Participare la spiritualitatea creștină.

Definirea spiritualității

Spiritualitatea creștină este înteleasă astăzi ca o experientă individuală vie, in sensul

trăirii fizice, psihice și spirituale (Dirk G. van der Merwe, 2013) precum și ca o sumă de

activități spiritual-religioase ce caracterizează procesul de prefacerea a ființei umane, până la

cel mai înalt nivel, care este asemănarea în caracter cu Isus Hristos. ( White, 200?)

Imaginea biblica a desăvârșirii presupune înainte de toate capacitatea omului de a

exprima dragostea lui Dumenzeu în chip matur. ( Knight, 2005)

Astfel, spiritualitatea creștină este un proces ce se consumă de-a lungul întregii vieți,

spiritualitatea creștină devenind nu doar un mod de viață, ci viața însăși. ( Mena Lopez,

2013).Mai mult decât atat, căutarea profundă după Dumnezeu, dorinta de a ne uni cu El în

caracter și fiintă este intrisescă ființei umane. Psalmistul David descrie această dorință de

crestere spirituală : „Cum doreste un cerb izvoarele de apă, așa te dorește sufletul meu pe Tine,

Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu” ( Psalm 42)

Acest proces este caracterizat de o serie de practici și activități spiritual-religioase ce

constituie suma de instrumentele de care creștinul se foloseste pentru a depăși superficialitatea,

atât de caracteristică epocii noastre, și pentru a pătrunde în profunzimea vieții spirituale. (

Foster, 2005)

Trebuie să menționăm deasemenea că spiritualitatea este înțeleasă diferit astăzi, astfel

unii înțeleg spiritualitatea diferită de religie sau chiar rivala ei, astfel cu cât un om este mai

mult religios cu atât este mai puțin spiritual și invers (Schneiders, 2003) . Separarea celor două

este destul de greu de făcut, lucru dovedit de viziunea majoră potrivit căreia cele două sunt
componente ale aceluiași demers de transformare a ființei umane. (Schneiders, 2003, Pool,

2011)

Spiritualitatea în istorie

Nu putem aborda spiritualitatea din perspectivă istorică fără să precizăm clar și fără

echivoc că zorii spiritualității omenirii încep odată cu creearea omului de către Dumenzeu.

Întâlnirea omului cu Dumnezeu pentru a se hrăni continuu din sursa infinită de perfectiune se

petrecea zilnic în grădina Edenului unde omul era căutat de însuși Creatorul său ( Biblia)

Există patru mari orientări în ce privește dezvoltarea spiritualității: spiritualitatea

ortodoxă, catolică și protestantă care la rândul ei se divizează în două protestantă propriu-zisă și

evanghelică ( Scorgie, 2013). Între acestea există diferențe notabile dar si foarte multe

asemănări deoarece provin din aceeasi rădăcină creștină, iar de-a lungul secolelor au

interacționat între ele influiențându-se reciproc. ( Scorgie, 2013)

Spiritualitatea bisericii creștine a primului secol, era caracterizată de inchinare, slujire,

dăruire, studiu biblic, rugăciune și predicare ( Biblia) și în mod special era condusă de Duhul

Sfânt (Salazar, 2008, párr. 1)

De-a lungul Evului Mediu se disting două orientări legate de spiritualitatea creștină:

răsăriteană – ortodoxă și apuseană – catolică.

Spiritualitatea ortodoxă urmarește perfectiunea sau vindecarea ființei umane ( Berger,

2004) și unirea acesteia cu Dumnezeu prin participarea la liturghire, rugăciune și ascetism

(Streza, 2013). Aceste trei mijloace, il ajută pe credincios să renunte rand pe rand la patimile

păcătoase din viața lui și să-și însușească diferitele virtuți, culminînd cu dragostea de

Dumnezeu si de aproapele, proces ce se desfășoară în mod gradat, de la o etapă la alta (

Stăniloaie, 1992)

Spiritualitatea catolică cuprinde o largă varietate de practici și căi, atît pentru viața

spirituală individuală cât și pentru spiritualitatea bisericii acordându-se o mare importanță

celebrarii euharistiei considerată a fi sursa legăturii și unității bisericii (Wolfteich & Schneider,

2013). Experimentarea sacrului însoțită de bucurie, pace, încredere și speranță, relația cu tine și

cu semenii, iluminarea ca rezeultat al unei experiențe reale, sunt doar câteva din dimensiunile

spiritualității catolice contemporane (Engebretson, 2006).

Ignațiu de Loyola, este cunoscut în rândurile teologilor catolici, ca fiind cel care a scris

un manual ce conține exerciții spirituale, bazate pe meditatie asupra vieții lui Isus Hristos. (

Spiritualitatea protestantă indiferent că vorbim de protestantismul propriu-zis sau de

protestantismul evanghelic, este caracterizată de o serie de practici sau discipline spirituale care

includ studiul regulat al Bibliei și scrierilor sacre, rugăciunea, adorarea și slujirea semnilor (

Foster, 2005)

Rolul studiului în spiritualitatea protestantă este acela de a cunoaște adevărul care

eliberează ființa umană de păcat ( Foster, 2005), apoi rolul rugăciunii, potrivit aceluiași autor

este acela de a ne aduce în comuniune cu Dumnezeu. Adorarea sau închinarea inseamnă

cunoasterea și experimentarea lui Hristos împreună cu adunarea celor credincioși, iar slujirea

semenilor ne ajută să experimentăm mărunta moarte de sine atat de necesare supunerii eului (

Foster 2005 sau White ...)

Rugăciunea, pocăința, laudă – adorare, meditație, introspectia, studiu bibliei,

evanghelizare, părtășie, slujire, isprăvnicie. CUM INFLUIENTEAZĂ ACESTE PRACTICI,

VIATA DE STUDENT!!
 Ce surprinde Naomi in revizia literaturii: defineste spiritualitatea.

Influientele spiritualitii – asupra sănătătii, scolii, performantelor , căsătoriei,

CINE , CE INFLUIENTEAZĂA spiritualitatea ? – Familia,

Un subcap. special internetul si spiritualitatea!

According to the Barna Research Group (2007), sixty-nine percent of Americans

believe that God is the all-powerful, all-knowing perfect creator of the universe who rules our

world today.

As mentioned previously, one of the obstacles to understanding spiritual development

is the way in which spirituality is conceptualized. Current theories view spirituality as separate

from religion.

In fact it would appear that within the literature, the relationship between the two is
predominantly viewed in one of two ways. Schneiders (2003) states that one of these views
suggests spirituality and religion are strangers.
#
I#According to this view, the two are separate and do not have any necessary

connection with each other. Schneiders (2003) states a second view considers spirituality and

religion as rivals. According to this view, the two are competitors in that the more religious one

is the less spiritual he or she is and vice versa. However, Schneiders (2003) suggests a third

alternative. This alternative supports the notion that spirituality and religion are “two

dimensions of a single enterprise” (p. 164). According to this perspective the two should be

viewed as partners, at times creating tension, yet essential to one another. Evidence for such a

view can be seen in the difficulty that exists in trying to differentiate between spirituality and

religion.Participarea persoanei la această sumă de activități, este ceea ce poate fi observat,

analizat si măsurat. Aceste activități sunt, inchinarea, rugăciunea, studiul Bibliei, etc..
 Bibliografie

Foster, R. ( 2005) Disciplinele spirituale. București: Discipolul

De Loyola, I. (2007). Ejercicios espirituales. Barcelona: Linkgua

Engebretson, K. (2006). God's got your back: Teenage boys talk about God. International
Journal of Children's Spirituality, 11
(3): 329-345.

Stăniloaie, D. (1992) Spiritualitatea Ortodoxă. Ascetica și Mistica,

Wolfteich, C. E., & Schneider, J. (2013). A comparative research conversation:

American Catholic and German Protestant spirituality studies. International Journal Of
Practical Theology, 17(1), 100-130. doi:10.1515/ijpt-2013-0008
m
Mena López, M. (2013). Teología, espiritualidad y reivindicaciones de género hacia la
recuperación de la dimensión antropológica de la espiritualidad. Estudos de Religião, 27(1), 68-
86.

White, E. ( 200?). Educație,

Knight, G.R (2005). Mă socoteam desăvârșit. Zappy,s, 2005, p.94

Pool, J. B. (2011). Toward spirituality of post-Christian disciples of Jesus. Communio

Viatorum, 53(1), 3-46.

Schneiders, S. M. (2003). Religion vs. spirituality: a contemporary conundrum.

Spiritus:
A Journal of Christian Spirituality, 3(2), 163-185

Salazar, C. (2008). Teología e historia: la iglesia primitiva. Recuperado de http://

csalazar.org/2008/02/22/la-iglesia-primitiva/

SCORGIE, G. G. (2013). REVIEW ESSAY OF FOUR VIEWS ON CHRISTIAN

SPIRITUALITY. Journal Of Spiritual Formation & Soul Care, 6(2), 288-295.

Referinte ne-citate

Rojas Banuchi, P. E. (2007). La espiritualidad cristiana en el contexto de la tradición

reformada: problemas y tensiones frente a la mentalidad posmodernista primera parte. Apuntes,
27(2), 44-73.

Rojas Banuchi, P. E. (2007). La espiritualidad cristiana en el contexto de la tradición

reformada: problemas y tensiones frente a la mentalidad posmodernista segunda parte. Apuntes,
27(3), 84-118
 Rossiter, G. g. (2014). Decoding the mise- en- scène of contemporary secular
spirituality: a research monograph. Parts II and III contrasting the mise- en- scène of medieval
Christian spirituality with that of contemporary consumerist lifestyle: sociological.. Journal Of
Religious Education, 62(3), 89-119. doi:10.1007/s40839-014-0009-y

Ingersoll, H. N. (2014). Making room: a place for children’s spirituality in the

Christian church. International Journal Of Children's Spirituality, 19(3/4), 164-178.
doi:10.1080/1364436X.2014.979774

SCORGIE, G. G. (2013). REVIEW ESSAY OF FOUR VIEWS ON CHRISTIAN

SPIRITUALITY. Journal Of Spiritual Formation & Soul Care, 6(2), 288-295.

Porter, S. L. (2013). INTRODUCTION TO THE SPECIAL THEME ISSUE:

CHRISTIAN SPIRITUALITY AND CHRISTIAN MISSION: ON NOT TRYING TO BE
MORE GENEROUS THAN GOD. Journal Of Spiritual Formation & Soul Care, 6(1), 3-10.

Barna Research Group. (2007, May). The Barna Update. Retrieved October 28, 2008
from
http://www.barna.org/FlexPage.aspx?Page=BarnaUpdate&BarnaUpdateID=271.

Pool, J. B. (2011). Toward spirituality of post-Christian disciples of Jesus. Communio

Viatorum, 53(1), 3-46.

Carter, J. B. (2013). Spirituality and Peer Victimization in Early Adolescence:

Associations within a Christian School Context. Journal Of Psychology & Theology, 41(2),

150-160.

Amenga-Etego, R. M. (2012). Gender and Christian spirituality in Africa: a Ghanian

perspective. Black Theology, 10(1), 8-27. doi:10.1558/blth.v10i1.8

van der Merwe, D. G. (2013). Early Christian spirituality according to the First Epistle

of John: The identification of different 'lived experiences'. Hervormde Teologiese Studies,

69(1), 1-9. doi:10.4102/hts.v69i1.1286

Soughers, T. K. (2013). Sources of Transformation: Revitalising Christian Spirituality -

Edited by Edward Howells and Peter Tyler. Reviews In Religion & Theology, 20(2), 249-251.

doi:10.1111/rirt.12096