Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice
Catedra Finanţe şi Bănci

Portofoliu
la disciplina ,,Bazele asigurărilor și reasigurărilor,,

Șoimu Pavel

Gr. FB1403

Coordonator ştiinţific:

Caprian Iulia
dr. hab., conf. univ.

Chişinău, 2015
Cuprins:

Capitolul I: Originea asigurărilor, inclusiv în Republica Moldova.

Capitolul II: Definirea termenului de asigurări și reasigurări.
Capitolul III: Cele mai hazlii fapte de asigurări întîlnite.
Capitolul IV: Legea cu privire la asigurări.
Capitolul V: Evoluția conceptului de asigurări.
Capitolul VI: Contractul de asigurări și prevederile acestuia din Codul Civil.
Capitolul VII: Caracteristica asigurării recoltelor culturilor agricole pe anii 2013-2015.
Capitolul VIII: Piața de asigurări în Republica Moldova.
Capitolul IX: Noutăți din domeniul asigurărilor.
 Capitolul I: Originea asigurărilor, inclusiv în Republica Moldova
Cele mai vechi forme de asigurare sunt întâlnite încă în antichitate şi datează de circa 6500 de
ani. Meşteşugarii tăietori de piatră din Egiptul de jos au constituit un fond de întrajutorare, format
anticipat, prin contribuţia tuturor pentru acoperirea pagubelor provocate de diverse nenorociri ce
loveau membrii colectivităţii.
Prin anul 650 înainte de Christos, în Grecia antică înţeleptul legislator Solon a obligat societăţile
politice şi meşteşugăreşti să constituie un fond comun alimentat prin cotizaţii lunare, destinat să
repare prejudiciile survenite în interiorul grupului. Este cea dintâi asigurare obligatorie care se
cunoaşte.
In Babilon, Fenicia şi în alte ţări străvechi, membrii caravanelor se constituiau în asociaţii,
suportând în comun pagubele din jafuri şi de altă natură suportate de unii dintre ei în timpul
transportului. In Roma antică s-a constituit o asociaţie de înmormântare pe baza unui Regulament al
Colegiului funerar din Lavinium care funcţiona pe baza unor cotizaţii de înscriere şi a unor plăţi
periodice. Membrii asociaţiei aveau astfel asigurate, la deces un rug şi un mormânt.
Alte surse documentare ne oferă şi alte aspecte din istoria asigurărilor, astfel cele mai vechi asociaţii
mutuale au fost semnalate în secolul al XII-lea în Islanda, câte una la 20 de gospodării care
acopereau, pe principiul reciprocităţii, daunele din pierderile de animale. Primele operaţiuni de
asigurare maritimă au apărut în porturile italiene în sec al XIV.
In anul 1678 Wilhelm Leibnitz a elaborat planul de constituire a unei Case de asigurare împotriva
riscurilor de foc şi apă a cărei funcţionare se baza pe plata unor cotizaţii anuale. Asigurarea
împotriva riscului de grindină a fost introdusă pentru prima dată în Scoţia la finele secolului al
XVIII-lea.
In Statele Unite ale Americii sectorul asigurărilor a fost dominat de societăţile de asigurare
engleze. In anul 1852, din iniţiativa lui Benjamin Franklin a luat fiinţă Societatea pentru asigurarea
caselor împotriva riscurilor cauzate de incendiu - Philadelphia Contributionship. Elizur Wright a
creat mai multe întreprinderi de asigurări americane şi a susţinut legiferarea controlului statului
asupra societăţilor de asigurări; a contribuit la elaborarea unei metode de calcul corecte a rezervei de
prime la asigurările de viaţă şi a unor tabele corespunzătoare, necesare în practica asigurărilor de
viaţă. La începutul secolului trecut existau în lume 30 de societăţi de asigurări, respectiv 14 în
Anglia, 5 în Statele Unite, 3 în Germania, 3 în Danemarca, 2 în Franţa şi câte una în Olanda, Elveţia
şi Austro-Ungaria. In anul 1900 erau în jur de 1272 de societăţi de asigurare iar în anul 1969 activau
în jur de 9700 de case şi societăţi de asigurare în 71 de ţări. Aceste societăţi de asigurare activau
2676 în domeniul asigurărilor de viaţă, 6036 în domeniul asigurărilor de bunuri iar 962 de societăţi
practicau tot felul de asigurări.
Patria reasigurărilor este considerată Germania. Prima companie de reasigurare a fost fondată de
Cologne în anul 1846, apoi a apărut Societatea de reasigurare de la Munhen. În 1885 apare
"Societatea rusă de reasigurare", ce se ocupă de reasigurarea riscurilor de incendii.
Ce priveşte Republica Moldova, nu putem să spunem că există careva tradiţii serioase. Asigurările
pe teritoriul actual al Republicii Moldova încep din anul 1871, prin prezenţa în Basarabia a filialelor
societăţilor de asigurare ruseşti. Mai putem menţiona crearea în anul 1923 a societăţii cooperatiste
de asigurare “Vulturul”, care însă a existat destul de puţin, trecînd cu sediul la Bucureşti. După
instalarea regimului sovietic asigurările s-au aflat în sistemul Gosstrah-ului, un sistem unic de
asigurări de stat – sistem rigid de asigurare, care de cele mai multe ori a dus la tipizarea raporturilor
de asigurare şi limitarea cadrului acestuia, pe prim plan fiind puse interesele statului. Piața de
în baza cârmuirii Asigurării de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor, formând apoi Companiacomer
cială „QBE ASITO”. La începutul anului 1997 pe piaţa de asigurări activau mai mult de50 de
companii. Apoi după înregistrarea companiilor au rămas să activeze 33 de companii
deasigurări care îndeplinesc mai mult de 80 genuri de servicii de asigurări. În secolul al XX-lea
asistăm la o perfecţionare continuă a mecanismului de asigurare. Una din cele mai importante
trăsături ce caracterizează dezvoltarea sistemului mondial de asigurări la ora actuală este
globalizarea pieţii mondiale de asigurări, care se prezintă printr-un proces de lichidare treptată a
barierelor economice şi legislative ce separau pieţile de asigurări a unor state. Unul din exemplele
elocvente ce confirmă această tendinţă, este crearea unui spaţiu de asigurări unic în ţările Uniunii
Europene.
Caracteristic pentru piaţa mondială de asigurări este: existenţa unui număr important de companii
de asigurare ce funcţionează în diverse forme organizaţional-juridice, concentrarea la ele a unui
capital şi active enorme, o gamă extrem de largă de operaţiuni şi produse de asigurare oferite,
existenţa unei legislaţii dezvoltate ce ţine de domeniul asigurărilor şi a unui sistem de supraveghere
de stat viabil, existenţa diverselor asociaţii şi uniuni a asigurătorilor şi asiguraţilor, un sistem
dezvoltat al intermediarilor, firme de consultaţii şi de raiting.
 Capitolul II: Definirea termenului de asigurări și reasigurări

1. Asigurarea este sistemul prin care persoanele fizice sau juridice, conştiente de riscurile
posibile, plătesc prime de asigurare unei companii de asigurări care rambursează sumele
corespunzătoare în caz de daună.
Sursă: John Downes şi Jordan Elliot Goodman, în "Dictionary of Finance and
Investment Terms"
2. Sub aspect tehnic, asigurarea este operaţia prin care un asigurător, organizând pe principiul
mutualităţii un număr mare de asiguraţi, expuşi la producerea unor anumite riscuri, îi
despăgubeşte pe aceia dintre ei care suferă un sinistru pe seama fondului comun constituit din
primele încasate.
Sursă: Yvonne Lambert Faivre.
3. Asigurarea este un instrument care oferă compensarea financiară pentru evenimentele
nefericite, plăţile fiind efectuate din contribuţiile mai multor părţi care participă la această
schemă". Rezultă din această definiţie existenţa unui fond care se formează prin contribuţia
tuturor asiguraţilor (sub forma primei) din care se vor plăti despăgubirile pentru cei care suferă
pierderi.
Sursă: D.S. Hansell
4. Asigurarea consta in crearea unui fond de catre persoanele fizice si juridice amenintate de
riscuri din care se acopera daunele si alte cerinte financiare imprevizibile.
Sursă: Legea nr.32/2000 privind activitatea de asigurare (România).
5. Asigurarea reprezintă un accord de voință (sub formă de contract) între asigurat și asigurător,
prin care asigurătorul oferă asiguratului contravaloarea daunelor în cazul producerii riscurilor,
în schimbul plății de către asigurat a primei de asigurare.
Sursă: Gurițanu Valentin, Asigurarea în dreptul civil.
6. Reasigurarea reprezintă o nouă asigurare, efectuată printr-o nouă poliţă, pentru acelaşi risc
iniţial asigurat, în scopul despăgubirii asigurătorilor pentru asigurările lor anterior încheiate;
ambele poliţe există în acelaşi timp.
Sursă : Lord Mansfield, 1807.
7. Asigurarea este definită ca fiind operația financiară ce decurge dintr-un contract de asigurare
sau dintr-o obligație prevăzută de lege, prin care asigurătorul se obligă ca în schimbul unei
 sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar putea
suferi în urma unor întâmplări independente de voința lui.
8. Asigurarea este o forma de protectie bazata pe un contract, prin care o persoana fizica sau
juridica care se va numi asigurat, cedeaza anumite riscuri unei persoane juridice - asigurator,
platind asiguratorului o suma de bani numita prima de asigurare.
Asiguratorul se obliga prin acesta contract sa plateasca asiguratului despagubiriin cazul in care
evenimentele prevazute in contract au loc.
9. Asigurarea este contributia celor multi la suferinta celor putini.
10. Asigurarea este un sistem de relatii economico-sociale, proces obiectiv necesar al dezvoltarii
economice si sociale izvorand din actiunea legilor economice obiective, care consta in crearea
in comun, de catre persoanele fizice sau juridice amenintate de anumite riscuri, a unui fond din
care sa se compenseze daunele si se satisfac alte cerinte economico-financiare, probabile,
imprevizibile. (Gheorghe Bistriceanu).
11. Asigurarea este un sistem de relatii economico-sociale, proces obiectiv necesar al dezvoltarii
economice si sociale izvorand din actiunea legilor economice obiective, care consta in crearea
in comun, de catre persoanele fizice sau juridice amenintate de anumite riscuri, a unui fond din
care sa se compenseze daunele si se satisfac alte cerinte economico-financiare, probabile,
imprevizibile.
12. Asigurarea exprima relatiile de distribuire si redistribuire a valorii adaugate brute, relatii care
apar in procesul de constituire si de utilizare a fondului de asigurare, in vederea desfasurarii
neintrerupte a activitatii economice, pastrarii integritatii bunurilor asigurate, protejarii
perosoanelor fizice impotriva unor evenimente care le-ar putea afecta viata sau integritatea
corporala, precum si onorarii obligatiilor de raspundere civila ce revin persoanelor fizice si
juridice fata de terti.
13. Reasigurarea este o operație prin care o societate de asigurări transferă partial sau integral
riscurile asumate asupra uneia sau mai multor societăți de asigurare.
14. Reasigurarea este o operație prin care o societate de asigurări se asigură ea însăși la o altă
societate de asigurări (pentru a obține acoperire la o parte din riscuri).
15. Reasigurarea reprezintă un acord de voinţă între o persoană juridică
numit reasigurat (companie cedentă) şi o altă firmă numită resigurător prin care plătind o parte
din prima de asigurare numită primă de reasigurare, compania cedentă obţine protecţia
reasigurătorului şi este despăgubit în cazul apariţiei evenimentului asigurat, cu o sumă
 echivalentă cu mărimea daunei, nu mai mult decît valoarea sumei reasigurate( valoartea
contrasctului de reasigurare ).
16. Reasigurarea constituie un mijloc de egalizare, de divizare a răspunderilor între mai mulţi
asigurători, dispersaţi pe arii geografice cât mai întinse, de menţinere a unui echilibru între
primele încasate şi despăgubirele datorate la fiecare asigurător în parte.
17. Asigurarea este definită ca fiind operația financiară ce decurge dintr-un contract de asigurare
sau dintr-o obligație prevăzută de lege, prin care asigurătorul se obligă ca în schimbul unei
sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar putea
suferi în urma unor întâmplări independente de voința lui.
18. Reasigurarea este o nouă asigurare, efectuată printr-o nouă poliţă, pentru acelaşi risc iniţial
asigurat, în scopul despăgubirii asigurătorilor pentru asigurările lor anterior încheiate; ambele
poliţe există în acelaşi timp.
19. Reasigurarea este o operație prin care o societate de asigurări transferă partial sau integral
riscurile asumate asupra uneia sau mai multor societăți de asigurare.
20. Asigurarea este definită ca fiind operația financiară ce decurge dintr-un contract de asigurare
sau dintr-o obligație prevăzută de lege, prin care asigurătorul se obligă ca în schimbul unei
sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar putea
suferi în urma unor întâmplări independente de voința lui.
21. Asigurarea este o activitate economico-socială care constă în protecţia persoanelor fizice şi
juridice în calitate de asiguraţi împotriva diverselor riscuri şi este realizată de către societăţi
specializate, în calitate de asigurători.
22. Asigurarea reprezintă o operaţiune economico-financiară prin care partea denumită asigurător
despăgubeşte, în cazul producerii unui eveniment nefast, partea denumită asigurat, printr-o
sumă de bani ( îndemnizaţia de asigurare sau suma asigurată).
23. Autoasigurarea – este o metodă de creare autonomă, descentralizată şi independentă a unor
fonduri de rezervă de către persoanele fizice şi juridice.
24. Asigurarea este operatiunea prin care un asigurator constituie, pe principiul mutualitatii, un
fond de asigurare, prin contributia unui numar de asigurati, expusi la producerea anumitor
riscuri, si ii indemnizeaza pe cei care sufera un prejudiciu pe seama fondului alcatuit din
primele incasate, precum si pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activitatii
desfasurate.
25. Asigurarea este o metodă de constituire la dipozitia unei institutii specializate, de obicei
societate pe actiuni, a unui fond de asigurare, format prin contributiile de asigurare, sau pe
seama primelor de asigurare platite de persoanele fizice sau juridice.
26. Asigurarea constituie un sistem de relatii economice, care implica aportul unui numar mare de
personae fizice și juridice in constituirea unui fond banesc, in conditiile in care, fiind
amenintate de aceleasi pericole, in existent și activitatea lor, concept si recunosc oportunitatea
prevenirii și inlaturarii pe baze mutual a prejudiciilor generate de producerea acestor pericole
viitoare, posibile, dar nesigure.
27. Reasigurarea constituie un mijloc de egalizare, de divizare a răspunderilor între mai mulţi
asigurători, dispersaţi pe arii geografice cât mai întinse, de menţinere a unui echilibru între
primele încasate şi despăgubirele datorate la fiecare asigurător în parte.
28. Asigurarea exprima relatiile de distribuire si redistribuire a valorii adaugate brute, relatii care
apar in procesul de constituire si de utilizare a fondului de asigurare, in vederea desfasurarii
neintrerupte a activitatii economice, pastrarii integritatii bunurilor asigurate, protejarii
perosoanelor fizice impotriva unor evenimente care le-ar putea afecta viata sau integritatea
corporala, precum si onorarii obligatiilor de raspundere civila ce revin persoanelor fizice si
juridice fata de terti.
29. Asigurarea este considerate a fi un contract ce garanteaza contra unei prime varsate, prestatii
bine definite in cazul survenirii a unui eveniment aleatoriu precis.
30. Asigurarea este o activitate economico-socială care constă în protecţia persoanelor fizice şi
juridice în calitate de asiguraţi împotriva diverselor riscuri şi este realizată de către societăţi
specializate, în calitate de asigurători.
31. Asigurarea este garantarea, punerea in siguranta, masura de prevedere luata de cei interesati
pentru conservarea contravalorii bunurilor pe care le poseda, pentru ocrotirea persoanelor fizice
in cazul diminuarii sau piererii capacitatii de munca.
32. Asigurarea este un instrument care oferă compensarea financiară pentru evenimentele
nefericite, plăţile fiind efectuate din contribuţiile mai multor părţi care participă la această
schemă". Rezultă din această definiţie existenţa unui fond care se formează prin contribuţia
tuturor asiguraţilor (sub forma primei) din care se vor plăti despăgubirile pentru cei care suferă
pierderi.
33. Asigurarea este sistemul prin care persoanele fizice sau juridice, conştiente de riscurile
posibile, plătesc prime de asigurare unei companii de asigurări care rambursează sumele
corespunzătoare în caz de daună.
34. Autoasigurarea – este o metodă de creare autonomă, descentralizată şi independentă a unor
fonduri de rezervă de către persoanele fizice şi juridice.
35. Reasigurarea constituie un mijloc de egalizare, de divizare a răspunderilor între mai mulţi
asigurători, dispersaţi pe arii geografice cât mai întinse, de menţinere a unui echilibru între
primele încasate şi despăgubirele datorate la fiecare asigurător în parte.
36. Reasigurarea este o operație prin care o societate de asigurări transferă partial sau integral
riscurile asumate asupra uneia sau mai multor societăți de asigurare.
37. Asigurarea este o metodă de constituire la dipozitia unei institutii specializate, de obicei
societate pe actiuni, a unui fond de asigurare, format prin contributiile de asigurare, sau pe
seama primelor de asigurare platite de persoanele fizice sau juridice.
38. Asigurarea reprezintă un accord de voință (sub formă de contract) între asigurat și asigurător,
prin care asigurătorul oferă asiguratului contravaloarea daunelor în cazul producerii riscurilor,
în schimbul plății de către asigurat a primei de asigurare.
39. Asigurarea este raportul juridic izvorît din lege sau dintr-un contract de asigurare a persoanei
sau a unui bun.
40. Asigurarea este considerate a fi un contract ce garanteaza contra unei prime varsate, prestatii
bine definite in cazul survenirii a unui eveniment aleatoriu precis.
41. Asigurarea este o activitate economico-socială care constă în protecţia persoanelor fizice şi
juridice în calitate de asiguraţi împotriva diverselor riscuri şi este realizată de către societăţi
specializate, în calitate de asigurători.
42. Asigurarea este o forma de protectie bazata pe un contract, prin care o persoana fizica sau
juridica care se va numi asigurat, cedeaza anumite riscuri unei persoane juridice - asigurator,
platind asiguratorului o suma de bani numita prima de asigurare.
Asiguratorul se obliga prin acesta contract sa plateasca asiguratului despagubiriin cazul in care
evenimentele prevazute in contract au loc.
43. Asigurarea este garantarea, punerea in siguranta, masura de prevedere luata de cei interesati
pentru conservarea contravalorii bunurilor pe care le poseda, pentru ocrotirea persoanelor fizice
in cazul diminuarii sau piererii capacitatii de munca.
44. Sub aspect tehnic, asigurarea este operaţia prin care un asigurător, organizând pe principiul
mutualităţii un număr mare de asiguraţi, expuşi la producerea unor anumite riscuri, îi
despăgubeşte pe aceia dintre ei care suferă un sinistru pe seama fondului comun constituit din
primele încasate.
45. Reasigurarea este o operație prin care o societate de asigurări transferă partial sau integral
riscurile asumate asupra uneia sau mai multor societăți de asigurare.
46. Reasigurarea reprezintă o nouă asigurare, efectuată printr-o nouă poliţă, pentru acelaşi risc
iniţial asigurat, în scopul despăgubirii asigurătorilor pentru asigurările lor anterior încheiate;
ambele poliţe există în acelaşi timp.
47. Asigurarea este o activitate economico-socială care constă în protecţia persoanelor fizice şi
juridice în calitate de asiguraţi împotriva diverselor riscuri şi este realizată de către societăţi
specializate, în calitate de asigurători.
48. Reasigurarea constituie un mijloc de egalizare, de divizare a răspunderilor între mai mulţi
asigurători, dispersaţi pe arii geografice cât mai întinse, de menţinere a unui echilibru între
primele încasate şi despăgubirele datorate la fiecare asigurător în parte.
49. Asigurarea consta in crearea unui fond de catre persoanele fizice si juridice amenintate de
riscuri din care se acopera daunele si alte cerinte financiare imprevizibile.
50. Asigurarea este garantarea, punerea in siguranta, masura de prevedere luata de cei interesati
pentru conservarea contravalorii bunurilor pe care le poseda, pentru ocrotirea persoanelor fizice
in cazul diminuarii sau piererii capacitatii de munca.
 Capitolul III: Cele mai hazlii fapte întîlnite în asigurări.

1. Mustaţa lui Merv Hughes. Fostul jucător de cricket australian Merv Hughes şi-a asigurat
impresionanta mustaţă pentru suma de 344.000 de dolari. O investiţie solidă, scriu jurnaliştii
americani, care atenţioneză că Hughes ar fi de nerecunoscut fără părul său facial.
2. Din cauză că este aproape imposibil să conduci o maşină fără degete, compania Santander i-a
asigurat şoferului de Formula 1 Fernando Alonso degetele mari pentru suma de peste 13 milioane de
dolari.
3. Când îţi câştigi pâinea cu ajutorul nasului, e o idee bună să ţi-l asiguri, scriu ziariştii americani.
Aşa s-a gândit şi un producător de vinuri olandez, care va primi peste 6 milioane de dolari dacă îşi
va pierde simţul olfactiv.
4. În nordul Kenyei, o poliţă de asigurare specializată îi ajută pe fermieri să-şi protejeze turmele de
vite împotriva secetei. O serie de sateliţi sunt folosiţi pentru a stabili cu precizie care animale sunt în
zone care se confruntă cu lipsa precipitaţiilor, iar proprietarii lor primesc bani în funcţie de acest
lucru.
5. "Asigurarea impotriva rapirilor". Este foarte populara in cadrul familiilor bogate care nu doresc
sa-si risipeasca veniturile pe hotii care ar putea sa le rapeasca vreun membru. Aceste tipuri de
asigurari sunt foarte utilizate si de catre angajatii sau mercenarii ce lucreaza in zone indepartate,
nesigure de razboi.
6. "Asigurarea pentru cazurile in care esti dat in judecata pe motiv de paternitate". A fost cumparata
de catre David Lee Roth de la Lloyds din Londra si il proteja de eventualele procese ce i s-ar fi putut
intenta de catre foste sau actuale iubite. Se poate numi, de asemenea, si "Asigurarea Starurilor
Rock".
7. "Asigurarea impotriva mortii cauzata de caderea navei spatiale Sputnik". Suma asigurata
inregistra valoarea de 22.400 USD.
8. "Asigurarea pentru iubire". In valoare de 100.000 USD asigurarea a fost cumparata de catre un
fotograf care a dorit sa aiba acoperire in cazul in care top modelul cu care se intalnea s-ar fi maritat.
Asta s-a si intamplat pana la urma. Din pacate pentru el polita deja expirase.
9. "Asigurarea pentru fericire". Un top model a cumparat acest tip de asigurare in cazul in care pe
fata ar fi dezvoltat riduri de expresie.
 Capitolul V: Evoluția conceptului de asigurări.
Comunitatea de risc şi mutualitatea au constituit premise esenţiale pentru înţelegerea faptului că
în faţa unor pericole doar “unirea face putere”, şi că pentru a le face faţă este necesară constituirea
unui fond comun a cărui utilizare să aibă loc pe baza principiului “toţi pentru unul şi unul pentru
toţi”. Asigurarea este una dintre cele mai vechi invenţii ale omenirii. Ideea ei se pierde în adâncul
secolelor. După părerea savanţilor, primele forme de asigurare se întâlnesc cu două milenii înaintea
erei noastre în legile lui Hammurabi, care prevedea încheierea unor înţelegeri între participanţii la
caravana comercială cu privire la aceea ca unul din ei să suporte, colaborând, în drum pierderile de
pe urma atacurilor tâlhăreşti, jafurilor, furturilor etc. Ce se înţelege prin asigurare? Această întrebare
a atras atenţia multor cercetători. Problemele asigurării sunt tratate în numeroase lucrări ale
economiştilor şi juriştilot din diferite ţări. Aproape fiecare savant, care s-a ocupat de problemele
asigurării, tindea să formuleze definiţie a noţiunii proprie de asigurare. Pentru discutarea teoriilor şi
noţiunilor contemporane ce vizează asigurarea, în anul 1960, la Luxemburg, a fost convocat primul
congres al Uniunii internaţionale a legislaţiei cu privire la asigurare (AIDA). Dificultatea constă în
dezvăluirea esenţei acestei categorii economice, care la prima vedere este simplă şi clară, într-o
astfel de noţiune, care, pe de o parte, nu va fi prea îngustă şi va cuprinde toate tipurile de asigurare,
iar, pe de altă parte, nu va fi prea largă, ca să nu cuprindă în sfera sa elemente străine. Examinarea
definiţiilor date asigurării trebuie de început cu cea formulată de V. K. Raiher, deoarece ea a fost
prima, şi într-o oarecare măsură a fost pusă la baza celorlalte definiţii, care au apărut mai târziu.
Asigurarea, susţine Raiher, poate fi formulată ca o formă de organizare a unui fond bănesc
centralizat din contul unor mijloace descentralizate: din alocaţiile făcute de participanţii la acest
fond. Din punctul de vedere al autorului, importanţa acestei noţiuni reiese din universalitatea ei, ea
putând fi aplicată pentru toate tipurile de asigurare, indiferent de trăsăturile ei specifice, şi chiar
asupra asigurării sociale. Opiniile expuse mai târziu de către economişti şi alţi specialişti au
demonstrat că această definiţie a întâlnit un şir de observaţii, în acelaşi rînd critice, din cauză că în
ea nu au fost luate în consideraţie trăsăturile de bază şi rolul socialeconomic al activităţii economice,
care poartă denumirea de asigurare, şi de asemenea nu s-a făcut deosebirea dintre funcţiile
asigurării. O altă definiţie a conceptului este formulată de F. V. Konişin. Conform acesteia
asigurarea reprezintă una dintre metodele de formare a unui fond bănesc pentru recuperarea din
contul primelor de asigurare a pierderilor în economia naţională, produse din cauza calamităţilor
naturale sau accidentelor şi, de asemenea, pentru plata sumelor corespunzătoare în legătură cu
survenirea unor anumite evenimente, legate de viaţa şi capacitatea de muncă a celor asiguraţi. O altă
definiţie este dată de savantul din fosta R.D.G. – G. Badera, care se deosebeşte de celelalte formulări
prin faptul că în ea se pune accentul pe elementul de clasă al asigurării şi se menţionează formele
(principiile) de creare a fondului de asigurare. Asigurarea – scrie Badera – este o formă organizată
de creare de către colectivele de persoane sau diferite grupe ale rezervelor financiare care se bazează
pe principii benevole sau obligatorii şi care se află în mâinile clasei dominante în această perioadă
de timp, şi în mâinile reprezentanţilor, create pentru acoperirea necesităţilor care pot fi calculate,
necesităţi ce apar în rezultatul unor evenimente întâmplătoare. Unii autori, formulând definiţia
conceptului de asigurare, evidenţiază caracterul volitiv în acţiunile persoanelor care participă la
crearea fondului de asigurare. Din punctul lor de vedere, asigurarea reprezintă nişte relaţii
economice concrete, care se formează sub influenţa nemijlocită a unor cerinţe obiective de
dezvoltare a mijloacelor de producţie care iau naştere între diferite categorii de persoane şi colective
şi care se exprimă prin acţiuni volitive concrete ale persoanelor în vederea transferării unei părţi din
profitul lor în fondul de asigurare, în scopul folosirii acestor surse băneşti, în viitor, pentru
recuperarea pagubelor pricinuite de calamităţi naturale şi alte accidente.
O deosebită importanţă pentru dezvoltarea teoriei economice a asigurării o are definiţia propusă
de L. A. Motilov: “Asigurarea de stat reprezintă o totalitate de relaţii economice şi financiare, prin
intermediul cărora se redistribuie o parte din venitul naţional în interesele întăririi economiei
producţiei obşteşti şi bunăstării salariaţilor pe calea unei metode deosebite de creare a fondului de
asigurare din contul depunerilor băneşti efectuate de întreprinderi şi organizaţii şi, de asemenea, de
populaţie, pentru folosirea lor strict după destinaţie – despăgubirea pierderilor participanţilor la
creerea fondului survenite de pe urma calamităţilor naturale, accidentelor, etc. şi acordarea
ajutorului suplimentar cetăţenilor (membrilor familiilor lor), în cazul survenirii unor evenimente
legate de viaţa şi sănătatea acestora”. O definiţie asemănătoare cu cea a lui L. A. Motilov o întâlnim
la juriştii din România – Văcărel Iulian şi Bercea Florin: “Asigurarea exprimă relaţii de distribuire şi
redistribuire a produsului intern brut, relaţii care apar în procesul constituirii şi utilizării fondului de
asigurare în vederea desfăşurării neîntrerupte a activităţii economice, păstrării integrităţii bunurilor
asigurate, protejării persoanelor fizice împotriva anumitor evenimente care le-ar putea afecta viaţa
ori integritatea corporală, precum şi onorării obligaţiilor de răspundere civilă ce revin persoanelor
fizice şi juridice faţă de terţi”. Definiţia noţiunea de asigurare formulată în Legea Federaţiei Ruse cu
privire la asigurări din 27 noiembrie 1992, articolul 2, sună astfel: “Prin asigurare se îţelege o
totalitate de relaţii, menite să apere interesele patrimoniale ale persoanelor fizice şi juridice în cazul
producerii unor evenimente (cazurilor asigurate) din contul fondurilor băneşti create din depunerile
de asigurare (primele de asigurare) efectuate de ele”.
 Capitolul VII: Caracteristica asigurării recoltelor culturilor agricole pe anii
2013-2015.
Agricultura este, practic, unicul business care este făcut sub cerul liber. În condiţiile în care
hazardurile naturale sunt tot mai frecvente, un agricultor ce nu-şi asigură plantaţiile sau animalele,
fie crede că este un favorit al sorţii, fie nu-i pasă de bunăstarea de mâine a business-ului pe care îl
are azi. Dacă e să analizăm datele statistice, atunci putem deduce că doar unu la sută dintre toţi
producătorii agricoli din Moldova practică să asigure culturile şi animalele. Despre totalurile în
domeniul asigurărilor agricole 2013 şi prognozele pentru 2014 am discutat cu reprezentanţii a patru
companii de asigurări care au dreptul să facă asigurări agricole în Moldova.
Se pare că unii dintre cei care au decis, anul trecut, să nu cheltuiască bani pentru asigurări în
agricultură, au avut norocul să nu fie în pierdere, deoarece anul 2013 a fost unul cu mai puţine
calamităţi naturale. Acest lucru este demonstrat şi de datele Biroului Naţional de Statistică. Astfel,
producţia globală agricolă în gospodăriile de toate categoriile (întreprinderile agricole, gospodăriile
ţărăneşti (de fermier) şi gospodăriile populaţiei) în anul 2013, a marcat 138,3% faţă de anul 2012.
Majorarea producţiei globale agricole a fost determinată de creşterea accentuată a producţiei
vegetale – cu 61,8%, în timp ce producţia animalieră a crescut doar cu 0,7%.
Ion Buza, şeful secţiei asigurări agricole, Societatea de Asigurări-Reasigurări „Moldcargo” susţine
că societatea acordă servicii de asigurare în agricultură începând cu toamna anului 2007.
„În ultimii ani se simte o acutizare a influenţei negative a calamităţilor naturale asupra culturilor
agricole. Aceasta se explică prin efectul încălzirii globale. Spre exemplu, anul 2012 a fost marcat
printr-o secetă foarte puternică care a produs agriculturii pierderi de peste 2 mlrd. lei. Pe când anul
2013 s-a evidenţiat prin ploi puternice cu furtuni şi căderi de grindină. Pe viitor, serviciile
meteorologice internaţionle şi savanţii din domeniu prognozează o intensificare a efectelor negative
asupra diferitor domenii ale vieţii omului, dar mai ales asupra agriculturii”, crede Buza.
Oleg Galbură, şef secţie asigurări agricole, compania de asigurări “Moldasig” a declarat că, în
general, anul 2013 a fost unul bun pentru agricultori. Au fost căpătate recolte înalte de grăunţoase, în
special porumb, dar şi de floarea soarelui, sfeclă de zahăr, fructe şi struguri. „Nivelul foarte înalt al
despăgubirilor de asigurare achitate de companie în anii precedenţi (2011 şi 2012), în pofida unei
baze solide de reasigurare, a avut un impact negativ asupra portofoliului de asigurări agricole. Rata
înaltă a daunelor achitate pentru contractele din anul 2011 (126%) şi cele din 2012 (168%),
condiţionate de grindină şi seceta excesivă, au pus în gardă reasiguratorii externi, care au înăsprit
brusc condiţiile de colaborare, iar în unele cazuri chiar şi au refuzat colaborarea cu noi. Totodată,
conducerea companiei a limitat numărul de contracte încheiate. În special, a fost refuzată asigurarea
culturilor de sfeclă de zahăr, care a provocat pierderi enorme în ultimii trei ani”.Alexandru Zgardan,
directorul Companiei de asigurări „Garanţie”, susţine că anul agricol 2013 s-a dovedit a fi unul cu
suficiente precipitaţii. Astfel că, până la urmă, au avut de câştigat doar acele companii de asigurare
care şi-au asumat riscuri şi au încheiat contracte de asigurare.
Zgardan a declarat că acesta este un tip de asigurare foarte specific, care necesită specialişti bine
pregătiţi. „În Republica Moldova este foarte neobişnuit comportamentul asiguraţilor, mai ales a
celor din domeniul agriculturii şi anume este vorba despre faptul că asiguraţii se aşteaptă să
primească despăgubiri în valoare minimă a primelor achitate chiar dacă nu au avut loc cazuri
asigurate. La fel, contractele în acest domeniu sunt foarte complexe şi implică calcule avansate, pe
care puţini clienţi le conştientizează. Spre exemplu, clienţii rar înţeleg că companiile de asigurare nu
asigură scăderea calităţii produselor agricole sau a riscurilor legate de modificările în preţuri la
anumite produse agricole, ci asigură cantitatea recoltată de culturi asigurate.
Călin Tomuleţ, şef secţie asigurări CA „Klassika Asigurări” a spus că, “pentru companie, anul 2013
a fost unul de început la capitolul asigurări în agricultură, deoarece la sfârşitul anului 2012 am
finisat toate procedurile necesare obţinerii dreptului de a presta servicii de asigurare în agricultură.
În general a fost un an bun pentru producătorii agricoli şi, respectiv, pentru noi, în calitate de
companie de asigurări, care ne-am ocupat de protejarea culturilor de eventualele riscuri”.
Reprezentantul Societăţii „Moldcargo” susţine că primele subscrise la asigurarea culturilor agricole
şi a animalelor domestice, în anul 2013, au constituit 10,035 mil. lei. „Din totalul de 120,089 mil.
lei, prime subscrise de societate în anul 2013. Oleg Galbură a ţinut să menţioneze că în anul 2013,
compania de asigurări “Moldasig” a subscris prime de asigurare în mărime de circa 338,4 mil. lei.
„Din această sumă, circa 22%, sau 75,2 mil. lei, au fost subscrise în baza contractelor de asigurare a
bunurilor producătorilor agricoli. Este un indicator foarte bun, mai ales că ne-am focusat pe lucrul
cu producătorii agricoli mari, asigurând, în special, culturile multianuale (livezi, vii) de riscuri
precum grindina şi îngheţurile. De secetă excesivă au fost asigurate suprafeţe nesemnificative.
Anume seceta excesivă a fost cel mai solicitat risc de către producătorii agricoli în primăvara anului
2013, motiv pentru care, cu părere de rău, o parte din clienţii noştri au „migrat” către alte companii”,
a informat Galbură. Călin Tomuleţ susţine că majorarea sumelor pentru fondul de subvenţionare cu
100 de milioane lei pentru anul 2014 va influenţa oarecum şi piaţa asigurărilor în agricultură.
Tomuleţ consideră că aceasta va avea o influenţă pozitivă asupra primelor în baza contractelor
pentru asigurarea culturilor agricole.
 Capitolul VIII: Piața de asigurări în Republica Moldova
Cele 15 companii de asigurare active pe piata de profil din Republica Moldova au subscris prime
brute in valoare de 909.25 milioane lei in primele noua luni ale anului curent, in crestere cu un punct
procentual fata de perioada similara din anul precedent, arata cele mai recente date oficiale publicate
de catre autoritatea de supraveghere de la Chisinau (CNPF). In moneda europeana, subscrierile
companiilor au inregistrat o scadere de -8.83%, ajungand la 44.16 milioane euro, ca urmare a
deprecierii monedei nationale fata de euro cu aproape 9%. In perioada raportata, valoarea daunelor
platite de asiguratorii moldoveni s-a cifrat la 251.10 milioane lei, in scadere cu aproape 40%
comparativ cu ianuarie-septembrie 2014. Din volumul total al subscrierilor, politele de tip Carte
Verde au totalizat 207.07 milioane lei, echivalent in euro 10.06 milioane, cu 1.42% mai putin decat
in perioada analizata din 2014. In timp ce, subscrierile pe asigurarile RCA au generat 187.64
milioane lei, in crestere 1.92% fata de 3T/2014. Aceste doua tipuri de polite auto au generat circa
43.4% din totalul pietei. Potrivit datelor CNPF, primele 5 companii de asigurare dupa volumul de
prime brute subscrise au fost MOLDASIG, cu o cota de piata de 17,20%, urmata de GRAWE
CARAT Asigurari (13,91%), DONARIS-GROUP VIG (13,61%), ALLIANCE Insurance Group
(10,80%) si KLASSIKA Asigurari (7,32%). Insumat, acestia au generat circa 63% din totalul
subscrierilor pietei.
 Capitolul IX: Noutăți din domeniul asigurărilor.
1. Moldova evita suspendarea din Carte Verde. *Asigurare de raspundere civila externa.
Cel puțin așa a decis Comitetul de Conducere al Consiliului Birourilor Carte Verde de la Bruxelles,
care a adoptat decizia de a amîna termenul pînă la 1 aprilie 2016. Acest lucru se datoreaza faptului
căi autoritatile de la Chisinau au intreprins o serie de masuri in vederea redresarii situatiei, și anume
plata garantiei externe in valoare de 4,25 milioane euro catre Consiliul Birourilor de la Bruxelles,
achitarea datoriilor existente pentru politele emise pentru Carte Verde.
Amintim că anterior consiliul respectiv luase decizia de suspendare a Republicii Moldova din
Sistemul Internațional Carte Verde începînd cu 1 octombrie anul curent.
( Pentru cei care nu cunosc, Asigurarea Carte Verde este un certificate internațional de asigurare-
necesar sa-l obțineți dacă planificați să vă deplasați cu transportul propriu în străinătate.)

2. Asiguratorii moldoveni au vîndut polite RCA de peste 6 mln euro în primul semestru, iar
daunele plătite au crescut cu 30%.
In perioada ianuarie-iunie 2015, companiile de asigurari din Republica Moldova au subscris prime
brute pe segmentul RCA in valoare de 125,08 milioane lei moldovenesti sau circa 6,19 milioane
euro, in crestere cu 3,18% in moneda nationala, potrivit datelor oficiale publicate de catre Comisia
Nationala a Pietei Financiare din Moldova (CNPF). Ca urmare a devalorizarii monedei nationale
fata de valuta europeana cu aproape 9%, subscrierile in euro au scazut cu 5,2%.
In perioada raportata, daunele platite pe politele RCA de catre asiguratorii moldoveni au crescut cu
30% fata de perioada similara a anului precedent. Cele mai multe daune au fost platite de
companiile MOLDASIG, DONARIS-GROUP VIG, ASITO, MOLDCARGO si AUTO-
SIGURANTA.
Totodata, 9 societati de asigurare din cele 15 active pe piata (cu exceptia asiguratorului de viata
SIGUR - ASIGUR) au consemnat cresteri ale subscrierilor pe acest segment, in vreme ce cinci au
raportat cifre in scadere. Cea mai spectaculoasa evolutie a primelor pe segmentul RCA fost
consemnata de catre VICTORIA ASIGURARI (+622,47%), KLASSIKA ASIGURARI
(+136,52%), ACORD-GRUP (+109,22%), TRANSELIT (+90.21%) si DONARIS-GROUP
VIG (+52.47%).
Subscrierile pe segmentul RCA au generat 22% din totalul pietei, in crestere cu un procent fata de
perioada similara din 2014, cand indicatorul a fost de 21%.
3. MOLDASIG preia o companie de asigurari din Ucraina prin intermediul ASITO
KAPITAL.
Compania de asigurare romaneasca ASITO KAPITAL, controlata de MOLDASIG, va prelua 99%
din actiunile asiguratorului ucrainean STAR-POLIS, cu sediul la Kiev. Societatea de asigurare
STAR-POLIS a fost infiintata in anul 2008, avand un capital social de 8 milioane grivne
(aproximativ 335.000 de euro). Compania a incheiat anul precedent cu un profit net de 5,4 milioane
grivne (226 mii euro). MOLDASIG este liderul pietei de asigurari din Moldova, cu o cota de
piata de 23,45%, avand subscrieri de 15,13 milioane de euro in anul 2014.