2.

2 Politicile si facilitățile sectorului Turism si Calatorii

Turismul în Spania a fost dezvoltat în ultimii ani ai dictaturii lui Francisco Franco, atunci
când ţara a devenit un loc popular pentru vacanţele de vară, în special pentru turiştii din
Regatul Unit, Franţa, Germania şi Scandinavia. De atunci Spania a fost a doua cea mai vizitată
ţară din lume după Franţa, cu 60 de milioane de vizitatori pe an (2007), conform Organizaţiei
Mondiale a Turismului, care are sediul în Madrid.
Cele mai populare destinatii sunt metropolele Madrid si Barcelona, plus orasele Córdoba,
Sevilia, Granada si Malaga în Andaluzia. În alte părti a tării, Toledo, Salamanca si Santiago de
Compostela sunt vizitate. Spania este si o destinatie populară de vară, cu Valencia, Insulele
Canare si Insulele Baleare fiind foarte vizitate.
Turismul a adus Spaniei 37.500 de milioane de euro în cursul anului 2004, fapt ce o
situează pe locul 2 în ceea ce priveşte încasările, în urma Statelor Unite, care a câştigat
75.000 de milioane de euro în 2004 (12% din total), şi înaintea Franţei (33.900) şi Italiei
(29.600).
Între lunile ianuarie şi noiembrie 2005 s-au înregistrat un număr total de 52,4 milioane de
turişti străini, cu 6,2% mai mult faţă de cei înregistraţi în aceeaşi perioadă a anului anterior,
conform datelor Ministerului Industriei, Turismului şi Comerţului. Catalonia Este principala
destinaţie turistică a Spaniei. Cei 13,2 milioane de turişti presupun un 25,3% din totalul de
turişti înregistraţi în Spania, şi de asemenea o creştere faţă de cei 12,7% din anul anterior. A
doua destinaţie turistică a Spaniei sunt Insulele Baleare, cu 9,4 milioane de turişti în primele
11 luni ale anului 2005, cu 1% mai mult faţă de anul anterior. Insulele Canare, cu 8,6
milioane de turişti (1,6% mai puţin decât anul anterior), sunt a treia destinaţie turistică,
înaintea Andaluziei, care a ajuns la 7,6 milioane (plus 1,3%) şi a Comunităţii Valenciene, cu
4,8 milioane (plus 9,5%).
Conform previziunilor Organizaţiei Mondiale a Turismului, numărul de turişti străini în Spania
va creşte în medie cu 5% pe an, de-a lungul următorilor 20 de ani, ceea ce ar însemna 75 de
milioane de turişti străini în 2020, cu aproximativ 20 de milioane mai mulţi decât în 2005.
Oraşe turistice: Ibiza, Palma de Mallorca, Toledo, Cuenca, Salamanca, Cordoba, Barcelona,
Santiago de Compostela, Salou, Madrid, Alicante (în special Hogueras de San Juan), San
Sebastián, Pamplona (mai ales în zilele de Sanfermines), Valencia, Granada, Torremolinos,
Marbella şi Sevilla.
Zone turistice: Rías Baixas, Pirinei, Insulele Baleare, Insulele Canare, Costa Brava, Costa
Dorada, Costa del Sol, Costa de la Luz, Costa Blanca şi Sierra Nevada

2.3 Infrastructura
Spania poseda mai multe aeroporturi internationale, in orase precum Madrid, Barcelona,
Bilbao, Santiago de Compostela, Sevilla, Granada, Malaga, Almerta, Alicante, Valencia,
Palma de Mallorca, Ibiza si Mae. Compania nationala de transport feroviar, RENFE, are
trenuri care opresc in toate statiile (regionales cele mai ieftine), trenuri care leaga marile orase
(cercanias) si trenuri care circula pe distante mari (Largo recorrido). Unele dintre cursele
regionale intra direct in reteaua de metrou a oraselor, usurand astfel transferul. Din Spania
pleaca autocare spre majoritatea centrelor europene, inclusiv Lisabona, Londra si Paris.
Autobuzele sunt cea mai buna solutie si pentru transportul in interior, fiind cele mai accesibile
si ajungand, practic, oriunde doriti. Zborul este o optiune doar daca vreti sa mergeti in insule.
Totusi, feribotul este mai avantajos din punct de vedere financiar, desi este mai lent.

Spania dispune de o infrastructură extinsă şi foarte competitivă pe plan de circulaţie şi

telecomunicaţie, o parte dintre acestea fiind în proprietatea statului, iar celelate pârţi în proprietate
privată. Autostrăzile şi şoselele de viteză sunt cele mai rapide, acestea ocolesc oraşele, sunt bine
asfaltate, dispun de mai mult de două benzi pe ambele sensuri de circulaţie - sensurile fiind separate
prin bordură sau scoar - şi fac legătura între cele mai mari oraşe. Pe unele dintre aceste autostrăzi se
percep taxe de circulaţie. Şoselele sunt şi ele bine sfaltate, au una sau două benzi de circulaţie pe
sens şi fac legătura între oraşe însă pe acestea viteza maximă permisă este mai mică. Drumurile
înguste de caliatea a doua sunt neasfaltate şi sunt puţin mai greu de parcurse, pe acestea viteza de
circulaţie este mult mai redusă. Să nu uităm nici de drumurile oreşene, care în general sunt bine
asfaltate. O trăime a străinilor ajunge în Spania cu avionul. Anual mai mult de 50 de milioane de
turişti şi călători trec prin aeroporturile Spaniole. Importanţa circulaţiei aeriene fiind explicată prin
aşezarea stategică a ţării din punct de vedere geografic şi atractivităţile turistice. Toate oraşele mari
au aeroport. Cel mai important este aeroportul Barajas din Madrid, urmat de aeroportul din
Barcelona, legătura dintre ele fiind asigurată de o cursă locală care anual transportă mai mult de 2,5
milione de pasageri. Cursele care duc spre insulele Baleare şi insulele Canare sunt şi ele importante
din punct de vedere al traficului foarte dens. Marile oraşe dispun de o reţea extinsă de metrouri, care
funcţionează 20 de ore pe zi, de regulă de la ora 6.00 până-n zori la ora 1.30. Prin reţeaua extinsă de
autobuse se poate ajunge în orice oraş. Există autogări separate pentru cursele internaţionale,
pentru cursele lungi şi cele scurte interurbane. Cel mai comod dar şi cel costisitor mod de transport
este taxiul Trenul este şi el un mijloc de transport foarte popular în Spania. Reţeaua căilor ferate,
oferă diferite servicii şi acoperă toată suprafaţa ţării. Există reţele de căi ferate locale, trenuri
regionale care duc spre numeroase obiective, trenurile de viteză şi AVE-ul care face legătura între
Madrid, Sevillá şi Lerida. Sunt în desfăşurare construirea altor linii de cale ferate pentru trenurile cu
viteză cu traseele Lerida-Barcelona, Cordoba-Malaga, Madrid-Valladolid şi Madrid-Comunitatea
Autonomă Valencia Porturile maritime din Spania sunt foarte bine specializate. Cele mai active şi cele
mai echipate docuri se găsesc în regiunile turistice. Cel mai mare volum de călători îl are portul din
Tarifa, urmat de Mallorca, Valencia, Barcelona şi Tenerife. Portul de la Vigo are specific pescăresc
(defapt toate oraşele de pe malul mării au porturi pescăreşti) iar porturile din Barcelona, Bilbao, La
Coruña şi Gijón sunt de natură industrială. Există multe porturi destinate sporturilor maritime şi
petrecerii timpului liber.

2.4 Resursele naturale si culturale implicate in sectorul TURISM SI CALATORI

Gastronomie
Peisajul cultural este dat de tipurile de constructii, gastronomie,festivaluri, coride, muzica.
Arta culinara nu este tratata cu la fel de multa condescendenta ca in Franta, dar ingredientele
folosite, din ce in ce mai rafinate, sunt la fel de bogate si variate ca si clima sau spatiul.
Cunoasterea temeinica a calitatii produselor de baza – uleiul de masline extravirgin, de
exemplu, jamon (sunca), branza de oaie, ansoa, rosiile, fructele de mare sau partea cea mai
suculenta din miel – este o mostenire traditional ape care o impartasesc chiar si orasenii.
Exact ca vinurile care au facut un mare salt calitativ, gatitul se dezvolta rapid de la feluri
simple si satioase catre preparate mai sophisticate si inventive.
Una dintre cele mai semnificative contributii ale Spaniei la obiceiurile culinare internationale
este traditia tapas, antreuri servite cu pahare de bere, vin sau sherry la sfarsitul plimbarii din
prima parte a serii. Tapas permite sa gusti specialitatile regionale, iar obiceiul dureaza pana la
cina, uneori chiar inlocuind-o. Dintre felurile tipice servite ca tapas sunt mocilla (budinca
neagra), mojama (ton uscat afara), sunca locala sau branzeturile, fasolea gatita cu bacon, sote
de rinichi in cherry sau frigaruile cu carne sau fructe de mare. Tapas reveleaza caracterul
spaniolilor, in conditiile in care consumul este invariabil legat de socializare, intr-un mod
neoficial, improvizat.
Pranzul este masa cea mai importanta a zilei, incepand de la 2 p.m.
Dintre specialitatile regionale amintim cochinillo (porcul fript suculent) in Castilia, rabo de
toro (coada de bou) in Andaluzia, fabada (porc cu fasole) in Asturias, paella (fel de mancare
specific spaniol condimentat cu sofran care poate combina orez cu legume, carne de pui sau
fructe de mare) in Valencia si pulpo de Gallega (caracatita in sos) in Galicia. Astfel, de la o
bucatarie taraneasca de baza, mancarea din Spania se dezvolta intr-o paleta gastronomica
ampla, fin orchestrate si servita cu o inimitabila doza de bucurie tipic spaniola.

Festivalurile
Fiesta unui stat sau a unui oras este un prilej de relaxare pentru toti. Aceasta este perioada de
apogeu a anului, in care oamenii de obicei foarte demni si manierati ies pe strazi si danseaza
toata noaptea. Zilele sfintilor reprezinta cele mai obisnuite prilejuri de fiesta, dar vei intalni si
o multitudine de sarbatori pitoresti, legate de evenimente sezoniere, istorice sau religioase,
fiecare dintre acestea insemnand participanti costumati, mancare, bautura, muzica si dans.
Bataliile stilizate intre mauri si crestini, bataile cu vin din Rioja, cursa de tauri din Iruna
(Pamplona), focurile in aer liber si figurile alegorice din Valencia, piramidele umane din
Catalonia, horse-branding (tunsul cailor – un obicei care presupune ca atat barbatii, cat si
femeile sa incerce sa imobilizeze cai salbatici, pentru a le tuned coama si coada, animalele
fiind ulterior eliberate) in Galicia, cursele din La Mancha, barbatii costumati in piei de
animale si masti in Mallorca, sperietorile cu bici din Extremadura sau pelerinajul hedonist de
la Rocio, in Huelva, unde vin aproape un million de oameni din Andaluzia sunt sarbatori fixe
in calendar.
Sarbatoarea dominanta a calendarului religios este Semana Santa (Saptamana Sfanta), care
precede Pastele si care este celebrate in modul cel mai spectaculos in Sevilla, Malaga si
Zamora. Corpus Christi, sarbatorita dupa cateva saptamani, cuprinde procesiuni ale unor
demoni, grupuri care danseaza, pitici, giganti si creature mitologice. Uneori, acestia merg pe
covoare minunat decorate cu flori, sare sau rumegus. La acest festival, dar si la altele se joaca
si piese ce amintesc de misterele medievale. Dintre celelalte sarbatori generale, amintim
Craciunui (Navidad), Los Mayos (o sarbatoare de primavera a iubirii si naturii), San Juan
(Sfantul Ioan, cand solstitiul de vara este sarbatorit cu rituri pagane si focuri in aer liber) si 8
Septembrie (un festival al toamnei).Carnavalul aduce o explozie exceptionala de culori,
costume si traditii, mai ales in Cadiz, Galicia si Santa Cruz de Tenerife, unde seamana cu cel
din Rio de Janeiro prin amploare si exuberanta.

Coridele
Taurii sunt cele mai cunoscute animale care iau parte la festivalurile din Spania. Fiecare
localitate are un sezon dedicate luptelor cu tauri, in perioada cuprinsa intre Paste si octombrie.
Sezonul coridelor este inclus in feria (targ anual) fiecarui oras. Impatimitii luptelor cu tauri (in
primul rand locuitorii Andaluziei) sunt denumiti aficionados, iar pentru ei luptele cu tauri nu
sunt un sport, ci o arta, atat in ceea ce priveste ritualul, cat si ceremonia, cu radacini stravechi
evocand ecouri ale luptelor romane cu gladiatori si ale turnirurilor medievale.
Faimosii encierros – cei care alearga taurii cand acestia sunt lasati liberi pe strazi – se afla in
centrul festivalurilor locale, de la Penafield la Iruna (Pamplona) si dincolo de aceasta.
Corrida de toros (corida sau lupta cu tauri) incepe cu un mars al participantilor prin arena, in
ritmurile muzicii pline de pasiune. Dupa ce testeaza nivelul de agresivitate al taurului,
matadorul si echipa lui pedestra parasesc centrul scenei in favoarea celor care au rolul de
picadors (calareti care trebuie sa strapunga cu lancea gatul taurului, pentru ca acesta sa isi tina
capul aplecat), care atata taurul sa atace. Apoi in scena intra benderilleros (luptatori pedestrii
in cadrul coridei, inarmati cu banderilles, un fel de sageti sau sulite colorate). Acestia fug spre
taur incercand sa le infiga in umerii animalului. In momentul in care taurul este epuizat,
matadorul intra singur in scena, pentru a-si demonstra maiestria de a manui pelerina rosie,
conducand taurul cu atitudine experta la distanta de cativa centimetri de el. La sfarsit, intr-o
miscare dramatica de mare intensitate, matadorul infige spada intre umerii taurului, dandu-i
lovitura de gratie.

Arta si arhitectura
Cele mai vechi constructii din Spania sunt megalitii (monumente uriase de piatra) din Baleare
si dolmenele (morminte de piatra) de la Antequera (cca. 2.500 i. Hr.).
Clasicismul roman
Cei 500 de ani petrecuti sub dominatia Romei au determinat intrarea intr-o etapa noua a artei
si arhitecturii hispanice. Elementul suprem a fost proiectarea urbana. Centrul oraselor era
reprezentat de forum (piata), in jurul caruia se aflau teatrul, amfiteatrul si templele. Elita
locuia in vile magnific decorate, unde mozaicurile, coloanele de marmura si statuile creau o
ambianta dramatica pentru societate.
Arhitectura preromanica din Asturias, singurul regat care nu a fost cucerit de invadatorii
musulmani, reprezinta o perioada de translatie mai sofisticata inainte ca stilul romanic sa fie
preluat din Franta. Astfel, intr-o retea de biserici extraordinare, bogate au fost descoperite
arcade cilindrice inaltate, arcade sub forma de potcoava, fatadele de piatra cioplita in forma
patrata si fresce iluzioniste.
Stilul maur
Cea mai concentrata influenta islamica s-a manifestat in Andaluzia. Astfel, marcile distincte
ale regiunii Al-Andalus au devenit fortaretele, palatele si moscheele, punctual culminant
dintre acestea fiind complexul de vis Alhambra din Granada care impresiona.
Mezquita (Marea Moschee), reprezentand paradisul si orasul sfant si Medina Azahara (palatal
califului), incorpora frize de stuc caligrafic, modele geometrice din caramida, piatra si
marmura si motive inlantuite complicat si cu maiestrie. Arcadele sub forma de potcoava,
cupolele, arcele oarbe, motivele decorative si artesonado-urile (tavanele cu sculpturi
complexe) au fost elementele structurale cele mai rezistente, dar arta a evoluat considerabil
mai mult in timpul celor 700 de ani de ocupatie maura. Almoravizii si almohazii au introdus
caramizile si tiglele multicolore si modelele complexe ale artesonado-urilor.

Mudejar
Printre creatiile specifice acestui stil se numara turnurile complexe de caramida si ceramica
din Aragon, edificiile Reales Alcazares (palate regale) din Sevilla si turnurile si bisericile in
stil mudejar gotic din Toledo. In arhitectura, formele mudejar au continuat sa existe in
constructia arenelor de tauri si a garilor chiar pana la inceputul secolului al XX-lea.
Romanicul
In timp ce maurii acopereau peretii si arcadele cu stuc si azulejos, Spania crestina isi construia
in nord propriile capodopere:structuri romanice menite sa inspire fiecare pelerine care punea
piciorul pe lungul drum pana la Santiago de Compostella.
Catedrala din Santiagi de Compostella pastreaza naosul inalt original in stil romanic,
reliefurile superbe pe Puerta de las Platerias (cca. 1100) si mai ales capodopera romanica a
sculptorului Mateo, statuile complexe, in altorelief ale Portico de la Gloria (1188).
Forme ale artei romanice din Spania sunt altarele si frescele, dinamice si cu un colorit bogat
de la biserici ca San Isidoro din Leon. Alte exemple din bisericile aflate in parohiile mai
indepartate din Catalonia sunt expuse la muzeele din Barcelona, Vic si Jaca. Stilul a fost
schimbat odata cu venirea calugarilor cistercieni reformatori, care au adus o preferinta pentru
austeritate, ce a temperat tendinta de constructie a capitelurilor bogat cioplite si a portalurilor
infatisand faptele apostolilor. In locul acestora au fost inaltate complexuri manastiresti
imense, dedicate rugaciunii si muncii.
Goticul
Pana la jumatatea secolului al XIII-lea, goticul a facut o serie de incursiuni in stilurile
existente. Goticul insa nu era doar o moda artistica, ci o noua modalitate de perceptie a vietii,
in care spiritualitatea si cultura erau transferate din zona complexurilor monastice in directia
oraselor medievale, avand catedrale in centru.
La sfarsitul secolului al XIV-lea si inceputul secolului al XV-lea, arhitectura gotica si-a
adaugat ornamentatiile inflorite, cunoscute ca fiind goticul flamboaiant.
Barocul
Arhitectura baroca spaniola exuberanta, stilul churriguera, a fost botezata dupa numele lui
Jose de Churriguera si al fratilor sai, desi a existat si un alt mare reprezentant al stilului, Pedro
de Ribera. In Andaluzia se afla foarte multe constructii in stil churriguera, ca urmare a
faptului ca acesta era punctual de sosire a bogatiilor din Lumea Noua.
Poleirile baroce, coloanele salomonice – contorsionate si imbratisate – si pilastrii inversati au
fost creati ca urmare a unui apogeu al freneziei creative, alimentat de profiturile si optimismul
din Lumea Noua.
Modernismul secolului al XX-lea
Barierele conservatorismului au fost, intr-un final, zdruncinate de miscarea Modernista din
Catalonia, condusa de Antoni Gaudi, Lluis Domenech I Montaner, fiul sau Pere Domenech,
Josep Maria Jujol si Juan Martorell. Acestia au rasturnat traditia arhitecturala prin intermediul
structurilor inspirate organic, a folosirii ample a caramizilor decorative si a designului
elaborat.
Muzica
Flamenco, perceput ca o chintesenta a muzicii spaniole, are defapt radacini tiganesti, arabe si
ebraice.
Cea mai mare parte a specialistilor considera ca radacinile flamenco se trag din secolul al XV-
lea, cand tiganii au venit din nordul Indiei prin Egipt, iar muzica lor s-a impletit cu cea a
maurilor si a evreilor din Andaluzia. Cuvantul flamenco deriva probabil din arabescul “felag
mengu”, insemnand “taran nomad” – cu referire la tigani si probabil la Moriscos (botezati
mauri). Inaintea acestuia muzica spaniola a evoluat de la cantarile polifonice ale Evului
Mediu timpuriu, apoi a ajuns la un apogeu in Renastere, cand au proliferate instrumente cum e
chitara.