Maşina electrică de curent continuu 82D 2017 1

4.6. Caracteristicile motoarelor de curent continuu

Principalele caracteristici ale motoarelor de curent continuu sunt:
caracteristica mecanică n = n ( M )
caracteristica curentului n = n ( I i )
caracteristica randamentului η = η ( P ) sau η = η ( β )
Ecuaţiile de funcţionare ale motoarelor de curent continuu sunt:
U = E + r Ii ; E = ke Φ n ; M = k m Φ Ii ; Φ = Φ ( Ie, Ii )
În general fluxul rezultant Φ este o funcţie neliniară de curentul de excitaţie şi curentul prin indus
(datorită fenomenului de reacţie a indusului ). Considerând însă contribuţia excitaţiei serie de
compensare de pe polii auxiliari şi – eventual – din crestăturile practicate în tălpile polilor principali,
fluxul rezultant se poate considera practic egal cu fluxul inductor Φo şi deci o funcţie numai de
curentul de excitaţie cu variaţie asemănătoare cu caracteristica de magnetizare a materialului din care
este realizat circuitul magnetic al maşinii.
4.6.1. Motoare cu excitaţie tip derivaţie
În această categorie intră motoare cu excitaţie derivaţie sau
independentă cu sau fără compensare a reacţiei indusului (înfăşurări de
excitaţie serie pe polii auxiliari sau în crestături din tălpile polilor
auxiliari). Toate aceste motoare au caracteristici apropiate.
Motoarele cu excitaţie mixtă (cele mai des utilizate) au excitaţia serie numai pentru compensarea
reacţiei indusului, fapt care face ca Φ(Ie , Ii) ≈ Φo(Ie).
Vom lua ca model motorul cu excitaţie derivaţie.
Ecuaţiile de funcţionare sunt: I = Ii + Ie , U = E + r Ii , E = ke Φ n , M = km Φ Ii . Rezultă că:
E U − rI i U r M U
n= = = − I i . Ţinând cont că I i = şi notând cu n o = turaţia de
keΦ keΦ keΦ keΦ k mΦ keΦ
mers în gol, rezultă expresiile caracteristicilor motoarelor:
r r
n( I i ) = n o − I i - caracteristica de curent; n(M ) = n o − M - caracteristica mecanică.
keΦ k ek m Φ
Motoarele cu excitaţie tip derivaţie:
• au o caracteristică mecanică
dură (turaţia scade puţin cu
creşterea cuplului);
• au cuplul de pornire şi curentul
de pornire de valori foarte mari.
La pornire trebuie limitat
curentul (deci şi cuplul) prin
înserierea de rezistenţe
suplimentate.
U
La pornire : n = 0, E = 0, U = r I ip , I ip = , M p = k m Φ Iip .
r
U U
Ţinând cont că r = şi n o = ecuaţia caracteristicii de curent devine:
I ip k eΦ
rI i UI i I n I M
n = no − = no − deci n = n o (1 − i ) sau = 1− i = 1− .
keΦ I ip k e Φ I ip no I ip Mp
Rezultă că, în valori relative, graficul caracteristicii curentului (identică cu caracteristica
mecanică) , de forma unei drepte, se întinde în trei cadrane ale sistemului de coordonate reprezentând
tot atâtea regimuri de funcţionare ale maşinii de curent continuu:
a) Cadranul I – regim de motor – cuplul este activ, M > 0 în acelaşi sens cu sensul de rotaţie n > 0;
curentul prin indus Ii > 0 este în sens opus tensiunii electromotoare – maşina transformă energia
electrică în energie mecanică
Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI
2 Electrotehnică şi maşini electrice 82D 2017
b) Cadranul II – regim de generator – cuplul este
rezistent, M < 0 în sens opus sensului de rotaţie n > 0;
curentul prin indus Ii < 0 este în acelaşi sens cu
tensiunea electromotoare – maşina transformă energia
mecanică în energie electrică ;
c) Cadranul IV – regim de frână – cuplul este pozitiv
M > 0 dar este în sens opus sensului de rotaţie n < 0
deci este un cuplu de frânare; curentul prin indus Ii < 0
este în acelaşi sens cu tensiunii electromotoare - maşina
transformă energia mecanică în energie electrică .
Motoarele cu excitaţie de tip derivaţie se
utilizează la acţionarea maşinilor unelte grele (strunguri carusel, freze şi raboteze mari, maşini de
rectificat, etc.), la acţionările principale ale laminoarelor sau altor instalaţii tehnologice. Ele permit
reglarea vitezei în limite foarte largi şi au regimurile tranzitorii de pornire, frânare, oprire foarte
scurte.
4.6.2. Motoare cu excitaţie serie
Motoarele cu excitaţie serie au fluxul magnetic practic
proporţional (pe porţiunea aproape-liniară a caracteristicii de
magnetizare) cu curentul de excitaţie, deci şi cu curentul prin indus:
Rc
Φ ≈ L Ie = ε L Ii unde ε = < 1 este un coeficient care indică
Rc + Re
cât din curentul din indus trece prin excitaţia serie (în lipsa reostatului de câmp Rc ⇒ ε = 1 ). Notând
Rc Re
rezistenţa echivalentă a excitaţiei serie cu re = ecuaţiile tensiunii electromotoare induse şi
Rc + Re
cuplului electromagnetic devin: E = k e ε L I i n , M = k m ε L I i2 .
E U − (r + re )I i U (r + re )
Deoarece E = U – (r + re) Ii rezulta n = = = − .
k e εL I i k e εL I i k e εL I i k e εL
r + re
Notând n ∞ = turaţia (în valoare absolută) pentru curent infinit ( - n∞ asimptotă orizontală) şi
k e εL
ţinând cont că:
M 2π M
Ii = = ecuaţiile
k m εL k e εL
caracteristicii de curent, respectiv
caracteristicii mecanice devin:
U
n( Ii ) = − n∞ ;
k e εL I i
U 1
n(M) = − n∞ .
2 π k e εL M
Caracteristica mecanică a
motoarelor serie este o
caracteristică moale (turaţia scade mult la creşterea cuplului). Aceste motoare nu au turaţie de mers
în gol. Dacă aceste motoare rămân fără sarcină M = 0 ⇒ n → ∞, turaţia creşte până la valori
inadmisibile. De acea cuplarea motoarelor serie cu mecanismul antrenat se face direct, fără
ambreiaj, prin sisteme de cuplare sigure, ce nu permit rămânerea în gol a acestora. Din această cauză
se realizează motoare cu excitaţie mixtă, având excitaţia serie prioritară şi o excitaţie derivaţie cu
pondere mică care să asigure motorului o turaţie maximă de mers în gol şi o caracteristică mecanică
intermediară între una dură şi una moale .

Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI

 Maşina electrică de curent continuu 82D 2017 3
Motoarele serie sunt foarte robuste, suportă uşor suprasarcinile, şocurile de cuplu şi căderile
mari de tensiune de alimentare.
U
La n = 0 ⇒ E = 0 iar curentul de pornire I i p = .
r + re
Caracteristica curentului devine:
U r + re r + re  U 
n= − =  − 1 ,
k e εL I i k e εL k e εL  (r + re ) I i 
 Iip  M
deci n = n ∞  − 1  ; deoarece I i = rezultă că
 Ii  k m εL
I i I i p = M M p . În acest fel caracteristica curentului respectiv
caracteristica mecanică în valori relative au expresiile:
 1   
n (M / M p ) = n ∞  − 1 .
1
n (I i / I i p ) = n ∞  − 1 ,
 Ii / Iip   M/M 
   p 
După cum se observă în figură maşina de curent continuu cu excitaţie serie funcţionează în
regim de motor (când cuplul este în acelaşi sens cu turaţia) dar şi în regim de frână (când cuplul este în
sens opus sensului de rotaţie deci este un cuplu rezistent).
Motoarele cu excitaţie serie sunt utilizate, în mod special, în tracţiunea electrică deci pentru
acţionarea troleibuzelor, tramvaielor, vagoanelor de metrou şi locomotivelor electrice. Datorită
caracteristicilor speciale ale acestor motoare, ele mai sunt utilizate în acţionări grele, cu mari şocuri de
cuplu cum ar fi acţionarea cuptoarelor rotative şi a morilor cu bile sau cu role din industria metalurgică
sau a materialelor de construcţie.
4.6.3. Bilanţul puterilor şi caracteristica randamentului motoarelor de curent continuu
Motorul de curent continuu absoarbe de
la reţea pe excitaţie puterea Pex iar pe indus
puterea electrică Pa pe care o converteşte
în putere mecanică şi o transmite
mecanismelor antrenate. Această conversie
şi transmisie este însoţită de pierderi de
putere care se transformă ireversibil în
căldură.
O mică parte din puterea absorbită se
pierde prin efect Joule în circuitul indusului PJ. Ce rămâne se transformă în putere mecanică la nivelul
rotorului - puterea electromagnetică Pem – proporţională cu viteza unghiulară Ω şi cu cuplul
electromagnetic M. O parte din aceasta se pierde în circuitul magnetic rotoric unde câmpul magnetic
este variabil în timp şi au loc pierderi prin histerezis şi curenţi turbionari PFe, o altă parte din puterea
mecanică se pierde prin frecări şi pentru antrenarea ventilatorului necesar pentru răcire Pf,v , rămânând
puterea P - transmisă mecanismelor antrenate – proporţională cu viteza unghiulară şi cu cuplul
mecanic util Mm. Pierderile în fier şi pierderile prin frecări şi ventilaţie precum şi puterea necesară
pentru excitaţia derivaţie (la excitaţia serie puterea pentru excitare este proporţională cu factorul de
încărcare β şi puterea nominală de excitare Pex=β Pexn) sunt independente de sarcină fiind aceleaşi de
la funcţionarea în gol din care cauză suma lor constituie pierderile de mers în gol :
Po = P f,v + PFe ( + Pex,deriv).
Pierderile Joule în rotor fiind proporţionale cu pătratul curentului rotoric sunt proporţionale cu
pătratul factorului de încărcare β al motorului şi cu pierderile Joule nominale :
P I
PJ = β 2PJn unde β = ≈ i .
Pn I i n
Puterea motorului va fi proporţională cu puterea nominală şi factorul de încărcare P = β Pn .

Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI

4 Electrotehnică şi maşini electrice 82D 2017
Caracteristica randamentului este definită ca :
η = η ( β ) la n = n n = ct. şi U = U n = ct.
Randamentul motorului va avea expresia :
P P P βPn
η= = = ,⇒ η(β ) =
Pa P + ∆P P + Po + PJ βPn + Po + β 2PJn
Pn Po
cu un maxim ηm = la β o = cu valori în intervalul
Pn + 2 Po ⋅ PJn PJn
βo=0,7÷o,9.
4.7. Pornirea motoarelor de curent continuu
La pornire atât motoarele cu excitaţie de tip derivaţie cât şi cele cu excitaţie serie au un curent
şi cuplu mare de pornire care trebuie limitat pentru a nu solicita termic şi mecanic motorul, pentru ca
acest curent de pornire să fie suportat de sursa de alimentare şi pentru ca acceleraţiile prea mari la
pornire să nu dăuneze mecanismului antrenat.
Pornirea motoarelor de curent continuu se poate face în trei moduri:
1. prin conectare directă la sursa de alimentare;
2. cu reducerea tensiunii de alimentare a indusului;
3. cu reostat de pornire înseriat cu rotorul.
4.7.1. Pornirea prin conectare directă la sursa de alimentare
Metoda este folosită la motoare de putere mică, cu rezistenţa suficient de mare astfel ca Iip<5Iin .
Pentru pornirea prin conectarea directă sursa de alimentare trebuie să fie de putere suficient de mare
pentru a nu fi afectată de şocul de curent. Motoarele mari, cu rezistenţe foarte mici (conductoare de
secţiune mare), pot ajunge la curenţi de pornire de ordinul (15 ÷ 20 ) In şi deci nu pot fi pornite prin
conectare directă.
4.7.2. Pornirea cu reducerea tensiunii de alimentare a indusului
Se foloseşte la motoare cu excitaţie separată şi la motoarele cu
excitaţie serie.
a) Motoare cu excitaţie separată .
Pornirea motoarelor cu excitaţie de tip derivaţie cu reducerea tensiunii
de alimentare a indusului este posibilă numai prin alimentarea de la o
sursă separată a excitaţiei principale la tensiunea nominală, cu reostatul de
câmp scurtcircuitat, deci la un curent de excitaţie maxim (menţinerea
fluxului la o valoare maximă constantă). Alimentarea indusului se face de
la o sursă de tensiune reglabilă continuu sau în trepte. Pentru diferite
valori ale tensiunii de alimentare a indusului începând cu o valoare
minimă Up se obţine o familie de caracteristici mecanice. Familia de
caracteristici mecanice având ecuaţia:
U r
n( M , U ) = − M
k e Φ k ek m Φ 2
U
cu turaţiile de mers în gol n o = este formată din curbe practic
k eΦ
paralele. Se alimentează motorul la pornire cu tensiunea minimă Up şi se
creşte continuu sau în trepte, turaţia lui creşte până la atingerea valorii de
regim, la intersecţia cu caracteristica mecanică n(Mr) a
maşinii de lucru cu care este cuplat. Pornirea este posibilă dacă cuplul de
pornire al motorului este mai mare decât cuplul de pornire rezistent (al maşinii de lucru) Mp > Mrp
situaţie care depinde de alegerea Up. Dacă însă Mp >>> Mrp , cuplul de accelerare rezultat poate afecta
transmisia şi maşina de lucru.
Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI
 Maşina electrică de curent continuu 82D 2017 5
b) Motoare cu excitaţie serie
La motoarele de curent continuu cu excitaţie serie din tracţiunea electrică, unde se folosesc mai
multe motoare (axul şi motorul sau boghiul şi motorul), se reduce tensiunea la pornire prin punerea
tuturor motoarelor, la început, în serie apoi grupuri de câte două în serie legate în paralel, pentru ca în
final toate motoarele să fie legate în paralel când vor fi alimentate la tensiunea nominală.
4.7.2. Pornirea cu reostat de pornire înseriat pe indus
a) Motor cu excitaţie tip derivaţie
Pornirea cu reostat de pornire este cea mai utilizată metodă
de pornire a motoarelor de curent continuu. Reostatul trebuie
răcit cu aer sau cu ulei pentru eliminarea căldurii disipate.
Reglajul în trepte al rezistenţei se poate face manual sau automat
U−E
pe măsură ce curentul din indus I i = scade ca urmare a
r + Rp
creşterii tensiunii electromotoare cu creşterea turaţiei. Pornirea se
face cu un curent de excitaţie deci şi un flux magnetic inductor
maxim (deci o turaţie de mers în gol minimă). Caracteristica de
curent respectiv caracteristica mecanică în regimul de pornire cu
reostat au expresiile:
r + Rp r + Rp
n = no − I i ; n = no − M
k eΦ k ek m Φ 2
La pornirea manuală ca rezistenţa de pornire se utilizează un
reostat cu ploturi care este scurtcircuitat treptat de un operator
suficient de încet pentru a nu se produce salturi prea mari de
curent şi de cuplu. La pornirea automată se utilizează trepte de
rezistenţă care sunt scurtcircuitate treptat cu un sistem de
contactoare comandate de relee de curent minim respectiv maxim astfel încât :
Ii min ≤ Ii ≤ Ii max ( deci Mmin ≤ M ≤ Mmax ).
Se obţine o pornire cu şocuri de curent şi de cuplu controlate.
b) Motoare cu excitaţie serie
Dacă se înseriază cu motorul serie un reostat de pornire turaţia de infinit devine
r + re + R p
n∞ = astfel caracteristica mecanică (şi cea de curent) devine cu atât mai căzătoare cu cât
k e εL
rezistenţa de pornire este mai mare. În acelaşi timp cuplul şi curentul de pornire se micşorează cu
creşterea acestei rezistenţe. Acest lucru aste folosit pentru pornirea motoarelor serie cu trepte de
rezistenţă înseriate cu indusul.
La acţionările din tracţiunea electrică unde se folosesc mai multe motoare (axul şi motorul sau
boghiul şi motorul) se utilizează o metodă combinată de pornire cu reducerea tensiunii de alimentare şi
înserierea de trepte de rezistentă cu motoarele. Spre exemplificare sunt prezentate etapele de
alimentare la pornire (şi control al vitezei de deplasare) la un tramvai cu 4 motoare:
1) 4 motoare înseriate cu 4 rezistenţe;
2) 4 motoare în serie – rezistenţe scurtcircuitate → U = 1/4 Un;
3) 2 grupe, a 2 motoare înseriate cu câte 2 rezistenţe, legate în paralel;
4) 2 grupe, a 2 motoare în serie, legate în paralel - rezistenţe scurtcircuitate → U =1/2 Un ;
5) 4 grupe, a un motor înseriat cu câte o rezistenţă, legate în paralel;
6) 4 motoare legate în paralel - rezistenţe scurtcircuitate → U = Un .
Acest mod de alimentare este realizat cu ajutorul unui controler cu ajutorul căruia se realizează
pornirea, reglarea turaţiei şi frânarea.
Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI
6 Electrotehnică şi maşini electrice 82D 2017
4.8. Reglarea turaţiei motorului de curent continuu
Se pune problema reglării turaţiei la motoarele cu excitaţie de tip derivaţie (derivaţie,
independentă, mixtă). Motorul serie are turaţia foarte mult variabilă cu cuplul rezistent aşa că nu se
pune problema unei reglări fine, continue de turaţie ci numai problema unei reglări în trepte, prezentată
la pornirea motoarelor serie. Ecuaţia caracteristicii mecanice a motorului derivaţie fiind
U r (+R s )
n= − M rezultă că sunt trei posibilităţi de reglare a turaţiei:
k e Φ(I e ) k e k m Φ 2 (I e )
1. reglarea turaţiei cu reostat înseriat cu indusul;
2. reglarea turaţiei prin modificarea (micşorarea) tensiunii sursei de alimentare;
3. reglarea turaţiei prin modificarea (micşorarea) curentului de excitaţie
4.8.1. Reglarea turaţiei cu reostat înseriat cu indusul
Reglarea turaţiei cu reostat înseriat cu indusul este, în fond, o
reglare prin micşorarea tensiunii de alimentare a indusului (datorită
căderii de tensiune pe reostat) şi se utilizează atunci când nu se
dispune de sursă de alimentare cu tensiune reglabilă.
Ecuaţia familiei de caracteristici mecanice cu diferite valori Rs
ale rezistenţei reostatului de reglare are forma:
U r + Rs
n( M , R s ) = − M.
k e Φ k ek m Φ 2
În legătură cu această metodă pot fi formulate câteva observaţii şi
concluzii:
• Metoda poate fi utilizată şi la motoare cu excitaţie mixtă (cu
excitaţie serie de compensare a reacţiei indusului), dar excitaţia
derivaţie trebuie alimentată fie separat fie la aceeaşi sursă cu
indusul dar înaintea reostatului serie, curentul de excitaţie fiind
maxim;
• este o metodă de reglare eficientă (cu plajă mare de reglare a
turaţiei ∆n ) mai ales pentru cupluri de sarcină mari, apropiate de
cuplul nominal;
• deoarece n < no reglajul turaţiei este un reglaj în jos;
• la valori mari ale Rs caracteristica fiind mai puţin dură (mai căzătoare), turaţia nu mai este stabilă
(la variaţii mici de cuplu rezistent se obţin variaţii mari ale turaţiei);
• reostatul de reglaj Rs se utilizează şi pentru pornire dar trebuie proiectat corespunzător, cu reglaj de
rezistenţă continuu sau în trepte cât mai mici şi cu sisteme de răcire eficiente, acesta încălzindu-se
puternic datorită căldurii produse prin efect Joule;
• metoda de reglare are un randament energetic scăzut datorită pierderilor mari de energie pe
reostatul de reglaj.
4.8.2.. Reglarea turaţiei prin variaţia tensiunii sursei
Metoda reglării turaţiei prin variaţia tensiunii de alimentare
a indusului se utilizează la motoare cu excitaţie separată, care
permit menţinerea unui curent de excitaţie respectiv flux
inductor constant. Ecuaţia familiei de caracteristici mecanice cu
diferite valori ale tensiunii de alimentare a indusului are
U r
forma: n(M , U ) = − M , pentru fiecare valoare a
k e Φ k ek m Φ 2
U
tensiunii existând o altă turaţie de mers în gol n o = .
k eΦ
În legătură cu această metodă pot fi formulate câteva considerente:
Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI
 Maşina electrică de curent continuu 82D 2017 7
metoda poate fi utilizată şi la motoare cu excitaţie mixtă (cu excitaţie serie de compensare a
reacţiei indusului), dar excitaţia derivaţie trebuie alimentată obligatoriu separat, curentul de
excitaţie fiind maxim;
este o metodă de reglare foarte eficientă, cu plajă mare de reglare a turaţiei, practic între zero şi
turaţia nominală, atât pentru cupluri de sarcină mari cât şi pentru cupluri de sarcină mici;
deoarece tensiunea de alimentare nu poate depăşi tensiunea nominală cu mai mult de 15%
(deoarece ar fi afectată izolaţia maşinii) reglajul turaţiei este practic un reglaj în jos (depăşirea cu
maxim 15% a turaţiei nominale este utilizată foarte rar);
la orice valorare a tensiunii de alimentare caracteristica mecanică păstrează aceeaşi pantă
(caracteristică dură), astfel turaţia este stabilă (la variaţii mari de cuplu rezistent se obţin variaţii
mici ale turaţiei);
metoda se utilizează şi pentru pornire când se alimentează la o valoare a tensiunii Up astfel încât
cuplul de pornire să fie mai mare decât cuplul rezistent de pornire;
alimentarea se poate face cu un redresor alimentat cu tensiune variabilă de la un autotransformator
reglabil sau cu un redresor comandat cu tiristoare de putere;
metoda de reglare are un randament energetic ridicat deoarece nu implică pierderi de energie pe
reostate şi este foarte modernă.
4.8.3. Reglarea turaţiei prin variaţia fluxului de excitaţie
Metoda de reglare a turaţiei prin variaţia fluxului de excitaţie se
poate aplica la motoare cu excitaţie separată sau derivaţie cu sau fără
excitaţie serie de compensare a reacţiei indusului şi se realizează prin
reglajul curentului de excitaţie din reostatul de câmp Rc, tensiunea de
alimentare a indusului rămânând constantă. Deoarece curentul de
excitaţie nu poate fi decât micşorat prin creşterea rezistenţei reostatului, metoda se mai numeşte şi
reglaj de turaţie prin slăbirea excitaţiei.
Ecuaţia familiei de caracteristici mecanice cu diferite valori
ale curentului de excitaţie are forma:
U r
n( M , I e ) = − M , pentru fiecare valoare
k e Φ(I e ) k e k m Φ 2 (I e )
mai mică a fluxului inductor existând o altă turaţie mai mare de
U
mers în gol n o = dar şi o pantă mai mare a caracteristicii.
k eΦ
În legătură cu această metodă de reglarea turaţiei pot fi
formulate câteva considerente:
metoda poate fi utilizată foarte simplu deoarece curentul de
excitaţie este mic, de numai 5% din valoarea curentului prin
indus, deci poate fi reglat continuu cu un reostat de curent
mic;
este o metodă de reglare foarte eficientă, cu plajă mare de reglare a turaţiei, practic între turaţia
nominală şi turaţia maxim admisibilă a motorului (stabilită pe considerente mecanice de către
constructor), atât pentru cupluri de sarcină mari cât şi pentru cupluri rezistente mici;
deoarece curentul de excitaţie nu poate depăşi valoarea corespunzătoare tensiunii de excitaţie
nominale şi reostatului de câmp scurtcircuitat, reglajul turaţiei este un reglaj strict în sus;
la valori mai mici ale curentului de excitaţie, caracteristica mecanică are o pantă mai mare
(caracteristică mai puţin dură), astfel turaţia este mai puţin stabilă sau foarte stabilă funcţie de
forma de variaţie a caracteristicii mecanice a mecanismului antrenat (stabilitatea maximă se obţine
când cele doua caracteristici n(M) şi n(Mr) sunt normale în punctele de intersecţie – situaţie
existentă practic în figură) ;
metoda de reglare are un randament energetic ridicat deoarece implică pierderi foarte mici de
energie pe reostatul de câmp datorită valorii mici a curentului de excitaţie.
Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI
8 Electrotehnică şi maşini electrice 82D 2017
4.9. Frânarea motoarelor de curent continuu
Frânarea motoarelor de curent continuu este posibilă atât la motoarele cu excitaţie de tip
derivaţie cât şi la motoarele cu excitaţie serie. Frânarea este obţinută atunci când cuplul motorului are
sens contrar sensului de rotaţie. Acest lucru este obţinut în cadranul II al caracteristicii mecanice – în
regimul de generator - la motoarele cu excitaţie de tip derivaţie şi în cadranul IV al caracteristicii –
regimul de frână propriu-zisă – la toate tipurile de motoare de curent continuu.
Intrarea direct în regimul de frână propriu-zisă al unui motor poate apărea numai dacă acesta
este antrenat în sens invers de mecanismul cu care este cuplat, lucru posibil dacă cuplul motor este
redus (de exemplu prin înserierea indusului cu un reostat de rezistenţă mare). Antrenarea în sens invers
a unui motor poate apare, de exemplu, la ridicarea unor greutăţi cu o macara acţionată cu un astfel de
motor, sau la urcarea unor rampe a vehiculelor electrice acţionate cu motoare serie.
Declanşarea regimului de frânare poate fi făcută la motoarele de curent continuu în trei moduri:
1. frânare în regim de frână propriu-zisă prin contraconectarea alimentarii indusului, menţinând
acelaşi sens al fluxului de excitaţie, la motoarele cu excitaţie tip derivaţie şi la motoarele serie;
2. frânare dinamică - în regim de generator cu turaţie de mers în gol nulă ;
3. frânare recuperativă - în regim de generator cu turaţie mai mare decât turaţia de mers în gol - la
motoarele cu excitaţie de tip derivaţie.
4.9.1. Frânarea în regim de frână propriu-zisă prin contraconectare
a) Motoare cu excitaţie de tip derivaţie
Frânarea motoarelor în regim de frână propriu-zisă
prin contraconectarea alimentării indusului este posibilă la
toate variantele de excitare cu condiţia ca să nu se schimbe
sensul curentului de excitaţie nici la excitaţia principală
(derivaţie) nici la excitaţia de compensare a reacţiei
indusului (serie). în figură este prezentată schema de
contraconectare a unui motor cu excitaţie mixtă derivaţie – serie.
Pentru frânare se inversează polaritatea tensiunii de alimentare a
indusului concomitent introducându-se o rezistenţă Rs foarte mare
în serie cu indusul, rezistenţă care se micşorează treptat, pentru
menţinerea unui cuplu de frânare mare. Ecuaţia familiei de
caracteristici mecanice în regimul de frânare este:
r + Rs
n( M , R s ) = − n o − M
k ek m Φ 2
În cazul în care se doreşte oprirea, când turaţia se anulează
se deconectează alimentarea motorului. Dacă se urmăreşte

schimbarea sensului de rotaţie, se continuă scurtcircuitarea în

trepte a reostatului odată cu antrenarea motorului şi creşterea
turaţiei în sens invers până la atingerea echilibrului între cuplul
activ şi cuplul rezistent.
b) Motoare cu excitaţie serie
Frânarea în regim de frână propriu-zisă prin
contraconectarea alimentării indusului este posibilă şi la motoarele cu excitaţie serie cu condiţia ca să
nu se schimbe sensul curentului de excitaţie. Pentru frânare se inversează polaritatea tensiunii de
alimentare a indusului concomitent introducându-se o rezistenţă Rs foarte mare în serie cu indusul,
rezistenţă care se micşorează treptat, pentru menţinerea unui cuplu de frânare mare. Ecuaţia familiei de
U 1
caracteristici mecanice în regimul de frânare este: n(M , R s ) = − − n ∞ ( R s ) unde
2 πk e εL M
r + re + R s
n ∞ (R s ) = este turaţia de infinit pentru diferitelor trepte de rezistenţă a reostatului serie.
k e εL
Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI
 Maşina electrică de curent continuu 82D 2017 9
În cazul în care se doreşte oprirea, când turaţia se anulează se deconectează alimentarea
motorului. Dacă se urmăreşte schimbarea sensului de rotaţie, se continuă scurtcircuitarea în trepte a
reostatului odată cu antrenarea motorului şi creşterea turaţiei în sens invers până la atingerea
echilibrului între cuplul activ şi cuplul rezistent.
Frânarea cu contraconectare este foarte eficientă atât la motoarele derivaţie cât şi la motoarele
serie. Se utilizează la motoarele de acţionare a
macaralelor şi podurilor rulante grele precum şi la
motoarele serie din tracţiunea electrică. Reostatul
trebuie să permită reglajul rezistenţei în trepte mici şi
trebuie prevăzut cu sisteme de răcire eficiente datorită
încălzirii puternice la care este supus. Randamentul
energetic al metodei este scăzut, datorită pierderilor
importante în reostatul de frânare.
4.9.2. Frânarea dinamică
Frânarea dinamică este posibilă la motoarele cu
excitaţie separată sau derivaţie cu sau fără excitaţie
serie de compensare a reacţiei indusului şi constă într-
o frânare în regim de generator fără turaţie de mers în
gol care debitează pe o rezistenţă de frânare eventual
reglabilă.
Pentru frânare se decuplează tensiunea de
alimentare a indusului concomitent introducându-se o
rezistenţă Rf foarte mare în serie cu indusul, rezistenţă care se micşorează treptat, pentru menţinerea
unui cuplu de frânare mare. Ecuaţia familiei de caracteristici mecanice în regimul de frânare este:
r + Rf
n( M , R f ) = − M
k ek m Φ 2
În cazul în care se doreşte oprirea, mai ales la punct fix,
frânarea electrică cu motorul trebuie dublată de o frână
mecanică. La această metodă la turaţii mici cuplul de
frânare are valori foarte mici şi deci frânarea devine
neeficientă.
4.9.3. Frânarea recuperativă
Frânarea recuperativă este posibilă la motoarele cu
excitaţie separată sau derivaţie cu sau fără excitaţie serie de
compensare a reacţiei indusului şi constă într-o frânare în
regim de generator cu turaţia mai mare decât turaţia de mers
în gol. Această frânare se numeşte recuperativă deoarece
maşina primeşte energie mecanică pe care o converteşte în
energie electrică (deci o recuperează) şi o cedează reţelei cu
care este conectată (sursa care alimenta maşina
în regimul de motor). Această situaţie apare
atunci când maşina este antrenată de
mecanismul cu care este cuplată cu o turaţie
mai mare ca turaţia de mers în gol
corespunzătoare tensiunii cu care este alimentat
indusul. Curent această situaţie este întâlnită la
reglarea – în jos – a turaţiei prin reducerea
tensiunii de alimentare a indusului (vezi
figura). La decelerare când se reduce tensiunea de alimentare a indusului se reduce şi turaţia de mers
în gol corespunzătoare, turaţia în acel moment devine mai mare decât noua turaţie de mers gol no2,
Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI
10 Electrotehnică şi maşini electrice 82D 2017
punctul de funcţionare sare pe noua caracteristică mecanică, maşina intrând astfel în regim de frânare
în regim de generator cu recuperarea energiei. La accelerare când se creşte tensiunea de alimentare a
indusului creste şi turaţia de mers în gol, punctul de funcţionare sare pe caracteristica mecanică
superioară, apărând astfel un cuplu de accelerare care aduce maşina rapid în punctul de echilibru între
cuplul activ şi cuplul rezistent.
Aceste fenomene fac ca motoarele de curent continuu să aibă regimuri tranzitorii foarte rapide, fapt
care le face de neînlocuit în anumite acţionări.

Autor: conf. dr. ing. Cleante Petre MIHAI