Escolar Documentos
Profissional Documentos
Cultura Documentos
Asamblări filetate
Figura 4.1. Componentele unei asamblări filetate Figura 4.2. Desfăşurata elicei filetului
unde: -1 este şurubul; 2 – tija şurubului 3- piuliţă; 4- şaibă; 5,5’- piesele asamblate.
d − d1 D − D1
H1 = sau, H1 = (4.2)
2 2
p
tg ψ= ; (4.4)
π ⋅ d2
pentru filete cu un început, respectiv:
pa
tg ψ= ; (4.5)
π ⋅ d2
pentru filete cu mai multe începuturi.
In principiu un ansamblu filetat este format din şurubul propriu zis, piuliţă,
şaibă (rondea), şi dispozitive de siguranţă. Exemple de asamblări filetate se prezintă în
figura 4.6.
Şuruburile propriu zise (1), se utilizează înşurubate în piuliţe (a), într-una din
piesele asamblate (b), ca prezoane (c) sau ca şuruburi speciale (figura 4.7) pentru
fundaţii (a), cu ochi (b), cu inel (c), cu cap ciocan (d), pentru canale T (e), cu cap
fluture (f), etc.
4 - Asamblări filetate 35
a b c
Figura 4.6. Exemple de asamblări filetate
a d
b e
c f
Figura 4.7. Forme constructive de şuruburi
Piuliţele (2) se execută în forme constructive variate, cele mai răspândite fiind
cele hexagonale.
Elementele constructive comune ale piuliţelor şi ale capetelor hexagonale ale
şuruburilor sunt prezentate în figura 4.8.
Principalele relaţii de calcul se prezintă după cum urmează:
-diametrul D al cercului circumscris hexagonului de bază,
D = 2d (4.6)
unde d este diametrul nominal al şurubului.
-latura a hexagonului înscris în cercul de diametrul D, (latura piuliţei),
36 Organe de asamblare
D
a= =d (4.7)
2
-distanţa între două feţe laterale paralele ale
piuliţei, egală cu deschiderea cheii,
S = 0,866D (4.8)
-diametrul D1 ≈ S;
-raza ρ = 1,5d (4.9)
-înălţimea m a piuliţei: m=0,8d pentru piuliţe
normale, m ≤ 0,8d pentru piuliţe joase.
Figura 4.8. Elementele constructive ale unei piuliţe cu cap hexagonal
Pe lângă piuliţele hexagonale se mai folosesc şi alte tipuri (figura 4.9), cum ar
fi piuliţe cu aripi, sau fluture (a), cu crestătură (b), cu găuri frontale şi radiale (c), cu
caneluri(d), crenelate (e), înfundate (f).
a c e
b d f
Şaibele (3) sunt discuri metalice găurite aşezate între piuliţe şi suprafeţele
pieselor care se fixează, având rolul de a distribui uniform şi de a micşora presiunea de
contact dintre acestea şi de a asigura perpendicularitatea dintre suprafaţa de reazem a
piuliţei şi axa şurubului. Şaibele utilizate sunt cele uzuale (a), cele pentru profile I şi
U (b), precum şi cele de siguranţă şi Grower. (figura 4.10)
Şaibele de siguranţă (e) se utilizează pentru împiedicarea desfacerii
şuruburilor şi a piuliţelor în raport cu piesa. Şaibele Grower (c) asigură ansamblul la
deşurubare prin apăsarea asupra acestuia datorită elasticităţii sale, asigurând forţe de
frecare suficient de mari în filet. Şaibele elastice, (d),îndeplinesc acelaşi rol ca şi cele
de tip Grower. (figura 4.10)
4 - Asamblări filetate 37
a b c
d e
Figura 4.10 Forme constructive de şaibe
4.4. Materiale şi tehnologie de execuţie.
ψ
π
a b
Figura 4.11. Forţele din cupla şurub piuliţă
Condiţia de echilibru la limită, se poate exprima prin relaţia:
Ff + F + FN + Ft = 0 (4.10 )
Pe baza ecuaţiei vectoriale (4.10) se construiesc poligoanele de forţe pentru cele
două situaţii, respectiv strângerea şi desfacerea piuliţei, (figura 4.12), rezultând pentru
fiecare caz mărimea forţei Ft ,aplicată tangenţial pe cercul de diametru mediu, d2.
ψ ϕ
ψ
ϕ
ϕ
ψ
a b c
Figura 4.12. Poligonul forţelor din cupla şurub piuliţă
Ft=F⋅tg(ψ+ϕ); (4.12)
Ft=F⋅tg(ϕ-ψ); (4.13)
Tot la desfacere, forţa Ft acţionează în sens opus rotirii,ca frână, când frecarea
este redusă, (µ1 este mic), poligonul forţelor este prezentat în figura 4.12. c., rezultând:
Ft=F⋅tg(ψ-ϕ) (4.13’)
F
FN = (4.15)
α
cos
2
Forţa de frecare ce se opune deplasării
piuliţei va fi:
F
Figura 4.13. Încărcare spirei filetului Ff = FN⋅µ1= µ1= Ff' (4.16)
α
cos
2
µ1
unde: = µ1' este numit coeficient de frecare aparent, rezultând corespunzător,
α
cos
2
tgϕ′=µ1′.
Cu aceste precizări relaţiile anterioare rămân valabile şi pentru filetele cu
profil triunghiular cu considerarea unghiului de frecare aparent,ϕ1′.
40 Organe de asamblare
Dacă unghiul de înclinare a elicei filetului este suficient de mare, piuliţa se
poate deşuruba singură sub acţiunea sarcinii, iar pentru menţinerea echilibrului trebuie
să se aplice o forţă Ft negativă (orientată în sens opus), aşa cum se arată în figura
4.12.c. Dacă piuliţa nu se deşurubează sub sarcină asamblarea se numeşte cu
autofrânare, rotirea piuliţei efectuându-se numai dacă se aplică o forţă Ft orientată în
sensul de mişcare.
Condiţia de autofrânare, sau de autofixare pentru şuruburile de fixare rezultă
din echilibrul corpului de greutate F pe planul înclinat, fiind exprimată prin condiţia:
ψ<ϕ′.
Odată cu strângerea piuliţei, pe lângă momentul Mr1 trebuie învins şi
momentul Mr2 de frecare dintre suprafaţa frontală a piuliţei şi suprafaţa de rezemare a
acesteia.
Forţa F produce pe suprafaţa de rezemare de formă inelară a piuliţei o presiune
p distribuită uniform:
4⋅F
p= (4.17)
π ⋅ (D 12 − d g2 )
D1
2π
M r 2 = ∫ dM = ∫ r ⋅ dFf = ∫ r ⋅ µ 2 ⋅ dFN = ∫ r ⋅ µ 2 ⋅ p ⋅ dA = µ 2 p ∫ 2
dg ∫ r 2 ⋅ dϕ ⋅ dr =
A A A A 0
2
D −d
3
1
3
g
= µ2⋅p⋅π⋅ , sau înlocuind expresia lui p din relaţia 4.17, rezultă:
12
4 - Asamblări filetate 41
F D 13 − d 3g
M r2 = ⋅ .µ 2 ⋅ 2 (4.18)
3 D 1 − d g2
Momentul total de răsucire necesar învingerii frecării, dezvoltat de cheie va fi:
d2 F D 13 − d 3g
Mr = Mr1 + Mr2 = F tg (ψ ± ϕ) + ⋅ µ 2 ⋅ 2 ; (4.19)
2 3 D 1 − d g2
Randamentul cuplei şurub-piuliţă se determină pentru o rotaţie completă a
piuliţei.
Dacă nu se ţine seama de frecarea pe faţa frontală a piuliţei, rezultă:
F⋅p F ⋅ π ⋅ d 2 ⋅ tgψ tgψ
η1 = = = ; (4.20)
2πM r1 d2 tg (ψ ± ϕ)
2πF ⋅ tg (ψ ± ϕ)
2
Pentru şuruburi de strângere (fixare) trebuie să fie îndeplinită condiţia de
autofrânare, respectiv, ψ<ϕ, ,astfel ele lucrează în zona randamentelor scăzute, sub 0,5
(η<0,5).
Pentru şuruburi de mişcare creşterea randamentului se realizează prin
creşterea unghiului de înclinare ψ.
Randamentul ansamblului va fi:
F⋅p tgψ
η2 = = ; (4.21)
2π(M r1 + M r 2 ) 2 µ 2 D1 − d g
3 3
tg (ψ − ϕ ) ±
,
⋅
3 d 2 D 12 − d g2
4.6. Calculul asamblărilor filetate.
4.6.1. Ipoteze de calcul. Solicitări.
Prin calculul asamblărilor filetate destinate fixării, se
urmăreşte determinarea diametrului necesar al unui şurub,
tipul şi dimensiunile filetului precum şi numărul de şuruburi,
ţinând seama de modul lor de solicitare, de material, de
condiţiile concrete de funcţionare.
Cauzele cele mai frecvente de scoatere din uz a
asamblărilor filetate sunt: ruperea tijei prin filet, în zona
primei spire în contact cu piuliţa, în zona de trecere de la
porţiunea filetată la cea nefiletată a tijei, respectiv în zona de
racordare a tijei la capul şurubului şi distrugerea spirelor
filetului, atât la şurub cât şi la piuliţă. (figura 4.15). Caracterul
acestor ruperi este în general de oboseală.
4
Figura 4.16. Solicitările din spira filetului
4 - Asamblări filetate 43
F d − d1
⋅( )
σi = M i = z3 2 = 3 F(d − d1 ) 2 ≤ σai
Wz 1 z 3 ⋅ π ⋅ d1 ⋅ h
π ⋅ d1 ⋅ h 2 ⋅
6
(4.27)
π
unde: z3- este numărul de spire, h - conform
figurii 4.17
z =max(z1,z2,z3) (4.28)
m=p⋅z (4.29)
δ
∆
∆
δ
a b c
Figura 4.18. Asamblări cu şuruburi, montate cu joc şi strângere iniţială, solicitate de forţe axiale
Ft=F+Fr=Fo+Fz (4.32)
unde: Fr este forţa remanentă, iar Fz reprezintă cantitatea cu care a crescut forţa de
întindere din şurub după aplicarea forţei de exploatare F.
Din triunghiurile ABC şi ACD din figura 4.19. rezultă:
F=BD=BC+CD=AC⋅(tgϕ+tgψ)=AC⋅(cs+cP) (4.33)
F
de unde: AC = ;
cs + c p
F ⋅ tgϕ F ⋅ cs
Fz= AC ⋅ tgϕ = = ; (4.34)
tgϕ + tgψ c s + c P
46 Organe de asamblare
Cu cât pachetul de piese este mai elastic, cu atât forţa suplimentară Fz este mai
mică. Forţa totală Ft şi forţa remanentă Fr vor rezulta după cum urmează:
F ⋅ cs
Ft = Fo + Fz = Fo+ ; (4.35)
cs + c p
F ⋅ cs F ⋅ cp
Fr = Ft – F = Fo + − F = Fo − ; (4.36)
cs + c p cs + c p
4 ⋅ 1,3 ⋅ Ft
d 1nec = (4.39)
π ⋅ σ at
Figura 4.20. Asamblare cu şurub cap ciocan Figura 3.21. Asamblare cu şurub între două piese
Cu suprafeţele neparalele
In cazul şuruburilor cu cap tip ciocan (sau excentric), sub acţiunea forţei de
strângere F,şi a excentricităţii e, prin reducerea forţei F într-un punct de pe axa
şurubului, în tija şurubului apar eforturi unitare atât de tracţiune (σt) cât şi de
încovoiere (σi ), solicitarea fiind compusă.
Efortul unitar total σtot rezultă din însumarea celor două menţionate, rezultând:
F F⋅e 4F 8⋅e
σ tot = σ t + σ i = + = (1 + ) (4.42)
π ⋅ d1
2
π ⋅ d1 π ⋅ d1
3 2
d1
4 32
Se observă din relaţia 4.42. că pentru valori relativ mici ale excentricităţii e, de
exemplu e = d1, efortul unitar total creşte de 9 ori. Din acest motiv se recomandă
utilizarea şuruburilor cu cap ciocan în cazuri bine justificate.
In cazul asamblărilor filetate la care suprafeţele de rezemare ale piuliţei şi
capului şurubului nu sunt paralele, (figura 4.21), are loc încovoierea tijei şurubului,
care a devenit arc de cerc cu raza de curbură ρ. Lungimea arcului de cerc rezultat
după încovoiere, (cuprinsă între punctele A şi B ) va fi:
l =ρ⋅ϕ (4.43)
unde ϕ reprezintă unghiul dintre cele două suprafeţe de rezemare.
Din ecuaţia fibrei medii deformate a tijei şurubului, rezultă:
4 - Asamblări filetate 49
E⋅I
Mi = (4.44)
ρ
Unde: E este modulul de elasticitate, iar I momentul de inerţie al secţiunii şurubului.
π⋅d4
(I = )
64
Înlocuind mărimea lui ρ din relaţia 4.43. în relaţia 4.44. rezultă:
ϕ⋅E ⋅I
Mi = (4.45)
l
Efortul unitar de încovoiere σ i va fi:
ϕE ⋅ I 3
Mi l ϕ⋅E d d
σi = = = ⋅ (4.46)
Wz π ⋅ d 3 2 l d1
32
Se observă că efortul unitar de încovoiere creşte proporţional cu mărimea
unghiului ϕ . Pentru evitarea sau limitarea eforturilor de încovoiere se recomandă
prelucrare cu precizie a suprafeţelor, utilizarea unor şaibe sferice, care descarcă şurubul
de momentul încovoietor.
Caracteristica acestor
asamblări este faptul că
forţele exterioare preluate
au direcţii perpendiculare pe
axa şurubului. Asemenea
asamblări se pot realiza în
două variante constructive:
cu şuruburi montate fără joc
(ajustate în locaş sau
păsuite) şi şuruburi montate
cu joc (sau nepăsuite).
Figura 4.22. Asamblări cu şuruburi montate fără joc, solicitate de forţe transversale
In cazul asamblărilor realizate cu şuruburi montate fără joc (figura 4.22)
sarcina transversală ce revine şurubului este preluată de către tija şurubului, care va fi
solicitată la forfecare şi la strivire.
50 Organe de asamblare
Soluţia utilizării şuruburilor ajustate în locaş deşi sunt mai sigure şi rezultă
dimensiuni (diametre ) mai reduse, nu este economică deoarece necesită şuruburi şi
locaşuri de precizie ridicată , deci scumpe.
In cazul asamblărilor realizate cu şuruburi montate cu joc, sarcina transversală
F va fi preluată de forţele de frecare ce apar între piesele strânse cu o forţă Fo de
strângere iniţială. Această forţă trebuie să asigure fixarea reciprocă a pieselor prin
frecare, valoarea sa totală fiind:
Ff =µ⋅i⋅Fo (4.50)
Unde: µ este coeficientul de frecare dintre materialele pieselor, i numărul suprafeţelor
de alunecare (de frecare).
Rezultă deci condiţia de fixare:
Ff ≥ β⋅ F (4.51)
Înlocuind valoarea forţei de frecare din relaţia 4.51 în relaţia 4.52 se obţine
forţa Fo de strângere pentru asigurarea contactului dintre piese:
β⋅F
Fo = (4.52)
µ⋅i
Efortul unitar din şurub va fi:
4 ⋅ 1,3 ⋅ Fo
σ= ≤ σ at (4.53)
π ⋅ d 12
S-a ţinut seama şi de solicitarea suplimentară de răsucire de la montaj, prin
coeficientul 1,3.
In această variantă constructivă şurubul este încărcat mai mult decât în cea
anterioară, estimând valoare forţei Fo=(5 ÷ 6 )Fo, fiind necesare şuruburi de secţiune
mai mare şi mai multe. Cu precizările de mai înainte totuşi această variantă se
consideră mai avantajoasă.
Pentru a preveni deplasarea relativă dintre piese atunci când ansamblul cedează
se adoptă diferite soluţii constructive de descărcare a şurubului de sarcina transversală,
aşa cum se arată în figura 4.24. a.b.c.d.e.f.
a b
52 Organe de asamblare
c d
e f
Figura 4.24. Soluţii de protejare a tijei şurubului în momentul cedării asamblării
σas=(0,3...0,4)σo2=8,4daN/mm2; σai=(0,3...0,5)σ
Se calculează rezistenţa admisibilă:
σ o 2 24
σ at = = = 9,6 daN/mm2=960 daN/cm2
c 2,5
cu menţiunea că s-a luat c = 2,5. Figura 4.25
4F 4 ⋅ 5000
Diametrul necesar: dnec= = = 2,57cm
π ⋅ σ at 3,14 ⋅ 960
Se adoptă d = 3 cm = 30 mm, respectiv un şurub M30, având d1=26,211mm;
d2=27,727mm; p= 3mm.
Din condiţia de strivire rezultă:
4F 4 ⋅ 5000
z1 = = = 3,1 spire,
π ⋅ (d − d 1 ) ⋅ σ as 3,14 ⋅ (3 − 2,62 2 ) ⋅ 960
2 2 2
Figura 4.26.
a.) Se determină numărul de şuruburi, utilizând date practice în funcţie de
presiunea din recipient şi de distanţa dintre axele şurubului, aşa cum se arată în
tabelul 3.2.
54 Organe de asamblare
Tabel 4.2
Presiunea din recipient Distanţa dintre axele
[daN/cm2] şuruburilor [mm]
5 - 15 150
15 - 25 120
25 - 50 100
50 - 100 80
π ⋅ D s2 ⋅ p 3.14 ⋅ 30 2 ⋅ 20
Ft = = = 14130 daN;
4 4
F 14130
c.) Forţa ce revine unui şurub: F= t = = 1177,5 daN;
n 12