Universitatea Alexandru Ioan Cuza - IAȘI

Impactul exploatării petrolului asupra mediului natural din

Arabia Saudită

Dancă Emanuel - Sergiu

Specializarea: Geografia mediului
Grupa: GM11

1
Hartă Arabia Saudită

2
Sinteză:
Petrolul a reprezentat și reprezintă principala resursă naturală a Terrei, resursă care dă
statelor ce o dețin o importanță economică pe plan mondi . Însă, la fel ca majoritatea resurselor
naturale, este epuizabilă. Importanța petrolului este dată de faptul că este folosit în mai toate
domeniile precum în industria chimică la fabricarea medicamentelor, a îngrățămintelor chimice;
în utilizarea lui drept combustibil fosil; ca materie primă; în obținerea produselor alimentare, a
materialelor de construcții precum și a materialelor plastice.
În ciuda faptului că este cea mai utilizată resursă naturală,aproape fiecare țară are zacaminte
de petrol, însă cele mai mari se găsesc in Golful Persic; țările din acest golf fiind cele mai mari
exportatoare de petrol din lume (Arabia Saudită, Qatar, Emiratele Arabe Unite etc. – state
member OPEC ). Existența acestei resurse naturale a influențat într-un anumit mod politica țării;
așadar, economia lor bazîndu-se pe producția de petrol.
Pe lîngă toate aceste beneficii ce le oferă ca resursă naturală, exploatarea și utilizarea lui
imprimă mediului înconjurător numeroase efecte negative destul de serioase; efecte c ear trebui
luate în seamă și remediate pe cat posibil de către fiecare stat cat mai curand posibil.
Cu toate că această problemă a fost pusă în discuție de nenumărate ori, luandu-se chiar și
unele măsuri împotriva distrugerii mediului natural, rata poluării este în continuă creștere, putand
chiar să zicem că a ajuns la apogeu.
Spre deosebire de alte surse poluante, ce afectează doar o parte a mediului înconjurator,
poluarea realizată prin exploatarea petrolului este mult mai complexă, de la poluarea solului pană
la dispariția anumitor specii de animale.
Poluarea apei cu reziduuri petroliere reprezintă o problemă importantă și greu de remediat;
astefel încat afectează atat apele de suprafață cat și cele subterane.Acest gen de poluare este una
dintre cele mai periculoase, deoarece afectează proprietațile organoleptice ale apei (insipidă,
incoloră și inodoră ) , flora si fauna acesteia; acestă poluare fiind deosebit de nocivă și
durabilă.Reziduurile de petrol ajung în sursele de apă prin revărsarea de ape reziduale de la
fabric, uzine sau rafinării.Aceste reziduuri au numeroase efecte negative asupra apelor în care se
scurg, conducand la creșterea temperaturii, la schimbarea compoziției apei, la formarea unor
,,pete‖ de petrol la supafața apei.
Alte efecte negative ale exploatării și utilizării petrolului sunt: influențe negative asupra
atmosferei, faunei și florei, poluarea chimică a solului, ce poate duce la degradarea și la pierderea
proprietăților fertile ale acestuia pentru mulți ani de zile,poate dăuna sănătații umane și mediului
inconjurător,fie aproape sau departe de sura poluantă; aupra organismului umanducand la
creșterea morbidității prin cancer, fertilitate scazută, dezvoltare anormală, slăbirea imunității și
reducerea capacității intelectuale.
Pe parcursul activitatii de extractie, separare si transport a țițeiului și a apei sărate, pot să
apară pierderi de fluide care pot ajunge pe terenurile agricole si in cursurile de apa.Solurile
poluate cu titei prezinta la suprafata o pojghita de țiței densă, compactă care impiedică procesele
de infiltrare a apei in sol, de schimb reversibil de substante gazoase intre sol si atmosfera,
impiedicand schimbul de aer si apa intre sol si atmosfera . Dupa deversare la contactul petrolului
cu solul se produc modificari ale propietatilor fizice, chimice si biologice ale acestuia.
Poluarea mediului marin cu hidrocarburi constituie un fenomen îngrijorător, care a luat o
amploare fără precedent în ultimii ani. Sursele şi cauzele poluării s-au multiplicat an de an
proporţional cu apariţia unor factori de risc. Incidentele apărute în activităţile de foraj, extracţie,

3
transport, operaţiuni de transfer, încărcare – descărcare, rafinare, depozitare ş.a. au generat
riscuri iminente, date fiind proprietăţile periculoase ale petrolului şi produselor petroliere.
Arabia Saudită se numără printre cele mai poluate 10 țări din lume, fiind cel mai mare
producător și exportator de petrol din lume și deținand o cincine din rezerverle petroliere ale
lumii.Mai ales in ultimii ani, s-a remarcat o ,,explozie‖ a industriei petrolului, poluarea mediului
a crescut semnificativ.
Arabia Saudită se confruntă cu numeroase provocări legate de mediu . Deficitul de apă este o
preocupare constantă, așa cum sunt problemele legate de deșertificare .Această deșertificare
poate cauza, datorită existenței unor furtuni de nisip, numeroase probleme legate de transport.
Lipsa râurilor permanente sau temporare de apă reprezintă o problemă importantă, la fel ca și
epuizarea resurselor de apă subterane.
Principala amenințare cu privire la poluarea mediului o reprezintă scurgerile de petrol, care
provoacă poluarea de coastă . De asemenea, pentru că Arabia Saudită produce cea mai mare
cantitate de țiței, poluarea aerului rezultat din producția de petrol este gravă.In plus, pentru a
lupta împotrva deșertificării și a secetei, Arabia Saudita produce propria apa de la desalinizarea
apei de mare. Cu toate acestea, după procesul de desalinizare, instalațiile de desalinizare devarsă
apa poluată tot în largul mării, ceea ce cauzează poluarea apei în jurul Mării Roșii, Golful Aden
și Marea Arabiei.
Apele Golfului Persic dețin numeroase colonii de corali și plante acvatice ce au un rol curcial
în menținerea ecosistemului local , însă, din păcate, și aceaste zone au început să fie poluate
semnificativ.Astfel se asocoațiile de protejare a mediuluiîși îndreaptă toată atenția asupra acestei
zone, încercand să o aducă la starea initial , incercand conservarea ei.Cateva dintre aceste plante
asigură supraviețuirea unei specii de creveți iar dacă acestea ar disparea, ar putea cauza o
dispariție în lanț a mai multor specii de animale.
De asemenea, nu doar viețuitoarele marine sunt puse în pericol de cărte scurgerile de petrol, ci
și numeroase specii de păsări, Cum ar fi pelicanii sau cormoranii.Acestea sunt în pericol atat prin
modul de hrănire a acestora, cosumand , de exemplu pești contaminate, putand duce la
distrugerea sistemului imunitar și reproductiv a acestora , cat și prin modul propriu-zis de
poluare, multe păsări fiind prinse în ,,petele‖ de petrol existente la suprafața apei, nemaiputand să
zboare, multe dintre ele murind.Pentru a salva aceste specii, numeroase asociații au intervenit,
însă acest effort este depus în zadar, dacă poluarea nu este oprită exact din zonele de unde își are
originea.
Deversarea petrolului în apele Golfului Persic a afectat industria piscicolă a zonei respective.
Altă zone ce au cunoscut impactul polării cu petrol o reprezintă zona de litoral; multe dintre
ele fiind acoperite de un strat vascos de ulei.De asemenea incendiile cauzate la unele fabrici de
prelucrare a petrolului au un efect negativ major, funinginea dina ceste incendii găsindu-se pe
stratul de zăpadă din Munții Himalayei și în precipitațiile din zonele învecinate ale Golfului.
Până în prezent, autoritățile saudite depun eforturi de curățare, pompare de petrol de la mare
în zonele care dețin o mare parte din uleiul prezent în ape,pe plaje sau în alte regiuni poluate.
Însă, fără aprobarea anumitor legi cu privire la interzicerea prelucrării și exploatării petrolului în
zonele deja pericliatate precum și în cele puse în pericol,efortul lor este depus în zadar .
Așadar, principalele surse de poluare sunt scurgerile din platormele petroliere în mediul
marin, precum și din navele petroliere sau comerciale.

4
Bibliografie:
1. http://www.albawaba.com/business/saudi-arabia-environmental-issues-part-one

2. http://www.ics.uci.edu/~wmt/courses/ICS5_W13/SaudiArabia.html

3. http://articles.latimes.com/1991-04-11/news/mn-322_1_saudi-arabia

4. http://www.theoildrum.com/node/6485

5. http://www.parstimes.com/environment/pg_pollution.html

6. http://www.itopf.com/knowledge-resources/countries-regions/countries/saudi-arabia/

7. http://www.saudilegal.com/saudilaw/18_law.html

8. http://www.ecomagazin.ro/poluarea-marilor-si-oceanelor/

9. http://www.slideshare.net/aritonadela/prezentare-chimie-adela

10. http://ecoprofit.ro/poluare-golful-persic-petrol-incalzire-globala/

11. http://785.ro/wp-content/uploads/efectele-deversarilor-de-petrol-asupra-mediului-acvatic-.pdf

12. https://prisacarudaniela.wordpress.com/2012/02/07/petrolul/

13. https://www.scribd.com/doc/253601812/Arabia-Saudita

14. http://edition.cnn.com/2010/WORLD/meast/06/04/kuwait.oil.spill/

15. http://www.businessinsider.com/was-a-massive-saudi-aramco-oil-spill-concealed-from-the-
public-in-1993-2010-6

16. https://chronicle.fanack.com/saudi-arabia/geography/

5
 http://www.ics.uci.edu/~wmt/courses/ICS5_W13/SaudiArabia.html

Essay of Saudi Arabia - Three Environmental Issues and IT Technology

Introduction:

Saudi Arabia is the country that produces the largest amount of crude oil in the world.
It has strong leadership in OPEC, and cities that are placed in the seaside are highly
developed. Saudi Arabia has strong economy based on their sale of oil, which make Saudi
Arabia to be capable of importing large amount of goods. On the other hand, most part of
Saudi Arabias territory is composed by desert, over 98%. Because of large desert, Saudi
Arabia cannot produce enough amounts of foods and industrial goods for itself. Also,
because Saudi Arabia is producing the largest amount of crude oil, air pollution resulted
from oil production is serious (UNDP). In addition, to fight back desertification and
droughts, Saudi Arabia produces its own water from desalinating sea water. However,
after the process of desalination, desalination plants throw polluted water away to sea,
which causes water pollution around Red Sea, Gulf of Aden, and Arabian Sea.

Three Issues:Desertification, Water Pollution, and Air pollution are the most hazardous
environmental issues in Saudi Arabia (PDKK). Especially, desertification is the most
serious environmental issue. However, the other two issues are serious as well, and they are
getting worse by time. First, air pollution in Saudi Arabia is originally come crude oil.
While they are refining crude oil, it creates different kinds of greenhouse gases that create
air pollution (United States Energy Information Administration). These gases also cause
increment of temperature of Saudi Arabia as well. As a result, air pollution in Saudi
Arabia also affects desertification because of increasing temperature (Freudenrich). Also,
greenhouse from urban cities is causing air pollution as well. Second, desertification is
serious problem in Saudi Arabia. According to UNCCD (United Nations Convention to
Combat Desertification), approximately more than 98% of land mass of Saudi Arabia is
desert. It is not only the problem of Saudi Arabia, but also every country in Arabian region
is suffering the problem of desertification. Approximately 2,331,000 km2 of Arabian region
is desert, and desert of whole Asian region increased 1,671.8 hectare in 2011.
Desertification decreases food production in large scale, especially production of crops. In
Saudi Arabia, because of large scale of desert, only 1.6% of land is available for
agriculture. Therefore, Saudi Arabia is highly depending on import for their food and
industrial goods, which is over 70% (UNCCD). In addition, desertification eliminates water
table underground, which result oasis to be gone (Safrey). Therefore, this hazardous cycle
goes on and on. In order to resolve this problem, government of Saudi Arabia builds
desalination plants to create pure water from sea water (UNCCD). However, this solution
creates another environmental problem, water pollution. During the process of desalination
of sea water, machines heat sea water and gather the water vapor, which is gathered to be
pure water for agricultural and industrial use. However, after the process of desalination,
sea water becomes polluted with high concentration of salt. Aftermath of desalination, this
water does not only contain high salt concentration, but it also contains high concentration
of metal (Sabine Lattemann). This water cannot be used in agriculture and city, so mostly

6
they throw it away to the sea. As a result, it damages ecology of the sea. Polluted water
extinct hundreds of sea creatures; it damages biodiversity of Red Sea, Gulf of Aden, and
Arabian Sea (PDKK). Water pollution, desertification, and air pollution are
three important environmental issues that are discussed in Saudi Arabia, and government
is seeking several solutions to resolve these problems.

Eco City:One of the solutions for environmental problems of Saudi Arabia is creating
Eco-city. It is long-term project that reducing greenhouse gas and reducing pollutants that
influence our environment. There are several Eco cities that are in progress. German, France,
USA, and Korea already made positive results out of it. By using ubiquitous IT technologies, the
computer automatically makes process of smart sewage system, smart highway, and so on. Not
only in Eastern Asia and Europe, there are several countries in Arabian region that is planning to
build these smart cities. Because Arabian region has high level of sunlight during the day, they
are expecting high efficiency of solar power for urban use. Scientists expect that by using solar
power, whole city can reduce emission of greenhouse gas in large scale. In urban use, solar
energy may replace oil to produce electricity for air conditioner, lights, cars (hybrid), etc
(Tigitcanlar). This would benefit Saudi Arabia economy as well, because they will use solar
energy as the source of electricity, instead of using oil to produce electricity. Therefore, they
would save more oil to export. In addition, using solar power will reduce the rate of air
pollution.Eco city function will not only resolve the problem of air pollution, but it will also
resolve the problem of water pollution caused by desalination plant. By using smart sewage and
water recycling system, people in Eco city can recycle water, so they can reduce the use of water
from desalination plants (Tigitcanlar). Therefore, they do not have to use large amount of heat
and electricity to boil sea water. As a result, Saudi Arabia does not have to dump polluted water
to their sea. Smart water-recycling system will benefit Saudi Arabia economy by reducing the
size of desalination plant. Saudi Arabia is spending about 2/3 of benefit from exporting oil to
build more desalination plants and secure water out of different water-producing systems (Sabine
Lattemann). So, using smart water-recycling systems will benefit not only environment, but also
the economy of Saudi Arabia. Then, reducing the size and use of desalination plant will reduce
the rate of water pollution in large scale as well.

Eco city can influence water pollution and air pollution. However, we cannot expect whether
it will reduce the speed of desertification. There is no clue that Eco city can reduce degradation
of land, because there is no example. Eco city is originally designed for the city where is
surrounded by environment which is relatively better than Arabian region. Therefore, we cannot
ensure that Eco city project can help Saudi Arabians with desertification. On the other hand,
Saudi Arabia is having progress with Eco city. It is building Eco City that will function with
solar and wind power. Scientists expect that this Eco city will not only reduce water pollution
and air pollution, but it may also reduce desertification (Alternative Energy).

Conclusion:Eco city is hard project to proceed. It is very expensive, time consuming, and
unpredictable. However, preceding examples from other countries encourage that it does have
powerful and positive impact afterward. Thus, it can be concluded that creating Eco city would
benefit Saudi Arabia not only reducing water pollution and air pollution, but it can also benefit
Saudi Arabia economy.

7
 https://www.scribd.com/doc/253601812/Arabia-Saudita
Factorul Politic: Politica Arabiei Saudite are loc într-un cadru special și anume cel al unei
monarhii absolute, prin care și regele Arabiei Saudite, este atât șeful statului cât și șeful
guvernului, dar în cazul în care deciziile sunt în mare măsură pe bază de consultare între principi
seniori, regele functionează ca primus. Stabilitate politică: Ambasadorul Arabiei Saudite în
Marea Britanie, prințul Mohammed bin Nawaf bin Abdulaziz a declarant într-un editorial din
New York Times "Credem că multe din politicile statelor occidentale în ceea ce privește Iranul și
Siria reprezintă un risc pentru securitatea în zona Orientului Mijlociu. Este un risc în fața căruia
nu putem sta tăcuti sau inactivi.‖ Politica externă: Politica saudită de prevenire a dezvoltării
miscărilor extremiste.
Factorul Economic Arabia Saudită are o economie bazată pe petrol, care generează
45 % din Produsul Intern Brut. Economia se bazează pe exploatarea și, mai recent,
prelucrarea petrolului. Politica comercială a Arabiei Saudite are la bază conceptele de
comerț liber și competiție. Nu există control asupra ratei de schimb pentru monedele
străine, restricții cantitative sau bariere tarifare. Per ansamblu, Arabia Saudită urmărește
să practice o politică comercială cât mai liberală. Nu există nici o restricție financiară sau
cote care să fie impuse importatorilor cu excepția băuturilor alcoolice și produselor din
carne de porc care sunt complet interzise. Importanța comerțului exterior pentru economia
natională provine din statutul unic pe care Arabia Saudită îl are în economia mondială,
care se caracterizează prin următoarele: • Regatul este cel mai mare exportator de petrol
din lume; • Regatul deține suficiente active financiare în străinătate sub formă cash sau alte
investiții. Sectorul privat contribuie de asemenea la investițiile internaționale. Monedă-Rial
saudit (SR) PIB (PPP)-2013 estimate Total $927.762 billion / Per capital $31,309 PIB
(nominal)-2013 estimate.
Total $718.472 billion / Per capital $24,246.
Structura PIB: agricultura 2%, industrie 66.90%, servicii 31.1% (2012 est.) Populație aptă de
muncă: 8.012 milioane Taxe și alte venituri colectate: venituri: $314.3 miliarde Tax rate: 14.5%
Level of economic freedom: 62.2 – moderately free
Factorul Social Suprafața: 2,149,690 mp2 Populația- Estimare 25 731 776 incluzând 5 576
076 non-resortisan . Societatea saudită este traditională combinând virtutiile vieții de beduin cu
aptitudini pentru comerț și un devotament exacerbat pentru principiile islamului.
Rată de somaj– 28.3%
Arabia Saudită inregistrează unul dintre cele mai mari sporuri naturale din lume, de peste
două ori mai mare decât media mondială. Datorită acestui spor, precum și a celui migratoriu
dintr-o vreme, Arabia Saudită a cunoscut o spectaculoasă creștere a populației în ultimele 2
decenii ale secolului al XX-lea: de la circa 8 milioane la aproape 20 de milioane. O consecintă
pozitivă firească a sporului natural ridicat o constituie ponderea mare a tinerilor în totalul
populației. Pricipalele orașe sunt : Riyadh, Jiddah, ambele din categoria orașelor precum și zona
capitalei. În schimb alte regiuni sunt foarte slab populate sau chiar nepopulate, cum este deșertul
Rub al Khali, care ocupă treimea sudică milionare, Mecca, Medina și Taif. Cu excepția capitalei,
Riyadh, celelalte centre urbane importante, Jiddah, Mecca, Medina, Taif, se află pe tărmul Mării
Roșii sau în apropierea acestuia.

8
 Ca și musulmanii , locuitorii din Arabia Saudită iau parte la o comunitate ( ummah ), în
care problemele legate de rasă, etnie, origine natională ar trebui să nu aibă nicio semnificație și
să nu reprezinte baza acțiunilor sociale, comportamentului politic, organizării economice.
Identitatea musulmană transcende granițele statelor și are în mod ideal, prioritate fată de toate
celelalte identităti.
Factorul Tehnologic. Domenii de activitate: producția de țiței, rafinarea petrolului,
petrochimice de bază, amoniac, gaze industriale, hidroxid de sodiu (sodă caustică), ciment,
ingrăsăminte, materiale plastice, metale, reparații de nave comerciale, și reparații de aeronave
comerciale, construcții .Regatul Arabiei Saudite a înțeles că atingerea ambițioaselor obiective
economice necesită un flux de tehnologii și expertize în tară. Prin urmare, politică Regatului
stabilește o implicare a capitalului străin și invită cât mai mulți oameni de afaceri să participe la
proiecte de dezvoltare economică în cooperare cu comunitatea saudită.
Factorul Legal în Arabia Saudită: legile cu privire la proprietatea intelectuală (IP) au fost
verificate și updatate în mod regulat pentru a asigură ca un cadru legal eficient este important atât
pentru a încuraja inovarea și creativitatea, cât și pentru a stabili drepturi ale IP. Acest fapt a creat
stabilitate și a atras un nivel ridicat de investiții. Problemele zonei prezintă riscul unor atacuri
teroriste în Arabia Saudită.
Factorul Ecologic(Mediul) Resurse naturale: petrol, gaze naturale, minereu de fier, aur,
cupru. Țările producătoare de petrol ar putea cere ajutoare financiare internaționale dacă
politicile ecologice care vor fi puse în aplicare în următorii ani vor scădea cererea globală.
Industria Construcțiilor. Demografia regatului Arabia Saudită prevede o creștere a
cheltuielilor în construcție. Cu un pas spre o formă de solvabilitate fiscală separate de sectorul
energetic și cu o populație tanără dornică de immobile noi, toate semnele indică faptul că regatul
se pregătește pentru noul an cu cheltuielile de capital ale unor proiecte ce pot ajunge la aproape
72 de miliarde de dolari în 2013 .
Piața construcțiilor în Arabia este programată să urmeze o revitalizare dramatică în
următorii ani. Cu o rată de creștere estimată de 35 % în următorii trei ani, sectorul construcțiilor
este setat să reprezinte cea mai rapidă creștere în economia regatului pană în 2015. Această
perspectivă promitătoare este propulsată în principal de creșterea investițiilor de capital în
industria de guvern în încercarea de a dezvolta infrastructura socio-economică a tării în
beneficiul cetătenilor săi și perspectivelor economice. Un număr uluitor de 76 de miliarde de
dolari din bugetul de stat au fost alocate pentru dezvoltarea de proiecte de construcții din tară
numai în 2013, în timp ce această cifră este de așteptat să depăsească 3000 miliarde dolari pană
în 2020 . Majoritatea acestor fonduri sunt direcționate către proiecte uriașe, care sunt în prezent
în curs de desfăsurare în tară, în completarea mai multora care au fost adăugate recent. Există o
serie de propulsoare-cheie care conduc acest impuls expansionist în sectorul construcțiilor în
Arabia, cea mai importantă fiind necesitatea că țara să își consolideze infrastructura internă, în
scopul de a diminua dependența de sectorul de petrol și gaze și de a se stabili ferm că o economie
industriala.
Creșterea cererii pentru locuințe este un alt factor indispensabil, având în vedere în special
cre terea rapidă a populației locale, din care 40% este sub vârsta de 14 ani. Cu PIB-ul în creștere,
la o rată consistentă de 7,5 % pe an, nu este surprinzător faptul că țara atrage, de asemenea, un

9
interes străin în ceea ce privește investițiile și asociațiile în participarea cu firme bazate pe
sectorul construcțiilor în plan local. Reformele legislative au deschis și mai mult mediul de
afaceri al națiunii pentru străini și expatriați dint ară, facilitarea comerțului internațional și a
investițiilor, precum și cererea pentru imbunătătiri de infrastructură . Efectul acestor investiții a
început deja să se răspandească în restul industriei construcțiilor, cu vanzările de ciment în
creștere cu 12% în 2012 și creștere în imobiliare, ce reprezintă o creștere rapidă (rata de 6% pe
an) în idea de a deveni al doilea cel mai mare sector economic al regatului după petrol. O
majoritate a cheltuielilor ( aproximativ 65 de miliarde de SR) se concentrează pe transporturi și
dezvoltarea infrastructurii, având că plan 3700 km de drumuri, precum și o cale ferată natională
la care se lucrează în present. Cu toate acestea, pozițiile financiare puternice ale guvernului
saudit cuplat cu vointă politică de a vedea aceste proiecte pentru îndeplinire asigură că piață va
men ine flotabilitate pe termen lung.

ECONOMYO verview:
Saudi Arabia has a robust economy that experienced rapid growth from 2003 to 2005 but
remains largely dependent on the production and exportation of oil. Saudi Arabia produces more
oil and natural gas liquids than any other country in the world. The Saudi Arabia OilCompany
(Saudi Aramco), which was fully nationalized in 1988, controls this vitally importantresource.
Even as the demand for oil, and consequently the price per barrel, remain at historichighs, Saudi
Arabia faces the challenge of diversifying its economy. In 1999 a royal decree established the
Supreme Economic Council under the leadership of the crown price and chargedit with bringing
Saudi Arabia’s economy into the twenty-first century. Since the 1970s, the Saudigovernment has
used five-year development plans to try to make its economy less susceptible tofluctuations in oil
prices. Currently in its eighth five-year plan (2005–8), the government hasgoals of achieving
modest but consistent gross domestic product (GDP) growth, increasing therole of the private
sector in the economy, and creating significant numbers of new jobs for Saudicitizens.Despite
ambitious government plans for economic modernization and diversification, thedevelopment of
the non-oil economy has proceeded slowly, and attempts in the past decade toencourage private
investment have been hampered by the many vested interests of the royalfamily, which continues
to dominate the economy. Strong oil sales have boosted governmentrevenues and enabled robust
government spending (a trend expected to continue in the nearterm), but analysts note a long-
term decline in national living standards. Compared to some otheroil-dominant economies, such
as the United Arab Emirates and Kuwait, Saudi Arabia has arelatively low per capita GDP.
Popular discontent has been rising for years among Saudi citizenswho feel that not enough of the
country’s oil wealth goes back to the people. Although production has boomed, there is actually
less oil money to go around. Saudi Arabia’s per capitaoil export revenue in 2004, US$4,500 per
person, was far less than the high of nearly US$23,000reached in 1980. Economic discontent
will likely continue to reverberate as high levels ofunemployment plague the country’s young
male population.

Gross Domestic Product (GDP):

According to estimates, Saudi Arabia’s gross domestic product (GDP) will reach between
US$308 billion and US$338 billion in 2005. Should these
Library of Congress -
Federal Research Division Country Profile: Saudi Arabia, September 2006

10
10estimates prove accurate, the total would represent a healthy increase over the US$215 billion
toUS$251 billion posted in 2003 and 2004. Estimated per capita GDP was US$12,800 in
2005.Projections for future GDP growth remain bright: 5.4 percent for 2006 and 4.6 percent for
2007,following high annual growth rates of 7.7 percent, 5.2 percent, and 7.5 percent,
respectively, in2003–5. Oil prices and production will undoubtedly determine the validity of
such forecasting.

Government Budget:
Since 2002, when oil revenues began to increase dramatically, SaudiArabia has
produced large budgetary surpluses. Before that time, high defense spending
andgovernment subsidies to consumers, coupled with low oil production rates and prices,
generallyyielded significant budgetary deficits. Saudi Arabia’s 2006 budget includes
governmentspending of nearly US$90 billion, a 20 percent increase over 2005. This plan
will continue thegovernment’s strategy of using record oil revenues to provide broad
economic stimulus.Government spending priorities include education, health and social
affairs, municipal services,transportation, and infrastructure. Even with its ambitious
spending plans, the government projects a budget surplus of US$15 billion in 2006, based
on estimated 2006 revenues of US$104 billion. About 20 percent of revenue will be from
non-oil income. Government officials expecttariff and duty revenue to decrease as the full
effects of Saudi Arabia’s ascension to the WorldTrade Organization are borne out.Because
of the significance of oil revenue, Saudi Arabia imposes only minimal income taxes
onSaudis and does not have a capital gains or value-added tax, although a payroll tax
supportssocial insurance programs, and the government collects the Islamic tithe of
2.5 percent of networth from both businesses and individuals. Joint ventures and non-
Saudi individuals and businesses are taxed at varying rates.
Inflation:
Saudi Arabia controls internal inflation through a series of price subsidies.
Whennecessary or expedient, the government intervenes to drive market prices down for
consumers.For example, in April 2006 the government slashed automobile gas prices by 20
percent. Externally, however, the weak U.S. dollar, to which the riyal is pegged, continues
to drive up thecost of imported goods. According to the cost of living index calculated by
Saudi authorities,consumer prices rose by 1.1 percent in 2005. Inflation is expected to
remain very low in thekingdom at between 0.4 and 0.5 percent through 2006.
Agriculture, Forestry, and Fishing:
The agriculture sector accounted for 4 percent of SaudiArabia’s 2004 gross domestic product
(GDP), down from 5.1 percent in 2002. Agricultureemploys about 6 percent of working citizens.
The scarcity of water and fertile soil limits thecrops that can be grown. The principal crop in
recent years has been wheat. In 2003 Saudifarmers produced more than twice as much wheat as
any other agricultural commodity. Othersignificant crops include dates, potatoes, tomatoes,
watermelons, and sorghum. Saudi Arabia isself-sufficient in the production of most dairy
products. Saudi agriculturalists annually produce asurplus of eggs and broiler chickens. Nearly
75 percent of the country’s land is still used for low-grade grazing of livestock rather than for
cultivation. This has led the Ministry of Agriculture toestablish a research center dedicated to
finding the most efficient and profitable means ofutilizing and protecting pastureland.

11
 Natural Resources:
Saudi Arabia’s vast oil resources have shaped the kingdom’s development.The country
also has large natural gas reserves, as well as deposits of bauxite, coal, copper, gold,iron,
phosphates, platinum, silver, tungsten, uranium, and zinc. Non-mineral resources
includelimestone, glass sand, and stone.
Land Use:
Most of Saudi Arabia consists of arid or semi-arid land. Uninhabitable desert coversnearly
half the country. According to 2005 statistics, only 1.67 percent of Saudi land is classifiedas
arable, and only 0.09 percent of the country’s land is planted to permanent crops. Irrigatedland
totaled an estimated 16,200 square kilometers in 1998.
In the more temperate regions of thekingdom, adequate forage exists to support cattle grazing.
Environmental Factors:
Saudi Arabia faces numerous environmental challenges. The countryhas very little
arable land. Water scarcity is a constant concern, as are the related issues ofdesertification
and creeping sands. The region’s dryness results in frequent dust and sand stormsthat can
cripple transportation. The lack of perennial rivers or permanent bodies of water poses
acontinual challenge, as does the depletion of underground water resources. Additionally,
coastaloil spills, though infrequent, contribute to pollution.

Time Zone:Saudi Arabia operates on Greenwich Mean Time plus 3 hours.

SOCIETY
Population:
In July 2006, estimates placed Saudi Arabia’s population at 27,019,731, with anannual
growth rate of 2.18 percent. The population total includes nearly 6 million non-
nationals.Approximately 100,000 foreigners enter the country each year, mostly to fill specific
jobopenings. Immigrant workers come primarily from other Arab and Muslim countries,
includingmany from South Asia and the Philippines. Fewer than 100,000 Westerners work and

12
live inSaudi Arabia. Because most of the terrain is unsuitable for cultivation, the coastal areas
andinterior oases support the vast majority of the population. Some cities have reported densities
of1,000 people per square kilometer. The Mecca region, which also contains the major city
ofJiddah, is the most populated area of the country, with nearly 26 percent of the total
population.Other population centers include Riyadh and the clustered Eastern Province cities of
Ad
http://www.albawaba.com/business/saudi-arabia-environmental-issues-part-one
Environmental protection issues in Saudi Arabia are inseparable from natural resource
development. Saudi Arabia's vast petroleum reserves have provided the country with
significant economic wealth. As a result, environmental protection in Saudi Arabia is
viewed with an eye towards the development of the country's oil and gas reserves. As
global environmental awareness has increased, the "Desert Kingdom" has placed more
emphasis on protecting its citizens from environmental hazards. While environmentalists
increasingly point fingers at fossil fuels as being harmful to the environment, Saudi Arabia
has attempted to forge a delicate balance--the country depends on oil and gas exports for
its economic growth, but the Saudi government is also trying to develop its natural
resources in an environmentally-friendly way. Saudi Arabia is striving to minimize the
effects of oil and gas production on its delicate desert environment, as well as to safeguard
the health of Saudi citizens. The Meteorology and Environmental Protection Agency
(MEPA) is responsible for all environmental matters in Saudi Arabia, including planning
for the conservation of natural marine and coastal resources. The country is keen to
protect the environmental safety of the Persian Gulf and Red Sea, and the Saudi petroleum
industry--led by Saudi Aramco, the state oil company--has contributed to environmental
protection through safety measures, early warning systems against possible leakage, and
advanced methods to control and contain any pollution.
Aramco's Environmental Conservation Policy directs that the company not create
undue risks to the environment, and that operations be carried out with concern for
protection of the land, air, and water. Aramco has developed an array of operational
requirements, engineering standards, and performance guidelines to implement this policy,
including sanitary codes, environmental assessments, bioremediation, air quality and
emission standards, noise-control regulations, landfill standards, water recycling
procedures, hazardous material disposal rules, and oil spill contingency plans.
As world oil demand increases, however, Saudi Arabia is increasing its production and
export capacity, leading to an increasing volume of oil being shipped through pipelines and
via tankers. As shipping traffic becomes more congested, the odds of spills and accidents
increases, putting the environment at greater risk.
Environmental Impact of Oil Exploration and Production .Although technological
innovations have reduced the impact that oil exploration and extraction have on the
environment, several risks still remain. Offshore drilling can affect the integrity of the
coastal shelf, as well as have a negative effect on marine life. Transporting oil to world
markets--via barge, supertanker, or pipeline--runs the risk of spillage.
Although improved ship design and better cleanup techniques have reduced the impact
of oil spills, oil discharges in the Persian Gulf--both accidental and otherwise--have been on
the increase, posing a threat to Gulf ecology and environment.

13
 Offshore Development and Marine Life : Although the relative lack of precipitation,
human population, inflow from rivers, and other natural disturbances has kept Red Sea
reefs healthy overall, those along the Saudi coast are threatened by pollution from the
increasing development of poorly regulated Saudi and Egyptian oil fields and related
population centers, and from the de-ballasting of ships moving through the heavily
trafficked Suez region. On the Persian Gulf side, Saudi Arabia has infilled more than 40
percent of its coastline, wiping out half its mangroves, while dredging and sedimentation
are causing major ecological problems in coastal habitats. Fewer coral species thrive in the
Gulf than in the Red Sea, with many living near their maximum tolerances due to high
salinity and wide temperature swings. Environmentalists have warned that a significant
percentage of the oil produced by offshore oil rigs has been spilling into the sea (which is
already prone to contamination due to a relatively shallow average depth of of 97 feet)
because of seepages in the sea bed, cracks in rigs, illegal discharges by oil companies and
vessels and accidental spills.

In addition, salt-laden wastewater from the oil production process that is dumped into
the Gulf is increasing the salinity of the water and posing a grave threat to marine life. The
Regional Organization for the Protection of the Marine Environment, a leading Arab
environmental organization, warns that a September 1999 die-off of fish in the northern
Gulf, due to high salt level in the water and 100-degree water temperatures, is the result of
global warming compounded by indiscriminate dumping of wastewater in the region by oil
companies and unchecked oil seepage. Although the latest industrial techniques go a long
way to ensure that waste is handled in an environmentally-responsible fashion, many oil
companies in the region have yet to implement these technologies.
However, Saudi Arabia is beginning to take steps towards protecting its marine
habitats while exploring for offshore oil. In 1997, Aramco began a study with the Research
Institute at the King Fahd University of Petroleum and Minerals in Dhahran to determine
whether shallow marine habitats along the Red Sea coastline can be mapped reliably using
satellite remote-sensing data and sophisticated image-processing techniques, thereby
minimizing costly and damaging fieldwork. Such mapping is part of the company's ongoing
effort to minimize the impact of shoreline and offshore activities on the marine
environment.
Aramco is undertaking a number of studies to determine how better to minimize its
impact on the marine environment. Major marine studies include the 18-year-old
Bioaccumulation Monitoring Program, which monitors the entry of hydrocarbons and
heavy-metal toxins into the food chain of Gulf Coast clams. The Bioassay Toxicity Testing
Program, the first of its kind in the region, tests the effect of drilling muds on laboratory-
raised kin of the Gulf shrimp. The study has helped in the development of nontoxic drilling
muds. Aramco also has worked with the National Commission for Wildlife Conservation
and Development to plant mangrove trees along the Persian Gulf coastline of the Ras
Tanura Peninsula, providing a nursery for fish and shrimp, and expanding the biological
habitat in Tarut Bay.
Spills and Response Preparedness: Oil spills are a major threat to both the Red Sea and
the Persian Gulf. Heavy oil tanker traffic through several chokepoints, including Bab el-
Mandab, the Strait of Hormuz, and the Suez Canal and Sumed Pipeline, are a constant

14
threat. In addition, the extensive shallow coastal waters limit on-water recovery methods,
making preventive strategies all the more important to protect coastal
resources. Nevertheless, the Persian Gulf has experienced a number of moderate-to-large
oil spills over the past 20 years. During the Iran-Iraq war from 1980 to 1988, oil tankers in
the Gulf were attacked, resulting in thousands of barrels of oil spillage. However, the
damage done to the environment by that war was dwarfed by the catastrophic effects of oil
spilled during the Persian Gulf War: on January 23, 1991, Iraq began intentionally
pumping crude oil into the Gulf from the Sea Island supertanker terminal 10 miles off the
Kuwaiti coast.
The spill, described by then-Pentagon spokesman Pete Williams described the act as
"the worst environmental disaster in the history of the Persian Gulf," is also the worst
recorded oil spill in world history, with approximately 5.7 million barrels of oil dumped.
While a major international response effort recovered more than one million barrels of
oil from Saudi Arabia's shoreline, the spill caused severe environmental damage,
highlighting the need to respond quickly to future spills. MEPA is in charge of dealing
with oil spills in Saudi waters--its reporting and response capabilities are outlined in the
National Contingency Plan for Combating Marine Pollution by Oil and Other Harmful
Substances in Emergencies.
According to the International Tanker Owners Pollution Federation (ITOPF), this plan
established Environmental Protection Coordinating Committees--one for the Red Sea coast
and one for the Gulf Coast. Among their responsibilities are the preparation of area plans
(including local plans for marine and coastal oil facilities), identification of necessary
manpower and equipment, and training staff in response activities. In addition, the Gulf
Area Oil Companies Mutual Aid Organization (GAOCMAO), was established to protect
the marine environment in the Persian Gulf from oil pollution emanating from operations
of GAOCMAO member oil companies in the region.
The organization was founded on the idea that each company shares the responsibility
to ensure a long-term commitment to the "Clean Gulf" concept by preventing operational
oil spills, stopping tanker discharges, safety of ships leading to cleaner seas, and total
stoppage of industrial waste discharge to sea.
Saudi Aramco, which is a charter member of GAOCMAO, is also a member of several
key regional and international agencies involved in oil spill response. Aramco is a member
of the International Petroleum Industry Environmental Conservation Association, whose
main purpose is to inform members of environmental developments and facilitate
communications between the oil industry and relevant organizations on environmental
issues. The company also participates in the Oil Industry International Exploration &
Production Forum, the Oil Companies International Marine Forum, and ITOPF. In
addition to its readiness training, Aramco maintains regional command and control centers
for oil spill response, and houses emergency equipment, including dedicated aircraft, to
battle spills at sea. Aramco engages in air and sea surveillance of all its offshore operating
areas, and has a full-time oil spill cleanup group dedicated to the task of pollution control
in and around the company's exporting terminals.
Air Pollution: According to Municipal and Rural Affairs Minister Dr. Muhammad Al-
Jarallah, pollution in Saudi cities is the lowest in the Middle East. Aramco operates 10 Air
Quality Monitoring and Meteorology Network (AMMNET) stations and 15 meteorology-only

15
stations throughout the Kingdom. AMMNET stations ensure facilities meet national and
company air quality standards for limits on sulfur dioxide, inhalable particulates, ozone, nitrogen
oxides, carbon monoxide and hydrogen sulfide, among other pollutants.
Air quality in Saudi Arabia's Eastern Province has benefited greatly from several initiatives.
Aramco's Master Gas System, which significantly reduced the need for flaring, recovers more
than 3,500 tons of elemental sulfur per day from gas produced in association with crude
oil. Also, in July 1999 the Saudi Consolidated Electric Company announced that all service and
repair workshops in the city of Jubail, including some at the Jubail Industrial City itself, would
be relocated to a new site outside the residential areas and far from the city zones in order to
protect the population from pollution and hazardous waste.
Saudi air quality should continue to improve with the introduction of unleaded gasoline in the
country in January 2001. Currently, importers immediately remove catalytic converters from
newly arrived cars and trucks so that they do not cause fires when choked with leaded
gasoline. With the total phaseout of leaded gasoline scheduled for the end of 2001, the switch to
unleaded gasoline will result in a need for an estimated 3 million catalytic converters in order to
reduce pollution from vehicle exhaust.
In addition, the first natural gas-powered car will come into use in Saudi Arabia in March 2001.
The project to replace gasoline with natural gas was adopted by the Chamber of Commerce
Council (CCC) in cooperation with Saudi Aramco, and the experimental operation will start at
the Riyadh premises of the CCC.
While Saudi Arabia imported almost 114,000 new and used cars in 1998, up 37 percent
from 1997, many of the new cars are relatively small and environmentally-friendly. As the price
of gasoline has risen in Saudi Arabia (in March 2000, the average price of one gallon of premium
gasoline in Saudi Arabia was $1.51), smaller cars with better gas mileage have become more
popular. So although there are more cars on Saudi roads, those cars are more fuel efficient and
less-polluting than in the past.

16
 http://edition.cnn.com/2010/WORLD/meast/06/04/kuwait.oil.spill/

(CNN) -- As oil continues to pour into the Gulf of Mexico following the Deepwater Horizon
oil rig explosion, comfort may come from an unusual direction: the largest oil spill in
history.
Between five and 10 million barrels of oil poured into the Persian Gulf in 1991 when Iraqi
troops, retreating from their occupation of Kuwait, set fire to desert oil wells and opened
the valves on oil rigs and pipelines.
The spill -- at least five times the most recent estimate of that spilled in the Gulf of Mexico -
- devastated marine wildlife and coastal habitats in Kuwait and Saudi Arabia.
Yet, against all the odds, the Persian Gulf appears to have shown amazing resilience in
response to the ecological disaster.

World's worst oil spills

Nicolas Pilcher is a marine specialist with the International Union for Conservation of
Nature.
He was in neighboring Saudi Arabia as oil began washing ashore on the beaches. It had
flowed south along the coast from Kuwait.

17
 "It was huge," Pilcher told CNN. "It's hard to describe for people who weren't there but it
was basically a coast of black."
By the time Saudi authorities and international contractors initiated clean-up efforts,
pumping oil from the sea into holding areas, much of the oil had sunk, evaporated or
washed up on beaches, according to Pilcher.
"You would see oil on the beach or along the shoreline in the water, but it wasn't there for
more than about a month," he said.
What they found, and they've found in other places in the world, is that nature does
recover.
--Nicolas Pilcher, IUCN
RELATED TOPICS
 Gulf Coast Oil Spill
 Kuwait
 Marine Animals
But oil slicks had an immediate and catastrophic impact on local wildlife.
Christophe Tourenq, science and research manager at the World Wildlife Fund's UAE
office told CNN that researchers estimate 30,000 water birds were killed by the oil.
Fish eggs and larvae were killed by slicks, which in turn reduced the breeding success of
some bird species by 50 percent in the year after the spill, he said.
More on oil spills: Read about Spain's 'Coast of Death'
But, according to researchers, in the years following the spill the Gulf's ecosystem began to make
a remarkable comeback.
A 2008 joint German-Saudi research paper on the effects of oil pollution in the Persian Gulf
stated that by 1994, fish and bird populations had returned to pre-spill levels. Whale, dolphin and
turtle populations were largely unaffected, according to the same study.
The fishing industry was decimated after the oil spill and Iraqi mines made the Gulf a no-go area
for Kuwaiti and Saudi fishermen. But, it too, had started to show signs of improvement by 1994,
the same study shows, and is widely considered to have made a full recovery from the after
effects of the spill today.
"What they found, and they've found in other places in the world, is that nature does recover,"
said Pilcher.
Although a colossal amount of oil was released into the Gulf, Pilcher said up to half may have
simply disappeared from the water by a combination of evaporation and degradation by bacteria
in the sea.
In the Persian Gulf, the local climate -- very hot and humid for most of the year -- would have
helped.
Abdul Nabi Al-Ghadban of Kuwait Institute for Scientific Research has studied the impact of the
spill.
He told CNN: "If you have a higher air/water temperature the lighter fraction of the oil, which is
more toxic, evaporates, and the heavy fraction, which is least toxic, goes to the bottom."
"That's why with an incident like the Exxon Valdez, although in terms of volume it was far less
than the spill in the Arabian Gulf, in that part of the world, because of the colder water the
impact can be stronger.
"The lighter fraction stays there for a longer period and can inflict a lot of damage compared
with hot areas."

18
Nonetheless, the oil spill has left the Gulf with some scars that have not yet healed. Ghadban said
coral reefs have been damaged, particularly off the coast of Saudi Arabia.
And the heavier oil fractions, which don't evaporate or dissolve, have sunk into coastal
sediments.
A 2003 U.S. study found huge quantities of oil in the sediment of salt marshes, mudflats and
mangroves on the coast of Saudi Arabia.
Laila Hayat, of Kuwaiti activists Green Line Environmental Group, told CNN she feared that oil
buried in beach sands could be released by the erosive action of coastal
currents. It's a fear shared by Ghadban, who said studies are being carried out to test the
likelihood of that occurring.
So, can any lessons from the Persian Gulf spill be applied to the ongoing Gulf of Mexico spill?
According to the latest U.S. government estimates, up to 855,000 barrels of oil have
spilled into the Gulf of Mexico since a 5,000-foot-deep well erupted after an explosion and fire
aboard the Deepwater Horizon drilling rig on April 20.
Gulf Coast Oil Spill
"There are probably similarities [between the spills], although it's too early to tell," said
Pilcher. "One issue in the Gulf of Mexico is the sunken oil -- whether that ever makes it up
on the surface and on the shores, or will it just sink to the bottom.
"In terms of the clean up, I think some coastal habitats are just way too fragile to be
touched.
"Some of those coastal marshes will probably be more damaged by clean-up activities than
they would be if they were left to deal with the disaster on their own."
For Ghadban, the lessons from the 1991 oil spill are all too relevant to the Gulf of Mexico
spill.
"If you have an offshore operation you need to have a good contingency plan in case of
spillage, damage, earthquake, or a problem with the pipeline.
"We learned the lesson that we have to have an action plan -- you have to expect the
unexpected."
http://articles.latimes.com/1991-04-11/news/mn-322_1_saudi-arabia
DHAHRAN, Saudi Arabia — A broken pipeline and ruptured storage tanks in Kuwait are
feeding 126,000 gallons of new crude oil a day into the enormous spill that is ruining the coastal
waters of Saudi Arabia and other Persian Gulf states, Saudi officials report.The spill, a byproduct
of the war with Iraq, continues to daunt cleanup crews 11 weeks after an estimated 2 million
barrels of oil were dumped into the Gulf.Coupled with hundreds of oil well fires raging in
Kuwait, the spill constitutes a war-spawned environmental disaster that could threaten the Gulf's
complex ecosystem for years and has already killed wildlife and ravaged Saudi Arabia's shrimp
industry.After a barrage of criticism from environmentalists and others who charged that the
cleanup was moving at a dangerously slow pace, Saudi officials this week released figures
intended to illustrate significant progress in efforts to remove oil from Gulf waters.
More than 800,000 barrels of oil-saturated water have been skimmed and pumped from Saudi
Arabia's shoreline, said Jennifer Freedman, a spokeswoman for the Saudi Meteorology and
Environmental Protection Administration.
The campaign was plagued from the start by the war, Saudi Arabia's financial troubles and
infighting among rival government agencies. There were delays in acquiring equipment and in
dedicating manpower and know-how to stop the flow of oil--delays that environmentalists say let
the oil seep into sensitive fishing grounds and bird-breeding areas.

19
 Adding to the trouble, observation flights by the U.S. Coast Guard last week spotted oil
flowing from damaged storage tanks at the Ahmadi terminal south of Kuwait city and from a
broken pipeline at Abu Halayfa, farther north.
The Coast Guard reported that the two leaks were pouring an estimated 3,000 barrels--or
126,000 gallons--into the Gulf each day.The oil is moving south toward Saudi Arabian waters,
Freedman said.The new leaks underscore one of the major obstacles in stopping the spill's
damage: cutting it off at the source. With much of Kuwait's main harbor mined until recently and
work to put out oil well fires going extremely slow, little has been done to stop the flow of oil.
On Sunday, an oceangoing Dutch tug towed from the Kuwait city harbor the first of several
damaged tankers that may be sources of some spilled oil, Freedman said.The spill had appeared
to be slowing in mid-March as it lingered inside the Saudi peninsula of Dawhat ad Dafi.But on
March 18, the slick breached that barrier and continued southward. It now stretches about 275
miles from Kuwait, along Saudi Arabia and into the waters around Qatar and Bahrain.The spill
was triggered Jan. 23 when, according to U.S. officials, Iraqi President Saddam Hussein ordered
the opening of spigots on a Kuwaiti offshore oil terminal.Freedman said the last three weeks
marked a "substantial upswing" in the amount of oil that workers were capturing and depositing
in large collection pools.Key to the increased cleanup pace was the ability of Aramco, the Saudi-
owned petroleum conglomerate, to more than double the amount of oil it is retrieving. Aramco
has been working with a task force of international groups, the Saudi agency and a variety of
private contractors to protect the desert kingdom's crucial desalination and hydroelectric plants
and, now, to defoul the shoreline.
Another Dutch contractor working for the Saudis this week began flushing oil from the
mangrove-covered island of Al Qurmah.Despite the limited advances, critics maintain that
efforts come too late to avoid devastating environmental damage. The Saudis acted quickly--and
successfully--to protect their water supply and harbor facilities when the oil spill began, but they
allowed crucial time to pass while the slick spread south into Saudi wetlands.Oil sheen and "tar
balls"--two of the early signs of an approaching oil slick--have been spotted as far south as Qatar
and Bahrain.
http://www.businessinsider.com/was-a-massive-saudi-aramco-oil-spill-concealed-from-the-
public-in-1993-2010-6
A mishap during the loading of an oil tanker off Saudi Arabia in 1993 initiated a cascading
disaster, resulting in what was the largest offshore oil spill ever, but the oil was mostly recovered
by deploying supertankers to vacuum up the spill. This is the story told by a former Saudi
Aramco engineer in concert with his efforts to convince BP and the U.S. Coast Guard to consider
this approach for cleaning up the recent oil spill in the Gulf of Mexico.

While the possibility of a spill-tested but presently ignored solution to the unfolding
environmental mess is very intriguing, I was equally drawn to the fact that, if the story were true,
Saudi Aramco had managed to keep this massive spill and its mostly-successful remediation a
secret for over sixteen years. Not unexpectedly, Saudi Aramco has denied that this spill took
place. Who is telling the truth?

Who cares! Start the movie!

Background: The Oils of War

20
 The Arabian (or Persian) Gulf is not one of the more pristine bodies of water, given that it is
the conduit for a good chunk of the world's oil and perforated at its rather shallow bottom with
hundreds of wells. But what is currently believed to be the largest spill happened not as a result
of an accident, but rather as war strategy. On January 16, 1991, Allied forces began bombing
Iraq in preparation for the military reconquest of

Kuwait. About 2-3 days later, Iraq began releasing oil from the Kuwait Sea Island
terminal into the Arabian (Persian) Gulf. This spill was later augmented by oil from other
sources including tankers and refineries. The oil flowed for about 10 days, and although the total
amount of oil spilled is not precisely known, and EPA estimate of 6 million barrels makes this
the largest oil spill on record, surpassing the 3.5 million barrels Ixtoc Gulf of Mexico spill in
1980.

Given the direction of water flow in the Arabian Gulf, the shores of Saudi Arabia bore
the bruntof the spill:

The largest oil spill in the history of the Gulf hit 700 kilometers (435 mi) of Saudi
Arabia’s coastline during the 1991 Gulf War. As it drifted south, the oil sank into wet sands and
formed layers of tar that poisoned the breeding grounds of fish and crustaceans. Teams from
Saudi Aramco worked around the clock to protect vital water-intake channels used for power
generation, desalination and injection, and they recovered more than 1.2 million barrels of oil—
the largest amount ever collected from a spill—thus sparing hundreds of kilometers of beaches
and intertidal areas.

Years later, the environmental effects were still being assessed all over the Gulf. Studies
continued for many years, many scientific papers were published, and oil companies developed
emergency spill response plans to handle such situations. But according to one report, an even
bigger spill happened sometime in 1993, but nobody told anybody who was still fretting over the
previous largest spill.

Déjà vu, Oil Over Again

In Esquire Magazine's The Politics Blog, former Shell Oil President John Hofmeister
was being interviewed by writer Mark Warren about BP's response to the current crisis
when he said this:

JH: The work going on to close the well is taking multiple approaches, and I am aware that
BP has sent out a message to all the oil companies asking for help and advice. And I
actually sent some people to BP in terms of the spill response cleanup to try to get them
aware of a process that has been used in the Arabian Gulf that has not been used in the
Gulf of Mexico, and that is to use supertankers, empty supertankers, to suck up the oil off
the surface, where they can store the oil, they can treat the water, they can discharge the
water and then they can either salvage the oil or destroy it, as the case may be. And I know
the mayor of New Orleans and a few other officials are now asking BP about that process
as a result of these engineers coming forward from Saudi Aramco.

ES: When did that spill happen, John?

21
JH: I don't actually know, but it was sometime back, there was a huge, huge spill that
never got reported, because they don't have an open press, obviously... But I was told it was
a 700-million-gallon spill.

ESQ: That would be the biggest, right?

JH: That would be the biggest the world has ever known. And they used six supertankers
to clean up the oil and were very successful. We'd do well to get supertankers in the Gulf.

Hofmeister learned of the Saudi spill during the recent Offshore Technology Conference in
Houston in a conversation with Nick Pozzi, who was employed by Saudi Aramco and had
first hand knowledge of the cleanup (although not the incident itself). Pozzi and his current
business partner, attorney Jon King, have been trying to persuade BP to consider the
strategy that seemingly worked on a much larger spill in 1993.

Warren next contacted Pozzi and King and they gave further details of the Saudi spill and
cleanup effort.

The primary equipment that was used to remove the crude from the Arabian Gulf was
Super Tankers. The Super Tankers were used to store everything, run thru on-shore three-
phase separators and sent to on-shore tank farms for additional clean up using centrifuges.
The more the oil spreads the more tankers will be needed. Nick would be willing to provide
a conceptual non-technical drawing to visualize this process.

Also at the above link is video from the NBC Today show with an interview of Hofmeister.

Oil Port 1993 The thought of six supertankers meandering around slurping up oil like
whales feeding on krill invokes wonder. Further details on the incident itself are revealed
in a story from AOLNews:

The 1993 Persian Gulf spill, Pozzi says, began when Aramco was loading a tanker and "the
umbilical cord got away." Oil started spewing from the pumps. Panicked, a line of tankers
waiting to be filled began hightailing away from the flammable spray. Massive ships
maneuvered in tight quarters. It was chaos.

Because of a confidentiality agreement with Aramco, Pozzi won't describe exactly what
happened next, except to say that "there were [then] other mishaps causing other oil to
spill."

"The order of magnitude rose exponentially due to the panic level," he says.

The Politics Blog also had this:

The suck-and-salvage technique was developed in desperation across the Arabian Gulf
following a spill of mammoth proportions — 700 million gallons — that has until now gone
unreported, as Saudi Arabia is a closed society, and its oil company, Saudi Aramco,
remains owned by the House of Saud. But in 1993 and into '94, with four leaking tankers

22
and two gushing wells, the royal family had an environmental disaster nearly sixty-five
times the size of Exxon Valdez on its hands, and it desperately needed a solution.

http://www.theoildrum.com/node/6485
A mishap during the loading of an oil tanker off Saudi Arabia in 1993 initiated a
cascading disaster, resulting in what was the largest offshore oil spill ever, but the oil was mostly
recovered by deploying supertankers to vacuum up the spill. This is the story told by a former
Saudi Aramco engineer in concert with his efforts to convince BP and the U.S. Coast Guard to
consider this approach for cleaning up the recent oil spill in the Gulf of Mexico.While the
possibility of a spill-tested but presently ignored solution to the unfolding environmental mess is
very intriguing, I was equally drawn to the fact that, if the story were true, Saudi Aramco had
managed to keep this massive spill and its mostly-successful remediation a secret for over
sixteen years. Not unexpectedly, Saudi Aramco has denied that this spill took place. Who is
telling the truth?

Who cares! Start the movie!

To recap the sequence of events, what we have so far is:

1. A tanker is loading crude while several (at least three) additional tankers are waiting in
line
2. The "umbilical cord" feeding the tanker is dislodged, spewing crude oil into the water
3. The tankers begin scrambling to move away from the oil
4. In the ensuing panic, four tankers end up leaking oil and two wells are somehow
uncorked.
5. 700 million gallons of oil is eventually spilled, with 85% of it collected over six months
using supertankers as giant wet/dry vacuums.
6. Oil is offloaded to onshore gas oil separation plants.

Assuming these details are accurate, the following questions come to mind:

1. When did the spill happen?

2. Where could this spill have happened?
3. Could that much have been spilled?
4. Where did the tankers used to collect the oil come from?
5. How would the oil be separated from the water?
6. Is there any evidence of such a spill?

Alternately, all or part of the story could be fiction. Indeed, after several weeks, Saudi
Aramco finally issued a flat denial.

23
 Dhahran, June 22, 2010 -- Saudi Aramco unequivocally refutes allegations reported in several
news media and Internet blogs about an alleged "secret" oil spill during 1993 in the Arabian
Gulf. The Company states that there is no factual basis to those allegations, and there was no
such event or incident as alleged concerning its operations in 1993, 1994, or at any other time.
Saudi Aramco confirms that it participated in oil spill cleanup activities and operations in early
1991 during the Gulf Conflict. Under the leadership of Saudi Arabia’s government, the
Company, together with various agencies, undertook oil spill cleanup operations lasting for about
six months until July 1991. The Company’s response to the 1991 oil spill was carried out with
the technologies and best practices available at that time, such as portable skimmers and
containment booms.

Although the company utilized a number of work and supply boats, Saudi Aramco wishes to
clarify that no supertankers were used during the 1991 spill cleanup operations. The concept of
utilizing supertankers to collect large quantities of spilled oil was never pursued. The Company
has made reports available to several news media outlets about Saudi Aramco’s involvement in
the 1991 spill cleanup. One of the reports was published in Saudi Aramco’s Dimensions
Magazine Fall 1996 edition and can be viewed at
http://www.saudiaramco.com/irj/go/km/docs/SaudiAramcoPublic/ExternalFile... The Company
also confirms that Mr. Nicholas Pozzi is a former employee and worked as a foreman in Saudi
Aramco’s East-West Pipeline Department. However, he made no significant contribution to the
Company’s spill preparedness or response teams during his employment or at any other time.
The claims made about his alleged efforts at a 1993 oil spill response operation are without
factual basis.

This seems rather unambiguous. Some might remain skeptical, however, as having to own up
to this after so many years would be embarrassing. Would they lie?

The Motivation for Secrecy

Trying to understand the need for Saudi Aramco to keep such an incident secret is
probably no easier than understanding their need to keep their oil production data secret.
In my articles on various Saudi projects, I have noted several cases where they have clearly
been less than forthcoming:
The Oil Drum-Satellite o'er the Desert:Many observers are skeptical about Saudi oil
reserves claims as well as the status and oil production level of Ghawar, the world's largest
oil field. While there are valid arguments to be made for more transparency, Saudi Aramco
can also make valid claims of the need for secrets (for security reasons if nothing else). But
an oil spill which could impact other counties coastlines (not to mention its ability to deliver
oil to customers) would seem to fall into a different category. The coastline of Saudi Arabia
suffered the most from the 1990 spill during the Gulf War:
The Gulf War Oil Spill Twelve Years Later: Consequences of Eco-Terrorism

What Happened To The GULF: Two Years After The World's Greatest Oil-Slick

On one hand, Saudi Aramco has allowed the documentation of many field-related problems in
Society of Professional Engineers (SPE) publications. Indeed, Matt Simmons wrote Twilight in

24
the Desert based on an analysis of many such papers. But there is also a curious, almost amateur,
approach to the censuring of the papers of name and place data. Nevertheless, information
eventually leaks out in some form. A concealment of this magnitude would seem to require a
more foolproof approach and motivation.

On the other hand, Saudi Aramco doesn't really admit to any oil spills. From The Tankership
Tromedy:

On the other hand, Saudi Aramco doesn't really admit to any oil spills. From The Tankership
Tromedy:

You can see that most of the CTX transfer spills are at the discharge port (activity codes L and
d). I would not make much of this. Most load ports are in countries which, whether they are strict
or lax, don’t make spills public. The CTX database has no spills at Ras Tanura/Juaymah by far
the largest tanker load port in terms of volume. This port loads half-a-dozen big tankers a day.
Based on my experience, I’d be surprised if this port averaged less than one spill a week, almost
all of them quite small.

Checking Out the Story

Despite the rather emphatic denial by Saudi Aramco, I will look into the possibility of the spill,
partly because some of you won't believe them, but also because it's fun. Back to the questions
raised earlier:

1) When did the spill happen?

The account says the cleanup occurred from 1993 into 1994, spanning six months, so the spill
would have happened in summer 1993.

2) Where could this spill have happened?

(This will take a bit longer to cover)

Most Saudi Arabian crude oil is loaded onto tankers at one of four separate locations: The
main oil export terminal at Ras Tanura, the Al Juaymah offshore terminal about 20 miles
northwest of Ras Tanura, a similar but smaller offshore terminal in the offshore Zuluf oil field,
and the Yanbu terminal on the Red Sea (via pipeline), Below is a map showing the location of
Ras Tanura along with those for the major Saudi offshore fields.

25
 http://www.theoildrum.com/node/6485

Major Saudi Arabian Offshore Oil Fields. Oil export terminals are indicated with reddish dots.

The largest oil exporting terminal in the world is located on the Ras Tanura
peninsula and is capable of loading over 5 million barrels of oil per day onto tankers
moored on one of two T-shaped terminals (small vessels only) or on one of a cluster of four
Sea Islands located offshore in deeper water. The limit for tankers berthed at the Sea
Islands is 550,000 dwt (dead-weight tons). Shown below is a satellite image of Ras Tanura
seen in Google Earth (this image and those further below copyright Google and
Friends).Below is a closeup of a tanker being loaded at one of the Sea Islands. Oil is
delivered to the islands via underwater pipeline and pumped into the tankers via
several Chiksan loading arms, or articulated steel pipes.

The Al Juaymah Offshore Terminal is located to the northwest of Ras Tanura, just east of the
Qatif oil field as shown below. The Qatif field lies both on and off shore, with several offshore
platforms positioned to drill and maintain offshore wells. Oil is loaded onto tankers from Single
Point Moorings (SPMs) anchored in deeper water such that larger ships can be handled (up to
700,000 dwt). It has been in operation since 1974. The Al Juaymah complex also includes a pier
from which liquified natural gas (LNG) is loaded onto ships.

Oil is similarly delivered from shore in underwater pipeline to a platform, distributed to the
SPMs and then transferred to the tanker via large flexible hoses connecting them to the SPM.
There are six SPMs at Al Juaymah, which can theoretically output six million barrels per day and
has been in operation as early as the 1970s. In a 2005 Google Earth satellite image, I can only
find two SPMs, although others might be present in low resolution images.

26
 Two tankers (separated by one mile) loading at Al Juaymah Single Point Moorings
in 2005. These tankers are each just over 1000 feet in length.

Shown below is a closeup of the darker tanker from above receiving oil. There are two "hoses"
attached to this tanker, whereas there are three attached to the other.

I haven't found anything recent on loading rates, although SPE 4013-MS suggests that each (in
the late 1970s) was designed for a flow of at 130,000 barrels per hour but averaged only half that
in practice.

The operational principle is that ships can rotate independently around the SPMs, orienting
themselves to minimize crosswinds (the two tankers are pointing northwest, which is the
direction that the wind normally comes from: down the Saudi shore). TheLouisiana Offshore Oil
Port (LOOP) in the Gulf of Mexico operates in the same way as Al Juaymah, albeit in reverse
(oil is pumped out of the tankers).

Finally, the terminal at the Zuluf field, which reportedly ships oil from the Zuluf and Marjan
fields, has only a single SPM. Unfortunately, there are no high resolution images available from
Google Earth that might show whether this is still operational, and I haven't found any historical
information, either.

27
3) Could that much have been spilled?

700 million gallons is a lot of oil. There were reportedly three sources:

- Oil from the terminal ("unbilical cord")

- Oil from leaking tanker(s)

- Oil from two "gushing" wells, damaged during the melee

The initial spill was from the supply hoses connected to the tanker being loaded. As seen
in the video linked above of a Chiksan loader spewing gasoline, the flow rates can be quite
high. This paper discusses tanker loading rates at the Al Juaymah terminal. In case of an
accident, a lot of oil can flow in the near term, but there are many ways in which the flow could
be stopped, from shutting valves to turning off pumps to just letting the storage tank run out. The
amount spilled might be enough to incite immediate panic, but nothing approaching 700 million
gallons.

The largest tankers can hold about 2 million barrels, or 84 million gallons. Four such
supertankers leaking out all their oil would yield 336 million gallons. Now we're getting
somewhere. However, with the exception of the one actually being loaded, the tankers were
waiting to be loaded; i.e. they were empty of oil. Beyond that, it would seem that the only way
the first tanker could have spilled a ship full of oil is if it was a) filled nearly full, and then b)
sank.

This leaves the oil wells. The only realistic scenario would be for a tanker colliding
with a platform connected to two or more wells. A problem is identifying platforms that
could have actually been involved. There are no wells (or offshore platforms) near Ras
Tanura. In contrast, as seen in a map from earlier, there are a few platforms near the Al
Jumayah moorings (at least there are now -- Qatif was reworked in 2004, so those
platforms might not have been there). However, the nearest of these are for water injectors.
The water gets increasingly shallow further into the field (20 feet deep), so it is not clear
that tankers would have been able to get there. This leaves only the Zuluf terminal as the
only location consistent with the leaking well scenario.

Let's do a simple calculation and assume that of the 700 million gallons (around 17 million
barrels) 2 million leaked from the ship(s) and terminal, and that the remaining 15 million barrels
flowed out at a constant rate from two wells for six months. This translates to over 40 thousand
barrels per day per well. Now, a deepwater GOM well might do this due to the much higher
pressure, but the reservoir pressures for offshore Saudi fields do not support this kind of rate, and
certainly not for an extended period of time. Early Ghawar wells flowed at perhaps a third to a
fourth of that. And the fields that could have been involved, Zuluf and Qatif, were not very
productive in 1993; Qatif was essentially dead, and was shut down completely from 1995 until it
was reworked (in 2004).

28
 Worse yet, the assumption of a constant flow over six months is not realistic, so it would
have to be much higher at first. The reservoir pressures involved (~3000 psi) would not support
this flow. It does not seem at all possible to spill as much oil as in the described scenario. The
other

side of this question is whether they could have collected 85% of it. This is rather doubtful as
well, regardless of the amount of oil, because more than 15% would probably have evaporated in
the hot summer.

4) Where did the tankers used to collect the oil come from?

Saudi Arabia has (and had) it's own fleet of tankers. Vela International Marine Ltd. is a
fully-owned subsidiary of Saudi Aramco based in Dubai. In 1992, Vela had just expanded
it's capacity by purchasing four used tankers, giving it eight. In addition, a 1993 merger
with the Saudi Arabian Marketing and Refining Company (SAMAREC) gave it access to
four medium range product tankers.

5) How would the oil be separated from the water?

In normal operations, a mixture of oil, gas and water flowing from the wells and then
through pipelines is separated out in Gas Oil Separation Plants. This is conceptually a
simple process, but is rather complicated when undertaken at the rate necessary to handle
the volumes coming from the wells. Saudi GOSPs are usually not designed to handle high
water cuts. In north Ghawar, new wells were drilled to add new dry oil production to mix
with that from existing high-water-cut wells so as to avoid building more GOSP capacity.
There was likely limited spare GOSP capacity at that time, as Saudi production was fully
ramped up after being throttled back in the late 1980s. Getting oil from the tankers to
GOSPs on shore would not have been easy, either.

6) Is there any evidence of such a spill?

It's not enough to say that they could keep the spill a secret because they are a "closed
society". The Gulf has a lot of ship traffic, both to the main oil ports as well as near to the
Zuluf field. A spill near populated areas would be especially difficult to conceal. The
immediate situation was reportedly chaotic, and the oil cleanup operation proceeded for six
months and beyond. It is hard to envision how, if this occurred near Ras Tanura, that this
could have escaped notice by people not completely within the Saudi Aramco cone of
silence. Al Juaymah is far enough offshore that cleanup operations might be more
inconspicuous. A big problem would be that dangerous fumes from Qatif wells (very high
sulfur content) would have required public safety measures that would not have gone
unnoticed.

Summer 1993 was just a few years after the Gulf War Spill. There were many studies
undertaken subsequent to that by international research institutions. Water and sediment
samples were taken in many locations around the Gulf, including near the possible spill
sites during the time in question. There are no reports of any unusual results suggesting a

29
 new flow of oil. A studyinvolving tar ball collection on the Qatari coastline showed hints
of some increased activity, but the noise is rather high and the time correlation a bit
loose:

Tar ball accumulation on the Qatari coast, from [ref]. Note: data arbitrarily offset for clarity.

I did find one internet reference to a possible spill in 1993. At an oil spill workshop and exercise
(date unknown), a manager for Bapco, the Bahraini national oil company, said something
interesting:

Mr. Al-Ansari addressed the participants in the closing ceremony and stressed the importance of
time when responding to oil spills.

He added that when he was Incident Commander in 1993 a large oil spill hit Jeddah Island and if
the response then had been five hours sooner, 45% of the overall costs associated with
responding to the oil spill would have been saved.

Jeddah is a small island located between Saudi Arabia and Bahrain, looking something like a
posh retreat. It remains to be explained what qualifies as a "large oil spill", but it is something.
Given Bahrain's close relationship with the rulers of Saudi Arabia, it's likely that no official
protest was lodged.

Given the above, it is likely that an oil spill occurred in the Arabian Gulf in 1993. Would the
effects from a massive spill be expected to be more pronounced?

In 1980, a blowout at an offshore well in Saudi Aramco's Hasbah field spewed oil for 8 days, for
a total of 100,000 barrels. However, the Qatari coastline was affected for months. Hasbah is
located southeast of the Zuluf field. Even though it was claimed that 85% of the oil from the

30
purported spill was collected, the first few days (before significant oil collection could have
occurred) would have been several times 100,000 barrels, and would have spread over such a
wide area that going unnoticed seems unfathomable.

Lastly, we can look at Saudi Aramco's activities subsequent to this. They have been quite active
in coordinated spill response drills and workshops. Here is one particular document which
discusses many issues:

Saudi Aramco Oil Spill Approach, Prevention, and Readiness

In 1998, Saudi Aramco and the Petroleum Association of Japan (PAJ) conducted a joint
exercise to test a coordinated response to a spill in the Arabian Gulf. PAJ had been
working since 1991 to safeguard the transport of oil from the Middle East to Asia and had
stockpiled oil spill remediation equipment at the Khafji oil field (shared with Kuwait) in
1994. The interesting facet is the description of the scenario given in the paper linked
above:

The exercise scenario was developed by PAJ a consultant, Mr. Andrew Crawford of Water born
Environmental Limited. The exercise scenario called for an oil spill involving a tank rupture in
a Vela vessel during loading operations atJu’aymah Terminal, which is located about 10
kilometers north of the main terminal at Ras Tanura. In addition, the scenario called for a hose
rupture at the loading arm in the terminal, with the combined total amount of oil spilled
coming to about 70,000 barrels. The resultant slick would then hit the shoreline and spread
offshore near the main Ras Tanura Terminal. Ju’aymah has a major power generation plant at
nearby Ghazlan, which would have to be notified to protect its water intake. The Ras Tanura
Refinery water intake would also be affected. This amount of oil spillage is higher than the rated
capability of Saudi Aramco's oil spill equipment in the Ras Tanura area.

http://www.parstimes.com/environment/pg_pollution.html

Pollution in Persian Gulf

The Persian Gulf is a 600 – mile body of water. Persian Gulf is the most strategic waterways in
the world due to its importance in the global oil transportation.
Due to the war and high rate of water evaporation, extended drilling and oil extraction, pollution
of the water has increased alarmingly. The Persian Gulf is now one of the sensitive marine
ecosystems.

The Persian Gulf is the presence of coral colonies and plant spices and need clear protection
because of its crucial role in the earth’s life supporting phenomena.
The effects of industrial pollution, oil spills on the marine environment is forcing us to focus on
the problem and the need for coastal conservation.

The Avecina and mangroves plants are among the sea resources that provide an ideal living
environment for shrimp.

31
The plants living on the seabed near the shore are supporting the marine life such as dugongs and
turtles. The extraction of oil from coastal areas is causing the most important problem such as
pollution.

The eight-year Iraq imposed war against IRAN and KUWAIT inflicted serious damage on
Persian Gulf and its biological resources. Many sea birds and other spices of marine life have
perished because of entering millions tones of crude oil into the Persian Gulf. Because the
ecosystem in the Persian Gulf is Vulnerable, regional cooperation among the states is strongly
recommended.
The formation of regional organization for protection the coastline and the marine environment
are required.

The protection of environment cal benefits all countries among the Persian Gulf. I would like to
suggest the monitoring the biodiversity, the marine life of the Persian Gulf.

We experienced serious environmental damage in 1991 Gulf war. The world largest oil spill,
estimated 8 million barrels. The gulf waters in coastal areas of IRAN, KUWAIT, and SAUDI
ARABIA were fouled. The Saudi Arabia had the worst damage. Because the animals and plants
of the seafloor are the basis of the food chain, damage to the shoreline consequences for the
whole shallow- water ecosystem.

The impact of the damage affected the multimillion-dollar Saudi fisheries industry and
surrounding area including Medina al Jubayl. The spill threatened industrial facilities in Al
Jubayl . The greatest pollution was experienced in Abu Ali Island. The large number of marine
birds, such as grebes, cormorants, and auks were killed.

Beaches along the entire Al Jubayl coastline were covered with tar balls and oil. The exploding
and burning of 700 miles oil wells in Kuwait created staggering levels of atmospheric pollution.
The produced lakes of oil in the Kuwaiti desert equal in volume to twenty times the amount of
the oil that poured into the Persian Gulf. The soot from the Kuwaiti fires was found in the snows
of the Himalayas and in rainfall over Iran and former Soviet Union countries, Turkey and Oman.

The oil spill and oil fires have affected the water quality, Vegetation, human health as major
sources of environmental damage including toxic materials.
The amount of oil leaked into the Persian Gulf waters during 1991 Gulf War was estimated in
November 1991 between Six and eight million barrels.

In 1998 the accident involved a barge laden with crude oil from Iran that was being towed by a
Dubai-registered tugboat.
The 11,000-ton barge was sinking some eight kilometers of the UAE’s northern coastline. Some
4,000 tons of leaking crude oil has polluted the sea along the emirates of Ajman, posing a threat
to its water supply. The Gulf region has scare fresh water sources and depends on desalination
plants that purify uncontaminated seawater into drinking water.

The Ajman desalination plant was shut down as a precautionary measure due to the oil slick that
threatened the region. The Persian Gulf’s waters are the home to diverse range of marine and

32
bird life including five types of turtles, dugongs and dolphins. Oil spills are a nightmare in the
Persian Gulf, the world’s busiest oil channel.
In July 1997, adiesel-carring barge ran aground and spilled more than 5,000 tons of diesels of the
UAE emirate of SHARJAH, contaminating the local water supply.
The worst oil spill in UAE was in 1994 when two super tankers collided of the coast of Fujairah,
resulting in the leakage of some 16,000 tons of crude.

The tanker collisions, tanker washout is among the most illegal activities in the Persian Gulf.
The conservation of the marine environment of the Persian Gulf is highly recommended.
The Major sources of pollution are:
1) Pollution from ships
2) Pollution from Land-based sources
3) Pollution caused by dumping from ships and aircraft
4) Pollution resulting from exploration and exploitation of the bed of the territorial sea, the
continental shelf and the sub-soil thereof.
5) Pollution from other human activities

http://www.itopf.com/knowledge-resources/countries-regions/countries/saudi-arabia/
The Presidency of Meteorology and Environment (PME) of the Saudi Arabian Ministry
of Defence and Aviation is responsible for all environmental matters in the Kingdom, including
planning for the conservation of natural marine and coastal resources. The PME also ensures that
reporting, surveillance and response capabilities are available to deal with spills in Saudi Arabian
waters. These are outlined in the National Contingency Plan for Combating Marine Pollution by
Oil and Other Harmful Substances in Emergencies. This Plan establishes two Area Operations
Committees and two Environmental Protection Coordinating Committees, one of each for the
Red Sea coast and for the Gulf Coast. These committees are chaired by PME with representation
from interested authorities including: The Ministry of Interior (Coast Guard and Civil Defence
Authorities); Ministry of Defence and Aviation; Ministry of Petroleum and Mineral Affairs;
Ministry of Industry and Electricity; Ministry of Municipality and Rural Resources; the Saudi
Ports Authority; the General Organisation for Distillation of Saline Water; the Royal Navy and
the Royal Commission for Jubail and Yanbu. Amongst their responsibilities is the preparation of
area plans, including local plans for marine and coastal oil facilities, identification of necessary
manpower and equipment, and training staff in response activities.
Response Policy
Offshore, containment and recovery of oil is the preferred strategy. Dispersants may also
be used in accordance with a code of practice which prohibits their use in shallow waters and
near to the intakes of desalination plants and areas used for aquaculture. The presence of
extensive shallow inshore and coastal waters limits the use of on-water recovery methods, and
most plans place emphasis on defensive booming strategies to protect key shoreline resources.
Equipment-Government
PME holds stocks of equipment in Jubail and Jeddah for responding to spills from
shipping accidents. The Saudi Port Authority holds sizeable amounts of equipment in all Saudi
Ports on the Red Sea and Arabian Gulf. Considerable reliance is placed on industry resources.
Private
The Arabian American Oil Company (SAUDI ARAMCO) holds the largest stock of oil
pollution control and clean-up equipment in the country, including an offshore aerial spraying

33
and mechanical recovery capability. SAUDI ARAMCO is unique amongst the oil companies in
the region in having a full-time oil spill clean-up group dedicated to the task of pollution control
in and around the Company's oil-exporting terminals. SAUDI ARAMCO is a member of the
Regional Clean Sea Organisation (RECSO) (formerly known as GAOCMAO) and may request
assistance from other member companies outside Saudi Arabia in the event of a major spill. The
ports also have sizeable amounts of equipment.
The Petroleum Association of Japan (PAJ) has sited a small stockpile of response equipment in
Ras Al-Khafji comprising heavy oil skimmers, boom and portable storage tanks.
Previous Spill Experience
Saudi Arabia has experienced a number of moderate-to-large oil spills during the
last 10 years, culminating in the large spill during the Gulf War in 1991. PME and SAUDI
ARAMCO coordinated a major international response effort during which more than one
million barrels of oil were recovered from the shoreline.
http://www.saudilegal.com/saudilaw/18_law.html

The first comprehensive Saudi Arabian national environmental legislation was enacted on
24th September 2001 in the form of the General Environmental Regulation, Council of Ministers
Resolution No. 193. It entered into force on 31st October 2002, and its Implementing Rules were
published on 30th September 2003.
Under the Regulation, the Presidency of Meteorology and Environment (the ―PME‖), an
agency of the Ministry of Defence, is charged with the general supervision of environmental
affairs in Saudi Arabia.

The legislation sets out wide-ranging prohibitions of pollution and contamination of air,
land and water, with particular reference to all parties involved in services, industry or other
economic activities. Owners of ―projects‖, which are defined as utilities and facilities which may
have an effect on the environment, are required to comply with existing and future
environmental specifications, standards, measurements and guidelines as promulgated by the
PME and set out in the appendices of the Implementing Rules. Moreover, prior to the setting up
of a project, an environmental evaluation study must be completed and approved by the PME.

The detail of the legislation is contained in the appendices of the Implementing Rules, as
follows:
Appendix 1: Environmental Protection Standards
Appendix 2: Procedures for the Assessment of Environmental Effects of Industrial and
Development Projects
Appendix 3: Manual of Environmental Qualification Procedures
Appendix 4: Rules and Procedures for the Control of Hazardous Waste
Appendix 5: National Contingency Plan for Combatting Pollution by Oil and other Harmful
Substances of the Marine Environment in Emergency Cases
Appendix 6: Violations and Fines

Apart from the above national environmental legislation, the following specific regulations
are also applicable in certain areas of Saudi Arabia:
The Royal Commission for the industrial cities of Jubail and Yanbu has issued detailed local
environmental regulations applicable to facilities located within the Royal Commission areas and

34
contractors operating therein, of which the Jubail Industrial City Royal Commission
Environmental Regulations of September 1999 are the most recent.
Pollution and contamination incidents within ports under the administration of the Saudi Arabian
Seaports Authority are governed by the Rules and Regulations for Seaports of the Co-operation
Council for the Arab States of the Gulf of 1985, as revised in 2006.
Saudi Aramco, which administers the oil loading terminals at Ras Tanura, Ju’aymah and several
smaller terminals independently of the of the Seaports Authority, has its own set of rules entitled
―Saudi Aramco, Oil Ports & Terminals, Rules, Regulations and General Information‖.
Saudi Arabia has ratified the International Convention for the Prevention of Pollution of the Sea
by Oil of 1954 (Oilpol 1954) and its Amendments of 1962, 1969 and 1971, and the International
Convention on Civil Liability for Oil Pollution Damage of 1969 (CLC 1969) and its Protocols of
1976 and 1992.
http://www.ecomagazin.ro/poluarea-marilor-si-oceanelor/
Deteriorarea mediului , desemnează alterarea caracteristicilor sănătății umane , vătămarea
resurseleo biologice și a ecosistemelelor.

Potrivit legii 137/1995 ( L.P.M. ), poluantul reprezintă orice substanță solidă , lichidă,
sub formă gazoasă sau de vapori sau sub formă de energie ( radiație electromagnetică ionizantă ,
termică , fonică ) care , introdusă în mediu , modifică echilibrul constituientilor acestuia fizico-
chimice și structurale ale componentelor naturale ale mediului , reducerea diversității și
rezistenței biologice a ecosistemelor naturale și antropizate , afectarea echilibrului ecologic și al
calității vieții , toate aceste fenomene sunt cauzate în principal de poluarea apei , aerului și
solului , supraexploatarea resurselor , gospodărirea și valorificarea lor deficitară ca și prin
amenajarea necorespunzătoare a teritoriului .
Poluarea poate fi de două tipuri :
• poluare naturală ;
• poluare artificială .
Noi ne vom ocupa în continuare de poluarea artificială .

. Poluarea artificială:
Poluarea artificială a apărut odată cu dezvoltarea primelor așezări urbane , sub influența
factorului antropic . Inițial , produsele poluante erau puține , de natură organică și ușor
degradabile de către microorganismele mediului ( bacterii și ciuperci ) . Pe măsură dezvoltării
industriei , a creșterii demografice și a modernizării tehnicii , poluarea s-a extins , poluanții s-au

35
înmulțit și au apărut deșeuri greu biodegradabile, ca de exemplu , detergenții , pesticidele de
sinteză , deșeurile radioactive . Când cantitatea de poluanți depășește cantitatea de neutralizare a
mediului , ecosistemele suferă un proces de alterare și de distrugere , rezultând zone lipsite total
de viață .
I. Poluarea , în funcție de natură poluantului , poate fi :
a. fizică – produsă de zgomot ( poluare sonoră ) , care poate fi :
• produsă de substanțe radioactive ( poluare radioactivă ) ;
• produsă de apa caldă , praf , particule de cărbune .
a. chimică – produsă de compuși gazoși din industrie :
• ionii unor metale grele ;
• pesticidele folosite în agricultură ;
• detergenții .
a. biologică – rezultată din infestarea mediului cu agenți patogeni proveniți din fermentații ,
eutrofizarea apelor .

II. Poluarea după mediul în care acționează poluanții , poate fi :

• poluarea aerului ;
• poluarea solului ;
• poluarea apei .
Apa , sub multiplele ei forme , reprezintă unul dintre cele mai importante elemente ale
peisajului geografic atât pentru utilizarea directă pentru om , cât și pentru activitatea normală a
biosferei , fiind evident , indispensabilă supraviețuirii și bunăstării oamenilor . Până la începutul
sec. XX , cererea de apa , calitatea acesteia și eficiența utilizării ei , păreau probleme de
importantă secundară . Însă, în a doua jumătate a sec. XX , populația globului este între 6 și 7
miliarde de locuitori , dintre care jumătate trăiesc în mediul urban . Evident , nevoile vitale de
apa vor fi pe măsură acestei populații .
Terra dispune de un imens volum de apa. Din suprafața planetei noastre , 510 milioane
km2 , ceea ce reprezintă 70,8 % , iar uscatul , doar 149 milioane km2 , adică 29,2 % . După
datele Conferinței Națiunilor Unite asupra resurselor de apa care s-a ținut la Mar del Plata ,
volumul total al apei existențe pe Pământ , este apreciat la 1.400 milioane km3 repartizat astfel :
volumul total de apa dulce este doar de 37,8 milioane km3 și nu reprezintă decât 2,7 % din
cantitatea de apa a globului . Pe lângă aceasta , trebuie remarcat și faptul că doar 0,46 % din
volumul de apa dulce de pe glob poate fi utilizată direct , restul de 99,54 % se sustrage utilizării
imediate de către oameni , deoarece este reprezentată de vaporii de apa din atmosferă ( 0,04 % ) ,
ghețari și calote glaciare ( 77,2 % ) , apa lacurilor și mlaștinilor ( 0,35 % ) , apele subterane și
umiditatea solului ( 22,41 % ) și în cursurile de apă ( 0,01 % ); ea reprezintă doar 0,04 % din
totalul apei dulci de pe glob. În total apa dulce disponibilă , nu reprezintă decât 0,009 % din
întreagă cantitate de apa de pe pământ . Așadar , raportul dintre apa marină și cea continentală
este în favoarea celei marine .
Influența umană asupra oceanelor , variază dramatic de la un ecosistem la altul . Cele mai
afectate zone sunt recifele de corali , iarba marină , crângurile de mangrove , recifele și
platformele stâncoase . Cele mai puține afectate ecosisteme , sunt zonele cu fund mâlos și zonele
de suprafața din larg .

36
 Poluarea afectează toate oceanele globului , dar apele de coastă sunt mai afectate decât
cele din largul mărilor , deoarece acolo există , în prezent , mult mai multe surse de poluare , de
la instalațiile industriale de coastă până la transportul maritim mai intens .
De mai bine de două decenii , degradarea mediului marin căpăta un aspect global , iar în unele
zone , se intensifică în mod periculos .
Amenințarea majoră pentru sănătatea , productivitatea și biodiversitatea mediului marin ,
provine din activitatea umană desfășurată în zonele de coastă și insulare . Mai mult de 80 % din
încărcătură poluantă provine din scurgeri , din evacuări ale activităților economice : industriale ,
agricole , turistice , orășenesti . Zonele de coastă și insulare reprezintă zone economice
producătoare de materii prime , bunuri materiale și de interes turistic . Conform comisiei de
experți în domeniul protecției mediului marin ( GPA ) , valoarea totală a bunurilor și serviciilor
din zonele ecosistemelor marine , este dublă față de a acelora provenite din ecosistemele terestre
de interior . Aproape un miliard de oameni locuiesc în mod curent în centrele urbane din zonele
de coastă . Existența lor depinde de sănătatea și productivitatea ecosistemelor costiere . Poluarea
mediului marin , distrugerea habitatelor subminează folosirea durabilă a mărilor , oceanelor și
zonelor de coastă , afectează sănătatea umană prin contactul direct al populațiilor cu apele
poluate sau prin consumul surselor nutritive marine contaminate .
Oamenii vor folosi întotdeauna oceanele pentru recreere , extracția de resurse și pentru activități
comerciale . Scopul protecției mediului marin actual , este să facem aceste lucruri într-un mod
sustenabil , astfel încât , oceanele să rămână într-o stare de sănătate optimă și să continue să
furnizeze resursele pe care le dorim și care ne sunt necesare .
Recunoașterea amenințărilor create de amplificarea poluării marine , a condus la inițierea în
1995 la Washington a Programului G.lobal de Acțiune ( GPA ) pentru protecția mediului marin .

Programul a apreciat existența și manifestarea a nouă categorii de surse poluante :

• ape uzate de canalizare ;
• pesticide ;
• substanțe radioactive ;
• metale grele ;
• hidrocarburi ( produse petroliere ) ;
• nutrienți ;
• sedimente ( aluviuni ) ;
• gunoaie ( deșeuri menajere ) ;
• alterarea fizică și distrugerea habitatelor .
În anul 2006 , oficiul de coordonare al programului GPA , a publicat un raport asupra stării
mediului marin , raport în care se evidențiază tendințele , măsurile și progresele realizate în
corelație cu sursele de poluare menționate și cu dezvoltarea economică în diverse regiuni ale
OCEANULUI MONDIAL .
Lucrarea elaborată în continuare , prezintă efectele comparative ale celor nouă surse de poluare
nominalizate de GPA în următoarea succesiune zonală :
OCEANUL ARCTIC ;
• ACEANUL ATLANTIC cu zona Caraibelor și zonele Africii de Vest , Centrale și de
Sud ;
• OCEANUL PACIFIC cu zonele Asiei de Est ;
• OCEANUL INDIAN cu zona Asiei de Sud , zona Golfului Persic , zona Africii de Est ;
• MAREA NEAGRĂ

37
 În limitele lucrării și a literaturii consultate , nu au fost abordate zonele Atlanticului de
Nord-Vest , de Nord-Est și Sud-Vest , zonele Pacificului de Nord și Centrale , a Australiei ,
coastele antarctice și Marea Mediterană , urmând ca acestea să facă subiectul unor studii de
perspectivă .
Istoria cercetării în domeniul poluării mărilor și oceanelor , este legată de cercetarea în general a
Oceanului Planetar , astfel , majoritatea țărilor din zonele costiere și-au înființat de-a lungul
timpului diverse forme instituționale adecvate , la diverse nivele de organizare – institute , centre
, stațiuni și laboratoare de cercetări marine și oceanografice . Inițial profilul activității acestora
cuprindea cercetarea în domeniile biologiei , hidrologiei fizice și chimice , resurse marine și
valorificarea acestora . Între aceste formațiuni științifice s-au dezvoltat relații de colaborare , mai
ales la nivel regional , dar uneori acoperind și domenii geografice mai largi – de exemplu
colaborarea științifică între INCDM Grigore Antipa cu instituții similare din bazinul Mării Negre
: Odesa , Sevastopol , Kerci , Batumi , Instanbul , Varna , cu Institutul de Oceanografie Monaco (
pentru Mediterană ) și Institulul Oceanografic de la Woodshole SUA – Oceanul Atlantic .
Poluarea marină apare de-odată cu prezența umană în zonele costiere , dar manifestările
pregnante apar în a două jumătate a sec. XX . Diversitatea surselor de poluare , a efectelor
acestora ca întindere și intensitate , au declanșat semnalul de alarmă care a condus , pe de-o parte
la modificarea și adaptarea preocupărilor de cercetare la noile cerințe , iar pe de altă parte la
întărirea colaborării dintre formațiunile de cercetare care căpăta caracter instituționalizat în
cadrul unor programe de cercetare regional , zonal , naționale și internaționale .
Exemplificativ în acest sens , este evoluția și diversificarea activităților de cercetare la INCDM
Grigore Antipa Constanța .
Inițial , Institutul Român de Cercetări Marine ( IRCM ) Constanța , a fost fondat la 30.03.1970
prin unificarea instituțiilor de cercetare marină existențe la acea data în România . Această se
reorganizează în anul 1999 că Institut Național de Cercetare Dezvoltare Marină Grigore Antipa (
INCDM ) . Institutul este moștenitorul unei tradiții marcată prin continuitatea de 80 de ani de
oceanologie , plecandu-se de la anul 1926 , apoi 1932 , momente de înființare a primelor
instituții de cercetare marină create de prof. Ioan Borcea , respectiv prof. Grigore Antipa . În
prezent , se constituie într-o instituție națională reprezentativă , având structură pluridisciplinară
și interdisciplinară . Institutul are ca obiect principal de activitate , efectuarea de cercetări
fundamentale , aplicative , de dezvoltare tehnologică în domeniile ecologiei , protecției mediului
marin , oceanografiei , ingineriei marine , precum și al gestionarii resurselor vii din Marea
Neagră și din Oceanul Mondial .
Prin atributele conferite de actul de înființare , INCDM este operatorul tehnic al rețelei naționale
de monitoring fizico-chimic , biologic , al apelor marine și de supraveghere a eroziunii costiere .
Institutul are diverse sarcini în cadrul organismelor internaționale UNESCO , CIESM , FAO
CGPM , CECAF , NATO , GEF , si ACCOBAMS .
În domeniul poluării și protecției mediului , Institutul are programe complete :
• Monitoringul integrat al mediului marin și costier sub coordonarea MMGA ;
• Conservarea ecosistemului marin , promovarea utilizării sale durabile ( MedC ) ;
• Protecția și dezvoltarea durabilă a resurselor marine vii ;
• Radioactivitate și radioecologie marină ( AIEA / LRM Monaco ).
Colaborarea între institute a făcut posibilă și realizarea suportului organizatoric și legislativ al
luptei împotrivă poluării ca fenomen , ca manifestare și a efectelor sale , iar în acest sens se
menționează înființarea în 1995 la Washintong a PROGRAMULUI GLOBAL DE ACȚIUNE
PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI MARIN care a stabilit categoriile de surse poluante și de la

38
care au decurs în continuare programele zonale , regionale și internaționale de protecția mediului
marin .

Zona Golfului Persic

Fig.14. Golful Persic

Fig.15. Distributia ( % ) generatoarelor centralelor electrice din Regiunea Marina ROPMyyyyyE.

Regional Organization for the Marine Environment (ROPME) – Organizația

Națională Pentru Protejarea Mediului Marin include Golful Persic , o zonă împrejmuită de
8 state: Bahrein, Iran, Irak, Kuweit, Oman, Qatar, Arabia Saudita, Emiratele Arabe Unite.
ROPME este o zonă foarte vulnerabilă în ceea ce privește poluarea ca o consecință a modului
lor de viață; există multe surse de poluare, adâncimile mici ale apelor care asigură alimentarea
populației și de asemenea, a sistemelelor de pompare al apei uzate.
Odată cu dezvoltarea industriei și prin creșterea populației s-a produs un proces rapid de
urbanizare astfel încât 40 % din totalul populației de aici trăiește în zonele de coastă ale mărilor.
Aici există 20 de mari centre industriale care reprezintă un mare rol pentru mediu .
Impactul pe care îl are scurgerea apelor uzate (sistemul de canalizare), scurgerile provenite din
industrie, în special cele provenite din industria petrochimică și cea provenită de la rafinăriile de
petrol este semnificativ. În plus centralele energetice cauzează poluarea termică. Emisiile de gaze
produse de centrale produc modificarea gravă a aerului atmosferic , iar modificarea nivelului de
salinitate și încălzirea apei mării este o consecință a încălzirii globale.
Drenarea și îmbunătățirea pemanenta a terenurilor pentru agricultură afectează grav factorii de
mediu .

39
Sursele de poluare și impactul asupra mediului marin :

Hidrocarburile și alți produși chimici

Zona mărilor RSA este considerată a fi zonă cu cel mai înalt grad de poluare cu petrol și
alte hidocarburi din lume. Această se datorează în principal instalațiilor petroliere din largul
mărilor care forează petrolul , uzinelor de prelucrare și transportului de nave petroliere care
tranzitează această zonă.
Conform cu ȘOMER Oil Spill Intelligence Report , 6 dintre cele 20 de contaminări care au avut
loc la nivel mondial, s-au petrecut în zona ROPME unde mai mult de 10 mil. tone de substanțe
au fost deversate de-a lungul anilor. Incidentele poluării cu petrol provenite din surse externe ,
sunt totuși la scară mică comparativ cu scurgerile de petrol provenite de la spargerea conductelor
subacvatice care sunt mult mai frecvențe. Aproximativ 2 mil. de barili de petrol sunt emanați în
mediul marin anual de la deversările cu apa infestată de la tancuri , precum și de la platformele
petroliere și de gaz din largul mărilor. (Hinrichsen 1996).
Între 1998 și 2002 , 25 de astfel de incidente au fost raportate în zona RSA. Impactul pe care l-a
avut poluarea cu petrol a putut fi observat atât în sedimentele marine și viața subacvatică, cât și
în zonele plajelor și de-a lungul regiunilor de coastă. Impactul negativ a fost resimțit de
mangrove, recifele de corali , fitoplanctonul și la pescuit.
Există o nevoie urgentă de a stabili pierderile din terminalele petroliere și de a proteja
mediul marin de la operațiunile de descărcare a petrolului din tancurile petroliere , nave
comerciale și porturi . RMS sprijit de ROMPE , coordonează împreună cu IMO față de
ratificarea Convenției de la MARPOL , declararea zonei RSA ca „zona speciala‖ .
Trebuie specificat , că deși RMS a luat hotărârea de a declara RSA Zona Specială a Mării (
Special Șea Aria ) , poluarea petrolieră din transport , operațiuni offshore și activități de
încărcare-descărcare din porturi , continuă .
Odată cu ratificarea MARPOL 73/78 , cu adoptarea și implementarea a altor regulamente
mondiale cum ar fi: Convention on Oil Pollution Preparedness, Response, and Co-operation
(OPRC), Convetion on Civil Liability for Oil Pollution Damage ( CLC ), în regiune s-au luat
măsuri pentru protejarea mediului marin de poluare cu petrol precum și alte forme de poluare.
Aceste implementări trebuie însă sprijinite de o legislație solidă care să prevadă clar , pedepse
pentru cei care nu le respectă.
Analizele marine privind petrolul și alți compuși hidrocarbonați în diferite zone ale RSA ,
incluzând zonele de coastă și zonele din largul , au fost făcute de oameni de ultimele 2 decade.
Rezultatele au fost publicate rapoarte internaționale. La nivel -constatat Kuwait , Oman Qatar ,
de monitorizare au arătat nivelul de petrol hidrocarburi din apele teritoriale sedimente , este
ridicat .
La nivel regional , ROPME-afiliat cu Atomic Energy Agency pentru eliminarea
contaminării cu substanțe. Au fost stabilite exact regiunile care au factor de poluare cele care au
risc redus. Studiul fost făcut pe 35 de din regiune .
Fig.16. Procentul de petrol exportat din zona maritima a Golfului Persic

40
 Degradarea fizică:
Pagubele fizice și distrugerea de habitate este principala problemă din această regiune.
Multe proiecte de dezvoltare din acesta zonă au dus la îmbunătățirea unei suprafețe mari de
coastă. Rapida creștere a turismului și a navigației influențează această regiune.
Partea nordică și estică a regiunii este caracterizată de sedimentele de noroi care sunt aduse de
Tigru , Eufrat , Karun și Hileh. Partea vestică și sudică , se caracterizează prin sedimentele de
nisip , în plus se găsesc corali și depuneri de piatră. Apele sunt puțin adânci , iar curenții slabi
limitează fluxul și refluxul. Dragarea și umplerea terenurilor ar putea duce la distrugerea
habitatelor de coastă. Eroziunea coastei este evidența în unele părți ale regiunii și este rezultatul
unui proces natural și duce la schimbarea liniei de țărm.
Degradările fizice și distrugerea habitatelor marine au impact negativ asupra recifelor de
corali și bancurilor de pești. În plus, distrugerea habitatelor datorită alterării fizice, a schimbării
cursului râurilor , drenarea mlaștinilor, dragarea, au contribuit semnificativ la micșorarea
bancurilor de pești care constituiau hrană pentru păsările migratoare, mamiferelor, reptilelor
precum și la distrugerea altor habitate ecologice cum ar fi mangrovele , bancurile de stridii . De
asemenea , s-au distrus multe specii de pești de apa dulce , păsări .
Fig.17. Distribuția ( % ) a producției centralelor privind desalinizarea.

Sistemele de canalizare
Deversarea apelor se face pe două căi și anume pe calea directă prin deversarea de ape
menajere, ape provenite din activități industriale și indirect prin aducerea de ape poluante de
către râuri.
Cantitatea totală de apă menajeră care se deversează în mediul marin tratată sau netratată variază
între 750-950 mil. m3 /an .
Pentru limitarea consumului de apă , autoritățile au adoptat un sistem de legi prin care s-a
hotărât tratarea apei folosite și refolosirea ei.

41
 În Kuweit aproximativ 70 % din apa tratată este deversată în mare. Există centrale de
tratare a apei nefolositoare , șase dintre ele funcționează la capacitatea de 8.000-15.000 m3 /zi că
și în Oman , spre exemplu .Aceste centrale generează aproape 29 mil. de tone de apa/an , iar
marea parte din apa tratată este folosită la irigații în activități industriale , iar 0,25 mil. m3 este
deversată în mare. Fiecare stat are propriul sau sistem de drenare și tratare a apei , însă factorul
de poluare este destul de ridicat datorită activităților intensive care se desfășoară aici .
Deversările prin râuri sunt o altă sursă de poluare. Râurile sunt localizate în special în partea de
nord și de est a regiunii RSA cu un debit anul de 3.250 m3 /s .
Centralele energetice au de asemenea un impact important asupra mediului marin. Activitatea
centralelor produc emantii de substanțe toxice: Cu , Fe , Ni , Zn uleiuri , fosfați. Aceste deversări
afectează grav calitatea apei în zonele de coastă și viața marină .
Nutrienții
În Regiunea RSA , cantitatea de nutrienți este destul de redusă , dar totuși înaltul nivel de
producție industrială din zona râurilor din partea de nord și de est produc un oarecare risc. Cei
mai toxici nutrienți în aceste zone sunt amoniacurile și nitriții. În apele teritoriale ale Kuweitului
cantitatea de nitriți, fosfați și silicați este destul de scăzută , arată un studiu pentru perioada 1986-
2004 .
În anul 2003 , ROPME a realizat o stație de monitorizare prin satelit , care detectează
activitățile care au loc în zonele de coastă și efectele lor asupra mediului marin. O imagine
recentă a studiului arată creșterea planctonului în nordul și estul regiunii RSA , o altă imagine
arată modificarea biologică a algelor în apropierea Qatarului care ar putea fi atribuită
deversărilor de ape poluante în această zonă .
Analizele interpretările acestor date comparația cu alte date , au la luarea unor adoptarea
unor planuri pentru conservarea protejarea mediului .
O o reprezintă amenajarea plajelor prin limitarea acțiunilor dezorganizate. Eforturile de
curățire protejare plajelor aparțin voluntarilor. Unele au implementat programe pentru
protejarea mediului marin . .

Compușii din atmosferă

Instalațiile industriale, incluzând rafinăriile de petrol , platformele petroliere și
petrochimice, centralele producătoare de energie, precum și de la motoarele autovehiculelor ,
sunt principalele surse de poluare cu compuși din atmosferă. Cele mai semnificative însă , sunt
emanațiile de gaze produse de rafiinarii, din activitatea de prelucrarea a petrolului .
Emisiile de carbon variază între 5,6 mil. tone în Emiratele Arabe Unite și 90,1 mil. tone în Iran
cu un total de 177,5 mil. tone în întreaga regiune .
O altă sursă de poluare în RSA , o reprezintă furtunile de nisip (praf) care vin din aproape toate
direcțiile și care de asemenea afectează mediul marin în timpul ultimelor două decade . RSA a
fost afectată indirect și de războaie precum Războiul din Golf și din Irak în care o mare cantitate
de petrol a fost distrusă , iar gazele provenite din arderi au fost emanate în atmosferă, așa cum
SO2 a trecut în mediul marin. Cam 20.000 tone de SO2 a fost emanat în Kuweit prin arderile
masive de petrol care au durat aproape 7 luni .
Metalele grele
Poluarea cu metale grele a mediului marin se face prin emisia de substanțe prin activitățile
industriale , prin cele provenite de la centralele energetice , centralele de desalinizare, prin
compușii din aer și cei aduși de vânt.

42
 S-a constatat existența unor compuși de Cu, Cd, Cr, Ni, V, arsenic, mercur, TBT, prin
diferitele programe de monitorizare. Un nivel ridicat al concentrației de metale grele , au fost
descoperite în zonele puternic industrializate și în unele porturi.
O mare cantitate de Cd a fost detectat în corpul peștilor în zona de sud a Omanului și o cantitatea
însemnată de Hg în musculatură speciilor ce servesc că hrană pentru peștii carnivori. În Arabia
Saudita au fost raportate cantități relative mari de Cd, Cu, și Ag rezultată din activitățile
industriale .
Substanțe radioactive
Substanțele radioactive pătrund în mediul marin direct sau indirect , că rezultat a activității
umane în toate sectoarele și include poluarea energetică, prin prelucrarea țițeiului pentru
producerea combustibilului, operttiunile militare, testele nucleare și alte teste medicale . Alte
activități cum ar fi , transportul de substanțe radioactive reprezintă un mare risc pentru sănătatea
oamenilor și asupra mediul înconjurător.
Informațiile despre substanțele toxice radioactive nu sunt foarte multe în această regiune. Din
1994 , s-a constatat existența unor concentrații de Cs, Pu,Po în sedimentele colectate din Kuweit
, Bahrein și UAE . Valorile variază de la o regiune la altă , însă fiecare în parte este un mare risc
de poluare și afectează grav mediul marin și toate ecosistemele.

https://chronicle.fanack.com/saudi-arabia/geography/
Geography and Climate
Saudi Arabia contains the world’s largest continuous sand desert, al-Rub al-Khali (the Empty
Quarter). Saudi Arabia has four other major regions. The largest is the Najd, a central plateau,
which rises from about 600 metres in the east to about 1,500 metres in the west. The capital,
Riyadh, is located in the Najd. The Hijaz stretches along the Red Sea from the Gulf of Aqaba
south to Asir and is the location of the holy cities of Mecca and Medina. Asir, extending south to
the Yemen border, includes a fertile coastal plain. Inland mountains in the Asir region rise to
more than 2,700 metres. The Eastern Province extends along the Persian Gulf and is the
primary oil-producing region of the country. The oasis region of al-Ahsa occupies much of the
Eastern Province.

Saudi Arabia’s climate is generally hot and dry, although nights are cool, and frosts occur in
winter. The humidity along the coasts is high. The inland areas of Najd, al-Qassim Province, and
the deserts share a uniform climate. The temperature during the summer is high, reaching well
over 45 °C, with generally cold nights. Extreme temperatures well below 0 °C are frequent in
winter. The daily maximum temperature is mild during the short spring and autumn seasons,
averaging about 29 °C.

The coastlines of Saudi Arabia along the Red Sea and Persian Gulf maintain a relatively constant
maximum temperature (about 38 °C) throughout the year. Sandstorms driven by northwesterly
winds persist for about three months each year, usually during late spring and early summer, on
the eastern coast.

The southern region of Asir and the lower Hijaz regions are elevated, reaching up to 3,000
metres above sea level. The climate is cooler, with temperatures rarely rising above 35 °C.
During the Indian Ocean monsoon season, in the autumn and spring, there is excessive rainfall.

43
This region receives an average of 300 millimetres of rain during this season, or approximately
60 percent of total annual precipitation.

In the other Saudi Arabian regions, rainfall is sparse and infrequent. The annual average
precipitation rarely exceeds 100 millimetres, which is insufficient to maintain crops or livestock.
Between 1901 and 2009, the monthly rainfall ranged between a low 1.2 millimetres in September
to a high of 16.2 millimetres in April.

Throughout the ages, the harsh climate largely prevented settlement on the Arabian Peninsula,
except in a few major cities and oases. The average monthly temperatures observed in Saudi
Arabia over the last century ranged between a low of 15.5 °C from December to February to 30
°C from May to September.

Its harsh climate makes water resources extremely valuable in Saudi Arabia. There are four main
water resources in Saudi Arabia:

• surface water, mainly in the western and south-western regions, provides 10 percent of water
supply;
• ground water held in aquifers (underground reservoirs) – some of which are naturally
replenished and the majority are non-renewable – provides 84 percent;
• desalinated water, produced by 27 electric desalination plants, built from 1985 onwards,
provides 5 percent. Desalination plants produce 814 million cubic metres of desalinated water
and 70 percent of the required drinking water;
• reclaimed wastewater provides 1 percent of the water supply.

Saudi Arabia has the largest natural-resource deposits in the Middle East, of which oil and
gas are the most important. Oil was discovered in 1938. According to the latest estimates, Saudi
Arabia’s recoverable oil stands at 267 billion barrels, or one fifth of the world’s reserves. The
oil-extraction rate ranges between 9 and 10 million barrels a day, of which about 7.5 million
barrels a day are exported. This makes Saudi Arabia the world’s largest oil exporter. The oil
fields are concentrated in the eastern part of the country.

Biodiversity and Environment

Saudi Arabia covers a vast area, 8 percent of the Asian continent it has a unique biodiversity and
natural environment. Its land area of about 1,969,000 square kilometres makes it the tenth largest
country in the world. There are 2,250 species of flowering plants, of which 246 are endemic to
the region. The location of the Saudi Arabian Peninsula between Eurasia and Africa allowed
species unique to the two continents to intermingle. Many of these plants are used in
homeopathy.

Saudi Arabia is also home to 76 of the 98 mammals known to live in the Arabian Peninsula, 444
bird species, nine freshwater fish species, 103 reptiles, and seven amphibians. Expansion of
urbanization, pollution, modern agricultural activities, andoverhunting for recreational
purposes are threats facing the natural habitat system. The tidal flats on the Persian Gulf, an
important winter migration area, is home to 1-2 million wading birds of 125 species.

44
 There are fifteen protected areas representing 4 percent of the country’s total land; they
are maintained by the Saudi Wildlife Authority (SWA). The areas were established between
1987 and 2002 to protect regions of special ecological significance.Woodlands and forests are
scattered across various regions in Saudi Arabia. Juniper woodlands extend as a narrow belt
7,000 kilometres long in the south-western region, at an altitude of about 2,000-3,000 metres.
Olive woodlands grow at 1,500-2,000 metres. Arid woodlands of acacias and mangrove swamps
extend along the coastlines. Uncontrolled cutting of live branches for feeding livestock, urban
expansion, and chemical and pesticide pollution have endangered the forests of Saudi Arabia.

http://www.slideshare.net/aritonadela/prezentare-chimie-adela
Efectele petrolului .În secolul 20 întreaga civilizație și industrie s-au bazat pe
energia furnizată de petrol. Rezervele de țiței au dus însă la conflicte internaționale, iar
utilizarea lui a cauzat poluare și daune mediului inconjurător. Petrolul se compune în
principal din substanțe numite hidrocarbonați, molecule formate din două elemente
chimice, hidrogen și carbon alături de alte substanțe. Petrolul poate luă diferite forme,
precum și țițeiul lichid și gazele naturale sau o substanță groasă, vâscoasă, numită asfalt
sau bitum. .
Formare .Procesele de formare a petrolului au avut loc în urmă cu milioane de ani. Cea mai
mare parte a țițeiului din centrul și nordul Mării Nordului s-a format din alge ( plante unicelulare
) și bacterii îngropate în mâl și nămol, pe fundul mării, în perioadă jurasică ( acum 144-213
milioane de ani ). Materia îngropată a putrezit și a fost transformată în țiței de către căldura și
presiune, care a comprimat în același timp și malul și nămolul, transformându-le în straturi de
rocă. Picăturile de țiței s-au infiltrat în jos prin rocile permeabile, roci conținând pori sau
crăpături prin care pot pătrunde lichidele sau gazele. .Țițeiul și-a continuat drumul până când a
întâlnit un strat impermeabil sau solid.
Importanța petrolului .Țițeiul este important deoarece este mai curat și mai ieftin decât
cărbunele și mai ușor de transportat decât gazele naturale. El are nenumărate utilizări. Uneori
numit ,,Aurul Negru‖ , el asigură aproape jumătate din energia utilizată în lume. Fără acesta
transporturile s-ar bloca, iar mașinile și utilajele industriale sau centralele termice nu ar
funcționa.
Efecte negative ale petrolului .Utilizarea petrolului provoacă poluări masive ale
aerului în multe orașe. Gazele de eșapament evacuate de autoturisme și de alte mașini cu
combustie internă conțin gaze otrăvitoare cum ar fi monoxidul de carbon, hidrocarburi
nearse, oxizi de azot și plumb. Unii dintre acești agenți de poluare reacționează cu lumina
soarelui producând acel smog neplăcut, fotochimic, care plutește deasupra multor orașe,
cum ar fi Los Angeles sau Mexico City. Atunci când oxizii de azot se combină cu apa din
nori ia naștere ploaia acidă care poluează lacurile și râurile, distrugând și pădurile. -au
făcut importanți pentru efectul dăunător de eșapament. Se produce fără plumb, iar
unele mașini dotate cu filtre catalice, care nocive inofensive. acestor îmbunătățiri este
diminoata de creșterea cererii de petrol. Unii experți au estimat rezervele descoperite
reprezintă apoximativ o treime din rezervele la sub Pământului.

http://ecoprofit.ro/poluare-golful-persic-petrol-incalzire-globala/
Orientul Mijlociu, locul de unde provine cea mai mare parte a petrolului pe care îl
consumă omenirea. Un loc plin de istorie, dar și de conflicte. Acum este locul unde sălăsluieste
cea mai periculoasă grupare teroristă a momentului, ISIS. Și locul de unde milioane de imigranți

45
pleacă speriați de războiul din Siria, sute de mii dintre aceștia invadând pur și simplu Europa. O
Europă rămasă fără glas în urmă recentului atac terorist din Paris.
Ei bine, Orientul Mijlociu are un viitor sumbru, conform unei lucrări publicate de doi profesori,
Elfatih Eltahir de la MIT, respectiv Jeremy Pal de la Universitatea Loyola Marymount. Și nu din
cauze politice, sociale sau economice. Pur și simplu, din cauza schimbărilor climatice, dar și a
condițiilor speciale de mediu din această parte a lumii.
Regiunea Golfului Persic este un adevărat ‖hotspot‖ pe fondul lipsei formelor mai accentuate de
relief, a cerului foarte senin, care duce la acumularea unor cantităti mari de căldură la nivelul
solului, dar și la nivelul mării, acest lucru ducând și la creșterea umiditătii din cauza evaporării
apei din mare. Toate aceste lucruri duc la crearea unor condiții greu de suportat pentru om. Că
idee, corpul uman poate suportă temperaturi exterioare de maximum 35 de grade Celsius, în
condiții de umiditate scăzută spre medie, pe o perioadă de circa 6 ore. Odată depăsite aceste
limite, metabolismul uman nu mai poate face fată, chiar și în condiții de umbră și spații ventilate.

Cei doi cercetători au realizat modele de mare acuratețe, privind evoluția condițiilor
climatice în Orientul Mijlociu, în special în zonă Golfului Persic. Iar concluzia lor este că, dacă
se continuă în stilul business-aș-usual cu poluarea, după jumătatea acestui secol zona avută în
vedere va deveni nelocuibilă. Deoarece temperaturile este de așteptat să depăsească frecvent
media zilnică de 35 de grade. Iar zilele toride de vară (care acum survin la intervale de circa 20
de zile) vor deveni o normalitate, ceea ce va afecta din plin viață în zonă.
De altfel, în această vară, pe data de 31 iulie, în orașul iranian Bandahr Mashrahr a fost
inregistrată, pentru circa o oră, o temperatură de 34,6 grade Celsius, care, în combinație cu
gradul de umiditate neobișnuit, a provocat probleme serioase locuitorilor. Este adevărat, în
deșertul iranian Dasht-e Lut a fost inregistrată cea mai ridicată temperatură de pe Pămant, de 70
de grade Celsius.

Conform estimărilor, marile metropole din Peninsula Arabică vor deveni nelocuibile după
jumătatea acestui secol, dacă nu se iau măsuri pentru limitarea poluării
Paradoxal sau nu, studiul de față ne arată că efectele cele mai mari asupra vieții umane,
cauzate de schimbările climatice provocate de poluare, vor avea loc tocmai în zona de unde
provine majoritatea petrolului prin arderea căruia se produce o mare parte din încălzirea
globală. Deci este de așteptat ca, peste circa 40-50 de ani, să asistăm la o migrație masivă
din Golful Persic, care ar depăși cu mult ca magnitudine actuala criză a imigranților din
Siria. Pe scurt, dacă nu se iau măsuri serioase pentru limitarea sau chiar stoparea poluării,
urmează să asistăm și la crize sociale de neimaginat din cauza schimbărilor climatice.

http://785.ro/wp-content/uploads/efectele-deversarilor-de-petrol-asupra-mediului-acvatic-.pdf

Petrolul este combustibilul cel mai important al societăţii noastre dar şi sursa principală
pentru produşi ca materiale sintetice plastice, uleiuri lubrifiante, bitum etc.Petrolul reprezintă un
pericol pentru mediu acvatic datorită scurgerilor în oceane din timpul transportului, scurgeri care
se ridică anual la câteva milioane de tone/an.Oceanele au fost considerate multă vreme calea cea
mai uşoară de diluare a rezidurilor industriale şi municipale care s-au şi depozitat în ele .
Constituenul principal al petrolului îl reprezintă hidrocarburile (50-90%) formate din n-alcani,
alcani ramificaţi, cicloalcani şi hidrocarburi aromatice (20%). O parte din hidrocarburile
aromatice sunt din clasa PAH-urilor din care benzopirenul este preponderent. Alţi constituenţi

46
sunt compuşi polari ce conţin heteroatomi ca O, N, S. Compuşii sulfului sunt numeroşi ca de
exemplu: H2S, R-SH, R-S-R şi derivaţi tiofenici. Dintre proprietăţile fizice ale petrolului pentru
mediu sunt importante densitatea mai mică decât unu ce va face ca pata de petrol să pluteasca la
suprafaţa apei întinzându-se pe suprafeţe mare (grosimea stratului de petrol pe apă este de 0,1
mm) , solubilitatea şi volatilitatea. Petrolul formează cu apa emulsii : petrol/apa şi
apa/petrol.Gustul hidrocarburilor petroliere este foarte neplăcut pentru fiinţa umană .Toate
componentele ţiţeiului sunt biodegradabile doar că vitezele sunt foarte diferite.Atât ţiţeiul cât şi
produsul rafinat conţin o varietate de compuşi toxici. Compuşii cu masa moleculară mică nu sunt
foarte periculoşi pentru apă deoarece se evaporă foarte repede. Compuşii cu masa moleculară
mare sunt puţin periculoase.Cei mai periculoşi sunt compuşii cu masa moleculară medie cum ar
fi motorina.Pentru apele portuare limita pentru hidrocarburi dizolvate nu trebuie să exceadă 0,03
ppm.
De-a lungul timpului, catastrofele ecologice provocate de deversările masive de petrol au fost
mai mult decât numeroase. Surprinse pe mare de furtună, petrolierele şi-au pierdut busola ori au
fost avariate, prin ciocnire accidentală, de alte vase aflate pe mare, lasând în urma lor pete
imense, care nu au mai putut fi şterse, uneori, ani în şir.Petrolul, care este insolubil în apa şi mult
mai uşor decât aceasta, nu a putut fi strâns, uneori, din cauza furtunilor puternice, care nu au
permis accesul barjelor de salvare la vasele avariate sau, pur şi simplu, statele riverane zonelor
maritime în care s-au produs accidentele nu au fost pregătite pentru a face faţă catastrofelor.În
cazurile fericite, petrolul a putut fi împiedicat să nu ajungă la mal prin iscusinţa marinarilor care
au reuşit, în timp util, să recupereze şi să stocheze în rezervoarele neafectate, aflate pe vas, o
mare parte din combustibilul scurs în momentul accidentării. Cu toate acestea, ţiţeiul
nerecuperat, rămas la suprafaţa apei, se întinde rapid şi formează o pătură uleioasă, destul de
groasă, care pluteşte multă vreme în larg, afectând fauna şi flora din preajma. Pentru a curaţa
apele de petrolul deversat în urma accidentelor, prima masură care poate fi luată este izolarea
zonei cu ajutorul ambarcaţiunilor de salvare. Dacă pompele aflate pe vas sunt în stare de
funcţionare şi există rezervoare neavariate, petrolul poate fi recuperat din apă prin pompare şi
restocat. Această operaţiune, dacă nu este împiedicată de furtună, nu poate şterge definitiv
urmele catastrofei.De cele mai multe ori, specialiştii apelează tot la substanţe chimice, denumite
solvenţi, care sunt împrăştiate din elicopter pe suprafeţele afectate. Aceşti solvenţi sunt destinaţi
spălării apelor, dar, la rândul lor, măresc efectele poluării şi nici nu pot fi împrăştiaţi uniform pe
suprafeţele afectate de deversările accidentale de petrol. În consecinţa, ecosistemele marine sunt
expuse, astfel, unei duble poluări. Un litru de petrol, odată ajuns pe suprafaţa apei, formează o
pată a cărei mărime poate atinge dimensiunile unei jumătăţi dintr-un teren de fotbal. Grosimea
acestor pete este variabilă, în funcţie de cantitatea de combustibil deversată.
Zona mărilor RSA( Regiunea Arabia Saudita) este considerată a fi zona cu cel mai
înalt grad de poluare cu petrol şi alte hidocarburi din lume. Aceasta se datorează în
principal instalaţiilor petroliere din largul mărilor care forează petrolul , uzinelor de
prelucrare şi transportului de nave petroliere care tranzitează aceasta zonă. Petrolul scurs
în urma accidentului petrolier de la platforma Deepwater Horizen în aprilie 2010 a rămas
pe fundul oceanului şi distruge viaţa marină, arată un raport recent
O echipă de cercetători de la Institutul de Cercetări Ştiinţifice din Spania a descoperit că
anumite bacterii de pe coasta Galiţiei sunt capabile să elimine în mod natural petrolul deversat în
timpul naufragiilor. Experţii în domeniu au observat că aceste vieţuitoare minuscule, aflate în
ecosistemul marin, pot degrada în mod natural compuşii petrolului.Odată deversate în mare,
hidrocarburile suportă diverse transformări, printre care cea mai importantă este biodegradarea.

47
Cu toate ca numeroşi compuşi ai petrolului sunt în mare parte biodegradabili, există totuşi
elemente chimice, ce intră în componenţa acestui combustibil, care sunt dificil de eliminat.
Pentru studiul lor, oamenii de ştiinţă au luat probe dintr-o zona afectată şi le-au analizat în
laborator.În paralel, au reconstituit artificial condiţiile de poluare cu petrol şi au comparat ambele
situaţii. Rezultatele obţinute în primul caz au confirmat existenţa bacteriilor şi contribuţia
acestora la degradarea ţiţeiului. În al doilea caz, procesul degradării, deşi existent, a fost mult
mai lent, nereuşindu-se decât parţial curăţarea apei în care a fost vărsat petrolul în condiţii de
laborator.
Utilizarea petrolului provoaca poluari masive ale aerului in multe orase. Gazele de
esapament evacuate de autoturisme si de alte masini cu combustie interna contin gaze
otravitoare cum ar fi monoxidul de carbon, hidrocarburi nearse, oxizi de azot si plumb.
Unii dintre acesti agenti de poluare reactioneaza cu lumina soarelui producand acel smog
neplacut, fotochimic, care pluteste deasupra multor oras, cum ar fi Los Angeles sau Mexico
City. Atunci cand acizii de azot se combina cu picaturile de apa din nori, ia nastere ploaia
acida care polueaza lacurile si raurile, distrugand si padurile. S-au facut pasi importanti
pentru a micsora efectul gazelor de esapament. Se produce benzina fara plumb, iar unele
masini sunt dotate cu filtre catalitice care transforma gazele nocive in gaze inofensive. Insa
eficienta acestor imbunatatiri este diminuate de cresterea consumului de petrol.
Poluarea apei cu reziduuri petroliere reprezinta o problema deosebit de importanta si greu
de prevenit si remediat . Afecteaza atat apele de suprafata , cat si pe cele subterane . In prezent ,
acest gen de poluare a devenit ubicvitar , iar consecintele ei asupra proprietatilor organoleptice
ale apei , faunei si florei acvatice sunt deosebit de nocive si durabile .

Reziduurile de petrol ajung in bazinele naturale de apa prin deversarea de ape

reziduale rezultate de la rafinarii , uzini de cracare si alte instalatii de prelucrare a titeilui .
Aceste reziduuri conduc la cresterea temperaturii si turbiditatii , la formarea unei pelicule
de petrol la suprafata apei sau a unor emulsii ( apa- petrol sau petrol-apa ) si la schimbarea
compozitiei apei , prin dizolvarea in aceasta a substantelor petroliere solubile , toxice in
anumite concentratii , pentru organismele acvatice , om si animale .
Indicatorii de poluare cu reziduuri petroliere sunt substantele extractibile, ca
indicatori chimic global, ce evidentiaza totalitatea reziduurilor si germenii petrol oxidanti ,

48
ca indicator bacteriologic care, folosind pentru dezvoltarea lor substantele petroliere , se
inmultesc cu atat mai puternic, cu cat acest substrat este in cantitate mai mare. Germenii
petrol-oxidanti sunt in acelasi timp si indicatori de autopurificare de reziduuri petroliere .
STIATI CĂ…?

 Petrolul, sau titeiul, impreuna cu carbunii si gazele naturale fac parte din zacamintele de
origine biogena care se gasesc in scoarta pamantului
 Titeiul in stare bruta (nerafinat) contine peste 17 000 de substante organice complexe, motiv
pentru care este materia prima cea mai importanta pentru industria chimica (vopsele,
medicamente, materiale plastice, etc.) si producerea carburantilor
 Ca o curiozitate, se poate mentiona ca unele varietati de titei devin fosforescente in prezenta
luminii ultraviole
 Petrolul a fost descoperit deja cu cativa mii de ani in urma, prin faptul ca are densitate mai
redusa ca apa sarata, fiind gasita in caverne si zone cu straturi sedimentare calcaroase,
argiloase, sau nisipoase, la suprafata ca de exemplu in jurul Hanovrei si Braunschweig din
Germania
 Straturile de petrol situate la suprafata prin oxidare se transforma in asfalt acesta fiind deja
descoperit in orient in urma cu ca. 12 000 de ani in Mesopotamia antica. Oamenii au invatat
sa floseasca asfaltul, prin amestecare cu nisip si alte materiale ce etanseaza peretii corabiilor.
 Din timpul Babilonului provine denumirea de naptu (nabatu = lumineaza) care ne indica
faptul ca petrolul era utilizat la iluminat, acesta fiind amintit si in legile lui Hammurabi 1875
i.e.n. fiind prima dovada istorica scrisa pentru reglementarea folosirii petrolului.
 Petroleum este un cuvant de origine romana care provine din „oleum petrae― = ulei de piatra
denumire pe care romanii au preluat-o de la egipteni care descopera petrol la suprafata in
regiunea muntilor Golfului Suez se presupune ca in antichtate romanii foloseau petrolul ca
lubrifiant la osiile carelor romane, sau in timpul Bizantului acesta era parte componenta a
focului grecesc o arma temuta in luptele navale de odinioara.
 Petrolul era folosit si in medicina veche fiind vandut ca leac miraculos universal.
 Focurile nestinse intretinute de gazele ce izbucneau din pamant in regiunea petrolifera din
peninsula Apseron – unde se afla acum exploatarile de la Baku – au dat nastere, in vremuri
stravechi, cultul lui Zoroastru, cultului focului.
 Exploatarea masiva a petrolului incepe in secolul XIX pe motivul raspandirii folosirii
petrolului in iluminat, care dadea o lumina mai buna producand fum mai putin in comparatie
cu lampile cu ulei de balena, sau lumanarile de ceara.
 Asia este pe primul loc pe glob la rezerve si productia de petrol.
 Arabia Saudita este cel mai mare producator de petrol de pe glob.
 „The Science of Petroleum‖ atesta in 1938 faptul ca Romania a fost prima tara din lume cu o
productie de petrol oficial inregistrata in statisticile internationale de 275 tone. Au urmat
Statele Unite ale Americii in 1859, Italia 1860, Canada in 1862, Rusia in 1863.
 Prima rafinarie din lume s-a infiintat la Ploiesti, construita de fratii Mehedinteanu la marginea
orasului, in apropierea garii de Sud
 Bucurestiul a fost primul oras din lume iluminat public cu petrol lampant
 .. prima Scoala de Maistri Sondori din Romania si din lume a fost infiintata in 1904, la
Campina.
 ….in 1907, la Ploiesti s-au pus bazele Uzinei Concordia pentru repararea si confectionarea de
utilaj petrolier.

49
 … in Primul Razboi Mondial, in Romania au fost distruse 1677 sonde, din care 1047
productive, rafinarii de petrol, rezervoarele din schele si rafinarii cu toate instalatiile lor anexe
si o cantitate de derivate de petrol de 827.000 tone.
 … incepand din 1929 si pana in 1938, toate produsele petroliere obtinute in marile rafinarii
romanesti Concordia (Vega), Steaua Romana, Unirea (Orion si Speranta), Columbia, Creditul
Minier (Brazi, Doicesti), Prahova (Petrolul Bucuresti), Xenia, Dacia Romana si Petrol Block
(Standard) erau solicitate la export.
 … un tabel privind rezervele mondiale probabile (inclusiv sigure) aseza Romania in anul
1937, pe locul 7 in lume dupa: URSS, USA, Irak, Iran, Venezuela, Indiile Olandeze.
 Savantul roman, LAZAR EDELEANU, a reusit pentru prima data in lume, rafinarea
produselor petroliere cu bioxid de sulf, adica separarea din petrol a unor grupuri de
hidrocarburi componente, fara modificarea lor chimica.
 Ing. Virgiliu Tacit si ing. Valeriu Puscariu au construit un ventil, ramas in istoria de petrol sub
numele de „Ventilul Tacit‖, care adaptat la sondele in eruptie, le putea inchide hidraulic de la
orice distanta, chiar daca sonda eruptiva lua foc. Se aplica la eruptii libere cu o presiune de
maximum 100 atm. Ventilul s-a patentat in Romania la 15 mai 1912, apoi in Germania,
Austro-Ungaria si Mexic, cerandu-se patentarea lui si in alte tari in care se exploata petrolul.

50