Rezmeriță Ioana Diana

CRP 5

Etica nicomahica

Aristotel

Aristotel sustine faptul ca binele difera de la o activitate la alta, pentru ca unul este binele
vizat de medicina (sanatatea) si altul este cel vizat de strategie sau arhitectura. Cu toate acestea,
in orice actiune sau decizie, binele reprezinta scopul pentru ca in vederea lui se fac toate
celelalte.

Deoarece exista mai multe scopuri, iar unele ne intereseaza de dragul altora, ca bogatia,
flautele sau instrumentele in general, este evident, de asemenea, ca nu toate sunt scopuri perfecte.
Cu toate acestea, binele suprem este, astfel incat daca exista un scop perfect, acesta trebuie sa fie
cel cautat de noi, iar daca exista mai multe, atunci el trebuie sa fie cel mai desavarsit. In acest
caz, prin desavarsit intelegem scopul urmarit intotdeauna pentru sine si niciodata pentru altceva
(fericirea). Un astfel de scop este fericirea, cel mai dorit dintre toate, fara sa i se mai adauge
altceva. Apare ca un bine perfect pentru ca ea este scopul tuturor actelor noastre.

Cazand de acord ca fericirea este binele suprem, ar trebui sa lamurim mai bine ce anume
este ea. Actul specific omului este un anumit mod de viata, constand in activitatea sufletului si in
actele ce se conformeaza ratiunii, si ca propriu omului desavarsit este sa faca toate acestea bine si
frumos, executand in mod perfect fiecare act, dupa virtutea care-i este proprie. Astfel fiind, si
binele specific uman va fi activitatea sufletului in acord cu virtutea, iar daca virtutile sunt mai
multe, in acord cu cea mai buna si desavarsita.

Aristotel sustine faptul ca bunurile se impart in 3 categorii: cele exterioare, cele ale
sufletului si cele ale corpului. Bunurile sufletului sunt cele mai importante, in sensul cel mai
inalt, iar printre bunurile sufletului situam actele si activitatile spirituale. Filosofii sustin faptul ca
unele acte si activitati le consideram scopuri, ceea ce se intampla in cazul bunurilor sufletesti si
nu in cazul celor exterioare. Din acest rationament rezulta faptul ca este fericit cel care traieste
bine si se bucura de succes, pentru ca viata fericita si succesul pot fi privite ca lucruri aproape
identice. Pentru unii, fericirea consta in virtute, pentru altii in gandire, iar pentru altii intr-un fel
Rezmeriță Ioana Diana
CRP 5

de intelepciune. De asemenea, fericirea consta in virtute in general sau intr-o anumita virtute,
caci fericirii ii este specifica activitatea sufletului conforma cu virtutea.

Exista o mare deosebire intre a concepe binele suprem in posesiune sau in uz, in
dispozitie habitual sau in activitate. Este posibil ca dispozitia sa existe fara a savarsi vreun bine,
cum este cazul celui care doarme sau al cuiva care, in alt mod este complet inactiv. In ceea ce
priveste activitatea, lucrurile stau altfel pentru ca ea actioneaza in mod necesar si actioneaza
bine. Pentru majoritatea oamenilor, lucrurile placute sunt obiect de controverse, pentru ca ceea ce
le place lor nu are aceasta calitate, pe cand iubitorilor de virtute le plac lucrurile placute prin
natura lor.

Aristotel sustine faptul ca nu este bun cel care se bucura de faptele bune, dupa cu nu s-ar
putea spune nici ca cineva e drept daca nu se bucura de practicarea dreptatii, nici generous cel ce
nu se bucura de faptele generoase. Actiunile conforme cu virtutea trebuie sa fie placute prin sine.
Mai mult, ele sunt bune si frumoase daca e adevarat ca omul desavarsit judeca bine in legatura cu
ele. Aristotel adauga faptul ca fericirea are nevoie de bunuri exterioare, caci este imposibil sau
destul de complicat sa infaptuiesti lucruri de seama fiind lipsit de resurse, asa cum absenta unor
lucruri umbreste fericirea (lipsa unei origini nobile, a unor copii fericiti, a frumusetii).

Aristotel se intreaba daca fericirea poate fi obtinuta prin invatatura, deprindere sau prin
vreun exercitiu oarecare sau daca se datoreaza interventiei divine sau hazardului. Dacă intr-
adevăr exista pentru oameni daruri ale divinității, e logic sa credem ca fericirea poate fi un dar
divin, și aceasta cu atât mai mult cu cât, dintre bunurile omenești, ea este cel mai prețios. De
asemenea, mai exista ipoteza ca fericirea sa fie accesibila tuturor oamenilor, care prin străduința
și studiu sa fie la îndemâna tuturor celor care nu sunt inapți de virtute.
Artistotel observa faptul ca dacă am urmări destinele personale, am remarca adesea ca
acelasi om este când fericit, când nefericit, in funcție de lucrurile exterioare, dar esențiale pentri
atingerea fericirii. Soarta trimite multe întâmplări, unele importante, care pot spori fericirea
vieții, iar altele nefavorabile, care slăbesc și degradează fericirea, aducând cu sine suferințe și
punând piedici in activități. El îl da exemplu pe omul fericit care va rămâne așa de-a lungul vieții
pentru ca întotdeauna va acționa și va gândi in conformitate cu virtutea și va suporta in modul cel
mai demn soarta, absolut stăpân pe sine in orice împrejurare.
Rezmeriță Ioana Diana
CRP 5

A nu tine seama de soarta tuturor urmașilor și prietenilor este o atitudine indiferenta fata
de prietenie și contrara opiniei generale. La fel cum dintre nenorocirile proprii unele apasă mai
greu asupra vieții, altele sunt mai usor de suportat, tot așa se întâmpla și in cazul prietenilor. Între
faptul ca fiecare dintre aceste suferințe ii afectează pe cei vii sau pe cei morți exista o deosebire
mult mai mare decât dacă crimele și nenorocirile din tragedii au avut loc înainte sau se petrec in
prezenta noastră.