SINTEZE DE BACALAUREAT

ISTORIA ROMÂNILOR
PROFESOR GEORGE MARCU

PREMISELE CONSTITUIRII ROMÂNIEI MODERNE

I. RELAŢIILE STATELOR ROMÂNEŞTI CU MARILE PUTERI. CRIZA

ORIENTALǍ

A. ROMÂNII ÎN SFERA MARILOR PUTERI

a. Context extern:

 Expansiunea habsburgica spre SE Europei este oprita; Imperiul Habsburgic

suferă mari pierderi in Războiul de 30 de ani (1618-1648);
 Imperiul Otoman reia sub control Tarile Romane;
 Înfrângerea otomanilor sub zidurile Vienei (1683) a marcat începutul „Crizei
Orientale”;
 Rusia se afirmă ca o mare putere europeană, interesată de SE Europei;
 Pacea de la Karlowitz (1699):
 Imperiul Otoman pierde o serie de teritorii cheie în
favoarea Imperiului Habsburgic,
 Poarta se obligă să respecte cultul romano-catolic pe
teritoriile sale,
 Această pace a însemnat: „proclamarea decadenţei
Imperiului Otoman”,
 S-a pus problema moştenirii I. O.: „problema
orientală”.
 Rusia şi Austria vor să împartă Imperiul Otoman, considerat „omul bolnav al
Europei” dar Anglia şi Franţa se opun;
 Ţara Românească în timpul lui Constantin Brâncoveanu se orientează spre
Imperiul Habsburgic iar Moldova lui Dimitrie Cantemir spre Rusia.
 Războaiele ruso – austro - otomane:
 1716-1718: I. H + I. O.> pacea de la Passarowitz
(1718) – habsburgii câştigători obţin de la otomani
Oltenia şi Banatul,
 1735-1739: I. H., Rusia + I. O.> pacea de la Belgrad
(1739)– Oltenia revine Ţării Româneşti, Banatul
rămâne habsburgilor,
 1768-1774: Rusia + I. O. > pacea de la Kuciuk
Kainargi (1774) – Rusia primeşte dreptul de a
intervenii pentru protejarea ortodocşilor din I. O. În
1775 Austria alipeşte Bucovina (nordul Moldovei),
 1787-1792: I. H., Rusia + I. O. > păcile de la Şiştov
(1791) şi de la Iaşi (1792) nu conţin revendicări
semnificative. Poarta este obligată să respecte
autonomia Principatelor;

1
  1806-1812: Rusia + I. O. > pacea de la Bucureşti
(1812)– Rusia anexează Basarabia.
 Rusia elaborează „proiectul grecesc”: refacerea Imperiului Bizantin şi
împărţirea posesiunilor europene otomane între Rusia şi Austria şi
„proiectul dacic”: crearea unui stat tampon între cele trei imperii format
din Ţara Românească şi Moldova (Dacia) condus de un principe creştin;
 1802 – hatişeriful de la Gülhane:
 stabilirea cuantumului obligaţiilor materiale ale
Principatelor faţă de Poartă,
 recunoaşterea autonomiei Principatelor,
 durata domniei este fixată la 7 ani.

b. Context intern:

- Dimitrie Cantemir incheie cu tarul Rusiei Petru I, Tratatul de la Luţk/Luck

(1711), participând la războiul ruso-turc din 1710-1711. Turcii înving în bătălia
de la Stănileşti, pe Prut (1711), Cantemir fiind nevoit să se refugieze în Rusia;
- După fuga lui Cantemir în Rusia (1711) şi uciderea lui Brâncoveanu, acuzat de
trădare, la Constantinopol (1714), turcii instaurează domniile fanariote în Ţările
Române;
- În Transilvania, de la sfârşitul secolului al XVII-lea, este instaurat regimul
habsburgic.

B. MODIFICǍRI ÎN STATUTUL POLITICO-JURIDIC AL PRINCIPATELOR ÎN PRIMA

JUMǍTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA

 1822 – revenirea la domniile pământene (domni români);

 1826 – convenţia otomano-rusă de la Akkerman:
 alegerea domnilor Principatelor din rândul boierilor
români, pe o perioadă de 7 ani,
 libertatea comerţului, după aprovizionarea Porţii;
 1828 - 1829: război ruso-otoman: victoria Rusiei. Se instituie un regim de
ocupaţie rusă în Principate (până în anul 1834)
 1829 – pacea de la Adrianopol:
 Ţara Românească primeşte cetăţile de la Dunăre:
Giurgiu, Turnu şi Brăila;
 Autonomia administrativă a Principatelor;
 Numirea domnilor pe viaţă;
 Îngrădirea dreptului de intervenţie a Turciei în
Principate;
 Libertatea comerţului;
 Statutul Principatelor: sub suzeranitatea otomană şi
sub „protecţia” Rusiei.
 1828-1834: ocupaţia rusă – elaborarea Regulamentului Organic (primul act
constituţional al Principatelor: 1831 – Ţara Românească, 1832 - Moldova);

2
  1849 – convenţia ruso-otomană de la Balta Liman care ştirbeşte autonomia
Principatelor;
 1853 – 1856: războiul Crimeii – Principatele se află sub suzeranitatea
otomană şi garanţia colectivă a Marilor Puteri.

II. CONŞTIINŢǍ NAŢIONALǍ ŞI EMANCIPARE POLITICǍ ÂN SECOLUL AL

XVIII –LEA

A. PREMISELE DEZVOLTǍRII ŞI AFIRMǍRII CONŞTIINŢEI NAŢIONALE

 se naşte naţiunea română în spaţiul românesc care are ca opţiuni

fundamentale:
 unitatea,
 independenţa;
 argumentele folosite:
 latinitatea,
 vechimea in spaţiul locuit de toţi românii;
 în Transilvania, prin Diploma leopoldină, românii sunt menţinuţi în starea de
toleraţi;
 1692: împăratul Leopold I recunoaşte românilor care acceptă „unirea” cu
Roma unele drepturi;
 1697: Sinodul de la Alba Iulia acceptă Unirea cu Roma;
 1699: Diploma leopoldină confirmă această hotărâre.

B. MIŞCAREA NAŢIONALǍ DIN TRANSILVANIA, MOLDOVA ŞI ŢARA ROMÂNEASCǍ

 Mişcarea lui Ioan Inochentie Micu, episcop unit din Transilvania: 1744
elaborează un Supplex Libbelus în care trece toate doleanţele românilor. Îl
trimite la Curtea din Viena dar este exilat;
 Şcoala Ardeleană – curent cultural (iluminist) promovat de o elită
intelectuală greco-catolică militează pentru drepturile românilor;
 1791: elaborarea Supllex Libellus Valachorum în care sunt afirmate
drepturile românilor de către: Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior,
Ion Budai Deleanu etc. Acesta a fost respins de autorităţi. Prevederi:
 eliminarea termenului „toleraţi” atribuit românilor;
 drepturi egale cu naţiunile privilegiate etc.
 În Principate s-a constituit Partida naţională, formată din boierimea
autohtonă, care revendica, sub forma memoriilor adresate Marilor Puteri la
conferinţele de pace, desfiinţarea regimului fanariot şi înlăturarea
dominaţiei otomane.