La sfarsitul sec al VIIIlea

au aparut primele autonomii locale, avand ca forma de organizare

specifica obstea sateasca, care se baza pe proprietatea comuna aspura pamantului. La
inceputul
existentei sale, obstea era condusa de un Sfat sau o adunare a satului. Cu timpul,
decizia a fost
incredintata unor conducatori numiti in documente: jupan, cneaz, voievod. Nicolae Iorga
numea
aceste autonomii locale bazate pe obstea sateasca „romanii populare”. Autonomiile
locale
romanesti au ocupat un spatiu intins intre Peninsula Balcanica si Carpatii de Nord, fiind
numite tari
iar localnicii lor vlahi, volohi, valahi sau blachi. Izvoarele bizantine au semnalat pentru
prima data
primele autonomii locale romanesti.
Transilvania:
Ungurii sau
asezat in Panonia la sfarsitul secolului al IXlea.
Anonymus, autorul lucrarii
„Gesta Hungarrorum” atesta in Transilvania existenta unei structuri prestatale
romanesti:
voievodatele lui Menumorut in zona Crisurilor, cu capitala la Biharea, voievodatul lu
Gelu, cu
capitala la Dabaca, in centrul Transilvaniei, si voievodatul lui Glad, in Banat, cu capitala
la Cuvin.
Pentru sec al XIlea,
izvorul istoric Hagiografic, Legenda sf Gerard, mentiona voievodatul lui Ahtum
in Banat, si a lui Gylla in centrul Transilvaniei. In secolul XIXIII,
ungurii au cucerit Transilvania. In
anul 1001, regele Stefan cel Sfant a fost incoronat ca rege apostolic, fidel Papalitatii.
Regii maghiari au organizat Transilvania ca teritoriu cu autonomie juridica,
administrativa si
militara. Ungurii au incercat sa introduca principatul ca forma de organizare politica
specifica
Europei Vestice. Ca urmare, in anul 1111 apare in documente „Mercurius Princeps”,
Principele
Transilvaniei. In acelasi an era mentionat si un episcopat catolic, din Transilvania,
Simion
Ultransilvanus. Aparitia primului comitat, Bihorul, a fost atestata in documente in acelasi
an, 1111.
Populatia romaneasca sa
opus incercarii maghiarilor de introducere a principatului, astfel ungurii
au fost nevoiti sa renunte la principat, si sa accepte vechea organizare, cea de
voievodat.
In 1176 era atestat in documente „Leustachius Voievod”(voievod si nu principe),
probabil
comitele Leustachius, atestat la Dabaca in 1164. In secolele XIIXIII
au fost colonizati in
Transilvania sasi, secui si Teutoni. Secuii erau de origine turanica si sau
stabilit in zona Bihorului
si apoi in cea a Tarnavelor. Sasii au fost adusi din lumea germana, primind privilegii din
partea
regelui Andrei al 2lea
in 1224, prin documentele „Andreanum” sau „Bula de aur a sasilor”. Sasii si
secuii beneficiau de autonomie, fiind organizati in scaune si districte. In anul 1211,
regele Andrei al
IIlea
ia
adus pe cavalerii teutoni pe care ia
asezat in zona Barsei, clar dat faptului ca vor actiona
pe cont propriu, au intrat in conflict cu Coroana Maghiara si au fost alungati in 1225.
Acestua
aveau misiunea de a opri invaziile cumanilor din Campia Dunarii in Transilvania, si
pentru a
deschide calea expansiunii Regatului Ungar la sud si la rasarit de Carpati şi să facă şi
prozelitism
catolic în rândul populaţiei româneşti sau turanice.
In anul 1241, intreg spatiul romanesc a fost marcat de invazia tatarilor, care a distrus
Episcopia Cumanilor, Sibiul si Tara Barsei. Izvorul istoric care ne ofera cele mai multe
date despre
eveniment este lucrarea „Carmen Mizerabile” a calugarului Rogerius. La sfarsitul sec al
XIIIlea,
cucerirea si organizarea Transilvaniei de catre unguri sau
incheiat. Romanii erau majoritari din
punct de vedere demografic. Anihilarea autonomiei Făgăraşului în 1291 de către regele
Andrei al
IIIlea
a coincis potrivit tradiţiei istorice cu descălecatul lui Negru Vodă şi instalarea sa la
29.10.2016 my div
2/6
Câmpulung. Prima reşedinţă a Ţării Româneşti, reprezenta şi sediul unei comunităţi
catolice,
alcătuită din saşi şi unguri, etapă importantă a drumului comercial care lega
Transilvania cu
Dunărea de Jos şi Marea Neagră.„Descălecatul de la Câmpulung" a fost urmat de
întemeierea ţării
adică de agregarea formaţiunilor politice preexistente (cnezate şi voievodate din stânga
şi dreapta
Oltului). în cazul Ţării Româneşti, tradiţia istorică nu are acoperire în documente. In
cazul Moldovei
„teoria descălecatului" poate fi demonstrată. încercările lui Ludovic de Anjou de a aduce
teritoriile
estcarpatice
sub puterea sa, sau
lovit de o rezistenţă tenace a localnicilor, accelerând
constituirea Moldovei ca stat independent.
Organizarea administrativa in voievodat, existenta cnezatelor, voievodatelor locale,
districtelor si scaunelor au imprimat o dezvoltare deosebita in raport cu Regatul
Maghiar. Voievozii
Transilvaniei, Ronald Borsa si Ladislau Kan, siau
asumat prerogative sporite. Primul a convocat la
Deva in 1288 prima Adunare Obsteasca la care au participat nobili, cler, oreaseni si
reprezentanti
ai taranimii libere. Ultima participare a elitei romanilor la o adunare a starilor Transilvane
a fost in
anul 1355. In anul 1366 regele Ludovic I de Anjou a emis diplomele potrivit carora
calitatea de
nobil era conditionata de apartenenta la catolicism. De asemenea, se recunostea o
singura religie
oficiala in Ungaria, si anume catolicismul. La inceputul sec al XIVlea,
grupurile privilegiate ale
societatii transilvane, maghiarii, sasii si secuii au constituit starile numite oficial
„Nationes”. In anul
1437 in contextul rascoalei de la Bobalna, sa
semnat „Unio Trium Nationum” (unirea celor 3
natiuni), o alianta intre nobilii maghiari, patriciatul sasesc si fruntasii secuilor.
Tara Romaneasca:
La 2 iunie 1247, regele Bela al 4lea
al Ungariei emitea „Diploma Cavalerilor Ioaniti”, izvor
important care surprindea evolutia societatii romanesti la sud de Carpati. Din punct de
vedere al
organizarii erau atestate mai multe formatiuni politice: Tara Severinului cuprindea vestul
Olteniei si
o parte din Banat; Voievodatul lui Litovoi, pe Valea Jiului si in zona Hateg; Voievodatul
lui Seneslau
in Arges si Muscel. Cnezatul lui Ioan, in zona Olteniei, intre Jiu si Olt; Cnezatul lui
Farcas in zona
Valcei. Din punct de vedere economic atesta capacitatea si bogatia pamantului, fiind
amintite
„fanete, pasuni, pescarii si mine de sare”. Social, diploma atesta procesul de startificare
prin
existenta unei categorii privilegiate „Majores Terral” mai marii pamantului. Militar,
autonomiile
locale amintite aveau forte militare proprii, fapt atestat de obligatia de a oferi ajutor
militar Ioanitilor.
Formarea Tarii Romanesti:
Intre anii 12771279?
voievodul Litovoi (cel de la 1247 sau un urmas cu acelasi nume)a
incercat sa iasa de sub suzeranitatea maghiara refuzand plata tributului. In urma luptei,
Litovoi a
fost ucis, iar fratele sau Barbat a cazut prizonier, fiind rascumparat dupa cum spun
documentele
„cu o suma nu mica de bani”. Noul voievod a fost obligat sa recunoasca suzeranitatea
maghiara.
Inlaturarea totala a suzeranitatii maghiare asupra teritoriului la sud de Carpati a avut loc
la sfarsitul
sec al XIIIlea
si inceputul sec al XIVlea.
Traditia istorica pastrata de cronicile muntene tarzii,
aminteste „descalecatul lui Negru Voda” de la Fagarasi la Campulung in anul 1290.
Trecerea lui
Negru Voda la sud de Carpati a fost cauzata de campania lansata de unguri care siau
propus sa
desfiinteze autonomiile romanesti. Evenimentul atesta sprijinul demografic al
Transilvaniei la
formarea Tarii Romanesti.
Etapa sigura in formarea Tarii Romanesti sa
desfasurat datorita lui Basarab (?13101352).
El a reusit sa unifice formatiunile prestatale si sa constituie noul stat. In anul 1317, Carol
Robert
regele Ungariei ia
recunoscut lui Basarab titlul de voievod. In anul 1324 Basarab a recunoscut
suzeranitatea maghiara, in schimb maghiarii ii recunostea domnia asupra noului stat. In
acelasi an
maghiarii lau
numit pe Basarab „voievodul nostru transalpin”. In anul 1327, Papa Ioan al 22lea
il
recunoastea pe Basarab ca unic conducator. Carol Robert a considerat ca Basarab nu
sia
respectat obligatiile vasalice datorita ocuparii Banatului de Severin, astfel in 1330 a
declansat o
campanie militara. Pentru a evita distrugerile razboiului, Basarab sa
oferit sa restituie banatul
Severinului si sa plateasca 7000 de marci de argint, echivalentul a 74kg de aur. Carol
Robert a
refuzat oferta decalnsand campania impotriva lui Basarab. Cronica pictata de la Viena
atesta
29.10.2016 my div
3/6
victoria romanilor de la Posada din 912
noiembrie 1330, fapt care semnifica independenta tarilor
romanesti.
Consolidarea Tarii Romanesti:
Urmasul lui Basarab a fost Nicolae Alexandru (13521364).
In 1359 sia
luat titlul de autocrat
(singur stapanitor, samodirjet). In acelasi an a infiintat Mitropolia Tarii Romanesti la
Curtea de
Arges, dependenta de cea de la Constantinopol, primul Mitropolit fiind Iachint de la
Vicina. Nicolae
Alexandru se intitula „Marele si singurul stapanitor si domn”. A respins pretentiile de
suzeranitate a
Ungariei si ofensiva catolica. Erau masuri care respingeau, in acelasi timp, si pretentiile
politice, si
incercarile de catolicizare, vazute ca un mijloc de mai bună integrare a voievodatului
muntean in
sfera de influenta si chiar de dominatie directa maghiara.
Vladislav Vlaicu (1364cca.
1376(cf. Felicia Adascalitei, pag. 91), 1377(Cf. Zoe Petre, pag.
78), a intemeiat in 1370 a doua Mitropolie ortodoxa la Severin. A acordat in 1368 primul
privilegiu
comercial brasovenilor. A emis primele monede, a infiintat Cancelaria Domneasca. In
politica
externa, in anul 1368 ia
invins pe unguri in batalia de pe Ialomita, dar datorita pericolului Otoman
sa
recunoscut vasal al regelui Ungariei, primind in schimb ca feude Severinul si Fagarasul.
In
1369 a paritcipat alaturi de maghiari la prima lupta a unui voievod roman impotriva
turcilor.
Moldova – autonomii locale:
In sec al XIIIlea,
teritoriul Moldovei se afla sub dominatia tatarilor care isi formasera un stat
in nordul Marii Negre. Formatiunile politice prestatale consemnate de izvoarele
bizantine, arabe si
otomane, vorbesc de: Tara Sipenitiului, Tara Balak (Geograful armean Moise
Chorenati); codrii:
Hertei, Cosminului, Orheiului; campurile: lui Dragos, lui Vlad; ocoale: in regiunea
Campulung si
Vrancea. In zona estcarpatica
exista un drum comercial care lega Europa Centrala de Marea
Neagra si care furnizeaza dezvoltarea unui comert infloritor. In anul 1332 un document
emis de
cancelaria papala, amintea pe „puternicii acestor locuri” care confiscasera bunurile
Episcopiei
Cumaniei.
Datorita atacurilor tatarilor, regalitatea maghiara a intreprins campanii militare impotriva
acestora intre 13451346
si 1354. In nordul Moldovei la 1347(cf. Zoe Petre, pag. 79), maghiarii au
relizat o marca de aparare numita Moldova Mica, condusa de Dragos, voievod roman
din
Maramures, aflat sub suzeranitate maghiara. Descalecatul lui Dragos reprezenta prima
etapa in
formarea statului medieval Moldova. Dupa anul 1360, maghiarii au desfasurat o
campanie de
desfiintare a autonomiilor locale romanesti, astfel voievodul roman Bogdan din
Maramures a fost
obligat sa treaca muntii la est de Carpati, realizand astfel al doilea descalecat. Boierii
romani,
nemultumiti de dominatia maghiara lau
ajutat pe Bogdan sal
inlature pe Dragos si pe urmarii
acestuia Sas si Balc. Intro
diploma regala a lui Ludovic I, emisa in 1365 se atesta iesirea Moldovei
de sub sub suzeranitate maghiara, fapt atestat de Cronica lui Ioan de Tarnave.
Consolidarea Moldovei:
Latcu I (13691377)
a infiintat in 1370 o episcopie catolica la Siret, dar ortodoxismul fiind mai
puternic la
obligat sa renunte la catolicism. Petru I Musat (13771392
cf. Zoe Petre, pag. 79,
Felicia Adascalitei, pag.91) In politica interna a avut urmatoarele realizari: a batut
monede de
argint, a organizat Cancelaria Domnului si Sfatul Domnesc; a mutat capitala Moldovei
de la Siret la
Suceava, a infiintat Mitropolia de la Suceava, care va fi recunoscuta in 1402 in timpul lui
Alexandru
cel Bun. In 1385 a acordat un imprumut de 300 de ruble regelui polonez Vladislav
Jagello care ii
oferea drept gaj provincia poloneza Pocutia. In 1387 a prestat juramantul de vasalitate
regelui
polonez, Vladislav I Jagello, inaugurand astfel principala directie de politica externa a
Moldovei
pentru viitoare perioada. Roman I (13921394
cf. Felicia Adascalitei, pag.91 si Zoe Petre, pag. 79 )
a desavarsit procesul de unificare teritoriala astfel in 1393 Romana se intitula „domn de
la munte
pana la mare”.
Dobrogea:
29.10.2016 my div
4/6
In sec XIV se forma la sud de Dunare un stat independent (Tara Cavarnei) cu centrul la
Kaliakra, condus de voievodul Balica (13461354).
Fiul sau Dobrotici (13541386)
sau Dobrotita sa
implicat in razboiul civil din imperiul Bizantin primind titlul de despot. Domnia sa a
cuprins
perioada 13541386.
Urmasul sau Ivanco (13861391)
sau Ianco sa
confruntat cu pericolul
expansiunii otomane, se desprinde din sfera stapanirii bizantine si bate moneda proprie,
pentru asi
marca independenta.
In conditiile apropierii Imperiului Otoman de linia Dunarii, Dobrogea, al carei conducator
disparea in luptele cu turcii, risca sa fie transformata in pasalac. Acesta este momentul
in care
domnitorul Tarii Romanesti, Mircea cel Batran (13861418)
intervine si o ia in stapanire. La sfarsitul
domniei lui Mircea, probabil in 1417 sau dupa moartea lui Mircea 1420, Dobrogea a fost
cucerita
de catre turci, ramanand in componenta statului otoman pana la 1878.
Institutiile statelor medievale romanesti. Tara Romaneasca si Moldova:
Dupa consolidarea statelor medievale sa
desavarsit organizarea interna prin consolidarea
principalelor institutii. Intemeierea statelor medievale romanesti a fost rezultatul a 3
tendinte
istorice:
Unificarea formatiunilor politice prestatale;
Crearea institutiilor supreme: Biserica si Domnia;
Emanciparea de sub dominatia straina.
Regimul politic din Tarile Romane a evoluat spre o monarhie feudala dar cu trasaturi
specifice
societatii romanesti. Domnia: reprezinta cea mai importanta institutie din Evul Mediu
romanesc.
Domnul avea atributii militare, fiind conducatorul armatei prin titlul de Mare Voievod.
Alte atributii
erau:
Administrative: numea dregatorii ajutat de sfatul domnesc;
Juridice: reprezenta instanta suprema;
Politica externa: declara razboi, incheia pace, si semna tratate.
Titlul de Domn vine de la latinescul „dominus” (stapan), astfel Domnul era considerat
stapanul intregului pamant al tarii. Independenta Domnului fata de puterile vecine sa
concretizat in
formula „de sine stapanitor”
Religios: puterea Domnului era considerata de origine divina, exprimata prin ceremonia
religioasa
a ungerii cu mir de catre mitropolit, prin apelativul „Io” si formula „din mila lui
Dumnezeu”. Fiscal:
domnitorul stabilea nivelul taxelor si al impozitelor, acorda imunitati fiscale. In primele
secole de
dupa intemeiere, Domnul a recurs la o fiscalitate redusa, astfel veniturile domniei nu se
bazau pe
impozite, ci pe taxele comerciala aplicate negustorilor brasoveni. Succesiunea la tron
era electivoereditara,
astfel putea fi ales domn oricare dintre descendentii familiei domnitoare, chiar daca nu
era dintro
casatorie legitima, si nu era primul nascut, trebuia doar sa fie de os domnesc.
Unii domni au asociat la domnie pe unul dintre fiii sai inca din timpul vietii. Domnia si
ceremonialul de la curte au fost influentate de bizantini. Intre domnie si biserica exista
cooperare,
in sensul in care domnul era uns cu mir la incoronare, dar sprijinea puternic biserica prin
finantarea
construirii multor lacasuri de cult. Domnul avea dreptul sa retraga proprietatile boierilor
care erau
acuzati de tradare si ii putea condamna la moarte, astfel Stefan cel Mare sau Vlad
Tepes au
consolidat autoritatea domniei in raport cu marea boierime. Evolutia domniei sa
realizat intre
secolele XVIXVIII.
La mijlocul secolului al XVIlea,
in conditiile accentuarii dominatiei otomane, autoritatea
domnului a scazut, astfel boierii au exercitat o tutela asupra domnului. Boierii
controleaza viata
politica prin sustinerea unor candidati la tron sau prin incheierea unor intelegeri, inclusiv
cu turcii.
Domnul initial ales de boieri, era acum numit direct de catre sultan.
In sec XVIII a disparut domnia pamanteana, fiind inlocuita cu cea fanariota (turcii
alegeau
domnii greci din cartierul Fanar). Trasaturile domniei fanariote:
29.10.2016 my div
5/6
Domnul era considerat inalt fucntionar al Imperiului Otoman
Pentru domnie se plateau sume considerabile
Fiscalitatea este excesiva, prin faptul ca Poarta a crescut obligatiile Principatelor,
acelasi
lucru facandul
si domnii fanarioti.
Venalitatea functiilor (vanzarea la licitatie a dregatoriilor)
Eliminearea boierilor romani si inlocuirea lor cu boierii greci
Schimbarile dese de domnii. O domnie dura 2,5 ani – 3 ani
Boierii romani sau
grupat in partida nationala, care avea drept principal obiectiv revenirea la
domniile pamantene, fapt realizat la 1821 in timpul revolutiei lui Tudor Vladimirescu.
Sfatul Domnesc: Format initial din marii boieri iar mai tarziu din boierii cu dregatorii avea
rolul de al
consilia pe domn. Cele mai importante dregatorii erau: Mare Ban al Olteniei in Tara
Romaneasca,
si Portar al Sucevei in Moldova. Marele Vornic avea atributii judecatoresti in multe
cauze.
Activitatea diplomatica si primirea solilor straini se aflau in atributiunea marelui
postelnic. Atributiile
militare le avea Marele Spatar in Tara Romaneasca, si Hatmanul in Moldova. Sfatul
Domnesc a
fost organul central al guvernarii.
Adunarea Starilor Privilegiate (a tarii): Nu a fost convocata cu regularitate. Uneori a avut
rolul de a
sanctiona alegerea unui domn sau de a stabli nivelul obligatiilor financiare fata de tara.
Adunarea
tarii era alctauita din reprezentanti ai boierilor, clerului, orasenilor si taranilor liberi.
Biserica: A avut un rol esential in viata sociala, juridica, si culturala a Tarilor Romane in
Evul Mediu.
Dezvoltarea si organizarea Bisericii Ortodoxe sa
realizat sub indrumarea Bizantului. In sec al XIIIlea
se infiinteaza prima Episcopie dependenta de Bizant care mai tarziu se va transforma
intro
Mitropolie. Astfel in 1359, Nicolae Alexandru infiinteaza in Tara Romaneasca la Curtea
de Arges
prima Mitropolie.
In 1370 Vladislav Vlaicu infiinteaza a 2a
Mitropolie in Tara Romaneasca cu centrul la
Severin. In Moldova, Petru I Musat infiinteaza Mitropolia de la Suceava, care va fi
recunoscuta in
1402 in timpul lui Alexandru cel Bun. Biserica era in stransa legatura cu domnia,
Mitropolitul facand
parte din Sfatul Domnesc si avand dreptul de a ocupa tronul tarii in caz de vacanta a
domnitorului.
Erau subordonate si recunoscute oficial de catre Patriarhia de la Constantinopol.
Mitropolitul avea
urmatoarele atributii:
Era primul sfetnic (sfatuitor) al domnului;
Incorona domnul prin ungerea cu mir;
Era socotit al 2lea
demnitar in stat;
Era loctiitorul domnului;
Facea parte de drept din Sfatul Domnesc;
Era subordonat domnului, care il desemna sau il indeparta.
Transilvania:
Integrata politic Regatului Maghiar, Transilvania a cunoscut o organizare institutionala
de tip
occidental, unde existau institutii locale cum ar fi Comitatele si Scaunele. Voievodul
Transilvaniei
era reprezentantul regalitatii maghiare. Dupa infrangerea armatei maghiare la Mohacs
in 1526 si
transformarea partii rasaritene a Ungariei in pasalac in 1541, Transilvania se organiza
in acelasi an
ca Principat autonom sub suzeranitate otomana. Dieta alegea principele, iar sultanul il
confirma.
Romanii au fost exlcusi treptat din viata politica a Transilvaniei, ultima adunare de stari
la care au
participat fiind in anul 1355.
Infrangerea turcilor in anul 1683 la asediul Vienei a avut drept principala consecinta
ofensiva
austriecilor si pierderea de teritorii de catre otomani, in favoarea acestora. Ca urmare a
extinderii
teritoriale a Imperiului Habsburgic in sudestul
Europei, Transilvania a intrat sub stapanirea
acestora la 1691 prin „Diploma Leopoldina”. Titlul de principe era preluat de imparat, iar
conducerea Transilvaniei apartinea unui guvernator militar astfel atributiile Dietei sau
restrans.
Imperiul Otoman, prin Pacea de la Karlowitz din 1699 confirma pierderea Transilvaniei.
Din punct
de vedere religios, romanilor transilvaneni li sa
promis acordarea de drepturi egale cu celelalte
natiuni daca acceptau unirea religioasa cu Roma, inscrisa in „Diploma Leopoldina” din
1701.