COLEGIUL TEHNIC”ALESANDRU PAPIU ILARIAN”

ZALAU-SALAJ

PROIECT PENTRU CERTIFICAREA CALIFICARII

PROFESIONALE
NIVEL IV

Calificarea profesionala:Tehnician de Telecomunicatii

MASURAREA MARIMILOR
NEELECTRICE
Coordonator:Prof.Lazar Stancuta Absolvent:Goia Raul

1
 ARGUMENT

Procesul de masurare este partea integrata si absoluta necesara a orcarui tip de productie.In
functie de tipul de productie , se aleg mijloace de masurare potrivite.

Controlul trebuie sa asigure o productivitate corespunzatoare prelucrarii si executiei

produselor sa fie cat mai economic(cota-parte care-i revine din pretul de cost al produselor sa
fie cat se poate de redusa).

Productivitatea inalta se poate realiza pe doua cai:

1.Folosirea unor mijloace de control si masurare de inalta productivitate,proiecte si construite

special sau adaptate la o anumita productie;

2.Aplicarea unor metode de inalta productivitate,folosindu-se fie mijloace de masurare

universale,fie mijloace speciale.

Ambele cai trebuie sa conduca la micsorarea substantiala a numarului de controlori,in raport

cu volumul de productie.

Astfel , dupa cum s-a constatat practic controlul cu productivitate inalta reduce , pentru
aceeasi cantitate de produse prelucrate , pana la de 10 ori numarul de controlori.

Totodata , in pretul de cost al produselor , cota-parte care revine controlului se micsoreaza de

la cateva procente , la cateva fractiuni de procente.

2.Generalitati

Procesele tehnologice industriale se caracterizeaza printr-un numar mare de

parametri:temperaturi, presiuni, debite etc.

Cunoasterea modului de desfasurare a unui proces tehnologic necesita obtinerea rapida de

informatii privind valoarea fiecarui parametru.

In unele cazuri, informatia privind conditiile de desfasurare a unui proces tehnologic este
convertita, adica transformata in valori numerice care sunt prelucrate de calculatoare.

Dispozitivele care servesc la convertirea(transformarea)unei marimi de o anumita natura

fizica intr-o marime de alta natura fizica sau intr-o marime de aceeasi natura fizica,dar care
variaza intr-o alta gama de valori se numesc traductoare.

De obicei,un traductor converteste o marime neelectrica (care trebuie sa fie masurata) intr-o
marime electrica.

In acest scop traductoarele trebuie sa contina un element sensibil la variatia unui anumit
parametru numit senzor.

Este necesar ca senzorul unui traductor sa aiba o proprietate fizica ce depinde de marimea
masurata in mod liniar si intr-un interval mare.

3. Rolul si clasificarea traductoarelor

2
Traductoarele pot fi utilizate in principal in doua directii:

-pentru a indica valoarea unui parametru si sunt in general conectate la aparate de masurare
sau inregistratoare, gradate in unitatile respective de masura; sunt traductoare care pot actiona
direct asupra unui ac indicator.

-pentru obtinerea unni semnal unificat utilizat in sistemele automate simple sau in sistemele
automate complexe in care sunt incluse calculatoarele. Aceste traductoare sunt conectate la
dispozitive numite adaptoare care au rolul de a transforma marimea de iesire a traductorului
intr-o marime standardizata, utilizata la transmiterea informatiei in sistemul automat. De cele
mai multe ori semnalul emis de traductor este amplificat.

3.1Clasificarea traductoarelor

In practica masurilor industriale exista o mare varietate de traductoare care se pot clasifica
dupa mai multe criterii:

- dupa marimea pe care o transforma, traductoarele pot fi: traductoare de temperatura,

traductoare de presiune, traductoare de nivel etc.

- dupa principiul de functionare, traductoarele pot fi: traductoare generatoare si traductoare

parametrice.

Traductoarele generatoare sunt dispozitive in care marimea de intrare este transformata intr-o
tensiune electromotoare: aceste traductoare nu necesita surse exterioare de alimentare.

Un exemplu de traductor generator este termocuplul (figura 1) care la variatia marimii

masurate, adica a temperaturii, transmite la iesire o tensiune termoelectromotoare.

3
 CUPRINS

Notiuni generale.………………………………………………………………6

1.1 Traductoare. Definitie...................................................................................6

1.2 Caracteristici si performante.........................................................................7
1.3 Caracteristici si performante de regim stationar. Caracteristici statice.........7
1.4 Componente principale ale traductoarelor................................................10
1.5 Principii generale de alegere a traductoarelor.........................................19
1.6 Traductoare rezistive.……………………… ………………………….25
1.7 Traductoare numerice …………………………………………………28
1.8 Anexe.………………………………………………………………….31
1.9 Biliografie.……………………………………………………………..34

4
5
Notiuni generale

MASURAREA MARIMILOR NEELECTRICE

1.1 Traductoare. Definitie
Conducerea unui proces presupune informatii cât mai corecte si cât mai complete
asupra parametrilor marimilor fizice care caracterizeaza acel proces.
In cazul unui proces neautomatizat, condus manual de un operator, marimile fizice
care nu sunt accesibile simturilor umane sunt masurate, dupa cum s-a vazut, cu aparate
de masurat. Pe baza indicatiilor lor, operatorul uman supravegheaza procesul si ia
decizii corespunzatoare.
In cazul unui proces automatizat, conducerea sistemului se face fara interventia
omului, pe baza informatiilor culese din proces cu ajutorul traductoarelor. Privite din
acest punct de vedere, traductoarele pot fi definite ca dispozitive care stabilesc o
corespondenta intre marimea fizica de masurat si o marime electrica cu un domeniu de
variatie calibrat, apta de a fi receptionata si prelucrata de echipamentele de conducere
a procesului (regulatoare, calculatoare de proces etc.). Traductoarele sunt elemente
tipice inglobate in sistemele de automatizare.
Ele pot aparea si in alte domenii - cercetare, analize de laborator - fiind incluse in
lanturi de masurare complexe, care sunt conduse automat.
Traductoarele pot fi definite deci ca dispozitive care realizeaza conversia unor
marimi fizice (temperatura, deplasare, presiune, forta etc.) in alte marimi fizice, cel
mai adesea electrice, sau a unor marimi electrice in alte marimi electrice, in scopul
masurarii parametrilor acelor marimi si informarii, respectiv luarii unor decizii in
consecinta.

1.1.1 Pozitia traductoarelor in sistemele automate. Semnale furnizate

Schema de
principiu a unui
sistem de reglare
conventional contine
urmatoarele elemente
(fig.6.1):
- regulator;
- element de executie;
- proces;
- traductor;
- element de comparare.
Marimile care intervin sunt:
yREF - marime de referinta;
y - valoare momentana;
 - eroare;
u - marime de comanda;
w - marime de executie;
x - marime din proces reprezentând parametrul reglat;
v - perturbatie din exteriorul procesului.

6
 Daca procesul
este condus cu un
calculator de
proces, schema
bloc arata ca in fig.
6.2, in care:
CP - calculator de
proces;
CP - consola operator;
PG - periferice generale;
CU - calculator universal;
SIE - sistemul de interfata al iesirilor;
SII - sistemul de interfata al intrarilor;
SIA - sistem de interfata pentru intrari analogice;
SIN - sistem de interfata pentru semnale numerice;
P - proces; - EE - element de executie; - T - traductor.
Se observa ca in ambele scheme traductoarele sunt situate pe calea informationala
având sensul de transmisie de la proces catre sistemul de conducere, cuplate cu:
- intrarile - la instalatiile tehnologice in care are loc procesul, conectarea fiind functie
de natura fenomenelor analizate: mecanica, electrica, etc.;
- iesirile - la dispozitivele de automatizare, depinzând de caracteristicile constructive
ale acestora.
- semnalele de iesire ale traductoarelor sunt de natura:
- electrica (tensiuni, curenti) - marea majoritate a echipamentelor de conducere fiind
electrice sau electronice;
- pneumatice (aer sub presiune) - in medii cu pericol de explozie sau incendiu, in care
elementele electrice sunt interzise datorita riscului potential de producere de scântei
prin arc electric.
Semnalele de iesire ale traductoarelor variaza, indiferent de domeniul de valori al
marimii de intrare intr-o gama fixata. Aceste domenii de variatie ale semnalelor se
numesc semnal unificat, regulatorul putând fi astfel adaptat la un traductor de
252u2011c orice natura având aceasta gama de semnal.
Tinând cont de diversitatea marimilor care intervin in procese, traductoarele ramân
elementele cu cea mai mare diversitate din sistemele de automatizare.

1.1.2 Structura generala a unui traductor

Se da in fig. 6.3.
Elementele componente
sunt:
a) Elementul sensibil
ES (detector, captor, senzor) este elementul specific pentru detectarea marimii fizice
care intereseaza. El are capacitatea de a elimina sau reduce la minim influentele
exercitate de alte marimi decât cea care se masoara si care actioneaza simultan asupra
traductorului. Sub actiunea marimii de intrare are loc o modificare de stare a
elementului sensibil care contine informatia necesara determinarii valorii acelei
marimi. Modificarea presupune un consum energetic care poate fi luat:
- din proces, in raport cu fenomenul fizic, cu puterea marimii de intrare, cu cota din
aceasta care poate fi cedata fara a-i afecta valoarea;
7
- de la o sursa auxiliara de energie, când modificarea de stare are ca efect variatii ale
unor parametri de material, a caror evidentiere necesita o sursa auxiliara.
In oricare din situatii, informatia asupra modificarii de stare nu poate fi folosita ca
atare, ci necesita prelucrari ulterioare.
b) Adaptorul A are rolul de a adapta informatia de la iesirea elementului sensibil la
cerintele impuse de aparatura de automatizare utilizata. Functii realizate de adaptor:
- adaptare - de nivel;
- de putere (impedanta);
- comparatia cu unitatea de masura adoptata, prin conversia variatiilor de stare ale
elementelor sensibile in semnale calibrate reprezentând valoarea marimii de intrare.
Comparatia poate fi:
- simultana, când marimea etalon exercita o actiune permanenta;
- succesiva, când marimea etalon este aplicata din exterior, initial, in cadrul operatiei
de calibrare, anumite elemente constructive memorând efectele sale si utilizându-le
ulterior in procesul de masurare;
- operatii asupra marimii: in functie de legile fizice pe care se bazeaza detectia, ele pot
fi:
- liniare (atenuare, amplificare, sumare, integrare, diferentiere);
- neliniare (produs, ridicare al putere, logaritmare);
- realizarea unor functii neliniare particulare intentionat introduse pentru compensarea
neliniaritatilor inerente si asigurarea unei dependente globale intrare - iesire liniare in
cadrul traductorului.
Adaptoarele pot fi:
- electrice (electronice) - furnizeaza la iesire semnal electric;
- pneumatice - furnizeaza semnal pneumatic.
Dupa forma de variatie a semnalului, se impart in:
- analogice, care presupun o variatie continua a unui parametru caracteristic, in semnal
unificat, cum ar fi:
- c.c.: 0,5 …5 mA; 2…10 mA; 4…20 mA;
- tensiune continua: 0…10 V; 0…20 V; -10…+10 V;
- presiune (aer): 20…10 kN/m2;
- numerice - când sunt prevazute cu CAN (convertoare analog - numerice). S-au impus
prin folosirea pe scara tot mai larga a echipamentelor de reglare numerica si a
calculatoarelor de proces. Codurile numerice de iesire trebuie sa fie compatibile cu
echipamentele (interfetele calculatoarelor), impunând o standardizare si a semnalelor
numerice furnizate de traductoare. Cele mai folosite coduri sunt:
- binar natural pe 8, 10, 12, 16 biti;
- binar codificat zecimal (BCD) pe 2, 3, 4 decade.
c) Elemente de transmisie - sunt elemente auxiliare care realizeaza conexiuni
electrice, mecanice, optice sau de alta natura in situatiile in care tehnologiile de
realizare a traductorului o impun.
d) Sursa de energie , necesara in cele mai frecvente cazuri, pentru a menaja energia
semnalului util.

1.2 Caracteristici si performante

Caracteristicile functionale reflecta modul in care este realizata relatia de
dependenta intrare - iesire, tinând cont de structura interna a traductorului. Ele sunt
concepute ideal, dar practic rezulta diferit, reale.
Performantele traductorului sunt indicatori care permit aprecierea gradului in care
caracteristicile reale se apropie de cele ideale.

1.2.1 Caracteristici si performante de regim stationar. Caracteristici statice

8
 Caracteristicile si performantele de regim stationar se refera la situatia in care
marimile de intrare si de iesire din traductor nu variaza. Acest regim se caracterizeaza
cu ajutorul caracteristicilor statice.
Caracteristica statica idealizata a unui traductor este reprezentata de relatia intrare –
iesire.
Pentru traductoare sunt tipice caracteristicile statice liniare; numai in cazuri
particulare, impuse de sistemul automat, apar caracteristici neliniare.
- liniara unidirectionala:

- proportionala bidirectionala:

- liniara pe portiuni, cu zona de

insensibilitate si saturatie:

- liniara pe portiuni, cu zona de

insensibilitate, saturatie si
histerezis:

Pentru traductoarele numerice

caracteristica este cvasiliniara.
Cu exceptia discontinuitatilor
introduse de cuantificare, care
pot fi reduse la valori tolerate
micsorând cuanta  x,
caracteristica statica a unui
traductor cu iesire numerica
poate fi considerata liniara (fig. 6.4).

1.3.1.1 Erori de neliniaritate si de histerezis

Eroarea de neliniaritate
(abaterea de la liniaritate)
este o masura pentru
evaluarea aproximarii
liniaritatii caracteristicii.
Liniarizarea se realizeaza in
modul urmator: se considera
domeniul (xmin ,xmax) in care
se face liniarizarea; intre punctele A si B corespunzatoare de pe caracteristica se
traseaza dreapta reprezentând curba liniarizata. Fenomenul de histerezis se manifesta
prin aceea ca se obtin doua nivele diferite ale semnalelor de iesire pentru aceeasi
valoare a semnalului de intrare, in functie de sensul crescator sau descrescator al
9
variatiei acestuia la atingerea valorii respective. Eroarea de histerezis este data de
diferenta dintre cele doua nivele ale semnalului de iesire.

1.3.1.2 Domeniul de masurare

Se exprima prin intervalul xmin…xmax in cadrul caruia traductorul permite efectuarea
corecta a masurarii. El se situeaza de regula in zona liniara a caracteristicii.
La traductoarele cu semnal unificat, limitele de iesire ymin … ymax se mentin aceleasi,
indiferent de limitele xmin …xmax.

1.3.1.3 Sensibilitatea
Daca marimile sunt de aceeasi natura si raportul este supraunitar, el se numeste
factor de amplificare, daca este subunitar se numeste factor de atenuare.
Când domeniul este foarte extins pentru marimea de intrare, se prefera exprimarea
prin logaritmul raportului marimilor de iesire si de intrare.
Sensibilitatea relativa se defineste ca raport intre variatia relativa a marimii de iesire
si variatia relativa a marimii de intrare fiind intotdeauna adimensionala. Este utila când
se compara traductoare cu domenii diferite.

1.3.1.4 Rezolutia
Intervalul maxim de variatie al marimii de intrare necesar pentru producerea unui
salt la semnalul de iesire se numeste rezolutie.
Este utilizata indeosebi in cazul traductoarelor numerice, fiind exprimat prin
numarul de biti. De exemplu, pentru un semnal de iesire in cod binar natural de 10 biti
se deduce ca domeniul de masurat xmax…xmin este cuantificat in 210 = 1024 nivele
posibile (inclusiv zero), ceea ce conduce la o rezolutie de cca. 0,1 % din valoarea
domeniului.
Rezolutia este un indicator de performanta si pentru traductoare considerate
analogice (ex. traductoare de deplasare liniara sau unghiulara bobinate la care
variatiile de rezistenta prezinta un salt la trecerea cursorului de pe o spira pe alta).
Rezolutia poate sa nu fie aceeasi pe intreg domeniul de masurare, luându-se in
considerare fie valoarea maxima, fie o valoare medie (când diferentele nu sunt prea
mari), exprimate in procente din domeniu.

1.3.1.5 Pragul de sensibilitate

Se defineste ca fiind cea mai mica variatie a marimii de intrare care poate determina
o variatie sesizabila (masurabila) a semnalului de iesire.
Pragul de sensibilitate depinde de urmatorii factori principali perturbatori:
- zgomotul din circuitele electrice;
- frecari statice;
- jocuri in angrenajele mecanice.
Pragul de sensibilitate nu poate fi coborât sub o anumita limita minima impusa de
zgomotul de agitatie termica. Pentru aparatele reale se defineste factorul de zgomot.
Calitatea traductoarelor este cu atât mai buna cu cât sensibilitatea este mai mare si
cu cât rezolutia si pragul de sensibilitate au valori mai reduse.

1.3.1.6 Precizia
Analogia cu aparatele de masura continua si in privinta erorilor comise la masurarile
cu traductoare. Teoria erorilor este valabila si in cazul acestora.
Indicatorul esential de precizie este eroarea admisibila (tolerata), obtinuta prin
insumarea unor componente elementare de eroare.
Pentru unificarea reprezentarii cantitative a preciziei traductoarelor, similar cu
10
situatia aparatelor de masurat, se utilizeaza indicatorul clasa de precizie. Se da in
procente , valorile sale, numite la fel, indice al clasei de precizie, fiind: 0,1; 0,2; 0,5; 1;
1,5; 2; 2,5.
Eroarea totala de aparat, sub forma absoluta, prin care se poate exprima corect
precizia masurarii, in conditii reale de functionare. intrinseca (determinata in principal
de clasa de precizie);
In cazul traductoarelor numerice, având in vedere conversia analog - numerica, cele
expuse pentru traductoarele analogice pot fi extinse si pentru ele. Mai apare in plus:
- eroarea de cuantificare - eroarea inerenta de metoda egala cu 1/2 din intervalul de
cuantificare  x (bitul cel mai putin semnificativ) si care se poate micsora prin
reducerea intervalului  x.

1.3. Caracteristici si performane de regim dinamic

Regimul dinamic al unui traductor corespunde funcionarii acestuia in situaia in care
marimea de masurat, deci semnalul lui de iesire, variaza in timp. Studierea acestui regim este
importanta prin faptul ca traductoarele, fiind incluse uzual in sisteme automate, se afla in mod
obisnuit intr-un astfel de regim.
1.3.2.1 Modalitai de caracterizare a regimului dinamic
interpretarea funciei de transfer ca transformata Laplace a raspunsului la impuls Dirac;
- in domeniul frecvena, pe baza raspunsului permanent armonic (la marime de intrare
sinusoidala).
Prin prima metodologie se poate lucra cu marime de intrare tip impuls Dirac si, trecând prin
funcia pondere, sa se deduca prin transformata Laplace funcia de transfer. Mai accesibila este
insa aplicarea la intrare a unui semnal treapta, raspunsul sistemului purtând numele in acest
caz de funcia indiciala.
1.3.2.2 Indicatori de performane dinamice dedusi din caracteristici experimentale in
domeniul timpului

Principala caracteristica experimentala utilizata este funcia indiciala (raspunsul la semnal

treapta).
S-a reprezentat in fig.6.6 funcia indiciala a unui element de intârziere de ordinul II
oscilatoriu amortizat, pe care se definesc:
- eroarea sau abaterea dinamica D ca diferena dintre valoarea curenta y(t) si valoarea
stabilizata:

Ea este reprezentata de componenta tranzitorie forata, scazând cu timpul si tinzând sa se

anuleze;
- timpul tranzitoriu (timpul de raspuns) tt - este durata in care eroarea dinamica devine mai
mica decât banda de proporionalitate:

- banda de proporionalitate - nu este unanim definita. In cazul traductoarelor se adopta 1-2 %

din ys.
Timpul tt este o masura a vitezei de lucru a traductorului.:
1.3.2.3 Indicatori rezultai din caracteristica de frecvena
Cunoscând ca de regula traductoarele au caracteristici de filtru trece - jos, adica lasa sa
treaca si eventual amplifica frecvenele joase, atenuând pe cele inalte, apare necesitatea
stabilirii unui domeniu de frecvena.
sau, sub forma logaritmica:
Largimea de banda trebuie aleasa suficient de mare in raport cu frecvena maxima de
masurat, dar o crestere exagerata a ei permite transmiterea si amplificarea zgomotelor de
frecvene ridicate;
1.3.2.4 Indicatori de regim dinamic pentru traductoare numerice
Pentru traductoare numerice care opereaza cu marimi esantionate, caracteristicile dinamice
11
sunt descrise cu ajutorul ecuaiilor cu diferene finite sau al funciilor de transfer in variabila
co1mplexa .

In cazul unor traductoare analogice cuplate cu CAN problema este mai usoara. Se defineste:

- timpul de stabilire total ca suma dintre timpul tranzitoriu al traductorului analogic si timpul
de conversie tN al CAN (durata necesara generarii codului numeric dupa aplicarea semnalului
analogic la intrare). Acest al doilea timp depinde de:
- tehnica de conversie (cu numarare, aproximari succesive, cu dubla panta, etc.);
- numarul de bii al codului furnizat;
- viteza de operare a circuitelor electronice.
Prin analogie, rata de conversie este numarul de conversii posibile in unitatea de timp.
Cunoscând timpul de conversie se pot face evaluari asupra vitezei de variaie si a benzii de
frecvena a semnalului care poate fi convertit, stabilind corelaiile cu performanele dinamice
cerute de sistemul automat.
Trebuie observat ca timpii de conversie ai unui CAN electronic sunt mult mai mici decât
timpii de stabilire ai unor elemente sensibile de natura numerica.

1.3.3 Caracteristici energetice

Puterea consumata in procesul de masurare poate fi luata partial sau total de al
marimile de masurat, ele putând fi clasificate din acest punct de vedere in marimi:
- active, care pot asigura aceasta putere;
- pasive, care necesita o sursa de energie auxiliara.

1.3.4 Caracteristici constructive

Indicatorii acestor caracteristice vizeaza modul in care traductoarele isi pastreaza
caracteristicile functionale sub actiunea marimilor de influenta.
Principalele caracteristici constructive sunt:
- robustetea - consta in limitarea la maxim a restrictiilor impuse traductoarelor privind
conditiile de socuri, vibratii, variatii mari de temperatura, umiditate, presiune, agenti
nocivi chimici sau biologici, ale parametrilor sursei de alimentare;
- capacitatea de supraincarcare defineste proprietatea unui traductor de a suporta valori
ale marimii de masurat care depasesc limita superioara a domeniului, fara ca prin
aceasta sa rezulte modificari ale performantelor functionale (liniaritate, sensibilitate,
precizie) sau deteriorari constructive. i se asociaza un timp, efectele distructive
depinzând si de durata. Pe timp scurt se numeste soc, pe timp mai lung, suprasarcina;
- protectia climatica este constituita din ansamblul de masuri care se iau in cadrul
calculelor de dimensionare si alegere a materialelor, pieselor si componentelor in
proiectarea formei si detaliilor constructive, in special ale carcasei, in stabilirea
acoperirii suprafetelor si a tehnologiei de executie pentru a se asigura ca actiunea
complexa a factorilor climatici pe o anumita durata sa nu influenteze nefavorabil
asupra proprietatilor functionale;
- protectia contra exploziilor cuprinde masurile specifice aplicate in constructia si
montarea traductoarelor - electrice si electronice in special - in scopul de a evita
aprinderea atmosferei explozive exterioare de catre acestea in diverse regimuri de
functionare;
- protectia anticoroziva consta in evitarea corodarii suprafetelor de contact ale
traductoarelor la venirea in contact cu diverse tipuri de fluide (acizi, baze, saruri) cu
actiune coroziva;
- gradele normale de protectie sunt masuri stabilite prin normative standardizate prin
care se asigura o serie de protectii specifice utilajelor electrice, precum: protectia
persoanelor contra atingerii partilor interioare aflate sub tensiune, protectia contra
12
patrunderii corpurilor straine solide, a apei, contra deteriorarilor mecanice. Sunt
simbolizate prin literele IP urmate de doua sau trei cifre. Pentru traductoarele electrice
protejate suplimentar contra intemperiilor se intercaleaza litera W intre IP si cifrele
care urmeaza.

1.3.4.1 Efectele socurilor si vibratiilor mecanice. Asigurarea impotriva lor

Jocurile si vibratiile au efecte in special asupra rigiditatii structurilor mecanice,
mecanismelor de cuplare si organelor de fixare. Pot fi influentate si contactele
electrice si se pot produce ruperi ale conductoarelor. Daca vibratiile au frecventa
variabila, exista pericolul atingerii frecventei proprii de rezonanta a structurilor
mecanice. Jocurile pot produce deteriorari mecanice, degradari ale partilor electronice
(smulgeri, deplasari ale plachetelor, circuitelor etc.).
Masurile care se iau pentru asigurarea traductoarelor impotriva acestor efecte
constau in rigidizarea corespunzatoare a pieselor componente si subansamblurilor,
alegerea unor jocuri optime pentru piesele mobile, reducerea momentelor de inertie si
calibrarea corecta a pieselor aflate in rotatie, prevederea de elemente amortizoare,
miniaturizarea. Se prevad probe de incercare la socuri si vibratii, cu anumite frecvente,
pe diferite durate.
Pentru fiecare tip de traductor se specifica gama de vibratii - ca frecventa si
amplitudine - la care rezista.

1.3.4.2 Fiabilitatea traductoarelor

Proprietatea ca traductoarele sa functioneze in limitele parametrilor lor, fara
defectare, un timp cât mai indelungat, defineste in sens larg fiabilitatea.
Posibilitatea de prevenire, depistare si inlaturare a defectiunilor asigura proprietatea
de reparabilitate. Proprietatea ca dupa reparatii traductorul sa-si reia capacitatea de
functionare se numeste restabilire.
Drept masura a fiabilitatii - cantitativ - se considera probabilitatea functionarii fara
defectiuni in decursul unui intervale timp, in conditii date.

1.4 Componente principale ale traductoarelor

1.4.1 Elemente sensibile
Constituie partea cea mai diversificata a traductoarelor, ele fiind acelea care permit
detectarea marimii de masurat din ansamblul de marimi care actioneaza in mediul
inconjurator.
Elementele sensibile impun si clasificarea traductoarelor, doua din clasificari fiind
mai importante:
- dupa principiul conversiei marimii fizice aplicate la intrare elementele sensibile se
impart in:
- parametrice
- generatoare;
- dupa natura marimii fizice de masurat, ele se clasifica in tipuri care poarta denumirea
13
domeniului de aplicatie: elemente sensibile pentru deplasare, viteza, forta, etc.
Aceasta clasificare este legata mai mult de aspectele concrete de utilizare, de
adaptarea cât mai corecta a unui traductor pentru o aplicatie data.

1.4.1.1. Elemente sensibile de tip parametric

Elementele sensibile parametrice sau modulatoare sunt utilizate când marimea de
masurat este pasiva, adica nu are asociata o putere suficienta sau fenomenul fizic pe
care se bazeaza conversia nu permite obtinerea directa a unui semnal electric.
Denumirea de elemente parametrice provine din faptul ca marimea de intrare
(neelectrica) determina variatia proprietatilor de material care sunt de natura unui
parametru electric de circuit – rezistivitate, inductivitate, capacitate sau combinatii.
Pentru evidentierea acestor variatii e necesara prevederea unor surse auxiliare de
energie. Aceasta sursa genereaza de regula o tensiune sau un curent electric constant,
modulate de variatia parametrului respectiv, obtinându-se un semnal electric ale carui
variatii le reproduc pe cele ale marimii de masurat.
Conversia unor marimi neelectrice - mecanice, calorice, procese chimice, radiatii -
se bazeaza pe dependenta parametrilor respectivi la unele materiale conductoare,
semiconductoare sau dielectrice de aceste marimi.
Se observa usor posibilitatea influentarii acestor parametri prin modificari
geometrice; prin asocierea cu alte elemente de natura mecanica pot deveni sensibile la
forte, vibratii, sau, prin actiunea unor marimi externe: temperaturi, umiditate,
concentratii, câmpuri magnetice.

1.4.1.2 Elemente sensibile de tip generator

Sunt utilizate in cazul marimilor active care au asociata o putere ce poate fi utilizata
pentru conversie fara a afecta valoare marimii masurate. Nu mai sunt necesare surse
auxiliare, elementul sensibil fiind de asa natura, incât sub actiunea marimii de intrare
furnizeaza la iesire un curent, o tensiune sau o sarcina electrica.
Cu toate acestea, pentru a influenta cât mai putin marimile de masurat, pentru a
asigura o adaptare de impedanta cu circuitele receptoare, pentru adaptoare sunt
necesare surse de energie si in cazul elementelor generatoare.
Exista o mare diversitate de fenomene fizice pe care se bazeaza realizarea de
elemente sensibile de tip generator: inductia electromagnetica, termoelectricitatea,
piezoelectricitatea, magnetostrictiunea etc.
Elementele sensibile de tip generator prezinta in principiu avantajul unei cuplari mai
usoare si a unei structuri mai simple a adaptorului, intrucât nu mai necesita conversia
parametrului de circuit intr-un semnal electric.
In activitatea de proiectare si conceptie primeaza clasificarea elementelor sensibile
generatoare dupa fenomenul fizic pe care se bazeaza conversia, pe când din punctul de
vedere al utilizatorului primeaza clasificarea lor in functie de marimea fizica pe care o
pot detecta.
Adesea aceleasi tipuri de elemente sensibile pot fi aplicate pentru detectarea unor
marimi fizice foarte diferite, si invers, aceeasi marime fizica poate fi masurata cu mai
multe tipuri de elemente sensibile, selectarea celei optime facându-se in functie de
conditiile concrete ale fiecarei aplicatii.

1.4.2 Adaptoare electronice

Au rolul de a converti marimea generata de elementul sensibil in semnal electric de
iesire al traductorului. Intrucât aceasta operatie presupune circuite si blocuri
electronice, se utilizeaza denumirea de adaptoare electronice.
Standardizarea echipamentelor a impus standardizarea semnalelor de iesire in
semnale unificate. Pentru acelasi tip de semnal unificat, etajele de iesire ale
14
adaptoarelor sunt similare, diferente importante aparând pe partea de intrare, in functie
de elementul sensibil folosit.

1.4.2.1 Adaptoare pentru elemente sensibile de tip parametric

Se caracterizeaza prin aceea ca au la intrare scheme specifice marimilor de circuit
R,L,C.
Cel mai frecvent sunt realizate scheme cu punti de c.c. sau c.a. functionând in regim
dezechilibrat. Semnalul de dezechilibru este amplificat, aplicat etajului de iesire care il
converteste in semnal unificat. Pentru reducerea influentei perturbatiilor se prevede de
regula o reactie negativa care sa cuprinda cât mai multe din blocurile componente.
In cazul unor elemente cu neliniaritati importante se prevad blocuri de liniarizare,
sub forma unor generatoare de functii situate fie pe calea directa, fie pe calea de
reactie. De asemenea, uneori sunt necesare blocuri de calcul, multiplicatoare,
extractoare de radical, ridicare la patrat, mediere, filtrare.

Exemplu:
schema bloc
a unui
adaptor
pentru
element
sensibil de
tip rezistiv (fig.6.7), unde:
SM - schema de masura tip punte Wheatstone;
BC - bloc de comparare;
A - amplificator de c.c.;
CTC - convertor curent - tensiune,
BL - bloc liniarizare;
BRL - bloc reactie si liniarizare.
Schemele in punte sunt preferate unor montaje de tip divizor pentru ca permit
compensarea unor factori externi.
Amplificatorul de c.c. poate fi, in functie de tensiunea de dezechilibru, cu cuplaj
direct sau cu modulare - demodulare, gama din care se pot alege scheme fiind suficient
de larga.
Convertorul tensiune - curent este realizat de regula cu tranzistoare de medie putere,
de obicei in conexiune Darlington, pentru a asigura puterea necesara.
Blocul de liniarizare este un generator de functii realizat cu diode, diode Zener,
tranzistoare, pentru introducerea de neliniaritati de sens opus cu cele ale elementului
sensibil.
Pentru elemente inductive si capacitive structura este similara, deosebirile aparând
in tipurile de circuite folosite. Puntile sunt de c.a., amplificatoarele de c.a. de tip
selectiv, acordate pe frecventa semnalului de masurare.

1.4.2.2 Adaptoare pentru elemente sensibile de tip generator

Elementele sensibile de tip generator furnizeaza la iesiri tensiuni continue sau
alternative, structura adaptorului fiind in principiu aceeasi, lipsind insa schema de
masurare, tensiunea data de elementul sensibil fiind similara cu cea data de puntea de
c.c. Ea se aplica direct la intrarea amplificatorului, semnalul având cel mai ades
caracteristici precum:
- tensiuni continue de nivel foarte redus;
- tensiuni alternative de frecventa variabila in limite largi;
15
- tensiuni continue sau alternative obtinute de la surse cu impedanta proprie de valoare
foarte mare.
Aceste amplificatoare trebuie sa posede si o mare stabilitate a parametrilor, mai ales
ca in unele cazuri nu se pot prevedea reactii globale.
In unele amplificatoare de c.c. cu componente discrete derivele se reduc prin sortari
si ajustari de componente, prin adoptarea unor scheme adecvate (cu modulare -
demodulare, diferentiale cu compensare statica). Mai indicate, fiind si mai ieftine, sunt
amplificatoarele integrate de masurare cu performante ridicate, cum sunt cele cu
cuplaj direct si compensare statica a derivei cu temperatura, care asigura derive de
ordinul 0,25  V/°C sau chiar 0,1  V/°C.
Amplificatoarele de banda larga (1 Hz…103 Hz) sunt necesare fie in cazul unor
traductoare electromagnetice (tahogeneratoare, traductoare de debit cu turbina), fie
pentru traductoare care genereaza semnale variabile in timp (piezoelectrice,
magnetostrictive). Sunt de tip cu cuplaj RC si cu o puternica reactie negativa.
Probleme deosebite pun elementele sensibile cu sursa de semnal de impedanta
interna foarte mare (108…109  ) - traductoare de PH, piezoelectrice - cazuri in care
masurarea trebuie sa se faca fara consum de putere de la sursa de semnal. Aceasta
presupune amplificatoare cu impedante de intrare mult mai mari (1012…1014  )
electrometrice, dezvoltate din doua directii:
- amplificatoare cu modulator cu diode varicap;
- amplificatoare cu tranzistoare cu efect de câmp, existente atât cu componente
discrete, cât si integrate.

1.4.2.3 Adaptoare cu scheme de masurare cu compensare automata

1.4.2.3.1 Compensatoare automate
Masurarea precisa a tensiunilor sau curentilor de nivel scazut dati de elementele
sensibile generatoare impune ca una din solutiile posibile folosirea unor scheme de
masurare tip compensator, in care se realizeaza compararea semnalelor respective cu
marimi similare a caror valoare poate fi modificata automat si cunoscuta cu precizie,
deci fara consum de putere de la elementul sensibil (deci si fara erori sistematice de
metoda).

Schema din fig.6.8

reprezinta un sistem
automat in circuit
inchis(cu urmarire),
având ca intrare
marimea UX si ca iesire
deplasarea unghiulara a
axului servomotorului
SM.
Se observa ca
tensiunea UX este
comparata cu tensiunea UC, diferenta lor amplificata comanda servomotorul SM in
sensul actionarii - prin reductorul R1 - potentiometrului P1 pentru anularea  U (deci
UX=UC). Simultan este actionat dispozitivul de indicare sau inregistrare a marimii
masurate. Totodata, prin reductorul R2 si folosind sursa EC2 , se furnizeaza semnalul
unificat Ue prin actionarea lui P2.
Servomotorul SM având o caracteristica de element integrator, la variatii-treapta a
marimii de intrare eroarea stationara este nula.
16
 1.4.2.3.2. Punti cu echilibrare automata
Variatiile ± R ale elementului sensibil conduc la dezechilibrarea puntii si la
aparitia tensiunii de dezechilibrare Ud, care, amplificata, determina actionarea
potentiometrului P1 de catre servomotorul SM prin reductorul R1 in sensul anularii
diferentei Ud. Simultan au loc indicarea sau inregistrarea si livrarea tensiunii de iesire
Ue in semnal unificat. Se elimina astfel erorile datorate variatiilor sursei EC1 care
intervin la functionarea in regim dezechilibrat.

Complexitatea acestor scheme este justificata de preciziile superioare obtinute, cât si

de functiunile multiple realizate :
- precizie 0,25…0,5%;
- deriva de temperatura 0,02% /  C;
- eroarea cu variatia tensiunii de alimentare ±1% / ±10%.
Performantele de regim dinamic sunt insa mai reduse din cauza pieselor mobile,
aplicatiile posibile fiind cele din domeniul proceselor lente (banda de frecventa f 
1Hz).

1.4.2.3.3 Convertoare pentru traductoare numerice

Necesitatea traductoarelor cu iesire numerica a crescut odata cu extinderea tratarii
proceselor cu calculatoare de proces.
Modalitatea cea mai simpla de obtinere a iesirilor numerice consta in conversia
analog-numerica a semnalului unificat, dupa schema din fig.6.10, adica se ataseaza
traductorului analogic un convertor analog-numeric (CAN).

Tipurile cele mai

utilizate de CAN
sunt :
- CAN cu
compensare :
- cu trepte egale de tensiune;
- cu aproximari succesive;
- CAN cu conversie directa :
- cu conversie in durata;
- cu conversie in frecventa.
17
 CAN fiind circuite complexe, cu componente de complexitate apreciabila, solutia
este mai economica daca se aplica mai multe semnale analogice multiplexate analogic.

Un avantaj il prezinta elementele sensibile care furnizeaza semnale periodice

sinusoidale sau impulsuri a caror frecventa depinde liniar de marimea de masurat
(tahogeneratoarele, traductoarele de debit cu turbina, elemente sensibile inductive sau
capacitive incluse in oscilatoare comandate), rezultând conversia directa in frecventa a
marimilor aplicate la intrare.

Conversia
duratei sau
frecventei
in cod
numeric se
poate
realiza cu
scheme de complexitate mai redusa, ca in figura 6.11. Marimea data de elementul sensibil ES
este convertita in frecventa (sau durata de impulsuri) in CF(CD). Un generator GS furnizeaza
un semnal de referinta calibrat (interval de timp la conversia in frecventa, frecventa la
conversia in durata) care actionând circuitul poarta CP lasa sa treaca un numar de impulsuri
proportional cu x, numarate de numaratorul N, eventual retinute in memoria tampon MT si
transferate la iesire sub forma numerica prin semnalul yn in codul necesar dat de
decodificatorul D. Blocul de comanda BC asigura functionarea celorlalte blocuri in
succesiunea logica necesara si in modurile adecvate.

1.4.3 Traductoare integrate

Progresul cel mai semnificativ in domeniul traductoarelor il reprezinta realizarea lor
sub forma integrata, prin inglobarea intr-o unitate constructiva miniaturizata, similara
circuitelor integrate pe scara larga, atât a elementului sensibil, cât si a adaptorului,
inclusiv elemente de calcul, liniarizare, compensare termica, etc. Cuplarea intre
elementul sensibil si adaptor, care la traductoarele uzuale ridica probleme, in acest caz
a disparut. Actualmente se fabrica in mod curent traductoare integrate de presiune,
forte, acceleratie, de temperatura, cu performante ridicate si la dimensiuni si greutati
reduse considerabil fata de traductoarele clasice.

1.5 Principii generale de alegere a traductoarelor

Este o problema tehnico-economica. Principalii factori care definesc eficienta
economica a utilizarii traductorului sunt:
- eficacitatea operationala - masura a modului in care acesta satisface cerintele impuse
de aplicatia careia ii este destinat, se refera la o perioada de utilizare fixata, din punctul
de vedere a:
- destinatiei traductorului (natura si domeniul intrarii);
- caracteristici functionale, statice, dinamice etc.;
- conditiilor de instalare si ale mediului;
- realizarii constructive;
- duratei de functionare;
- conditiilor de verificare si atestare a performantelor.
Componenta eficacitatii care vizeaza registrul de performante initiale, capabile sa
asigure cantitativ si calitativ desfasurarea optima a procesului tehnologic poarta
18
numele de capabilitate.
Componenta care are in vedere aspectul dinamic, evolutia in timp a capabilitatii in
conditiile prevazute poarta numele de disponibilitate.
Costurile totale de utilizare insumeaza cheltuielile de:
- achizitie;
- verificare si instalare;
- intretinere pentru mentinerea eficacitatii operationale.

1.5.3 Traductoare pentru deplasari

Data fiind varietatea elementelor sensibile, traductoarele de deplasare se grupeaza in
urmatoarele categorii:
- pentru deplasari liniare mici (max. sute de mm)
- pentru deplasari unghiulare;
- pentru deplasari liniare mari (metri, zeci de metri);
- de proximitate.

1.5.4 Traductoare pentru deplasari mici

Domeniul acoperit este de ordinul 10-2…102 mm (rareori peste). Cele mai raspândite
sunt cele de tip parametric: inductive, capacitive, rezistive.

1.5.5. Traductoare inductive

1. Elementele sensibile pot fi:

- cu
modificarea
inductantelor
mutuale;
- cu
modificarea
intrefierului.
Elemente sensibile inductive cu miez mobil:

Varianta de
baza (fig.6.12)
este constituita
dintr-o bobina B,
de lungime L, in
interiorul careia
se deplaseaza
miezul M, sub actiunea marimii de masurat x, deplasare care provoaca modificarea
inductantei proprii L, ca in figura. Curba este pronuntat neliniara, datorita câmpului
magnetic neomogen din bobina. De aceea se prefera
a) Varianta diferentiala (fig. 6.13), la care se utilizeaza doua bobine atasate in
prelungire, la pozitia 0 miezul este introdus egal in fiecare din ele. De asemenea se
imbunatateste si sensibilitatea. Cele doua inductante sunt:

19
unde:
- N1,N2 - nr. de spire;
- G1, G2 - reluctantele
bobinelor, care de fapt variaza
neliniar cu x.

La o deplasare a miezului,
de exemplu intrând mai mult
in L1, valoarea inductantei L1
creste, iar L2 scade. Raportul
de divizare se abate de la 1:2.
Punerea in evidenta a
variatiei  z de impedanta se
poate face prin conectarea bobinelor in bratele adiacente ale unei punti de impedante
(fig. 6.14), alimentata in c.a. de la o sursa de tensiune efectiva Uef si pulsatie 
cunoscute si constante. Miezul mobil se continua cu o tija din material neferomagnetic
si se fixeaza de piesa in miscare sau intr-un sistem mecanic cu palpator, presat pe
suprafata de masura printr-o forta elastica. De obicei miezul are lungimea 0,2…0,8 din
lungimea bobinei, deplasarea maxima de masurat fiind aprox. 0,1 din lungimea
miezului. Tensiunea alternativa de alimentare are frecventa 0 de la sute de Hz la
10..20 kHz (tipic 5 kHz).
b) Transformatorul diferential liniar variabil (TDLV) - fig. 6.15 - este o varianta la
care bobinele din montajul diferential constituie secundarul unui transformator.
Caracteristica de raspuns se poate observa in figura 6.16. Bobina primara este
alimentata in c.a., in bobinele secundare se induc tensiuni in opozitie de faza, ele fiind
legate in sens contrar. Diferenta de tensiuni este nula in pozitia de mijloc a miezului.
Performante ale acestei variante:
- lipsa frecarilor la deplasarea miezului - rezulta durata de viata marita, moment de
inertie redus, fiabilitate, robustete;
- rezolutie si reproductibilitate foarte bune;

- insensibilitate la
deplasari radiale ale
miezului;
- posibilitatea protejarii
bobinei de mediile
corozive;
- asigurarea separarii
galvanice.
O schema de adaptor pentru un astfel de traductor se da in fig.6.17.

2) Elemente
sensibile cu
intrefier
20
variabil. Variante:
a) varianta de baza -fig.6.18: cu modificarea grosimii intrefierului prin deplasarea
armaturii mobile in dreptul unui miez feromagnetic, uzual din tole bobinate. In alte
variante miezurile sunt din ferite, cu armatura feromagnetica.

Varianta transformator o intâlnim sub forma:

- simpla (fig.6.20): - diferentiala (fig.6.21):

Adaptorul pentru transformatorul diferential cu modificarea intrefierului este realizat din etaje
de tip amplificator / redresor si mai frecvent, montaje de tip oscilator cu cuplaj magnetic, deci
cu amplificator si un cuadripol de reactie de tip circuit oscilant cu reactie.
Aceste elemente sensibile se caracterizeaza prin:
- gabarit redus;
- rezolutie foarte buna;
- robustete;
- domenii mici (zeci de  m).

1.5.1.2 Traductoare capacitive

Se folosesc condensatoare plane, la care se pot modifica:

21
Sensibilitatea
este sporita la
variatii mici
ale deplasarii
( m):
La montajul diferential (fig.6.22):

Conversia in semnal util se face cu o punte Sauty, alimentata la 500…5000 Hz, in

celelalte brate având condensatoarele C3 si C4, tensiunea de dezechilibru fiind preluata
de un amplificator si un redresor sensibil la faza (fig.6.23).

b) suprafata
armaturilor
(fig.6.24).
Sensibilitatea
este constanta:
unde:
- a,b sunt
dimensiunile condensatorului plan;
- x este deplasarea relativa a fetelor una fata de alta.
Aceste elemente sensibile se folosesc mai mult pentru masurarea deplasarilor
unghiulare.
c) permitivitatea dielectricului.
In varianta de baza se realizeaza din doi cilindri ficsi, intre care se deplaseaza un
manson izolator cu o constanta dielectrica diferita de a aerului, alunecând cu frecare
cât mai redusa. Se folosesc la masurarea nivelului unui lichid dielectric sau pulberi
dielectrice. Daca se foloseste un condensator plan, a carui caracteristica este neliniara,
elementul sensibil poate servila masurarea grosimii unor materiale dielectrice.
Aceste elemente necesita etaje de amplificare cu impedanta mare de intrare,
deoarece la modificari de capacitati mici (20…200 pf), chiar la frecvente ridicate (2…
20 kHz) impedantele de iesire sunt mari, impunând amplificatoare cu Zi min = 20 M .
Acest fapt constituie o limitare in folosirea acestor traductoare.

1.5.1.3 Traductoare rezistive

Desi sunt cele mai simple constructiv, au o folosire mai redusa datorita preciziei si
rezolutiei relativ scazute.
Se bazeaza pe variatia rezistentei electrice R a unui conductor cu:

- lungimea l;
- rezistivitatea  ;
- aria sectiunii S;
Schemele de
22
conversie folosite sunt:
- in montaj reostatic, cu iesire in curent - fig.6.25:
deci cu dependenta liniara
- montaj potentiometric cu iesirea in tensiune - fig.6.26:

Caracteristica
statica este liniara
doar pentru , m =
0. Neliniaritatea
este cu atât mai
mare cu cât RS
este mai mica.
Alta eroare de neliniaritate apare datorita pasului de bobinare, când cursorul calca pe doua
spire.
Rezolutia uzuala este de 10-3…10-4 din marimea masurata (0,01 la 100  m). Elementele
sensibile se protejeaza de impuritati prin capsulare.
Exista:
- elemente sensibile realizate prin bobinarea cu pas uniform a unui fir conductor pe un sport
izolant; firul este din material cu coeficient de variatie al rezistivitatii cât mai mic: manganina,
constantan, nicrom. Pentru cursor se realizeaza perii din fire de Ag cu grafit; pentru carcasa
materiale ceramice cu buna izolatie si stabilizate cu temperatura.
- elemente sensibile realizate din materiale conductive, capabile sa reziste la un numar mare
de curse ale cursoarelor (plastic conductiv), permitând obtinerea de traductoare liniare
suficient de lungi (sute de mm).

1.5.2 Traductoare pentru deplasari unghiulare

Se folosesc in cazul:
- unor masurari unghiulare propriu - zise in domeniul 0 …360 ;
- masurarea indirecta a unor deplasari liniare convertite in deplasare unghiulara.

1.6 Traductoare rezistive

Cuprind elemente sensibile care functioneaza ca si cele liniare, de regula in montaj
potentiometric, motiv pentru care se mai numesc si servopotentiometre . Relatia de
functionare este:
Au aceleasi dezavantaje in ce priveste neliniaritatea si erorile de temperatura.
Ele pot fi:
- uniturn, când executa o singura rotatie de la 0 la max (unghi limitat de zona in care se
afla contactele);
- multiturn, care se pot utiliza in domenii peste 360 , deoarece au rezistenta bobinata
pe un suport elicoidal. Variantele standard au 3 sau 10 rotatii. Pot fi folosite si pentru
masurarea unor deplasari liniare (5..10 mm) actionate corespunzator prin reductoare
mecanice.

1.6.1. Traductoare capacitive

Singura varianta este cea cu modificarea suprafetei elementului sensibil, intâlnita sub
forma de:
- varianta simpla asemanatoare cu condensatoarele de acord din tehnica radio;
- varianta diferentiala (fig.6.27).

23
 1.6.2 Traductoare inductive

Principial se
aseamana cu cele
pentru deplasari
liniare mici, cu
adaptarea
elementelor
sensibile la
deplasarea unghiulara. Intâlnim:
- elemente sensibile inductive cu miez feromagnetic mobil. Cel mai utilizat este
transformatorul diferential variabil TRDV (fig.6.28). Consta dintr-o bobina primara si
doua secundare dispuse pe miez feromagnetic (tole E) la care inductanta de cuplaj se
modifica datorita deplasarii unui rotor feromagnetic inchizând astfel diferit fluxul
magnetic in cele doua bobine secundare. Din cauza neliniaritatii se folosesc intr-un
domeniu restrâns: ±40 …±60 . Singura modificare fata de varianta liniara, ca
performante, este aparitia unor frecari suplimentare la rotor, dar cuplul fiind mic,
acestea pot fi neglijate. Necesita ecranari fata de câmpuri magnetice externe.
Frecventa de alimentare se alege in gama 400 Hz…2 kHz.
- elemente sensibile inductive de tip selsin.

Principiul de
functionare este
urmatorul (fig. 6.29):
statorul inductor este
parcurs de o tensiune e1
= E1 sin t, care induce
in rotor tensiunea e2 =
E2 cos sin t.  este
unghiul dintre axele
electrice ale celor doua infasurari. La o variatie a lui  intre 0° si 360° se obtine o
tensiune sinusoidala de valoare maxima E2, care la fiecare trecere prin zero isi schimba
faza. Se pune deci in evidenta fiecare semirotatie (prin schimbarea fazei), iar in cadrul
unei semirotatii (0°…180°) amplitudinea tensiunii induse este functie de unghi.
Se realizeaza in variantele rezolver si inductosin.
Rezolverul (inductosinul bifazat) - fig.6.30 - contine doua infasurari statorice,
decalate electric cu 90 . Rotorul este monofazat. In functie de modul de alimentare,
inductorul poate fi rotorul sau statorul. Daca rotorul este alimentat cu tensiunea , in
stator se induc tensiunile.

Faza tensiunii induse este

proportionala cu unghiul relativ
dintre rotor si stator.

24
 Adaptoare pentru rezolvere. Problema esentiala este asigurarea tensiunilor de
alimentare statorice. O solutie consta in utilizarea unui alt rezolver alimentat pe rotor
(generare analogica); o alta solutie presupune generarea tensiunilor de alimentare sub
forma discreta, prin utilizarea de tensiuni dreptunghiulare dependente de unghiul de
referinta  , in scopul folosirii acestui gen de traductoare in echipamente numerice de
masurare a pozitiei.
Selsinele pot fi executate si in varianta multipolara, cu acelasi mod de functionare,
insa corelarea dintre unghiul de rotire si variatia fazei sau amplitudinii. Daca la un
selsin bipolar la o rotatie completa (360 mecanice) corespund 360 electrice, la un
selsin cu 10 poli la o rotatie de 360 mecanice corespunde 5 x 360 electrice, sau,
pentru a obtine o deplasare de 360 electrice selsinul trebuie sa se roteasca cu 72
mecanice.

Inductosinul circular.
Poate fi echivalat cu un
selsin multipolar desfasurat
in plan, cu un numar foarte
mare de poli. Constructiv, el
consta din doua discuri
plane, separate intre ele
printr-un interstitiu de aer de 0,1…0,3 mm. Unul din discuri este mobil (rotorul),
cuplat solidar cu obiectul in miscare, iar celalalt fix, asociat cu sistemul de referinta
(statorul). Pe discul fix, de regula inductor, sunt dispuse doua infasurari multipolare
plane, realizate in tehnica cablajelor imprimate (fig.6.31). Ele sunt decalate intre ele cu
90 electrice (½ din latimea unei spire). Rotorul, uzual indus, contine o infasurare cu
acelasi pas. Se constata ca pentru p = 100 se obtine o deplasare de 360 electrice la
0,36 mecanice. De regula pasul de divizare este  = 2 si prin divizare electronica se
pot obtine precizii de 5", chiar 1". Precizia ridicata presupune dificultati constructive:
interstitiul paralel perfect dintre stator si rotor, cuplaj inductiv armonic, uniformitatea
pasului infasurarilor, omogenitatea materialului suport. Cu toate acestea, el este unul
din cele mai utilizate traductoare in asociere cu echipamentele de comanda numerica.

1.7 Traductoare numerice

Elementul sensibil propriu-zis il constituie un disc codat, iar prelucrarea informatiei
este specifica modului de codare. Deosebim:
- discuri codate absolut, la care se obtine in orice moment informatia de pozitie in
raport cu un punct de referinta;
- discuri incrementale, care ofera o succesiune de impulsuri in raport cu ultima pozitie
atinsa, fiecare impuls constituind un increment de deplasare.

1. Traductoare numerice absolute.

La acestea se imparte domeniul de
masurare intr-un numar de cuante
elementare, a caror marime
determina rezolutia, se alege codul
de exprimare a valorilor
cuantificate, se inscrie pe disc
respectivul cod, care va permite citirea pozitiei unui cursor fata de disc. Exista:
25
a) Discuri absolute cu contact - fig.6.32. Pistele concentrice sunt codificate si
formeaza zone conductoare sau izolate. Suprafetele conductoare sunt legate electric
printr-o perie fixata la un inel colector, prin care se alimenteaza colectorul. Pistele sunt
parcurse prin contact de un set de perii, pozitionate la distante radiale corespunzatoare,
fiecare fiind conectata printr-un conductor separat. La rotirea discului periile vor
sesiza o zona conductoare (1 logic) sau izolata (0 logic). Tranzitiile de pe o pista pe
alta trebuie sa se faca lin, uzura trebuie sa fie aceeasi la disc ca si la perii. Un disc cu
10 piste are o rezolutie de 1:210 (1:1024), dar se pot realiza sisteme cu mai multe
discuri cuplate prin reductoare adecvate. Codurile cele mai folosite:
- cod binar natural;
- cod BCD - binar codificat zecimal - folosit când traductorul este cuplat cu
echipamente lucrând in acelasi cod;
- cod Gray, care are avantajul ca doua combinatii succesive difera printr-un singur bit
(cod monostropic).
b) Discuri absolute magnetice. Sunt discuri acoperite cu material magnetic folosite in
tehnica inregistrarilor magnetice. O zona magnetizata reprezinta un 0 logic, iar una
nemagnetizata un 1 logic. Ele sunt mai complexe decât cele cu contact dar au o durata
de viata mult sporita. Nu pot fi folosite in medii industriale, datorita câmpurilor
magnetice perturbatoare.
c) Discuri absolute optice. Stau la baza majoritatii traductoarelor numerice actuale.
Discul optic este realizat din sticla speciala pe care sunt trasate spatii transparente si
opace, corespunzatoare zonelor conductoare si izolate de la varianta cu contact. La
disc se asociaza o sursa de lumina cuplata cu un sistem optic si o matrice de
fotoelemente dispuse radial. La realizarea discurilor se folosesc tehnici foto de inalta
precizie (linii radiale distantate la 0,067 sec, deci rezolutie de 1:108). Coduri folosite:
Gray, binar natural, binar codificat zecimal, coduri care simuleaza functii sin, cos, log.
Ca sursa de lumina pot fi folosite diode Ga As cu durata mare de viata (mai mare de
105 ore). Receptorul este realizat din fotoelemente, eventual celule fotovoltaice, fiind
asociate cu amplificatoare si formatoare adecvate.

Ca si traductoarele
selsin, discurile codate
se pot folosi la
masurarea indirecta a
deplasarilor liniare,
prin cuplarea de
dispozitive mecanice
de transformare a
miscarii de rotatie in
miscare liniara.

2. Traductoare
numerice incre-
mentale -
genereaza un
numar fix de
impulsuri la fiecare unitate
de rotatie unghiulara a
26
discului codat. Procedeul de sesizare a incrementelor de miscare poate fi magnetic sau optic,
cel optic fiind in prezent cel mai raspândit, datorita unei simplitati relative constructive si a
unor facilitati in prelucrarea semnalelor.
Circuitele asociate discului trebuie sa contina un numarator care sa ofere o iesire numerica,
intr-un anume cod, in functie de incrementii generati de disc. De asemenea este necesar sa
indice sensul de rotatie, care nu apare in informatia data la numarator. Discurile codate pot fi
realizate fie prin transparenta (procedeu diascopic) fie prin reflexie (procedeu episcopic).
Indiferent de procedeul de iluminare, circuitele de prelucrare realizeaza aceleasi functii. Cel
mai raspândit mod este obtinerea prin grila de scanare a patru semnale sinusoidale decalate
fiecare cu 90 . Cele patru fotoelemente sunt astfel asociate perechi, in montaj diferential,
incât se obtine câte o sinusoida, decalate intre ele cu 90 (fig. 6.34). Se genereaza si un
semnal de zero 1N, pentru reproducerea unei pozitii de referinta. Semnalele astfel obtinute
sunt prelucrate, amplificate si adaptate pentru tipul de logica in care se va lucra.
Datorita robustetii, simplitatii constructive, costului scazut, rezolutiei ridicate (pâna la
360.000 imp / rotatie) traductoarele incrementale rotative sunt din cele mai utilizate si in
masurarea indirecta a deplasarii liniare, cu precautiile corespunzatoare pentru compensarea
jocurilor mecanice.

27
ANEXE

28
 BIBLIOGRAFIE
1. http://www.scritub.com/tehnica-mecanica/MASURAREA-
MARIMILOR-NEELECTRIC1552201118.php
2. https://biblioteca.regielive.ro/laboratoare/electrotehnica/masurarea-
marimilor-neelectrice-156492.html
3. https://www.scribd.com/document/47711512/MASURAREA-
MARIMILOR-NEELECTRICE

29