In acest proiect , capitalul reprezintă principalul factor de producţie, dezvoltarea

afacerilor devenind practic imposibilă fără a lua în considerare piaţa financiară şi

resursele pe care aceasta le pune la dispoziţia agenţilor economici, indiferent de
gradul său de dezvoltare, implică un contact direct cu piaţa financiară, mai
exact cu instituţiile care intermediază mobilizarea resurselor de capital şi cu
serviciile oferite de acestea.
Înţelegerea modului de funcţionare a sistemului financiar, a mecanismelor
financiare specifice prin care capitalurile economisite sunt alocate pentru susţinerea
investiţiilor precum şi a costurilor şi riscurilor implicate devine esenţială pentru
dezvoltarea pe baze solide a unei afaceri. Sistemul financiar este la rândul său
supus schimbărilor permanente, adaptându-se la noile cerinţe ale agenţilor
economici, oferind resursele financiare de care aceştia au nevoie în condiţii de
eficienţă maximă în termeni de risc şi cost.
Nevoile de fonduri ale companiilor sunt variate: de la nevoi de lungă durată şi
valoare ridicată, legate de achiziţionarea sau modernizarea activelor imobilizate, la
nevoi de scurtă durată şi valoare mică, mult mai frecvente, care vizează
finanţarea activelor circulante (acordarea de creanţe unor clienţi, finanţarea
stocurilor). Finanţarea acestor nevoi ţine cont de caracterul permanent sau temporar
al acestor nevoi, de durata în timp a acestora. Excedentul de resurse din cadrul
sistemului financiar poate fi mobilizat pentru a servi la finanţarea deficitului de
resurse al agenţilor economici sau a instituţiilor guvernamentale.
Finanţarea afacerilor reprezintă mobilizarea resurselor de capital de la cei cu
excedent de resurse (investitorii) spre cei care au nevoie de acestea (agenţii
economici) prin intermediul unor instrumente şi mecanisme specifice în cadrul unor
pieţe organizate (pieţele monetare sau pieţele de capital).
Această finanţare este destinată obţinerii de fonduri (lichidităţi) pentru a acoperi
nevoi temporare generate de activităţi comerciale sau de producţie sau pentru a
dezvolta capacitatea de producţie existentă prin derularea unor proiecte de investiţii.
Decizia de finanţare vizează opţiunea agenţilor economici de a-şi acoperi
nevoile de finanţare a proiectelor de finanţare avute în vedere, fie din fonduri
proprii, fie prin împrumuturi sau prin participaţie (atragerea de noi capitaluri
prin majorarea numărului de acţiuni şi/sau acţionari).

Decizia de finanţare este proprie fiecărui proiect şi fiecărui agent

economic în parte, fiind adaptată la specificul proiectului şi la structura financiară a
companiei. Cea mai mare parte a resurselor financiare provine din surse private
(fiind mobilizate de instituţii de intermediere private – bănci comerciale, bănci
de investiţii, fonduri de investiţii), sursele publice intervenind de regulă în
finanţarea unor proiecte de investiţii de anvergură şi de interes general (investiţii în
infrastructura de transport, în telecomunicaţii).
Într-o economie de piaţă funcţională, orientarea firmelor trebuie să se facă cu
precădere pe resursele private, credibilitatea companiei (inclusiv în ceea ce
priveşte finalitatea proiectului de investiţii) în faţa investitorilor privaţi fiind esenţială
pentru succesul finanţării.