Jurnalul lui Adam si al Evei

de Mark Twain
text adaptat, dramatizare

ADAM : Creatura asta noua cu parul lung ma cam incurca. Imi da mereu
tarcoale si ma urmareste. Nu prea-mi place asta pentru ca nu sunt obisnuit
cu societatea. Mai bine statea cu celelalte animale... Azi e timp noros,
bate vant de la rasarit. Cred ca o sa vina ploaia peste noi... “Noi”? De
unde am scos si cuvantul asta? Ah, mi-aduc aminte: il spune mereu
creatura cea noua.

EVA: N-are solduri si se subtiaza ca un morcov. Nu m-am dumirit inca.

Cred totusi ca e barbat. N-am mai vazut un barbat, dar asta pare, asa ca
acuma-s sigura ca e barbat. Imi dau seama ca-mi zgandare mai mult
curiozitatea decat orice alta reptila. Daca reptila asta este barbat, nu pot
sa-i zic ea, nu-i asa? N-ar fi... gramatical. Trebuie sa fie un el. Deci s-ar
declina asa: nominativ – el; genitiv – al lui; dativ – lui. Prin urmare am
sa-l consider barbat si-am sa-i spun el, pana s-o dovedi ca e altceva... Mi-
ar fi mai usor fara atatea indoieli.
La inceput ma speriam si-o luam la fuga de cate ori se intorcea catre
mine, fiindca-mi inchipuiam ca o sa ma ia la goana. Cu timpul, mi-am dat
seama ca vrea numai sa scape de mine, asa ca nu mi-a mai fost frica. Am
urmarit-o cateva ore. M-am tinut la 20 de pasi dupa ea. Asta o scotea din
sarite. In cele din urma s-a saturat si s-a cocotat intr-un pom. Am asteptat
o bucata de vreme, pe urma am lasat totul balta si am plecat acasa.
La fel si astazi. Am facut-o sa se catere din nou.

ADAM: Ma tot uit la cascada. E mare si cred ca-i cel mai frumos lucru de
pe domeniu. Creatura cea noua ii zice Cascada Niagara. De ce, nu prea
stiu. Pretinde ca seamana cu Cascada Niagara, dar asta nu-i un motiv. Mi
se pare ca bate campii. Eu unul n-am apucat sa dau nume la nimic. In
schimb, creatura cea noua da nume la tot ce-i iese-n cale. Eu nici nu apuc
sa protestez. Si gaseste mereu acelasi pretext: ca seamana cu ceva. Sa
luam, de exemplu, pasarea dodo. Zice ca, de cum te uiti la ea, nu se poate
sa nu vezi ca seamana cu pasarea dodo. Asa ca, fara doar si poate, va
trebui sa poarte numele asta. N-am chef sa ma enervez pentru atata lucru.
Oricum, tot n-am sluji la nimic... Seamana aia cu pasarea dodo exact cum
seman eu.

EVA: M-am tinut dupa el toata saptamana si am incercat sa fac

cunostinta. Am vorbit numai eu, fiindca el e timid, dar nu m-a deranjat.
Cred ca-i face placere prezenta mea. Am folosit pluralul noi, fiindca mi se
pare ca-l flateaza.

ADAM: Tare-as vrea sa taca din gura, dar vorbeste tot timpul. Si asta, la
biata creatura, suna ca un fel de balmajeala repezita. Nici nu prea stiu
cum sa-i spun. N-am mai auzit niciodata o voce omeneasca pana acum, si
orice sunet nou si deosebit care se rataceste in linistea solemna a
singuratatii visatoare din jur imi raneste auzul si-mi pare o nota falsa. Si
sunetul asta nou e atat de aproape! Il aud langa umar, la ureche, intai intr-
o parte, pe urma-n cealalta... Iar eu sunt obisnuit cu sunete mai
indepartate.

EVA: Buna! (Adam se intoarce cu spatele) Ai idee cum se numeste locul

asta? (niciun raspuns)

ADAM: Aveam un nume foarte bun pentru domeniu. Suna muzical si

dragut: Gradina Raiului.

EVA: Dar peste tot sunt numai paduri, stanci si privelisti frumoase. Nu
aduce catusi de putin cu o gradina... Seamana cu un parc si cu nimic
altceva. O sa-i spunem Parcul Cascadei Niagara. (Eva scoate o pancarta
“NU CALCATI IARBA”)

ADAM: S-a dus cu traiul meu fericit de odinioara...

EVA: Acum ne-ntelegem de minune si ne cunoastem din ce in ce mai

bine. Nu mai incearca sa ma evite, semn ca-i place compania mea. Imi
pare bine si-ncerc sa ma fac utila in orice chip, ca sa cresc in ochii lui. De
vreo doua zile m-am apucat sa dau nume la toate lucrurile pe care le ia in
mana. A fost o mare usurare pentru el, fiindca nu-i defel inzestrat in
privinta asta si mi-e foarte recunoascator pentru tot.

ADAM: Era asa frumos si liniste aici... Azi dimineata creatura cea noua
incerca sa ia mere din pomul oprit.

EVA: Am vrut sa-i fac si lui rost de mere din alea, dar nu-s in stare sa
arunc bine la tinta.

ADAM: Sunt interzise si tu o sa dai de belea.

EVA: Am dat eu gres, dar cred ca a apreciat intentia mea. Zice ca sunt
fructe oprite si ca o sa dau de bucluc. Daca pot sa-i fac o placere, de ce sa
ma gandesc la ce-o sa mi se intample?
Numele meu este Eva. Sunt o ea. Cand vrei sa vin, poti sa ma strigi Eva.

ADAM: Ieri se privea in iaz, asa cum face mereu, si a cazut in apa. Mai-
mai sa se sufoce. Dupa ce am salvat-o, a inceput sa scoata apa pe gaurile
cu care se uita, pe urma a sters-o cu dosul labelor si a facut zgomotul pe
care-l fac celelalte animale cand sunt suparate. Zice c-a fost cat se poate
de neplacut. Asta a facut-o sa compatimeasca vietuitoarele care traiesc
acolo si pe care ea le numeste pesti – pentru ca tine in continuare sa dea
cate-un nume la toate lucrurile, care nici macar n-au nevoie de nume, de
vreme ce nu raspund la el. Dar nici n-are vreo importanta pentru ea,
fiindca, orice s-ar spune, tot neroada e. Asa ca aseara a scos o gramada de
pesti din iaz si i-a adus inauntru. Mi i-a pus in pat ca sa le fie si lor cald.
M-ai uitat azi la ei din cand in cand si nu mi se par mai fericiti ca inainte.
Doar ca stau mai linistiti. La noapte am sa-i dau afara. Nu ma mai culc cu
ei, fiindca sunt lipiciosi si nu-i comod sa dormi printre ei cand n-ai nimic
pe tine.

EVA: Nu, nici nu l-a interesat cum ma cheama. Am incercat sa-mi ascund
nemultumirea, dar nu cred c-am reusit. M-am asezat pe malul acoperit cu
muschi si mi-am bagat picioarele in apa. Stau aici de cate ori mi-e dor de
compania cuiva pe care sa-l privesc si cu care sa schimb o vorba. Nu pot
zice ca-mi ajunge silueta cea alba si frumoasa desenata in iaz, dar oricum,
mai bine cu ea decat singura cuc. Vorbeste cand vorbesc si eu, e trista
cand sunt si eu trista, ma consoleaza cu intelegere.
El vorbeste foarte putin. Asta poate pentru ca nu-i prea destept. Simte asta
si incearca sa ascunda. Ce pacat. La urma urmelor, desteptaciune nu
inseamna nimic. Adevaratele comori le gasesti in suflet. As vrea sa-l fac
sa inteleaga ca o inima buna si iubitoare e un lucru de pret si ca,daca o ai
pe asta, nu-ti mai trebuie nimic altceva.

ADAM: Acum s-a imprietenit cu un sarpe. Animalele celelalte sunt

fericite ca le lasa in pace. Facea tot felul de experiente cu ele si le sacaia.
Cat despre mine, sunt bucuros ca sarpele vorbeste, asa ca am si eu un pic
de tihna.

EVA: Am pus jos in bat uscat si-am incercat sa-l gauresc cu un altul.
Aveam eu un plan mai vechi. Dar ce spaima am tras... Din gaura au
inceput sa iasa a-nceput sa se inalte o suvita subtire, albastruie si
stravezie. Deodata mi-a venit in minte numele, desi nu-l mai auzisem. Era
foc! Eram mai sigura ca oricand, asa ca i-am zis foc fara sa ezit nici un
pic. Duhul albastrui a inceput sa se inalte. A cuprins copacii. Din el, ceva
se intindea si se incolacea ca un nor – fum! – desi, pe cuvantul meu, pana
atunci nu mai auzisem niciodata de fum. A venit si el in fuga.
ADAM: Ce e?

EVA: Of, de ce-o fi pus intrebarea asa de direct? Trebuia sa-i spun ceva,
nu? (lui Adam) E foc. Nu i-a placut deloc ca eu stiu si el trebuie sa-
ntrebe, dar nu-i vina mea.

ADAM: Cum a venit?

EVA: Eu l-am facut.

ADAM: Ce-s astia?

EVA: ...carbuni. A ridicat unul sa-l cerceteze, dar s-a razgandit si l-a pus
iar jos. Apoi a plecat. Nu-l intereseaza nimic.

ADAM: Zice ca sarpele o povatuieste sa-ncerce fructul din pomul ala, c-o
sa se-aleaga cu o educatie vasta, desavarsita si de soi. I-am spus ca o sa
se mai aleaga cu ceva: o sa aduca moartea pe lume. Am sfatuit-o sa se
tina departe de copac. Mi-a spus ca nici nu-i trece prin cap. Nu-mi
miroase a bine. O sa emigrez.
Am trecut printr-o multime de peripetii. Aseara am reusit sa scap si am
mers calare toata noaptea, cat am putut de repede, ca sa ies din parc si sa
ma ascund pe vreun alt taram, pana nu incepe vanzoleala. Dar n-a fost sa
fie asa. Cam la o ora dupa rasaritul soarelui, treceam calare peste o
campie smaltata cu flori. Mii de animale pasteau, dormeau sau se
harjoneau intre ele ca de obicei. Dintr-o data au inceput sa scoata tipete
infricosatoare. Intr-o clipa, o agitatie frenetica a pus stapanire pe toata
intinderea. Fiecare fiara incerca sa-si ucida vecinul. Stiam ce se
intamplase: Eva mancase din fructul ala si moartea isi facuse aparitia in
lume. Tigrii mi-au sfasiat calul, ba mai mult, m-ar fi sfasiat si pe mine,
daca as fi ramas pe loc, ceea ce n-am facut, ci m-am indepartat in mare
graba...
Am nimerit in locusorul asta, afara din parc, unde am dus-o foarte bine
cateva zile. Dar m-a gasit.

EVA: Locul asta se numeste Tonawanda. Seamana cu Tonawanda. Ti-am

adus niste mere.

ADAM: Pe aici nu prea sunt de-ale gurii. A trebuit sa le mananc fiindca

nu mai puteam de foame.
Multumesc !
Fapta a fost in totala contradictie cu principiile mele, dar constat ca
principiile nu fac nici cat o ceapa degerata daca n-ai burta plina.
De ce porti aceste lucruri ridicole?

EVA: O sa vezi.

ADAM: (Eva incepe sa-l imbrace) Aceste haine sunt cam incomode, da-s
cochete. Si la haine, asta-i toata chestia.

EVA: Ni s-a ordonat ca de-acum inainte sa muncim ca sa ne castigam

existenta. Vom lucra impreuna.

ADAM: Descopar ca am in ea o companie buna. Acum, ca mi-am pierdut

domeniul, m-as simti singur si as fi trist fara ea...

EVA: Cand privesc inapoi, Gradina imi pare un vis. A fost frumoasa,
neasemuit de frumoasa, incantator de frumoasa. Acum am pierdut-o si n-
o s-o mai vad niciodata.
Am pierdut Gradina, dar l-am gasit pe el. Si sunt multumita. Ma iubeste
cat poate, iar eu il iubesc cu toata forta firii mele pline de pasiune, ceea
ce, cred eu, este normal pentru sexul caruia ii apartin. Daca ma intreb de
ce-l iubesc, descopar ca nu stiu si, de fapt, nici nu prea ma sinchisesc sa
aflu. Cred mai degraba ca genul asta de dragoste nu e un produs al
rationamentelor si statisticilor. Cred ca trebuie sa fie cam asa: iubesc
anumite pasari pentru cantul lor. Pe Adam nu-l iubesc pentru cantul lui.
Nu, nici gand. Cu cat canta mai mult, cu atat mai putin ma impac cu asta.
Si totusi il rog sa cante, fiindca vreau sa invat sa-mi placa tot ce-l
intereseaza pe el. Sunt sigura ca o sa invat, pentru ca, daca la-nceput nu
putea sa suport, acuma pot. Cand canta el, se acreste laptele. Dar nu-i
nimic, o sa ma obisnuiesc cu laptele acru.
Nu pentru agerimea mintii il iubesc. Nu, nici gand. Nu-i el de vina pentru
agerimea asta – atata cata este – fiindca nu si-a facut-o singur. E-asa cum
l-a lasat Dumnezeu, dar nici nu trebuie mai mult. Intentia a fost buna,
sunt sigura. Mintea o sa i se deschida cu timpul, chiar daca nu dintr-o
data. Si-apoi nu-i nicio graba: e destul de bun asa cum e.
Nu pentru purtarea lui tandra sau pentru delicatete il iubesc. Nu. Are
lipsuri din punctul asta de vedere, dar e destul de bun si-asa si se face tot
mai bun pe zi ce trece.
Nu pentru harnicia lui il iubesc. Nu, nici gand. Stiu ca o are in el, dar nu
inteleg de ce o ascunde de mine.
Nu pentru invatatura lui il iubesc. Nu, nici gand. A invatat singur si stie o
multime de lucruri. Partea proasta e ca lucrurile cu pricina nu sunt cum le
stie el.
Nu pentru cavalerism il iubesc. Nu, nici gand. M-a parat, dar nu-l
invinuiesc.
Atunci pentru ce-l iubesc? Pur si simplu, pentru ca e barbat. Asa cred.
Are un fond bun si pentru asta-l iubesc, dar l-as iubi si fara. Daca m-ar
bate sau mi-ar arunca vorbe de ocara, l-as iubi mai departe. Sunt sigura.
E-o chestiune de sex. Asa cred.
E puternic si chipes si-l iubesc pentru asta. Il admir si-s mandra de el, dar
l-as iubi si daca n-ar avea nici una dintre calitatile astea. Daca ar fi urat,
tot l-as iubi. Si daca ar fi o starpitura l-as iubi. As munci pentru el ca o
sclava, m-as ruga pentru el si as veghea langa patul lui, pana cand mi-as
da ultima suflare.
Da, cred ca-l iubesc pur si simplu, pentru ca-i al meu si pentru ca-i
barbat. Banuiesc ca n-am niciun alt motiv. Cred prin urmare ca-i asa cum
am spus la inceput: genul asta de dragoste nu e un produs al
rationamentelor si statisticilor. Ea vine nu se stie de unde si nu se poate
explica. Nici nu-i nevoie.

ADAM: Imi dau seama ca am judecat-o gresit pe Eva. Poate c-ar fi

trebuit sa tin cont ca e foarte tanara – o fetiscana abia – si sa fiu
ingaduitor. Sa va povestesc numai intamplarea cu brontozaurul, un
animal inalt de douazeci si unu de picioare si lung de optzeci si patru.
Cand brontozaurul a pus piciorul lui de urias in tabara, ea la intampinat ca
pe un bun castigat, in timp ce eu l-am privit ca pe o nenorocire. A vrut sa-
l dreseze. Atunci i l-am oferit in dar pentru gospodarie si i-am spus ca ma
mut. Ea crede ca poate fi domesticit prin tratament bland. Eu i-am spus ca
un animal de dimensiunile lui, chiar cu cele mai bune intentii sau fara sa
vrea sa faca vreun rau, ar putea sa se aseze pe casa si sa o striveasca. Nu-i
greu deloc sa-i citesti in ochi cat e de distrat...
Ii ramasese inima la monstrul ala si nu putea sa se desparta de el nici in
ruptul capului. Se gandea sa deschida o laptarie si voia sa o ajut sa-l
mulga. Dar n-am acceptat. Era prea riscant. Nu era nici de sexul potrivit
si, oricum, n-aveam nici scara.
In cele din urma, colosul s-a dovedit a fi destul de bland, cel putin in ceea
ce-o priveste. Se tinea dupa ea, ca un munte plin de fidelitate. Aidoma
celorlalte animale. Toate faceau la fel...
E toata numai curiozitate, neastampar, viata. Pentru ea, lumea e vraja,
miracol, mister, bucurie. Cand gaseste o floare noua, de incantare nu mai
poate rosti nici un cuvant. Trebuie sa o mangaie si sa o alinte. O miroase,
ii vorbeste si revarsa asupra ei un suvoi de nume tandre. Incep sa-mi dau
seama ca e o creatura deosebit de atragatoare – mladioasa, zvelta,
delicata, unduioasa, bine facuta, sprintena, gratioasa. Odata se suise pe un
bolovan. Era alba ca marmura si scaldata in soare. Cu capul dat pe spate
si mana streasina la ochi, privea zborul unei pasari pe cer. A trebuit sa
recunosc ca e frumoasa.
E mai bine sa traiesti in afara gradinii cu ea, decat inauntru fara ea. La
inceput credeam ca vorbeste prea mult. Acum mi-ar parea rau sa-i
amuteasca glasul si sa dispara din viata mea. Binecuvantat fie marul care
ne-a adus impreuna si m-a invatat sa-i cunosc bunatatea si farmecul
inimii.

EVA: Ruga mea, dorinta mea fierbinte e sa trecem impreuna peste pragul
acestei vieti. E o dorinta ce n-o sa piara niciodata de pe pamant. O sa
salasluiasca in sufletul fiecarei sotii care iubeste, pana la sfarsitul
timpurilor.
Dar daca trebuie ca unul din noi sa plece mai intai, ruga-mi este sa fiu eu
aceea. El e puternic, eu sunt slaba. Eu nu-i sunt atat de necesara pe cat imi
este el mie. Fara el, viata n-ar mai fi viata. Cum as putea-o indura?

ADAM: Acum, cand nu mai e, am invatat un lucru: unde era ea, acolo era
Raiul.
 Jurnalul Evei

Sâmbătă. Azi împlinesc o zi. Am venit pe lume ieri. Cel puŃin aşa cred. Presupun numai,
fiindcă alaltăieri, dacă a existat o asemenea zi, eu nu eram de faŃă, altfel mi-aş fi adus aminte.
Desigur, s-ar fi. putut întâmpla să fie aşa fără ca eu să bag de seamă. În orice caz, am să fiu foar-
te atentă şi, de-or mai fi alte alaltăieri, am să iau notă. Ar fi bine să încep chiar acum, ca să nu
încurc lucrurile, fiindcă instinctul îmi spune că amănuntele astea o să aibă cândva o oarecare
însemnătate pentru istorie. Mă simt ca o experienŃă, exact ca o experienŃă. Nimeni n-ar putea să
simtă lucrul ăsta mai tare ca mine, aşa că încep să fiu convinsă că asta sunt: o experienŃă şi nimic
mai mult.
Sunt o experienŃă, asta am înŃeles. Dar oare oi fi eu totul? Nu, nu cred. Şi restul trebuie să
fie tot o parte din experienŃă. Eu sunt elementul principal, dar zic că şi restul joacă un rol. Oare
locul meu o fi sigur, sau trebuie să mă zbat ca să-1 păstrez? Poate-ar fi mai bine să mă zbat.
Instinctul îmi spune că ochiul vigilent este chezăşia puterii. (Mi se pare o maximă bună pentru o
jună ca mine.)
Totul arată mai bine azi decât ieri. Ieri, grăbiŃi să termine treaba, au lăsat munŃii într-un hal
fără de hal. Câteva câmpii erau atât de pline de resturi şi gunoaie că te-apuca jalea. Operele de
artă, nobile şi frumoase, n-ar trebui făcute în pripă. Această lume nouă şi măreaŃă este într-adevăr
operă nobilă şi frumoasă. Şi e desigur minunat de aproape de perfecŃiune, în ciuda timpului scurt
în care a fost creată.
În unele locuri sunt prea multe stele şi în altele prea puŃine Noaptea trecută luna s-a
desprins, a alunecat şi a căzut de 1a locul ei. Mare pierdere! Mă doare sufletul când mă gândesc.
Dintre toate obiectele de decor, niciunul nu-i seamănă ca frumuseŃe şi perfecŃiune. Trebuiau s-o
fixeze mai bine. De s-ar putea s-o punem la loc!
Dar cine ştie pe unde-o fi? În plus, cine-o găseşte o s-o ascundă. Nu mă-ndoiesc deloc,
fiindcă şi eu aş face la fel. Zic că-s cinstită în orice alte privinŃe, dar încep să-mi dau seam că
miezul firii mele este iubirea de frumos, pasiunea pentru frumos, şi deci n-ar fi înŃelept să se-
ncredinŃeze luna altei persoane, fără ca persoana-n chestiune să ştie de asta. Dacă a găsi o lună
ziua, aş da-o înapoi, de teamă să nu mă vadă cineva. Dar dac-aş găsi-o pe întuneric, sunt sigură
că aş născoci un motiv ca să nu spun nimănui şi s-o Ńin pentru mine. Îmi plac tare mult lunile.
Sunt atât de frumoase şi de romantice! De-am avea cinci sau şase, nu m-aş duce niciodată la
culcare. Aş sta tot timpul întinsă pe malul acoperit cu muşchi şi m-aş uita la ele.
Sunt bune şi stelele. Mi-aş pune câteva în păr. Dar nu cred c-apuc. Nici n-o să vă vină să
credeŃi dacă vă spun ce departe sunt, deşi nu par. Noaptea trecută, când au apărut pentru prima
oară, am încercat să dau jos cu băŃul vreo câteva. Spre mirarea mea, nu le-am ajuns. Pe urmă am
încercat s-arunc cu bulgări de pământ în ele, până am obosit, dar tot degeaba! Asta fiindcă sunt
stângace şi nu prea Ńintesc bine. Chiar dacă am Ńintit într-una pe care n-o voiam, n-am reuşit s-o
nimeresc pe cea bună, deşi dădeam pe aproape. Am văzut bulgărele negru zburând de vreo

1
patruzeci-cincizeci de ori spre grămezile aurii, gata-gata să le lovească. Dacă m-ar mai fi Ńinut
puterile, poate c-aş fi doborât vreuna.
Dar aşa, am plâns niŃeluş, lucru firesc pentru o fată de vârsta mea, şi după ce m-am
odihnit, am luat un coş şi-am pornit-o spre partea cealaltă a cercului, unde stelele erau atât de
aproape de pământ că le-aş fi putut culege cu mâna. Mai bine aşa, fiindcă le puteam lua uşurel,
fără să le sparg. Era totuşi mai departe decât îmi închipuisem şi, în cele din urmă n-am avut
încotro şi-a trebuit să mă dau bătută. Eram atât de obosită c-abia îmi mai târâm picioarele. Şi, pe
deasupra, mă dureau de-mi ieşeau ochii.
N-am mai putut să mă-ntorc acasă. Era prea departe şi se făcuse frig. Am dat peste nişte
tigri şi m-am cuibărit printre ei. A fost grozav de plăcut. Aveau respiraŃia dulce şi parfumată,
fiindcă se hrănesc cu căpşuni. Nu mai văzusem tigri, dar i-am recunoscut îndată, după dungi.
Dac-aş găsi o blană de tigru, mi-aş face o pelerină splendidă.
Astăzi am nişte idei mai clare despre distanŃe. Până acum eram aşa de dornică să ating cu
mâna orice lucru frumos, că mă năpusteam orbeşte să-1 apuc, chiar când era prea departe şi n-
ajungeam la el, ori mai aproape decât credeam şi, vai, mai ivea şi o grămadă de spini! Am învăŃat
ceva. Am făcut şi-o axiomă din capul meu, prima din viaŃa mea: ExperienŃa care s-a zgâriat se
fereşte de spini. Sună bine dacă mă gândesc ce tânără sunt.
Ieri după-amiază m-am Ńinut după cealaltă experienŃă de departe, ca să stabilesc ce e. Nu
m-am dumirit încă. Cred, totuşi, că e bărbat. N-am mai văzut un bărbat, dar aşa pare. Acuma-s
sigură că e bărbat. îmi dau seama că-mi zgândăre curiozitatea mai mult decât oricare altă reptilă.
Dacă e cumva reptilă. Şi bănuiesc că e, căci are păr zbârlit, ochi albaştri şi seamănă cu o reptilă.
N-are şolduri şi se subŃiază ca un morcov. Când stă-n picioare, se deşiră ca o turlă. Aşadar, cred
că e reptilă, cu toate că s-ar putea să fie vreo construcŃie.
La început mă speriam şi-o luam la fugă de câte ori se-ntorcea către mine, fiindcă îmi
închipuiam c-o să mă ia la goană. Cu timpul, mi-am dat seama că vrea numai să scape de mine,
aşa că nu mi-a mai fost frică. Am urmărit-o câteva zile. M-am Ńinut la douăzeci de paşi după ea.
Asta o scotea din sărite. În cele din urmă s-a săturat şi s-a cocoŃat într-un pom. Am aşteptat o
bucată de vreme, pe urmă am lăsat totul baltă şi am plecat acasă. La fel şi astăzi. Am făcut-o să
se caŃăre din nou în pom. Duminică. E tot în pom. Ai zice că se odihneşte, dar ştiu că nu e decât
un tertip. Duminica nu-i zi de odihnă. Pentru asta avem sâmbăta. Se dă-n vânt după odihnă
creatura asta. Eu aş obosi de-atâta odihnă. Obosesc şi de stat pe lângă copac, să mă uit la ea. Mă
întreb la ce-o fi bună. N-am văzut-o niciodat făcând ceva.
Noaptea trecută au adus luna înapoi. Am fost aşa de bucuroasă! Mi-a venit în sfârşit inima
la loc. Frumos din parte lor! A alunecat din nou şi-a căzut, dar acum nu-mi mai fac grij. Când ai
asemenea vecini! Or s-o aducă ei înapoi. Ce păcat că nu pot să-mi arăt şi eu cumva recunoştinŃa!
Le-aş trimite nişte stele, doar avem din belşug. Vreau să spun că eu am, nu noi, fiindcă reptilei
nu-i pasă de lucruri din astea.
Are gusturi proaste şi nu e deloc amabilă. Ieri în amurg când m-am dus la ea, coborâse din
pom şi-ncerca să prindă peştişorii ăia pătaŃi care se joacă în iaz, aşa c-a trebuit s-arunc cu bulgări
de pământ după ea, ca să se urce din nou în pom şi să-i lase-n pace. Mă-ntreb dacă asta e menirea

2
ei. N-are niciun pic de suflet? Nu i-e milă de fiinŃele-alea mici? Să fi fost oare plămădită pentru
asemenea fapte urâte? Poat că da. Am nimerit-o cu un bulgăre de pământ după ureche şi-atunci a
grăit. Asta m-a făcut să tresar. Nu mai auzisem alte vorbe, doar pe-ale mele. Pe-ale ei nu le-
nŃelegeam. Păreau totuşi expresive.
Când am văzut că vorbeşte, mi s-a redeşteptat interesul. Fiindcă sunt moartă după vorbit.
Vorbesc toată ziua. Ba chiar şi-n somn şi spun lucruri foarte interesante. Aş fi de două ori mai
interesantă dacă aş găsi pe cineva cu care să vorbesc. La nevoie, nici nu m-aş mai opri.
Dacă reptila asta e bărbat, nu pot să zic ea, nu-i aşa? N-ar fi gramatical. Trebuie să-i zic el.
Da, el. Deci s-ar declina aşa nominativ -el, genitiv -al lui, dativ -lui. Prin urmare, am să-l
consider bărbat şi-am să-i spun el, până când s-o dovedi că e altceva. Mi-ar fi mai uşor fără
atâtea îndoieli!

Peste o săptămână. Duminică. M-am Ńinut după el toat săptămâna şi-am încercat să fac
cunoştinŃă. Am vorbit numa eu, fiindcă el e timid, dar treaba asta nu m-a deranjat deloc. Cred că-
i face plăcere prezenŃa mea. Am folosit pluralul „noi" fiindcă mi s-a părut că-1 flatează.

Miercuri. Acum ne-nŃelegem de minune şi ne cunoaşte: din ce în ce mai bine. Nu mai

încearcă să mă evite, semn că-i place compania mea. Îmi pare bine şi-ncerc să mă fac utilă în
orice chip, ca să cresc în ochii lui. De vreo două zile m-am apucat să dau nume la toate lucrurile,
ca să-i iau o piatră de pe inimă. A fost o mare uşurare pentru el, fiindcă nu-i defel înzestrat în
privinŃa asta şi mi-e evident recunoscător pentru tot. Nu-i în stare să găsească un nume raŃional
ca să-1 scoată din încurcătură, dar eu nu-i arăt că i-am observat defectul. Ori de câte ori apare
vreo creatură nouă, i-o iau înainte şi-i dau un nume, ca să nu fie el pus în situaŃia de a tăcea
stingherit. L-am scutit astfel de multe neplăceri. Eu n-am un asemenea defect. Ştiu cum se
numeşte un animal din momentul în care-l zăresc. Nu-mi trebuie timp de gândire. Cum îl văd,
îmi şi vine-n minte numele, aşa, ca dintr-o inspiraŃie, şi fără-ndoială chiar este o inspiraŃie,
fiindcă sunt sigură că, puŃin mai nainte, nici nu-1 ştiam. Mi se pare că numai forma şi modul în
care se manifestă un animal îmi şi sugerează numele lui.
Când a apărut pasărea dodo, el a crezut că-i o pisică sălbatică. I-am citit asta-n ochi. Dar l-
am scos din încurcătură, am avut grijă să nu-1 fac să se simtă umilit. Am zis aşa, ca-n treacăt,
fără să dau impresia că spun un lucru nou: „Ia uite, mă prind că asta-i o pasăre dodo!" Apoi am
explicat, fără să am aerul că explic, de unde ştiu că-i dodo. Deşi cred c-a fost puŃin înciudat că eu
ştiam ce animal e şi el nu, nu m-am îndoit nicio clipă că mă admiră. Mi-a făcut mare plăcere. De
multe ori, înainte de culcare, m-am gândit la treaba asta şi-am fost tare mulŃumită. Şi uite-aşa, un
flecuşteŃ ca ăsta ne poate face fericiŃi când ştim că l-am câştigat prin meritele noastre!

Joi. Prima supărare. Ieri m-a ocolit. Parcă n-avea chef de mine. Nu mi-a venit să cred. Mi-
am zis că-i o greşeală, fiindcă-mi place la nebunie să fiu cu el şi să-1 ascult. Dar, întrucât sta era
situaŃia, am plecat şi-am stat singură în locul unde l-am văzut în dimineaŃa când am fost făcută şi
când nu ştiam ce e, deci nu-mi păsa de el. Acum era trist acolo. Totu-mi amintea de el şi inima-

3
mi era ca de plumb. Nu prea mă lămuream de ce. Era un simŃământ nou. Nu-1 mai avusesem.
Era ciudat şi de neînŃeles.
Când s-a lăsat noaptea, n-am mai putut suporta singurătatea şi m-am dus la adăpostul lui
cel nou. Voiam să-1 întreb cu ce-i greşisem, ca să-mi îndrept greşeala şi să fiu iar demnă de
atenŃia lui. Dar m-a dat afară-n ploaie. Atunci am ştiut pentru prima oară ce e supărarea.

Duminică. Acum e din nou bine şi sunt fericită. Au fost zile grele, dar încerc să nu mă mai
gândesc la ele.
Am vrut să-i fac rost şi lui de mere din alea, dar nu-s în stare s-arunc bine la Ńintă. Am dat
greş, dar cred c-a apreciat intenŃia mea. Zicea că-s fructe oprite şi că am să dau de bucluc. Dacă
pot să-i fac o plăcere, de ce să mă gândesc la ce-o să mi se-ntâmple?

Luni. Azi-dimineaŃă i-am spus cum mă cheamă. Credeam că-1 interesează. Nici nu s-a
sinchisit. Ciudat. Dacă mi-ar spune cum îl cheamă, mie nu mi-ar fi indiferent. Cred că numel lui
mi-ar suna mai frumos decât orice cuvânt.
Vorbeşte foarte puŃin. Asta poate pentru că nu-i prea deştept. Simte asta şi încearcă să
ascundă. Ce păcat! La urma-urmelor, deşteptăciunea nu-nseamnă nimic. Adevăratele comori le
găseşti în suflet. Aş vrea să-1 fac să înŃeleagă că inimă bună şi iubitoare e un lucru de preŃ şi că,
dac-o ai, nu-Ńi mai trebuie nimic altceva. Voiam să-1 fac să priceapă că numai cu minte şi fără
suflet nu faci nimic. Ajungi la sapă de lemn!
Are un vocabular destul de bogat, deşi vorbeşte atât de puŃin. Azi-dimineaŃă a folosit un
cuvânt surprinzător de bun. Fără discuŃie şi-a dat seama că-i bun, fiindcă 1-a mai folosit de două
ori, aşa, ca din întâmplare. Nu 1-a potrivit grozav, dar a dovedit că dispune de anumite resurse.
Fără îndoială sămanŃa asta o să dea roade dac-o s-o îngrijească.
De unde-o fi luat cuvântul? Eu nu-mi aduc aminte să-1 fi folosit vreodată.
Nu, nici nu 1-a interesat cum mă cheamă. Am încercat să-m ascund nemulŃumirea, dar nu
cred c-am reuşit. M-am aşezat pe malul acoperit cu muşchi şi mi-am băgat picioarele în apă. Stau
aici ori de câte ori mi-e dor de compania cuiva pe car să-1 privesc şi cu care să schimb o vorbă.
Nu pot spune că-m ajunge silueta cea albă şi frumoasă desenată în iaz, dar oricum, mai bine cu
ea decât singură cuc. Vorbeşte când vorbesc şi eu, e tristă când sunt şi eu tristă, mă consolează cu
înŃelegere: „Nu fi supărată, sărmană fată fără prieteni, îmi spune, eu sunt prietena ta". Da, mi-e
prietenă bună, singura mea prietenă. E sora mea.
N-am să uit niciodată prima despărŃire de ea! Niciodată, niciodată n-am s-o uit! Inima mi-
era ca de plumb. Mi-am spus: „Numai pe ea o aveam şi uite că s-a dus". În disperare îmi ziceam:
„Frânge-te, inimă! Nu mai pot îndura viaŃa asta!" Şi mi-am ascuns faŃa în mâini. Nimic nu mă
mai putea mângâia. Când mi-am luat mâinile de Ia ochi, am văzut-o iar acolo, albă, strălucitoare
şi frumoasă. I-am sărit în braŃe. A fost o fericire fără margini. Mai simŃisem fericirea înainte, dar
nu aşa. Acum era extaz. De-atunci nu m-am mai îndoit niciodată de sora mea. Uneori dispărea o
oră, poate două, şi chiar toată ziua, dar eu aşteptam şi eram sigură c-o să vină. Îmi ziceam: „E
ocupată sau a plecat într-o călătorie, dar vine ea". Aşa se şi-ntâmpla: venea întotdeauna. Noaptea,

4
însă, nu o vedeam dacă era întuneric. E sperioasă, mititica de ea. Venea pe clar de lună. Mie nu
mi-e frică de întuneric, dar ea-i mai ânără decât mine. Eu m-am născut înaintea ei. I-am făcut
vizite nenumărate. E mângâierea şi refugiul meu în clipele rele şi viaŃa mi-e plină de asemenea
clipe.

MarŃi. Am lucrat toată dimineaŃa să fac parcul ăla s-arate mai ca lumea.
M-am ferit de el cu bună ştiinŃă, în nădejdea c-o să se simtă singur şi-o să vină. Dar n-a
venit.
La prânz am făcut o pauză şi m-am odihnit. M-am jucat cu albinele şi fluturii, m-am
desfătat cu florile, creaturile-astea frumoase care iau din cer zâmbetul Domnului şi-1 ăstrează de-
a pururi! Am împletit ghirlande şi cununi din fori şi m-am împodobit cu ele în timp ce mâncam
— mere, bineînŃeles. Apoi m-am aşezat la umbră, cu inima plină de dor. Dar n-a venit.
Nu-i nimic. La urma-urmei n-ar fi avut niciun rost, fiindcă lui tot nu-i plac florile. Zice că
nu-şi pierde timpul cu ele. Şi, dacă mă gândesc bine, cred că nici nu-i în stare să le deosebească
unele de altele. Îşi închipuie, pare-mi-se, că astfel de sentimente sunt nobile. Nu-i pasă de mine,
nu-i pasă de flori, nu-i pasă de cerul pictat al înserării. Dar oare l-o fi interesând ceva pe lumea
asta? Că eu nu l-am văzut preocupat decât să-şi înalŃe colibe unde să se-ascundă de ploaia bună
şi curată, să dea cu pepenii de pământ, să guste strugurii şi să-ncerce fructele din copaci cu mâna,
ca să vadă ce se mai întâmplă cu toate aceste bunuri ale lui.
Am pus jos un băŃ uscat şi-am încercat să-1 găuresc cu altul. Aveam eu un plan mai vechi.
Dar ce spaimă am tras! Di gaură a-nceput să se înalŃe o şuviŃă subŃire, albăstruie şi străvezie.
Când am văzut una ca asta, am lăsat totul baltă şi am fugit! Credeam că-i un duh şi mi-a fost tare
frică. Dar m-a uitat înapoi şi am văzut că nu se luase după mine. M-am sprijinit de o stâncă să mă
odihnesc şi să-mi trag răsuflarea până mi-o trece tremuratul. Cu chiu, cu vai m-am târât înapoi,
1a pândă, gata s-o iau din nou la sănătoasa dacă o fi nevoie. Când am ajuns pe aproape, am dat la
o parte crengile unei tufe de trandafiri şi m-am uitat printre ele. Tare-aş fi vrut să fie bărbatul
prin preajmă, să vadă cât de isteaŃă şi de drăguŃă eram. Da' duhul dispăruse. M-am dus şi-am
găsit în gaura băŃul şi un strop de pulbere roşiatică, fină. Am băgat degetul s-o pipăi dar am
strigat „auuu!" şi l-am tras repede afară. Mă dure îngrozitor. L-am băgat în gură. Mă legănam de
pe-un picior pe celălalt şi mă văităm. În cele din urmă m-am simŃit mai bine şi-am început să
cercetez curioasă.
Mă tot întrebam ce era pulberea aia roşiatică. Deodată mi-a venit în minte numele, deşi
nu-1 mai auzisem. Foc. Eram mai sigură ca oricând, aşa că i-am zis „foc" fără să ezit niciun pic.
Creasem ceva ce nu mai existase până atunci. Adăugasen un lucru nou nenumăratelor
bunuri ale pământului. Eran mândră de asta şi-am vrut s-alerg la el şi să-i spun, crezând c-o să-i
câştig preŃuirea. Dar m-am mai gândit un pic şi-am rămas pe loc. Nu, n-o să-i pese. O să mă-
ntrebe la ce foloseşte Şi ce să-i spun? De-ar fi măcar bun la ceva... Dar e numai fru mos, un lucru
frumos şi-atât...
Am oftat şi nu m-am mai dus. Nu-i bun la nimic focul ăsta. Nu poate să ridice o colibă, nu
poate să facă pepeni mai dulci, nici să coacă fructele mai repede. E-o zădărnicie, prostie, o

5
deşertăciune. Nici nu s-ar uita la el şi mi-ar arunca vorbe tăioase. Dar eu pun mare preŃ pe focul
ăsta. I-am şi spus-o: „Oh, focule, te iubesc, scumpă creatură delicată şi trandafirie, fiindcă eşti
frumos. Şi mie asta-mi ajunge!" Mă gândeam să-1 strâng la piept. Dar m-am abŃinut. Apoi am
mai făcut o maximă din capul meu. Cam semăna cu prima şi mă tem că-i doar un plagiat:
ExperienŃa care s-a fript se fereşte de foc.
M-am pus din nou pe treabă. După ce-am făcut o grămăjoară bunicică de praf de foc, l-am
răsturnat peste o mână de iarbă uscată, cu gând să-1 aduc acasă, ca să mă joc cu el. Dar pe drum
1-a aŃâŃat vântul şi-a început să mă-mproaşte îngrozitor. Atunci l-am aruncat şi am fugit. Duhul
albăstrui a prins să se înalte. Se-ntindea şi se-ncolăcea ca un nor. Pe dată mi-a venit în minte
numele lui—fum!—deşi, pe cuvântul meu, până atunci nu mai auzisem niciodată de fum.
Curând au Ńâşnit prin fum nişte limbi strălucitoare, galbene şi roşii, pe are le-am numit
flăcări. Găsisem cuvântul otrivit, deşi erau primele flăcări pe lumea asta. S-au căŃărat în copaci.
Luceau splendid prin perdeaua de fum. Am început să bat din palme, să râd şi să Ńopăi de
bucurie, atât era de ciudat, de frumos, de fermecător!
El a venit în fugă, s-a oprit şi-a privit un timp fără grai. Apoi a întrebat ce e. Of, de ce-o fi
pus întrebarea aşa de direct! Trebuia să-i spun ceva, nu? I-am răspuns că e foc. Nu i-a plăcut
deloc că eu ştiu şi el trebuie să-ntrebe, dar nu-i vina mea. N-am avut de gând să-1 supăr. După o
pauză a-ntrebat:
— Cum a venit?
Altă întrebare pusă direct, la care a trebuit să răspund direct:
— Eu l-am făcut.
Focul se-ntindea tot mai mult. El s-a dus până la marginea focului ars, s-a oprit, s-a uitat în
jos şi-a întrebat:
— Ce-s ăştia?
— Tăciuni.
A ridicat unul să-1 cerceteze, dar s-a răzgândit şi 1-a pus iar jos. Apoi a plecat. Nimic nu-1
interesează.
Pe mine mă interesa. Era cenuşă moale, delicată şi frumoasă. Am ştiut imediat ce este. Şi
jarul. Am recunoscut şi jarul. Mi-am găsit merele şi le-am tras bucuroasă afară. Sunt tânără şi
pofta mea de mâncare e nestăvilită. Ce dezamăgire: plesniseră toate şi nu mai erau bune. Dar m-
am înşelat, fiindcă erau mai bune decât cele crude. Tare frumos e focul. Cref că într-o zi o să fie
folositor.

Vineri. L-am văzut din nou lunea trecută la căderea nopŃii. O clipă, numai o clipă. Speram
să mă laude c-am încercat să fac parcul ăla s-arate mai ca lumea. Avusesem numai intenŃii bune
şi muncisem din greu. Dar el nu era mulŃumit. Mi-a întors spatele şi a plecat. Era supărat şi de
altceva. Eu încercasem din nou să-1 conving să nu mai.treacă prin cascadă. Şi asta, fiindcă focul
trezise în mine un sentiment cu totul nou, complet diferit de dragoste, durere şi celelalte, pe care
le descoperisem deja: frica. E oribilă! Mai bine n-o aflam niciodată. Mi-aduce clipe grele şi-mi

6
strică fericirea. Mă face să mă înfior, să dârdâi, să mă cutremur. Dar n-am putut să-l conving,
fiindcă el n-a descoperit încă frica, aşa că n-are cum să mă înŃeleagă.

FRAGMENT DIN JURNALUL LUI ADAM

Poate c-ar trebui să Ńin cont că e foarte tânără - o fetişcană abia — şi să fiu îngăduitor. E
toată numai curiozitate, neastâmpăr, viaŃă. Pentru ea lumea e vrajă, miracol, mister, bucurie.
Când găseşte o floare nouă, de încântare nu mai poate rosti niciun cuvânt. Trebuie s-o mângâie şi
s-o alinte. O miroase, îi vorbeşte şi revarsă asupra ei un şuvoi de nume tandre. O ameŃesc
culorile: stâncile brune, nisipul galben, muşchiul cenuşiu, frunzişul verde, cerul albastru, zorile
sidefii, umbrele purpurii ale munŃilor, insulele aurii plutind pe mările sângerii în amurg, luna
palidă lunecând prin mantia de nori zdrenŃuită, perlele stelelor licărind în imensitatea spaŃiului.
După câte văd eu, niciuna din aste nu are vreo valoarea practică. Dar toate au culoare şi măreŃie,
aşa că ei îi e de-ajuns ca să-şi piardă cumpătul. Dacă s-ar potoli şi-ar rămâne aşa câteva minute,
mi-aş putea odihni şi eu ochii. Şi cred că m-ar bucura vederea ei. Sunt chiar sigur că m-ar
bucura, pentru că încep să-mi dau seama că e o creatură deosebit de atrăgătoare — mlădioasă,
zveltă, delicată, duioasă, bine făcută, sprintenă, graŃioasă. Odată s-a suit pe un bolovan. Stătea
aşa, albă ca marmura, sub mângâiea razelor de soare. Cu capul dat pe spate şi mâna streaşină la
ochi, privea zborul unei păsări pe cer. A trebuit să recunosc că e frumoasă.

Luni la amiază. Dacă există ceva pe planeta asta care să nu o intereseze, acel ceva nu e pe
lista mea. Mie unele animale îmi sunt indiferente, ei, niciunul. Nu face nicio deosebire, se ocupă
de toate şi le crede pe toate nepreŃuite. Orice animal nou e binevenit. Când brontozaurul a pus
piciorul lui uriaş în tabără, 1-a întâmpinat ca pe un bun câştigat, în timp ce eu am privit-o ca pe-o
nenorocire. E un exemplu pentru neconcordanŃa caracteristică punctelor noastre de vedere. A
vrut să-1 domesticească. Atunci i l-am oferit în dar pentru gospodărie şi am spus că mă mut. Ea
crede c-ar putea fi îmblânzit printr tratament plin de tandreŃe, ca să devină un bun animal de
comnpanie.
I-am spus că un animal de casă înalt de douăzeci şi unu de picioare şi lung de optzeci şi
patru n-ar fi cel mai potrivit lucru de Ńinut prin preajmă, fiindcă, chiar cu cele mai bune intenŃii şi
fără să vrea să facă vreun rău, ar putea să se-aşeze pe casă şi s-o facă terci. Nu-i greu deloc să-i
citeşti în ochi cât e de distrat.
Cu toate astea îi rămăsese inima la monstrul ăla şi nu putea să se despartă de el în ruptul
capului. Se gândea să deschidă o lăptărie şi voia s-o ajut să-1 mulgă. Dar n-am acceptat. Era prea
riscant. Nu era de sexul potrivit şi, oricum, n-aveam nici scară. Atunci a vrut să se suie călare pe
el, ca să admire priveliştea. Treizeci sau patruzeci de picioare din coada lui se întindeau pe

7
pământ, ca un copac prăbuşit. Ea a crezut că ar putea să se caŃăre pe-acolo. Când a ajuns în locul
cel mai abrupt, care era şi cel mai alunecos, a pornit-o înapoi la vale. Cât pe-aci să-şi rupă ceva,
de nu eram eu.
Dacă era mulŃumită? Nu, nimic n-o mulŃumeşte, dacă nu e demonstrat. Teoriile
neverificate nu sunt de domeniul ei, şi prin urmare nu le acceptă. Recunosc că e o orientare
corectă, care mă atrage şi pe mine. Îi simt influenŃa şi, dacă aş sta mai mult cu Eva, cred că mi-aş
însuşi-o. Ei bine, pentru colosul ăsta mai avea un plan de rezervă: se gândea că, dacă l-am face să
fie blând şi prietenos, l-am putea pune să stea în râu, în chip de pod. S-a dovedit că era deja
destul de blând, cel puŃin în ceea ce-o privea. A-ncercat ea să-şi pună planul în aplicare, dar a
zbârcit-o din nou. De fiecare dată când îl convingea să se aşeze cum trebuie în râu şi ieşea apoi
pe mal să treacă pe deasupra, ieşea şi el şi se Ńinea după ea, ca un munte plin de fidelitate.
Aidoma celorlalte animale. Toate fac la fel.

Vineri. MarŃi, miercuri, joi şi astăzi au trecut fără să-1 văd. E mult când eşti singur. Mai
bine singur decât să stai în calea altora.
Am nevoie de companie — cred că am fost făcută pentru asta—aşa că m-am împrietenit
cu animalele. Sunt de-a dreptul fermecătoare şi cât se poate de vesele şi respectuase. Nu par
niciodată plictisite şi nu te fac să te simŃi în plus. ÎŃi zâmbesc, dau din coadă - dacă au - şi sunt
gata oricând să se hârjonească, să plece cu tine la drum sau să facă orice-Ńi trece Ńie prin cap.
Cred că sunt politeŃea întruchipată. În toate zilele astea m-am distrat de minune şi nu m-am simŃit
nicio clipă singură. Singură! Nu, n-am fost deloc singură! Au mişunat mereu în jurul meu, pe
vreo patru-cinci acri, de nici nu le puteam număra. Dacă te urci pe-o piatră, în mijloc şi-Ńi arunci
ochii la marea de blănuri ce unduieşte, vărgate cu sclipiri neastâmpărate şi culori vioaie scăldate
în lumina soarelui, ai putea zice că-i lac. Numai că nu e. Şi stolurile de păsări prietenoase, care
stârnesc uragane în înalturi cu fâlfâitul aripilor... Iar când soarele se revarsă peste tumultul ăsta
de pene, se ridică din ele o vâlvătaie în toate culorii de-Ńi ia vederea.
Am făcut călătorii lungi şi am văzut o grămadă. Mai toată lumea, aşa cred. Sunt, deci,
primul călător şi singurul. La drum priveliştea e măreaŃă. Pentru nimic în lume nu găseşti ceva
să-i semene. Ca să-mi fie mai comod, merg călare pe tigru sau pe leopard. Amândoi au spinarea
netedă şi moale. Tocmai ce-mi trebuie! Tare-s drăguŃe şi dulci animalele-astea! Sunt de-a dreptul
nebună după ele. Dac-o pornesc la drum lung sau dacă vreau s-admir peisajul de la-nălŃime, iau
elefantul. De ridicat, mă ridică el cu trompa, iar la coborât mă descurc şi singură. Când facem o
haltă, el se lasă-n jos şi eu o pornesc binişor înapoi, la vale.
Animalele sunt toate prietene-ntre ele. Şi de certat, nu se ceartă niciodată. Vorbesc cu
toatele. Vorbesc chiar şi cu mine. Toate vorbesc cu mine. Da' tre' să fie-o limbă străină, că nu
pricep o iotă din ce zic ele. Totuşi ele-nŃeleg destul de des când răspund. Mai cu seamă câinele şi
elefantul. Nici nu ştiŃi ce ruşine mi-e! Asta dovedeşte că sunt mai deştepte decât mine Că, prin
urmare, eu nu le-ajung nici la degetul mic. Mă cam calcă pe nervi toată chestia, fiindcă vreau să
fiu eu experienŃa principală. Şi chiar o să fiu.

8
 Am învăŃat o mulŃime de lucruri, aşa că acum am o cultură solidă. Da' la-nceput n-aveam.
La-nceput eram ignorantă. Mă simŃeam umilită pentru că, deşi eram numai ochi şi urechi, nu
reuşeam niciodată să fiu pe fază când curge apa în sus. Acuma puŃin îmi pasă. Am făcut o
grămadă de experienŃe până când am aflat că apa nu curge în sus decât pe întuneric. Pe-ntuneric
curge. Ştiu asta fiindcă iazul nu se goleşte niciodată. Şi bag mâna-n foc că s-ar goli dacă apa n-ar
veni la loc noaptea. Cel mai bine e să dovedeşti lucrurile prin experienŃe pe viu. Atuncea ştii, ce
mai încolo-ncoace! Pe câtă vreme dacă depinzi de bănuieli, presupuneri şi supoziŃii, n-ajungi
niciodată om de cultură.
Unele lucruri pur şi simplu nu poŃi să le afli. Dacă bănuieşti sau presupui numai, n-o să ştii
niciodată treaba asta. Trebuie să ai răbdare şi să-Ńi continui experienŃele până când afli că nu poŃi
să afli. Şi e minunat că-i aşa. Lumea-i atât interesantă! Dacă n-ar fi nimic de descoperit, lumea ar
fi plicticoasă. Chiar când încerci să descoperi şi descoperi. Ba iar, nu ştiu de ce, mai interesantă.
Secretul apei a fost o comoară până l-am descoperit. Pe urmă emoŃia a dispărut m-am pomenit cu
o senzaŃie de gol.
Din experienŃa mea ştiu că lemnul înoată. Şi frunzele uscate, şi penele, şi-o mulŃime de
alte lucruri. Prin urmare, din toate aceste dovezi cumulate poŃi afla că şi stânca o să înoate.
Trebuie însă să te împaci cu ideea că ştii numai. Atât şi nimic mai mult. Nu care cumva să-ncerci
să dovedeşti. Fiindcă, cel puŃin pân-acum, nu s-a găsit o cale prin care să se facă dovada. O să
găsesc eu o cale. Aflu tot, da' n-o să mai am nicio emoŃie. Şi eu mă dau în vânt după emoŃii! Cu
gândul la asta noaptea trecută nici n-am putut dormi.
La început, nu-mi dădeam seama pentru ce sunt făcută. Acum cred că pentru a scoate la
lumină tainele acestei lumi minunate, pentru a mă bucura şi a-i mulŃumi Dătătorului c-a născocit
toate astea. Cred că mai sunt încă multe lucru de învăŃat, cel puŃin aşa sper. Dacă nu fac risipă şi
nu m grăbesc prea tare, o să mai dureze săptămâni şi săptămâ întregi. Aşa nădăjduiesc. Când
arunci un fulg în sus, pluteşte-n aer până nu-1 mai vezi. Pe urmă arunci cu un bulgăr şi vezi că nu
dispare, ci vine înapoi de fiecare dată. Am tot încercat şi se-ntâmplă mereu la fel. Mă întreb: de
ce? Sigur că nu cade, dar de ce să pară aşa? Bănuiesc că-i o iluzie optică. Numai una din ele e
iluzie, dar nu ştiu care. Poate fulgul, poate bulgărele. Nu pot să dovedesc care din ele. Pot numai
să demonstrez că fie unul, fie celălalt, e un fals şi să las pe altul să aleagă.
M-am uitat atent şi ştiu că stelele n-o să Ńină mult. Am văzut câteva din cele mai bune cum
se topesc şi cad de pe cer. De vreme ce unele pot să se topească, pot să se topească toate şi dacă
pot să se topească toate, pot să se topească în aceeaşi noapte. O să vină clipa asta dureroasă, ştiu
bine. Am să stau trează în fiecare noapte să le privesc cât de mult pot. O să-mi satur ochii şi
sufletul de câmpiile scânteietoare. Când n-or mai fi, o s-aduc cu gândul noianul lor de vis pe
cerul întunecat şi-o să le fac să sclipească iarăşi, cu puteri însutite, prin valul lacrimilor mele.

9
 DUPĂ IZGONIREA DIN RAI

Când privesc înapoi, grădina îmi pare un vis. A fost frumoasă, neasemuit de frumoasă,
încântător de frumoasă. Acum am pierdut-o şi n-o s-o mai văd niciodată.
Am pierdut grădina, dar l-am găsit pe el şi sunt mulŃumită. Mă iubeşte cât poate. Eu îl
iubesc cu toată patima sufletului meu năvalnic. Şi mi se pare normal dacă mă gândesc cât sunt de
tânără şi că am sexul pe care-1 am. Dacă mă întreb de ce-l iubesc, descopăr că nu ştiu şi, de fapt,
nici nu prea mă sinchisesc să aflu. Cred mai degrabă că genul ăsta de dragoste e un produs al
raŃionamentelor şi statisticilor, cum ar fi dragostea unora pentru reptile şi alte animale. Cred că
aşa trebuie să fie: iubesc unele păsări la nebunie pentru cântul lor. Pe Adam nu-1 iubesc pentru
cântul lui. Nu, nici gând. Cu cât cântă mai mult, cu atât mă împac mai puŃin cu asta. Şi totuşi îl
rog să cânte, fiindcă vreau să învăŃ să-mi placă tot ce-l interesează pe el. Sunt sigură c-o să învăŃ.
La-nceput nu puteam să suport, dar uite că acum pot. Când cântă el, se acreşte laptele. Dar nu-i
nimic, o să mă obişnuiesc şi cu laptele acru.
Nu pentru agerimea minŃii îl iubesc. Nu, nici gând. Nu-i el de vină pentru agerimea asta—
atâta câtă este —fiindcă nu a făcut-o singur. E-aşa cum 1-a lăsat Dumnezeu, dar nici nu trebuie
mai mult. IntenŃia a fost bună, sunt sigură. Mintea o să i se ascută cu timpul, chiar dacă nu dintr-
o dată. Şi-apoi nu-i nicio grabă. E destul de bun aşa cum e.
Nu pentru purtarea lui tandră şi atentă sau pentru delicateŃe îl iubesc. Nu, nici gând. Are
lipsuri din punctul ăsta de vedere, dar e destul de bun şi-aşa şi se face tot mai bun pe zi ce trece.
Nu pentru hărnicia lui îl iubesc. Nu, nici gând. Ştiu c-o are în el şi nu-nŃeleg de ce-o
ascunde de mine. Asta-i singura mea mâhnire. Altfel, e sincer şi deschis, acum. Sunt sigură că
altceva nu-mi ascunde. Doar asta. Mă doare să ştiu că are secrete faŃă de mine şi, uneori, gândul
ăsta nu mă lasă să dorm. O să mi-1 alung din minte. Nu-1 las eu să-mi tulbure fericirea, care
altminteri mai are-un pic şi dă pe dinafară.
Nu pentru învăŃătura lui îl iubesc. Nu, nici gând. A învăŃ de unul singur şi ştie o mulŃime
de lucruri. Partea proastă e că lucrurile cu pricina nu sunt cum le ştie el.
Nu pentru cavalerism îl iubesc. Nu, nici gând. M-a pârât dar nu-i port pică. Cred că asta-i
o particularitate a sexului său şi nu şi 1-a făcut el. Sigur că eu nu l-aş fi pârât niciodat Mai curând
aş fi murit. Dar şi asta-i o particularitate de sex aşa că nu pot să mă laud, fiindcă nu mi l-am făcut
eu.
Atunci pentru ce-1 iubesc? Pur şi simplu, pentru că e bărbat. Aşa cred.
Are un fond bun şi pentru asta-1 iubesc, dar l-aş iubi şi fără. Dacă m-ar bate sau mi-ar
arunca vorbe de ocară, l-aş iubi mai departe. Sunt sigură. E-o chestiune de sex. Aşa cred. j
E puternic şi chipeş şi-1 iubesc pentru asta. ÎI admir şi sunt mândră de el, dar l-aş iubi şi
dacă n-ar avea niciuna din calităŃile astea. Dacă ar fi urât, tot l-aş iubi. Şi dacă ar fi o stârpitură l-
aş iubi. Aş munci pentru el ca o sclavă, m-aş ruga pentru el şi aş veghea lângă patul lui, până
când mi-aş da ultima suflare.
Da, cred că-1 iubesc pur şi simplu, pentru că-i al meu şi pentru că-i bărbat. Bănuiesc că n-
am niciun alt motiv. Cred, prin urmare, că-i aşa cum am spus la-nceput: genul ăsta de dragost nu

10
e un produs al raŃionamentelor şi statisticilor. Ea vine nu se ştie de unde şi nu se poate explica.
Nici nu-i nevoie.
Aşa gândesc eu. Dar eu sunt numai o fetişcană, prima care a stat să studieze această
problemă, şi s-ar putea, în ignoranŃa şi lipsa mea de experienŃă, să n-o fi înŃeles bine.

PATRUZECI DE ANI MAI TÂRZIU

Ruga mea, dorinŃa mea fierbinte, e să trecem împreună peste pragul acestei vieŃi. E o
dorinŃă ce n-o să piară niciodată de pe pământ. O să sălăşluiască în sufletul fiecărei soŃii care
iubeşte, până la sfârşitul timpurilor. Şi o să poarte numele pe care i l-am dat eu.
Dar dacă trebuie ca unul din noi să plece mai întâi, ruga-mi este să fiu eu aceea. El e
puternic, eu sunt slabă. Eu nu-i sunt atât de necesară pe cât îmi este el mie. Fără el, viaŃa n-ar mai
fi viaŃă. Cum aş putea-o îndura? Ruga asta e şi ea nemuritoare şi o să dăinuie cât o să dăinuie
stirpea mea. Sunt prima soŃie. Şi în ultima soŃie o să mă repet.

La mormântul Evei

ADAM: Unde era ea, acolo era Raiul.

Sfârşit

11
 Jurnalul Evei

Sâmbătă. Azi împlinesc o zi. Am venit pe lume ieri. Cel puŃin aşa cred. Presupun numai,
fiindcă alaltăieri, dacă a existat o asemenea zi, eu nu eram de faŃă, altfel mi-aş fi adus aminte.
Desigur, s-ar fi. putut întâmpla să fie aşa fără ca eu să bag de seamă. În orice caz, am să fiu foar-
te atentă şi, de-or mai fi alte alaltăieri, am să iau notă. Ar fi bine să încep chiar acum, ca să nu
încurc lucrurile, fiindcă instinctul îmi spune că amănuntele astea o să aibă cândva o oarecare
însemnătate pentru istorie. Mă simt ca o experienŃă, exact ca o experienŃă. Nimeni n-ar putea să
simtă lucrul ăsta mai tare ca mine, aşa că încep să fiu convinsă că asta sunt: o experienŃă şi nimic
mai mult.
Sunt o experienŃă, asta am înŃeles. Dar oare oi fi eu totul? Nu, nu cred. Şi restul trebuie să
fie tot o parte din experienŃă. Eu sunt elementul principal, dar zic că şi restul joacă un rol. Oare
locul meu o fi sigur, sau trebuie să mă zbat ca să-1 păstrez? Poate-ar fi mai bine să mă zbat.
Instinctul îmi spune că ochiul vigilent este chezăşia puterii. (Mi se pare o maximă bună pentru o
jună ca mine.)
Totul arată mai bine azi decât ieri. Ieri, grăbiŃi să termine treaba, au lăsat munŃii într-un hal
fără de hal. Câteva câmpii erau atât de pline de resturi şi gunoaie că te-apuca jalea. Operele de
artă, nobile şi frumoase, n-ar trebui făcute în pripă. Această lume nouă şi măreaŃă este într-adevăr
operă nobilă şi frumoasă. Şi e desigur minunat de aproape de perfecŃiune, în ciuda timpului scurt
în care a fost creată.
În unele locuri sunt prea multe stele şi în altele prea puŃine Noaptea trecută luna s-a
desprins, a alunecat şi a căzut de 1a locul ei. Mare pierdere! Mă doare sufletul când mă gândesc.
Dintre toate obiectele de decor, niciunul nu-i seamănă ca frumuseŃe şi perfecŃiune. Trebuiau s-o
fixeze mai bine. De s-ar putea s-o punem la loc!
Dar cine ştie pe unde-o fi? În plus, cine-o găseşte o s-o ascundă. Nu mă-ndoiesc deloc,
fiindcă şi eu aş face la fel. Zic că-s cinstită în orice alte privinŃe, dar încep să-mi dau seam că
miezul firii mele este iubirea de frumos, pasiunea pentru frumos, şi deci n-ar fi înŃelept să se-
ncredinŃeze luna altei persoane, fără ca persoana-n chestiune să ştie de asta. Dacă a găsi o lună
ziua, aş da-o înapoi, de teamă să nu mă vadă cineva. Dar dac-aş găsi-o pe întuneric, sunt sigură
că aş născoci un motiv ca să nu spun nimănui şi s-o Ńin pentru mine. Îmi plac tare mult lunile.
Sunt atât de frumoase şi de romantice! De-am avea cinci sau şase, nu m-aş duce niciodată la
culcare. Aş sta tot timpul întinsă pe malul acoperit cu muşchi şi m-aş uita la ele.
Sunt bune şi stelele. Mi-aş pune câteva în păr. Dar nu cred c-apuc. Nici n-o să vă vină să
credeŃi dacă vă spun ce departe sunt, deşi nu par. Noaptea trecută, când au apărut pentru prima
oară, am încercat să dau jos cu băŃul vreo câteva. Spre mirarea mea, nu le-am ajuns. Pe urmă am
încercat s-arunc cu bulgări de pământ în ele, până am obosit, dar tot degeaba! Asta fiindcă sunt
stângace şi nu prea Ńintesc bine. Chiar dacă am Ńintit într-una pe care n-o voiam, n-am reuşit s-o
nimeresc pe cea bună, deşi dădeam pe aproape. Am văzut bulgărele negru zburând de vreo

1
patruzeci-cincizeci de ori spre grămezile aurii, gata-gata să le lovească. Dacă m-ar mai fi Ńinut
puterile, poate c-aş fi doborât vreuna.
Dar aşa, am plâns niŃeluş, lucru firesc pentru o fată de vârsta mea, şi după ce m-am
odihnit, am luat un coş şi-am pornit-o spre partea cealaltă a cercului, unde stelele erau atât de
aproape de pământ că le-aş fi putut culege cu mâna. Mai bine aşa, fiindcă le puteam lua uşurel,
fără să le sparg. Era totuşi mai departe decât îmi închipuisem şi, în cele din urmă n-am avut
încotro şi-a trebuit să mă dau bătută. Eram atât de obosită c-abia îmi mai târâm picioarele. Şi, pe
deasupra, mă dureau de-mi ieşeau ochii.
N-am mai putut să mă-ntorc acasă. Era prea departe şi se făcuse frig. Am dat peste nişte
tigri şi m-am cuibărit printre ei. A fost grozav de plăcut. Aveau respiraŃia dulce şi parfumată,
fiindcă se hrănesc cu căpşuni. Nu mai văzusem tigri, dar i-am recunoscut îndată, după dungi.
Dac-aş găsi o blană de tigru, mi-aş face o pelerină splendidă.
Astăzi am nişte idei mai clare despre distanŃe. Până acum eram aşa de dornică să ating cu
mâna orice lucru frumos, că mă năpusteam orbeşte să-1 apuc, chiar când era prea departe şi n-
ajungeam la el, ori mai aproape decât credeam şi, vai, mai ivea şi o grămadă de spini! Am învăŃat
ceva. Am făcut şi-o axiomă din capul meu, prima din viaŃa mea: ExperienŃa care s-a zgâriat se
fereşte de spini. Sună bine dacă mă gândesc ce tânără sunt.
Ieri după-amiază m-am Ńinut după cealaltă experienŃă de departe, ca să stabilesc ce e. Nu
m-am dumirit încă. Cred, totuşi, că e bărbat. N-am mai văzut un bărbat, dar aşa pare. Acuma-s
sigură că e bărbat. îmi dau seama că-mi zgândăre curiozitatea mai mult decât oricare altă reptilă.
Dacă e cumva reptilă. Şi bănuiesc că e, căci are păr zbârlit, ochi albaştri şi seamănă cu o reptilă.
N-are şolduri şi se subŃiază ca un morcov. Când stă-n picioare, se deşiră ca o turlă. Aşadar, cred
că e reptilă, cu toate că s-ar putea să fie vreo construcŃie.
La început mă speriam şi-o luam la fugă de câte ori se-ntorcea către mine, fiindcă îmi
închipuiam c-o să mă ia la goană. Cu timpul, mi-am dat seama că vrea numai să scape de mine,
aşa că nu mi-a mai fost frică. Am urmărit-o câteva zile. M-am Ńinut la douăzeci de paşi după ea.
Asta o scotea din sărite. În cele din urmă s-a săturat şi s-a cocoŃat într-un pom. Am aşteptat o
bucată de vreme, pe urmă am lăsat totul baltă şi am plecat acasă. La fel şi astăzi. Am făcut-o să
se caŃăre din nou în pom. Duminică. E tot în pom. Ai zice că se odihneşte, dar ştiu că nu e decât
un tertip. Duminica nu-i zi de odihnă. Pentru asta avem sâmbăta. Se dă-n vânt după odihnă
creatura asta. Eu aş obosi de-atâta odihnă. Obosesc şi de stat pe lângă copac, să mă uit la ea. Mă
întreb la ce-o fi bună. N-am văzut-o niciodat făcând ceva.
Noaptea trecută au adus luna înapoi. Am fost aşa de bucuroasă! Mi-a venit în sfârşit inima
la loc. Frumos din parte lor! A alunecat din nou şi-a căzut, dar acum nu-mi mai fac grij. Când ai
asemenea vecini! Or s-o aducă ei înapoi. Ce păcat că nu pot să-mi arăt şi eu cumva recunoştinŃa!
Le-aş trimite nişte stele, doar avem din belşug. Vreau să spun că eu am, nu noi, fiindcă reptilei
nu-i pasă de lucruri din astea.
Are gusturi proaste şi nu e deloc amabilă. Ieri în amurg când m-am dus la ea, coborâse din
pom şi-ncerca să prindă peştişorii ăia pătaŃi care se joacă în iaz, aşa c-a trebuit s-arunc cu bulgări
de pământ după ea, ca să se urce din nou în pom şi să-i lase-n pace. Mă-ntreb dacă asta e menirea

2
ei. N-are niciun pic de suflet? Nu i-e milă de fiinŃele-alea mici? Să fi fost oare plămădită pentru
asemenea fapte urâte? Poat că da. Am nimerit-o cu un bulgăre de pământ după ureche şi-atunci a
grăit. Asta m-a făcut să tresar. Nu mai auzisem alte vorbe, doar pe-ale mele. Pe-ale ei nu le-
nŃelegeam. Păreau totuşi expresive.
Când am văzut că vorbeşte, mi s-a redeşteptat interesul. Fiindcă sunt moartă după vorbit.
Vorbesc toată ziua. Ba chiar şi-n somn şi spun lucruri foarte interesante. Aş fi de două ori mai
interesantă dacă aş găsi pe cineva cu care să vorbesc. La nevoie, nici nu m-aş mai opri.
Dacă reptila asta e bărbat, nu pot să zic ea, nu-i aşa? N-ar fi gramatical. Trebuie să-i zic el.
Da, el. Deci s-ar declina aşa nominativ -el, genitiv -al lui, dativ -lui. Prin urmare, am să-l
consider bărbat şi-am să-i spun el, până când s-o dovedi că e altceva. Mi-ar fi mai uşor fără
atâtea îndoieli!

Peste o săptămână. Duminică. M-am Ńinut după el toat săptămâna şi-am încercat să fac
cunoştinŃă. Am vorbit numa eu, fiindcă el e timid, dar treaba asta nu m-a deranjat deloc. Cred că-
i face plăcere prezenŃa mea. Am folosit pluralul „noi" fiindcă mi s-a părut că-1 flatează.

Miercuri. Acum ne-nŃelegem de minune şi ne cunoaşte: din ce în ce mai bine. Nu mai

încearcă să mă evite, semn că-i place compania mea. Îmi pare bine şi-ncerc să mă fac utilă în
orice chip, ca să cresc în ochii lui. De vreo două zile m-am apucat să dau nume la toate lucrurile,
ca să-i iau o piatră de pe inimă. A fost o mare uşurare pentru el, fiindcă nu-i defel înzestrat în
privinŃa asta şi mi-e evident recunoscător pentru tot. Nu-i în stare să găsească un nume raŃional
ca să-1 scoată din încurcătură, dar eu nu-i arăt că i-am observat defectul. Ori de câte ori apare
vreo creatură nouă, i-o iau înainte şi-i dau un nume, ca să nu fie el pus în situaŃia de a tăcea
stingherit. L-am scutit astfel de multe neplăceri. Eu n-am un asemenea defect. Ştiu cum se
numeşte un animal din momentul în care-l zăresc. Nu-mi trebuie timp de gândire. Cum îl văd,
îmi şi vine-n minte numele, aşa, ca dintr-o inspiraŃie, şi fără-ndoială chiar este o inspiraŃie,
fiindcă sunt sigură că, puŃin mai nainte, nici nu-1 ştiam. Mi se pare că numai forma şi modul în
care se manifestă un animal îmi şi sugerează numele lui.
Când a apărut pasărea dodo, el a crezut că-i o pisică sălbatică. I-am citit asta-n ochi. Dar l-
am scos din încurcătură, am avut grijă să nu-1 fac să se simtă umilit. Am zis aşa, ca-n treacăt,
fără să dau impresia că spun un lucru nou: „Ia uite, mă prind că asta-i o pasăre dodo!" Apoi am
explicat, fără să am aerul că explic, de unde ştiu că-i dodo. Deşi cred c-a fost puŃin înciudat că eu
ştiam ce animal e şi el nu, nu m-am îndoit nicio clipă că mă admiră. Mi-a făcut mare plăcere. De
multe ori, înainte de culcare, m-am gândit la treaba asta şi-am fost tare mulŃumită. Şi uite-aşa, un
flecuşteŃ ca ăsta ne poate face fericiŃi când ştim că l-am câştigat prin meritele noastre!

Joi. Prima supărare. Ieri m-a ocolit. Parcă n-avea chef de mine. Nu mi-a venit să cred. Mi-
am zis că-i o greşeală, fiindcă-mi place la nebunie să fiu cu el şi să-1 ascult. Dar, întrucât sta era
situaŃia, am plecat şi-am stat singură în locul unde l-am văzut în dimineaŃa când am fost făcută şi
când nu ştiam ce e, deci nu-mi păsa de el. Acum era trist acolo. Totu-mi amintea de el şi inima-

3
mi era ca de plumb. Nu prea mă lămuream de ce. Era un simŃământ nou. Nu-1 mai avusesem.
Era ciudat şi de neînŃeles.
Când s-a lăsat noaptea, n-am mai putut suporta singurătatea şi m-am dus la adăpostul lui
cel nou. Voiam să-1 întreb cu ce-i greşisem, ca să-mi îndrept greşeala şi să fiu iar demnă de
atenŃia lui. Dar m-a dat afară-n ploaie. Atunci am ştiut pentru prima oară ce e supărarea.

Duminică. Acum e din nou bine şi sunt fericită. Au fost zile grele, dar încerc să nu mă mai
gândesc la ele.
Am vrut să-i fac rost şi lui de mere din alea, dar nu-s în stare s-arunc bine la Ńintă. Am dat
greş, dar cred c-a apreciat intenŃia mea. Zicea că-s fructe oprite şi că am să dau de bucluc. Dacă
pot să-i fac o plăcere, de ce să mă gândesc la ce-o să mi se-ntâmple?

Luni. Azi-dimineaŃă i-am spus cum mă cheamă. Credeam că-1 interesează. Nici nu s-a
sinchisit. Ciudat. Dacă mi-ar spune cum îl cheamă, mie nu mi-ar fi indiferent. Cred că numel lui
mi-ar suna mai frumos decât orice cuvânt.
Vorbeşte foarte puŃin. Asta poate pentru că nu-i prea deştept. Simte asta şi încearcă să
ascundă. Ce păcat! La urma-urmelor, deşteptăciunea nu-nseamnă nimic. Adevăratele comori le
găseşti în suflet. Aş vrea să-1 fac să înŃeleagă că inimă bună şi iubitoare e un lucru de preŃ şi că,
dac-o ai, nu-Ńi mai trebuie nimic altceva. Voiam să-1 fac să priceapă că numai cu minte şi fără
suflet nu faci nimic. Ajungi la sapă de lemn!
Are un vocabular destul de bogat, deşi vorbeşte atât de puŃin. Azi-dimineaŃă a folosit un
cuvânt surprinzător de bun. Fără discuŃie şi-a dat seama că-i bun, fiindcă 1-a mai folosit de două
ori, aşa, ca din întâmplare. Nu 1-a potrivit grozav, dar a dovedit că dispune de anumite resurse.
Fără îndoială sămanŃa asta o să dea roade dac-o s-o îngrijească.
De unde-o fi luat cuvântul? Eu nu-mi aduc aminte să-1 fi folosit vreodată.
Nu, nici nu 1-a interesat cum mă cheamă. Am încercat să-m ascund nemulŃumirea, dar nu
cred c-am reuşit. M-am aşezat pe malul acoperit cu muşchi şi mi-am băgat picioarele în apă. Stau
aici ori de câte ori mi-e dor de compania cuiva pe car să-1 privesc şi cu care să schimb o vorbă.
Nu pot spune că-m ajunge silueta cea albă şi frumoasă desenată în iaz, dar oricum, mai bine cu
ea decât singură cuc. Vorbeşte când vorbesc şi eu, e tristă când sunt şi eu tristă, mă consolează cu
înŃelegere: „Nu fi supărată, sărmană fată fără prieteni, îmi spune, eu sunt prietena ta". Da, mi-e
prietenă bună, singura mea prietenă. E sora mea.
N-am să uit niciodată prima despărŃire de ea! Niciodată, niciodată n-am s-o uit! Inima mi-
era ca de plumb. Mi-am spus: „Numai pe ea o aveam şi uite că s-a dus". În disperare îmi ziceam:
„Frânge-te, inimă! Nu mai pot îndura viaŃa asta!" Şi mi-am ascuns faŃa în mâini. Nimic nu mă
mai putea mângâia. Când mi-am luat mâinile de Ia ochi, am văzut-o iar acolo, albă, strălucitoare
şi frumoasă. I-am sărit în braŃe. A fost o fericire fără margini. Mai simŃisem fericirea înainte, dar
nu aşa. Acum era extaz. De-atunci nu m-am mai îndoit niciodată de sora mea. Uneori dispărea o
oră, poate două, şi chiar toată ziua, dar eu aşteptam şi eram sigură c-o să vină. Îmi ziceam: „E
ocupată sau a plecat într-o călătorie, dar vine ea". Aşa se şi-ntâmpla: venea întotdeauna. Noaptea,

4
însă, nu o vedeam dacă era întuneric. E sperioasă, mititica de ea. Venea pe clar de lună. Mie nu
mi-e frică de întuneric, dar ea-i mai ânără decât mine. Eu m-am născut înaintea ei. I-am făcut
vizite nenumărate. E mângâierea şi refugiul meu în clipele rele şi viaŃa mi-e plină de asemenea
clipe.

MarŃi. Am lucrat toată dimineaŃa să fac parcul ăla s-arate mai ca lumea.
M-am ferit de el cu bună ştiinŃă, în nădejdea c-o să se simtă singur şi-o să vină. Dar n-a
venit.
La prânz am făcut o pauză şi m-am odihnit. M-am jucat cu albinele şi fluturii, m-am
desfătat cu florile, creaturile-astea frumoase care iau din cer zâmbetul Domnului şi-1 ăstrează de-
a pururi! Am împletit ghirlande şi cununi din fori şi m-am împodobit cu ele în timp ce mâncam
— mere, bineînŃeles. Apoi m-am aşezat la umbră, cu inima plină de dor. Dar n-a venit.
Nu-i nimic. La urma-urmei n-ar fi avut niciun rost, fiindcă lui tot nu-i plac florile. Zice că
nu-şi pierde timpul cu ele. Şi, dacă mă gândesc bine, cred că nici nu-i în stare să le deosebească
unele de altele. Îşi închipuie, pare-mi-se, că astfel de sentimente sunt nobile. Nu-i pasă de mine,
nu-i pasă de flori, nu-i pasă de cerul pictat al înserării. Dar oare l-o fi interesând ceva pe lumea
asta? Că eu nu l-am văzut preocupat decât să-şi înalŃe colibe unde să se-ascundă de ploaia bună
şi curată, să dea cu pepenii de pământ, să guste strugurii şi să-ncerce fructele din copaci cu mâna,
ca să vadă ce se mai întâmplă cu toate aceste bunuri ale lui.
Am pus jos un băŃ uscat şi-am încercat să-1 găuresc cu altul. Aveam eu un plan mai vechi.
Dar ce spaimă am tras! Di gaură a-nceput să se înalŃe o şuviŃă subŃire, albăstruie şi străvezie.
Când am văzut una ca asta, am lăsat totul baltă şi am fugit! Credeam că-i un duh şi mi-a fost tare
frică. Dar m-a uitat înapoi şi am văzut că nu se luase după mine. M-am sprijinit de o stâncă să mă
odihnesc şi să-mi trag răsuflarea până mi-o trece tremuratul. Cu chiu, cu vai m-am târât înapoi,
1a pândă, gata s-o iau din nou la sănătoasa dacă o fi nevoie. Când am ajuns pe aproape, am dat la
o parte crengile unei tufe de trandafiri şi m-am uitat printre ele. Tare-aş fi vrut să fie bărbatul
prin preajmă, să vadă cât de isteaŃă şi de drăguŃă eram. Da' duhul dispăruse. M-am dus şi-am
găsit în gaura băŃul şi un strop de pulbere roşiatică, fină. Am băgat degetul s-o pipăi dar am
strigat „auuu!" şi l-am tras repede afară. Mă dure îngrozitor. L-am băgat în gură. Mă legănam de
pe-un picior pe celălalt şi mă văităm. În cele din urmă m-am simŃit mai bine şi-am început să
cercetez curioasă.
Mă tot întrebam ce era pulberea aia roşiatică. Deodată mi-a venit în minte numele, deşi
nu-1 mai auzisem. Foc. Eram mai sigură ca oricând, aşa că i-am zis „foc" fără să ezit niciun pic.
Creasem ceva ce nu mai existase până atunci. Adăugasen un lucru nou nenumăratelor
bunuri ale pământului. Eran mândră de asta şi-am vrut s-alerg la el şi să-i spun, crezând c-o să-i
câştig preŃuirea. Dar m-am mai gândit un pic şi-am rămas pe loc. Nu, n-o să-i pese. O să mă-
ntrebe la ce foloseşte Şi ce să-i spun? De-ar fi măcar bun la ceva... Dar e numai fru mos, un lucru
frumos şi-atât...
Am oftat şi nu m-am mai dus. Nu-i bun la nimic focul ăsta. Nu poate să ridice o colibă, nu
poate să facă pepeni mai dulci, nici să coacă fructele mai repede. E-o zădărnicie, prostie, o

5
deşertăciune. Nici nu s-ar uita la el şi mi-ar arunca vorbe tăioase. Dar eu pun mare preŃ pe focul
ăsta. I-am şi spus-o: „Oh, focule, te iubesc, scumpă creatură delicată şi trandafirie, fiindcă eşti
frumos. Şi mie asta-mi ajunge!" Mă gândeam să-1 strâng la piept. Dar m-am abŃinut. Apoi am
mai făcut o maximă din capul meu. Cam semăna cu prima şi mă tem că-i doar un plagiat:
ExperienŃa care s-a fript se fereşte de foc.
M-am pus din nou pe treabă. După ce-am făcut o grămăjoară bunicică de praf de foc, l-am
răsturnat peste o mână de iarbă uscată, cu gând să-1 aduc acasă, ca să mă joc cu el. Dar pe drum
1-a aŃâŃat vântul şi-a început să mă-mproaşte îngrozitor. Atunci l-am aruncat şi am fugit. Duhul
albăstrui a prins să se înalte. Se-ntindea şi se-ncolăcea ca un nor. Pe dată mi-a venit în minte
numele lui—fum!—deşi, pe cuvântul meu, până atunci nu mai auzisem niciodată de fum.
Curând au Ńâşnit prin fum nişte limbi strălucitoare, galbene şi roşii, pe are le-am numit
flăcări. Găsisem cuvântul otrivit, deşi erau primele flăcări pe lumea asta. S-au căŃărat în copaci.
Luceau splendid prin perdeaua de fum. Am început să bat din palme, să râd şi să Ńopăi de
bucurie, atât era de ciudat, de frumos, de fermecător!
El a venit în fugă, s-a oprit şi-a privit un timp fără grai. Apoi a întrebat ce e. Of, de ce-o fi
pus întrebarea aşa de direct! Trebuia să-i spun ceva, nu? I-am răspuns că e foc. Nu i-a plăcut
deloc că eu ştiu şi el trebuie să-ntrebe, dar nu-i vina mea. N-am avut de gând să-1 supăr. După o
pauză a-ntrebat:
— Cum a venit?
Altă întrebare pusă direct, la care a trebuit să răspund direct:
— Eu l-am făcut.
Focul se-ntindea tot mai mult. El s-a dus până la marginea focului ars, s-a oprit, s-a uitat în
jos şi-a întrebat:
— Ce-s ăştia?
— Tăciuni.
A ridicat unul să-1 cerceteze, dar s-a răzgândit şi 1-a pus iar jos. Apoi a plecat. Nimic nu-1
interesează.
Pe mine mă interesa. Era cenuşă moale, delicată şi frumoasă. Am ştiut imediat ce este. Şi
jarul. Am recunoscut şi jarul. Mi-am găsit merele şi le-am tras bucuroasă afară. Sunt tânără şi
pofta mea de mâncare e nestăvilită. Ce dezamăgire: plesniseră toate şi nu mai erau bune. Dar m-
am înşelat, fiindcă erau mai bune decât cele crude. Tare frumos e focul. Cref că într-o zi o să fie
folositor.

Vineri. L-am văzut din nou lunea trecută la căderea nopŃii. O clipă, numai o clipă. Speram
să mă laude c-am încercat să fac parcul ăla s-arate mai ca lumea. Avusesem numai intenŃii bune
şi muncisem din greu. Dar el nu era mulŃumit. Mi-a întors spatele şi a plecat. Era supărat şi de
altceva. Eu încercasem din nou să-1 conving să nu mai.treacă prin cascadă. Şi asta, fiindcă focul
trezise în mine un sentiment cu totul nou, complet diferit de dragoste, durere şi celelalte, pe care
le descoperisem deja: frica. E oribilă! Mai bine n-o aflam niciodată. Mi-aduce clipe grele şi-mi

6
strică fericirea. Mă face să mă înfior, să dârdâi, să mă cutremur. Dar n-am putut să-l conving,
fiindcă el n-a descoperit încă frica, aşa că n-are cum să mă înŃeleagă.

FRAGMENT DIN JURNALUL LUI ADAM

Poate c-ar trebui să Ńin cont că e foarte tânără - o fetişcană abia — şi să fiu îngăduitor. E
toată numai curiozitate, neastâmpăr, viaŃă. Pentru ea lumea e vrajă, miracol, mister, bucurie.
Când găseşte o floare nouă, de încântare nu mai poate rosti niciun cuvânt. Trebuie s-o mângâie şi
s-o alinte. O miroase, îi vorbeşte şi revarsă asupra ei un şuvoi de nume tandre. O ameŃesc
culorile: stâncile brune, nisipul galben, muşchiul cenuşiu, frunzişul verde, cerul albastru, zorile
sidefii, umbrele purpurii ale munŃilor, insulele aurii plutind pe mările sângerii în amurg, luna
palidă lunecând prin mantia de nori zdrenŃuită, perlele stelelor licărind în imensitatea spaŃiului.
După câte văd eu, niciuna din aste nu are vreo valoarea practică. Dar toate au culoare şi măreŃie,
aşa că ei îi e de-ajuns ca să-şi piardă cumpătul. Dacă s-ar potoli şi-ar rămâne aşa câteva minute,
mi-aş putea odihni şi eu ochii. Şi cred că m-ar bucura vederea ei. Sunt chiar sigur că m-ar
bucura, pentru că încep să-mi dau seama că e o creatură deosebit de atrăgătoare — mlădioasă,
zveltă, delicată, duioasă, bine făcută, sprintenă, graŃioasă. Odată s-a suit pe un bolovan. Stătea
aşa, albă ca marmura, sub mângâiea razelor de soare. Cu capul dat pe spate şi mâna streaşină la
ochi, privea zborul unei păsări pe cer. A trebuit să recunosc că e frumoasă.

Luni la amiază. Dacă există ceva pe planeta asta care să nu o intereseze, acel ceva nu e pe
lista mea. Mie unele animale îmi sunt indiferente, ei, niciunul. Nu face nicio deosebire, se ocupă
de toate şi le crede pe toate nepreŃuite. Orice animal nou e binevenit. Când brontozaurul a pus
piciorul lui uriaş în tabără, 1-a întâmpinat ca pe un bun câştigat, în timp ce eu am privit-o ca pe-o
nenorocire. E un exemplu pentru neconcordanŃa caracteristică punctelor noastre de vedere. A
vrut să-1 domesticească. Atunci i l-am oferit în dar pentru gospodărie şi am spus că mă mut. Ea
crede c-ar putea fi îmblânzit printr tratament plin de tandreŃe, ca să devină un bun animal de
comnpanie.
I-am spus că un animal de casă înalt de douăzeci şi unu de picioare şi lung de optzeci şi
patru n-ar fi cel mai potrivit lucru de Ńinut prin preajmă, fiindcă, chiar cu cele mai bune intenŃii şi
fără să vrea să facă vreun rău, ar putea să se-aşeze pe casă şi s-o facă terci. Nu-i greu deloc să-i
citeşti în ochi cât e de distrat.
Cu toate astea îi rămăsese inima la monstrul ăla şi nu putea să se despartă de el în ruptul
capului. Se gândea să deschidă o lăptărie şi voia s-o ajut să-1 mulgă. Dar n-am acceptat. Era prea
riscant. Nu era de sexul potrivit şi, oricum, n-aveam nici scară. Atunci a vrut să se suie călare pe
el, ca să admire priveliştea. Treizeci sau patruzeci de picioare din coada lui se întindeau pe

7
pământ, ca un copac prăbuşit. Ea a crezut că ar putea să se caŃăre pe-acolo. Când a ajuns în locul
cel mai abrupt, care era şi cel mai alunecos, a pornit-o înapoi la vale. Cât pe-aci să-şi rupă ceva,
de nu eram eu.
Dacă era mulŃumită? Nu, nimic n-o mulŃumeşte, dacă nu e demonstrat. Teoriile
neverificate nu sunt de domeniul ei, şi prin urmare nu le acceptă. Recunosc că e o orientare
corectă, care mă atrage şi pe mine. Îi simt influenŃa şi, dacă aş sta mai mult cu Eva, cred că mi-aş
însuşi-o. Ei bine, pentru colosul ăsta mai avea un plan de rezervă: se gândea că, dacă l-am face să
fie blând şi prietenos, l-am putea pune să stea în râu, în chip de pod. S-a dovedit că era deja
destul de blând, cel puŃin în ceea ce-o privea. A-ncercat ea să-şi pună planul în aplicare, dar a
zbârcit-o din nou. De fiecare dată când îl convingea să se aşeze cum trebuie în râu şi ieşea apoi
pe mal să treacă pe deasupra, ieşea şi el şi se Ńinea după ea, ca un munte plin de fidelitate.
Aidoma celorlalte animale. Toate fac la fel.

Vineri. MarŃi, miercuri, joi şi astăzi au trecut fără să-1 văd. E mult când eşti singur. Mai
bine singur decât să stai în calea altora.
Am nevoie de companie — cred că am fost făcută pentru asta—aşa că m-am împrietenit
cu animalele. Sunt de-a dreptul fermecătoare şi cât se poate de vesele şi respectuase. Nu par
niciodată plictisite şi nu te fac să te simŃi în plus. ÎŃi zâmbesc, dau din coadă - dacă au - şi sunt
gata oricând să se hârjonească, să plece cu tine la drum sau să facă orice-Ńi trece Ńie prin cap.
Cred că sunt politeŃea întruchipată. În toate zilele astea m-am distrat de minune şi nu m-am simŃit
nicio clipă singură. Singură! Nu, n-am fost deloc singură! Au mişunat mereu în jurul meu, pe
vreo patru-cinci acri, de nici nu le puteam număra. Dacă te urci pe-o piatră, în mijloc şi-Ńi arunci
ochii la marea de blănuri ce unduieşte, vărgate cu sclipiri neastâmpărate şi culori vioaie scăldate
în lumina soarelui, ai putea zice că-i lac. Numai că nu e. Şi stolurile de păsări prietenoase, care
stârnesc uragane în înalturi cu fâlfâitul aripilor... Iar când soarele se revarsă peste tumultul ăsta
de pene, se ridică din ele o vâlvătaie în toate culorii de-Ńi ia vederea.
Am făcut călătorii lungi şi am văzut o grămadă. Mai toată lumea, aşa cred. Sunt, deci,
primul călător şi singurul. La drum priveliştea e măreaŃă. Pentru nimic în lume nu găseşti ceva
să-i semene. Ca să-mi fie mai comod, merg călare pe tigru sau pe leopard. Amândoi au spinarea
netedă şi moale. Tocmai ce-mi trebuie! Tare-s drăguŃe şi dulci animalele-astea! Sunt de-a dreptul
nebună după ele. Dac-o pornesc la drum lung sau dacă vreau s-admir peisajul de la-nălŃime, iau
elefantul. De ridicat, mă ridică el cu trompa, iar la coborât mă descurc şi singură. Când facem o
haltă, el se lasă-n jos şi eu o pornesc binişor înapoi, la vale.
Animalele sunt toate prietene-ntre ele. Şi de certat, nu se ceartă niciodată. Vorbesc cu
toatele. Vorbesc chiar şi cu mine. Toate vorbesc cu mine. Da' tre' să fie-o limbă străină, că nu
pricep o iotă din ce zic ele. Totuşi ele-nŃeleg destul de des când răspund. Mai cu seamă câinele şi
elefantul. Nici nu ştiŃi ce ruşine mi-e! Asta dovedeşte că sunt mai deştepte decât mine Că, prin
urmare, eu nu le-ajung nici la degetul mic. Mă cam calcă pe nervi toată chestia, fiindcă vreau să
fiu eu experienŃa principală. Şi chiar o să fiu.

8
 Am învăŃat o mulŃime de lucruri, aşa că acum am o cultură solidă. Da' la-nceput n-aveam.
La-nceput eram ignorantă. Mă simŃeam umilită pentru că, deşi eram numai ochi şi urechi, nu
reuşeam niciodată să fiu pe fază când curge apa în sus. Acuma puŃin îmi pasă. Am făcut o
grămadă de experienŃe până când am aflat că apa nu curge în sus decât pe întuneric. Pe-ntuneric
curge. Ştiu asta fiindcă iazul nu se goleşte niciodată. Şi bag mâna-n foc că s-ar goli dacă apa n-ar
veni la loc noaptea. Cel mai bine e să dovedeşti lucrurile prin experienŃe pe viu. Atuncea ştii, ce
mai încolo-ncoace! Pe câtă vreme dacă depinzi de bănuieli, presupuneri şi supoziŃii, n-ajungi
niciodată om de cultură.
Unele lucruri pur şi simplu nu poŃi să le afli. Dacă bănuieşti sau presupui numai, n-o să ştii
niciodată treaba asta. Trebuie să ai răbdare şi să-Ńi continui experienŃele până când afli că nu poŃi
să afli. Şi e minunat că-i aşa. Lumea-i atât interesantă! Dacă n-ar fi nimic de descoperit, lumea ar
fi plicticoasă. Chiar când încerci să descoperi şi descoperi. Ba iar, nu ştiu de ce, mai interesantă.
Secretul apei a fost o comoară până l-am descoperit. Pe urmă emoŃia a dispărut m-am pomenit cu
o senzaŃie de gol.
Din experienŃa mea ştiu că lemnul înoată. Şi frunzele uscate, şi penele, şi-o mulŃime de
alte lucruri. Prin urmare, din toate aceste dovezi cumulate poŃi afla că şi stânca o să înoate.
Trebuie însă să te împaci cu ideea că ştii numai. Atât şi nimic mai mult. Nu care cumva să-ncerci
să dovedeşti. Fiindcă, cel puŃin pân-acum, nu s-a găsit o cale prin care să se facă dovada. O să
găsesc eu o cale. Aflu tot, da' n-o să mai am nicio emoŃie. Şi eu mă dau în vânt după emoŃii! Cu
gândul la asta noaptea trecută nici n-am putut dormi.
La început, nu-mi dădeam seama pentru ce sunt făcută. Acum cred că pentru a scoate la
lumină tainele acestei lumi minunate, pentru a mă bucura şi a-i mulŃumi Dătătorului c-a născocit
toate astea. Cred că mai sunt încă multe lucru de învăŃat, cel puŃin aşa sper. Dacă nu fac risipă şi
nu m grăbesc prea tare, o să mai dureze săptămâni şi săptămâ întregi. Aşa nădăjduiesc. Când
arunci un fulg în sus, pluteşte-n aer până nu-1 mai vezi. Pe urmă arunci cu un bulgăr şi vezi că nu
dispare, ci vine înapoi de fiecare dată. Am tot încercat şi se-ntâmplă mereu la fel. Mă întreb: de
ce? Sigur că nu cade, dar de ce să pară aşa? Bănuiesc că-i o iluzie optică. Numai una din ele e
iluzie, dar nu ştiu care. Poate fulgul, poate bulgărele. Nu pot să dovedesc care din ele. Pot numai
să demonstrez că fie unul, fie celălalt, e un fals şi să las pe altul să aleagă.
M-am uitat atent şi ştiu că stelele n-o să Ńină mult. Am văzut câteva din cele mai bune cum
se topesc şi cad de pe cer. De vreme ce unele pot să se topească, pot să se topească toate şi dacă
pot să se topească toate, pot să se topească în aceeaşi noapte. O să vină clipa asta dureroasă, ştiu
bine. Am să stau trează în fiecare noapte să le privesc cât de mult pot. O să-mi satur ochii şi
sufletul de câmpiile scânteietoare. Când n-or mai fi, o s-aduc cu gândul noianul lor de vis pe
cerul întunecat şi-o să le fac să sclipească iarăşi, cu puteri însutite, prin valul lacrimilor mele.

9
 DUPĂ IZGONIREA DIN RAI

Când privesc înapoi, grădina îmi pare un vis. A fost frumoasă, neasemuit de frumoasă,
încântător de frumoasă. Acum am pierdut-o şi n-o s-o mai văd niciodată.
Am pierdut grădina, dar l-am găsit pe el şi sunt mulŃumită. Mă iubeşte cât poate. Eu îl
iubesc cu toată patima sufletului meu năvalnic. Şi mi se pare normal dacă mă gândesc cât sunt de
tânără şi că am sexul pe care-1 am. Dacă mă întreb de ce-l iubesc, descopăr că nu ştiu şi, de fapt,
nici nu prea mă sinchisesc să aflu. Cred mai degrabă că genul ăsta de dragoste e un produs al
raŃionamentelor şi statisticilor, cum ar fi dragostea unora pentru reptile şi alte animale. Cred că
aşa trebuie să fie: iubesc unele păsări la nebunie pentru cântul lor. Pe Adam nu-1 iubesc pentru
cântul lui. Nu, nici gând. Cu cât cântă mai mult, cu atât mă împac mai puŃin cu asta. Şi totuşi îl
rog să cânte, fiindcă vreau să învăŃ să-mi placă tot ce-l interesează pe el. Sunt sigură c-o să învăŃ.
La-nceput nu puteam să suport, dar uite că acum pot. Când cântă el, se acreşte laptele. Dar nu-i
nimic, o să mă obişnuiesc şi cu laptele acru.
Nu pentru agerimea minŃii îl iubesc. Nu, nici gând. Nu-i el de vină pentru agerimea asta—
atâta câtă este —fiindcă nu a făcut-o singur. E-aşa cum 1-a lăsat Dumnezeu, dar nici nu trebuie
mai mult. IntenŃia a fost bună, sunt sigură. Mintea o să i se ascută cu timpul, chiar dacă nu dintr-
o dată. Şi-apoi nu-i nicio grabă. E destul de bun aşa cum e.
Nu pentru purtarea lui tandră şi atentă sau pentru delicateŃe îl iubesc. Nu, nici gând. Are
lipsuri din punctul ăsta de vedere, dar e destul de bun şi-aşa şi se face tot mai bun pe zi ce trece.
Nu pentru hărnicia lui îl iubesc. Nu, nici gând. Ştiu c-o are în el şi nu-nŃeleg de ce-o
ascunde de mine. Asta-i singura mea mâhnire. Altfel, e sincer şi deschis, acum. Sunt sigură că
altceva nu-mi ascunde. Doar asta. Mă doare să ştiu că are secrete faŃă de mine şi, uneori, gândul
ăsta nu mă lasă să dorm. O să mi-1 alung din minte. Nu-1 las eu să-mi tulbure fericirea, care
altminteri mai are-un pic şi dă pe dinafară.
Nu pentru învăŃătura lui îl iubesc. Nu, nici gând. A învăŃ de unul singur şi ştie o mulŃime
de lucruri. Partea proastă e că lucrurile cu pricina nu sunt cum le ştie el.
Nu pentru cavalerism îl iubesc. Nu, nici gând. M-a pârât dar nu-i port pică. Cred că asta-i
o particularitate a sexului său şi nu şi 1-a făcut el. Sigur că eu nu l-aş fi pârât niciodat Mai curând
aş fi murit. Dar şi asta-i o particularitate de sex aşa că nu pot să mă laud, fiindcă nu mi l-am făcut
eu.
Atunci pentru ce-1 iubesc? Pur şi simplu, pentru că e bărbat. Aşa cred.
Are un fond bun şi pentru asta-1 iubesc, dar l-aş iubi şi fără. Dacă m-ar bate sau mi-ar
arunca vorbe de ocară, l-aş iubi mai departe. Sunt sigură. E-o chestiune de sex. Aşa cred. j
E puternic şi chipeş şi-1 iubesc pentru asta. ÎI admir şi sunt mândră de el, dar l-aş iubi şi
dacă n-ar avea niciuna din calităŃile astea. Dacă ar fi urât, tot l-aş iubi. Şi dacă ar fi o stârpitură l-
aş iubi. Aş munci pentru el ca o sclavă, m-aş ruga pentru el şi aş veghea lângă patul lui, până
când mi-aş da ultima suflare.
Da, cred că-1 iubesc pur şi simplu, pentru că-i al meu şi pentru că-i bărbat. Bănuiesc că n-
am niciun alt motiv. Cred, prin urmare, că-i aşa cum am spus la-nceput: genul ăsta de dragost nu

10
e un produs al raŃionamentelor şi statisticilor. Ea vine nu se ştie de unde şi nu se poate explica.
Nici nu-i nevoie.
Aşa gândesc eu. Dar eu sunt numai o fetişcană, prima care a stat să studieze această
problemă, şi s-ar putea, în ignoranŃa şi lipsa mea de experienŃă, să n-o fi înŃeles bine.

PATRUZECI DE ANI MAI TÂRZIU

Ruga mea, dorinŃa mea fierbinte, e să trecem împreună peste pragul acestei vieŃi. E o
dorinŃă ce n-o să piară niciodată de pe pământ. O să sălăşluiască în sufletul fiecărei soŃii care
iubeşte, până la sfârşitul timpurilor. Şi o să poarte numele pe care i l-am dat eu.
Dar dacă trebuie ca unul din noi să plece mai întâi, ruga-mi este să fiu eu aceea. El e
puternic, eu sunt slabă. Eu nu-i sunt atât de necesară pe cât îmi este el mie. Fără el, viaŃa n-ar mai
fi viaŃă. Cum aş putea-o îndura? Ruga asta e şi ea nemuritoare şi o să dăinuie cât o să dăinuie
stirpea mea. Sunt prima soŃie. Şi în ultima soŃie o să mă repet.

La mormântul Evei

ADAM: Unde era ea, acolo era Raiul.

Sfârşit

11