persoane, de catre bolnav, prin efortul sau propriu, iar miscarea pasiva presupune sustinerea pacientului de catre o alta persoana sau dispozitiv, fara participarea activa a musculaturii bolnavului. Miscarea este denumita activo-pasiva atunci cand pacientul initiaza activ miscarea, insa nu o poate efectua pe toata amplitudinea, motiv pentru care este necesara interventia unui ajutor spre finalul miscarii. Miscarea activo-pasiva are efecte benefice asupra capsulei articulare si a aparatului periarticular, restabileste mobilitatea, contribuie la intarirea musculaturii corpului, inclusiv a muschiului cardiac si este indispensabila in tratamentul patologiilor articulare.