Drept financiar 2015-2016

Seminar nr. 7 - Aplicaţii practice

I. Indicaţi soluţia următoarelor speţe:

1. Din cuprinsul cererii de chemare în judecată din 2015 rezultă împrejurarea că SC B. J. SRL
şi-a încetat activitatea în anul 2007, împrejurare necontestată de către pârâtă. Probele
existente la dosar relevă împrejurarea că urmare a activităţii comerciale desfăşurate de SC B.
J. SRL se datorează bugetului general consolidat, cu titlu de TVA suma de 44,67 lei, suma
fiind stabilită în baza unei declaraţii din data de 01.01.2011. Întrucât această sumă nu a fost
achitată la scadenţă, pârâta a procedat la calcularea de penalităţi şi majorări de întârziere, iar
pentru a asigura recuperarea creanţelor bugetare a întocmit titluri executorii şi ulterior
somaţii, înregistrate sub nr. (...)/2012 respectiv nr. (...)/2015. Reclamantul a susţinut că greşit a
arătat instanţa că termenul de prescripţie a fost întrerupt prin somaţiile nr. 20.9751/2012,
13.245/2015... etc., deoarece S.C. B. J. S.R.L nu a mai făcut nici un act comercial sau de altă
natură începând cu 1 ianuarie 2007 şi prin urmare aşa-zisa creanţă nu poate să se fi născut
decât, cel devreme, în 2006; prin urmare, termenul de 5 ani în care survine prescripţia
extinctivă se calculează din data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut
creanţa, începând cu 1 ianuarie 2007 şi până în august 2012 când se emite pentru prima dată
o somaţie care întrerupe cursul prescripţiei, respectiv somaţia nr. (...)/2012, s-au scurs exact
5(cinci) ani şi 7(şapte luni) adică suficient timp ca aşa-zisa creanţă să fie prescrisă. Curtea de
apel a dispus respingerea recursului, întrucât în speţă, se poate constata că dreptul de a cere
executarea silită a creanţelor fiscale stabilite de către pârâtă nu este prescris întrucât dreptul
de a cere executarea silită a luat naştere la data de 1 ianuarie 2008 deoarece din afirmaţiile
reclamantului cuprinse în cererea de chemare în judecată precum şi în contestaţia la
executare formulate rezultă că societatea şi-a încetat activitatea în anul 2007. Mai mult, după
cum în mod corect a reţinut instanţa de fond termenul de prescripţie a fost întrerupt conform
prin somaţiile înregistrate sub nr. (...)/2012 respectiv nr. 13245/2015, susţinerile contrare ale
reclamantului fiind nefondate.
Indicaţi soluţia legală

2. Într-adevăr, în cazul de faţă, în urma unei inspecţii fiscale, care a vizat intervalul supus
controlului între 01.01.2002 până la 31.12.2005, s-au constatat o serie de nereguli ce au
determinat neplata la bugetul statului a sumei de 5.401 lei, reprezentând impozit pe venit
suplimentar, dobânzi şi penalităţi de către Cabinetul medical O.R.L. Dr. Astani J. din B M.
După ce i-a fost adus la cunoştinţă raportul de inspecţie fiscală cu nr. 324/08.06.2007,
reclamantul, prin intermediul avocatului său, l-a contestat, însă prin decizia nr. 44 din
03.08.2007, Biroul de soluţionare a contestaţiilor din cadrul pârâtei D.G.F.P. M a respins
această contestaţie ca prematur introdusă, cu motivarea că inspecţia fiscală nu a fost
definitivată prin emiterea deciziei de impunere împotriva căreia se poate exercita calea
administrativă de atac. Acţionând în justiţie împotriva acestui ultim act administrativ fiscal,
reclamantul a avut câştig de cauză, decizia a fost anulată, iar pârâta obligată să soluţioneze
pe fond contestaţia. Instanţa de recurs apreciază că pornind chiar de la dispoziţiile generale
ale art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, care legitimează dreptul la
acţiune în contencios administrativ, inclusiv al contenciosului administrativ-fiscal, a oricărei
persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o
autoritate publică printr-un act administrativ, definit de dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. c ca actul
unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică, în vedere executării ori a organizării
executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice, se poate lesne observa că

1
în cazul de faţă ne aflăm în prezenţa unui act constatator ce poate sta la baza actului
administrativ-fiscal propriu-zis, respectiv decizia de impunere emisă de organele fiscale
competente, care constituie titlu de creanţă. De altfel, dispoziţiile art. 8 alin. 1 şi art. 18 alin. 2
din aceeaşi lege a contenciosului administrativ, dau posibilitatea instanţei de contencios-
administrativ să se pronunţe şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la
baza emiterii actului supus judecăţii. La finalizarea inspecţiei fiscale, raportul întocmit va sta
la baza emiterii deciziei de impunere care va cuprinde diferenţele în plus sau în minus, după
caz, iar această deciziei constituie titlu de creanţă ce poate fi contestat, cum în cazul de faţă
inspecţia fiscală nu a fost finalizată în acest fel, contestaţia împotriva actului preparator a fost
legal rezolvată de pârâtă prin luarea în considerare a excepţiei de prematuritate.
Indicaţi soluţia legală

3. Prin acţiunea de faţă reclamant a solicitat anularea Procesului verbal de constatare nr.
(...)/30.09.2008 încheiat de autoritatea pârâtă, prin care s-a constatat existenţa unor datorii
bugetare în sumă totală de (...) lei cu titlu de taxe şi impozite. Iniţial acţiunea a fost
înregistrata pe rolul Tribunalului Brăila, care în temeiul dispoziţiunilor art. 10 din Legea nr.
554/2004 a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Galaţi. În motivarea
acţiunii sale, reclamanta a susţinut în principiu că nu sunt juste şi nici fondate constatările
organelor de control financiar. În dovedirea susţinerilor sale, s-a folosit de proba cu
înscrisuri, depunând la dosarul cauzei procesul verbal de control, din care rezultă ca au fost
constatate deficienţe în privinţa calculării TVA şi a veniturilor realizate din prestările de
servicii pentru perioada ianuarie 2007 – iunie 2008, în sumă totală de 528.516 lei. Din
cuprinsul procesului verbal nu rezultă că au fost stabilite datorii bugetare şi cu atât mai puţin
că reclamanta ar fi fost obligată la plata acestora. Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004,
orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute
de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi
administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate
adresa instanţei judecătoreşti competente pentru realizarea în concret a dreptului său. În
cauza dedusă judecăţii, reclamanta nu a făcut dovada existenţei unui drept proteguit de lege,
aşa încât soluţia de respingere a acţiunii sale se impune pentru următoarele considerente:
Potrivit (…) decizia prin care este stabilită răspunderea fiscală constituie titlu de
creanţă privind obligaţia de plată, act ce poate fi atacat potrivit acelaşi articol alineat 6 în
condiţiile legii. Curtea constată că în prezenta cauză procesul verbal de constatare atacat de
reclamantă nu constituie o decizie adoptată (…) şi cu atât mai puţin un titlu de creanţă care
să poată fi atacat în condiţiile Legii Contenciosului administrativ.
Indicaţi soluţia legală