Escolar Documentos
Profissional Documentos
Cultura Documentos
Apa este substanta cu cea mai mare raspandire pe glob, acoperind aproximativ 70%
din suprafata Pamantului. Ea se gaseste atat in atmosfera cat si in subsolul planetei, precum si
in toate organismele animale si vegetale, luand parte la organizarea structurala si la activitatea
metabolica a acestora.
1. Structura apei
Molecula de apa este formata din doi atomi de hidrogen legati covalent de un atom de
oxigen. Deoarece atomii constituienti prezinta fiecare cate trei izotopi ai hidrogenului ( ,
(1)
unde q - sarcina dipolului, l - distanta dintre centrele de greutate a sarcinilor dipolului, iar
valoarea momentului dipolar este p = 1,858 D (1Debye = 3,33·10-30 cm).
Deoarece moleculele de apa mai pot poseda momente de cuadrupol, octopol etc, au
tendinta de a interactiona electrostatic intre ele, cu ionii din mediile intra- si extracelulare,
precum si cu gruparile hidrofile ale macromoleculelor. Fiind polare, moleculele de apa se
orienteaza in campuri electrice si magnetice.
Din punct de vedere electronic, molecula de apa are 10 electroni a caror distributie
spatiala este urmatoarea: 2 electroni se gasesc in permanenta in vecinatatea oxigenului pe
orbitalul 1s, iar ceilalti 8 electroni de valenta graviteaza pe 4 orbitali bilobati care au axele de
simetrie de-a lungul directiilor ce unesc varfurile unui tetraedru cu centrul acestuia (Fig. 2.).
Molecula de apa poate forma legaturi coordinative cu alte molecule de apa, legaturi
cunoscute sub numele de punti de hidrogen (legaturi de hidrogen).
Nucleele celor doi atomi de hidrogen de pe orbitalii bilobati 1si 2 (Fig.2.), fiind slab
ecranati de catre norul electronic, genereaza un camp electric puternic, determinand fiecare
cate o interactiune electrostatica asupra unui atom de oxigen, ce apartine altei molecule de
apa. Deci, se formeaza doua punti de hidrogen cu doua molecule de apa. De asemenea,
electronii ce se misca pe orbitalii 3 si 4 pot trece partial pe orbitalii atomilor de hidrogen, care
apartin altor doua molecule de apa vecine, realizandu-se inca doua legaturi de hidrogen.
In consecinta, o molecula de apa poate realiza patru punti de hidrogen (Fig. 3.).
Lungimea unei legaturi de hidrogen este de 1,77 Å.
Spatial, cele patru molecule de apa asociate prin punti de hidrogen sunt dispuse in
varfurile unui tetraedru, iar molecula tetracoordinativa se afla in centrul tetraedrului.
In stare solida, puntile de hidrogen sunt permanente, in schimb in stare lichida ele se
formeaza sau se rup neincetat datorita agitatiei termice. Asocierea moleculara, determina
aparitia unor microdomenii ordonate de molecule de apa, dar cu o existenta foarte scurta,
deoarece timpul de viata al unei punti de hidrogen in stare lichida este de 10-9 secunde.
2. Proprietatile apei
Proprietatile fizice ale apei, care prezinta insemnatate deosebita pentru functionalitatea
si reglarea unor procese din sistemele vii, sunt:
a) Densitatea Apa, spre deosebire de alte lichide, prin solidificare isi mareste volumul,
determinand micsorarea densitatii. Densitatea variaza neliniar cu temperatura.
Anomalia dilatarii apei consta in faptul ca in domeniul 00C si 40C volumul se mareste
prin racire,deci densitatea scade. Astfel, la 00C densitatea are valoarea de 999,87 kg/m3, iar la
40C are valoarea maxima de 103 kg/m3. Dupa cum s-a aratat mai sus, aceasta crestere a
densitatii se datoreaza patrunderii monomerilor liberi in spatiile intermoleculare ale retelei
hexagonale. Comportament al apei in functie de temperatura explica existenta vietii acvatice
in anotimpul rece, straturile de apa de sub crusta de gheata formata la suprafata au temperaturi
mai ridicate decat cea de inghet.
b) Caldura specifica - reprezinta cantitatea de caldura necesara unitatii de masa pentru a-si
ridica temperatura cu un grad. Caldura specifica a pei are valoarea de 4180 J/kg·K si este mai
mare decat a altor lichide si a majoritatii solidelor. Ea variaza cu temperatura, avand un minim
la 350C.
Sangele, avand in compozitie apa, transporta cantitati importante de caldura din locul
de producere in tot organismul, uniformizand temperatura acestuia. La suprafata corpului
sangele elimina prin iradiere surplusul de caldura.
d) Conductivitatea termica- este fluxul termic ce se propaga prin unitatea de suprafata intre
doua puncte aflate la distanta de 1 cm si cand intre ele exista o diferenta de temperatura de un
grad.
La 200C conductivitatea termica a apei are valoarea de 0,59 J/scmK, mai mare decat
majoritatii lichidelor. Aceasta valoare ridicata permite mentinerea constanta a temperaturii
corpului (homeostazia termica), atunci cand caldura nu poate fi evacuata prin circulatia
fluidelor biologice.
e) Temperaturi nete la transformari de faza: topire la 00C si fiebere la 1000C, valori
ridicate comparativ cu cele ale compusilor similari cu doi atomi de hidrogen, de exemplu H2S.
g) Coeficientul de vascozitate dinamica are valoarea de 1,0050 ·10-3 Ns/m2 la 200C. Variaza
anormal cu presiunea, intai scade si apoi creste liniar cu cresterea presiunii.
h) Constanta dielectrica relativa este aproximativ 80, valoare mare care arata capacitatea
apei de a ioniza substantele ce sunt dizolvate in ea.
i) Proprietati optice. Apa este transparenta, lasand sa treaca lumina vizibila, ceea ce permite
dezvoltarea vietii in mediul apos. Apa absoarbe total radiatiile infrarosii si partial pe cele
ultraviolete.
Apa este solventul universal si se gaseste in toate organismele vii, in procente diferite.
Continutul de apa din biosisteme este variabil, incepand cu 50% in cazul bacteriilor sporulate
si ajungand pana la 97% in cazul celenteratelor, si are tendinta de scadere pe parcursul vietii.
taurine 60,4
suine 58,0
ovine 60,0
cabaline 60,0
pasari 56,0
In organismele vii apa se gaseste in diferite structuri, de la cele mai simple la cele mai
complexe. Se face o clasificare a apei din organismele superioare dupa mai multe criterii.
· intracelulara (70%)
· tisulara
· apa libera
· apa legata sau structurata - se fixeaza in cea mai mare parte prin hidratare pe gruparile
hidrofile (polare) ale proteinelor, acizilor nucleici, glucidelor si lipidelor.
40 Dupa provenienta in organism apa poate fi:
In mediul intracelular au loc reactiile caracteristice materiei vii, din acest motiv este
necesar sa se cunoasca starea apei intracelulare (citoplasmatice), care reprezinta 55% din
totalul apei din organism. Cercetarile experimentale au condus la concluzia ca o fractiune (5-
10%) din apa citoplasmatica prezinta proprietati total diferite de apa lichida, avand un grad
superior de ordonare. Aceasta fractiune este apa legata (apa structurata).
Restul de apa citoplasmatica (pana la 55%) este partial legata sau libera.
Se constata ca un organ sau tesut are un continut de apa mai ridicat cu cat este sediul
unor procese metabolice mai intense. De exemplu, tesuturile embrionare contin apa in
proportie de 97%, la fel ca si celenteratele.
Par 4 Muschi 76
Dentina 9 Inima 77
Schelet 30 Creier 77
Cartilaj 50 Plamani 81
Cantitatea de apa este variabila in functie de tipul de tesut, pentru organismul uman
continutul de apa variind intre 4% si 97%.
In Tabelul 2. sunt prezentate valori ale procentelor de apa din diferite tesuturi.
Se constata din tabel ca si in cazul aceluiasi tesut pot exista diferente mari ale cantitatii
de apa, cum este cazul tesutului nervos.
3.3. Importanta apei in sistemele biologice
Apa este solventul universal al materiei vii atat la nivel interstitial cat si intracelular.
In interiorul celulelor apa are rol de mediu de dispersie, intervenind intr-o serie de
reactii biochimice, cum ar fi hidroliza, si se formeaza ca produs final al oxidarilor biologice.
Apa are rol de protectie mecanica a sistemelui nervos central sau a embrionului.