliu după consolidarea pe suport
234

66. Aer – Împărtăşirea apostolilor cu vin

Atelier Moldova, 1625 - 1626
Broderie cu fir din argint și argint aurit pe suport din saten de mătase; 36 x 42,5 cm inscripție brodată de danie în
limba slavonă, de la Anastasie Crimca
Secţia de Artă Veche Românească – inv. 15844/B199
Determinarea naturii materialelor: expert investigaţii fizico-chimice Mihai Lupu

Restaurat în 1998 - 1999 de Aurora Pandele, Rodica Marin, Liliana Găgeanu, Luiza Gherghinescu, Viorica
Slădescu (coordonator)

se desprind frunze și flori. Motivele decorative sunt

il. 1 Ansamblu față înainte de restaurare
Acest aer, provenit de la Mănăstirea Dragomirna, are
ca temă iconografică Împartășirea Apostolilor cu vin.
Centrul de interes al compoziției este deplasat spre
stânga, unde se află plasată masa altarului la care
oficiază Iisus în veșmânt de mare arhiereu (poartă
sacos și omofor, pe cap mitră și nimb crucifer). În
spate se observă Arhanghelul Gavril în costum de
diacon. Cei 12 apostoli primesc Sfânta Împărtășanie
cu vin din cupa întinsă de Iisus. În partea dreaptă
este surprins, căzând la pământ, Iuda Iscarioteanul
în momentul în care scuipă împărtășania. În fundal se
profilează un zid de cetate.1
inspirate din decorul țesăturilor care circulau în
Moldova în secolul al XVII-lea. Suportul broderiei
este din saten de mătase de culoare roșie, broderia,
de tip bizantin, este făcută cu fir din argint și argint
aurit înfașurat pe miez de mătase, firul din argint
aurit fiind punctat cu mătase divers colorată. Pentru
chipuri s-a folosit mătase de culoare crem, trăsăturile
accentuându-se cu mătase de culoare brun închis.
Portretele, mâinile și picioarele personajelor sunt
brodate cu mare măiestrie, cu fir din matase în punct
de pictură (point couché). Caracteristica acestei
broderii este punctul plat și marea întindere a
suprafețelor brodate cu fir metalic.
Aerul a intrat în laboratorul de restaurare cu depuneri
mari de murdărie aderentă, deshidratat, broderia cu
fir metalic roasă, scămoșată pe alocuri, cu suportul
de saten roșu ros și degradat, cu zone unde lipsea
în totalitate firul metalic: veșmântul lui Iuda, ușa și

Chenarul marginal, lat, este decorat pe întreaga

suprafață cu un vrej de acant continuu, de pe care
1 Informaţii preluate din fişa de conservare întocmită de
Anca Lăzărescu.
il. 2 Detaliu înainte de reconstituirea broderiei

ferestrele turnului din funadal și o zonă de la masa
împărtășaniei. Marginea laterală nu a fost păstrată
integral, lipsind bordura terminală exterioară.
Dublura originală din mătase de culore crem era
foarte degradată.
Restaurarea aerului a cuprins mai multe etape,
începând cu pregătirea pentru curățare: demontarea
părților componente, festonarea marginilor
secționate pentru a se evita destrămarea în baia de
curățare, hidratare pe pat umed în 5 ședinte de câte
8 ore, cu pauze între ele. Curățarea umedă s-a făcut
în soluție de Radix saponaria în apă distilată, clătiri
reptetate, hidratare în soluție de glicerină anhidră și
235
uscare controlată pe pat absorbant. În același mod
s-au curățat și dublurile din mătase și bumbac și alte
părți componente.
Reconstituirea zonelor de broderie cu fir metalic
dispărut în totalitate s-a făcut pe baza suportului
existent. În cazul lipsei suportului, acesta a fost
refăcut și s-a adăugat un nou pat de fire pentru
refacerea broderiei cu fir metalic. Astfel, a fost
reconstituit punctul de broderie de tip bizantin prin
utilizarea unui fir mai gros de mătase în locul firului
metalic degradat, punctat cu un alt fir din mătase mai
subțire în tehnica originală.
236

Consolidarea suportului din saten roșu s-a făcut cu

punctul de prindere couch, cu fire vopsite în culoarea
satenului. Reconstituirea marginilor lipsă s-a făcut
în punct de broderie bizantină, luându-se ca model
chenarul interior al scenei centrale.

Consolidarea dublurii de mătase s-a făcut pe suport

de borangic. Reasamblarea piesei s-a făcut în ordinea
inversă demontării, renunţându-se la galonul metalic
ceare masca tăietura marginilor. (L.G.)

Bibliografie: Alexandru Elian, coordonator, Inscripţii

medievale – Oraşul Bucureşti (vol. I), Editura
Academiei RSR, Bucureşti, 1965, p. 729, nr. 1085.

Fotografii de Traian Slovineanu

il. 3 Aspect din timpul restaurării: detaliu reconstituire chenar

marginal

il. Detaliu dupa reconstituirea broderiei

 237

67. Mânecuțe – ÎNĂLŢAREA; SCHIMBAREA LA FAŢĂ

Atelier grecesc, sec. XVII
Broderie cu mătase, fir din argint şi argint aurit pe suport din mătase şi bumbac;
20 x 31 cm
Muzeul Colecțiilor de Artă (Colecția Marcu Beza – Hortensia şi Vasile G. Beza) – inv. 88371/253; 88372/ 254
Determinarea naturii materialelor: expert investigaţii fizico-chimice Mihai Lupu

Restaurate în 2003 - 2005 de Liliana Găgeanu, Iolanda Turcu și Ileana Crețu (coordonator)

Tehnica generală de realizare a broderiei bizantine La intrarea în laboratorul de restaurare, mânecuţele

presupune solidarizarea a două suporturi textile
(mătase și bumbac) cu un adeziv pe bază de amidon
sau clei de pește. Pe acest suport dublu erau
desenate personajele şi elementele decorative.
Pentru crearea reliefului, se montau fire de
bumbac sau in, în mănunchiuri, urmărindu-se linia
contururilor. Broderia cu fir metalic înfăşurat pe
miez textil se executa perpendicular pe acest strat.
Firul era prins din margine în margine, dar fără să
treacă pe dos. Chipurile şi mâinile erau realizate cu
mătase colorată în point couché (punct pictural).
Cele două mânecuţe sunt de formă trapezoidală și
prezintă pe marginile laterale un sistem de prindere
cu anouri metalice și șnur.
erau deshidratate și acoperite cu murdărie aderentă,
grăsime și pete de ceară. Suportul din saten roșu
prezenta ușoare pierderi, cele mai semnificative
fiind pe margini, acolo unde materialul era pliat
pentru montarea dublurii. Firul metalic prezenta
mici zone de desprindere.
Intervențiile de restaurare au constat în demontarea
părților componente, eliminarea petelor, curățarea,
consolidarea și remontarea pieselor.
Astfel, au fost separate de original dublura din
bumbac (atașată la o dată necunoscută), dublura
originală din mătase (de foarte bună calitate, de
238
il. 1 Ansamblu avers, înainte de restaurare
culoare galbenă) și materialul de întăritură (pânză
din in nealbit). Petele de ceară de pe broderia
cu fir metalică au fost îndepărtate cu spatula
caldă şi tampoane moi de bumbac. Curățarea a
fost efectuată prin imersare în solvenți organici,
în vederea îndepărtării murdăriei aderente.
il. 2 Aspect din timpul restaurării: demontarea dublurilor
Tratamentul de curățare a continuat prin imersarea
într-o soluție de Radix Saponaria, urmată de limpeziri
repetate cu apă distilată, și uscare pe pat absorbant.
Zonele degradate ale suportului au fost consolidate
cu mătase colorată, în punct couch, utilizând suportul
original al pieselor. Marginile de saten depliate au
fost consolidate local, pe suport de borangic. De
asemenea, dublurile originale au fost curățate în
soluție Radix Saponaria, urmate de clătiri repetate
și uscare. Ulterior, dublurile au fost consolidate pe
borangic (suport continuu) de culoare galbenă.
Materialele de întăritură din in au fost festonate pe
cele patru laturi pentru a preveni destrămarea.
Mânecuțele au fost reasamblate respectându-se
montarea inițială. Pe dos, a fost montată o dublură
nouă, din mătase subțire. La final, a fost refăcut
sistemul de prindere pe braț prin montarea inelelor
și a șnurului. (I.C.; I.T.)
Bibliografie: Muzeul Colecţiilor de Artă, Editura
Muzeul Naţional de Artă al României, Bucureşti,
2013, p. 131, 132
il. 3 Ansamblu
revers după
demontarea
dublurilor
il. 4 Detaliu
consolidare
margine pe
suport
 239

68. Covor de rugăciune „de Transilvania”1

Anatolia, sec. XVII - XVIII
Urzeală, băteală și nod simetric din lână; 158 x 124 cm
Secţia de Artă Orientală – inv. 22574/61

Restaurat în 2010 de Sorina Marin, Silvia Boca și Luiza Gherghinescu (coordonator)

Acest covor de rugăciune, cu mihrab și bordură lată Chilimul de la capete era destrămat, iar pe marginile
cu palmete și rozete alternate, a intrat în laboratorul laterale se observau rupturi ale firelor de urzeală și
de restaurare murdar, uzat, cu nodurile tocite în zona băteală. Franjurile de la capetele covorului erau tocite
mihrabului, şi cu mici lacune pe întreaga suprafaţă. și lipseau pe alocuri.
1 Denumirea „de Transilvania” se datorează prezenței acestor covoare orientale în bisericile sașilor din Transilvania.
240

naturali, urmată de clătiri repetate şi de uscarea

controlată, pe pat absorbant. Reconstituirea zonelor
degradate a fost făcută în tehnica originală, cu fire din
lână la marginile laterale și în zonele rupte din centru,
respectând cromatica locală. Capetele covorului
au fost festonate pentru stoparea destrămării; de
asemenea, au fost făcute completări în locurile unde
lipseau franjurile. Covorul a fost dublat parțial și s-a
montat sistemul de expunere cu velcro. (L.G.)

Bibliografie: Stela Russu, Covoare de rugăciune

turceşti din secolele XVII-XVIII (cat. exp.), Muzeul de
Artă al RSR, Bucureşti, 1975, cat. 7; Mircea Dunca,
Covoare turceşti din secolele XVII-XX (cat. exp.),
Editura Muzeul Naţional de Artă al României,
Bucureşti, 1994, cat. 11.

il. 1 Detaliu înainte de restaurare: degradare margine

Operațiunile de restaurare au început prin

desprăfuirea covorului, cu aspiratorul, pe faţă și pe
dos. Odată încheiată această operațiune, covorul a
fost pregătit pentru curăţarea umedă (spălare), prin
consolidarea cu bucăți de tul pe zonele degradate.
Tratamentul de curăţare a fost făcut prin imersie
în apă și detergent Simpal, prin presare cu bureți

il. 2 Detaliu înainte de restaurare: il. 3 Detaliu înainte de restaurare: il. 4 Detaliu consolidare cu punct de feston
degradări fizice degradare de uzură a nodurilor
 241

69. CHILIM DE RUGĂCIUNE

Turcia (Erzurum), sec. XIX
Lână; 176 x 130 cm
Secţia de Artă Orientală – inv. 113508/1047

Restaurată în 2011 - 2012 de Sorina Marin, Ileana Creţu,

Raluca Căşaru, Silvia Boca și Luiza Gherghinescu (coordonator)

Cînd a intrat în laboratorul de restaurare, acest chilim băteala și urzeala lipsă. Capetele se terminau cu o
era foarte murdar, deshidratat, prezenta deformări împletitură realizată din urzeală, care era secționată
și rărituri. Marginile laterale aveau zone rupte, cu în mai multe locuri.
242
il. 1 Ansamblu înainte de restaurare
Piesa a fost curăţată cu aspiratorul, pe faţă şi pe
dos, apoi a fost pregătită pentru curăţarea umedă
(spălare), prin consolidare cu bucăți de tul pe zonele
degradate. Curăţarea a fost efectuată prin imersie
într-o soluție de apă și detergent Simpal, prin presare
cu bureți naturali, urmată de clătiri repetate şi
uscare controlată pe pat absorbant. După uscarea
il. 3 Detaliu înainte de restaurare: margine il. 4 Aspect din timpul restaurării: detaliu
tăiată consolidare franjuri
il. 2 Detaliu înainte de
restaurare (colț dreapta jos)
controlată, chilimul a fost montat în gherghef, iar
zonele degradate sau rupte, precum şi marginile
laterale au fost restaurate în tehnica originală a
chilimului, motivele care lipseau fiind reproduse cu
lână de aceeaşi nuanţă, vopsită în laborator.
Capătul superior a fost restaurat prin consolidarea
franjurilor pe pânză de in montată în alt gherghef.
O dificultate deosebită a reprezentat-o secţionarea
terminaţiei împletite de la capătul inferior al scoarţei,
care a necesitat studierea tipului de împletitură
originală și realizarea unei scheme de lucru.
Reconstituirea împletiturii a fost realizată cu lână
asemănătoare cu cea originală, de aceeași grosime
și culoare, în conformitate cu schema de lucru.
Rezultatul a fost spectaculos în privinţa aspectului;
din punct de vedere tehnic, importantă a fost
consolidarea capătului inferior al chilimului, care a
condus şi la redarea formei inițiale a piesei. În final,
s-a optat pentru sistemul de dublare parţială. (S.M.)
il. 5 Aspect din timpul restaurării: detaliu
refacere margine
 243

70. FRAGMENT DE CORT

Iran (Rasht), sec. XIX
Lână, mătase, bumbac, patchwork tip Rasht, broderie; 290 x 380 cm
Muzeul Theodor Pallady (Colecția Serafina și Gheorghe Răut) – inv. 78253/78254
Determinarea naturii materialelor: expert investigaţii fizico-chimice Mihai Lupu

Restaurat în 2008 de Raluca Cășaru, Sorina Marin, Iolanda Turcu, Rodica Marin și Luiza Gherghinescu
(coordonator)

Înregistrată inițial ca draperie otomană din secolul
al XIX-lea, această piesă s-a dovedit a fi un fragment
dintr-un cort iranian din aceeași perioadă, decupat
probabil din zona intrării.1 Tehnica în care a fost
1 Ipoteza a fost avansată de Mircea Dunca, specialist în artă
islamică în cadrul Secţiei de Artă Orientală.
lucrată piesa presupune decuparea unor zone din
materialul de suport (postav) pe conturul desenului
și integrarea în spațiul astfel creat a unor bucăți din
același material, dar de altă culoare. Asamblarea
acestor bucăți se face prin prinderea marginilor,
pe dos, cu punct de feston. Suportul astfel obținut
244

il. 1 Ansamblu înainte de restaurare (jumătatea il. 2 Ansamblu înainte de restaurare (jumătatea
stângă) dreaptă)

este brodat cu punct de lănțisor, cu fire de mătase
răsucită. Acest tip de patchwork poartă numele
orașului Rasht, situat în nordul Persiei, la Marea
Caspică, fiind cunoscut și practicat încă din secolul al
XVI-lea, de la începutul perioadei safavide.
Fragmentul de cort este alcătuit din două piese, cu o
compoziție realizată simetric față de axul central și a
intrat în laboratorul de restaurare sub forma a două
bucăți cu latura superioară tăiată și îndoită, pe care
era montat un sistem de expunere cu manșoane.

il. 3 Detaliu înainte de restaurare: il. 4 Aspect din timpul restaurării: detaliu il. 5 Aspect din timpul restaurării: detaliu
degradare margine de îmbinare (faţă) de îmbinare (dos)
 245

Pe marginea inferioară și pe marginile de la îmbinarea

fragmentelor erau montați franjuri.

La intrarea în laborator, broderiile prezentau degradări

fizico-mecanice, fzico-chimice şi biologice. Degradările
fizico-mecanice, provocate de manevrări defectuoase,
se evidențiau prin rupturi de diferite dimensiuni.
Laturile erau rupte în unele locuri, din cauza greutății
franjurilor. Pe alocuri, franjurile erau destrămate și
rupte, iar întreaga suprafață prezenta sfâșieri, cu
precădere în partea superioară. Degradările fizico-
chimice constau în decolorarea suportului broderiei
și fragilizarea ei din cauza deshidratării, ca urmare a
expunerii îndelungate la factorii de mediu. Un atac
biologic a determinat apariţia unor zone cu perforații
și lacune în suportul de postav.

Procesul de restaurare a început prin demontarea

manșonului și deplierea zonei îndoite din partea
superioară. Demontarea franjurilor a evidențiat
prezența, pe marginea celor două broderii, a unor
copci metalice, cusute cu același tip de mătase, și a
unui șnur tot din mătase, fixat pe margine. Cele două
laturi se îmbinau perfect prin închiderea copcilor,
ceea ce a confirmat ipotezea c ă cele două piese
protejau de fapt intrarea în cort.

Îndepărtarea depunerilor de praf a fost efectuată cu

aspiratorul, cu gura de absorție protejată. Curățarea
suportului de postav a fost realizată prin ștergere cu
apă distilată. Pentru hidratare, lucrarea a fost ţinută
timp de două săptămâni în mediu umed controlat.
După această etapă, în zona superioară a fost făcută
o consolidare la nivelul suportului, pe o pânză
fină din bumbac, de culoare neagră. Consolidarea
zonelor lacunare din câmpul central, precum și a
zonelor sfâșiate sau rupte, a fost făcută local, prin
consolidare pe suport textil în culoarea fondului.
În partea superioară, tăietura a fost completată cu
material textil negru, acest tiv urmărind marginea
tăiată inegal. Marginea inferioară a fost consolidată
pe un suport textil de culoare roșie. Pentru susținerea
broderiei, dublarea a fost făcută cu pânză neagră, pe
toata suprafața. (L.G.)
246

71. VESTĂ
China, sec. XIX
Satin de mătase, broderie cu fir aurit de hârtie înfășurat pe miez de mătase, fir de mătase colorată, paiete aurite;
dantelă din mătase împletită; H. 73 cm
Secţia de Artă Orientală – inv. 22841/326
Determinarea naturii materialelor: expert investigaţii fizico-chimice Mihai Lupu

Restaurată în 2004 - 2005 de Sorina Marin, Rodica Roman și Luiza Gherghinescu (coordonator)

lipsă, firul de hârtie aurit desprins din broderie,

paietele lipsă sau desprinse, perforații punctuale
ale suportului, degradare masivă a benzii de la gât
şi subraţ, dantela cu franjuri ruptă şi murdară, iar
găicile pentru nasturi rupte.

În prima fază a restaurării, piesa a fost desprăfuită

cu pensule moi, demontată în părţile componente,
poziția fiecăreia fiind notată pe releveu. În timpul
demontării, a fost întocmită documentaţia necesară
în vederea reasamblării, după restaurare. Fiind
o piesă cu fir aurit de hârtie, nu a fost posibilă
curăţarea umedă.

Restaurarea broderiei a constat în prinderea firelor

il. 1 Ansamblu înainte de restaurare
Această piesă de costum a intrat în laboratorul
de restaurare cu următoarele degradări: dublură
de mătase şi hârtie aurită desprinse de pe suport,
urmând traseele originale. Piepţii şi spatele vestei au
fost consolidate în gherghef, pe suport de borangic
vopsit în culoarea satinului de mătase. Consolidarea
a fost făcută în zonele lacunare, pe margini şi în zona
gâtului. Marginile au fost fixate de materialul suport
prin executarea unui zigzag, iar zonele lacunare au

il. 2 Detaliu înainte de restaurare: il. 3 Detaliu înainte de restaurare: il. 4 Detaliu înainte de restaurare: desprindere fir de hârtie
degradare margine degradare bentiță de saten aurită
 247

fost asigurate printr-o punctare fină a marginilor, şi

un zigzag de jur-împrejur. După această operaţiune,
ţesătura de borangic a fost decupată, fiind păstrată
numai în zonele consolidate.

Dantela a fost consolidată pe un şnur suport, de

tip panglică, prins în partea superioară. Împletitura
dantelei a fost refăcută cu mătase, cu acul, în tehnica
originală. Reasamblarea vestei a fost realizată cu
ajutorul tiparelor, releveelor şi al documentaţiei
executate în timpul demontării. Prinderea părţilor
componente a executată manual, cu diferite
puncte de prindere. Găicile, benzile de satin negru
cu care au fost conturate marginile vestei, precum
şi dublura care lipsea au fost confecţionate în
laboratorul de restaurare, din ţesătură nouă de
mătase. Pentru depozitare a fost confecţionată o
cutie tridimensională din carton neacid şi un suport
textil. (L.G.)

Fotografii de Traian Slovineanu

il. 5 Detaliu după consolidarea pe suport
248
72. BRODERIE – PĂUN ŞI FLORI DE BUJOR
China, sec. XX
Mătase, broderie cu fir de mătase colorată; inscripţie brodată;
chenar din ţesătură mecanică; 166 x 63 cm
Secţia de Artă Orientală – inv. 1093671014
Determinarea naturii materialelor: expert investigaţii fizico-chimice Mihai Lupu
Restaurată în 2004 de Sorina Marin, Rodica Roman, Luiza Gherghinescu (coordonator)
il. 1 Ansamblu avers înainte de restaurare
Broderia a intrat în laborator montată pe un panou
din carton. După demontare, s-a observat că piesa
fusese dublată cu o ţesătură de mătase foarte fină,
de culoare aurie. Broderia suferise în zona inferioară
un atac biologic masiv care afectase suportul
il. 2 Detaliu înainte de il. 3 Detaliu înainte de
restaurare: degradare biologică restaurare: degradare biologică
(pe faţă) (pe dublură)
de mătase, firele de mătase colorate, dublura şi
ţesătura mecanică din jurul broderiei. Firele de
mătase de pe dos erau distruse, conducând la
pericolul desprinderii motivelor brodate. Ţesătura
mecanică ce încadrează broderia fusese încleiată
pe dos, operațiune care a favorizat atacul biologic.
Broderia fusese montată pe panoul de carton în
cuie, ale căror perforaţii distruseseră marginea.
Restaurarea a fost îngreunată de pericolul
desprinderii, la manevrare, a firelor de mătase
colorată afectate de atacul biologic. În prima fază,
firele au fost fixate cu soluţie de CMC, prin pensulare
uşoară pe dos, apoi consolidate prin coasere cu fire
de borangic.
Completarea lacunelor, atât din chenarul marginal,
cât şi din suportul broderiei, a fost făcută cu
satin de mătase vopsit la culoare. Dublura aurie
a fost demontată şi completată cu o ţesătură
asemănătoare. Pentru montare, s-a confecţionat un
 249

il. 4 Detaliu degradare înainte

de demontare

nou suport, din carton neacid, îmbrăcat într-o husă

de pânză, pe care broderia a fost fixată prin coasere
pe toate laturile. (L.G.)

fotografii de Traian Slovineanu;

il. 5 Detaliu consolidare zonă degradată