UMF Craiova

Facultatea de Farmacie

Intoxicatția cu plumb

Vaă duva Dragoșț

 Plumbul ește un metal foarte raă șpandit îîn naturaă , șub formaă de galenaă , ceruzit,
anglezit etc. Scoartța tereștraă contține îîn medie 1-2ppm plumb, exiștaî nd îînșaă șț i șoluri cu
proportție mult creșcutaă (20-30 ppm). IÎn prezent, datoritaă poluaă rii generale, plumbul șe
gaă șeșț te pretuntindeni (aer, apa, șol), chiar șț i îîn aerul șț i zapada de la poli.
Ește un metal greu, de culoare gri-argintie cu denșitatea foarte mare. Datoritaă
denșitaă tii ridicate, plumbul și-a gaă șit utilizarea la protectia contra radiatiei ionizante. De
așemenea, plumbul ește foloșit la fabricarea de greutaă ti mici dar cu mașe mari.
Paă trunde îîn organișm pe cale digeștivaă , reșpiratorie șau cutanataă , din apaă șț i alimente șe
abșorbe 3-10%,iar prin pulmon,40-50%. Acumularea are loc caî nd șe depaă șț eșț te
potentțialul de eliminare. Particulele de plumb paă trunșe îîn șaî nge pot fi fagociate șț i
raă șpaî ndite îîn tot organișmul.
Plumbul paă trunde lent îîn organișm ,diștribuindu-șe îîn oașe (40 – 90 %), ficat (22
%), rinichi (11 %), etc.
Plumbul ește un metal care îîn taă ietura proașpataă are luciul cenușț iu-albaștrui, care
dișpare îîn aer curat cand metalul șe acoperaă cu un ștrat șubtțire cenușț iu de oxid de
plumb șț i îîn aer umed caî nd șe acoperaă cu un ștrat alb de carbonat bazic de plumb.
Plumbul ește un metal moale; poate fi zgaî riat cu unghia, taă iat cu cutțitul șț i pe
haî rtie lașaă o urmaă .

Proprietaă tți chimice ale Plumbului

La temperaturaă obișț nuitaă plumbul ește foarte ștabil șub formaă de compușț i ca Pb2+.
Saă rurile de plumb șunt oxidantți foarte puternici șț i ștau la baza functționarii
acumulatorilor cu plumb.
Alte proprietaă tți ale plumbului :
1. Plumbul arde îîn aer cu formare de oxid;
2. Plumbul șe combinaă cu halogenii cu formarea tetrahalogenurilor șț i fiind inștabilaă
șe deșcompune;
3. Hidracizii șț i acidul șulfuric diluat șț i acidul azotic concentrat atacaă plumbul numai
la șuprafatța cu formarea șaă rurilor PbCl2, PbSO4 șț i Pb(NO3)2 inșolubile care
aparaă metalul de actțiunea ulterioaraă a acidului;
 4. Acidul șulfuric concentrat dizolva plumbul tranșformandu-l in șulfat acid de
plumb șolubil;
5. Acidul azotic diluat dizolvaă plumbul complet deoarece azotatul de plumb format
ește șolubil îîn acid azotic diluat;
6. Ește atacat de baze tari (șolutții concentrate de KOH, NaOH) cu degajare de
hidrogen.

Stratul de carbonat de plumb inșolubil, format prin actțiunea dioxidului de carbon

contținut (dizlovat) îîn apaă așupra plumbului, aparaă metalul de actțiunea ulterioaraă .
IÎn conșecintțaă, apele potabile cu un contținut normal (șcaă zut) de dioxid de carbon pot
trece prin conducte de plumb faă raă a exișta pericolul intoxicaă rii cu plumb.
Apele bogate îîn dioxid de carbon dizolvaă ștratul de carbonat de plumb de la șuprafatța
conductei prin formarea carbonatului de acid de plumb Pb(HCO3)2 șolubil. O
proprietate chimica foarte importantaă a plumbului ește reziștenta șa la actiunea acidului
șulfuric. IÎn contact cu acidul șulfuric, la șuprafata plumbului șe formeaza un ștrat
inșolubil și compact de șulfat de plumb, care impiedica continuarea coroziunii. Datoritaă
aceștei proprietati, plumbul e intrebuintat îîn induștria acidului șulfuric și, îîn general, îîn
conștructia inștalatiilor îîn care șe lucreazaă cu acid șulfuric.

Surșele de plumb pentru organișmul uman

Oamenii șunt expuși la plumb prin alimente contaminate, bauturi, diferite

ocupatii șau hobby-uri și de așemenea prin unele coșmetice.
Contributia aceștor expuneri îîn cantitatea așimilataă de organișm variazaă îîntre
indivizi și grupuri, ește general acceptat faptul ca alimentele (65%), apa (20%) și aerul
(15%) șunt șurșele de plumb.
Unele fructe, legume, cereale, bauturi racoritoare, vinul și carnea, pot contine
cantitati importante de plumb. Chiar și fumul de tigara poate contine mici cantitati de
plumb.
Sa șugerat, totuși, caă atunci caî nd media plumbului din apa crește pește 0,1 mg/L
atunci aportul de plumb din apa îîncepe șa-l depașeașcaă pe cel din mancare.
Toxicitatea șț i mecanișmul de actțiune

Concentratția plumbului îîn șaî nge șț i alte tțeșuturi anterioare care șunt
inșegnificante șunt conșiderate drept toxice cu potential foarte mare. Intoxicatția cu
plumb ește cunoșcutaă șub numele de șaturnișm, colica Pictonum, șau de colici pictor.
Aceșta ește o afectțiune cauzataă de nivelurile creșcute de metale grele ,plumb îîn
organișm. Denumirea de șaturnișm provine de la legaă tura pe care romanii o baă nuiau a
exișta îîntre boala manifeștataă prin apatie, oboșealaă extremaă , anorexie, anemie șț i artralgii
șț i zeul Saturn (zeu trișt).
Plumbul a foșt multaă vreme foloșit pentru caă ptușț irea tțevilor care tranșportau apa,
pentru vașele îîn care era paă ștrat vinul, pentru turnarea monedelor șț i pentru echipament
de raă zboi (șcut, maă nușț i). IÎn mediul extern plumbul nu șe gaă șeșț te ca atare, ci doar îîn
minereuri, unde are culoarea argintie șau gri.
Plumbul interfereazaă cu o varietate de proceșe ale organișmului șț i ește toxic
pentru multe organe șț i tțeșuturi, inclușiv inima, oașele, inteștinele, rinichii, șț i șiștemele
de reproducere șț i nervoș. Aceșta interfereazaă cu dezvoltarea șiștemului nervoș șț i ește,
prin urmare, deoșebit de toxic pentru copii, afectaî n potentțialul permanent de îînvaă tțare șț i
determinaî nd tulburaă ri de comportament.

Efecte fiziologice

Principalele caă i de paă trundere a plumbului îîn organișm șunt reprezentate de

inhalare șț i ingeștie. IÎn tubul digeștiv, plumbul ește abșorbit îîn proportție de 5-10% la
adultți (șț i paî naă la 50% la copii șț i gravide), iar la nivel pulmonar, îîn proportție de 50-70%.
Exiștaă șț i poșibilitatea abșorbtției prin piele (doar plumbul organic), îîn cazul tetraetilului
de plumb care intraă îîn compozitția benzinei ca antidetonant. Dupaă abșorbtție, plumbul
ește diștribuit îîn diverșele compartimente ale organișmului, unde perșiștaă de la caî teva
zile la caî teva zeci de ani: șpre exemplu, timpul de îînjumaă taă tțire al plumbului din hematii
ește de 35 zile, al celui din tțeșuturile moi de 40 zile, iar a celui din oașe ește de 20-30 ani
(exiștaă îînșaă șț i un tranșfer al plumbului din depozitele oșoașe șpre celulele șangvine, pe
principiul echilibraă rii concentratțiilor îîntre compartimente).
 Cantitatea de plumb din șaî nge (plumbemia) nu reflectaă îîncaă rcarea realaă a
organișmului cu metal deoarece paî naă la 90% din cantitatea de plumb șe depoziteazaă la
nivel oșoș, iar 10% îîn ficat, rinichi șț i tțeșuturile moi. Eliminarea șe face îîn principal pe
cale renalaă , prin filtrare glomerularaă șț i șecretție tubularaă , șț i șecundar prin fanere,
tranșpiratție șau fecale. Plumbul traverșeazaă bariera placentaraă șț i afecteazaă dezvoltarea
faă tului. Se excretaă îîn laptele matern. Abșorbtția șț i excretția plumbului șunt influentțate de
concentratția din dietaă șț i șericaă de fier, calciu, zinc, șeleniu, foșfatți șț i vitamina D.
Simptomele includ dureri abdominale, confuzie, dureri de cap, anemie,
iritabilitate, iar îîn cazuri șevere convulșii, comaă șț i deceș. Rutele de expunerea la plumb
include contaminat aer, apaă , șol, produșe alimentare șț i produșe de conșum. Expunerea
profeșionalaă ește o cauza frecventaă de intoxicatție cu plumb la adultți .

Paă trunș îîn organișm, plumbul blocheazaă grupaă rile enzimatice tiol – SH
(ferochelataza, dehidraza acidului delta-aminolevulinic), care are drept conșecintțe:

1. impoșibilitatea șintezei hem-ului din compozitția hemoglobinei

2. demielinizare nervilor periferici cu neuropatie motorie perifericaă
3. tulburaă ri neuropșihicocomportamentale
4. convulșii, comaă , encefalopatie șaturninaă (cefalee, inșomnie, agitatție, delir,
halucinatții, dezorientare temporo-șpatțialaă , tulburaă ri vizuale, pareze de nervi
cranieni)
5. dișfunctție renalaă cu leziuni ale tubilor proximali (șindrom Fanconi) șț i ale anșei
Henle
6. artralgii
7. tulburaă ri digeștive

Intoxicatția congenitalaă cu plumb poate duce la avort șpontan, oprirea îîn evolutție a
șarcinii, malformatții, prematuritate șau retard de creșț tere intrauterinaă cu dișmaturitate.

Efecte plumbului așupra șiștemului nervoș central șț i periferic – șindrom neurologic

Expunerea la plumb are o toxicitate creșcutaă la copii, șugari șț i gravide, la care

pragul aparitției efectelor nocive așupra organișmului ește mult mai șcaă zut. IÎn pluș,
bariera encefalicaă ește incompletaă la copii șț i metalul paă trunde mai ușț or îîn șiștemul
nervoș central, ducaî nd la aparitția de manifeștaă ri neurologice; cu fiecare creșț tere de 10
µg/dl a plumbemiei șe îînregiștreazaă o șcaă dere a IQ-ului cu 7 puncte. Aștfel, expunerea la
plumb la copii șe coreleazaă cu performantțe șț colare șcaă zute, abșenteișm, deficit de
vocabular, al timpului șț i finetții reactțiilor. Encefalopatia șaturninaă la adult apare la
niveluri de îîncaă rcare cu plumb foarte mari, de pește 450 µg/dl, deșț i șimptome
neurologice pot fi prezente șț i la concentratții mai mici: șcaă derea capacitaă tții de
concentrare șț i a memoriei, cefalee, iritabilitate, depreșie, tulburaă ri de dișpozitție, vertij,
pareștezii, paralizii, diminuarea timpului de reactție, șcaă derea manualitaă tții șț i a
performantțelor cognitive. La nivelul șiștemului nervoș periferic, plumbul cauzeazaă
îîncetinirea conducerii nervoașe, aștenia paî naă la paralizie a extenșorilor maî inii șț i
tulburaă ri poșturale.

Efectele plumbului așupra șiștemului hematologic – șindrom hematologic

Durata de viatțaă a plumbului din șaî nge ește de circa 1 lunaă . IÎn compartimentul
șangvin, metalul ește repartizat 99% îîn eritrocite șț i 1% îîn plașmaă . Diștributția plașmaticaă
ește mai importantaă deoarece ește cea care contribuie la tranșferul plumbului dinșpre
tțeșuturile mineralizate șpre șaî nge. Sindromul hematologic caracterizat prin blocarea
șintezei hem-ului apare la niveluri ale plumbemiei de 50 µg/dl la expușț ii profeșional șț i la
20-30 µg/dl la copii.

Efectele plumbului așupra aparatului gaștrointeștinal – șindrom digeștiv

La nivelul tubului gaștrointeștinal, plumbul determinaă dureri colicative violente

(colica șaturninaă ), conștipatție, vaă rșaă turi, anorexie șț i șcaă dere ponderalaă . Manifeștaă rile
digeștive apar la adultți la concentratții îîntre 100 șț i 200 µg/dl, iar la copii la 50-100 µg/dl.
Plumbul interferaă șț i cu enzimele citocromului P450.

Efectele plumbului așupra aparatului reproducaă tor

Expunerea la plumb determinaă șcaă derea numaă rului șț i mobilitaă tții

șpermatozoizilor, teratoșpermie șț i șcaă derea fertilitaă tții la ambele șexe. Plumbul trece
bariera feto-placentaraă șț i poate influentța viabilitatea faă tului, precum șț i dezvoltarea
ulterioaraă a copilului. Intoxicatția congenitalaă poate apaă rea la o plumbemie maternaă de
pește 15 µg/dl.
Efectele plumbului așupra aparatului renal

Expunerea acutaă la plumb poate induce afectarea tubului proximal cu aparitția

unui șindrom Fanconi: aminoacidurie, glicozurie, hiperfoșfaturie. Expunerea cronicaă ește
așociataă cu aparitția nefritei interștitțiale șț i a inșuficientței renale cronice. Afectarea renalaă
apare la un nivel al plumbemiei de pește 60 µg/dl. Datoritaă efectelor vașculotoxice,
expunerea la plumb poate induce șț i hipertenșiune arterialaă de cauzaă renalaă .

Efectele plumbului așupra aparatului cardiovașcular

La nivelul aparatului cardiovașcular, plumbul duce la aparitția hipertenșiunii

arteriale, accelerarea ateroșclerozei șț i creșț terea rișcului cardiovașcular.

Alte efecte ale plumbului

IÎn ceea ce priveșț te efectele metabolice ale plumbului, exiștaă o relatție de inverș
proportționalitate îîntre nivelul plumbului din șaî nge șț i cel al vitaminei D.

Plumbul îîmpiedicaă tranșformarea vitaminei D îîn forma șa activaă biologic: 1.,25-

dihidroxivitamina D3, care ește reșponșabilaă de homeoștazia foșfo-calcicaă . La copii,
efectele așupra metabolișmului vitaminei D apar de la niveluri ale plumbemiei de pește
60 µg/dl, interferaî nd cu dezvoltarea oșoașaă normalaă .

Așupra șiștemului imun, plumbul produce șupreșia nivelurilor șecretoare de IgA

șț i afectarea functției limfocitelor T. Metalul induce șț i mutatții la nivelul ADN șț i inșuficientța
mecanișmelor reparatoare care promoveazaă cancerogeneza. Plumbul ește incluș îîn
grupa 2B (probabil carcinogen) a clașificaă rii IARC a șubștantțelor cancerigene.

Surșe de plumb

1. șol, praf (fie prin inhalare, prin prin ingeștie – la copiii cu șindrom pica=geofagie)
2. poluare de la îîntreprinderi de metealurgie neferoașaă (Zlatna, Baia Mare, Copșț a
Micaă )
3. cașe vopșite cu plumb
 4. alcool diștilat îîn inștalatții necoreșpunzaă toare, cu tțevi de plumb
5. apaă contaminataă (inștalatții cu tțevi vechi)
6. fructe, legume, zarzavaturi neșpaă late care pot avea pe șuprafatțaă praf cu plumb
7. interșectții șupraaglomerate
8. benzinaă
9. vopșea, lac, email
10. obiecte din criștal, ceramicaă , teracotaă șau portțelan china
11. bijuterii din metal
12. produșe coșmetice
13. jucaă rii chinezeșț ti
14. carne de vaî nat (animale îîmpușț cate cu gloantțe de plumb)
15. mașe plaștice (ștearat de plumb)
16. unele alimente de import

Exiștaă o șerie de profeșii cu rișc de expunere cronicaă la plumb: lucraă torii din fabricile
de acumulatori (baterii), armament, cabluri, inștalatții, știclaă , echipament medical, din
topitorii, vopșitorii, mine, tipografii, îîntreprinderi chimice (plaștice, cauciuc), precum șț i
cei care manipuleazaă benzina cu plumb.

Rișcul ește mai mare pentru cei care lucreazaă îîn șpatții îînchișe, neventilate șț i care nu
foloșeșc echipamente de protectție (ex. mașcaă cu filtru). Expunere șemnificativaă pot rișca
șț i pictorii care foloșeșc vopșea cu plumb.

Plumbul șe topeșț te la 330 grade Celșiuș șț i poate fi manipulat pentru turnarea de

diferite forme șau obiecte. Temperatura de lucru nu trebuie șaă depaă șț eașcaă 450 grade
Celșiuș deoarece pește aceșt prag, plumbul emite vapori ce șunt rapid inhalatți; aceșt
lucru ește greu de evitat îîn cazul aliajelor care contțin plumb, deoarece pentru
recuperarea altor metale componente precum zinc șunt neceșare temperaturi de pește
500 grade, la care șe vor forma cantitaă tți mari de vapori de plumb.

Alimente incriminate

Surșele de contaminare cu plumb a produșelor alimentare șunt multiple :

1. Apa de baă ut poate șaă contținaă nivele mai mici șau mai mari, îîn functție de modul de
apovizionare a populatției cu apaă . Aștfel aerul, alimentele șț i apa participaă la
aportul total de plumb șț i contribuie reșpectiv la îîncarcarea corporalaă rezultantaă
depinzand de proportția de metal care ește retținutaă la nivelul organișmului;
2. Din punct de vedere al originii, plumbul, ește prezent îîn primul raî nd îîn șol. De
aici, el ește abșorbit de catre plantele comeștibile șț i necomeștibile cultivate îîn
șpecial îîn zonele foarte poluate.
3. Aceșt metal greu paă trunde îîn canalele alimentare prin intermediul plantelor, șau
cu ingeștia accidentala de pamant. Animalele domeștice abșorb șț i retin îîn corpul
lor plumbul din vegetale care șe acumuleazaă șț i șe eliminaă îîn produșele animaliere
deștinate conșumului uman;
4. Plumbul șe gaă șeșț te șț i îîn aer; din aerul aștfel poluat, omul poate inhala 100 µg/zi.
La copii, care au metabolișmul mult mai activ decat al adultului, cantitatea de
plumb inhalataă poate fi de douaă pana la trei ori mai mare fatțaă de cea inhalataă din
aer de caă tre un adult;
5. Intoxicatțiile cu plumb șemnalate mai putțin îîn literatura de șpecialitate, dar
practic frecvente, șunt cele provocate prin conșum de baă uturi paă ștrate îîn vașe de
ceramicaă vernișate cu lacuri care contțin plumb, șau prin conșum de baă uturi
alcoolice, diștilate frauduloș cu ajutorul radiatoarelor de automobil;
6. IÎn carnea șț i organele animalelor șacrificate îîn abatoare, continutul de plumb ește
îîn general șcaă zut, cu exceptția rinichilor, unde concentratția plumbului poate
ajunge la 0,0-2,75 mg/kg. IÎn general, carnea șț i organele comeștibile șunt
conșiderate alimente cu contținut șcaă zut de plumb.Au mai foșt șemnalate șț i alte
cazuri de intoxicatție cu plumb. Aștfel, o epidemie șemnalataă îîn Frantța,
manifeștataă prin colici șaturnice, a apaă rut prin conșumarea de cidru cu 6 mg Pb/l
provenit din vașele de paă ștrare, șau conșum de boia de ardei falșificataă cu oxid
roșț u de plumb;
7. Inșecticidele care contțin plumb, ca arșeniatul de plumb, utilizat îîn pomiculturaă șț i
viticulturaă ;
8. Utilajele, recipientele șț i conductele confectționate din plumb șau acoperite cu
ștaniu plumbifer;
9. Aliajele bogate îîn plumb (paî na la 70-80% plumb) cu care șe lipeșc uștenșilele de
bucaă taă rie, vașele din tablaă șț i faltul longitudinal al cutiilor de conșerve;
 10. Foitțele de ștaniol cu contținut de 1-10% plumb, foloșit la ambalarea alimentelor;
11. Smaltțul vașelor de paă maî nt, obtținut artizanal prin topirea la temperaturi îînalte a
unui ameștec de dioxid de șiliciu (nișip) cu oxizi de plumb (litarga);

12. Cercetaă ri de șpecialitate au dovedit caă plumbul din alimente poate omorîî celulele
creierului. Alimentele pot fi contaminate cu plumb dacaă șunt tținute îîn vașe îîn
componentța caă rora intraă plumb șau șunt vopșite cu vopșele ce contțin plumb.

Tratament

Tratamentul intoxicatției acute cu plumb conștaă îîn extragerea din mediul toxic,
decontaminare externaă șț i internaă (lavaj gaștric cu adminiștrare de caă rbune medicinal),
limitarea abșorbtției, graă birea excretției renale șț i adminiștrarea de antidot. Antidotul ește
reprezentat de agentți chelatori de tipul dimercaprol (BAL), edetat de calciu dișodic șț i
penicilaminaă . Totodataă șe va așigura șț i tratament șimptomatic pentru convulșii,
manifeștaă rile digeștive șț i artralgii. Se recomandaă șț i adminiștrarea de vitamine B șț i C.

Prevenirea expunerii la plumb poate varia de la eforturile individuale (de

exemplu, eliminarea plumbului care contține elemente cum ar fi conductele șau jaluzele
de la domiciliu) la politicile la nivel natțional (de exemplu, legile care duc la interzicerea
produșelor șau a reducerii nivelulului admișibil îîn apaă șau șol).
Cu toate aceștea, principalul inștrument de diagnoștic ește maă șurarea nivelului
plumbului din șaî nge ; tratamentele variazaă îîn functție de aceșt nivel.
Tratamentele majore șunt îîndepaă rtarea șurșei de plumb șț i tratament chelator
(adminiștrarea de medicamente care duc lega aștfel îîncaî t șaă poataă fi eliminat ).

Deșț i intoxicarea cu plumb ește unul dintre cele mai vechi lucruri cunoșcute șț i de
pericolele pentru mediu, îîntțelegerea modernaă a cantitaă tții mici de plumb neceșare
pentru a cauza un prejudiciu nu a venit de paî naă a doua jumaă tate a șecolului 20. Nici un
prag de șigurantțaă pentru expunerea la plumb nu a foșt deșcoperit, nu exiștaă nici o
cantitate cunoșcutaă de plumb. IÎn cele mai multe cazuri, intoxicatția cu plumb ește
prevenitaă . Modul de a preveni, ește pentru a combate expunerea la plumb. Strategiile de
prevenire pot fi îîmpaă rtțite îîn individuale (maă șurile luate de caă tre o familie), medicinaă
preventivaă (identificarea șț i interventția cu un grad ridicat -rișc perșoane fizice), șț i de
șaă naă tate publicaă (reducerea rișcului la nivel de populatție).

Maă șurile recomandate de caă tre perșoane fizice pentru a reduce nivelurile
șanguine a copiilor includ creșț terea frecventței lor de șpaă lare a maî inilor șț i aportul lor de
calciu șț i fier, așpirarea frecventaă șț i eliminarea prezentței de plumb.

Screening-ul ește o metodaă importantaă îîn ștrategiile de medicinaă preventivaă .

Programele de șcreening exiștaă pentru a teșta șaî ngele copiilor cu rișc ridicat de
expunere la plumb, cum ar fi cele care locuieșc îîn apropierea legate de induștriile de
plumb.

Recomandaă rile de caă tre profeșionișț tii din domeniul șaă naă taă tții pentru șcaă derea
expunerilor din copilaă rie includ interzicerea utilizaă rii de plumb îîn cazul îîn care aceașta
nu ește șț i conșolidarea reglementaă rilor eșentțiale care limiteazaă cantitatea de plumb îîn
șol, apaă , aer, praf de uz cașnic, șț i produșe.

IÎn unele locuri, exiștaă programe de remediere pentru a reduce prezentța de plumb
atunci caî nd șe dovedeșț te a fi ridicat, de exemplu, îîn apa de baă ut. .

Abșorbtția de plumb, ește o altaă parte de tratament pentru intoxicatția cu plumb.

Plumbul care contține materiale ește prezent îîn tractul gaștro-inteștinal (dupaă cum
reieșe din abdominale cu raze X), irigare inteștin îîntregi , catharticș , endoșcopie , șau
chiar îîndepaă rtarea chirurgicalaă poate fi foloșit pentru a o elimina din inteștin șț i de a
preveni o nouaă expunere. Tratamentul de intoxicare cu plumb ecologicaă implicaă
eliminarea compușilor de plumb din piele, prevenind îîn continuare expunerea, tratarea
convulșiilor șț i, eventual, tratamentul chelator pentru perșoanele cu șaî nge cu
concentratții de plumb mari.

Spaă laă tura gaștricaă cu șolutție 3% de șulfat de șodiu șau magneziu, care, pe laî ngaă
îîndepartarea contținutului ștomacal, tranșformaă plumbul îîn șulfat de plumb, greu șolubil,
dar ușor abșorbit de carbunele animal. Se pot foloși șț i șaă rurile de magneziu, tanin șț i
carbune, precum șț i Antidotum metalorum(șolutție ștabilizataă de hidrogen șulfurat, care
tranșformaă plumbul îîn șulfuraă de plumb, mai putțin șolubilaă ). Solutția de șulfat de
magneziu da aceleașț i rezultate, ca șț i șulfatul de șodiu. Pentru accelerarea eliminaă ri
plumbului pe cale renalaă șe recomandaă perfuzie i.v. cu șolutție 5% de dextrozaă
(aproximativ 6-8mi/kg greutate vie), care șaă contținaă EDTA-calciu. Se mai recomandaă
dozaă dublaă de vitamina C, cișteinaă , metioninaă , acetilmetioninaă etc, pentru a proteja
ficatul șț i purgativele șaline.Concomitent șe efectuazaă clișma.

Pentru tranșformarea plumbului îîn albuminat (compuș netoxic) șe adminiștreazaă

peroxid, albușț de ou, apaă albuminataă , mucilagi, emoliente etc, care vor combate șț i
iritatțile digeștive. Calmarea colicilor șe face cu cloral hidrat, tranchilizante șau procainaă
așociataă cu atropina. IÎn cazuri foarte grave șe poate practica rumenotomia. DMP ește
contraindicat. Rezultatele bune șe obtțin prin foloșirea preparatelor DTPA, Ca-DTPA,
CaNa2-EDTA șau Edetamin i.v. lent, 0,75mg/kg corp, repetat 4-5 zile conșecutiv,
concomitent și șer glucozat pentru facilitarea eliminaă rii,precum șț i D-
Penicilamina,Unithiolul,citrati,cloruraă de amoniu,dimercaptoșuccinat de șodiu. Acelașț i
rezultate șe obtțin caî nd șe foloșeșț te intravenoș șolutia 5% de hipoșulfit de șodiu(5-10g la
animale mari, 1-2g la caini) șau iodura de potașiu per oș. Totodata șe recomanda
adminiștrarea prin injectare lenta,intravenoș, a gluconatului de calciu ca antișpașmodic
(pentru a avea un efect mai prelungitșe poate injecta intra mușcular). Nu șe vor
adminiștra morfina și derivatele ei. Rezultate bune da și citratul de șodiu, incluș îîn șirop.

Hrana va fi mai bogataă îîn calciu. IÎn cazul hipotermiei șe vor face îîmpachetaă ri
calde șț i șe vor adminiștra tonice cardiace. Encefalita șaturnicaă șe trateazaă cu EDTA-calciu
șț i largactil, cloral hidrat etc. EDTA-calciu ește conșiderat cel mai bun medicament care
eliminaă plumbul din organișm. Caî nd diagnoșticul a foșt precizat cu îîntaî rziere, aceșt
tratament ește ineficace. IÎntrucaî t eliminarea plumbului din organișm șe face foarte îîncet,
șe cautaă printr-un tratament adecvat ca plumbul șaă fie tranșferat caî t mai rapid din
tțeșuturile moi, prin șaî nge, îîn tțeșutul oșoș, șub formaă de foșfat tertțiar de plumb inșolubil
șț i inactiv. Aceaștaă trecere șe face printr-un regim furajer bogat îîn calciu, foșfor șț i
vitamina D. Cantitatea de foșfatți ce șe adminiștreazaă trebuie șaă fie îîn permanetțaă mai
mare, caă ci altfel șe epuizeazaă neceșarul de foșfatți pentru excretția exceșului de calciu.