Você está na página 1de 11

UNIVERSITATEA „ DUNĂREA DE JOS” GALAŢI, ROMÂNIA

FACULTATEA TRANSFRONTALIERĂ DE ŞTIINŢE UMANISTE,


ECONOMICE ŞI INGINEREŞTI

REFERAT

La disciplina: Jurisprudența CEDO în materie penală

Tema: Cauza Colibaba contra Moldovei

A elaborat:

Țurcanu Luminița

Conducător științific:

Conf., dr. Matie Mirică Andreea Elena

CHIȘINĂU- 2017
CUPRINS:

Abrevieri

1. Cauza Colibaba c. Moldovei


2. Concluzii

Bibliografie
1. Cauza Colibaba contra Moldovei

În cauza Colibaba c. Moldovei, reclamantul, V. Colibaba, a fost reținut în data de 21


aprilie 2006 fiind învinuit că ar fi agresat un polițist. Reclamantul susține că la 25 și 27
aprilie, pe perioada aflării sale în custodia poliției, el a fost torturat de către trei polițiști, fiind
obligat să-și recunoască vina. Potrivit reclamantului, mâinile și picioarele sale erau legate
împreună la spate și o bară de metal era plasată sub brațele sale și pusă pe două scaune, fiind
suspendat astfel timp de 40 de minute. Având corpul suspendat și capul acoperit cu un
mantou, el era bătut cu un scaun în partea posterioară a craniului. Mâinile sale erau acoperite
cu haine pentru ca funia să nu lase urme, iar pentru a acoperi țipetele sale a fost dată muzica la
un vomul destul de tare. Aceste acțiuni erau însoțite de agresiuni verbale și psihologice.
Mai târziu, în aceeași zi, reclamantul și-a tăiat venele, încercând să se sinucidă. La 27
aprilie, pentru prima dată i-a fost permisă o întrevedere cu avocatul său, dar numai în prezența
polițiștilor. Reclamantul s-a plâns avocatului că a fost torturat. Potrivit reclamantului, ulterior,
ca pedeapsă pentru aceasta, el a fost torturat din nou: a fost lovit în cap cu o sticlă de plastic
de 2 litri umplută cu apă și bătut cu pumnii și picioarele. Guvernul neagă toate aceste acuzații.
La 28 aprilie 2006, avocatul reclamantului a depus o plângere la Procuratura Buiucani,
în care reclama maltratările la care a fost supus clientul său.
La 29 aprilie 2006, dl Colibaba a fost dus de polițiștii acuzați de reclamant că l-au
maltratat la Centrul de Medicină Legală, unde a fost examinat în prezența polițiștilor. Această
procedură a avut loc în absența avocatului reclamantului și, potrivit reclamantului, examinarea
medicală a durat doar câteva minute și a fost superficială. Raportul medical a Centrului de
Medicină Legală, care era datat din 28 aprilie 2006, conchidea că în afară de rănile cauzate de
tentativa de suicid, dl Colibaba nu avea alte semne de violență pe corp.
La 2 mai 2006, avocatul reclamantului a solicitat procurorului de la Procuratura
Buiucani numirea unei expertize medicale neurologică, oftalmologică, psihiatrică, care ar fi
fost efectuată de către medici independenți în prezența rudelor reclamantului. Această cerere a
fost respinsă.
La 16 mai 2006, reclamantul a fost eliberat din detenție. În aceeași zi, el a solicitat
asistență medicală la Centrul medical de reabilitare a victimelor torturii „Memoria”. O
concluzie medicală eliberată de Centru la 16 iunie 2006 statua că reclamantul suferea
consecințele unei traume craniene, otită post-traumatică, surditate mixtă a părții stângi și
hipoacuzie a părții stângi. Același diagnostic a fost confirmat printr-un raport al Institutului de
Neurologie și Neurochirugie a Ministerului Sănătății, redactat în urma examinării medicale a
reclamantului la 18 mai 2006.
La 24 mai 2006, procurorul G.B. de la Procuratura Buiucani a respins plângerea
avocatului reclamantului din 28 aprilie 2006. Procurorul a indicat că polițiștii implicați în
pretinsele acte de tortură au negat acuzațiile aduse împotriva lor, raportul medical din 28
aprilie 2006 nu confirma că reclamantul nu avea semne de violență pe corp, iar în biroul unde
reclamantul pretinde că a fost torturat nu a fost descoperit nici un cuier. În ceea ce privește
tentativa de suicid, procurorul a considerat că aceasta a fost simulată pentru a evita
răspunderea penală.
Reclamantul a contestat în Judecătoria Buiucani decizia din 24 mai 2006, invocând
faptul că procurorul a refuzat efectuarea unei expertize medicale independente, contrar art. 3
CEDO și prezentând raportul medical efectuat de Institutul de Neurologie și Neurochirugie,
care a fost admis la dosar. La 15 iunie 2006, Judecătoria Buiucani a respins cererea
reclamantului despre maltratarea sa de către polițiști, invocând aceleași motive care fuseseră
indicate de Procuratura Buiucani, fără a se expune asupra raportul anexat de
reprezentantul reclamantului.
La 22 iunie 2006, reclamantul a sesizat CtEDO cu o cerere individuală, prin care se plângea
de violarea art. 3 CEDO, deoarece a fost supus maltratărilor și deoarece plângerea cu privire
la matratare nu a fost examinată adecvat.
La 26 iunie 2006, Procurorul General al Republicii Moldova, dl. V.B, a adresat o
scrisoare Baroului Avocaților din Republica Moldova, în care se referea la
„fenomenul” implicării de către unii avocați din Republica Moldova a organizațiilor
internaționale specializate în protecția drepturilor omului în examinarea cauzelor
penale administrate de autoritățile naționale. În scrisoare era citată cauza reclamantului, în
care avocatul s-a adresat la organizația Amnesty International. În scrisoare se menționa că
„aceste organizații sunt folosite ca un instrument pentru servirea intereselor personale și
pentru evitarea responsabilității penale a persoanelor învinuite” și că acest gen de practici ale
avocaților constituie o defăimare a statului. În consecință, Procuratura Generală urma să
examineze intentarea urmăririi penale împotriva avocatului reclamantului în temeiul art. 335
CP. Această scrisoarea a fost larg discutată în presă. Printr-o declarație din 30 iunie
2006, Baroul Avocaților a calificat această scrisoare ca o tentativă de intimidare a avocaților.
Reclamantul pretindea violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii) prin maltratarea
reclamantului pe când se afla în custodia poliției, neasigurarea cu mâncare și apă între 25 și
27 aprilie 2006 și lipsa unei anchete efective din partea autorităților cu privire la plângerile cu
privire la maltratare; violarea art. 13 (dreptul la un recurs efectiv) prin lipsa unui recurs
efectiv pentru a se opune încălcării dreptului său garantat de art. 3 CEDO și violarea art. 34
CEDO (cereri individuale) deoarece, prin scrisoarea sa din 26 iunie 2006, Procurorul General
a amenințat avocatul reclamantului cu intentarea unui dosar penal pentru depunerea cererii la
CtEDO.
Curtea a declarat inadmisibilă, ca vădit nefondată, pretenția reclamantului referitor la
violarea art. 3 CEDO prin pretinsa neasigurare cu mâncare și apă a reclamantului între 25 și
27 aprilie 2006, pe motiv că reclamantul nu a prezentat probe în susținerea acestei pretenții.
Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 3 CEDO prin maltratarea
reclamantului pe perioada detenției. Curtea a notat că îi aparține statului să aducă explicații
plauzibile leziunilor cauzate unei persoane când se afla în custodia autorităților, iar
neonorarea acestei obligații determină o prezumție puternică că persoana a fost maltratată de
autorități. Este indisputabil faptul că între 21 aprilie și 16 mai 2006 reclamantul s-a aflat în
custodia poliției. Autoritățile naționale nu au constatat că reclamantul a fost maltratat și
au motivat decizia lor prin raportul medical din 28 aprilie 2006. Curtea a avut dubii în privința
credibilității raportului medical din 28 aprilie 2006. Ea a menționat că reclamantul a fost dus
la Centrul de Medicină Legală de către polițiștii acuzați de maltratare și că examinarea
medicală a avut loc în prezența lor. Este posibil ca reclamantul să se fi simțit intimidat de
persoanele pe care el le-a acuzat de tortură. Cu atât mai mult, cu cât reclamantul pretindea că
la 27 aprilie 2006 a fost torturat după ce s-a plâns avocatului despre maltratări. În aceste
circumstanțe, Curtea nu poate acorda credibilitate unui asemenea raport medical. În
observațiile depuse la CtEDO, Guvernul pretindea că rapoartele medicale din 16 iunie și 18
mai 2006 nu demonstrau că reclamantul suferea de o traumă cerebrală la momentul eliberării
sale din detenție, iar eventualele semne de maltratare ar fi putut fi cauzate după eliberarea
reclamantului din detenție. Curtea a respins aceste argumente, menționând că, deși raportul
întocmit de către Centrul „Memoria” era datat din 16 iunie 2006, în el era indicat expres că
examinarea medicală a avut loc la 16 mai 2006; iar raportul din 18 mai 2006 confirma
diagnosticul stabilit de Centru. Prin urmare, Curtea a conchis că trauma craniană a
reclamantului a fost provocată pe perioada detenției sale, iar autoritățile naționale nu au
furnizat nici o explicație plauzibilă cu privire la originea traumei craniene.
Curtea a mai constatat, în unanimitate, violarea art. 3 CEDO din cauza lipsei unei
anchete efective din partea autorităților cu privire la plângerea despre maltratare. Curtea a
notat că orice plângere credibilă de maltratare de către agenții statului impune statului
obligația de a efectua o anchetă efectivă pentru stabilirea și atragerea la răspundere a
persoanelor responsabile de maltratare. Ea a constatat existența mai multor lacune în
ancheta efectuată de autoritățile naționale. În primul rând, cererea reclamantului de examinare
medicală independentă adresată procuraturii a fost respinsă fără nici un motiv rezonabil. În al
doilea rând, Judecătoria Buiucani nu a examinat argumentul avocatului reclamantului cu
privire la refuzul procurorului de efectuare a unei expertize medicale independente, fără a
oferi motive în acest sens. Instanța de recurs nu a atras atenția asupra argumentului avocatului
precum că în urma examinării medicale din 16 mai 2006, pe corpul reclamantului s-au
constatat urme de maltratare, precum nici nu s-a expus asupra raportului medical din 18 mai
2006, care menționa prezența semnelor de maltratare. Mai mult, procuratura a refuzat să
examineze cererea avocatului relcamantului de reexaminare a cauzei în lumina documentelor
întocmite de Centrul „Memoria”. Prin urmare, Curtea a conchis că autoritățile naționale nu au
depus eforturi serioase de a investiga plângerea reclamantului cu privire la maltratare.
Curtea a considerat că nu este necesar de a examina separat pretenția cu privire la
violarea art. 13 CEDO, deoarece aceasta este, în esență, identică cu pretenția examinată cu
privire la lipsa unei anchete efective prin prisma art. 3 CEDO.
Curtea a mai constatat, în unanimitate, că Moldova nu și-a respectat obligațiile
prevăzute de art. 34 CEDO. Guvernul a argumentat că scrisoarea Procurorului General din
26 iunie 2006 nu avea scopul de intimida pe cineva, ci de a chema avocații să se conformeze
normelor deontologice. Curtea a respins acest argument, considerând că limbajul folosit de
Procurorul General; faptul că el a menționat expres numele avocatului reclamantului; și
avertizarea de intentare a unui dosar penal, în urma depunerii de către avocat a cererii la
organizații internaționale, pot fi interpretate ca o intimidare a avocatului reclamantului și a
avocaților în general. Aceasta a fost percepția avocaților din Moldova și a Amnesty
International. Curtea a notat că, deși în scrisoarea Procurorului General nu se face referire la
cererea reclamantului și Curtea nu este sigură că Procurorul General cunoștea despre
depunerea cererii la Curte, nici unul din aceste elemente nu este determinant, deoarece
limbajul din scrisoare a avut un efect descurajator asupra intenției avocatului reclamantului de
a depune și a menține cererea clientului său la Curte.
Concluzii

În concluzie putem afirma că pe lingă faptul că au fost încalcate drepturile și libertățile


fundamentale ale omului, în cazul de față art.3 din Convenție ( Interzicerea torurii - Nimeni
nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.), dar și
legalitatea procesului penal. În art.2 alin.2 al CPP al RM prevede că ”principiile generale și
normele dreptului internațional și cele ale tratatelor internaționale la care R. Moldova este
parte constituie elelmente integrante ale dreptului procesual penal și nemijlocit dau naștere
drepturilor și libertăților omului în procesul penal”. Această prevedere este detaliat descrisă în
art.7 din CPP al RM, partea releventă este următoarea:
(1) Procesul penal se desfăşoară în strictă conformitate cu principiile şi normele unanim recunoscute
ale dreptului internaţional, cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, cu prevederile
Constituţiei Republicii Moldova şi ale prezentului cod.
(2) Dacă există neconcordanţe între prevederile tratatelor internaţionale în domeniul drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi prevederile prezentului cod,
prioritate au reglementările internaţionale.
(3) Dacă, în procesul judecării cauzei, instanţa constată că norma juridică ce urmează a fi aplicată
contravine prevederilor Constituţiei şi este expusă într-un act juridic care poate fi supus controlului
constituţionalităţii, judecarea cauzei se suspendă, se informează Curtea Supremă de Justiţie care, la rîndul său,
sesizează Curtea Constituţională.
...
(5) Dacă, în procesul judecării cauzei, instanţa stabileşte că norma juridică naţională ce urmează a fi
aplicată contravine prevederilor tratatelor internaţionale în domeniul drepturilor şi libertăţilor fundamentale
ale omului la care Republica Moldova este parte, instanţa va aplica reglementările internaţionale în direct,
motivînd hotărîrea sa şi informînd despre aceasta autoritatea care a adoptat norma naţională respectivă şi
Curtea Supremă de Justiţie.
Încălcarea esențială a drepturilor și libertăților fundamentale garantate de CEDO și de
alte tratate iternaționale reprezintă un ”viciu fundamental al procedurii penale” (a se vedea
art.6, p.44 din CPP al RM). Acesta este temei pentru reluarea urmăririi penale (art.287, alin.4
din CPP al RM) sau casarea hotărârii judecătorști irevocabile (art.453, alin.1 din CPP al RM).
În continuare vom reprezenta grafic un studiu privind sesizările CtEDO în urma
violării CEDO prezente în hotărârile judecătorești din țara noastră și cu părere de rău cu
pierderi constante a drepturilor omului. Anual R.Moldova înregistrează circa 1000 de cereri la
CEDO. Din cele 7406 cereri ale RM înregistrate între anii 1998-2011, CtEDO a finalizat
examinarea a doar 42%.
Mai jos în Anexa 1., vom observa ca art.3 din Convenție este violat cel mai frecvent,
20% din cazuri.

Anexa 1. Violări CEDO constatate în hotărârile privind Republica Moldova


(1997-2011)

Art.6 (dreptul la un proces echitabil)


- 117
Art.3 ( interzicerea torturii)- 69

Art.5 (dreptul la libertate și


siguranță)- 51
Art.13 (dreptul la un recurs efectiv) -
40
Art.10 ( libertatea de exprimare)- 17

Art.8 (respectarea vietii private si de


familie) - 14
Art.11 (libertatea de întrunire și
asociere) - 9
Art. 1 Prot.1 (protecția proprietății,
cu ex.,art.6) - 11
Art.34 (dreptul de a sesiza CtEDO) -
7
Alte violări ale CEDO - 6

Deși, la data de 21 noiembrie, Procuratura Generală, din proprie inițiativă, a dispus


efectuarea unui control suplimentar. Potrivit procuraturii, controlul a fost efectuat de un grup
compus din procurori și oficiali ai MAI și SIS; cu participarea reprezentanților MJ, a
reprezentanților societății civile (Institutul de Reforme Penale, Agenția Ex-Lege și IDIS
Viitorul) și a experților independenți desemnați de către Reprezentantul Secretariatului
General al CoE în R.M. Grupul și-a finalizat activitatea în 25 februarie 2009. Controlul a
constatat că acțiunile autorităților naționale au fost obiective și imparțiale. Din acet motiv, s-a
decis, cu majoritate de voturi, că nu este necesară redeschiderea procedurilor la nivel național.
Curtea în cazul de față a decis că ivestigarea a fost inadecvată în cazul acesta de maltratare.
Iar deciziile cu privire la refuzul de a redeschide investigațiile cu privire la maltratare, de
încetare sau suspendare a acestor urmăriri penale ar trebui justificate. Nu ar trebui refuzată
redeschiderea sau încetarea investigației în care există o posibilitate, cel puțin iluzorie, de a
identifica persoanele vinovate și de a le trage la raspundere penală. Redeschiderea ar trebui să
aibă loc doar în cazurile prevăzute de Recomandarea CM R (2002) 2. Art.453 alin.1 CPP al
R.M și urmează a fi completate cu prevederi in acest sens. În același timp, redeschiderea
procedurilor în temeiul comunicării cererii către Guvern ar fi trebuit să aibă loc doar în cazul
ăn care este vorba de încălcări evidente ale CEDO.
BIBLIOGRAFIE

1. L.Apostol. Lucrarea: Sinteza jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului


în cauzele versus Moldova. Examinate sub aspectul Art.3(Interzicerea torturii) din
Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale. Chișinău, 2010.
2. Executarea Hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului de către R.Moldova, sub
redacția lui V.Gribincea. Centrul de Resurse juridice din Moldova. Chișinău 2012.
3. http://lex.justice.md/md/326970/ (accesat la dat de 28.11.2017).
4. http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf (accesat la data de
28.11.2017).
5. https://www.lhr.md/ro/2007/10/sinteza-hotararilor-ctedo-in-cauzele-cazacu-colibaba-
si-flux-si-samson-contra-moldovei/ (accesat la data de 28.11.2017).
ABREVIERI

MJ – Ministerul Justiției
RM – Republica Moldova
CP – Cod Penal
CM – Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei
CPP – Cod de Procedură Penală
SIS – Serviciul de Informații și Securitate
CoE – Consiliul Europei
MAI – Ministerul Afacerilor Interne
CEDO – Convenția Europeană pentru Drepturile Omului
CtEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului