S.I.4. Elemente de circuit ideale, liniare, în r.p.s.

Rezistorul ideal liniar în regim permanent sinusoidal

- Este caracterizat exclusiv de parametrul rezistenţă electrică, notat R [  ], invariabil în timp, prin care
întreaga energie se transformă în căldură prin efect Joule-Lenz.
- Construcţie: ex.:- un fir conductor din aliaj rezistiv (nichelină, constantan) pe un suport izolator (tip
reostat fix, sau reglabil); alte variante: - peliculă metalică sau chimică pe suport izolator.

Rezistenţa electrică se măsoară în Ohm-i, [  ]; relaţia de calcul pentru un conductor filiform este:

R   (l / s ) , (1)
unde: ρ - rezitivitatea materialului [  mm /m]; l şi s - lungimea [m] şi aria secţiunii conductorului [mm2].
2

Legea Joule-Lenz: Puterea transformată/disipată ireversibil în căldură prin efect electrocaloric într-un
conductor de rezistenţă R parcurs de curentul i este:

PJL =R i2 (2)

Fig. 1
La bornele rezistorului ideal de rezistenţă R (Fig.1)se aplică o tensiune sinusoidală cunoscută, u R , (1) şi
se cere a determina curentul, iR prin rezistor:
u R  u  U 2 sin(t   u ) (3)
iR  ?

1) Rezolvare cu valori instantanee: legea lui Ohm în circuitul cu rezistorul R, conduce la relaţia
curentului:
uR u U
iR    2 sin(t   u ) . (4)
R R R
Prin identificare cu forma normală în sinus a curentului obţinut,
i R  I R 2 sin(ωt   i )

rezultă expresiile pentru valoarea efectivă IR, faza iniţială i ale curentului iR şi defazajul dintre tensiune
şi curent ,  care în acest caz este zero :

U
IR  , i = u ,  = u - i = 0 (5)
R

Variaţia în timp a celor două semnale uR şi iR (valorile instantanee) este redată în fig.1.b..
2) Rezolvare în R.C.S. cu valori efective complexe (v.e.c.) / fazori complexi polari (f.c.p.)

u R  U 2 sin(t   u )  U R  Ue j u
 (6)
 iR  I R  Ie j i
Relaţia cu valori instantanee (3) devine:
U R Ue j u
IR   (7)
R R

Prin identificare cu forma normală a f.p.c. curent, I R se obţin rezultate identice : modulul (valoarea
efectivă), IR şi argumentul (faza initială), i ale curentului, respectiv defazajul dintre tensiune şi curent, :

U (8)
 IR  ,  i  u ,    u   i  0
R

Diagrama fazorială din fig.1c arată că I R este coliniar cu U .

Valoarea instantanee a curentului i căutat se obţine cu regula de trecere inversă, i  m  2e jt

I :
iR  (U / R ) 2 sin(ωt   u )
(9)
Concluzii:
Dacă tensiunea aplicată unui rezistor ideal liniar este sinusoidală, curentul prin rezistor este de
asemenea sinusoidal şi este în fază cu tensiunea aplicată la borne.

Valoarea curentului este limitată de valoarea rezistenţei, R conform legii lui Ohm , care este valabilă în
c.a. sinusoidal, exprimată atât în valori instantanee cât şi în valori efective şi în v.e.c. conform relaţiilor:

u
i
R
U
IR  (10)
R
U
IR 
R

Curentul prin rezistor şi tensiunea la bornele rezistorului sunt în fază.

Bobina ideală liniară în regim permanent sinusoidal

- Este caracterizată doar de parametrul inductivitate proprie, notat L [H], de valoare constantă în timp.
- Este construită dintr-un număr N de spire conductoare (R = 0) care, parcurse de un curentul iL produc
un flux magnetic fascicular  , respectiv fluxul magnetic total,   N .

- Inductivitatea proprie, L se măsoară în Henry, [H], se defineşte şi se calculează cu formulele :

L   / i L  N / i L ,
L  N 2 ( S Fe / l Fe ) unde:
φ-fluxul fascicular, μ-permeabilitatea miezului feromagnetic al bobinei (H/m); l Fe si S Fe - lungimea şi secţiunea circuitului magnetic al
bobinei.

- La alimentarea bobinei ideale în c.a. are loc fenomenul de inducţie electromagnetică proprie care
constă în apariţia în spire a unei t.e.m. ce se opune variaţiei curentului şi are expresia:
d di
eL    L L (1)
dt dt
- Dacă se alimentează în c.c. o bobină ideală determină un scurtcircuit, regim distructiv prin stabilirea
unui curent inadmisibil de mare.
- Bobina ideală este un element conservativ de energie.Înmagazinează energie în câmpul său magnetic.

Fig. 2
La bonele bobinei ideale de inductivitate L (fig. 2.a) se aplică tensiunea uL cunoscută, de forma normală
în sinus (2) şi se va determina curentul stabilit prin bobină, iL folosind valori instantanee şi apoi v.e.c.
în complex simplificat (R.C.S.).
u L  U 2 sin(t   u ) (2)
iL  ?
1) Rezolvare cu valori instantanee.

Conform teoremei a II-a lui Kirchhof ( teorema de tensiuni ), aplicată circuitului cu bobină ideală, suma
tensiunii aplicate, uL şi a t.e.m. induse eL este egală cu căderea de tensiune pe rezistenţa circuitului, care
în acest caz este nulă ( R il =0 ):
u L  eL  0
(3)
di ,
u L   eL  L L
dt
din care se obţine intensitatea curentului, ţinând cont de forma cunoscută a tensiunii aplicate, u, (2):
1
iL 
L
u L dt .  (4)
1 U
iL 
L 
U 2 sin(t   u )dt 
L
2 sin(t   u   / 2) .
(5)

Prin identificare cu forma normală în sinus a curentului necunoscut,

i L  I L 2 sin(t   i ) ,
se obţin: - valoarea efectivă, I L şi faza iniţială,  i ale curentului şi de asemenea
- defazajul curentului faţă de tensiunea aplicată la bornele bobinei ideale,  =  u -  i: :
U (6)
IL  , i = u - /2 ,  = u - i = + /2; unde X L  L [  ]
XL
Mărimea
 UL
X L   L  2f L , XL  (7)
IL
se numeşte reactanţă inductivă şi se măsoară, ca şi rezistenţa electrică, în Ohmi (). Este parametrul
specific bobinei pentru o valoare dată a frecvenţei de alimentare, f şi care determină limitarea curentului
atunci când se aplică o tensiune la borne .

Variaţia în timp a semnalelor uL şi iL ( în valori instantanee) caracteristică bobinei ideale este redată în
fig.1.b, iar fazorii lor polari (f.p.c.), corespunzători în planul complex, sunt redaţi în fig.1.c.

2) Rezolvare folosind v.e.c./ f.c.p., în complex simplificat (R.C.S.).

 u L  U sin(t   u )  U L  U e j  u ,

 iL  I L  I Le j  i . (8)

Aplicând corespondenţa operaţiilor în relaţia (4)

1 1 U U U j ( u   / 2 )
IL  ( ) U j  e ,
L j jX L XL XL

UL U j (  u   / 2)
IL   e (9)
jX L XL

U , i = u - /2,  = u - i = + /2.
 IL 
XL

Valoarea instantanee a curentului iL căutat se obţine conform regulii de trecere inversă,


iL  m 2e jt I L . 
U
iL  2 sin(t   u   / 2) . (10)
XL

Concluzii:
Aplicând la bornele unei bobine ideale liniare o tensiune sinusoidală, curentul prin bobină este
tot sinusoidal, dar defazat în urma tensiunii cu un unghi de /2 rad , iar amplitudinea sa este limitată
de reactanţa inductivă, X L  L .
Defazajul dintre tensiune şi curent la bornele unei bobine ideale liniare este  =  u -  i = +/2.
Semnul „+” indică defazajul în urmă, inductiv, al curentului faţă de tensiune.

Legea lui Ohm în valori efective, respectiv în valori efective complexe aplicată unei bobine
ideale în r.p.s. furnizează aşadar următorele relaţii:

U
IL 
XL
respectiv,
U
IL  .
jX L
(11)
 Condensatorul ideal liniar în regim permanent sinusoidal

- Este caracterizat exclusiv prin parametrul capacitate, notat C [F], de valoare invariabilă
- Se opune variaţiei tensiunii aplicate la borne; este un element conservativ.
- Este construit din 2 armături („plăci”) conductoare (metalice ) între care se găseşte un material dielectric
(izolator).
- La aplicarea unei tensiuni uC la bornele condensatorului, pe fiecare armătură se acumulează cantităţi de
electricitate, de valori egale, q şi semne contrare.
Capacitatea unui condensator, C se măsoară în Farad,  C  = F , se defineşte şi se calculează respectiv cu
relaţiile: C  q / uC ;
C   (S / d ) unde: (1)
 - permitivitatea materialului dielectric dintre armături; S şi d – suprafaţa armăturii şi distanţa dintre armături.

Fig.3
- La aplicarea unei tensiuni continue U la borne , după acumularea sarcinilor q  CuC pe cele 2
armături, condensatorul reprezintă o întrerupere a circuitului electric, curentul prin dielectric fiind nul,
iC  0 .

- La alimentarea cu o tensiune alternativă, în circuitul exterior condensatorului se produce un curent de

conducţie, iC determinat de variaţia sarcinii q acumulate pe armături ( conform legii de conservare a
sarcinii aplicată în interiorul unei suprafaţe închise,  care înconjoară complet o armătură a
condensatorului):
dq duC
iC  în care, conform definiţiei capacităţii: q  CuC , deci iC  C .
dt dt
(2)
Conform principiului continuităţii curentului, curentul de conducţie prin conductoare este continuat de un
curent de deplasare egal, prin dielectricul condensatorului.

- Se consideră (Fig.3.a) un condensatorul ideal liniar de capacitate C având tensiunea la borne de formă
sinusoidală, cunoscută uC (1) şi se va determina curentul prin condensator, iC folosind valori instantanee
şi apoi folosind v.e.c în complex simplificat (R.C.S.):
uC  2 U C sin(t   u ) (3)
iC  ? .
1) Rezolvare cu folosirea valorilor instantanee.
Din relaţia (2), ţinând cont de expresia cunoscută a tensiunii sinusoidale aplicate, (1) rezultă expresia
valorii instantanee a curentului prin condensator, iC care este de asemenea sinusoidal:
duC
iC  C  2 CU C sin(t   u   / 2) . (4)
dt
Prin identificare cu forma normală, standard în sinus a curentului iC :
iC  2 I C sin(t   i ) ,
se obţin: - valoarea efectivă, C şi - faza iniţială,  i ale curentului iC precum şi
I
- defazajul dintre tensiunea la bornele condensatorului şi curentul prin condensator, = u- i:
 UC 1
IC  , i = u + /2,  = u - i= - / 2, unde X C  [ ] (5)
XC C
Mărimea:
1 1 UC
XC   , XC  (6)
C 2f C IC
se numeşte reactanţă capacitivă şi se măsoară în Ohm-i [], ca şi rezistenţa şi reactanţa inductivă. Este
parametrul specific condensatorului pentru o valoare dată a frecvenţei de alimentare, f şi care determină
limitarea curentului atunci când se aplică o tensiune alternativă la borne .

Variaţia în timp a semnalelor uc şi ic ale condensatorului ideal este redată în fig.3 b , iar fazorii lor
polari (f.p.c.) , corespunzători în planul complex, sunt redaţi în fig.3. c.

2) Rezolvare folosind v.e.c./f.c.p. în complex simplificat (RCS)

Imaginile complexe simplificate corespunzătoare acestor semnale (fig. 3. c) au expresiile:

uC  U C U C e j  u ,
 (7)
iC  I C  I C e j  i .
Aplicând corespondenţa operaţiilor în complex simplificat din relaţia (4) se obţine v.e.c. a
curentului prin condensator:
U UC U
I C  C ( j ) U  j C   C e j (  u   / 2)
1 / C  jX C XC

UC U
IC   C e j (  u   / 2) (8)
 jX C X C

Prin identificare cu forma generală (7) se obţin aceleaşi valori pentru modulul şi argumentul
f.c.p. I C precum şi pentru defazajul dintre tensiune şi curent:

1 U
U XC   C [ ]
 IC  C C I C
XC ,  i =  u + /2,  =  u -  i= - /2;

Valoarea instantanee a curentului iC căutat se obţine conform regulii de trecere inversă,

iC  m  2e jt I C . (9)
UC
iC  2 sin(t   u   / 2) (10)
XC

Prin urmare, aplicând unui condensator ideal liniar o tensiune sinusoidală, curentul prin
condensator este de asemenea sinusoidal şi este defazat înaintea tensiunii cu un unghi de /2 , iar
amplitudinea sa este limitată de reactanţa capacitivă, XC=1/ C
Defazajul dintre tensiune şi curent la bornele unui condensator ideal este  =  u -  i= - /2.;
Semnul „ - ” indică defazajul în avans, ( defazaj capacitiv), al curentului faţă de tensiune.

Legea lui Ohm în valori efective, respectiv Legea lui Ohm în valori efective complexe pentru un
condensator ideal se exprimă prin relaţiile:
  U
I C  X


C
 respectiv (11)
 U
I C  .

  jX C

Notă:
Analogia dintre reactanţe şi rezistenţe se reduce la proprietatea lor comună de a limita intensitatea
curentului prin circuitele de c.a., ele având dimensiuni identice ( aceeaşi unitate de măsură ,  ).
Reactanţele diferă calitativ în raport cu rezistenţele prin faptul că introduc un defazaj egal cu /2
între semnalele u şi i. Mai mult, din punct de vedere energetic (S.I.1), reactanţele şi rezistenţele se
deosebesc esenţial: în timp ce trecerea curentului printr-o rezistenţă este însoţită de transformarea
ireversibilă a energiei electromagnetice în căldură (element disipativ), reactanţele se caracterizează prin
înmagazinarea energiei în câmpurile electromagnetice ale acestora (elemente conservative):câmpul
magnetic la bobine, respectiv câmpul electrostatic la condensatoare.