UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

BIODIVERSITATEA ŞI CONSERVAREA ECOSISTEMELOR

Student masterand:
Maria-Mihaela OSTROVEANU
Specializarea: Master BCE, Anul II

CRAIOVA
2017
 Arii protejate- Poiana Bujorului din pădurea Pleniţa

Ariilor naturale protejate - sunt zone terestre, acvatice şi/sau subterane, cu perimetru
legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi conservare, destinate în special pentru
protecția și menținerea diversității biologice, a resurselor naturale cât și a celor culturale
asociate, în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni
biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu
valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită, care au un regim special de protecţie şi
conservare, stabilit conform prevederilor legale.

Reţeaua naţională a ariilor protejate este creată pentru:

- menţinerea fondului genetic în limitele capacităţilor biologice a unor populaţii de

plante şi animale;

- protecţia celor mai reprezentative şi rare specii de plante şi animale;

- păstrarea aspectului natural al peisajelor unice;

- efectuarea cercetărilor ştiinţifice cu scopul elaborării unor recomandări de oprimizare

a protecţiei biodiversităţii.

Romania are un capital natural deosebit de divers. Acest fapt se datoreaza in parte
conditiilor fizico-geografice care includ munti, campii, retele hidrografice majore, zone
umede si unul din cele mai vaste sisteme de delta ale Europei (Delta Dunarii). De asemenea,
datorita pozitiei geografice a Romaniei, flora si fauna prezinta influente asiatice dinspre nord,
mediteraneene dinspre sud si componente continental europene dinspre nord-vest.

Legislaţie specifică: n O.U.G. nr.57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate,

conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările
ulterioare n O.M. nr.1710/2007 privind aprobarea documentaţiei necesare în vederea instituirii
regimului de arie naturală protejată de interes naţional. n O.U.G. nr.195/2005 privind protecţia
mediului aprobată prin Legea 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare n H.G.
nr.1284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a
reţelei ecologice europene Natura 2000 în România; n Ordin nr.1964 din 13 decembrie 2007
privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca
parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România n Ordin nr. 1533 din 27
noiembrie 2008 privind aprobarea Metodologiei de atribuire a administrării ariilor naturale
protejate care necesită constituirea de structuri de administrare şi a Metodologiei de atribuire a
custodiei ariilor naturale protejate care nu necesită constituirea de structuri de administrare.
 Scopul legislaţiei - garantarea conservării şi utilizării durabile a patrimoniului natural,
obiectiv de interes public major şi componentă fundamentală a strategiei naţionale pentru
dezvoltare durabilă, asigurarea diversităţii biologice, prin conservarea habitatelor naturale, a
florei şi faunei sălbatice pe teritoriul României, precum și menţinerea sau restabilirea într-o
stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale şi a speciilor din flora şi faună salbatică.

Poiana Bujorului din Pădurea Plenița este o arie protejată de interes național ce
corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală, tip botanic), situată în județul Dolj,
pe teritoriul administrativ al comunei Plenița.

Rezervația naturală are o suprafață de 50 ha, și reprezintă o zonă împădurită (cu specii
de gârniță și cer) unde vegetează specia de floră protejată, bujorul românesc (Paeonia
peregrina - Mill. var. romanica). Comuna Pleniţa se află la 60 de kilometri de Craiova, judeţul
Dolj, fiind atestată documentar în urmă cu circa 600 de ani, de pe vremea întemeierii Ţării
Româneşti. În trecut, pădurile masive acopereau toată suprafaţa situată la nord de linia
localităţilor Pleniţa – Radovan – Calopăr – Drănic – Sadova, iar la sud de această linie se
găseau păduri-poieniţe. La o distanţă de 3 kilometri de Pleniţa, se află pădurea „Poiana
Pleniţei”, care se întinde pe o suprafaţă de 854 de hectare.

Fig.1 - Poiana Bujorului din pădurea Pleniţa

(http://www.ecomunitate.ro/FlushImage.aspx?path=NThcMzQ0XDQ2NzAuanBn )

Pădurea Bujorului de la Pleniţa este considerată printre ultimele locuri din ţară, în care
bujorul românesc creşte nestingherit şi într-un număr mare de exemplare şi nu degeaba se
bucură de o protecţie instituită prin lege. În acest mic ecosistem de pădure, bujorul este
elementul vegetal în jurul căruia gravitează totul. Culoarea aprinsă a florilor solitare şi
hermafrodite ale bujorului atrage nu numai privirile vizitatorilor atenţi să nu îl strivească, dar
şi mii de insecte care savurează polenul său dulce şi aromat încă de la prima deschidere a
petalelor sale, spre soarele pieziş de pădure.

Fig.2 - Paeonia peregrina (bujorul românesc)

(http://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2017/05/11/591430615ab6550cb8febf08/627
x0.png )

Bujorul de padure o floare foarte rară şi veche, ce a supravieţuit tuturor glaciaţiunilor

care s-au perindat peste Europa, fiind o planta perena, de origine balcanica, care creste
spontan in zone acoperite cu vegetatie lemnoasa din silvostepa si padure, la marginea
cvercetelor, in tufarisuri si in raristi. Este o prezenta deosebita intre florile din Muntii
Macinului, unde infloreste in general, intre prima si a doua decada a lunii mai.

Are o tulpina erecta de 50-80 cm lungime, neramificata, ce se dezvolta dintr-o

radacina, care prezinta doar cateva fibre tuberizate. Frunzele sunt alterne, compuse, biternate,
cele inferioare lung petiolate, cu foliolele in parte intregi, in parte la varf sectate sau doar
dintate, late si lucitoare. Florile la bujorul de padure sunt solitare, mari, hermafrodide,
actinomorfe, formate din 5-6 sepale si 7-11 petale obovate, lungi de 5-7 cm, de culoare rosu
aprins. De obicei elementele corolei sunt dispuse pe doua randuri. Staminele sunt numeroase.
Fructele sunt folicule. Intreaga planta, cu exceptia petalelor, este toxica.

Conform “Flora României – determinator”, Paeonia peregrina de la noi nu mai

prezintă varietăţi. Aceasta este forma sub care apare bujorul în tot spaţiul romanesc, de unde şi
denumirea întreagă a sa Paeonia peregrina var. romanica.

Paeonia peregrina (bujor-românesc, bujor-de-pădure) care face parte din familia

Ranunculaceae, ea fiind cea mai importantă familie a ordinului Ranunculales. Această familie
cuprinde în special plante erbacee, cu tulpini subterane, rar lemnoase. Plantele sunt în special
perene și rar anuale. Nu au țesuturi secretoare. Paeonia peregrina este nativă în sud-estul
Europei – din Albania până în Republica Moldova -, în vestul Rusiei și al Turciei, dar are și o
arie de răspândire în Italia de Mijloc. În țara noastră crește în Dobrogea, în centrul și sudul
Moldovei (Bârlad/VS, Valea Slivna/Berești-Meria, Dl. Găunoasa/Valea Mărului, pădurile
Breana-Roșcani și Rediul Dogarului/Băneasa, Pădurea Mogoș-Mâțele/Scânteiești, Pădurea
Gârboavele/Tulucești, Pădurea Miloș/Odaia Manolachi din jud. Galați), al Munteniei
(Plenița/DJ, Pădurea Călugărească/Radomirești/OT, Pădurea Troianu/ TR, Parcul Natural
Comana – Crucea lui Grigore, valea Gurbanului -, rezervațiile Padina Tătarului/Mihai Bravu,
Manafu/Ghimpați și Teșila/Vlașin/Schitu din jud. Giurgiu); în ciuda răspândirii sale în areale
destul de numeroase și/sau relativ vaste, planta este ocrotită ca monument al naturii. În Flora
Republicii Populare Române (op. cit.) Nyárádi avansează ipoteza prezenței în România a
două varietăți ale speciei, typica și romanica, diferențiate prin forma frunzelor, care nu (mai)
sunt acceptate.

De aproape o jumătate de secol, comunitatea din Pleniţa organizează un eveniment

deosebit în cea de-a doua jumătate a lunii mai: Sărbătoarea Bujorului. Pe o arie naturală
protejată de circa 50 de hectare din Pădurea Pleniţa, se găseşte Poiana Bujorului, unde această
varietate de bujor sălbatic de silvo-stepă – denumit Paeonia Peregrina – varietatea Sylvatica
poate fi întâlnită din belşug Padura bujorului se afla la o distanta de aproximativ 50 de km de
Calafat.

Bujorul românesc este o specie unică în România, dar şi în Europa, care creşte doar în
pădurea de la Pleniţa. Aici este o rezervaţie naturală, o zonă protejată ce se întinde pe
aproximativ 50 de hectare. Noi ne mândrim cu această bogăţie dăruită de natură, dar şi cu
această frumoasă tradiţie.

Fiind atât de preţios, un grup de horticultori din mediul academic din România, condus
de prof.dr. Florin Toma de la catedra de Floricultură din Universitatea de Ştiinţe Agronomice
şi Medicină Veterinară Bucureşti, a propus în 2013 ca bujorul să fie declarat floarea naţională
a României. Proiectul luat în considerare de Guvernul Cioloş, pe baza unor studii ştiinţifice
ale Facultăţii de Horticultură, aşteaptă să fie reluat de actualii guvernanţi. Există chiar şi o
petiţie lansată online pentru susţinerea acestei idei. „Acest concept există la alte ţări, de ce nu
ar avea România o floare naţională?“, se întreabă iniţiatorii. La cât de des este pomenit în
cultura românească, bujorul poate fi considerat un element de identitate naţională. Este
nelipsit din folclor, fiind asociat cu frumuseţea, iubirea şi dorul - în basme, cântece, poezii,
literatură, pictură, ie, port popular, covoare şi alte obiecte de artizanat. Sunt regiuni ale ţării
care organizează anual sărbători şi chiar festivaluri dedicate bujorului. Statistic, 100.000
români poartă numele de Bujor, ca nume de familie sau ca prenume. Bujorul mai este folosit
şi în industria cosmetică şi ca remediu medicinal pentru stări de greaţă. Pentru titlul de „floare
naţională“ mai concurează în preferinţele românilor muşcata, floarea-de-colţ, măceşul,
narcisa, lăcrămioara sau sânzienele.

Între timp, bujorul românesc este deja adoptat de Ministerul Apărării Naţionale ca
emblemă a eroismului. Bujorul este purtat la revers sau pe cocarda tricoloră la Ziua
Veteranilor (11 noiembrie), la Ziua Veteranilor de Război (29 aprilie), de Înălţare şi la toate
evenimentele în care este cinstit sângele vărsat pe câmpul de luptă de ostaşii români. În
noiembrie 2015, Asociaţia de Caritate din Armata României „Camarazii“, susţinută de
Invictus România, a înregistrat marca la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci. „Bujorul
românesc a fost rezervat de noi la OSIM, ca marcă figurativă individuală, fiind publicat în
Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, secţiunea Mărci. Sperăm ca tot mai multe
persoane să poarte la rever acest simbol, în semn de respect pentru faptele de arme ale
ostaşilor români din toate timpurile“, arată Nicolae Anghelescu, preşedintele „Camarazilor“.

Plantă perenă ierboasă, dreaptă, decorativă, bujorul de pădure este o apariţie elegantă
ce încântă privirea, chiar şi în afara perioadei înfloritului. Bujorul a fost mereu legat de
anumite legende. În rândul căutătorilor de mituri, circulă legenda doctorului Paeon, care
tămăduia în antichitate zeii.

În mitologia greacă se spune că într-o zi, acesta ar fi atras mânia unuia dintre zei şi,
pentru a se feri de furia lui, s-a preschimbat într-o floare de bujor. Ştiinţific sau nu, bujorul îşi
trage denumirea de la acest enigmatic personaj, care s-a folosit de instrumentul vindecător, o
floare, pentru a scăpa cu viaţă. Se spunea, în trecut, că există nişte forţe puternice în bujorii
care strălucesc în nopţile cu lună plină. Într-adevăr, seminţele unor varietăţi de bujori emit o
lumină palidă în întuneric. În mitologia greacă, bujorul îşi trage numele de la doctorul Paeon.
Acesta s-a amestecat în problemele zeilor, astfel încât a atras mânia unora dintre ei. El a putut
fi salvat de la moarte numai transformându-se într-o floare, aceeaşi floare pe care o folosise
pentru a-i vindeca pe zei. Bujorul a fost mereu legat de superstiţii. Înainte ca Paeon să-i
salveze pe Pluto şi pe Marte cu ajutorul rădăcinii de bujor în timpul războiului troian, existau
legende care povesteau despre puterile florii. Pentru a putea fi folosite ca remediu, rădăcinile
de bujor erau recoltate noaptea. O altă legendă spune că persoanei care deranjează aceste
plante pe timpul zilei îi vor fi scoşi ochii de către ciocănitori. În 77 d. Ch., Plinius dă prima
descriere detaliată a bujorului, despre care se spune că poate trata circa 20 de boli.

Dincolo de numeroasele legende, specialiștii susțin că bujorul de pădure, deși este o

plantă protejată de lege, apare din ce în ce mai rar. Ei spun că se vor impune măsuri mai
hotărâte pentru protejarea sa, în lipsa acestora existând riscul ca specia să dispară în câțiva ani
din flora spontană a României. Sperăm ca vor f luate masurile necesare ca această floare să
nu ajungă pe Lista Roşie şi să ne mai bucurăm de ea încă mulţi ani de acum încolo.
Bibliografie:

1. http://ruralroute.org/calafat/resurse-turistice/poiana-bujorului-din-padurea-
plenita

2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Poiana_Bujorului_din_P%C4%83durea_Pleni
%C8%9Ba

3. http://apmdj.anpm.ro/-/lista-ariilor-protejate-din-judetul-dolj

4. http://www.cvlpress.ro/21.05.2012/bujorul-in-floare-si-in-sarbatoare-la-plenita/

5. http://cristeaviorica.blogspot.ro/2015/07/bujorul-de-padure-paeonia-
peregrina.html

6. http://www.muntesiflori.ro/paeonia/

7. http://www.asrm.ro/evenimente/Cadrul%20legal%20privind%20ariile
%20naturale%20protejate.pdf

8. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ranunculaceae