MINISTERUL EDUCAŢIEI REPUBLICII MOLDOVA

IPÎ “ INSTITUTUL DE ŞTIINŢE PENALE ŞI CRIMINOLOGIE

APLICATĂ”

Catedra de ştiinţe juridice şi securitate criminologică

Referat la disciplina

MEDICINA LEGALĂ
(frecvenţă redusă la zi)

Efectuat :

Ţurcanu Luminiţa, studentă în anul III,

Facultatea Drept, Grupa 12D31

COORDONAT:

Silvia Cheianu, dr., conf. Univers.

CHIŞINĂU 2015
CERCETĂRILE DE LABORATOR ÎN PRACTICA
MEDICO-LEGALĂ

Pentru o argumentare ştiinţifică şi obiectivă a problemelor puse spre rezolvare la expertiza

cadavrelor, victimelor şi altor persoane, precum şi a corpurilor delicte, adesea este necesară
efectuarea cercetărilor de laborator. În acest scop în cadrul Centrului de Medicină Legală
funcţionează secţiile de laborator: biologică (serologică), toxico-narcologică, histopatologică şi
medico-criminalistică. În aceste secţii se folosesc metode de laborator şi instrumentale în
conformitate cu caracterul şi particularităţile obiectului cercetat şi cu întrebările puse spre
rezolvare. În secţia de investigaţii biologice se cercetează probele delicte de origine biologică, iar
în cea toxico-narcologică se cercetează obiectele ce necesită un examen toxicologic. În secţia
medico-criminalistică se determină şi se verifică obiectele, la cercetarea cărora se utilizează
diferite metode fizice, tehnice, chimice, matematice etc.

1. Cercetarea probelor de origine biologică

Expertiza urmelor de sânge. Urmele de sânge fluid sunt cele mai răspândite obiecte de
examinare în laboratorul de investigaţii biologice. La cercetarea penală a infracţiunilor legate de
producerea leziunilor corporale grave, viol, leziuni prin traume de trafic şi alte cazuri, depistarea
urmelor de sânge şi determinarea grupei sangvine pe corpuri delicte prezintă o mare importanţă.
Urmele de sânge pot proveni de la victimă sau agresor, de la persoane sau animale.

Expertiza urmelor de sânge pe corpurile delicte va da răspuns la următoarele

întrebări:

1. Dacă petele de pe corpul delict sunt de sânge?

2. Dacă sângele aparţine unui om sau este de origine animală (determinarea speciei)?

3. Care este apartenenţa de grup a sângelui?

4. Poate sângele de pe corpul delict să aparţină anumitei persoane şi de ce gen este ea?

5. Stabilirea locului de provenienţă a sângelui.

6. Care sunt mecanismul de producere şi vechimea urmelor de sânge?

 În dependenţă de circumstanţele faptei, pot fi adresate şi alte întrebări suplimentare:
determinarea cantităţii de sânge găsit la faţa locului; dacă aparţine sângele unui nou-născut sau
omului adult etc. La întrebările enumerate mai sus nu întotdeauna se pot da răspunsuri în
procesul expertizei. Aceasta depinde de cantitatea sângelui în urmele prezentate, de modificările
produse sub acţiunea razelor directe ale soarelui, de specificul obiectului pe care se depistează
sângele, precum şi de alte împrejurări. Metodele cele mai sigure de apreciere a prezenţei sângelui
sunt cele spectroscopice şi microspectrale. La baza lor se află capacitatea hemoglobinei din
eritrocitele sângelui de a absorbi anumite unde de lumină. Cercetarea microspectrală permite de
a determina prezenţa sângelui chiar şi după încercările de a înlătura urmele lui prin spălarea
obiectului peste mult timp. Metoda are o sensibilitate mare şi confirmă cu certitudine prezenţa
sângelui în pata cercetată. Determinarea speciei sângelui are o importanţă deosebită în cazurile
când se presupune că sângele aparţine nu omului, ci unor păsări sau animale. În acest scop se
efectuează reacţiile de precipitare, imunologică.

În ultimii ani sunt propuse în acest scop metode imuno-electroforetice. Grupa sângelui se cere
determinată în petele de sânge de pe obiectul vulnerant, în ţesuturile părţilor dezmembrate ale
cadavrului, în sângele fluid, luat de la suspectatul infracţiunii sau de la victimă în calitate de
model. La examinarea cadavrului cu leziuni corporale, care au provocat hemoragie externă,
determinarea grupei de sânge este obligatorie. Aceasta se explică prin faptul că ulterior se pot
găsi urme de sânge pe obiectele luate de la suspectatul în comiterea crimei, pe mijloacele de
transport etc. Grupa de sânge stabilită pe aceste obiecte se va compara cu modelul sângelui luat
de la victimă. Apreciind grupa de sânge, se poate exclude apartenenţa lui unei anumite persoane
sau stabili că această excludere este imposibilă. Aceste cercetări sunt bazate pe legăturile de
transmitere prin ereditate a caracterelor sangvine. Sunt cunoscute patru grupe de sânge 0(1),
A(II), B(III), AB(IV). În practica medico-legală, în afara grupei, în sânge se mai identifică şi alţi
factori, cum sunt cei din sistemul MN, Rhesus, Kell, Dufly etc., care permit expertului să rezolve
mai multe probleme importante în scopul identificării persoanei.

Expertiza petelor de spermă mai frecvent se solicită în cazul infracţiunilor sexuale.

Identificarea petei de spermă pe îmbrăcăminte, lenjerie, diverse obiecte sau pe frotiurile vaginale
constituie dovada obiectivă materială în cazurile de viol, atentat de viol, perversiuni sexuale.
Diagnosticul pozitiv al petelor de spermă poate fi efectuat cu certitudine, stabilind apartenenţa ei
individuală prin expertiza genetică. Mai greu determinăm vechimea petei de spermă. La
cercetarea petelor suspecte de spermă se rezolvă două probleme principale:

a) dacă în petele cercetate există spermă (stabilirea prezen- ţei spermei);

b) dacă sperma dată poate aparţine suspectatului în crimă sau această apartenenţă se exclude
(stabilirea apartenenţei de grupă a spermei).

Depistarea petelor de spermă corelează cu circumstanţele faptei (infracţiunii), fiind găsite pe

diferite obiecte. Obligatoriu se cercetează următoarele obiecte: 1) hainele de pe victimă, inclusiv
cea externă; 2) corpul victimei, pielea din regiunea organelor genitale, conţinutul vaginului; 3)
urme de la locul faptei. Petele asemănătoare cu sperma se depistează prin metode de orientare:
aspectul exterior şi prin cercetarea în raze ultraviolete. Vizual petele diferă în dependenţă de
materialul pe care ele se află. Pe o stofă albă ele au o culoare surie-galbenă, mai bine pronunţată
pe margini. Pe substrat întunecat petele prezintă sectoare albicioase, la suprafaţa cărora se
evidenţiază nişte solzişori albi şi strălucitori; petele la palpare sunt dure (aspre). Prin cercetarea
în razele ultraviolete se observă o luminiscenţă albă-albăstrie. După spălare petele de spermă
devin invizibile chiar şi în razele ultraviolete, dar aceasta nu exclude posibilitatea aprecierii
spermei prin metode speciale de cercetare. Hainele victimei necesită în toate cazurile să fie
expediate la expertiza de laborator, inclusiv după spălarea lor. Identificarea spermei în petele
suspecte se efectuează prin reacţii de probabilitate (bazate pe proprietăţile chimice, enzimice şi
imunologice ale spermei) şi reacţii de certitudine (identificarea spermatozoizilor).

Prezenţa spermei poate fi demonstrată cu exactitate numai prin determinarea spermatozoizilor,

iar lipsa lor la pete nu exclude prezenţa spermei (spre exemplu, la azospermie). Stabilirea
apartenenţei individuale a spermei se bazează pe:

a) determinarea aglutinogenilor în petele de spermă ale sistemului izoserologic eritrocitar al

sângelui;

b) aprecierea caracterului secretor (nesecretor) în elimină- rile omului prin cercetarea salivei.

Grupa de sânge la om coincide cu grupa de spermă. Se recomandă ca de la victime şi

suspectaţii în crimă de expediat la expertiza medico-legală şi probele de sânge lichid şi salivă.

Expertiza firelor de păr. Firele de păr constituie uneori principalul corp delict în multiple
cazuri de acte criminale . Prin cercetarea lor putem obţine: identificarea agresorului după firele
de păr găsite în mâna sau pe hainele victimei; identificarea agresorului prin găsirea de păr ale
victimei pe hainele lui; identificarea unui cadavru necunoscut prin compararea firelor de păr ale
acestuia cu firele de păr găsite pe îmbrăcămintea persoanei dispărute.

Prezenţa firelor de păr constituie ideale corpuri delicte ideale. Firele de păr depistate la faţa
locului se ridică atent de pe corpurile delicte şi se introduc în pachete de hârtie curată, pe care se
indică numărului firelor de păr, unde au fost găsite, data şi de cine au fost ridicate. În calitate de
model pentru cercetare se expediază fire de păr din următoarele regiuni ale capului: temporală,
parietală şi occipitală. Părul se înlătură cu foarfecele. Din fiecare regiune se iau nu mai puţin de
10-15 fire, fiecare fascicul fiind împachetat separat, indicându-se totodată locul de unde a fost
luat, de la cine, precum şi data. Toate pachetele se introduc într-un plic comun, fiind sigilat şi
semnat de anchetator. În caz de necesitate modelele de păr pot fi luate şi din alte regiuni (axilară,
de pe pubis) ale corpului. Ridicarea lor trebuie efectuată mai rapid, deoarece cu timpul părul se
poate modifica. În decizia efectuării expertizei anchetatorul va indica în ce condiţii s-a ridicat
părul şi problemele care se cer rezolvate de expertiza medico-legală.

Expertiza medico-legală a firului de păr trebuie să răspundă la următoarele întrebări principale.

1. Dacă obiectele ridicate reprezintă păr sau fire de altă natură?

2. Dacă firul de păr este de om sau de animal?

3. În cazul firului de păr de om, care este locul de origine?

4. Care a fost metoda de înlăturare a părului – tăiat, rupt, smuls sau a căzut de sine stătător?

5. Aprecierea individualităţii (cărei persoane îi aparţine: victimei, agresorului). În dependenţă de

circumstanţele evenimentului anchetatorul penal poate pune şi alte întrebări – care este
apartenenţa de grupă a părului, dacă există semne specifice de acţiune cu vopsele, vârsta celui
căruia îi aparţine părul etc.

Părul se determină prin cercetări vizuale (macroscopic) şi microscopice. Se studiază un

complex de particularităţi: aspectul, forma, culoarea, lungimea, grosimea, cuticula, substanţa
corticală şi medulară, secţiunea transversală a părului. Prin analiza tuturor acestor date se poate
formula un diagnostic de precizie a originii umane sau animale a firului de păr, a exclude firele
artificiale sau vegetale. După structura firelor de păr se apreciază locul lor de origine, cele mai
groase fiind firele de păr de pe barbă şi mustăţi, iar cele mai subţiri – laguno (puful). Cercetând
capetele părului, se poate conchide metoda de înlăturare a părului: smuls sau căzut de sine
stătător, de apreciat forma de acţiune mecanică sau termică; adesea se poate concretiza acţiunea
unui obiect contondent. Stabilirea caracterelor individuale se efectuează pe baza cercetărilor
comparative, care sunt foarte dificile şi cer aplicarea mai multor metode complexe de cercetare.

Expertul e în drept să afirme numai despre asemănarea firelor de păr, dar nu despre semnele
identice, deoarece părul mai multor persoane poate fi asemănător. Cu mult mai rar spre cercetate
se expediază alte probe: salivă, urină, meconiu sau ţesuturi ale corpului omenesc. Petele de salivă
sunt importante la identificarea apartenen- ţei individuale. Aceste cercetări au două scopuri: unul
cu privire la determinarea grupei de sânge şi altul cu privire la aprecierea caracterului „secretor”
sau „nesecretor” al persoanei. Spre exemplu, după un chiştoc de ţigaretă fumată sunt incriminaţi
doi bănuţi cu aceeaşi grupă de sânge, dar unul din ei se evidenţiază prin caracterul secretor, iar
altul – nesecretor al salivei. Obiecte de cercetare pot deveni petele de sudoare, de lapte,
eliminările din nas, urină, materii fecale, meconiu etc.,găsite la faţa locului. Eliminări din
organele genitale feminine pot fi găsite pe haine sau corpul incriminatului în fracţiune.

Particule de ţesuturi moi sau oase se pot depista după dezmembrarea cadavrelor. În astfel de
cazuri! identificarea cadavrului sau persoanei de la care provin aceste obiecte se va efectua în
baza reacţiilor imunologice. Aprecierea apartenenţei organo-tisulare şi sexuale a fragmentelor de
ţesut, a elementelor de organe şi celule se efectuează prin metode citologice. La cercetarea
acestor probe biologice se determină prezen- ţa lor; se apreciază apartenenţa de specie a lor; se
face caracteristica apartenenţei de grup a sângelui. La examinarea particularităţilor de ţesuturi
(os, cartilaj, piele etc.) se poate determina apartenenţa sexuală.

2. Cercetările toxico-narcologice
Sarcinile principale ale acestor investigaţii constau în prezentarea solicitantului rezultate
concrete asupra nivelului cantitativ al diferitor substanţe toxice: droguri, alcool etilic,
medicamente, etc., în probele materiale prelevate de la persoane, cadavre sau depistate la faţa
locului. În permanenţă se aplică noi metode de explorare în scopul determinării unor elemente
toxice anterior necunoscute sau în decurs de sintetizare. Rezultatele obţinute pentru medicii
legişti şi organele de resort în stabilirea originii eventualei intoxicaţii cu consecinţe grave sau a
acţiunilor criminale comise împotriva persoanei.

3. Valoarea cercetărilor histomorfopatologice

Examenul microscopic al fragmentelor de organe şi ţesuturi cadaverice, ca metodă analitică de
cercetare suplimentară poate oferi valoroase date referitoare la concretizarea cauzei morţii
violente sau patologice. Un rol deosebit prezintă diagnosticul vitalităţii, consecutivităţii şi
vechimii leziunilor corporale, stabilirea particularităţilor microscopice în funcţie de specificul
agentului traumatic (electrocuţie, intoxicaţie, asfixie mecanică, leziune mecanică, etc.) sau de
originea procesului patologic (afecţiune cardio-vasculară, oncologică, etc.) care au declanşat
moartea persoanei. Preţioase informaţii se obţin în privinţa vechimii morţii, mai cu seamă în
lipsa datelor despre circumstanţele evenimentului sau de cercetare a cadavrelor neidentificate.
 Date bibliografice

1. http://tinread.usarb.md:8888/tinread/fulltext/baciu_gh/curs.pdf.

2. G.Baciu , Curs de Medicina Legala, editia Chisinau 2013.

3. http://www.undp.md/publications/Forensics_Feasibility_External%20A
udit_Report_draft_revised_RO.pdf.

4. http://www.cursurimedicina.ro/files/Carte%20ML.pdf

5. http://www.umfcaroldavila.ro/index.php/89-facultati/medgen/
departamente-discipline/499-disc-medicina-legala-si-bioetica
 Cuprins:

1. Cercetarea probelor de origine biologică

2. Cercetările toxico-narcologice
3. Valoarea cercetărilor histomorfopatologice