Você está na página 1de 30

RAS NERVOS

Christopher Durang

I. RAS NERVOS

FEMEIA: Astazi vom vorbi despre viata. E atat de complicat sa traiesti si sa incerci sa
“functionezi”? E vorba despre toti oamenii astia cu care intri in contact. Am incercat sa
cumpar o conserva de ton de la supermarket, si era acolo un tip care statea exact in locul de
unde vroiam sa iau conserva de ton; am asteptat putin sa vad daca se da la o parte, dar nu s-a
dat- se uita si el tot la conserve de ton, se uita de ceva vreme, citea ingredientele de pe fiecare
conserva ca si cum ar fi fost o carte, o carte foarte plictisitoare, daca va intereseaza parerea
mea; am asteptat o vreme, dar nici nici gind sa se urneasca, asa ca n-aveam cum s-ajung la
conservele de ton; si m-am gandit sa ii spun sa se dea la o parte, dar mi s-a parut atat de prost
ca nu intuise ca trebuia sa trec pe linga el, incat mi-a fost foarte teama ca n-ar ajuta la nimic,
la absolut nimic, sa ii spun sa se dea la o parte; ar fi raspuns probabil ceva de genul: “O sa ma
dau la o parte cand o sa am eu chef, tarfa cicalitoare ce esti!”, si dupa asta, ce-mi mai raminea
de facut? Asa ca m-am apucat ca o frustrata, sa tip in soapta, ca sa nu deranjez pe nimeni; si
cu toate ca suspinam de zor, idiotul tot nu s-a prins ca incercam sa trec pe linga el ca sa ajung
la nenorocita aia de conserva; asa ca m-am napustit spre el, i-am tras cat am putut eu de tare
un pumn in cap si-am urlat:” Esti dragut sa te dai putin la o parte, nenorocitule!!!!”
Tipu’ a cazut la pamant, si m-a privit inmarmurit; un copil din apropiere a inceput sa
planga, eu tipam inca si ma gindeam la ce-mi trebuia conserva aia de ton; asa ca am tipat tare
la copil sa termine cu plansul- imi distragea atentia- apoi am iesit in fuga din supermarket, si
m-am gindit sa iau un taxi pana la Muzeul Metropolitan de Arta, pentru ca simteam nevoia sa
fiu inconjurata de arta, si nu de conserve de peste.

Dar stiti si dumneavoastra cat e de greu sa chemi un taxi. Am facut semn cu mana, si
imediat, un nenorocit, care a iesit in strada dupa ce eu eram deja acolo, a facut si el semn si
taxiul a oprit pentru el, pentru ca el vazuse primul taxiul, si de la toata nedreptatea asta mi s-
au umplut iarasi ochii de lacrimi. Am pierdut acel taxi. Am ridicat mana din nou, numai ca
urmatoarele trei taxiuri erau deja pline, chiar daca unul dintre ele mai avea inca aprins
girofarul cu “liber”, chestie care m-a scos din minti, pentru ca, daca n-ar fi fost aprins,
probabil ca n-as mai fi ridicat mana, care oricum ma durea; cred ca, lovindu-l pe tipul “cu
conserva de ton” am pus in miscare niste muschi pe care nu-i folosesc niciodata. Dupa asta,

1
alt taxi s-a apropiat, si o femeie cu multe cumparaturi in brate a iesit afara si a inceput sa
strige dupa el, asa ca m-am dus glont la ea si i-am urlat drept in ureche:” Daca-mi furi taxiul
asta, te omor!”. Ea s-a uitat complet surprinsa la mine si cand taxiul a oprit, m-am urcat in el
si am spus:” Vreau sa traversam orasul pana la Muzeul Metropolitan de Arta, am nevoie de
cultura, si de liniste si de lucruri de valoare in jurul meu, am trait niste clipe ingrozitoare la
supermarket.” Iar soferul taxiului, care era grec, sau musulman, sau armean, ceva de genul
asta, mi-a spus ca el trebuie sa mearga in partea opusa a orasului, fiindca aproape si-a
terminat orele de lucru.

Ei bine, am zis ca o sa-mi explodeze capul. Adica, taxiul lui era liber, sau nu? Si nu cumva
era si o lege care spune ca nu poti fi refuzat, chiar daca vrei sa mergi in Staten Island? Numai
ca, gindul de a-l da in judecata pe tipul asta, era prea mult pentru mine- asta ar fi insemnat zile
intregi de telefoane si intalniri si scrisori, si totul din cauza ca nu voia sa ma duca la
nenorocitul ala de Muzeu. Asa ca odata urcata in taxi, nu m-am miscat nicicum. Si soferul a
continuat:” Doamna, va rog, trebuie sa ajung acasa, la familia mea.”. Iar eu i-am raspuns:”
Unde, draga? In Staten Island?” (ras nervos)

Si apoi m-am gandit ca n-are rost sa ma cert; n-o sa ma dau jos, si gata. Si el a inceput sa-
mi urle tot felul de obscenitati, incontinuu, dar eu ma gindeam ca macar stau jos; eventual va
decide singur ca e mai simplu sa ma duca la Muzeul Metropolitan, desi incepusem sa ma
gandesc ca poate nici nu vroiam sa merg acolo; mi-era pofta de un film cu popcorn si coca-
cola dietetica si cu bomboane de inghetata glazurate cu ciocolata, Starters sau cum le-or fi
zicind- care sunt delicioase si care costa cam trei dolari jumate in sala de cinema, ceea ce e
extrem de scump; si dintr-o data soferul a intrat in mare viteza cu taxiul in trafic, eu m-am
hurducat pe scaunul meu, si am urlat:” M-am razgandit, vreau sa vad un film”, dar inainte sa-i
cer vreun sfat, a zis ca ma duce la politie si m-am gandit ca “ok, dar nu el a gresit cind a
refuzat o calatorie?” Si dumneavoastra stiti povestile despre brutalitatea politiei si toate
celelalte; daca au vreun instrument din acela electric, si ma electrocuteaza, chiar daca nu sunt
vreun portorican; nu merita sa-mi asum riscul, asa ca in momentul in care soferul a oprit brusc
la un stop, am deschis portiera de la taxi si m-am dat jos, iar el a strigat in urma mea: ”Esti
dusa cu pluta!” si a demarat in asa graba, incat roata aproape ca mi-a trecut peste picior, dar
din fericire m-am tras inapoi in sant.( Se uita pentru o secunda la public).

Ma urmariti?

2
Ati vazut vreodata cat de minunata e primavara, cu toate ca il umple pe om de tristete si
de jale, pentru ca nimic in viata lui nu va fi precum sentimentele pe care ea i le inspira; si
toamna e extraordinara, doar ca ea il umple pe om de tristete si de jale pentru ca totul moare;
si viata e si frumoasa, si ingrozitoare, si nu exista alinare pentru tristetea asta teribila din
sufletul lui, al omului? Ati vazut cu totii asta? Presupun ca e un sentiment universal, nu-i asa?
Simt eu ca e un sentiment universal.

(Cu mai multa energie): Si cum stateam eu intinsa pe spate in sant, un muzicant
ambulant vine la mine si ma intreaba daca am nevoie de ajutor, iar eu ii raspund: “Nu, insa ai
putea sa-mi canti, “Melancholy baby”. (canta) Si atunci el s-a uitat la mine foarte serios si m-
a intrebat daca ma simt bine, iar eu i-am raspuns: “Tu nici nu vrei sa stii cu adevarat, nu-i asa?
Nu vrei sa stii cum ma simt intr-adevar, nu vrei sa ma imbratisezi la noapte, sa-mi fii alaturi si
la bine si la rau”...rau cauzat de disparitia stratului de ozon. Binele... dat de..., ei bine, cine
mai stie de unde vine binele?... probabil ca zaharul ne omoara pe toti.... si in afara de asta, nici
nu il vazusem prea bine, in intuneric, poate ca nici nu mi-ar fi placut de el, poate ca nici nu era
persoana potrivita langa care sa-mi petrec restul vietii. Apoi m-a intrebat daca am nevoie de
ajutor sa ma ridic sau daca vreau sa raman pe jos, in sant, si m-am gandit ca nici macar nu stiu
sa raspund la o asemenea intrebare. Asa ca i-am zis, razand: “Habar n-am ce sa-ti raspund,
intreaba-ma altceva”; remarca mi s-a parut oarecum haioasa in situatia data: adica femeia asta
nebuna din sant, care atacase pe cineva din cauza unei conserve de ton si fusese agresata de
un taximetrist, putea fi atat de galanta si spirituala intr-o astfel de suferinta ingrozitoare.

Cum suna replica aia din Beckett? “ Rad nervos la crunta disperare”.

Asa ca i-am spus zambind cam fortat: “Rad nervos la crunta disperare”; el s-a uitat la mine
fara sa schiteze vreun gest si eu am repetat :”Rad nervos!” Si cum el nu dadea vreun semn ca
intelege, mi-am lasat capul pe spate si am inceput sa rid in hohote, din toata inima, salbatic,
cum fac pe la petreceri: Hahahhahahaaa!

Ati fost atenti pana aici?

Simtiti o legatura intre mine si voi sau va uitati la mine ca mita-n calendar?

3
Stiti, imi plac muzicantii ambulanti- nu neparat ala, evident; uneori vad cate unul pe strada,
cum am vazut ieri....o fata tanara, singura singurica, care canta la un violoncel; si era tarziu si
intuneric, orasul plin de nenorociti- externati poate de la Spitalul de Psihiatrie de la
Creedmoor, pe unii ii si cunosc si adolescenti, vai de ei, din New Jersey, care se intalnesc si se
prefac ca viata e frumoasa; dar o sa vada ei mai incolo, sper sa le curga rauri de lacrimi; am o
aversiune fata de oricine este fericit. Dar stiu sa apreciez frumusetea melodiilor pline de o
melancolie calda, care se revarsa din violoncelul unei femei si care mi-aduc pace in suflet pret
de o clipa. Am stat un pic si am ascultat-o fascinata, dupa care i-am dat o moneda. Poate
credeti ca era o moneda fara valoare, dar era o doza de cocaina cat o moneda.
Ahahhahaahaah!

Nu, glumesc, era doar o moneda de 5 centi. Am ascultat-o doar pret de o clipa, asa ca
nimeni nu-mi putea pretinde sa o si intretin pe femeia aceea; da, canta bine, dar de ce nu-si
cauta o slujba in orchestra simfonica de stat, ca sa nu mai stea pe-afara, pe strazi, enervand
oamenii si facandu-i sa se simta vinovati? Imi plac muzicantii ambulanti. (Canta putin, cu
voce subtire; in NY, ea cantase putin din aria Vilia din opera lui Franz Lehar, Vaduva vesela)

Puteti sa ma si-ntrebati, pe la ce petreceri am inceput sa rad in felul asta ciudat?


Majoritatea aveau loc acasa la Warhol. Unul dintre gardienii de la Creedmoor mi-a spus:
“Semeni cu Edie Sedgewick, pun pariu ca lui Andy Warhol i-ar placea de tine”. Asta se
intampla inainte ca el sa moara, normal. Asa ca intr-una din serile cand nu eram internata la
spitalul de psihiatrie, am fost la o petrecere la care era si Warhol, cica, dar eu nu l-am vazut
deloc. Iata de ce nu am avut in film cariera pe care a avut-o Edie Sedgewick. Dar n-am pus
asta la suflet. Cred ca filmele iau o particica din sufletul tau, de fiecare data cand ti se fac
poze. Asta era si tema nuvelei lui Ibsen, “Cand cei morti, vor invia”, doar ca era vorba despre
sculptori, nu despre regizori. Ma intreb daca lui Ibsen i-ar fi placut de mine. Ma intreb daca si
mie mi-ar fi placut de el. Sunt bucuroasa ca nu l-am intalnit pe Strindberg niciodata, probabil
ca m-as fi maritat cu el. Nu prea am fler pentru chestii de genul asta. Si totusi, cu cine ar
trebui sa ma marit? Cu Alan Alda? Mi-a placut de el doar cinci minute, dupa care am avut un
gust amar, ca de la o pastila. Ati observat vreodata, la scurt timp dupa ce cunosti pe cineva, cat
de enervanta ti se pare acea persoana?

Vorbind de lup, cine e Oprah Winfrey? Si ce-i mai important, pentru care motiv exista
ea? Stie cineva? Am un televizor in apartamentul meu; pat n-am, oricum am probleme cu

4
somnul, uneori dorm in vana. La inceput aparea la televizor pe la ora 3 dimineata, cam asa
ceva; acum apare la fie la 10 sau la 4 sau la 3 dimineata, orele ei se schimba mereu; asta e, e
emisiunea lui Oprah, si cred ca ar trebui sa fie genul de femeie Larry King. Dar ce vreau eu sa
spun e: cine e ea? De ce se crede interesanta sau de ce crede ea ca ar trebui sa o ascultam cand
vorbeste? De unde are atata incredere in sine? De ce nu e atat de umila, incat sa stie ca nu e
asa de speciala? Eu nu am incredere in mine insami. Cred ca sunt speciala, dar am destula
umilinta sa ma analizez; poate ca nu valorez doi lei.

Stie toata lumea ce inseamna mandrie nejustificata? Inseamna orgoliu, ingamfare; e atunci
cand crezi ca esti la fel de bun ca si zeii. As vrea sa-i iau pe toti copiii nedoriti din lume,
pentru care vreun militant pentru dreptul la viata lupta sa nu fie avortati, si sa-i trimit pe toti la
Maica Tereza. S-o lasam pe ea sa se descurce cu aia mici, care urla si sunt agitati; a spus intr-
un interviu ca oamenii care nu-si doresc proprii copii, sa-i trimita mai bine la ea, decat sa-i
avorteze. As vrea sa o vad cum face fata la 3000 de copii care tipa si urla la nesfarsit, si dupa
aia sper sa-i para rau ca a spus un lucru atat de dezgustator si fatarnic.

Imi doresc ca eu sa fi fost ucisa inca din stadiul de fetus. Era ilegal pe atunci, mama nu se
gandise la asta, insa cred ca ar fi preferat sa nu ma fi nascut. Stie ca si eu mi-as fi dorit ca ea
sa nu se fi nascut niciodata, astfel nu ar fi avut niciodata de ce sa-mi poarte de grija. Si in plus
mi-e si sila de Maica Tereza, voua nu? Adica ce o face sa fie atat de “sfanta”? E ca si Oprah,
doar un pic altfel. Oh, Doamne, incep sa bat campii. Dar nu ma pot abtine. Si cum zice
rugaciunea de la Alcoolicii Anonimi? “Dumnezeu sa ma ajute sa accept lucurile pe care nu le
pot schimba”. Nu pot schimba faptul ca bat campii. Si in plus, nici nu sunt alcoolica. M-am
dus la “Alcoolicii Anonimi” pentru ca nu stiam ce altceva sa fac cu viata mea, si m-am gandit
ca daca le spun tuturor ca sunt alcoolica, ma vor accepta. Dar nu m-a ajutat la nimic. Ei spun
ca daca nu crezi in Dumnezeu, trebuie macar sa crezi intr-o putere mai mare decat tine insuti,
dar nici asta nu m-a ajutat in mod deosebit. Adica, cine? Larry King? Maica Tereza? Zeul
Dionisos? Mai era acolo, la “Alcoolicii Anonimi” o femeie care povestea ca incetase sa mai
bea, dar ca viata ei era oricum varza, si ca si parintii ei erau alcoolici.....Parea foarte
vehementa si putin nebuna; era greu sa o privesti, pentru ca ii lipsea un dinte din fata, lucru
care n-o facea deloc atractiva; si tot vorbea ea despre cum o ajutase programul asta sa-si dea
seama ca nu putea rezista tentatiei alcoolului, lucru care parea s-o faca oarecum fericita, desi
ma gandesc ca si eu sunt slaba in fata multor tentatii si asta nu ma bucura deloc. La un
moment dat am urlat cat m-au tinut plamanii:” De ce nu-ti pui dintele ala la loc?”. Si toti s-au

5
uitat la mine cu ura, si m-am simtit jenata, si apoi am urlat iar: “Era doar o propunere”. Toti
pareau stanjeniti, timp de jumatate de ora s-a lasat o tacere adanca, dupa care sedinta s-a
terminat si noi toti am spus iarasi rugaciunea de la “Alcoolicii Anonimi”. Dup-aia nimeni nu a
mai vorbit cu mine. Dar multe persoane s-au dus sa vorbeasca cu femeia aia cu un dinte lipsa,
ca si cum vroiau sa arate ca nu le pasa de asta; apoi a venit la mine cineva si mi-a spus sa nu
beau punch-ul si ca e de acord cu mine: femeia aceea chiar arata rau; ba mai mult, el mergea
la sedinte de mult timp si acelei femei ii lipsea un dinte de cativa ani; era clar, deci, ca nu
stiuse sa se mobilizeze astfel incat sa-si rezolve problema, asa ca a fost pe deplin de acord cu
spusele mele. Apoi am mers impreuna cu el la un hotel, am luat o camera si ne-am tras-o. Si
am incercat sa sar pe fereastra si am luat-o la fuga spre Creedmoor pentru a treia oara.
( Devine ganditoare)

V-ati intrebat vreodata de ce contactele sexuale te fac sa vrei sa te sinucizi? Asta e un


sentiment universal, nu-i asa? Sau e doar al meu? Puteti sa ridicati mainile in aer in semn de
aprobare?

Ei bine, nu va ingrijorati. Nu sunt dintre aceia care forteaza participarea publicului.

Spuneti-mi, va simtiti bine in compania mea, sau vreti sa plec? Nu-mi dau niciodata
seama si asta e una dintre problemele mele. Controlul, de orice fel asupra realitatii, e un
mister pentru mine, imi spun doctorii. Am cei mai misto doctori, toti sunt ca doctorita Ruth
Westheimer. De la televizor. Si se mai intreaba de ce nu am control asupra propriei realitati.
Nu credeti ca e cam ciudata? Andy Warhol a spus ca toti suntem faimosi timp de un sfert de
ora in secolul 20, dar ea deja e celebra de mai mult de cincisprezece minute si nu da impresia
ca se va retrage vreodata. O vom vedea, in cele din urma, in emisiunea Password, unde orice
cuvant va incerca sa spuna, va fi legat sex. Sa presupunem ca termenul este nicotina. Prima ei
sugestie va fi clitoris. Apoi stimulare. Apoi cunilinguilus. Partenerul ei va fi total
dezorientat, mai ales cand gazda va spune: ”Nu, Marjorie, imi pare rau, dar cuvantul era
nicotina. Apoi Dr. Ruth va rade ca o nebuna, ca si mine...Ahahhaaaa!

Vreau ca Dr. Ruth Westheimer si Maica Teresa sa se lupte, pe viata si pe moarte, in


arena Colosseumului!- folosind cutite, sabii si bile grele de metal cu tinte! Si dupa ce una
dintre ele si-a infipt sabia in gatul celeilalte, vreau sa ridic mana si sa fac semnul ala, cu
degetul in jos, la fel ca si Beavis si Buthead atunci cand nu le place vreun film prost; si mai

6
vreau ca J.H. sa fie spanzurata cu capul in jos in dreptul unor emisii de sulf si sa respire aburi
toxici, la fel ca si animalele acelea care fumeaza 3 milioane de tigari; si mai vreau ca lumea sa
se termine de tot, pentru totdeauna..Ahahhaaa!

Acum intelegeti ce simt? Va regasiti oarecum in mine, sau ma respingeti? Ar vrea careva
dintre voi sa-mi ofere vreodata vreun job? Nu cred ca ati face asta vreodata.

Pentru ca am incercat sa-mi imbunatatesc viata, am luptat, am sunat oamenii la telefon si


am urlat la ei: “Lasati-ma sa fac baby sitter pentru copiii vostri, promit sa nu-i omor!”, dar nu
m-au angajat. I-am sunat pe cei de la editura “Doubleday” si “Knopf” si chiar si la ’St
Martin’s Press”, si le-am spus: ‘Nu stiu sa scriu la calculator si sunt mult prea labila psihic ca
sa pot citi, dar daca ma angajati pe post de asistent de editor, as putea sa incerc sa fiu mai
stabila...Ei? Ce ziceti?”. Dar m-ar angaja vreodata? Ce credeti? NU? Cine crede ca “nu”, sa
ridice mana. Vreau sa vad cati dinte voi cred ca “nu”. Vreau participarea publicului aici,
ridicati dracului mainile alea odata! Asa e mai bine. Si aveti dreptate, raspunsul este “nu”.
Acum vreau sa va tineti toti de mana si sa cantati melodia: Give peace a chance. Nu glumesc,
am zis deja ca urasc participarea publicului si chiar asa e.

Lumea e ca flashul de la fulger. Sugestiile doamnei doctor Ruth sunt: “clitoris”, “sfarc
excitat”, “Muntele lui Venus”, “piscul penisului”. Ahahahhahaaaa! Nu credeam ca o sa spun
asa ceva.

Dar, doamna doctor, nu ghicesc cuvantul “ flash de fulger” din sugestiile astea. Nu ma
ajutati sa castig premiul, nu pot sa-l iau cu aceste sugestii. (Incepe sa planga): Nu pot lua
premiul cu sugestiile asteaaaaaaaaa!! Oh, Doamne, vreu sa mor, vreau sa mor! (plange
amarnic; un moment de tacere; se potoleste).

Uau, e o mare usurare pentru voi sa tac putin, nu-i asa? (Zambeste sau rade putin si tace
in continuare.)

Cartea mea preferata este Casa Bantuita. De fapt nu cartea, ci titlul. Nu am citit cartea.
Am citit titlul. Titlul reda exact ceea ce simt. Si cea mai recenta realizare a mea a fost sa ma
ridic din santul in care am cazut dupa ce l-am lasat in pace pe nebunul ala de taximetrist. Iar
whisky-ul meu preferat este Dewar’s White Label.

7
Mi-e foarte mila de doctorii mei. Obosesc teribil de tare cand ma asculta, pot sa jur ca ei
simt ca si cum cuvintele imi ies din gura si incearca sa le cotropeasca fiecare celula din creier,
iar asta ii ingrozeste. Lesne de inteles. De aceea incerc sa fac putin exercitiu de tacere din
cand in cand. Dati-mi voie sa tac iarasi, doar pentru o clipa. (Tace.)

Vedeti ca si voi aveati nevoie de pauza asta, nu-i asa?

Hai sa va spun care este sensul vietii. Toata lumea e atenta la mine? Acesta este sensul
vietii; de indata ce vi-l voi spune, veti sti cum sa traiti. Veti sti daca ati trait viata la maximum
si daca va dati seama ca nu ati facut asta, veti sti imediat cum sa reparati lucrurile. Imediat ce
va spun care este sensul vietii. Sunteti gata? Sunteti gata sa aflati?

Of, Doamne, cred ca am inflorit-o prea mult, si nici macar nu e atat de important. Trebuie
sa respiri. Asta sta la baza vietii, sa respiri. Asta e baza. Nu respiri, mori. (Pauza)

Va multumesc pentru atentie. La revedere, va iubesc! E o minciuna, evident...cred ca unii


dintre voi sunteti niste prosti de prima clasa, si va urasc. De fapt, cred ca nu-mi place nimeni
de aici! La dracu cu voi! Va blestem pe toti! Copiii vostri sa aiba picioarele in “X” si toate
animalele voastre de companie sa faca paraziti si viermi! Ahahahahhaha!!

Imi pare foarte rau, dar nu pot sa va las asa. Conducerea s-ar cam supara daca blestem
publicul chiar la sfarsitul monologului, deci uitati ce am zis mai devreme. Chiar va iubesc!
Ufff, vreau sa fiu un membru responsabil al acestei societati, asa ca dati-mi ceva de lucru,
daca puteti, sunt sigura ca pot face ceva. Aaah, cat va iubesc.! ....Plasatorii va vor da numarul
meu de telefon si casa de bilete va inregistra orice oferta de lucru. Va multumesc! La
revedere! La revedere! Sper ca vietile voastre sunt mai bune decat a mea!....Radeti, radeti,
radeti, radeti....Eu sunt prea obosita ca sa rad pe bune acum. Hai, radeti, radeti, radeti,
radeti....Rasul e reconfortant, asa ca uitati plansul. Cand plangeti, plangeti singuri. Radeti
si...veti plange singuri mai tarziu.

Si nu uitati, intotdeauna sa respirati. Chiar daca eu ma opresc aici, voi acolo continuati sa
respirati, ok? Continuati sa inspirati si sa expirati. Inspirati, expirati. Inspirati, expirati.

8
(Inspira si expira de cateva ori cam exagerat, ca si cum ar arata cum. Apoi se opreste din
respiratul exagerat si se uita spre public pentru o clipa. Ori isi tine respiratia, ori, si mai
plauzibil, respira normal, pe masura ce lumina scade.)

II. CAUTAT NERVOS

( Un spatiu unde o conversatie e pe cale sa fie inceputa. Ar putea fi o sala de lectura, o scena,
o camera, un ‘ spatiu’. O cortina neagra este la mijlocul scenei. In fata cortinei din dreapta
se afla un scaun si o masa. Pe masa, o carafa cu apa si un pahar. In stanga se afla un
piedestal, ca o coloana, pe care se afla trei pietre semi-pretioase: una mare, transparenta si
zimtata, un ametist (de culoare violet) si o bucata de citrin (de culoarea ambrei).
Agatat de cortina de sus din mijlocul scenei, dominand-o, sta un poster foarte mare, pictat de
mana, pe panza groasa, reprezentand Ochiul Egiptean. Posterul a fost copiat dupa o
imagine gasita in cartea The way of Cartouche, reprezentand Ochiul zeului Ra. Trebuie sa
fie un ochi mare, desenat nu intr-o maniera realistica, dar care sa redea o privire
indrazneata. Deasupra ochiului e desenata o linie mica ( cam pe unde ar fi circumferinta din
jurul ochilor), de care atarna turturi, picaturi de lacrimi sau ceva de genul asta. Orice atarna
de sub ochi nu ar trebui sa fie desenat intr-o maniera realista; ar trebui sa fie ceva foarte
ambiguu, incat sa nu-ti poti da seama ce e. Acest poster ar trebui sa aiba un aspect misterios.
Dupa cateva gonguri, un barbat intra.( Se uita fugitiv la poster si ramane putin surprins.)
Barbatul are aerul ca ar vrea sa stea de vorba cu cineva si sa-si impartaseasca gandurile.
Tine in mana cateva file dintr-un carnetel, cu notite pe ele. Zambeste publicului, arunca o
privire scurta pe cateva foi, dupa care incepe sa vorbeasca, sobru si hotarat, dar prietenos in
acelasi timp.).

Barbatul: Am fost o persoana foarte negativista. Dar am facut cursuri de dezvoltare a


personalitatii care mi-au schimbat viata complet. Acum, cand se intampla ceva nasol, sint in
stare sa vad partea buna a lucrurilor. Acu’, cand chiar am o zi proasta sau cand cineva pe care-
l consideram prieten ma tradeaza, sau cand sunt lovit de unul dintre nenorocitii aia care merge
pe biciclete pe contrasens, pe o strada cu sens unic si te izbesc la pamant, cat pe ce sa te
omoare sau sa te bage-n spital... in fine, ma uit la fiecare dintre lucrurile acestea si imi spun:
“Paharul asta nu e pe jumatate plin, ci e pe jumatate gol”.

9
Nu, era invers, am spus-o in virtutea inertiei. “Paharul asta nu e pe jumatate gol, ci e pe
jumatate plin”.
Normal, daca aia te lovesc cu cacatul lor de bicicleta, paharul tau nu va fi nici pe jumatate
plin, nici pe jumatate gol, va fi facut tandari, si tu vei fi mort sau la spital. Dar chiar incerc sa
fiu pozitiv, asta fac cu viata mea in ultimul timp.

(Citeste dintr-un carnetel): Ma plictisisem de felul in care eram..si voiam sa schimb ceva.

(Ridicand ochii de pe carnetel; vorbeste taraganat, ca mai inainte): “Jumatate plin, jumatate
gol”. Mi-am spus: Nu ai cancer.. cel putin nu azi. Nu esti orb. Nu esti unul dintre copiii aia
care mor de foame prin India, sau China sau Africa. Priveste rasaritul, priveste apusul, de ce
dracu’ nu te poti bucura? Exact asta fac eu acum: ma bucur (ca pentru el): Cu exceptia zilelor
cand e innorat si nu pot sa vad soarele; sau cand e frig, sau prea cald.

(Simte ca redevine negativ in ce spune mai sus): Trebuie sa mai merg la citeva sedinte ca sa-
mi desavirsesc experienta. Inca nu mi-e foarte la indemina chestia asta cu pozitivitatea. Dar
fac progrese. Prietenii nici nu ma mai recunosc.

(Iarasi isi ridica ochii de pe foaie): Uneori mi-e foarte greu sa fiu pozitiv pentru ca sunt foarte
sensibil la reactiile celor din jurul meu, sau poate sunt doar paranoic. Uneori mi-e foarte greu
sa ies din casa si sa dau nas in nas cu alti oameni. Cu siguranta ati trecut prin asta. Un tip dur
se holbeaza la tine in metrou si dupa citeva secunde te-ntrebi: oare vrea sa ma omoare? Sau
doar sa ma intimideze?
Sau tipii care dau din gura pe toata durata unui film si iti e imposibil sa te concentrezi. Eu am
renuntat sa mai merg la filme. Pai ce rost are?
Si ea, ea de ce-a facut asta? Nici macar nu mi-a spus: ‘Vrei sa te dai te rog, la o parte?’ Nici eu
nu le spun oamenilor intotdeauna ce vreau, dar, pe de alta parte, nu ma duc si ‘Poc’, le dau in
cap..
Adica, analizand totul dintr-o perspectiva pozitiva, e posibil ca povestea vietii acestei femei sa
fie intr-adevar cumplita. Si-atunci e explicabil de ce a ajuns in halul asta, de ce m-a lovit in
supermarket. Si poate ca daca viata ei – de cind s-a nascut – mi-ar fi fost explicata, as fi
inteles sensul gestului ei. Dar chiar si asa, ea m-a lovit in Cap!, si asta nu e corect. Ma face sa
vreau sa nu mai ies din casa niciodata.

10
(Dintr-odata inchide ochii si face o miscare circulara cu bratele, in jurul lui, o data, de doua
ori, foarte lent.)

Eu sunt sursa principala de energie din viata mea. Eliberez durerea din trecut. Eliberez durerea
din prezent. In locurile din corpul meu in care durerea se cuibarise deja, acum este lumina,
dragoste si bucurie. (Deschide iarasi ochii si se uita spre public, foarte linistit si fericit).
Asta e o afirmatie de netagaduit.

Teoria afirmatiilor suna cam asa: cind spui ceva pozitiv despre tine insuti, la timpul trecut- ca
si cum lucrul pozitiv s-a intamplat deja- atragi energiile pozitive. De exemplu, cine credeti ca
ar avea viata cea mai usoara?- cineva care-si tot repeta: ‘toata lumea ma uraste, toti ma evita,
jobul meu este de doi bani, viata mea este mizerabila”? Sau persoana care-si spune: ‘Toti ma
plac asa cum sunt, oamenii sint prietenosi cu mine, imi dau bani, viata mea este minunata fara
eforturi.

Evident, a doua persoana va fi mai fericita.

Mai exista o teorie care spune ca atunci cind gindesti negativ, tu cauzezi de fapt si esti
raspunzator de lucrurile rele care ti se intimpla. Asa ca ar trebui sa accept ca poate eu sint
vinovat de faptul ca femeia cu conserva de ton m-a lovit in cap. Si cum asta suna oarecum a
invinovatire, trebuie sa analizez incidentul si sa vad cum altfel m-as fi putut purta, astfel incat
ea sa nu ma loveasca-n cap.

Cand am simtit-o linga mine, decit sa nu fac nimic si sa ma fac ca nu am observat ca era
nervoasa, poate as fi putut spune: ‘E vreo problema?’ Si poate ea mi-ar fi spus: ‘Da, imi stati
in cale’ si m-as fi dat la o parte. Sau, cand as fi spus: ‘E vreo problema?” si ea s-ar fi uitat urat
si ar fi urlat: ‘De ce???’, ca sa se apere, atunci i-as fi zis: ‘imi pareti suparata”; sau: “Mi se
pare ca sinteti mihnita”, ea si-ar fi dat seama ca simt ce simt si poate ca asta ar fi relaxat-o,
dupa care mi-ar fi spus care e problema.

Deci, vedeti, nu ar trebui sa ma simt o victima. Puterea e in miinile noastre.

11
(Citeste din carnetel): Sta in puterea noastra sa ne schimbam gandurile, din negative in
pozitive. (Fara sa se uite in carnetel, explicand): Daca ma simt rau, eu pot sa fac in asa fel
incit sa ma simt bine.

Cum ma simt acum? (se gandeste) Bine. Ma simt bine. Totul e bine. Normal, asta doar la
suprafata, dedesubt ramane intodeauna un pic de anxietate care chinuie. Dar e normal sa ma
simt nelinistit. Sau ma simt mai nelinistit decit in mod normal de la medicamente sau ceva de
genul asta. Poate ca nu am supt destul la san cand am fost mic. De fapt, nici nu stiu daca am
supt la san .(Se gandeste cu ingrijorare la faptul ca nu stie nimic despre asta)....Ei, gata cu
suptul la san.

(Il cuprinde un val de energie pozitiva:) Lasati-ma sa incerc sa schimb ceea ce simt. Lasati-
ma sa ma simt fericit pentru o clipa. (Inchide ochii, isi pune degetele pe frunte, indepartand
energia negativa; asteapta sa fie fericit.)

Nu, ma gandeam la Cernobil. E ca un tipat de avertizare pe care universul ni-l da, dar noi nu-i
dam atentie. Nu-mi vine sa cred ca aia nu stiu ce sa faca cu reziddurile alea nucleare, dupa
care continua sa construiasca chestii de genul asta. Imi pare rau, incercam sa fiu fericit. Hai s-
o iau de la capat. (Inchide ochii, incearca iarasi).

Scuze, ma gandeam la cu totul altceva. Am citit intr-un ziar, despre un baiat de 14 ani din
Montana, care si-a impuscat mortal profesorul de geometrie pentru ca profesorul l-a dat afara
din clasa. Chestia asta oricum e o nebunie – dar se pare ca tocmai acest profesor nu a venit la
scoala in acea zi, asa ca baiatul de 14 ani l-a impuscat pe profesorul care-l inlocuia. Era o ea.
A impuscat-o mortal. Nici nu stiu ce sa zic.

Adica, gandind pozitiv, cum te poti proteja de lucruri de genul asta? (Dintr-o data vrea niste
apa, se duce la masa si-si toarna putin, vadit suparat/ incruntat si negativ.)

Si mai e si ploaia asta acida si ceva in neregula cu stratul de ozon si cu incalzirea globala si cu
distrugerea padurilor tropicale. Doamne, e debusolant! (Bea niste apa.)

Si ganditi-va la Dumnezeu. Stiti, era placut sa cred in Dumnezeu si in “viata de apoi”. Si


uneori sunt invidios pe oamenii care par sa fie fericiti pentru ca inca mai cred in asta. Dar imi

12
aduc aminte cand au castigat premiul Tony pentru ‘Dreamgirls’, si toti s-au urcat pe scena
multumindu-i lui Dumnezeu pentru ca i-a ajutat sa castige premiul, iar eu ma gandeam in
sinea mea: Dumnezeu tace malc in chestiunea Holocaustului, dar se implica in cazul
premiului Tony? Nu prea e genul lui. (Simte nevoia de a face un alt exercitiu de autosugestie.
Face din nou cu bratul gestul acela circular.)

Eu sunt principala sursa de energie din viata mea. Eliberez furia din plexul meu solar. O
inlocuiesc cu seninatate si cu lumina alba si cu bucurie si cu...seninatate. Totul merge ca pe
roate in viata mea. Cu exceptia instalatiilor sanitare, a carierei si a relatiilor. (Rade de propria
gluma, apoi cu sinceritate.)

Imi pare rau, imi propusesem sa fiu pozitiv aici, dar nu prea-mi iese. Dar cred ca e totul e ok,
orice s-ar intampla, nu-i asa?

Am facut un curs de dezvoltare a personalitatii la care am invatat ca judec lucrurile prea mult
si ca unele lucruri sunt asa cum sunt, nu trebuie sa le pui etichete. Si de asemenea, ca
sentimentele nu trebuie disecate.

Tot acest curs mai spunea ca trebuie sa te ierti pe tine insuti pentru ceea ce nu ai reusit sa
obtii. De exemplu, vroiam la un moment dat sa predau la universitate, poate in New England,
pe-acolo. Sunt un foarte bun orator, si asta ar fi fost o ocazie buna sa-mi folosesc talentul asta.

In schimb, lucrez pentru o revista, nu e un job nasol, dar nici super, e ceva intre Tv Guide si
pornografie. Ei, e cam mult spus – de fapt, trebuie sa le iau interviu celor care apar in seriale
de televiziune si daca arata bine, sa le fotografiez cu bluza ridicata sau fara bluza. Uneori am
cosmaruri cu bustul lui Sharon Stone si al lui Marky Mark. Oameni a caror nume si prenume
incep cu aceeasi litera: Marky Mark, Suzanne Somers, Lorenzo Lamas, Cher. (Aici face un alt
exercitiu de autosugestie).

Totul in viata mea curge exact cum trebuie, inclusiv cariera mea. Prosperitatea este starea mea
naturala de a fi, si acum o accept. Eliberez furia si resentimentele. (Un gest scurt de
autosugestie). O iubesc pe femeia cu conserva de ton. O accept asa cum e. Ma accept pe mine
insumi exact asa cum sunt. Sunt in armonie cu corpul meu (se stramba). Sunt ok cu corpul
‘celorlalti’ oameni.

13
Stiti, nu-mi place sa intalnesc oameni care sunt prea atragatori, si nu e vorba doar de starurile
de televiziune pe care le intalnesc prin prisma jobului meu, ci de oricine arata bine si are
carisma. Urasc sa fiu atras de oameni, e obositor. Te fac sa tinjesti dupa ei.

Evident, poti sa faci tot posibilul sa faci sex cu acele persoane, si asta iti mai potoleste dorinta.
Dar problema e ca dorinta sexuala nu poate fi niciodata potolita, e ca si cind ai tinji dupa luna;
n-o sa ai niciodata luna, orice ai face; si daca esti destul de fraier sa iei o naveta spatiala ca sa
ajungi acolo, iti dai seama ca luna nu-i decit o mare de cacat care n-are nimic de-a face cu
acel sentiment de dor pe care-l purtai in tine. Oh, Olga, hai sa mergem la Moscova, si tot asa.
Dar nu exista nici o Moscova, nici o luna, si nici alinarea dorului.

(Autosugestionare): Ma eliberez de nevoia de a tinji, ma eliberez de dorinta sexuala. Ma


transform intr-un Buda, nu vreau nimic. (Dintr-odata se opreste; spre public.)

Si nici n-am reusit vreodata sa pun in practica chestia asta. Pentru ca imediat ce te loveste
atractia sexuala, s-a dus si zenul pe apa sambetei. Intalnesti persoane care uneori sunt
extraordinare, iar alteori sunt de-a dreptul ingrozitoare; cu toate astea, te simti atras de ele,
chiar daca realizezi oricum ca esti mare idiot si ca mai tarziu o sa-ti para rau. Si dupa asta,
incepe cunoasterea: toate acele saptamani de inceput, cu discutii incitante, cu ochii mai
stralucitori ca niciodata, cu sentimentul ca sugestiile si subtilitatile celuilalt te atrag mai mult
decit oricind. Da, dar daca ai facut terapie, ca si mine, iti revin traumele din copilarie (toti din
familia mea au fost in pragul schizofreniei, ma bateau, aveau gusturi oribile cand alegeau
mobila). Dupa o vreme, in mintea ta incepe sa rasune urmatoarea fraza: Oare cind o sa ma mai
culc cu persoana asta?

Daca exista vreun Dumnezeu, imaginea lui despre sex este cu siguranta umilitoare. E umilitor
sa doresti lucruri. Si sexul insusi, oamenii spun ca este frumos - dar oare chiar e? Poate credeti
ca este. Vascozitati gretoase si lipicioase care apar din diferite orificii va pot marca la fel de
mult ca si tavanul Capelei Sixtine, se`spune. Pe mine nu ma impresioneaza nimic de genul
asta. (Se opreste. Isi da seama cat de extremiste si psihopate au inceput sa sune comentariile
lui. Zambeste publicului dorind sa restabileasca relatia cu el si sa-l atraga din nou de partea
lui.)

14
Dar iar sunt negativist. Si e clar ca sexul nu e doar dezgustator. Si eu stiu asta, si si voi stiti
asta. Si cand am destul noroc sa ma duc cu cineva acasa la el sau la ea, cu siguranta ma
gandesc ca va fi super. (Tace malc. Nu avea nici o intentie sa atinga zona asta din viata lui, in
fata publicului, si dintr-odata nu mai este sigur cum a ajuns aici. Sau cum poate sa iasa din
situatia asta. Se gandeste ca nu poate sa se mai ascunda acum, nici sa retraga ceea ce a zis.
De bine de rau, decide sa fie sincer.)

Dupa cum v-ati dat seama, ma simt atras si de femei si de barbati. Totusi, cel mai frecvent de
alti barbati, si mi-e greu sa vorbesc despre asta in public. Atunci de ce fac acest lucru public,
poate va intrebati. Ei bine, nu stiu. De ce nu? Toate rudele mele sunt moarte, iar cu cele care
mai traiesc, nu am chef sa vorbesc.

Si chestii asta cu Curtea Suprema care stabileste reguli conform carora sexul consimtit intre
doi adulti homosexuali nu trebuie inclus in ceea ce se considera dreptul la intimitate –asta ma
duce cu gindul ca acum trebuie sa fim deschisi fata de acest subiect. Uitati, am si adus poze cu
mine si cu alti oameni in pat! (Bate cu palma buzunarul de la piept al hainei.) In pauza
plasatoarele va vor lasa sa va uitati pe ele! Chiar daca s-ar putea ca vreo comisie de combatere
a pornografiei sa intre si sa incerce sa vi le ia si apoi sa va forteze sa va uitati la ‘Lassie’ in
reluare pe canalul ‘Family’. Doamne, am luat niste Valium inainte sa vin aici, dar nu m-a
calmat deloc.

Oricum nu aveam de gand sa incep...(pune carnetelul in buzunarul hainei)....dar cred ca


regulamentul Curtii Supreme in aceasta privinta este complet nefondat. Ce vreau sa spun este
ca cea mai mare parte din raul pe care oamenii si-l fac unii altora isi are radacinile in
incapacitatea lor de a se pune in locul celuilalt.

Si in afara de asta, evident, sint toate conceptiile religioase despre homosexualitate. Cartea
Leviticului, de exemplu, spune ca homosexualii ar trebui, practic, lichidati. De asemenea te
invata cum sa sacrifici un berbec sau un bou si ca nu trebuie sa te asezi pe scaunul pe care a
stat o femeie care a avut menstruatie in ultimele 7 zile sau ceva de genul asta. Parerea mea
este ca Leviticul e cam invechit. (Daca publicul rade, ar putea zambi odata cu el).

Conceptiile oamenilor despre Dumnezeu sunt atat de ciudate! De exemplu, crestinii –hai sa-i
luam pe ei–care zic ca Dumnezeu este atat de dezgustat de homosexualii, incat tot El a creat si

15
SIDA: ca sa-i pedepseasca, dar aparent a asteptat pana prin anul 1978 ca sa faca asta, chiar
daca actele homosexuale au aparut cu mult timp inainte de asta, cel putin de prin... 1956.

Adica, ce-o fi in capul lor? Ca Dumnezeu sta intr-un fotoliu confortabil, palavragind cu
Gabriel, planuind caderea frunzelor toamna in Vermont: “Cam mult portocaliu anu’ asta...” si
deodata EL: “Bleah, cred ca homosexualii sunt de-a dreptul dezgustatori. Am sa le dau o
boala ingrozitoare!”

Si Gabriel zice: Ah, da?

Dumnezeu: Da! Si dependenta de droguri si...si...hemofilie. (Gabriel se uita la El consternat.)

Gabriel: Dar de ce hemofilie?

Dumnezeu: Ah, din nici un motiv. Vreau ca boala asta sa le treaca prin sange; si chiar daca pot
sa fac totul, pentru ca Eu sunt Dumnezeu, astazi sunt prea obosit sa-mi imaginez cum sa leg
boala de fluxul sangelui, fara sa-i afecteze pe hemofilici. Si in plus, suferinta le va face bine.

Gabriel: Serios? In ce fel?

Dumnezeu: Ah, habar n-am. O sa explic asta la sfarsitul lumii.

Gabriel: Inteleg. Spune-mi, te rog, cum ramine cu copiii oamenilor dependenti de droguri?
Vor lua si ei boala inca din pantecele mamei?

Dumnezeu: Ah, nu m-am gindit inca la asta. Ei bine...de ce nu? Sa fie si toxicomanele sevite.
Bleah, urasc femeile dependente de droguri.

Gabriel: Bine, dar de ce sa le pedepsesti copiii?

Dumnezeu: Si ii urasc si pe homosexuali!

Gabriel: Ok, ok, asta am inteles.

16
Dumnezeu: Cu exceptia lui Benny Hill, el era nostim.

Gabriel: Asa e, era nostim.

Dumnezeu: Si ii urasc si pe locuitorii din insula Haiti. Orice incepe cu litera ‘H’.

Gabriel: Bine, am inteles, dar nu e un pic nedrept sa infectezi bebelusi inocenti inca din
pantecele mamei cu aceasta boala ingrozitoare?

Dumnezeu: Uite ce e, homosexualii si dependentii de droguri sunt oameni foarte, foarte rai; si
daca bebelusii iau si ei boala, ei bine, nu uita ca Eu sunt Dumnezeu, si ca mai bine presupui ca
am un motiv ascuns pentru asta.

Gabriel: Bine, dar care este acest motiv ascuns?

Dumnezeu: Inceteaza sa mai pui atatea intrebari.

Gabriel: Bine, dar....

Dumnezeu: Iar incepi?

In orice caz, chiar in locul acela sacru era foarte multa lume, fum de tamaie, wind chimes si
toate alea. Cu totii ne-am asezat in cerc. Si in centrul cercului erau cinci femei si un barbat
care suflau in cochilii de scoici; si una dintre femei a explicat multimii ca ne aflam acolo ca sa
aliniem “planul orizontal” al vietii noastre actuale, cu “planul vertical” al Planetei Mama si al
celorlalte planete...sau...ceva de genul asta; parea o femeie foarte calda - imi amintea de
cineva care mi-a placut si care se numeste Martha Rhodes. Apoi femeia ne-a spus ca trebuia
sa ne adunam cu totii si, daca doream, sa scoatem sunete ca si cum am fi suflat in scoici; pana
la urma majoritatea celor de acolo au sustinut o nota anume, careia, in cercurile respective, i
se spune “ tonul”. (Inspira pentru un moment si cand expira scoate o nota joasa, sustinuta, un
fel de “mmmmm” ca de incantatie. E doar o nota sustinuta.) Ahhmm......

Imi place sa fac asta. Nu ma simt inca bine cand meditez, dar asta pot sa fac si m-am simtit
bine conectat la multimea aceea in felul asta.

17
Apoi a rasarit soarele, dar “locul sacru ales” era, practic, inconjurat de copaci uriasi, asa ca nu
se putea vedea soarele. Dupa care, un fel de femeie cam zaluda, care dansase pe marginea
cercului, zicand chestii penibile de genul: “dansez pentru Luna mama si Steaua sora” , si
aproape o admiram ca avea curajul sa zica chestiile astea (in acelasi timp ma gindeam ca
sensibilitatea ei era totusi cam redusa, pitica, asa, ma rog), tipa s-a ridicat si i-a invitat pe toti
cei de acolo care doreau, sa se ridice si ei, si sa isi impartaseasca sperantele si visele si
rugaciunile pentru viitor. Si pe loc m-am gindit ca n-aveam nici un chef sa-i ascult pe toti cei
din multime, cum isi exprima ei dorintele; asta ar fi insemnat sa stam acolo ore intregi
ascultand pasareasca lor.

Dupa care, evident, prima persoana care s-a ridicat a fost una din pacientele de la spitalul de
nebuni, care vagabondeaza pe strazile din New York; parea sarita de pe fix, avea pielea
galbena de la nicotina si vorbea in continuu. Si ce spunea ea, nu era chiar gresit (ceva de
genul ca “de ce oamenii nu spun ‘te iubesc’ mai degraba decat ‘te urasc?”), dar era suparator
faptul ca era nebuna. Imi aducea aminte de femeia cu conserva de ton, dar asta era mult mai
evident ca e nebuna; adica femeia cu conserva de ton putea trece drept perfect normala intr-o
zi buna, in schimb, dar asta chiar n-avea cum.

Si dupa aia, femeia aia pitica a imbratisat-o strans de tot pe tacanita, ca s-o faca sa taca, si
dupa aia, un adolescent a inceput sa cante un cantec, dar nu sa-l cante, ci sa-l recite. Nu-mi
aduc aminte ce cantec era. Poate Blowing in the wind (glumeste). Sau Bali Hai. Oricum, totul
s-a tranformat intr-un cosmar. Si nu–mi doream decat ca toata lumea sa taca si planeta sa se
transforme pe loc. Nu mai aveam nici un chef sa mai ascult pe nimeni din grupul ala cum isi
da cu parerea despre cum ar trebui sa fim, ma indoiam ca vreunul din ei stia asta, imi doream
doar transformarea. Nu voiam sa ii amestec pe oameni in transformarea mea. Iar esenta
“Convergentei armoniilor” este aceea ca ii aduna pe oameni, iar eu nu-i suportam pe niciunul.
Asa ca nu ma transformam neaparat in ceva. Si ma durea fundul de la atita stat; simt nevoia sa
fac sport, dar cred ca nu voi face asta niciodata, asa ca i-am intrebat pe prietenii mei daca am
putea totusi sa plecam de acolo si sa mergem intr-o zona deschisa din parc ca sa putem vedea
soarele.

Zis si facut, si Marea Pajiste era foarte, foarte frumoasa, dar eu eram deja nervos pentru ca nu
fusesem acolo inca de la rasaritul soarelui.

18
Vedeti si dumneavoastra ca am fost destul de rezistent; si chiar m-am simtit nasol ca ii
judecam pe toti de acolo, dar oricum nu prea merge sa pretinzi ca nu simti ceva ce totusi simti.
Numai ca atunci cand ii judecam pe oameni, chiar nu ne simtim solidari cu ei, am dreptate sau
nu?

Poate ca ar trebui sa nu-i mai judec atata pe oameni. Fiindca chiar m-a emotionat sa-i vad pe
toti acolo. Mi-a placut partea asta. Si mi-a placut si ‘zumzetul’, ‘tonul’. Pe de alta parte insa,
m-am simtit....foarte singur. (Se uita ganditor si putin trist. Ramane asa pentru cateva clipe si
apoi intra intr-o alta stare de autosugestionare, facand iarasi acel gest circular cu bratul).

Ei bine, acum am cazut in depresie. Dar oricum, sunt mult mai pozitiv decat eram cindva.
Doar ca…uneori imi ajunge pina peste cap. Si atunci simt nevoia sa mai dorm putin si sa vad
daca a doua zi va fi mai bine.

Hai sa-ncerc sa fiu iarasi fericit. ( Isi pune un deget pe frunte, imprastiind energia negativa;
pauza.) Ia sa pun un cristal pe frunte si sa incerc sa fiu fericit. (Duce cristalul pur la frunte;
pauza; pune iar jos cristalul.) Hai sa renunt acum sa ma simt fercit, si sa ma concentrez doar
pe respiratie. (Inspira adanc, dar se opreste si vine mai aproape de public, putin dezamagit.)
Simt ca nu v-a ajutat prea mult; dar vreau sa tineti minte ce v-am spus despre afirmatii: chiar
sta in puterea noastra sa ne schimbam gandurile. Si chiar cand nu puteti, sa incercati ceva care
sa...incercati sa.. va eliberati mintea, dupa care respirati. Asta e ultimul lucru pe care vi-l mai
cer: haideti doar sa respiram, ok? (Respira intr-un mod exagerat, astfel incat publicul sa se
sincronizeze cu el. Cand inspira, isi misca bratele in sus, de la diafragma pina la barbie;
cand expira, bratele i se relaxeaza in spate, palmele deschise ca pentru a primi energie. Tine
ochii inchisi.) Inspira, expira. Inspira, expira. Inspira, expira. Doamne, ce monotona-i viata,
nu-i asa? Nu, iar judec lucrurile, am sa ma opresc din asta. Am sa incetez sa mai spun ceva.
Voi respira doar.

(Incepe iar sa respire in mod exagerat, de data asta fara sa mai scoata vreun cuvant. Cand
inspira, ridica bratele la barbie, cand expira, si le coboara in lateral spate; tine ochii inchisi,
exceptand a doua oara, cand respira complet. Atunci ii deschide sa vada ce face publicul,
daca respira o data cu el. La a treia respiratie, inchide iarasi ochii si lumina scade.)

19
III. VISAND NEBUNESTE

SCENA 1

Raionul de peste dintr-un supermarket. Un barbat se tot uita la conservele de ton, gandindu-
se pe care sa o cumpere. O femeie se apropie si se opreste in spatele lui, asteptand ca acesta
sa se i se dea din cale. Are o „energie” ciudata si pare ca si-a pierdut deja rabdarea.
Barbatul simte asta, aproape se uita peste umar la ea; se hotaraste totusi sa n-o priveasca in
ochi- nu e bine sa te uiti in ochii oamenilor nebuni- si incepe sa studieze intens o conserva de
ton, sperand ca femeia va trece mai departe. Dupa cateva momente, chestia asta devine
intolerabila pentru femeie, care ridica pumnul si il loveste pe barbat in cap. Acesta isi pierde
echilibrul si se prabuseste la pamant.

Femeia: Esti dragut sa te dai putin la o parte, nenorocitule???(de undeva din partea dreapta,
se aude un plans de copil, ca si cand ar fi fost speriat de agresivitatea femeii.)
Barbatul: Da’ ce ai, femeie?
Femeia: De ce nu te-ai dat la o parte? Te-am rugat sa te dai la o parte!
Barbatul: Nu, nu m-ai rugat!
Femeia: Ba da, te-am rugat! (striga spre locul de unde se aude plansul.) Hai, fetito, gata, nu
s-a intamplat nimic!
Barbatul: Esti dusa cu capul! (femeia incepe sa planga si iese in fuga din supermaket.
Barbatul se uita lung dupa ea, frecandu-si capul.)
(heblu)

Scena 2

Se aprinde din nou lumina la raionul de peste din supermarket. Barbatul se uita tot la ton.
Femeia intra iar si se opreste in spatele lui. Publicul ar trebui sa-si dea seama ca asista la
aceeasi scena , asa ca actiunile celor doi ar trebui sa fie aceleasi ca in scena anterioara.
Femeia are iar “energia” aceea ciudata, si pare sa-si fi pierdut rabdarea. Barbatul simte
asta, aproape se uita peste umar la ea; se hotaraste totusi sa n-o priveasca in ochi -nu e bine
sa te uitiin ochii oamenilor nebuni- si incepe sa studieze intens o conserva de ton, sperand ca

20
femeia va trece mai departe. Dintr-odata femeia incepe sa vorbeasca, abia stapanindu-si
furia.

Femeia: (nervoasa, printre dinti, astfel incat abia se intelege ce spune): Da’ ce citesti acolo, o
carte? N-am timp de asta!
Barbatul: (confuz, se uita la ceas) Pai...a... e cam ora 6 jumate.
Femeia: Nu la asta ma refeream, idiotule! (il plesneste in moalele capului, el cade. O fetita
incepe sa planga.) Hai, fetito, gata, nu s-a intamplat nimic!
Barbatul: Esti dusa cu capul ! (De data asta i-o spune in asa fel, incat ea nu mai incepe sa
planga, ci paleste de furie, si apuca caruciorul de cumparaturi al barbatului. Il apuca de un
capat si il zguduie cu atata putere, incat scoate niste sunete ciudate, ca niste mugete, in timp
ce face asta. Apoi fuge din nou, iar barbatul ramane uitandu-se dupa ea.)

Scena 3

Lumina. Barbatul uitandu-se la conserva de peste. Femeia intra din nou in supermarket,
ducandu-se glont la barbat. Cand sa ajunga la el, fetita incepe sa planga din culise.

Femeia: (catre culise, de unde se aude plansul): Gata, fetito, inca nu s-a intamplat nimic!
(enervata si oprita de reactia fetitei, iese din scena. Barbatul se uita foarte confuz dupa ea,
nemaiintelegand nimic, nici de ce fetita plangea, nici la ce se referea femeia. Se uita spre
public complet ametit.)
(heblu)

Scena 4

Lumina. Barbatul se uita la conserva de peste. Femeia intra si se duce glont la barbat. El
simte energia ei in spate, se uita ingrijorat si ia in mana o conserva de peste pe care se
preface ca citeste ceva- dar apoi se opreste si se hotarareste sa schimbe tactica.

Barbatul: (politicos) E ceva in neregula?


Femeia: Poftim?
Barbatul: Pai....pareti suparata.

21
Femeia (enervata): Sa nu vorbesti tu cu mine asa, nenorocitule! (il loveste in cap, fetita
incepe sa planga.) Gata, fetito, nu s-a intamplat nimic! (Apuca caruciorul de cumparaturi al
barbatului si spune in culmea fericirii:) Sunt dusa cu capul! (femeia il fugareste pe barbat cu
propriul lui carucior. Acesta fuge in culise, ea il urmeaza tipand.)

Scena 5

Lumina. Barbatul se uita la conserva de ton. Femeia intra in scena, suparata, ca de obicei.
Barbatul ii simte prezenta. Femeia isi depaseste frustrarea imensa si il intreaba:

Femeia: Vrei sa te dai, te rog, putin la o parte?


Barbatul: (se intoarce, tinteste cu pistolul si o impusca mortal; se aude din culise plansul de
fetita.) Potoleste-te, fetito! (Tinteste cu arma spre culise, o impusca si pe fetita.)
(heblu)

Scena 6

Zgomot de valuri. Se aprinde lumina, scena e goala. Femeia sta in lumina unui reflector si se
adreseaza publicului.

Femeia: Visele mele sunt pline de violenta. Am avut iarasi un cosmar cu idiotul ala cu
conserva de peste. Azi noapte am visat ca m-a impuscat. (se aprinde un reflector pe barbat,
care se adreseaza si el publicului. Cei doi par a nu fi constienti unul de prezenta celuilalt.)
Barbatul: Am avut iarasi un cosmar cu o femeie la supermarket. Am visat ca oricum m-as fi
comportat, ea ma lovea de fiecare data in cap. Noaptea trecuta, am impuscat-o. (barbatul
ramane nemiscat in timp ce femeia incepe sa vorbeasca.)
Femeia: Am visat ca eram in sala de mese a Spitalului de psihiatrie din Creedmoor si toti
ceilalti de la masa faceau cu mancarea tot felul de chestii scarboase, asa ca am evitat sa ma uit
la ei, uitandu-ma doar in farfuria mea. In farfurie aveam un cartof copt. Si mi s-a facut foarte
frica de el, asa ca am luat cutitul si furculita ca sa-l tai, si inauntru era tatal meu- pe care nu l-
am cunoscut foarte bine pentru ca ne-a parasit pe mine si pe mama cand eram copil. Vroiam
sa stiu ce mai face si cand l-am intrebat asta, el mi-a raspuns: “Cine esti? nu te cunosc”. Asa
ca am pus pe el niste unt si l-am mancat. (femeia ramane nemiscata in timp ce barbatul
vorbeste.)

22
Barbatul: Noaptea trecuta am visat ca tatal meu se afla intr-un cartof copt. Nu-i asa ca-i
ciudat? Am fost foarte surprins sa-l vad in cartof, si m-a cuprins teama ca si ceilalti l-ar fi
putut vedea cum statea el, acolo, mititel; asa ca am incercat din rasputeri sa inchid cartoful la
loc, dar cred ca era fierbinte, pentru ca tatal meu a inceput sa planga. Nici nu mai stiam ce sa
fac. M-am gandit sa trimit farfuria inapoi la bucatarie si sa-i spun bucatarului ca e cineva in
cartoful meu copt, dar m-am simtit atat de vinovat ca-l tradam pe tatal meu, incat am ramas la
masa si am plans. Si tatal meu a plans. I-am povestit doctorului visul meu, iar el a raspuns:
“Cartoful copt reprezinta ori pantecele mamei tale, ori locul in care ai incercat sa-l izolezi pe
tatal tau, din cauza “complexului lui Oedip”. Cred ca doctorul asta e un mare idiot. Poate ar
trebui sa ma duc la vreun guru. Sau sa-mi gasesc vreun nutritionist. (lumina se stinge pe
barbat.)
Femeia: (singura pe scena) Si dupa noaptea in care am visat cartoful copt, l-am visat iarasi
pe idiotul ala cu conserva de peste, si in vis m-am infuriat atat de tare, incat mi-a fost mila de
mine insami, dar imediat dupa, nazistii au inceput sa ma fugareasca si a trebuit sa ma ascund
in galantarul cu mancaruri congelate. Iar noaptea urmatoare am visat ca am omorat-o pe
Oprah.
Barbatul: (din culise) Doamnelor si Domnilor, Oprah Show!
(Scena se transforma intr-un studio de talk-show.)
Femeia: Buna ziua. Oprah nu poate fi cu noi in aceasta seara pentru ca tocmai am ucis-o.
Impulsul meu de agresivitate a scos ce era mai bun din mine. Asta nu e prima oara cand apar
la televizor. Raposatul Andy Warhol m-a descoperit, spunand ca ar trebui sa fiu la fel de
celebra precum Edie Sedgewick.
Hai sa vedem. V-am povestit de tatal meu care era intr-un cartof copt? L-am halit. Nu din
punct de vedere sexual, ci canibalistic. Ahahahaaa! Glumesc, doar, turma, sa stiti ca durerea
mea este sincera! Oricum, spectacolul nostru de astazi nu e nici despre canibalism, si nici
despre sex oral, desi doamna doctor Ruth e chiar prietena mea...Aici mint; o urasc asa cum o
urasc si pe Maica Tereza! Vreau sa le vad luptand pe viata si pe moarte cu lanturi si cu
vibratoare cu combustibil nuclear! Imi pare rau....
Astazi in emisiunea noastra vom vorbi despre proliferarea armelor nucleare. Si de
asemenea despre distrugerea stratului de ozon. Si despre educatia sexuala din scoli – oare
trebuie sa le povestim copiilor nostri despre prezervative sau sa asteptam pana se imbolnavesc
de SIDA? Si vom mai vorbi si despre SIDA, si despre ce crede societatea despre homosexuali
- o fi scarbos sau placut? Si vom mai discuta si despre colegiul electoral din sistemul nostru
de vot - daca ar trebui sa-l schimbam, sau sa-l modificam sau sa ii punem pe delegatii lui sa

23
plateasca o taxa de scolarizare? Si vom mai ataca un subiect: acela al discursului liber versus
discursul platit. Ar trebui oamenii sa fie lasati sa vorbeasca liber? Ar trebui sa cerem ca
oamenii care vorbesc mai mult sa plateasca mai multe taxe? Si toate astea in mai putin de
jumatate de ora! Asa ca am ma opresc aici si il voi ruga pe primul invitat din aceasta seara sa
intre in studio. Haideti sa-l primim cum se cuvine pe Pruncul Iisus din Praga.

(Intra barbatul imbracat ca si Pruncul Iisus din Praga. Ce inseamna asta? Pruncul Iisus din
Praga este o inventie a artistilor din sec al XVII-lea despre cum ar trebui sa arate copilul
Hristos. Catolicii sint familiarizati cu aceasta imagine datorita statuilor care se gasesc in
bisericile lor. Non-catolicii n-au auzit de Pruncul din Praga, dar s-ar putea ca unii sa
recunoasca ‘look’-ul. Adica: un copil cu parul auriu (de vreo 10-12 ani), frumos imbracat.
De obicei, hainele sint albe, brodate cu perle si bijuterii, peste care vine o pelerina rosu
aprins, cu dantele albe la gat si la maneci. Peste buclele aurii, pruncul poarte o uriasa
coroana din aur, cu rosu, care nu seamana deloc cu reclama la margarina Imperial de la
televizor. Adica e mare si are un fel de ‘bila’ rosie in varf. In mana stanga, are un glob mare
(de obicei, albastru si cu o dunga aurie in partea de sus), iar mana dreapta este intotdeauna
ridicata, cu primele doua degete tinute sus, iar celealalte inchise in pumn. De vreme ce
Pruncul din Praga este de obicei o statuie sau cateodata un fel de papusa uriasa, a carei
silueta se aseamana cu un ‘Y’ urias, intors, datorita hainelor largi, in productia din New
York, costumul arata mai mult a statuie decat a om. Si asa e imbracat barbatul cand intra.
Apropo, personalitatea Pruncului, jucata de barbat, trebuie sa fie luminoasa pana la
beatitudine).
Barbatul (catre public, iesind din personajul Pruncului si poate coborand putin mana
dreapta ridicata in aer): Am visat ca eram Pruncul Iisus din Praga si am aparut in emisiunea
celebrei Oprah, despre care n-am auzit niciodata. (ridica bratul drept, cu doua degete
ridicate, si intra in pielea Pruncului)
Femeia: Pruncule din Praga, nu vrei sa iei un loc?
Barbatul: Iti multumesc, Oprah, dar eu stau doar in picioare.
Femeia: Eu nu sunt Oprah. Oprah a murit.
Barbatul (cu compasiune): Da? Deci acum e in Rai, cu Tatal Meu?
Femeia: Chiar nu stiu ce sa zic. Sa lasam palavrageala. Spune-mi te rog: Pruncul din Praga –
asta e prenumele tau?
Barbatul: Numele meu este Pruncul Iisus din Praga si sunt o reprezentare a lui Hristos, copil.
Femeia: Aha...si unde locuiesti?

24
Barbatul: Sunt cazat la biserica Preasfintei Fecioare Victorioase din Praga, capitala Cehiei.
Femeia (foarte apasat): Unde mai exact e Praga asta?
Barbatul: In Cehia.
Femeia: Si unde e Cehia asta?
Barabatul (confuz): E la Praga.
Femeia: Ahahahahaaa! (catre Prunc) Asta e stilul meu..
Barbatul: Poftim?
Femeia: Nu conteaza. Spune-ne, copile, cate ceva despre tine. (acesta se adreseaza destul de
des, direct publicului, pentru ca e un profesor innascut si pentru ca e de natura divina.)
Barbatul: O statuie cu mine a fost daruita Carmelitilor Desculti din Praga, in anul 1628, de
catre printesa Polyxena Lobkowitz.
Femeia: Poli...cum..care...lob?
Barbatul: Statuia era un dar de la mama ei, Maria Mariquez de Lara, care adusese statuia cu
ea in Boemia cand s-a casatorit cu contele ceh, Vratsilav de Pernstyn.
Femeia: Princeton…Princeton, New Jersey?
Barbatul: Nu, nu Princeton. Pern- styn.
Femeia: Ahaa…Ma intreb daca mai sunt si alti invitati in aceasta seara (suna in culise): Ed?
Mai e cineva acolo, in spate? Spune-ne, piciule, cate ceva despre hainele tale. (catre public):
E cam rebel, nu-i asa?
Barbatul: Imi pare bine ca ma intrebi asta, Oprah.
Femeia: Nu sunt Oprah. Oprah a murit.
Barbatul: Asta inseamna ca e in Rai cu Tatal Meu. Vestmintele de pe dedesubt sunt la fel cu
stiharul preotilor, si sunt din in alb si dantela (arata cu mandrie o mica parte din hainele pe
care le are pe dedesubt).
Femeia: Ooooo...se lasa cu picanterii.
Barbatul: Te rog sa nu faci comentarii indecente...
Femeia: Intotdeauna am parte de oaspeti dificili. Si acum, o husa pentru ceainic.
Barbatul: (facand o pirueta, ca-ntr-un spectacol de moda): Peste imbracamintea de pe
dedesubt port un vestmant liturgic in miniatura, facut din tesatura grea de damasc, tivita din
abundenta cu aur si brodata cu perle.
(Femeia coboara in sala, printre spectatori, ca sa le puna intrebari legate direct de
‘subiectul’ emisiunii.)
Femeia: Ai putea foarte bine sa hranesti o multime de muritori de foame cu toalele astea
beton, nu-i asa, baietas?

25
Barbatul: (foarte sever): Majoritatea oamenilor nu mananca aur sau perle, Oprah.
Femeia: Oprah e moarta, de cate ori trebuie sa-ti repet asta?
Barbatul: De trei ori, ca numarul Sfintei Treimi: Tatal, Fiul si Sfantul Duh.
Femeia: (referindu-se la glob): Da’ ce-i cu prespapierul ala mic pe care-l tii in mana?
Barbatul: Nu e un prespapier. Este un glob in miniatura, care reprezinta imparatia lui
copilului Hristos.
Femeia: Ahaaa...ok, bine, hai sa trecem la urmatorul subiect, ok? (ii sclipesc ochii): Haideti
sa vorbim putin despre prezervative. Biserica Ta nu prea e de acord cu ele, nu-i asa?
Barbatul: Cand oamenii vin la mine- Pruncul din Praga- si imi cer sfaturi pe teme de sex, ma
gandesc: “Ce stiu eu despre sex?- Eu sunt un prunc. Ba mai mult, sunt Pruncul din Praga. Nici
nu pot sa ma asez jos, daramite sa fac sex .(Rade sincer la aceasta observatie malitioasa): Dar
ceea ce oamenii nu realizeaza uneori este ca Dumnezeu, Tatal meu, are un scop sfant si nobil
privind misterul sexualitatii, si acel scop este de a da nastere altor prunci ca si mine, care sa-L
preaslaveasca atat pe el, cat si creatia Sa. De aceea nu sunt acceptate prezervativele, pentru ca
orice interfereaza- sau contracareaza- procreerea, este un lucru rau.
Femeia: Hai sa fim putin seriosi, Pruncule. Oamenii vor face intotdeauna sex, dar in zilele
noastre exista boala asta, SIDA, care ii omoara, iar una dintre modalitatile de a te proteja este
sa folosesti prezervativul. Nu crezi ca e timpul sa devenim practici si sa-i indemnam pe
oameni sa-l foloseasca? Ce zici de asta, Pruncule din Praga???
Barbatul: Trebuie sa-i instruim pe cei care prezinta un factor de risc sa se abtina de la a face
sex.
Femeia: Da, bine. Putem chiar sa-i poruncim cascadei sa nu mai curga, dar e posibil?
Barbatul: Moise a despartit Marea Rosie in doua. (zambeste catre public pentru ca a folosit
un argument zdrobitor.)
Femeia: Aha....deci ca sa fim directi, ai prefera ca adolescentii sa moara de SIDA decat sa ii
sfatuim sa foloseasca prezervativul?
Barbatul: N-am zis asa ceva, Oprah. Stiu, Oprah a murit. Scuze, tot uit... Oprah, eu le-as
spune tuturor adolescentilor din lumea asta sa ramana ca mine, niste copii fara necesitati
sexuale; pana cand s-ar mai maturiza si ar fi pregatiti sa jure credinta unei singure persoane
pentru tot restul vietii. Sa celebreze frumusetea sacra a sexului, dar in cadrul casatoriei, iar in
timpul actului sexual in sine, singurul lucru la care sa se gandeasca sa fie: “Procreez!
Procreez! O sa avem un bebelus, un prunc care il va preaslavi pe Dumnezeu!”
Femeia: Ei bine, adolescentilor din New Jersey o sa le placa la nebunie raspunsul asta! Hai sa
fim seriosi, tincule! Nu vezi ca nu esti deloc practic?

26
Barbatul: Divinitatea este imposibil de pus in practica, de aia si e “divina’. (Pruncul
zambeste larg, punct ochit, punct lovit!)
(Femeia l-ar omori cu mana ei.)
Femeia: Jegosule, incapatanatule, eunuc efeminat, imi vine sa vomit cand iti vad atitudinea
asta mai sfanta decat tine insuti! De ce ar trebui sa te ascultam pe tine cand vorbesti de sex?
Tie ti-e teama de sex, esti inflexibil si nebun de legat cand e vorba de sex, si cineva ar trebui
sa-ti faca seama! Vreau sa mori! Sa mori, sa mori, sa mori!!
Barbatul: N-ai cum sa-l omori pe Pruncul din Praga. (iese incantat)
Femeia: (extrem de furioasa, striga dupa el): Te urasc! te urasc!! (catre public): De ce e atata
violenta in visele mele? Intotdeauna omor oameni sau ei ma omoara pe mine. Azi-noapte am
visat ca am omorat-o pe Oprah. Si apoi am incercat sa il omor pe Pruncul din Praga, cine-o
mai fi si asta. Trebuie sa ma eliberez de furia asta, nu mai pot trai asa.
(Lumina se stinge pe femeie, se aprinde pe barbat, imbracat din nou in hainele lui normale.)
Barbatul: Azi-noapte am visat ca eram in Central Park, in zorii zilei, la o ceremonie a
“Convergentei Armoniilor” si ca femeia aia zaluda vorbea din nou despre sperantele ei in
umanitate si tot felul de psihopati o tot intrerupeau.
(Lumina din nou pe femeie; barbatul e si el in ‘lumina’, desi inca nu aude ce spune femeia.)
Femeia: Se facea ca eram la “Convergenta Armoniilor”, ce-o mai fi si asta. E ceva in neregula
cu visele mele din ultima vreme, visez tot felul de lucruri despre care n-am auzit in viata mea.
Ma rog, si o femeie cu o floare in par, spunea ceva de genul: “dansez pentru Regele Soare” si
“dansez pentru Regina Luna”...si chestia asta ma scotea din minti. Asa ca am urlat cat m-au
tinut plamanii: “Mai bine du-te si repara-ti dintii!”
Barbatul: A, si dupa aia am visat ca era acolo si femeia cu conserva de peste, care a tipat la
femeia-zaluda: “De ce nu te duci la dentist?” sau “Ai o problema cu dintele” sau ceva de
genul asta. Dar n-avea nici un sens, femeia aia n-avea nimic la dinti.
Femeia: Si mai erau si niste hipioti, destul de trecuti, care stateau cu picioarele incrucisate si
cu ochii inchisi, scotand impreuna “sunete”.
(Barbatul inchide ochii si isi lasa mainile pe langa corp, cu palmele in afara, incercand sa
mediteze.)
Barbatul: (scoate un sunet jos, calm si lung): Ohhhhhhmmmmmmmm...(si tot asa)
Femeia: Ohhhhhhmm. Asa ca am facut si eu acelasi lucru, dar dupa aia, m-am plictisit si m-
am gandit ca, ce-ar fi sa fiu o alarma da masina, asa ca am inceput: “tiau...tiau..tiauuu”...
(imita foarte bine o alarma de masina stridenta si deranjanta. Barbatul pare ca o aude in
subconstient, cum se suprapune peste ‘ohm’-ul lui. Se incrunta.)

27
Barbatul: (continuand) Mhmmmm..Apoi am oprit alarma masinii.. (face un gest ca si cand
ar apasa pe telecomanda masinii; femeia tace.)...care era cat pe ce sa ma trezeasca, dar am
reusit sa adorm la loc, numai ca femeia aia zaluda disparuse si acum eu trebuia sa-i tin locul.
Am incercat sa suflu intr-o cochilie de scoica, pe care credeam ca o tin in mana, dar ce tineam
eu de fapt, era un sandvis cu sunca, asa ca atunci cand am suflat in el, n-a scos nici un sunet,
evident. Apoi m-am adresat multimii.
(Luminile se schimba. Barbatul se muta in mijloc. Se aude vantul, batand usor, si sunete de
‘wind chimes’. Femeia e asezata, undeva in apropiere. Sint amindoi acum intr-un fel de vis
despre “ Reuniunea in Armonie”. Barbatul se adreseaza multimii.)
Barbatul: Se pare ca mi-am pierdut cochilia de scoica. Daca o gaseste cineva, sa ma anunte
imediat, va rog.
Femeia: (incercand sa-l acopere): Ce pana mea e o cochilie de scoica?
Barbatul: (incercand sa nu-i dea atentie): Am fost rugat sa conduc aceasta ceremonie pana la
rasaritul soarelui. Femeia aia zaluda, adica..Vicky, asa o cheama, Vichy...a trebuit sa plece
putin ca sa duca inapoi cativa pacienti pe la spitalele de boli mintale de unde au venit.
Femeia: Trece si pe la Creedmoor? Cunosc pe cineva acolo.
Barbatul: (catre femeie, cu rabdare, dar vadit deranjat): Te rog sa nu mai urli asa, e de-a
dreptul debusolant.
Femeia: De ce nu te duci sa-ti repari dintele?
Barbatul: Dintele meu e ok. (catre multime): Sintem aici ca sa intram intr-o era noua.
Planetele Marte si...Hathor se aliniaza cu a saptea luna a celui de-al saptelea soare al celei de-
a saptea peceti.
Femeia: De ce nu-mi dai o slujba?
Barbatul: Haideti sa ne punem toti mainile-n cap si sa ne aliniem cu Planeta Mama. (Isi pune
un cristal pe cap si inchide ochii ca sa se concentreze.)
Femeia: Daca ma angajezi la revista ta, promit sa nu scriu “porcule” pe pereti cu sangele tau.
Barbatul: Nu te-as angaja pentru nimic in lume.
Femeia: Atunci, du-te dracului.
Barbatul: Poate cineva s-o ia pe femeia asta de aici? S-a intors Vicky?
Femeia: Vicky e moarta. Ea si Maica Tereza s-au luptat la Coloseum pe viata si pe moarte.
Barbatul: (inchide ochii, isi face exercitiul de autosugestie, rotindu-si mainile): Tot universul
coopereaza cu mine. Sunt un conducator innascut si nimeni nu urla in timp ce eu imi tin
discursul. Las bogatia pamantului sa-mi dea putere. (duce cristalul la frunte)
Femeia: Aha, si doctorii imi spun mie ca sunt nebuna.

28
Barbatul: Vrei sa taci putin, te rog?
Femeia: Nu! (canta Vilia, ca sa-l enerveze pe barbat si sa-l acopere).
Barbatul: (incearca s-o ignore): Pamantul va intra intr-o noua faza, in care va cantari ceea ce
omul i-a facut in ultimele secole. Si daca exista 144.000 de “oameni iluminati” pe pamant in
momentul “Convergentei Armoniilor”, e posibil sa ne salvam de la moarte si distrugere...
Femeia: Dansez pentru Regele Soare! (danseaza)
Barbatul:..intr-un loc al uniunii si al iubirii neconditionate si al armoniei..
Femeia: Dansez pentru Regina Luna! (danseaza)
Barbatul: ...pentru umanitate si planeta.
Femeia: Si cand nu dansez, rad. Ahahahahahaha!
Barbatul: Mai sunt doar cateva minute pana in zori!
Femeia: (direct barbatului): Imi stai in cale!
Barbatul: Hai sa tacem cu totii pana rasare soarele.
Femeia: Imi stai in cale.
Barbatul: Poftim?
Femeia: De ce-mi stai mereu in cale, cand vreau sa ajung la conserva de ton?
Barbatul: Ce conserva de ton? Nu e nici o conserva de ton aici.
Femeia: Si atunci aia ce e? (arata undeva, in spate, unde intr-adevar se vede un raft de
supermarket intre tufisurile din parc. Barbatul e foarte dezorientat. Nu mai fusese nici o
conserva de ton in visul cu Central Park pana acum.)
Barbatul: (foarte suparat, multimii): Ce cauta conservele de ton in Central Park?
Femeia: Da-te la o parte!
Barbatul: DA IA DRACULUI ODATA CONSERVA AIA DE TON! (Femeia e surprinsa de
furia barbatului. Se asaza. El incepe sa scoata “ zumzetul”, imediat dupa ce a tipat la ea.)
Ohhhhhhhmmmmm.
Femeia: In sfarsit! Sunt aici! Sunt in siguranta! Am tot ce-am visat! (ia o conserva, citeste)
Valium. (o arunca in culise, se uita la urmatoarea) Valium. (acelasi joc) Valium. (si din nou)
Valium. (si iar) Supa de rosii. (o arunca, plange)
Barbatul: Ai gasit conserva de ton de care aveai nevoie?
Femeia: De ce nu te duci sa-ti faci dintele?
Barbatul: Ummm...Nu-i o idee rea, merci, o sa fac asta.
Femeia: Au etichetat gresit conservele de ton. O parte sunt cu Valim, iar celelalte, cu supa de
rosii.

29
Barbatul: Mare pacat. Vrei sa impartasesti oamenilor de aici, din parc, sperantele tale in
legatura cu ‘Convergenta Armoniilor’?
Femeia: Da, mi-ar placea. (se adreseaza multimii) Sper sa se opreasca tropaitul asta din capul
meu. Si sper ca oamenii sa nu mai scuipe dupa mine pe strada. Si mai sper sa primesc si o
slujba. Si sper sa am mai multe zile bune, decat zile proaste. Sa invat sa pot spune ca paharul
este pe jumatate plin, si nu pe jumatate gol. Si da-o-ncolo de jumatate plina-vreau tot paharul
plin, vreau sa dea pe-afara. Si as vrea sa mai fiu la fel de fericita ca in vara aceea, in cele zece
minute de dinainte de a decide ca viata e ingrozitoare si de a innebuni. (isi arunca capul pe
spate si isi deschide larg de tot bratele.)
(Intunericul din scena se schimba in foarte multa culoare: in nuante de rosu si roz. Cu alte
cuvinte, zorii, dar nu in sens realist. Barbatul observa schimbarea. Simte ca ar trebui, poate,
sa continue sa vorbeasca multimii.)
Barbatul: Rasare soarele. Toata lumea, inspirati..
(Femeia e inca in pozitia ei exuberanta. Se alatura si ea, ‘respiratiei’ generale. )
Femeia: Si expirati...
(Barbatul o observa. Si isi da seama ca pentru prima oara au cazut de acord. Rasufla usurat.
‘Se respira’, zorii.)
Barbatul: Inspirati...
Femeia: Expirati..
(Barbatul si femeia se uita unul la celalalt pe ultimele replici, pe masura ce lumina scade.)
Barbatul: Inspirati...
Femeia: Expirati...

SFARSIT

30