DICȚIONAR DE PERSONALITĂȚI COREGRAFICE

A. PERSONALITĂȚI COREGRAFICE INTERNAȚIONALE

JOSEPHINE BAKER
Freda Josephine McDonald
3 iunie 1906, Saint-Louis, Missouri, SUA
12 aprilie 1975, Paris, Franța

Dansatoare, actriță și cântăreață franceză, de culoare,

de origine americană.
Participă în cadrul celui de-al doliea război mondial
susținând Rezistența franceză condusă de Charles de
Gaulle. Este prima americancă decorată cu Croix de
guerre, Crucea Războiului. Joacă diferite roluri la Teatrul Booker Washington
Theatre din St. Louis. La 16 ani joacă roluri la teatrele din Philadelphia, apoi New
York fiind angajată într-o trupă de vodevil. Datorită rasismului vremii este obligată
să plece în Europa și se stabilește în Franța. Este descoperită de poetul german Karl
Gustav Vollmoeller ajungând să cânte și să danseze pe scenele din Paris și Berlin.
Obișnuia să danseze goală. Adoptă mai mulți copii și a fost militant împotriva
rasismului. Este prima dansatoare de Charleston. A jucat în filmele “La Revue des
revues”, “La sirene des tropiques”-1927, “Le Pompier des Folies Bergere”-1928,
“La Folie du jour”, “Die Frauen von Folies Bergere”-1929, “Zouzou”- 1934,
“Princesse Tam, Tam”-1935, “Moulin Rouge”, 1940, “Fause alerte”, 1940-1945,
“An Jedem Finger Zenn d’Ente Ode”, 1954,” Carroussel des varieties”, 1955.

1
 GEORGE BALANCHINE
Georgi Melitonovitch Balanchivadze
22 ianuarie 1904, St. Petersburg, Imperiul
Rusesc – 30 aprilie 1983, New York City,
USA.

A fost dansator, coregraf, actor și director artistic, creatorul Baletului American,

luând standardele și tehnica coregrafică de la Imperial Ballet School, unde și-a
început studiile de dans clasic și combinând-o cu alte școli și tehnici, mișcări, din
alte școli de dans, ajungând coregraf invitat pe Broadway și Hollywood, creând un
nou stil de dans care a fost denumit "Neoclasicism". A fost un coregraf extrem de
muzical; a găsit moduri noi de a exprima muzica, coregrafic, lucrând intens și
direct cu compozitori renumiți, cum ar fi Igor Stravinsky.
Lincoln Kirstein care a împărtășit atitudinea lui Balanchine, a făcut cunoscută
importanța studiilor coregrafice de înaltă calitate desfășurate de Balanchine în
America și împreună au format Școala Americană de Dans, the School of
American Ballet. Împreună cu Kirstein a fost co-fondator al the New York City
Ballet (NYCB) și a rămas directorul artistic al acesteia până la moartea sa. A murit
de boala Creutzfeldt–Jakob la New York.

2
 MIKHAIL BARYSHNIKOV
Mikhail Nikolayevich Baryshnikov
27 ianuarie 1948, Riga, Letonia, Uniunea Sovietică.

Are cetățenii aparținând Uniunii Sovietice (1948-

1974), Canada (1974–1986) și SUA( din 1986 până în
prezent).

Este dansator, coregraf și actor ruso-american, fiind

considerat alături de Vaslav Nijinsky și Rudolf
Nureyev unul dintre cei mai mari dansatori din istoria
dansului. Își începe studiile de dans clasic la
Vaganova Academy of Russian Ballet. După un
debut promițător la Kirov Ballet în Leningrad, pleacă în Canada în 1974 pentru a
găsi mai multe oportunități în dansul modern. După ce lucrează ca freelancer în
mai multe companii de dans, ajunge prim-solist al the New York City Ballet,
preluând stilul și tehnica George Balanchine. Dansează la American Ballet
Theatre, unde mai târziu ajunge director artistic. Baryshnikov a fost conducătorul
multora dintre proiectele sale artistice și a fost asociat ca fiind promoter al dansului
modern creând multe dintre premierele mari de dans, americane. Succesul său ca
actor de teatru, cinema și televiziune l-a ajutat să devină unul dintre cei mai
cunoscuți dansatori de balet contemporan. În 1977, a primit o nominalizare pentru
Cel mai bun rol secundar al Academiei de film americane the Academy Award for
Best Supporting Actor și o nominalizare pentru premiul Golden Globe pentru
creația sa "Yuri Kopeikine" în filmul “The Turning Point”. De asemenea, a avut un
rol important în ultimul sezon al serialului de televiziune “Sex and the City”. A fost
căsătorit cu Lisa Rinehart și are patru copii.

3
 PINA BAUSCH
Philippina
27 iulie 1940- 30 iunie 2009

Dansatoare germană de dans contemporan și

modern, coregraf, profesor de dans și regizor de
balet. A creat un stil unic, o combinație de mișcări,
sunete și scenografii mari și prin colaborarea cu
performerii de-a lungul lucrului la un proiect a
devenit lider internațional al dansului modern
contemporan din anii ‘70. A creat compania internațională de dans Tanztheater
Wuppertal Pina Bausch.

MAURICE BÉJART
Maurice-Jean Berger
1 ianuarie 1927- 22 noiembrie 2007

Dansator și coregraf francez de dans modern-

contemporan și neoclasic, născut la Marsilia, Franța și
decedat la Lausanne, Elveția.S-a naturalizat ca elvețian
în 2007. A fost membru al Academiei Franceze. Este
fiul filosofului Gaston Berger. A creat Școala de Dans
de la Paris-Franța, Școala Mudra - Bruxelles și Dakar,
Școala-Atelier Rudra - Lausanne, Elveția.

4
 JORGE DONN
Jorge Raul Itovich Donn
25 februarie 1947, El Palomar, Buenos Aires –
30 noiembrie 1992, Lausanne, Elveția

A fost cel mai cunoscut dansator de balet, argentinian,

datorită activității sale din cadrul companiei de dans
Maurice Béjart și a rolului principal în filmul lui Claude
Lelouch” Les Uns et les Autres/ Boléro”.
A început studiile de dans la vârsta de 4 ani la Școala de
Dans Colon Theatre School, având-o ca profesoară pe
María Fux. În 1963, vine la Brussels pentru a începe să danseze în Compania de
dans a lui Maurice Béjart și curând devine prim solist al companiei. În 1979,
dansează pentru prima dată Boléro, partitură de balet creată pentru balerine.
Redansează aceeeași partitură în filmul lui Claude Lelouch, “Unii și ceilalți/
Boléro”. Multe dintre coregrafiile lui Maurice Béjart încep să fie create special
pentru el: “Bhakti” (1968), “Nijinsky, the clown of God, Nijinski, bufonul
Domnului” (1971), “Golestan, or The Garden of roses, Golestan sau Grădina de
trandafiri” (1973), “Ce que l'amour me dit /Ce mi-a spus dragostea “(1974), “Notre
Faust/Al nostru Faust” (1975), “Léda” (1978), “Adagietto” (1981) și altele.
Din 1976, Jorge Donn devine directorul artistic al Ballet of the 20th Century,
Baletul secolului XX. În 1988, își deschide propria companie de dans, L'Europa
Ballet, care își desfășoară activitatea pentru scurt timp.
În 1979, câștigă premiul Dance Magazine Award. În 1989, Jorge Donn este
nominalizat de către Fundația Konex ca fiind unul dintre cei mai buni dansatori.
Jorge Donn moare de sida la 30 noiembrie 1992 în Lausanne, Elveția. Mulți
coregrafi au creat spectacole - tribut pentru el: Maurice Béjart (“Ballet for Life”,
Balet pentru viață), Denys Ganio (“Tango... a rose for Jorge Donn”, Tango…un
trandafir pentru Jorge Donn), Carolyn Carlson (“Homage for Jorge Donn”,
Omagiu pentru Jorge Donn), Grazia Galante (“Masticando Sueños”).

5
 ISADORA DUNCAN
Dora Angela Duncan
27 mai 1877, San Francisco, USA –
14 septembrie 1927, Nisa, Franța

Dansatoare de origine americană, prima

dansatoare de dans contemporan care a
făcut trecerea de la dansul clasic către viitorul dans contemporan, stil inspirat din
dansul antic grecesc, care a influențat coregrafic secolul XX.
În 1904 deschide o școală de dans la Grunwald, în Germania, în 1914, o școală de
dans la Paris, Franța și în 1921 la Moscova, Rusia.
Prima sa interpretare coregrafică pe o muzică care nu a fost creată pentru dans este
primită ca un fiasco în SUA, în 1908.
Stilul său de dans era caracterizat de primele mișcări libere, contrazicând rigidul
dans clasic, dar foarte încărcat emoțional, exprimând fascinația idealurilor antice
cu privire la corpul omenesc în mijlocul naturii și a elementelor ei. Este prima
dansatoare care propune stilul improvizatoric în dans.
Moare ștrangulată, decapitată de propriul șal, agățat de roata din spate a mașinii
decapotabile, la Nisa în Franța. A fost soția poetului Serghei Esenin, timp de un an,
căsătorindu-se în anul 1922.

6
 MARTHA GRAHAM
11 mai 1894, Pittsburgh, SUA - 1 aprilie 1991, New
York, SUA

Dansatoare și coregrafă de origine americană, considerată

pioniera dansului modern, interpretă de stimulare
interpretativă și coregrafă creatoare de mișcări
spectaculoase. A inventat un nou limbaj coregrafic de
mișcare, creând mișcări noi, unice și a folosit noul limbaj
pentru a descoperi și exprima coregrafic pasiunea, furia și
extazul, sentimente comune experienței umane. Tehnica coregrafică Graham a
remodelat lumea dansului modern. A fost primul dansator care a susținut
performance la Casa Albă și Primul Ambasador Cultural. A primit Medalia
Prezidențială pentru Libertate, a primit ca Cetățean de onoare, Cheia Parisului și a
primit Ordinul Imperial Special al Coroanei în Japonia.

SYLVIE GUILLEM
25 Februarie 1965, Paris, Franța.

Dansatoare de balet de origine franceză, Guillem a fost

prim-solistă a Paris Opera Ballet din 1984 până în 1989,
înainte de a deveni prim-dansatoare a The Royal Ballet în
Londra, Marea Britanie. A activat ca dansatoare de dans
contemporan modern în Asociația Artiștilor din Londra,
Sadler's Wells Theatre.
Cele mai importante interpretări coregrafice sunt rolurile
din “Giselle” și în creația lui Rudolf Nureyev a rolurilor
din “Lacului Lebedelor” și “Don Quijote”. În copilărie a
început antrenamentul de gimnastică împreună cu mama sa, antrenoare de
gimnastică. În 1977, la vârsta de 11 ani , și-a început studiile la Școala de Dans,
Paris Opera Ballet School, unde Claude Bessy, directorul școlii, remarcă
potențialul de dansatoare și capacitățile fizice extraordinare. În 1981, la 16 ani, își
începe activitatea ca balerină în cadrul companiei profesioniste de dans. Inițial nu a
fost atrasă deloc de dans, plăcându-i gimnastica, dar începând să danseze în
spectacole, pe scenă, descoperă că îi place baletul.

7
În 1983, Guillem câștigă medalia de aur la Varna International Ballet Competition,
iar mai târziu la același concurs câștigă Premiul de Interpretare cu primul său rol
solistic din Queen of the Dryads, Regina Druizilor, în coregrafia lui Rudolf
Nureiev din „Don Quijote”. În decembrie 1984, după interpretarea sa din „Lacul
Lebedelor” în creația coregrafică a lui Nureiev, devine prim-solistă a Operei din
Paris și cea mai tânără prim-solistă într-o companie profesionistă.
În 2001, devine prima câștigătoare a Premiului Nijinsky pentru „Cea mai bună
balerină din lume”.
În 2003, devine coregrafa spectacolului-tribut al companiei pentru Nureyev.
Din 2006, face trecerea de la balet către dans contemporan-modern, lucrând cu
coregrafi și performeri ca Akram Khan ca artist al Associate Artist of the Sadler's
Wells Theatre în Londra, Marea Britanie. În noiembrie 2014, și-a anunțat
retragerea de pe scenă în anul 2015.

VASLAV NIJINSKY
Waclaw Nizyński
12 martie 1889-1890- 8 aprilie 1950,
Kiev, Ucraina.

Balerin și coregraf de origine poloneză.

A devenit cel mai mare dansator
masculin al secolului XX. A fost primul balerin care a dansat în poante (tehnică
atribuită doar femeilor) iar abilitățile sale fizice în săritură au devenit legendare. A
murit la 8 aprilie 1950 la Londra. Este înmormântat la Montmartre, Paris, Franța.

8
 RUDOLF NUREYEV
Rudolf Khametovich Nureyev
17 martie 1938- 6 ianuarie 1993

Balerin și dansator sovietic de dans clasic și modern.

Aptitudinile sale fizice extraordinare au dat naștere unor
creații coregrafice studiate de către balerine. Nureyev
fuge din Uniunea Sovietică în 1961 în Vest, în ciuda
eforturilor KGB de a-l opri. S-a născut în trenul trans-
siberian, undeva lângă Trkutsk, Siberia, din Uniunea
Sovietică. Este de etnie tătar, fiind unicul copil al
familiei Bashkir-Tatar. Dă audiție la Balșoi Theatre unde este acceptat. Primește
cetățenie austriacă după fuga sa din Uniunea Sovietică. Moare de sida la 6 ianuarie
1993. Partenerul său a fost Erik Bruhn, 1961-1986.

ANNA PAVLOVA
Anna Pavlovna Matveyevna Pavlova
12/31 ianuarie 1881-23 ianuarie 1931

A fost prima balerină a Academiei Ruse de Balet

Imperial a lui Serghei Diaghilev. Este cunoscută
pentru crearea rolului lebedei din „Moartea
Lebedei” și cu această ocazie devine prima
balerină a lumii. S-a născut la Ligona, Sankt-
Petersburg. Moare de pleurezie la Londra, în timpul spectacolului, după
interpretarea din Moartea Lebedei. Cenușa sa se află la Golders Green
Crematorium. A fost mare iubitoare de animale, deținând câini, pisici siameze și
lebede.

9
 MAYA MIJÁILOVNA PLISÉTSKAYA
Maya Plisétskaya Messerer
20 noiembrie 1925, Moscova, Uniunea Sovietică —
3 mai 2015, Munchen, Germania.

Balerină, maestră de balet, coregraf și actriță de origine

rusă, a fost prim balerină absolută din generația sa, fiind
considerată unul din simbolurile baletului clasic. A
început baletul la vârsta de 3 ani la Școala de Dans de la
Moscova, ca mai târziu să ajungă în Școala de Balet a
Teatrului Balshoi. În 1943, devine prim-balerină, la 18
ani începându-și cariera cu interpretarea din “Moartea
Lebedei”. A fost cunoscută pentru tehnica sa coregrafică desăvârșită precum și
pentru dramatismul interpretării. S-a retras de pe scenă în 1990, la vîrsta de 65 de
ani. A fost muza lui Yves Saint Laurent și a lui Pierre Cardin. În 1993 a primit
cetățenie spaniolă. A primit multe premii importante printre care Ordinul lui Lenin,
Erou al Muncii Socialiste, Comandor al Ordinului Catolic Isabela, Medalia pentru
Merite Culturale, Artist al Publicului din URSS, Ordinul pentru Merite Deosebite
aduse Patriei, Premiul Principe al Artelor de Asturia. A murit la 3 mai 2015, în
urma unui atac de cord la Munchen, Germania.

GIL ROMAN
29 noiembrie 1960, Alès, Franța.

Este dansator și coregraf francez, director al Béjart Ballet

Lausanne începând cu anul 2007, succesor al lui Maurice
Béjart.Gil Roman a debutat în coregrafie la Montpellier la
vârsta de 7 ani. Se înscrie și face parte din « Académie
Princesse Grâce de Monte-Carlo», Academia Prințesei
Grâce de Monte-Carlo, înainte de a ajunge la Centre
International de Cannes, Centrul Internațional de la
Cannes. În 1979, intră în compania le Ballet
du XX siècle, Baletul secolului XX a lui Maurice Béjart. După debutul său la
e

vârsta de 24 de ani, cu « Adagietto », începe să participe activ în toate proiectele

coregrafice ale lui Maurice Béjart. Din1983, devine personajul central în « Messe
pour le temps future » ,« Dibouk », « Ring um den Ring », « Pyramide », « Le
Mandarin merveilleux », « La Route de la soie ». Gil Roman semnează coregrafia

10
spectacolului« L’Habit ne fait pas le moine » (1995, Lausanne) și « Réflexion sur
Béla » (1997, Lausanne). Din 1993, Gil Roman este director adjunct al Béjart
Ballet Lausanne. În 2014, Fundația Culturală a cantonului Vaud i-a decernat
Premiul du rayonnement, Premiul pentru Personalitate Extraordinară .

AGRIPPINA YAKOVLEVNA
VAGANOVA
26 iunie 1879 -5 noiembrie 1951

Balerină rusoaică și profesoară de dans

clasic ce a descoperit și a dezvoltat metoda
de dans clasic, „Vaganova”, tehnică ce
derivă din dansul clasic al Școlii Imperiale
de Balet (astăzi Academia Rusească de Balet Vaganova) din Sankt-Petersburg sub
conducerea lui Marius Petipa. Cartea sa „Bazele dansului clasic” scrisă în 1934
rămâne un manual unic pentru profesorii de balet clasic. Are origini armene.

11
 B. PERSONALITĂȚI COREGRAFICE ROMÂNEȘTI

SERGIU ANGHEL
12 februarie 1954, Mediaș

Sergiu Anghel este profesor universitar dr. la UNATC

(Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică
I.L. Caragiale) din București.
Urmează cursurile Liceelor de Coregrafie din Cluj și
din București. Absolvent al Facultății de Litere din
București, secția română-franceză cu o lucrare de
diplomă în franceză pentru care obține nota maximă:
“Athanor - alchimie des archetypes dans l’oeuvre d’Arthur Rimbaud.” Studii de
compoziție coregrafică în Statele Unite la Duke University, Carolina de Nord în
cadrul ADF (American Dance Festival) , la New-York cu Linda Turnay, Stuart
Hodes, Betty Jones, Carman Moore și la Amsterdam Summer University cu
Richard Fine. Invitat de USIA (United States Information Agency) în cadrul
programului “International visitor Program” 1990. Vicepreședinte al Uniunii
Interpreților, Coregrafilor și Criticilor de muzică din România, 1994-1998 Membru
fondator și director de proiecte al Fundației „Solidaritatea culturală pentru
România”
Starea civilă: căsătorit. Copii: un copil, Ioana Sabina Anghel.
Spectacole-coregrafii: „Anotimpuri”, 2h 15 min., - 30 de interpreți - muzica: A.
Vivaldi și T. Wilbrandt. Poem coregrafic. Scenariul și coregrafia: Sergiu Anghel,
regia TV Doina Anastasiu, producător, Silvia Ciurescu. Producție TVR, 1991-
1995. „Iluminări”, 45 min., - 14 interpreți și tenor - muzica: B. Britten. Scenariul și
coregrafia: Sergiu Anghel, regia TV Doina Anastasiu, realizator Marga Huss
Crăciun. Producție TVR, 1996.
„Baletul mecanic”, 1h 20 min., Regia: Mihai Popescu, Coregrafia Sergiu Anghel.
Film distins cu Premiul I la Festivalul de tehnică cinematografică, Zagreb,
1988. Nostradamus, mișcare scenică și momente de pantomimă: Sergiu
Anghel. Ciao Agip, 40 min., rol principal, regia Alex Ionescu, producție

12
UNATC Conturul norilor, rol secundar, regia Marius Șopterean. Cum mi-am
petrecut sfârșitul lumii, regia C. Mitulescu.

FLORIA CAPSALI
1900, Bitolia, Macedonia - 29 iunie 1982, București

A fost balerină și maestră de balet. Bunicul din partea

mamei a fost tatăl actorului Ion Manolescu, care i-a
devenit tutore. Tatăl său, negustor, avea o educație
aleasă și o diplomă de absolvent de Universitate.
Floria Capsali a urmat primele clase la Bitolia, iar
în 1913 s-a stabilit la București. Aici a continuat
studiile întâi la Școala Centrală, după care la Academia
de teatru și apoi la Conservatorul din București.
După ce a absolvit Conservatorul din București a plecat la Paris, unde a petrecut 9
ani, studiind baletul cu Enrico Checchetti și apoi cu Nicolas Legat. În paralel, a
studiat istoria artei la Sorbona. După revenirea în România a susținut o serie de
recitaluri în coregrafii proprii: “Papillon“ de Robert Schumann “Mefisto - vals“
de Franz Lisztși a montat scene coregrafice în spectacolul de teatru “Visul unei
nopți de vară“ după William Shakespeare. În anul 1926 s-a căsătorit cu
sculptorul Mac Constantinescu, care a contribuit la realizarea decorului și
costumelor pentru spectacolul “Nuntă în Carpați“ de Paul Constantinescu. În 1927,
Floria Capsali a colaborat cu Dimitrie Gusti, la culegerea de material folcloric,
cunoscând astfel dansul popular românesc autentic. Curând după aceea, a deschis o
Școală particulară de dans, unde s-au format mari balerini români. La avut elev pe
Gabriel Popescu, considerat cel mai important balerin român al tuturor timpurilor.
Din 1938, Floria Capsali a fost maestră de balet la Opera Națională București a
reorganizat trupa, mărind numărul soliștilor și formând un grup de asistenți pe
care-i coordona direct. Floria Capsali a fost o perioadă și directorul Operei
Române, după care a a activat la Rapsodia Română. În 1967, coregrafei Floria
Capsali-Dumitrescu i s-a acordat titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica
Socialistă România „pentru merite deosebite în activitatea artistică” de către
Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România. A organizat Liceul de
Coregrafie din București, unde s-au format și continuă să se formeze, generații
întregi de dansatori. În 1998, printr-un ordin al ministrului Andrei Marga, Liceul

13
de Coregrafie din București și-a schimbat denumirea în Liceul de Coregrafie
"Floria Capsali".

GIGI CĂCIULEANU
Gheorghe Căciuleanu
13 mai 1947, București

Dansator și coregraf francez, de origine română.

Începe studiile de dans de la vîrstă mică, studiind nouă
ani la Școala Superioară de Dans, descoperind dansul
modern de la profesoara sa , Miriam Răducanu,
personalitate importantă și avandgardistă a noului dans
contemporan românesc. După absolvire, urmează un
stagiu de perfecționare de dans clasic la Teatrul Balșoi
din Rusia, se reîntoarce în țară unde este angajat prim-solist al Operei Naționale
Române din București, ceea ce îi permite să interpreteze roluri mari din repertoriul
dansului clasic, totul pentru a-și aprofunda studiile ce-l vor apropia și mai mult de
dansul contemporan, participînd în cadrul spectacolelor Nocturne 9 și ½, inițiate de
directoarea Teatrului Țăndărică, Margareta Nicolesco, participând la numeroase
festivaluri internaționale. În 1970, obține Premiul I la Concursul Internațional de
Balet de la Varna, iar în 1971 și 1972, câștigă de două ori la rând Premiul I la
Concursul Internațional de Coregrafie de la Cologne, Franța. După doi ani devine
Marele Laureat al Concursului Internațional de Coregrafie de la Bagnolet, Franța.
După invitația coregrafei Pina Bausch, la Essen-Werden, Germania, se mută în
Franța, în 1973 pentru a crea Studioul de dans contemporan de la Nancy, Franța,
împreună cu Rosella Hightower. Este angajat ca dansator principal și mai apoi ca
regizor de balet la Grand Théâtre de Nancy. În 1978, devine producătorul
Festivalului de Dans, Festival de danse d'Aix-en-Provence. Între 1978 și 1993
conduce Centrul național de Dans de la Reine, Franța, Centre chorégraphique
national de Rennes, căruia îi va stabili un repertoriu care îl va face cunoscut în
Europa, Asia și America. În această perioadă, coregraful Gigi Căciuleanu primește
distincția Cavaler al Artelor și Literaturii, Chevalier des Arts et des Lettres, în

14
1984, Premiul Brigitt, Prix Brigitt, pentru aportul său la viața culturală bretonă, în
1987 și Premiul pentru Coregrafie pentru spectacolul Le Trouvère, în 1991. În
1994 fondează prima sa școală de dans la Paris, Franța. După șapte ani,
abandonează munca sa din Franța și este numit director al Baletului Național din
Chile unde invită o serie de companii din Turin, Montevideo și San Paolo.
România îl decorează cu cea mai înaltă distincție acordată unui om de cultură,
Steaua României, în 2002. Devine fondatorul Companiei de Dans, Gigi Căciuleanu
din România. Face parte dintr-o serie de jurii ale festivalurilor de dans, Concours
international de danse de Nagoya, Concursul Internațional de Dans de la Nagoya,
Concours Eurovision des Jeunes Danseurs à Gdansk et Varsovie, Concursul
Eurovision pentru Tineri Dansatori de la Gdansk și Varșovia, Concours
international de danse de Paris, Concursul Internațional de Dans de la Paris.

ADINA CEZAR
22 mai 1941, Călimănești.

Adina Cezar (născută Elena Constantina

Daneș) este o dansatoare de dans clasic,
contemporan-modern
și coregrafă română.
Absolventă a Liceului de Coregrafie din
București în 1957 își începe, în același an
de absolvire, și activitatea de balerină la Opera Română din București. În anul
1965 participă ca Prim-Balerină la festivalul Champs Elysees, Paris, în Marteau
Sans Maitre de Pierre Boulez, spectacol în premieră mondială. În anul 1967 devine
profesor la Liceul de Coregrafie București. În perioada 1969 -1970 devine bursieră
a Guvernul Francez și ulterior Diplomată Schola Cantorum Paris. În anul 1970
participă la cursuri la Academia de dans Köln, Germania, având ca profesori pe
Gleen Tetley, Marija Churiel si apoi la Essen, Germania având ca profesoară pe
coregrafa Pina Bauch.
În anul 1973 fondează, alături de coregraful Sergiu Anghel, grupul de dans
“Contemp” și în acelasi an are loc primul spectacol din seria “Nocturn” la Teatrul
Țăndărică, București. În anul 1983 absolvă cursul de maeștri coregrafi al
Consiliului Culturii din România. În anul 1988 devine bursieră Rambert School of

15
Ballet Londra - Anglia, iar în 1990 este bursieră British Council. În perioada 1992-
1994, Adina Cezar, activează ca Lector colaborator la Academia de Teatru și Film
din București. Ca pedagog, își începe activitatea în 1957, la Liceul de Coregrafie
din București unde deșfășoară activitatea de profesor de balet clasic și dans modern
formând generații de profesioniști: Varvara Ștefănescu, Răzvan Mazilu, Mihai
Mihalcea, Liliana Iorgulescu. Realizează coregrafia și regia mai multor spectacole
la Opera Română, Teatrul de Dans Clasic și Contemporan "Oleg Danovski" din
Constanța, Opera Română din Cluj-Napoca, Teatrul de Revistă din București,
Teatrul de Revistă din Constanța și la Casino Victoria. Este invitată să predea
dansul modern și coregrafie la Cursurile Internaționale de la Bari (Italia, 1988).
De-a lungul carierei colaborează la realizarea unor filme și piese de teatru, lucrând
cu regizorii: Liviu Ciulei, Cătălina Buzoianu, Cornel Todea, Silviu Purcărete,
Lucian Sabados, Iulian Mihu.
1982 - Premiul ATM pentru lansarea unui nou stil în coregrafia românească;
1984 - Premiul I și Premiul Criticii - Dresda - Germania la Festivalul Muzicii
Rock;
1985 - Premiul I pentru coregrafie și antrenament în competiția liceelor de
coregrafie;
1992 - Marele Premiu la prima ediție a Festivalului Internațional de dans Contemp
Iași;
1993 - Premiul UNICEF pentru coregrafie la a doua ediție a Festivalului
Internațional de dans Contemp Iași;
1995 - Aleasă dintr-un număr de 500 de participanți, din întreaga lume, pentru
regia și coregrafia de spectacol Denver Colorado - SUA;
1996 - Premiul Criticilor Muzicali pentru spectacolul "Viața o călătorie";
1996 - Premiul Ziarului "Cronica Română";
1997 - Premiul TVR pentru coregrafie originală;
2000 - Marele Premiu pentru coregrafie " 5 Lyre " Budapesta - Ungaria.
Din anul 2000, Adina Cezar, este Cetățean de Onoare al Venezuelei - Provincia
Lara.
A fost căsătorită între anii 1964-1978 cu compozitorul Corneliu Cezar, împreună
cu care are o fiica, arhitect, Yvonne Cezar (prin căsătorie Yvonne Toader). A jucat
în filmul “Anotimpul iubirii”, 1984.

16
 LIZICA CODREANU
30 iunie 1901, București – 1993

A studiat arta plastică și istoria artei la Școala de Belle-

Arte din București și în paralel a studiat cursuri de dans.
În iunie 1919 pleacă la Paris pentru a continua să
studieze dansul unde urmează cursuri de dans clasic cu
Mesdames Valadina și Nijinska. Se face remarcată prin
improvizații scenice, imginație creatoare bogată și
libertate de expresie artistică. Împreună cu sora ei, Irina
Codreanu, sculptor, încep să fie cunoscute în mediul
artistic parizian ca făcând parte din cercul de artiști
format din Man Ray, Sonia Delaunay, Constantin Brâncuși, Tristan Tzara, Marcel
Mihailovici. A refuzat să se încadreze în vreo trupă de dans sau să accepte
structura de balet clasic care îi îngrădea libertatea de exprimare. A dezvoltat o
concepție personală despre mișcare într-o perioadă în care dansul contemporan-
modern, d-abia se preconiza. Apare în filmul “Micul Parizian”, jucând rolul Pierrot
Fulgerul. În anul 1926 se căsătorește cu Jean Fontenoy și călătorește alături de
acesta în Asia unde este atrasă de mișcările dansurilor orientale. În 1938, după
nașterea fiului său, divorțul de soțul său și îmbolnăvirea de malarie deschide un
curs de yoga la Paris în încercarea de a găsi un tratament pentru boala sa. Revista
“Vogue” din august 1938 semnalează deschiderea Școlii de Hatha Yoga de la
Paris. Apare un articol care îi este dedicat în revista “Continental Day Mail” în
1949 iar Mircea Eliade scrie despre ea în “Memorii”. Îi are ca pacienți pe Peter
Ustinov, Coco Chanel, principesa Graĉe de Monaco, ducele și ducesa de Windsor,
Eugene Ionescu. Metoda sa terapeutică includea medicină alternativă, acupunctură
chinezească, gimnastică suedeză și practici populare românești. În anul 1971 își
încheie activitatea de terapeut. Moare în anul 1993 la vârsta de 92 de ani.

17
 ALINA COJOCARU
27 mai 1981, București

Este o balerină română, membră a Școlii de Balet Regal

din Marea Britanie. La vârsta de 7 ani și-a început
studiile ca gimnastă, apoi a început studii de dans clasic
fără să fi văzut în prealabil vreun spectacol de dans
clasic. Intră la Liceul de Coregrafie din București iar
câteva luni mai târziu este aleasă în urma unui concurs,
împreună cu alți opt elevi de către directorul Kiev Ballet
School pentru a face parte dintr-un program de schimb
de experiență. Își face debutul dansând rolul Amor din Don Quijote. În 1997, la 15
ani concurează la Festivalul Internațional “Prix de Lausanne” câștigând o bursă
pentru studii de dans clasic la Royal Ballet School, Londra, Marea Britanie. Se
mută în Anglia și după șase luni primește oferta de a semna un contract de angajare
în corpul de balet al The Royal Ballet. În paralel, i se oferă un contract de prim-
balerină în cadrul Kiev Ballet. Se alătură companiei Kiev Ballet în 1998. Dansează
pentru o stagiune foarte multe variații coregrafice dar reaplică pentru un post la
Royal Ballet dar de această dată este invitată doar la o audiție pentru corpul de
balet. În 1999 se alătură companiei The Royal Ballet iar în 2001 devine prim-
balerină a companiei. În 2004 primește Premiul “Prix Benois de la Danse” cu rolul
principal din Cenușăreasa. Primele apariții coregrafice au loc în cadrul deschiderii
galei Royal Opera House și cu corpul de balet în Baiadera, Spărgătorul de nuci și
Copellia. Un moment important al carierei sale o reprezintă parteneriatul cu prim-
balerinul danez, Johan Kobborg în 2001 după ce cei doi dansează în “Romeo și
Julieta”. Duo-ul Johan Kobborg-Alina Cojocaru va fi considerat cel mai bun din
istoria dansului clasic, cei doi dansând la Covent Garden și în toată lumea. În 2012,
Alina Cojocaru devine prima balerină care a câștigat premiul “Prix de Benoise de
la Danse” de două ori, de această dată dansând pentru Hamburg Ballet. Din
noiembrie 2013 este prim balerină la English National Ballet. În iunie 2013 cei doi
și-au anunțat plecarea din cadrul companiei de Balet Royal Ballet iar în iulie 2013
Alina Cojocaru se alătură companiei English National Ballet ca prim-balerină. Este
logodită cu Johan Kobborg.

18
 CARMEN COȚOFANĂ
1979

Dansatoare de dans contemporan-modern

coregrafă și profesor de dans, Carmen
Coţofană a absolvit Liceul de Coregrafie
“Octavian Stroia”, Cluj Napoca în 1997 şi
Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi
Cinematografică “I. L. Caragiale“– Bucureşti, secţia Coregrafie în 2001.
Din 1998 până în prezent își desfășoară activitatea în calitate de dansator și
coregraf în diferite proiecte culturale, rezidențe, workshop-uri, spectacole de dans,
colaborând ca și dansator alături de Sorana Badea, Farid Fairuz, Vava Ştefănescu,
Valentina de Piante, Ioana Macarie, Charles Lineham, Florin Fieroiu, Eduard
Gabia, Mădălina Dan, Alexandra Pirici, Manuel Pelmuș sau realizând creații
personale, cum ar fi : Fiinţe ale mâinilor, Take Five, Free M.E.S.H., Recycle me,
Stage psychosis, Back to zero. Participă la festivaluri naţionale şi internaţionale:
Platforma Dansului Contemporan Românesc/Bucureşti 1998, Eurodance /Iaşi
1999, IndepenDANCE/Bucureşti 2000 şi 2002, Balkan Dance Platform/Bucureşti
2003, Aeroweves /Londra 2003, JULIDANCE /Amsterdam 2003, SESC “Forum
Mondial Cultural”/Sao Paolo 2004, ImpulsTanz/Vienna 2005, Kaai
Theater/Bruxelles 2007, Restart/Bucureşti 2007, SpringDance/Utrecht 2008,
Tanzquartier/Viena 2008, Biennale Charleroi Danse '09/ Bruxelles, Le
Colombier/Paris 2011, La Biennale di Venezia/2013. În 2005 este beneficiară a
burselor DanceWEB/Vienna; participă în programul de rezidenţe artistice:
"Terrains Fertiles" (Franța, Austria, România /2005), în proiectul "Nottdance
Dialogue" (Nottingham/2008) şi în rezidenţele oferite de Cullberg Ballet şi Jardin
d'Europe (Stockholm/2009), Asociația ArtistNe(s)t și Centrul de Creație
Coregrafică Trois C-L Luxemburg (Luxemburg/2010). Activitatea sa artistică s-a
dezvoltat atât în domeniul dansului cât și a teatrului colaborând cu regizoarea
Gianina Cărbunariu la piesele de teatru: Stop the tempo, Mady-baby.edu, Poimâine
alaltăieri, Sold Out, Tigrul Sibian şi realizând mişcarea şcenică pentru piese
regizate de Andreea Vălean, Alexandru Dabija, Cris Simion, Radu Nica.

19
Până în acest moment printre angajamentele profesionale se numără funcția de
profesor de dans contemporan la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali”/București
(2003-2004) și la Universitatea de Arte/ Târgu Mureș (2012 – prezent), iar în
2004-2005 și-a dezvoltat experiența ca asistent manager în cadrul Asociației
Culturale Unisono, continuând cu activitatea de coordonator proiecte la Centrul
Național al Dansului București (2007- prezent).

ELENA DACIAN
Este fiica adoptivă a lui Ion Dacian, cântăreț
român de operetă.
A absolvit Şcoala de Coregrafie din Bucureşti în
1954, apoi a urmat cursurile Şcolii de Coregrafie
Vaganova din Leningrad (Sankt Petersburg), până
în 1960. Angajată din acel an, aproape 30 de ani la
Opera Română din Bucureşti, a obținut în anul
1963 Premiul I la Festivalul Tinerilor Solişti de la
Bucureşti, a urmat în 1964 o specializare în Franţa,
la Studiourile Franchetti şi în acelaşi an a obţinut Diploma de Onoare la Festivalul
Internaţional de Balet de la Varna. Toate aceste studii și premii au făcut ca în anul
1964 să devină solistă, iar începând cu anul 1968, prim-solistă a Operei Române. A
dansat rolurile principale din marile balete ale repertoriului internaţional:
Odette/Odille din „Lacul lebedelor” de P.I. Ceaikovski, Aurora şi Prinţesa Florina
din „Frumoasa din pădurea adormită” de P.I. Ceaikovski, rolurile titulare din
„Giselle” de A. Adam şi „Cenuşăreasa” de S. Prokofiev, Prinţesa Maşa din
„Spărgătorul de nuci” de P.I. Ceaikovski, Svanilda din „Coppelia” de L. Delibes,
Julieta din „Romeo şi Julieta” de S. Prokofiev, Katarina din „Floarea de piatră” de
S. Prokofiev, Maria din „Fântâna din Baccisarai” de B. Asafiev, Silfida din
„Chopiniana” de F. Chopin, Balerina din „Petruşka” de I. Stravinski, Frigia din
„Spartacus” de A. Haciaturian, Fleur de Lise din „Cocoşatul de la Notre Dame” de
C. Debussy. Între anii 1985 şi 1990 a susţinut un curs de balet pentru copii la
Opera din Bucureşti. De-a lungul carierei a susţinut turnee în Statele Unite,
Germania, Italia, Franţa, Bulgaria, Cehia, Cipru, Portugalia, Polonia, Spania,
Rusia, Ungaria. A interpretat roluri în filme: Rândunica din „Micul prinţ” (regia A.
Miheles), Soţia din „Doctor Poenaru” (regia D. Tănase, 1978), Domnişoara Aurica
din „Felix şi Otilia” (regia Iulian Mihu, 1972), Cucly din „Bietul Ioanide” (regia

20
Dan Piţa, Osânda, 1976. În 2002 i se decernează Ordinul Naţional „Serviciul
Credincios în grad de Cavaler”, iar în 2006 i se acordă „Diploma de excelenţă” de
către Opera Naţională Bucureşti.

OLEG DANOVSKI

9 februarie 1917, Vosnesensk, Ucraina - 1996,

România.
Dansator și coregraf român, întemeietorul școlii
românești de balet modern, fondatorul și directorul
primului teatru de balet din România, instituție
care astăzi îi poartă numele - Teatrul Național de
Operă și Balet "Oleg Danovski" din Constanța.
A apărut pe toate marile scene ale lumii, precum Teatrul Balșoi, Opera din
Milano sau Metropolitan New York, iar sub conducerea sa baletul românesc s-a
bucurat de succese și recunoaștere fără precedent în străinătate. Cel care avea să fie
supranumit Sfinxul Slav are origini germane: tatăl său, von Hildebrand, aparținea
unei familii de baroni aduși de Petru cel Mare din Germania. În timpul războiului,
tatăl său luptă ca ofițer pe front, fapt care îl determină să o trimită pe soția sa,
Juliette, la adăpost la Cernăuți. Din 1920, ea s-a angajat ca maestră de balet la
Teatrul din Cernăuți, astfel încât Oleg Danovski a crescut de mic într-un mediu
artistic. Inițial, a dovedit o înclinație specială pentru vioară, instrument pe care l-a
studiat timp de 7 ani. Ulterior s-a dedicat dansului. La 14 ani pleacă la București .
Se angajează ca balerin la Teatrul Cărăbuș. Foarte curând avea să devină prim
solist. Remarcabila sa evoluție la premieră i-a adus supranumele de Sfinxul Slav.
La 17 ani devenea cel mai tânăr coregraf din lume, activând o vreme la Teatrul
Evreiesc, unde a studiat regia cu Iacob Sternberg. Apoi s-a angajat ca solist la
Opera din București, unde a început să monteze spectacole. A avut privilegiul să
colaboreze cu mari artiști ai vremii precum Josephinne Backer sau Boris Kneazev -
pedagog care formase și iluștrii dansatori ai Operei de la Paris. Celebrul Robert
Helpmann l-a invitat să monteze la Londra, Lacul lebedelor - capodopera sa fiind
printre cele mai bune montări cunoscute. Și-a format un ansamblu de 150 de
balerini iar în 1949 a devenit decanul Academiei de balet. A militat pentru
separarea Baletului de Operă, fără succes. În cele din urmă a solicitat pensionarea
de la teatrul din București, dar a fost refuzat. În 1978, în drum spre Varna, unde

21
urma să jurizeze un festival internațional de balet, a făcut un popas la Constanța,
unde s-a întâlnit cu directorul Teatrului de revistă "Fantasio", Aurel Manolache,
care i-a propus o colaborare. Oleg Danovski l-a convins să înființeze o secție de
balet a Teatrului Fantasio: "Ansamblul de balet clasic și contemporan", inițial
constituit din tineri absolvenți ai liceelor de coregrafie din București și Cluj, primul
spectacol montat fiind "Chopiniana". Aici Oleg Danovski a montat trilogia
ceaikovskiană Lacul lebedelor, "Frumoasa din pădurea adormită" și Spărgătorul de
nuci. Prin legăturile sale cu impresarul german Landgraff, renumele balerinilor
români a depășit pentru prima oară granițele țării, iar turneul anual în Germania al
Teatrului de Balet din Constanța a ajuns o tradiție care continuă și în zilele noastre.
Câteva dintre spectacolele care poartă amprenta geniului său coregrafic
sunt Spărgătorul de nuci, Lacul lebedelor, "Cenușăreasa", "Giselle", "Rapsodia de
Enescu" sau "Chopiniana". Ultimul său spectacol, creat cu puțin înainte de moarte,
în 1996, a fost "Crăiasa zăpezilor": deși grav bolnav, Oleg Danovski a reușit să-l
monteze în doar două săptămâni. În 1990, prin hotărârea ministrului
culturii, Andrei Pleșu, excepționala instituție constănțeană fondată de Oleg
Danovski își câștiga în sfârșit autonomia, sub numele "Teatrul de Balet Oleg
Danovski". La 8 ani de la moartea maestrului, și în profund dezacord cu eforturile
sale și aspirația ca baletul să beneficieze de o instituție de sine stătătoare, Teatrul
de Balet a fost desființat, fiind comasat cu Opera prin hotărârea nr. 151 din 2004 a
Direcției de Cultură a Consiliului Județean Constanța. Din 2010, Teatrul Național
de Operă și Balet "Oleg Danovski" a intrat în administrarea Ministerului Culturii și
Patrimoniului Național.

22
 SIMONA DEACONESCU

Simona Deaconescu este coregraf și dansator,

absolventă a UNATC, secția Coregrafie și a
studiilor masterale în Artele spectacolului
coregrafic, din cadrul aceleiași universități, la clasa
prof. univ. dr. Sergiu Anghel. În paralel cu studiile
de coregrafie,studiază regie de film în cadrul
Universității Media, lucrând ca scenarist pentru
producții TV. Este director artistic al Asociației
Secția de Coregrafie, coordonator al
proiectului ADN și fondator al programului
curatorial Cartierul de Dans. A primit Premiul pentru Cel mai bun
Coregraf pentru spectacolul Alice în țara minciunilor, în cadrul Galei
Absolvenților UNATC, spectacol prezentat la CNDB și la Studioul Experimental
al Operei Române București. Este autoare a două spectacole de physical
theater: Time Quartet și undeva_cândva. A realizat coregrafia pentru
lungmetrajul Omega Rose, regia Alexandru Dorobanțu, scurt metrajul Maia, regia
Adela Cotimanis și experimentul personal 1940. A susținut workshop-uri și cursuri
de dans în cadrul programului Cartierul de Dans. Este profesor coregraf și membru
fondator al Cursurilor de Dans Contemporan.

ION DUMITRESCU

1977, Bucureşti.

Şcoala şi liceul de coregrafie Floria Capsali între

1988 şi 1996. Licenţiat al facultăţii U.N.A.T.C.
Bucureşti, secţia coregrafie 2007.
Prim solist Opera Română Bucureşti 1999-2002.
Coregraf independent din 2003. Implicat în diferite proiecte muzicale printre
care Minus şi Ion, EP-ul omonim scos la Patpong Records. Spectacolul “Ceea ce
am convenit noi a fi hazard” (The way things might go) a fost co-produs de Centrul
Naţional al Dansului – Bucureşti şi Centre national de la danse - Paris (Pantin). A
avut premiera la CNDB Bucureşti în noiembrie 2007, ulterior fiind prezentat la
Tanzquartier-Wien, Springdance Festival în cadrul programului Dialogue, la Sofia
în cadrul festivalului Sofia Underground şi la Teatrul Maghiar din Cluj în cadrul
23
stagiunii CNDB. În prezent lucrează la Trilogia Post Spectacol împreună cu
Florin Flueraş.

PAUL DUNCA
198, București

Dansator, performer și coregraf de dans contemporan. A

absolvit Colegiul German Goethe, Universitatea de Artă
Teatrală și Cinematografică din București, secția
Coregrafie și masterul de Scriere Dramatică din cadrul
U.N.A.T.C. Paul colaborează ca dramaturg la
tangaProject, atelier de teatru independent care își
propune să exploreze noile tipuri de teatralitate și
dramaturgie și să introducă conceptul de teatru
comunitar. Este membru al Ofensivei Generozității, o
inițiativă care încearcă să demonstreze că arta este
importantă pentru toată lumea, reprezintă România ca
performer la Bienala de Artă de la Veneția, participă ca dansator și coregraf în
spectacole prezentate la Centrul Național al Dansului din București și pe scena din
Judson Church, New York. Ca actor a jucat (printre altele) în “Fotografii explicite”
de Mark Ravenhill, în regia Mirunei Dinu, și în filmul “Scânteia”, regizat de Hano
Hoffer, scris de Cristian Mungiu. A jucat în filmele Amintiri din Epoca de Aur 1 -
Tovarăşi, frumoasă e viaţa! (2009), Amintiri din Epoca de Aur 2 - Dragoste în
timpul liber (2009), Weekend cu mama (2009) și Urmuz (2006).

24
 FLORIN FIEROIU

Dansator și coregraf de dans contemporan

modern.
Florin Fieroiu a absolvit Liceul de Coregrafie
„Floria Capsali“ din Bucureşi şi a studiat
Coregrafia la Universitatea Naţională de Arte
Bucureşti şi la „Duke University“ în North
Carolina. În 1996 a fost distins cu premiul „Le Prix Individuel d’Interpretation“ la
a cincea ediţie a Întâlnirilor Coregrafice Internaţionale de la Paris. În 2008 a fost
laureat cu premiul special UNITER pentru coregrafie în arta spectacolului. În
prezent este profesor la U.N.A.T.C. Bucureşti şi coregraf independent. A creat
coregrafia spectacolului Fuchsiada, mișcarea scenică a spectcolului, Bremen,
Nunta micilor burghezi, coordonarea artistică a proiectului derdiedans, coregrafiile
spectacolelor CUPLUtoniu - Furiile & Marele război, Urâtul, Mountainbikerii,
Shaking Shakespeare. Este căsătorit cu actrița Laura Creț și are un copil.

EDUARD GABIA
1979

Dansator și coregraf de dans contemporan.

A absolvit Liceul de coregrafie “Floria
Capsali” din București. Încă din perioada în
care era elev a fondat grupul de dans
contemporan DEEA, împreună cu colegii
săi Sorana Badea, Maria Baroncea, Violeta Dumitrașcu și Mircea Ghinea. Între
anii 1996-1999, a urmat cursuri și a participat la ateliere susținute de
coregrafii: Florin Fieroiu, Mihai Mihalcea, Cosmin Manolescu, Margarida
Bettencourt, Paulo Henrique (Portugalia), Mark Tompkins, Damiano Foa, Laura
Simi, Gigi Căciuleanu, (Franța), Karine Ponties (Belgia), Milli Biterli, Daniel
Aschwanden (Austria), Lisa Race, Donna Uchizono (USA), Ivan Wolf (Elveția). În

25
1998, T-Junction din Viena i-a oferit o bursă de studii, în cadrul căreia, timp de o
lună a studiat cu coregraful american Wally Cardona.
Între anii 1997-2004, a colaborat ca dansator în lucrări semnate de Sorana Badea,
Gigi Căciuleanu, Mihai Mihalcea, Florin Fieroiu, Karine Ponties,Charles Linehan,
Manuel Pelmuș, Thomas Lehmen. A participat la atelierul
international Movements on the EDGE organizat de Fundația Proiect DCM, în
cadrul Festivalului Internațional "BucurESTi.Vest" (București, mai 2001). A
participat la atelierele coregrafilorMilli Bitterli, Nuno Rebelo, Mark
Tompkins si Ivan Wolfe. În august 2001, Eduard Gabia a fost invitat să urmeze
atelierele organizate în cadrul Internationales TanzFest Berlin/ Tanz im August.
Eduard Gabia a creat solo-ul “5 minute din viata mea” prezentat, în
premieră, la Die Theater, Viena, în iulie 1999. Piesa a mai fost prezentată în
“Manoever Festival din Leipzig și a fost invitat în Festivalul Internațional Paris
Quartier d’Ete, în cadrul căruia Eduard Gabia a susținut patru reprezentații la
Arenes de Montmartre. De asemenea, piesa a fost selectionată pentru a lua parte la
Platforma Balcanică de la Sofia, decembrie 2001. Eduard Gabia este performerul
piesei”Outcome” semnata de coregraful Manuel Pelmuș și prezentată în numeroase
festivaluri internaționale: "BucharEast.West" (România), Festivalul Internațional
de la Bytom (Polonia), "Young Lions" Dance Festival, Ljiubliana, The Krakow
Fair of Performances, Polonia și El Cuerpo Latino, Leeds (Marea Britanie).
În anul 2000, Eduard Gabia a creat spectacolul "Bătrânul de la graniță", prezentat
în stagiunea de spectacole a Centrului MAD și invitat la Zilele Culturii
Contemporane din România, laWuppertal (Germania) și la Festivalul Eurodans de
la Iași.Este performer al spectacolului "Stars High in Amneisa's Sky" creat de
coregraful Mihai Mihalcea și prezentat în Franța, Germania, Italia, Elveția, Austria
și Slovenia. În februarie 2002, a participat la atelierul-selecție susținut de
compania irlandeză Daghdha Dance Company din Limerick, cu care a colaborat la
crearea spectacolului Reverse Psychology, semnat de coregrafa Yoshiko Chuma.
În anul 2002, a creat solo-ul "Bonus", produs de Fundația Proiect DCm și de
Centrul MAD, în cadrul programului "dans-ro", sprijinit de Fundația Concept
și OSI- Budapesta. Bonus a fost prezentat, în premieră, în 28 aprilie 2002 la
Centrul MAD și după alte câteva reprezentații la Green Hours 22 Club Jazz Café
și Fundația Tranzit din Cluj, a fost invitat la Internationales TanzFest Berlin 2002.

26
În februarie 2004, Bonus a fost invitat la Centrul cultural Andre Malraux, Nancy
(Franța), la Tanzquartier Wien și a luat parte la "Zilele Vienei la București" (aprilie
2004) și la Festivalul Four + Four Days in Motion, Praga (mai 2004).
Solo-ul "Bonus" a fost invitat în iulie-august 2004 în cadrul "8tension" din
Festivalul ImpulsTanz din Viena, unde Eduard Gabia a primit o rezidență de trei
săptămâni. Eduard Gabia este solistul vocal al trupei de rock alternative Second
Hand Band, (Ion Dumitrescu – compoziție, chitară solo & background vocal,
Rolando Matsangos – percuție, Gabi Călinescu - chitară bass). Primul concert al
trupei a avut loc în Green-Hours Jazz Cafe.
Eduard Gabia a fost selectat pentru rolul principal în filmul "Cover Boy", semnat
de regizorul italian Carmine Amoroso.

ILEANA ILIESCU
30 octombrie 1937, Sighișoara

Prim-balerină a Operei Naționale din București.

A început să studieze baletul în 1945 la Școala
Populară de Artă din Brașov, având-o ca profesoară
pe Ema Hamrodi. Se mută la București în 1949 pentru
a urma cursurile Liceului de Coregrafie din București
(1949-1954), unde-i are ca profesori pe Anton
Romanowski, Gelu Matei, Oleg Danovski și Tilde
Urseanu. A fost prim-balerină a Operei Naționale din București. Rolurile sale cele
mai cunoscute sunt Regina Balului din Călărețul de aramă, Odette-Odile, Kitri și
Zarema din Fântâna din Baccisarai, precum și cele din Lacul
Lebedelor, Giselle, Coppelia, Carmen, Spartacus, Spărgătorul de
nuci, Tricornul,Romeo și Julieta, Don Quijote, Floarea de piatră, Frumoasa din
pădurea adormită, Șeherezada și Ucenicul vrăjitor. A obținut în 1963 premiul I la
Festivalul de canto, dans, pian și compoziție din Italia. A participat în anii '60 și '70
la numeroase turnee în străinătate, în țări precum Germania, Polonia,
Cehoslovacia, URSS, Ungaria, Grecia, Cuba, Iugoslavia, Spania. A predat pentru o
perioadă la o școală de balet la Torino, apoi s-a întors în România pentru a conduce
Compania de balet a Operei Naționale din București. balerinei Ileana Iliescu i s-a
acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite

27
deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și
cinematografiei”. A fost distinsă cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad
de Cavaler (2001) „pentru îndelungata și prodigioasa carieră artistică, recunoscută
pe plan intern și internațional, cu ocazia aniversării a 80 de ani de existență a
Operei Naționale din București”. A jucat în filmele Veronica se întoarce (1973),
Pruncul, petrolul și ardelenii (1981) - proprietara saloon-ului, Praful și aurul
scenei (2002), "Amintiri din anii de aur ai baletului românesc", Cleopatra Lorințiu.

LILIANA IORGULESCU

Dansatoare de dans contemporan-modern, coregrafă

și profesor de dans. Absolventă a Liceului de
Coregrafie din București în anul 1979. Absolventă a
Universității de Artă Teatrală și Cinematografică,
Facultatea Regie-Teatru, Secția Coregrafie în 1994.
Bursă în Franța, la Institutul Internațional de Teatru
(1990). Bursă în SUA, în cadrul programului USIA
(1993). Profesor de dans clasic și contemporan la
Liceul de Coregrafie din București (1980-1990). Din 1995 este profesor la
Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București, Secția Coregrafie.
Participă, în calitate de coregraf, la Festivalul „Women Creators of the Two Seas”
– Grecia, la Centrul UNESCO pentru femei și pace în Țările Balcanice (1997).
Turneu artistic în SUA, cu Grupul „ACCORD”, la „New York University” și
„World Bank Washington” (1998). Membră a Grupului de Dans Contemporan
CONTEMP, condus de Adina Cezar (1975-1990). Din 1990, Liliana Iorgulescu
este solistă și coregraf asistent la Compania de Dans CONTEMP din cadrul
Teatrului de Operetă „Ion Dacian” din București. Premiul I și Premiul „Floria
Capsali” pentru Coregrafie la Festivalul Internațional de Dans Contemporan, Iași,
1992, 1993, 1994. Creații personale: Cvartet– muzica de Adrian Iorgulescu,
Orologii – muzica de Anatol Vieru, Vocea libertății – muzica de Dinu Ghezzo,
Cealaltă față – muzică australiană originală, Sarea pamântului – folclor vechi
românesc, Chipul – „Reverberații pentru trombon și percuție” de Mihaela

28
Stănculescu-Vosganian, Baladă – „Interferențe armenești” de Mihaela Stănculescu
Vosganian.

IRINEL LICIU
Silvia Irinel Liciu
1928, Cluj-Napoca – 26 mai 2002, Bucureşti.

Dansatoare de dans clasic.

Pe numele său adevărat Silvia Lia Voicu, a studiat
baletul la Cluj-Napoca cu mătuşa sa, Elena Penescu
Liciu, specializându-se la Moscova şi Leningrad. A
debutat în 1948 cu piesa Faust. Între 1950 şi 1970 a
fost prim-solistă a baletului Operei Române din
Bucureşti. A interpretat majoritatea rolurilor principale din baletele clasice, iar spre
sfârşitul carierei a abordat şi dansul contemporan. A susţinut spectacole în mai
multe state europene, printre care Franţa, Italia, Grecia, Bulgaria, Polonia şi Rusia,
precum şi pe alte continente America, Asia sau Australia, alături de balerinii
Magdalena Popa, Alexa Mezincescu, Elena Dacian, Gabriel Popescu, Gelu Barbu
şi Ileana Iliescu. Rolurile din Lacul Lebedelor şi Romeo şi Julieta au fost foarte
bine primite de critici. Cu Lacul Lebedelor a înregistrat un uriaş succes la
Moscova, unde a refuzat să rămână definitiv, pentru a dansa. Partener i-a fost, până
în 1965, Gabriel Popescu, cel mai cunoscut balerin român. A colaborat cu Oleg
Danovski, dansând în mai toate spectacolele semnate de acesta. După fuga
partenerului său în Franţa, Irinel Liciu a decis să părăsească pentru totdeauna
scena.Pentru ultima dată, marea balerină a dansat pe 12 februarie 1970, încheind cu
acelaşi rol cu care debutase. Ea a refuzat să revină în lumea artistică chiar şi atunci
când a fost de mai multe ori invitată să lucreze alături de noii ei colegii. Ignora
până şi propriile aniversări organizate la Operă. Nu dorea sa fie filmată sau
fotografiată. A fost recompensată pentru activitatea ei cu titlul de Laureată a
Premiului de Stat iar, în 2001, cu ocazia aniversării a 80 de ani de la înfiinţarea
Operei Române din Bucureşti, i-a fost acordat Ordinul „Serviciul Credincios”, în
grad de Cavaler. La câteva ore după moartea soţului ei, poetul Ştefan Augustin
Doinaş, care încetase din viaţă în urma unui stop cardiac, în noaptea de 24 spre 25

29
mai 2002, s-a sinucis cu o supradoză de somnifere. A fost înmormântată, în ziua de
28 mai, împreună cu soțul său, în parcul Academiei Române din Cimitirul Bellu.

COSMIN MANOLESCU

Cosmin Manolescu este dansator, coregraf si

manager. Absolvent al Liceului
de Coregrafie „Floria Capsali“ (1988), al
Universității de Artă Teatrală și Cinematografică,
secția Coregrafie (1996) și al Masteratului European
„Management des Entreprises Culturelles“,
Programul Ecumest (1996). A dansat în spectacole
realizate de Ion Tugearu, Raluca Ianegic, Miriam
Răducanu. Membru co-fondator al grupului
Marginalii (1993-1995), a debutat în calitate de coregraf în 1994, cu piesa
Fragmente din interior. Autor, de asemenea, al pieselor Private Show, Paradise
Serial, Don’t Ask the Blonde, Visa Game. Conduce din 1996 Fundația Proiect
DCM, pe care a fondat-o și cu care a realizat producții și co-producții coregrafice,
platforme naționale și regionale, festivaluri, ateliere și cursuri de dans pentru
profesioniști și amatori, rezidențe coregrafice și schimburi internaționale. Proiect
DCM va realiza în 2007 trei proiecte în cadrul programului „Sibiu, capitală
culturală europeană“ – un festival internațional de dans, Sibiu Dans 2007, un
proiect de dezvoltare de public, Dans_acces, și un spectacol în doi, Danse. Entre.
Deux, împreună cu Bernard Baumgarten.

30
 RĂZVAN MAZILU
21 iunie 1974, București

Dansator, performer, actor și coregraf. În 1992

absolvă Liceul de Coregrafie "Floria Capsali"
din București iar în 1996, Universitatea de Artă
Teatrală și Cinematografică "I. L. Caragiale", secția
Coregrafie. Încă din perioada liceului, devine solist al
Companiei de Dans Contemporan "Contemp"
la Opera Națională din București, apoi la Teatrul
Evreiesc de Stat. În 1996 semnează pentru prima dată
coregrafia unui spectacol de la Teatrul Odeon ("Vorbește-mi ca ploaia și lasă-mă
să te ascult"), iar din 1998 începe colaborarea cu Opera Națională București.
Începând din anul 2001, coordonează programul de promovare a dansului
contemporan românesc "Dans la Odeon", în calitate de coregraf și consultant
artistic al Teatrului Odeon din București. În anul 2007, lansează proiectul cultural
"Dance energy", ce are ca scop susținerea financiară a liceelor de coregrafie din
România, continuat cu spectacolul de dans contemporan "Dance Generator.
Răzvan Mazilu și invitații săi" de pe scena Operei Naționale București (2008), apoi
cu "Dance across generations. Răzvan Mazilu și invitații săi" (OPB, 2009). Răzvan
Mazilu este primul dansator român protagonist într-un one-man-show ("Jocul de-a
Shakespeare", 1997, Teatrul Național din București), cât și primul realizator al
unui spectacol de teatru-dans în România ("Dama cu camelii", Teatrul Național
București, 1995). Răzvan Mazilu abordează o gamă largă de genuri artistice, de la
teatru-dans la cabaret, balet, dans contemporan sau tango. A colaborat cu coregrafii
Amir Kolben, Marc Bogaerts, Claudia Martins, Rafael Carrico, Gigi Căciuleanu,
Ioan Tugearu, Florin Fieroiu, Alexa Mezincescu, Miriam Răducanu, Adina Cezar,
Liliana Iorgulescu, cu regizorii Alexandru Dabija, Dragoș Galgoțiu, Andrei
Șerban, Cătălina Buzoianu, Cornel Todea, Petrika Ionescu, Ana Mărgineanu, Anda
Tăbăcaru – Hogea, Ada Lupu-Hausvater și cu scenografii Doina Levintza, Adriana
Grand, Andrei Both, Dragoș Buhagiar, Irina Solomon. Turnee în: Franța, Italia,
Israel, Elveția, Japonia, Rusia, Grecia, Egipt, Slovacia, Ungaria, Danemarca,
Germania, Belgia, Cehia, Spania, China.

31
 ALEXA MEZINCESCU
Prim-balerină, coregrafă și profesoară de dans clasic la
Opera Națională Română din București.

A absolvit Academia de Dans în 1954, la clasa profesorului

Anton Romanowski, Gelu Matei, și Oleg Danowski.
Studiază pentru un an la St. Petersburg, Rusia la Școala de
Dans "A. Vaganova", 1954 - 1955. Absolvă Royal Institute
of Choreography în Stockholm, Surdia. Studiază cu Kurt
John, Patricia Christophor și Birghit. Interpretează roluri de
prim-balerină în Parasa ”Călărețul de aramă” de R.Glier, Tai Hoa - ”Macul roșu”
de R.Glier, Ruth - ”Concertul în Fa” de G.Gershwin, Maria - ”Fântâna din
Baccisarai” de B.Asafiev, Julieta - ”Romeo și Julieta” de S.Prokofiev, Mașa Mică
și Mașa Mare (Clara ) - ”Spărgătorul de nuci” de P.I.Ceaikovski, Swanilda -
”Coppelia” de L.Delibes, Odette/Odille - ”Lacul lebedelor” de P.I.Ceaikovski,
Aurora - ”Frumoasa din pădurea adormită” de P.I.Ceaikovski, Giselle - ”Giselle”
de A.Adam, Esmeralda - ”Cocoșatul de la Notre Dame” de C.Pugni, Katerina -
”Floarea de piatră” de S.Prokofiev, Lisa - ”La fille mal gardee” de Herold
Lanchbery, Primăvara, Iarna - ”Anotimpurile” de A.Vivaldi, Isolda - ”Tristan și
Isolda” de R.Wagner, Prima balerină- ”Valsul” de M. Ravel, Gherda - ”Crăiasa
Zăpezii” de L. Alexandra, Ileana - ”Iancu Jianu” de M.Chiriac, Solista - ”Simfonia
Neterminată” de Fr. Schubert, Solista - ”Simfonia clasică” de S. Prokofiev, Chopin
- ”Carnavalul” de R. Schumann. Creează numeroase coregrafii pentru operele și
baletele Operei Române .

32
 MIHAI MIHALCEA
Performer și coregraf, fost director al Centrului Naţional al
Dansului din București. A fost artist în rezidenţă la
Tanzquartier Wien, Centrul Naţional al Dansului Paris,
Hebbel Theatre Berlin, Centre Chorégraphique National de
Franche-Comte a Belfort, La Manufacture, Atelier du Rhin – Centre dramatique
regional, Colmar. A dansat şi a creat spectacole şi lucrări coregrafice prezentate în:
Franţa, Germania, Italia, Ungaria, Austria, S.U.A., Bulgaria, Ucraina, Portugalia,
Polonia, Olanda, Belgia, Elveţia şi Slovenia. Prezenţa sa pe scenele internaţionale a
fost remarcată în publicaţii ca: Le Monde, Berliner Zeitung, Paris-Match,
Liberation, Danser, Ballet-Tanz International, Dance Theatre Journal, La
Reppublica. Din 2010 a decis să-și ficționalizeze biografia și să-și semneze toate
lucrările sub pseudonimul Farid Fairuz.

CORNEL PATRICHI
1 aprilie 1944, București

Dansator, coregraf și actor. A absolvit Liceul de

Coregrafie în 1962. A fost numit de către presa vremii
“regele dansului în comunism”. În anul 1962 a
terminat studiile și și-a început cariera ca prim balerin
la Teatrul Constantin Tănase, prilej cu care a apărut în
revista “Carabuș”. În anul 1970 s-a angajat la Teatrul
Fantasio tot ca prim balerin. La vârsta de 26 de ani
devine maestru de balet. Dansează începând din anul
1962. În 1973 își face debutul în televiziune,
participând ca dansator și coregraf în emisiunile realizate de Alexandru Bocăneț
și Valeriu Lazarov.
În 1987 pleacă cu un spectacol la Dresda si rămâne acolo definitiv. În anul 1999
se întoarce în țară și începe să lucreze la coregrafiile din cadrul emisiunii
“Vineri seara, cu Florin Călinescu”. A jucat în filmele The King of
Communism: The Pomp and Pageantry of Nicolae Ceaușescu / The King of
Communism: The Pomp & Pageantry of Nicolae Ceaușescu (2002),
Detașamentul Concordia (1980), Melodii, melodii... (1978), Gloria nu cântă
(1976), Alexandra și infernul (1975), Un august în flăcări (1974), Veronica
(1973), Pentru că se iubesc (1972), Pădurea pierdută (1971), Balul de sâmbătă
seara (1968), De trei ori București (1968).

33
Filme pentru care a realizat coregrafia: Viraj periculos (1983); Eu, tu și Ovidiu
(1977), Bună seara, Domnule Wilde, Actorul și sălbaticii (1975), Cântecele
mării (1971).

MANUEL PELMUȘ
1974, București

Dansator, coregraf și performer. A absolvit

Liceul de Coregrafie “Floria Capsali” din
București și Hamburg Opera Dance
School. A fost angajat al trupei de dans
Hamburg Opera. Din 1998 este dansator
free-lancer dancer și coregraf creându-și
propriile proiecte. A studiat cu Vera Mantero, Mark Tompkins, Andre Lepecki,
Nuno Rebelo, Margarida Bettencourt. Proiectele sale coregrafice au fost
susținute și co-produce de diferite instituții coregrafice și teatrale din Europa,
Centre National de la Danse (Paris), Hebbel Theater (Berlin), Tanz Quartier
(Wien), Fundația DCM (București), Akademie der Kunste (Berlin). A creat
proiectele coregrafice “Outcome” și “Punct Fix” prezentate în cadrul
festivalurilor de dans internaționale, Tanz im August (Berlin), De Singel Arts
Center (Antwerp), Judson Church (New York), Centre National de la Danse
(Paris), Junge Hunde (Ljublijana), PICA (Portland), Global Dance (Dusseldorf),
Tanz Tendenzen ( Greifswald). A primit “Artist in residence” la Tanz Quartier
Wien și Centre National de la Danse în 2002. În 2003 a fost nominalizat la
Rolex Arts Initiative. În 2004 a fost invitat la DAAD (Berlin KŸnstler
Programm) pentru a fi artist resident împreună cu Rui Catalao (Portugal) unde a
prezentat proiectul “Plan Fix” la Akademie der KŸnste. În 2004 a colaborat cu
Mart Kangro/Thomas Lehmen pentru proiectul “Out of Functions” prezentat la
Theater am Halleschen Ufer (HAU3) la Tanz made în Berlin. Proiectele sale au
fost prezentate în Franța, Germania, Polonia, Bulgaria, Norvegia, Belgia,
Austria, România, Anglia și America.

34
 MAGDALENA POPA
1941, Bucureşti.

Balerină.

Studiază, mai întâi, la Şcoala de Stat de Balet din Bucureşti,

apoi la celebra şcoală de balet „Kirov” de la Institutul
Coregrafic „Vaganova” din Leningrad, absolvită în 1965.
Între primele succese se numără premiul de interpretare la Festivalul Internaţional
de la Viena, în 1959, medalia de argint la Concursul Internaţional de Dans de la
Varna, în 1964, sau Steaua de Aur pentru cea mai bună interpretare la Festivalul
Internaţional de Dans de la Paris, în 1965, împreună cu Sergiu Stefanski. Sosită în
ţară, devine prim-solistă la Opera Română, unde activează timp de 22 de ani.
Printre cele mai importante roluri interpretate au fost Romeo şi Julieta de Serghei
Prokofiev, Frumoasa din pădurea adormită, Lacul Lebedelor şi Spărgătorul de
nuci, de Piotr Ilici Ceaikovski, Şeherezada de Nikolai A. Rimsky-
Korsakov, Giselle de Adolphe Adam. A colaborat cu mari trupe şi companii de
dans, Teatrul „Balşoi”, Baletul Festivalului de la Londra, Baletul „Monte Carlo”,
„Marele Balet Clasic” din Franţa, Teatrul Contemporan de Balet din Franţa,
Baletul Dallas sau Baletul „Jackson”. Ca profesoară, şi-a format o clasă pe care o
lua întotdeauna cu ea la repetiţiile sau la spectacolele de la Opera Română. Din
1982, de când a părăsit România, activează la Baletul Naţional din Canada, unde,
din 1984, a devenit maestru principal şi, din 2005, antrenor principal artistic. Este
solicitată de multe instituţii de profil, în calitate de profesor invitat în Franţa,
S.U.A., Italia, Spania, Australia, Austria, Germania sau de membru al juriului,
pentru diferite concursuri şi festivaluri internaţionale (Moscova, Tōkyō, Ōsaka,
Jackson, Mississippi, Paris sau Praga). A montat, împreună cu soţul ei, Amatto
Checiulescu, Lacul lebedelor, Romeo şi Julieta şi Giselle în China
şi Silfidele pentru Baletul Naţional din Canada. În 2002, i se decernează Ordinul
„Steaua României” celei pe care «L’Humanité» o considera „cea mai mare stea a
timpului nostru”.

35
 GABRIEL POPESCU
1932, București

Prim-balerin al Operei din București considerat ca

fiind cel mai mare balerin român din perioada
postbelică. A fost elevul maestrei de balet Floria
Capsali. În 1948 este angajat al Operei
din București. Din 1949 până în 1965 a dansat
alături de Silvia Irinel Liciu. Primește medalia de
aur la competiții internaționale de balet
din Berlin și Varșovia. În sezonul 1955-1956 Irinel Liciu și Gabriel Popescu
dansează în opera Fântâna din Bakhchisaray dirijată de Sergiu Comissiona. În
1958 joacă în filmul Balerina în regia lui Mihai Bucur. În 1964 primește
la Moscova Premiul întâi pentru un pas-de-deux din Don Quijote unde a avut-o ca
parteneră pe Larisa Șorban, prim balerină a baletului din Cluj. În 1965 Gabriel
Popescu aflat într-un turneu în Franța rămâne la Paris unde cere azil politic. A fost
dansator principal, coregraf și maestru de balet la Opera din Zurich și din 1975 la
Opera din Berlin. Din 1978 este profesor de balet în Italia la școala din Reggio
Emilia. Activează la Opera din Roma, Teatro alla Scala, Arenele din Verona.
Intructor personal al unor dansatori renumiți ca Marcia Haydée, Gheorghe Iancu și
prim- balerină Carla Fracci (careia i-a fost și partener de scenă). După ’90 s-a
întors în România. A fost decorat cu Ordinul național Steaua României, în grad de
Cavaler. Pentru o perioadă scurtă de timp a instruit compania de balet a Operei din
București.

36
 MIRIAM RĂDUCANU
1924, Piatra-Neamț

Dansatoare de dans modern, coregrafă și actriță.

Este sora pianistului, compozitorului, dirijorului
Jean Tausinger. Începe primele studii de dans cu
profesoara vieneză Kahte Link dar datorită
izbucnirii celui de-al doilea război mondial le
întrerupe datorită mutării familiei de origine evreiască din Buhuși la București. Le
reia, având-ul ca mentor pe Trixi Checais, dansator la Opera din București. În 1949
se căsătorește cu Cornel Răducanu. În 1968, realizează primele spectacole de grup
ce reunesc dansatori, muzicieni și actori. La Teatrul Național din București creează
spectacolele Poezie, muzică, dans și Pe teme de jazz, precum și Gente di Miriam la
Piccolo Teatro di Milano. Contribuie coregrafic la realizarea filmelor Marea
trecere și Concerto grosso. Începe studii de actorie și devine studenta actriței
Marietta Sadova, Ana Barcan și Elena Negreanu. Creează spectacolele Nocturne 9
½ la Teatrul Țăndărică, cu care va merge în numeroase turnee internaționale și
Maria Tănase și alte portrete de la Teatrul Nottara. Colaborează cu regizorii Liviu
Ciulei, Radu Penciulescu, Cătălina Buzoianu, Lucian Pintilie, Vlad Mugur,
Alexandru Dabija. Conduce prima Școală de dans de stat din România, 1949-1950.
Devine profesoară de dans modern la Liceul de Coregrafie iar între 1991 și 1992
este profesor de improvizație și creație de mișcare pentru actori la Academia de
Teatru și Film din București, actual U.N.A.T.C. În prezent, predă același curs la
Facultatea de Actorie a Universității Ecologice din București. În 2014 a creat
spectacolul Poezia visului, pe versuri de Emil Botta la Unteatru, București. În 2003
a primit Premiul UNITER pentru Întreaga Activitate.

37
 VAVA ȘTEFĂNESCU

Coregraf și dansatoare cu o bogată activitate

artistică și teoretică. A absolvit Liceul de
Coregrafie „George Enescu”, are un master în
management cultural – Cooperare Artistică
Internațională la Universitatea Paris VIII UFR
Arts, Paris, Franța, a beneficiat de-a lungul carierei de numeroase burse, stagii
internaționale și rezidențe artistice care au consolidat experiența sa artistică
deopotrivă ca dansator și coregraf, iar în prezent este doctorand la UBB Cluj-
Napoca, secțiunea teatru, cu o lucrare de cercetare în domeniul improvizației în
dans și teatru. Portofoliul său artistic conține peste 25 de creații originale sau
spectacole de autor, din care amintim Swing (2013, TNC), Occupy Vava -
instalație performativă (2012, TNC), After All (2011, Festivalul Temps d’ Images,
Cluj), Cvartet pentru o lavalieră - instalaţie coregrafică (2008), Ghetto blaster,
(2008, Teatrul Masca Bucureşti), Solo on line (2004, Teatrul Național Cluj), sau în
conjuncție cu regizorul Mihai Măniuțiu din care amintim doar câteva producții:
Deliruri (2012, Teatrul de Artă Deva), Uitarea (2001 și 2008, Teatrul Național
Cluj), Visele călătorilor de pe Titanic (2004, Teatrul Tony Bulandra, Târgoviște),
Pescuitorii de perle (2002, Opera Națională București), 16 lecții despre
dezastrele…(2001,Teatrul Oleg Danovski, Constanța), O vară fierbinte pe Iza
(2007, Teatrul Național Cluj). A realizat coregrafie pentru teatru: Woyceck – regia
M. Măniuțiu, Născut pentru niciodată – regia Tompa Gabor, Macbeth – regia
David Zinder, O scrisoare pierdută – regia Tompa Gabor, Tragica istorie a
doctorului Faust – regia M. Măniuțiu, Vertij – regia M. Măniuţiu, PSIHOZĂ 4:48-
regia M. Măniuţiu, Delirur i- regia M. Măniuţiu, Don Quijote - regia M. Măniuţiu
Spectacolele sale au fost prezentate în festivaluri internaționale din Europa, SUA și
Japonia. Activitatea sa pedagogică a debutat în 1995 ca profesor de dans
contemporan la Liceul de coregrafie (1995-1997), până în 2001 ca asistent
universitar la UNATC, secția Coregrafie, și a continuat ca profesor invitat la UBB,
catedra de teatru, între 2006-2009. A susținut stagii de tehnică de dans
contemporan, de compoziție artistică sau seminarii și în cadrul unor festivaluri,
companii de dans, universități din țară și străinătate (Irvine University, Drama
Department, CA, USA), Centrul de Excelență în Studiul Imaginii din cadrul
Universității București, Centrul de artă contemporană Main d’Oeuvre, Paris,
Franța, Summer School For Media Science PhD, Mainz, Germania. Înființează în
1999 Centrul Multi Art Dans – MAD, o organizație neguvernamentală activă până
în anul 2003, ce a funcționat ca prima casă a dansului contemporan. Modul de
organizare, acţiunile şi activităţile Centrului MAD au avut un impact deosebit
38
asupra publicului şi au contribuit la crearea unei bune vizibităţi a dansului
contemporan în România şi străinătate, oferind în acelaşi timp artiştilor un minim
de confort de creaţie. Centrul MAD prefigurează apariția Centrului Național al
Dansului din București. Angajamente profesionale: Între anii 1991 – 1996, este
dansator în compania Contemp, devenind apoi regizor emisiune TV (PRO TV
1996-1997), director la Centrul Multi Art Dans – MAD (1999 – 2003), coregraf la
Teatrul Naţional Cluj Napoca (2003 până în prezent) si director artistic la Centrul
Naţional al Dansului Bucureşti - CNDB (2006-2013). Din septembrie 2014 până în
prezent Manager al CNDB.

SIMONA ȘOMĂCESCU
26 aprilie 1969.

Balerină și actriță.
În 2002 a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și
Cinematografică „I.L.Caragiale” din București. În perioada
1988-2003 a fost Prim – Balerină a Operei Naționale București.
A apărut în Lacul lebedelor; Giselle, Don
Quijote, Bayadera,Romeo si Julieta, Tristan și
Isolda, Îmblânzirea Scorpiei, Peer Gynt, Spărgătorul de Nuci, Corsarul, Daphnis
și Chloe,Manfred, Cenușăreasa, Carmina Burana, 'Anna Karenina. A jucat în
filmele Coroana de foc (1990) - mireasa prințului, fostă hangiță, regia Sergiu
Nicolaescu, O clipă de adevăr (1999), regia Silvia Ciucurașu, TVR 1, Visul
balerinei (2002) regia Gabriela Nuță, TVR 1, Premiul APTR.

39
 ION TUGEARU

Coregraf și dansator.
A început studiile de balet cu maestra Floria Capsali
(elevă a lui Nicolas Legat și a lui Enrico Cechetti) și cu
maestrul Mitiță Dumitrescu (elevul lui Anton
Romanovsky și al Verei Caralli). Și-a luat bacalaureatul
la liceul Mihai Viteazul din București și, în paralel, a
absolvit Liceul de Coregrafie Floria Capsali din
București. A făcut parte din prima promoție care a
absolvit cursuri universitare de dans, de 2 ani, pentru coregrafi – inițiate de
Ministerul Culturii, în 1975. Cursuri universitare 2005-2008 la Universitatea de
Științe și Arte „Gheorghe Cristea”, Licență în 2008 la Universitatea Națională de
Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”, Masterat 2009-2011 la
Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”, în
Artele Spectacolului de Teatru (Coregrafie). A fost prim balerin al Operei
Naționale din București din 1965, iar din 1977 a montat aici numeroase spectacole
de balet; în același timp, din 1976, a fost și profesor la Liceul de Coregrafie din
București. Între 1990 și 1992 a fost directorul artistic și coregraful companiei
Orion Balet București, prima companie de stat, de dans contemporan, înființată în
România. Între 1 aprilie 1992 și 31 septembrie 1993, Ioan Tugearu a fost directorul
și coregraful principal al baletului Operei Naționale din București, unde a revenit
în 1996 în calitate de coregraf, până în 2003. Între 13 august 2004 și 1 august 2006
a fost consilier personal, în probleme de dans, al Ministrului Culturii și Cultelor din
România, perioadă în care s-a înființat Centrul Național al Dansului București, al
cărui director a fost timp de doi ani, până ce s-a ajuns la consolidarea funcționării
instituției. Din anul 2003, Ioan Tugearu este profesor la Universitatea de Științe și
Arte „Gheorghe Cristea” din București. A făcut numeroase turnee în Europa,
America și Africa, cu Baletul Operei Naționale din București, cu Teatrul de balet
Oleg Danovski din Constanța, cât și alături de companiile de balet Jeunesse
Musicale de France și Grand Ballet Classique de France.

40