Arta povestirii

Psalmi 78:3 Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri, 4 nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de
oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui, şi minunile pe care le-a făcut.
Matei 7:28 După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, noroadele au rămas uimite de învăţătura Lui; 29 căci El îi învăţa ca unul
care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor.
Matei 13:34 Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde; şi nu le vorbea deloc fără pildă, 35 ca să se împlinească ce fusese
vestit prin proorocul, care zice: „Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii.”
Marcu 5:18 Pe când Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El. 19 Isus nu i-a dat voie, ci i-a
zis: „Du-te acasă la ai tăi, şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul, şi cum a avut milă de tine.”

 Principii în arta povestirii

Arta de a povesti este un dar; dar în acelaşi timp poate fi o abilitate cultivată, prin rugăciune, studiu şi practicare.
Este un lucru important să şti să povesteşti ceva; pentru că cei ce te ascultă vor fi influenţaţi nu doar despre lucru care formează
subiectul povestirii, ci şi de felul în care reuşeşti să povesteşti.
Iată câteva principii care îţi vor fi de folos în deprinderea povestitului.
 Dacă deschidem gura, trebuie s-o facem cu înţelepciune şi pentru un scop nobil. Deci, orice povestire are scopul de aduce un
bine ascultătorilor. Este necesar să-ţi stabileşti, chiar de la început, scopurile povestirii. De ce faci acest lucru? Ce vei să obţii?
Ce vrei să scoţi în evidenţă? De ce povesteşti? Ce este folositor din toate acestea?
 Spune adevărul, nu exagera sau denatura prin povestire. Din dorinţa de a impresiona ascultătorii, mulţi denaturează adevărul şi
nu este bine.
 Nu te pierde în amănunte nefolositoare şi nu umple povestirea cu banalităţi, ci ai grijă de amănuntele importante, cheie. Scoate
în evidenţă cele mai importante momente. Subliniază învăţăturile valoroase. Pentru aceasta, este bine ca în minte (şi mai bine
pe o hârtie) să si un plan, să-ţi subliniezi lucrurile valoroase care nu trebuie uitate şi asupra cărora vei insista. Întreabă-te: Ce
este valoros în această întâmplare? Ce este neapărat necesar să afle ascultătorii? Ei bine, când îţi este clar răspunsul la aceste
întrebări, construieşte şi îndreaptă povestirea către aceste lucruri valoroase şi insistă asupra lor. Amănuntele necesare sunt cele
care vor evidenţia mai clar lucrurile valoroase. Multe amănunte nu sunt decât balast nefolositor care nu fac decât să obosească
şi să aducă umbră asupra lucrurilor esenţiale şi valoroase.
 Povesteşte cât mai viu, dar cu simţul realităţii, identificându-te tu cu ceea ce se petrece în povestirea ta, pentru ca ascultătorii să
fie transportaţi în mijlocul întâmplărilor şi să retrăiască acele momente. Acest aspect va ajuta la impresionarea ascultătorilor, la
înţelegerea că ce povesteşti este real.
 Este bine ca să surprinzi în povestire sentimentele şi trăirile profunde ale personajelor. Spune despre cum se simţeau aceştia,
despre ce gândeau, despre motivele adânci ce-i puneau în mişcare, despre căutările lor adânci, despre idealurile şi visele lor,
despre partea lor interioară care se reliefează în povestire. Mergi la rădăcina lucrurilor şi în felul acesta povestirea va căpăta
frumuseţe şi valoare.
 Deseori pune întrebări care să stimuleze gândirea ascultătorilor. Uneori îi poţi lăsa pe ei să răspundă, sau după un scurt timp de
suspans, dai chiar tu răspunsul la întrebări.
 Finalul povestirii este ocazia unei sinteze, a concluziilor şi a deciziilor. Ce ne-a învăţat această întâmplare? Cum ne afectează
pe noi toată această povestire? Ce decizii vom lua?
 Exersează această practică a povestirii ori de câte ori ai ocazia, iar prilejurile sunt destul de dese: în familie, cu prietenii şi
oricând ai ocazia să vorbeşti cu cineva şi este timp pentru aceasta. Uneori povestirile pot fi destul de scurte; important este să
surprindă lucrurile valoroase. Pot forma tema povestirii tale o mulţime de evenimente minore sau întâmplări cotidiene, dar
care, povestite frumos să scoată în evidenţă învăţături preţioase.

 Posibile pasaje biblice ce pot fi studiate care, ulterior, vor forma subiectul povestirilor:
 Tânărul Isaac – supunere deplină
 Copilul Samuel – secretul rezistenţei în mediul corupt
 Fraţii lui Iosif şi plaga invidiei
 Tânărul Iosif în Egipt şi testul loialităţii faţă de Dumnezeu
 Fetiţa din casa lui Naaman sirianul
 Daniel şi cei trei prieteni în Babilon
 Tânărul păstoraş David învinge pe uriaşul Goliat
 Etc.