Eseu – Scoala noastra

Filmul vizionat, „Scoala noastra”, a fost un film dur, dar care din pacate reflecta
realitatea din zilele noastre. Problemele de etnie, discriminarea, stigmatizarea sunt inca
prezente in cultura noastra si din punctul meu de vedere va fi inca mult de munca pana cand
vom ajunge „deschisi” la minte.

In ceea ce priveste cazul prezentat in film, consider ca existenta unui

psiholog/consilier scolar in acel loc unde existau si elevi romani si elevi de etnie roma ar fi
cam grea. Motivele pentru care afirm ca existenta acestuia ar fi grea ar fi urmatoarele: in
primul rand, mentalitatea unor parinti ii indeamna pe copiii lor sa nu vorbeasca sau sa se joace
cu copiii romi din diverse motive (iar aici intervine la copil un conflict interior si se gandeste
daca isi va dezamagi parintii si ii accepta pe acei copii pentru ca asa ii indica
psihologul/consilierul/profesorul sau va fi privit necorespunzator pentru faptul ca refuza sa
intre intr-o relatie cu acei copii romi) si in al doilea rand, integrarea copiilor romi in scoala
devine grea deoarece intervin factori precum: nivelul financiar scazut (nu au
mancarea/pachetelul pregatit ca ceilalti copii, nu au imbracamintea si incaltamintea potrivite
anotimpurilor, rechizite, conditii in care acestia sa poata invata sau scrie acasa etc), parintii
acestora din diverse motive nu ii mai lasa pe copii la scoala (trebuie sa munceasca sau sa aiba
grija de fratii mai mici atunci cand parintii sunt la munca), iar educatia parintilor pe care le-o
transmit si copiilor este precara in unele cazuri factori asupra carora psihologul nu ii poate
schimba.

Totusi, sunt de parere ca daca ar fi un psiholog/consilier in acea scoala ar putea sa faca

urmatoarele lucruri: sa participe la sedintele cu parintii si sa discute aspectele legate de
discriminare pe baza etniei, sa le explice parintilor cat de important este ca acestia sa discute
cu copiii lor acasa si sa le comunice cum se pot apropia de copiii romi (pentru ca sunt copii
nevinovati si sunt oameni si ei); sa aiba intalniri regulate cu profesorii (sa le explice cum sa nu
faca diferente intre copii si sa ii trateze pe toti in mod egal si sa incerce sa ii aduca si pe copiii
romi la un nivel mai ridicat din punct de vedere educational), sa faca sesiuni de consiliere
individuala, dar si de grup astfel incat ei sa fie dispusi sa lucreze in echipa.

Consider ca lucruri productive se pot face si pentru aceasta comunitate, insa doar cu
persoane dedicate si potrivite, dar si cu dorinta si efort mare cu scopul de a misca lucrurile.