Spatiul familial – spatiul privat

1. De la public la privat

Problema spatiului privat, intelegerea ei trebuie sa porneasca de la definirea si

delimitarea celor doua spatii fundamentale in care se desfasoara viata individului.
Problema definirii si delimitarii lor nu este una lesne de intreprins in conditiile in care
fiecare epoca are o alta viziune asupra celor doua spatii. De fapt pana in epoca moderna
publicul si privatul par sa se confunde. Ele sunt cu atat mai greu de identificat pentru
perioada medievala. In conditiile in care evul mediu, ca si in multe societati unde
influenta statului e slaba sau simbolica, viata fiecarui individ depinde de solidaritatile
colective si de capeteniile care joaca un rol protector [1]. Dat fiind ca insecuritatea era o
chestiune la ordinea zilei, individul nu putea trai izolat ci numai in cadrul unei comunitati.
Asa se explica poate de ce publicul si privatul se intrepatrund, se confunda. Nimeni nu
are o viata privata – in sensul actual al cuvantului – dar toata lumea poate avea un rol
public, chiar daca nu ar fi decat acela de victima [2]. In plus astfel cum atesta si normele
de drept, cele mai importante momente din viata individului si totodata cele mai
personale se derulau in spatiul public. Astfel nasterea, botezul, logodna, casatoria,
divortul, decesul, toate elemente cheie deci in existenta individului impun participarea
comunitatii. Unele dintre ele chiar, pentru a fi valide – cum este cazul casatoriei –
impuneau prezenta martorilor, a comunitatii deci[3]. Atare situatie avea sa se schimbe –
cel putin in Europa occidentala – abia incepand cu sfarsitul secolului al XVII-lea si
inceputul celui urmator. De acum inainte, publicul este in mod categoric deprivatizat, de
acum inainte, spatiul privat se poate organiza ca un spatiu aproape inchis, oricum
complet separat de serviciul public, ce devine cu totul autonom [4]. Acest spatiu eliberat
va fi ocupat de familie[5]. Acesta este si spatiul asupra caruia incercam sa ne structuram
analiza in conditiile in care femeia societatii medievale si moderne a avut ca principal
cadru de manifestare tocmai spatiul intim al familiei. Asadar, desi confuzia public-privat
pare sa fi fost o constanta a epocii medievale vom incerca totusi sa operam distinctia
public – privat, distinctie ce poate fi facuta cu succes daca ne raportam la spatiul
privat/spatiul intim ca fiind acelea al casei familiale. In plus cercetarea se va axa pe ceea
ce este specific manifestarilor de viata familiala: casa, curtea, gradina, obiectele de uz
casnic, obiectele personale incercand sa reconstituim universul feminin medieval. Asadar,
ceea ce apartine sferei intimului se poate regasi in toate locurile si in toate obiectele care
simbolizeaza emotiile si afectele umane[6].

2. Scene de viata: femeile in familiile boieresti si

nobiliare din Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania

Viata unei familii – parinti, copii, uneori si bunici – se derula in spatiul pe care l-
am numit intim al casei si al gospodariei familiale. Intr-adevar intreaga lor existenta se
derula intre comunitate si familie, dar casa era de fapt cadrul unic al manifestarilor
familiale pe care le-am tratat in capitolele anterioare.

Asadar, inainte de a analiza situatia femeii in familiile boieresti si nobiliare se

impun cateva precizari: analiza va incepe prin studierea – in linii generale – a cadrului
familial, a spatiului privat in care s-a derulat viata acestor familii, de asemenea se
impune a sublinia si faptul ca analiza s-a centrat pe aceste familii dat fiind faptul ca cele
mai numeroase informatii ne parvin de la reprezentantii acestor structuri sociale urmand
ca in studiile viitoare sa extindem cercetarea si la familiile din celelalte categorii sociale.
Cu atat mai mult cu cat statutul juridic al sotului impune statutul intregii familii.

2. 1. Casa. Locuinta boiereasca si nobiliara

Amintirea – spatiu (mai cu seama gradina inchisa, camera, cabinetul) si

amintirea – obiect (cartea, floarea, vesmantul, inelul) sunt intru totul personale,
deoarece au apartinut unei fiinte unice ca atare, datorita timpului si locului, dar
semnificatia lor este codificata si perfect inteligibila pentru ceilalti [7]. Spatiul are asadar o
valoare documentara incontestabila pentru istoria cuplului. Ca si haina, locuinta/casa,
prin confortul pe care il conferea si aspectul agreabil pe care il detinea a devenit un alt
simbol al pozitiei sociale inalte, a posibilitatilor si puterii economice a posesorului sau [8].
Simbol asadar al bunastarii, indiciu al puterii si prestigiului respectivei familii,
conducatorul ei a fost preocupat in permanenta ca pozitia si rangul sau sa fie reflectate si
in arhitectura privata, in spatiul locuit de familia sa. Atare aspect se evidentiaza de pilda,
in secolul al XVII-lea, in gustul – de inspiratie baroca – pentru fast, pentru tot ceea ce
tinea de sfera senzorialului, a tactilului[9].

Din punct de vedere arhitectural structura caselor [10] boieresti era dupa cum
urmeaza: „o incinta rectangulara … realizata din lemn sau zid in cadrul careia se aflau
edificiul principal – casa sau palatul, casele pentru slujitori si curteni” [11]. In ansamblul
locuintelor boieresti se incadrau baia, umblatoarea – separata de edificiul principal – si
acareturi precum grajduri, cotete etc.

Aproape toti boierii detineau, pe langa casele si curtile de pe domeniile funciare,

si locuinte in orase. Acestea erau inconjurate cu un gard care imprejmuia o suprafata mai
mica decat cea de pe mosie si era inaltata pe pivnita de piatra cu care erau inzestrate
fiecare[12]. In aceasta perioada oamenii nu aveau incaperi in functie de numarul
membrilor familiei sau cu destinatie special determinata. Cele doua sau trei incaperi ale
conacului dispuse una dupa alta prin care se trecea succesiv aveau plafonul plat, din
barne, podeaua din scandura sau caramida, acoperisul era din sindrila, ele se incalzeau
cu sobe lucrate din cahle ornamentate cu motive decorative in relief plat[13].

In interiorul lor se regaseau dichisele casei, adica ansamblul obiectelor necesare

traiului: mobila, vesela, lenjeria, argintaria etc. Multe dintre acestea erau aduse, sub
forma de zestre, de catre femeie in momentul casatoriei. In ceea ce priveste mobilierul
acesta consta din: banchete/rafturi fixate in pereti; sobe; una/doua mese; unul/doua
scaune simple sau cu brate; lada pentru imbracaminte; bufetul cu usi in partea de jos si
rafturi in partea superioara, patul – exista un pat in fiecare incapere sau cel putin unul.

Acesta era asadar spatiul in care femeile/sotii si fiice de boieri si nobili isi derulau
intreaga viata. Ele erau acelea care se ingrijeau de locuinte conducand menajul prin
intermediul slugilor. Dupa cum nota si D. Cantemir: „desi femeile nu sunt oprite a se
arata in fata barbatilor cu aceeasi strasnicie ca la turci, totusi, daca sunt de o stare putin
mai buna rareori umbla fara rost in afara casei lor”[14].

2. 2. Scene de viata: femeile in familiile boieresti si nobiliare romanesti

Daca incercam sa surprindem modul in care relatiile de familie s-au derulat in

societatea medievala si moderna romaneasca atunci cel mai bun exemplu este de a
sonda izvoarele documentare care redau aspecte legate de viata familiilor boieresti si
nobiliare. In fapt viata privata poate fi cel mai lesne de urmarit pentru aceste familii.
Explicatiile rezida tocmai in acelasi caracter al societatii medievale in care averea
reprezenta criteriul si rangul social. Intr-o astfel de societate sursele documentare „au
avut timp” aproape exclusiv doar pentru astfel de cazuri. Ceilalti, oamenii de rand sunt in
majoritatea cazurilor mentionati doar colectiv: ei apartin unui grup, unei comunitati etc.

Date fiind aceste considerente ne-am propus in cele ce urmeaza sa urmarim

aspecte din viata familiilor boieresti si nobiliare romanesti insistand cu precadere asupra
modului de contractare al casatoriei in aceste medii dar si pe statutul femeii in cadrul
acestor familii.

2. 2. 1. Despre boieri

Boierimea din Tara Romaneasca si Moldova reprezinta principala clasa sociala,

depozitara puterii politice si economice, dominanta societatii medievale. O clasa dupa
cum bine se stie destul de eterogena dar care, indiferent de pozitia exacta detinuta a
jucat un rol bine determinat in cadrul social, fie la nivel local, fie la nivel central.

Din punct de vedere juridic, boierimea a reprezentat o clasa distincta, cu privilegii

extinse pe cale ereditara. Ei beneficiau de o serie de imunitati. Dat fiind statutul lor
privilegiat nu putem sa nu ne intrebam cum s-au derulat raporturile intre membri acestor
familii in conditiile in care fiecare act familial, casatorie, divort, deces, nasterea sau
absenta descendentilor, avea o miza extrem de mare, poate chiar insasi existenta
familiei, a numelui si prestigiului. In plus, de subliniat este si faptul ca la acest nivel
familia extinsa joaca un rol determinant. Intr-adevar legaturile de rudenie erau conjugate
si au creat clanurile, structuri solidare sub toate aspectele, iar clanul ca unitate avea mai
mare importanta decat membri sai[15].

Tocmai de aceea strategiile matrimoniale au preocupat toate familiile boieresti, de

aici se poate explica si atentia si grija acordata fetelor boierilor. O miza si totodata o
garantie a unei „afaceri de succes”. Faptul fusese observat si de catre calatorii straini.
Informatie ne este confirmata si de catre D. Cantemir care constata faptul ca „cu toate ca
femeile nu stau ascunse fata de barbati cu aceeasi bagare de seama ca la turci, cu toate
acestea, daca sunt cat de cat de neam bun, ies rareori afara din casele lor” [16]. Tot
Cantemir continua afirmand despre jupanesele boierilor ca acestea „au ce-i drept o
infatisare placuta, dar cu frumusetea stau mult in urma nevestelor oamenilor de rand …
Caci acestea au chipul mai frumos”[17].

Este unul dintre putinele cazuri in care se consemneaza femeile ca fiind o

categorie aparte – „jupanesele boierilor”, dar marturia nu trebuie exagerata in
importanta deoarece si pentru Cantemir, ca de altfel pentru toti autorii medievali pozitia
femeii era data de pozitia sotului ei. Sotiile de boieri, fiicele boierilor se defineau, ca
statut social, juridic, in functie de rangul detinut de capul familiei. Faptul este confirmat
de acelasi Dimitrie Cantemir care observa ca aceasta ierarhie era respectata chiar si la
serbarile publice: „la dansuri fiecare isi ia locul dupa rangul lui: jupanesele si jupanitele
boierilor au locul dupa starea barbatilor si parintilor lor” [18]. Ca atare, aceiasi catalogare
dupa apartenenta la un grup de barbati condus de tata sau de sot.

Din punct de vedere terminologic sotia boierului era intotdeauna „jupaneasa”, iar
fetele de boier „jupanite”. Exceptie de la aceasta denumire faceau vaduvele boierilor
carora li se acorda un atribut, anume titlul de boierie ce purtase sotul defunct, dar
feminizat: paharniceasa, dvorniceasa, baneasa etc. [19]. Jupanitele, femininul titlului
conferit barbatilor, era atribuit sotiilor si fiicelor acestora, mostenit in familiile nobile. Dar
titlul era conferit si unora dintre sotiile boierilor mici si mijlocii, in timp ce sotiile
mosnenilor sau mostenitoarele acestora nu primeau nici un titlu. Tot pentru a se deosebi
de femeile simple din a doua jumatate a secolului al XVI-lea jupanitele primeau ca titlu si
functia sotului lor, adica erau banese, spatarese, visteriese. Un alt element de
diferentiere era alaturarea numelui mosiei la prenumele personal, ca si la barbati, astfel
ca ele erau din Caracal, din Peres, din Comateni. Se intampla ca atunci cand sotia era
dintr-o familie situata pe o treapta sociala superioara sotului, acesta sa ia ca particula de
noblete numele mosiei sotiei, asa cum putea sa fie si invers[20].

Femeile din familiile boieresti preluau asadar statutul sotului. Totodata intreaga lor
existenta depindea de raportul boierului cu domnia. Caderea in dizgratie a unui boier
atragea dupa sine si compromiterea intregii familii. Tocmai de aceea toti urmareau
intarirea solidaritatii de clan prin contractarea unor casatorii care sa asigure si sa
sporeasca averea si implicit prestigiul si puterea familiei. Inrudirile dintre marile familii
prin casatorie au fost momente importante din viata inaltei societati locale, insotite de
mare fast, prilej de petrecere si dans[21]. Stim de asemenea si faptul ca astfel de
casatorii aveau nevoie de aprobarea domnitorului tocmai pentru a preintampina o
posibila coalizare a fortelor potrivnice acestuia.

Casatoriile se incheiau uneori si intre familiile de boieri din cele doua Tari
Romanesti sau chiar si cu nobili transilvaneni. Important era cu precadere sporirea sau
daca nu cel putin mentinerea statutului familiilor contractante. Implicatiile unor astfel de
casatorii, mai ales in ceea ce priveste soarta celor date in casatorie si a bunurilor sale au
generat si complicat disputele intre succesori. Casatoriile mixte moldo-vlahe, vlah-
transilvanene etc. putea fi complicata suplimentar si de obiceiul recasatoririlor. Intr-
adevar documentele atesta aceasta practica atat in randul domnitorilor cat si acela al
boierilor. Decesele timpurii ale sotilor au generat mai multe casatorii ale partii ramase in
viata. Se pare ca varsta partenerilor nu era intotdeauna foarte importanta. Spre
exemplu, in 1570, fiica lui Moise voda se casatorea a doua oara cu un notabil ardelean,
ori daca se nascuse chiar in 1530, ea avea la aceasta casatorie cel putin 40 de ani, o
varsta destul de inaintata pentru un mariaj in aceasta perioada[22].

In ceea ce privesc drepturile si obligatiile lor, din punct de vedere juridic

jupanesele si jupanitele beneficiau de aceleasi drepturi ca si toate femeile din societatea
romaneasca. La nivelul practicii insa ele aveau un statut aparte tratate fiind cu respectul
cuvenit rangului lor. La fel ca si in cazul tuturor femeilor si pentru ele vaduvia aducea
modificarea statutului lor.

Asadar jupanesele si jupanitele erau conducatoarele casei, dirijand gospodaria si

educatia copiilor, iar atunci cand ramaneau vaduve, reprezentau familia si in afara, fata
de ceilalti boieri si chiar in fata domnului. Iar, ele, desi nu au avut forta politica a sotilor
lor, au reprezentat cele mai fidele partenere ale acestora la conducerea tarii,
„adevaratele si cele mai sigure continuatoare ale marilor familii” [23].

Concluzii
Analiza familiei romanesti din societatea medievala si premoderna romaneasca a
evidentiat complexitatea profilului pe care femeia l-a imbracat in acest cadru. Fiica, sotia,
mama, vaduva surprind propriu-zis principalele fatete ale portretului feminin din perioada
studiata. Astfel cum trupul si sexualitatea au fixat contururile profilului femeii medievale
la fel raportarea ei la un grup de barbati a fixat si intregit portretul acesteia. Familia a
reprezentat asadar principalul cadru de manifestare al femeii. Intreaga ei viata se
desfasura in acest cadru ingust al familiei – parintesti si apoi aceea a sotului. Practic
femeia nu isi avea „utilitatea” decat in cadrul familial, viata, destinul ei isi gasea
implinirea doar prin casatorie, procreare, cresterea, educarea si protejarea copiilor.

Familia romaneasca dupa cum am subliniat are caracterul unei familii de tip butuc,
mezinul familiei fiind cel care ramanea in casa parinteasca ingrijind parintii varstnici si
asigurand perpetuarea numelui familiei. Regulile care guvernau menajul sunt profund
ancorate in specificul societatii medievale – romanesti, occidentale, bizantine. Este vorba
in primul rand de dominatia „suverana” a parintelui – cap de familie asupra menajului.
Asadar, astfel cum preponderenta masculina a reprezentat caracteristica fundamentala a
societatii medievale ea poate fi extinsa si la nivelul familiei. Tatal – sotul era acela care
conducea aceasta societate la scara redusa pe care o reprezenta familia. Autoritatea
acestuia era absoluta, in unele cazuri mergand chiar pana la dreptul de viata si de
moarte – asupra membrilor ei. Aceasta realitate a fost inscrisa in codurile de legi
elaborate in spatiul romanesc moldovean, muntean dar si in dreptul feudal transilvanean.
Tripartitul, Pravilele, Invataturile lui Neagoe Basarab, predicile lui Antim Ivireanul etc.
toate consacra aceasta suprematie a barbatului si in cadrul menajului. De asemenea
aceleasi norme guverneaza si modul de construire a lumii familiale. De la logodna, la
casatorie, la raportul dintre soti, la atitudinea fata de copii toate sunt fixate in continutul
normelor juridice oficiale. Profund impregnate de un caracter religios este firesc de ce si
toate normele referitoare la viata de familie se inscriu in acelasi valori construite pe
morala crestina. Analiza lor, desi nu a constituit obiectul de studiu al acestui referat,
permite conturarea profilului imaginar al familiei si implicit al femeii in cadrul familial.
Avem deci si in cazul familiei un tipar, o imagine ideala guvernata de normele si valorile
crestine.

Coroborarea informatiilor din aceste norme cu acelea surprinse de celelalte izvoare

documentare: cronici, scrisori, testamente, memorii etc. au surprins o realitate mult mai
complexa. Modelul construit de biserica, acela al familiei crestine, desi nu este departe de
adevar nu reda complexitatea relatiilor de familie. Teoria nu poate sa surprinda
diversitatea sentimentelor dintre soti, nu reliefeaza raporturile dintre parinti si copii,
departe uneori de idealul inscris in texte. In plus, un element definitoriu care se impune a
fi luat in considerare este acela al rolului si importantei familiei extinse si a comunitatii in
viata cuplului. Practic in evul mediu precum si o buna parte din epoca moderna publicul si
privatul se confunda, de pilda la nivelul familial toate momentele esentiale: nastere,
logodna, casatorie, deces au loc in prezenta si cu concursul comunitatii.

In ceea ce priveste femeia in cadrul familial cercetarea acestui aspect, dupa cum
am afirmat anterior, a reliefat poate cel mai bine statutul si rolul ei, sau mai bine, rolul
care i-a fost conferit acesteia de catre o societate dominata de barbati. Intr-adevar toate
ipostazele femininului. Fiica, sotia, mama, vaduva contureaza si intregesc o data in plus
imaginea femeii care in fiecare etapa a existentei sale a fost definita prin raportarea la un
barbat sau un grup de barbati. Exceptia o constituie – desi si in acest caz exist anumite
limitari – vaduva care, dupa cum statueaza si normele de drept – dobandea capacitate
juridica deplina si ca atare putea sa isi depaseasca conditia de „secund” fidel al unui cap
de familie devenind ea insasi conducatorul menajului, intrand astfel in spatiul dominat de
barbati.

In ceea ce priveste viata de familie ne-am limitat analiza la familiile boieresti si

nobiliare dat fiind faptul ca si sursele documentare, atunci cand nu dau dovada de
„zgarcenie” ofera informatii aproape exclusiv despre aceste familii. Astfel, in lumina
izvoarelor, la nivelul practicii sociale, femeia nobila avea aceleasi obligatii, indeplinea
aceleasi sarcini ce decurgeau din conditia de femeie, fiica, sotie, mama etc.

Per ansamblu, legislatia si mai cu seama realitatea intrevazuta in izvoarele epocii

nu exprima indeajuns starea de inferioritate juridica si sociala a femeii si nici feluritele
greutati si violente pe care era silita sa le indure, iar din aceasta perspectiva fie ca e
vorba despre moldovence, muntence sau nobile transilvanene destinul lor este unul
comun. Viata unei femei, cadrul ei de manifestare a fost familia, doar in acest cadru
femeia si-a putut indeplini destinul care i-a fost inscris in textele religioase si in
interpretarile conferite acestora.

Exista inca multe aspecte a caror detaliere este imperios necesara. Nu avem inca
date suficiente pentru a construi o istorie a cuplului in toate aspectele sale esentiale, stim
inca prea putine despre sentimentele din cadrul cuplului. De asemenea nu suntem inca in
stadiul de a construi o istorie a copilariei cu atat mai mult cu cat inca nu ne-am pus de
acord asupra notiunii de copil/copilarie. Totusi, atat cat ne lasa documentele sa
intrezarim, avem o imagine a vietii de familie, a familiei care impartaseste multe dintre
tiparele familiei din evul mediu occidental. De asemenea din perspectiva acelorasi
aspecte cercetate se pot observa ca nici intre spatiul romanesc extracarpatic si cel
transilvanean diferentele nu sunt extrem de majore. Atare fapt poate constitui un indiciu
pentru modul in care preponderenta masculin asupra societatii a marcat constructia si
relatiile din cadrul menajului.

Ne aflam asadar in fata unei provocari aceea de a intelege si de a explica conditiile

si mai ales cauzele care au determinat atare construire a menajului si in acelasi timp de a
reliefa modul in care s-a derulat viata de familie cu toate provocarile si neajunsurile ei.

ndor Komaromy, Magyoroszagi boszorkanyperek okeleveltara,

(Colectia de documente a proceselor de vrajitorie din Ungaria),
Magyar tud. Akademia Kiado, Budapesta, 1910.

Arhiva Nationala Tg-Mures, Fond familia Nalaczi, nr. 2.

Bogdan I., Documente moldovenesti din secolele XV si XVI in

arhivul Brasovului, Bucuresti, 1905.

Cantemir D., Descriptio Moldaviae, Buc., Ed. Academiei RSR,

1973.

Cantemir D., Viata lui Constantin Cantemir, Buc., Ed. Minerva,

1973.

Cantemir D., Istoria ieroglifica, vol. II, Buc., Ed. Minerva, 1983.

Cartea Romaneasca de Invatatura, Ed. RPR., Bucuresti, 1961.

Catalogul documentelor moldovenesti din Arhiva istorica

Centrala a Statului, vol. III, 1653-1675, Buc., 1968.

Calatori straini despre Tarile Romane, Vol. I, II, III, IV, V,

Bucuresti, 1968, 1970, 1971, 1972, 1973.

Constitutiile Aprobate ale Transilvaniei (1653), Ed. Liviu Marcu,

Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1997.
Corfus Ilie, Documente privitoare la istoria Romaniei culese din
arhivele polone. Sec. al XVI-lea., Bucuresti, Ed. Acad. RSR,
1979.

Corfus Ilie, Documente privitoare la istoria Romaniei culese din

arhivele polone. Sec. al XVII-lea, Bucuresti, Ed. Acad. RSR,
1983

Costin Miron, Letopisetul Tarii Moldovei, Iasi, Ed. Junimea,

1984.

Cronici brancovenesti, Bucuresti,Ed. Minerva, 1988.

Cronici si povestiri romanesti versificate, Studiu si Ed. Critica de

D. Simionescu, Bucuresti, Ed. Acad. RSR, 1967.

Cronici turcesti privind Tarile Romane, Bucuresti, Ed. Academiei

RSR, 1966.

Cronicile slavo-romane din sec. XV-XVI, Ed. de I. Bogdan, Ed.

Revizuita de P.P. Panaitescu, Buc., Ed. Acad. RPR, 1959.

Diplome maramuresene din secolele XIV si XV, vol. I, (ed. a II-

a), Ed. de Ioan Mihalyi de Apsa, Cluj-Napoca, Ed. Societatii
Culturale Pro Maramures „Dragos Voda”, 2000.

Documente romanesti, Bucuresti, 1907.

Documentele lui Stefan cel Mare, vol I, II, Bucuresti, 1913.

Documentele Tarii Romanesti, Bucuresti, 1938.

Documente si insemnari romanesti din secolul XVI, Buc., 1979.

Documente privind istoria Romaniei, seria A. Moldova, seria B.

Tara Romaneasca, seria C. Transilvania.

Documente privitoare la relatiile Tarii Romanesti cu Brasovul si

cu Tara Ungureasca in secolele XV-XVI, vol. I (1413-1508),
Buc., Ed. Ion Bogdan, 1905.

Documente privitoare la istoria romanilor culese din archive si

biblioteci polone, vol. I, Coord. I. Bogdan, Buc., 1893.
Documenta Romaniae Historica, Seria A. Moldova, Seria B. Tara
Romaneasca, Bucuresti, 1970-1998.

Ferenc Schram, Magyarorszagi Boszorlaanyperek 1527-1760,

Akademiai Kiado, 1970.

Ghibanescu Gh., Surete si izvoade, vol. XVII, XVIII, XX,

Iasi,Viata Romaneasca, 1927- 1928.

Hurmuzaki Eudoxiu, Documente privitoare la istoria romanilor,

vol. XI, XII Academia Romana, 1900, 1902.

Istoria Tarii Romanesti 1290-1690. Letopisetul Cantacuzinesc,

Bucuresti, Ed. critica de C. Grecescu, D. Simionescu, 1960.

Ivireanul Antim, Predici, Ed. critica de G. Strempel, Buc., Ed.

Acad. RPR, 1962.

Indreptarea Legii, Bucuresti, 1962.

Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie, Studiu

introductiv de D. Zamfirescu, G. Mihaila, Buc., Ed. Minerva,
1970.

Kraus Georg, Cronica Transilvaniei 1606-1665, Traducere si

studiu introductiv de G. Duzznchevici si E. Reus-Mirza,
Bucuresti, Editura Academiei RPR, 1965.

Ioan Kemény, Memorii. Scrierea vietii sale, Editie si prefata de

Stefan J. Fay, Cluj-Napoca, Casa Cartii de Stiinta, 2002.

Malleus Maleficarum, Bucuresti, Ed. Esoteris, 2006.

Memorialul lui Nagy Szabo Ferenc din Tg-Mures (1580-1658),

Ed. de St. Gall Mihailescu, Bucuresti, 1993

Neculce I., Letopisetul Tarii Moldovei, Bucuresti, 1971.

Pravila ritorului Lucaci-1581, Bucuresti, 1971.

Radu Popescu Vornicul, Istoriile domnilor Tarii Romanesti, Ed.

Critica de Constantin Grecescu, Bucuresti, Ed. Stiintifica, 1959.
Retyi Peter napolja, Bucuresti, Ed. M. Ursutiu, 1983.

Urbariile Tarii Fagarasului, vol. I, 1601-1650, Editor D. Prodan,

Bucuresti, Ed. Acad. RSR, 1970.

Ureche G., Letopisetul Tarii Moldovei, Bucuresti, 1982.

Veress Andrei, Documente privitoare la istoria Ardealului,

Moldovei si Tarii-Romanesti, vol. I -X, Cartea Romaneasca,
Bucuresti, 1929-1938

Werboczius,Decretum tripartitum juris consuetudinarii, Editie

din 1762 (exemplarul se gaseste la Biblioteca Teleki din Tg-
Mures, cota BO-21023)

Lucrari Generale
Alexianu Al., Mode si vesminte din trecut, Bucuresti, Ed.
Meridiane, 1971.

Anton Manea Cristina, Structura si restructurarea marii boierimi

din Tara Romaneasca de la inceputul secolului al XVI-lea pana
la mijlocul secolului al XVII-lea, diss., Buc., 2003

Barbu Violeta, De bono conjugalis. O istorie a familiei din Tara

Romaneasca, Bucuresti, Ed. Meridiane, 2003.

Banescu N., Chipuri din istoria Bizantului, Bucuresti, Ed.

Albatros, 1990.

Barbulescu M., Deletant D., Hitchins K, Papacostea S. , Teodor

P., Istoria Romaniei, Bucuresti, Ed. Enciclopedica, 1998.

Bloch M., Societatea feudala, vol. I, Cluj-Napoca, Ed. Dacia,

1996.

Bratescu Gh., Procesul vrajitoarelor, Bucuresti, Ed.

Enciclopedica Romana 1970.

Brehier L., Civilizatia bizantina, Bucuresti, Ed. Stiintifica, 1994.

Bock Gisela, Femeia in istoria Europei. Din Evul Mediu pana in

zilele noastre, Iasi, Ed. Polirom, 2002.
Cernea E., Molcut E., Istoria statului si dreptului romanesc,
Bucuresti, Casa de Editura si Presa „Sansa”, 1994.

Ceterchi Ioan, (Coord.), Istoria Dreptului romanesc, vol. I,

Bucuresti, Ed. Academiei, 1980.

Coord. Ioan-Aurel Pop, Thomas Nagler, Magyari Andras, Istoria

Transilvaniei, vol. II, Cluj-Napoca, Institutul Cultural Roman,
Centru de Studii Transilvane, 2005.

Costachel V., Panaitescu P. P., Cazacu A., Viata feudala in Tara

Romaneasca si Moldova sec. XIV-XVII, Bucuresti, Ed. stiintifica,
1957.

Ciupala Alin, Despre femei si istoria lor in Romania, Un

Bucuresti, 2001

Craciun Ioachim, Cronicarul Szamosközy si insemnarile lui

privitoare la romani 1566-1608, Cluj-Napoca, Instit. De Arte
Grafice „Ardealul”, 1928.

Crestomatie pentru studiul istoriei statului si dreptului RPR, vol.

II, Ed. Stefan Pascu si Vl. Hanga, Bucuresti, Ed. Stiintifica,
1958.

Cront Gh., Institutii medievale romanesti, Bucuresti, Ed.

Academiei, 1969.

Delumeau J., Pacatul si frica. Culpabilitatea in Occident sec.

XIII- XVIIII, Iasi, Ed. Polirom, 1998.

Dictionar al sfintilor. Oxford, Bucuresti, Ed. Univers

Enciclopedic, 1999.

Dictionar tematic al Evului Mediu Occidental, Coord. Jaques Le

Goff, J. Claude Schmitt, Iasi, Ed. Polirom, 2002.

Directii si teme de cercetare in studiile de gen din

Romania, Coord. Ionela Baluta, Ioana Cirstocea, Bucuresti,
Colegiul Noua Europa, 2002.

Dragan Ioan, Nobilimea romaneasca din Transilvania intre anii

1440 – 1514, Bucuresti, Ed. Enciclopedica, 2000.
Duby G., Arta si societatea 980-1420, vol. I, II, Bucuresti, Ed.
Meridiane, 1987.

Duby G., Evul mediu masculin, Bucuresti, Ed. Meridiane, 1992.

Duby G. (Coord), Amor si sexualitate in Occident, Bucuresti,

Ed. Artemis, 1994.

Duby G., Doamnele din veacul al XII-lea, Bucuresti, Ed.

Meridiane, 2000.

Firoiu D. V., Istoria statului si dreptului romanesc, Iasi, Ed.

Fundatiei „Chemarea”,1993.

Florin-Platon Alexandru, Laurentiu Radvan, Editori, De la

Cetatea lui Dumnezeu la Edictul de la Nantes, Iasi, Ed. Polirom,
2005.

Fotino G., Pagini din istoria dreptului romanesc, Bucuresti, Ed.

Acad. RSR, 1972.

Gane C., Trecute vieti de doamne si domnite, vol. I, II,

Chisinau, Ed. Universitas, 1991.

Ghitulescu Constanta, In salvari si cu islic. Biserica, sexualitate,

casatorie si divort in Tara Romaneasca a secolului al XVIII-lea,
Bucuresti, Editura Humanitas, 2004.

Gimbutas Marija, Civilizatie si cultura. Vestigii preistorice in

sud-estul european, Bucuresti, Ed. Meridiane, 1989.

Gionea C., Studii de drept constitutional si istoria dreptului,

Bucuresti, 1943.

Giurescu C., Studii de istorie sociala. Vechimea rumaniei.

Despre Rumani. Despre boieri, Bucuresti, Ed. Univers, 1943.

Giurescu C. C., Targuri sau orase si cetati moldovene,

Bucuresti, Ed. Academiei, 1967.

Giurescu D. C., Tara Romaneasca in sec. XIV-XV, Bucuresti, Ed.

stiintifica, 1973.
Hanga V., Istoria dreptului romanesc. Dreptul cutumiar, Iasi,
Ed. Fundatiei „Chemarea”,1993.

Identitate si alteritate. Studii de imagologie, II, Coord. N.

Bocsan, S. Mitu, T. Nicoara, Cluj-Napoca, Presa Un Clujeana,
1998.

Identitate si alteritate. Studii de istorie politica si culturala –

Omagiu profesorului Liviu Maior, III, Coord. N. Bocsan, S. Mitu,
T. Nicoara, Cluj-Napoca, Presa Un Clujeana, 2002.

Iorga N.,Femeile in viata neamului nostru, Valenii-de-Munte,

Ed. Datina Romaneasca, 1912.

Iorga N., Scrisori de boieri. Scrisori de Domni, Valenii-de-

Munte, Ed. Datina Romaneasca, 1925.

Idem, Foaia de zestre a unei domnite moldovene din 1587 si

exilul venetian al familiei sale, Bucuresti, Cultura Nationala,
1926.

Idem, Istoria Bisericii Romanesti, Bucuresti, 1928.

Idem, Scrisori de femei, Ed. Datina Romaneasca, Valenii-de-

Munte, 1932.

Idem, Istoria romanilor, Bucuresti, 1937.

Idem, Sinteza bizantina, Bucuresti, 1972.

Idem, Istoria romanilor prin calatori straini, Bucuresti, 1981.

Idem, Istoria romanilor in chipuri si icoane, Ed. „Ramuri”,

Craiova, 1928

Istoria Romanilor. De la Universitatea crestina catre Europa

Patriilor, vol. IV, Bucuresti, Ed. Enciclopedica, 2001.

Istoria Transilvaniei, vol. I, II, coord. Ioan-Aurel Pop, Th.

Nägler, Magyari Andras, Cluj-Napoca, Instit. Cultural Roman,
2003, Centrul de Studii Transilvane, 2005.
Istoria vietii private, Coord. Ariès P., Duby G., vol. I-V,
Bucuresti, Ed. Meridiane, 1994-1995.

Lecca Octav-George, Familiile boieresti romane, Bucuresti, Ed.

Muzeul Literaturii Romane, sine anno.

Le Goff J., Civilizatia Occidentului Medieval, Bucuresti, Ed.

Stiintifica si Enciclopedica, 1970.

Idem, Omul medieval, Iasi, Ed. Polirom, 1999.

Leyser Henrietta, Medieval Women. A Social History of Women

in England450-1500, Oxford, 1995.

Lloyd de Mause, The History of Childhood: The Evolution of

Parent-child relationship as a Factor in History, Londra, 1974,
reed. 1980.

Melkisedek ,Chronica Romanului si a Episcopiei de Romanu,

Bucuresti, 1974.

Muchembled R., Magia si vrajitoria in Europa din evul Mediu

pana astazi, Bucuresti, Ed. Humanitas, 1997.

Muchembled R., Patimiri ale femeilor in vremea Reginei Margot

1553-1615, Chisinau, Ed. Cartier, 2004.

Nicolescu Corina, Case, conace si palate vechi romanesti,

Bucuresti, Ed. Meridiane, 1979.

Oisteanu Andrei, Mythos si Logos. Studii si eseuri de

antropologie culturala, Bucuresti, Ed. Nemira, 1998.

Prezente feminine. Studii despre femei in Romania, Ed. Ghizela

Cosma, Eniko Magyari-Vincze, O. Pecican, Ed. Fundatiei Desire,
2002.

Political systems and definitions of gender roles, Editata de Ann

Katherine Isaacs, Ed. Plus, Universita di Pisa, 2001.
Potra G., Din Bucurestii de ieri, Bucuresti, Ed. Stiintifica si
Enciclopedica, 1990.
Popa R., La inceputurile evului mediu romanesc. Tara
Hategului, Bucuresti, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1988.

Puscariu I., Date istorice privitoare la familele nobile romane,

II, Sibiu, Tiparul tipografiei archidiecesane, 1895.

Repertoriul Manuscriselor de cronici interne. Secolele XV-XVIII

Privind istoria Romanilor, Bucuresti, Ed. Acad. RPR, 1963.

Russu A. A., Ioan-Aurel Pop, Dragan I., Izvoare privind evul

mediu romanesc. Tara Hategului in secolul al XV-lea, Cluj-
Napoca, Ed. Dacia, 1989.

Russu A. A., Ctitori si biserici din Tara Hategului pana la

1700, Satu-Mare, Ed. Muzeului Satmarean, 1997.

Simon Al., Feleacul (1367-1587), Cluj-Napoca, Presa Un

Clujeana, 2004.

Scurtu Vasile, Termenii de inrudire in limba romana, Bucuresti,

Ed. Academiei RSR, 1966.

Solcan Sarolta, Femeile din Moldova, Transilvania si Tara

Romaneasca in Evul Mediu, Bucuresti, Ed. Universitatii
Bucuresti, 2005.

Solcan Sarolta, Populatia domeniului Gilau in secolul al XVII-

lea, Bucuresti, Ed. Un Bucuresti, 2006.

Stoicescu N., Dictionar al marilor dregatori din Tara

Romaneasca si Moldova sec. XIV-XVII, Bucuresti, Ed.
Enciclopedica Romana, 1971.

Idem, Matei Basarab, Bucuresti, Ed. Academiei RSR, 1988.

Stoicescu N., Sachelarie O. Coord., Institutii feudale din Tarile

romane. Dictionar, Bucuresti, Ed. Acad. RSR, 1988.

Stefan I. M., V. Firoiu, Sub semnul Minervei. Femei de seama

din trecutul romanesc, Bucuresti, Editura Politica, 1972.
Theodorescu R., Civilizatia romanilor intre medieval si modern.
Orizontul imaginii (1550-1800), vol. I, II, Bucuresti, Ed.
Meridiane, 1987.

Tighiliu I., Societate si mentalitate in Tara Romaneasca si

Moldova sec. XV-XVII., Bucuresti, Ed. Paideia, 1997.

Studii si Articole
Barbu Violeta, Systemes successoraux en pays de coutume: la
substitution en Valachie (1450-1650), in Studii si Materiale de
Istorie Medie, vol. XXI, 2003, p. 33.

Chirila Georgeta, Aspecte privind statutul juridic al femeii

casatorite din Tara Romaneasca si Moldova reflectat in Pravilele
domnesti din secolul al XVII-lea, in Studia Universitatis Petru
Maior. Historia, 3, Tg-Mures, 2003.

Dolan Claire, Les testaments multiple sen Provence: rythmes et

temps individuels, in Studii si Materiale de Istorie Medie, vol.
XXI, 2003, p. 15.

Eftimiu E., Antimia, fata vornicului Grigore Ureche. Contributie

documentara, in Revista Arhivelor, I, 1924 – 1926, nr. 1-3

Fodor Georgeta, Rolul politic al femeilor din societatea

medievala romaneasca. Profile istorice: Ruxandra Lapusneanu
si Elisabeta Movila, in Studia Universitatis Petru Maior. Historia,
5, Tg-Mures, 2005.

Fodor Georgeta, Imaginea femeilor romane in scrierile

calatorilor straini, in Studia Universitatis Petru Maior. Historia,
6, Tg-Mures, 2006.

Fodor Georgeta, Destine comune: femeile in fata justitiei.

Repere ale istorie procesuale in Transilvania si Franta (secolele
XVI-XVII), comunicare prezentata in cadrul Sesiunii stiintifice
internationale. Editia a VI-a „Continuitate si discontinuitate in
Relatiile Occident - Rasarit”, Tg-Mures, 25-26 Mai 2007, in curs
de publicare.
Fodor Georgeta, Femeia in izvoarele istorice ale secolelor XIV-
XVII. Testamentele ca sursa documentara pentru istoria femeii,
prezentata in cadrul Conferintei internationale IETM, 2, Tg-
Mures, 2007, Ed. Universitatii „Petru Maior”, Tg-Mures, 2008.

Fotino G., La femme en Valachie pouvait-elle heriter, in Revue

historique de S-E Europeen, Bucuresti, 1927, nr. 4-6.

Ghitulescu Constanta, Zestrea intre norma si practica, in Studii

si Materiale de Istorie Medie, vol. XVIII, 2000, p. 213.

Ghitulescu Constanta, Jocurile casatoriei in Valahia secolului al

XVIII-lea. Studiu de caz: Constantin Brezoianu vs. Marica
Filipescu, in Studii si Materiale de Istorie Medie, vol. XXI, 2003,
p. 47.

Goanta Al. I., Femeia si drepturile ei de mostenire in Moldova

dupa obiceiul pamantului, in Anuarul Institutului de Istorie si
Arheologie, A. D. Xenopol, Iasi, XVII, 1980.

Gorovei Stefan S., „Maria Asanina Paleologhina, Doamna

Moldovlahiei” (I), in Studii si Materiale de Istorie Medie, vol.
XXII, 2004, p. 9.

Gorovei Stefan S., „Maria Asanina Paleologhina, Doamna

Moldovlahiei” (II), in Studii si Materiale de Istorie Medie, vol.
XXIV, 2006, p. 55.

Hanawalt E. Barbara, Narratives of a Nurturing Culture: Parents

and Neighbours in Medieval England, in Essays in Medieval
Studies, vol. 12, 1995

Iancu Andreea, Binecuvantarea si blestemul parintilor in

discursul testamentar (Bucuresti, sfarsit de secol XVIII- inceput
de secol XIX). Studiu de caz, in Studii si Materiale de Istorie
Medie, vol. XXI, 2003, p. 67.

Iftimie S. Gh., Curtea Doamnei. Dregatori si slujitori ai

doamnelor Moldovei, in Anuarul Institutului de Istorie si
Arheologie A. D. Xenopol, Iasi XXXII, 1995.
Iorga N., Portretele domnilor nostri la muntele Athos, in Acad.
Ro. Memoriile Sectiunii Istorice, Seria III, Tom IX, Mem. 2,
1928.

Iorga N., Scrisori domnesti din Arhivele de la Stockolm,

in Acad. Ro. Memoriile Sectiunii Istorice, Seria III, Tom X,
Mem. 9, 1929

Iorga N., Testamentele Domnitei Elina Cantacuziono, in Acad.

Romane. Memoriile Sectiunii Istorice, sinne anno.

Iorga N., Un pact de familie si o nunta domneasca in 1587,

in Acad. Romane. Memoriile Sectiunii Istorice, Seria III, Tom
XII, Mem. 2, 1931

N. Iorga, Scrisori de familie ale vechilor Brancoveni, in Acad.

Ro. Memoriile Sectiunii Istorice, Seria III, Tom XVI, Mem. 10,
Buc., 1935.

Lazar Gheorghe, Familie si sentiment in Vechiul regim

romanesc. Note pe marginea testamentului lui Radu Goran
Olanescu, in Studii si Materiale de Istorie Medie, vol. XXI, 2003,
p. 57.

Lung Ecaterina, Imaginea familiei intre realitate si utopie in

opera lui Antim Ivireaunul, in Revista Istorica, Tom XVII, Nr. 5-
6, 2006.

Lung Ecaterina, L’État, L’Église et le contrôle du mariage dans

les principautés roumaines (XVI-XVII siècles).

Oosterwijk Sophie, The Medieval Child: An Unknown

Phenomenon, in Editor Stephen J. Harris, Byron L.
Gvigsby, Misconceptions about the Middle Ages, 1999-2001.

Lászlo Pako, Scurte vieti omenesti. Pruncucideri din Cluj la

sfarsitul secolului al XVI-lea, in Anuarul Scolii Doctorale
„Istorie. Civilizatie. Cultura”, Ed. Presa Un Clujeana, Cluj-
Napoca, 2005, p. 204.
Puscariu I., Doua Zamfire domnite romane din secolul al XVI-
lea trecute in Transilvania, in Analele Academiei Romane.
Memoriile sectiunii istorice, Buc., 1907

Popescu A., Institutia casatoriei si conditia juridica a femeii din

Tara Romaneasca si Moldova in sec. al XVII-lea in Studii.
Revista de Istorie, 1970, nr. 1.

Radulescu Maria-Venera, Episoade din istoria Moldovei redate

pe cahle descoperite la Curtea Domneasca de la Vaslui: nunta
lui Stefan cel Mare cu Maria de Mangop, in Studii si Materiale
de Istorie Medie, vol. XXIV, 2006, p. 81.

Rezachevici Constantin, Stefan cel Mare, Ivan III, Sofia

Tomincina (Paleolog) si Elena Stefanova Volosanca – Legaturi
dinastice si politice, in Studii si Materiale de Istorie Medie, vol.
XXII, 2004, p. 51.

Rezachevici C., Petre S. Nasturel, Un patrafir de la Manastirea

Ivirilor si neamul doamnei lui Radu Mihnea, in Studii si
Materiale de Istorie Medie, vol. XXIV, 2006, p. 111.

Russu A. A., Pop Ioan-Aurel, Familia nobiliara romaneasca Arca

din Tara Hategului (sfarsitul secolului al XV-lea – inceputul
secolului al XVI-lea), in Acta Musei Napocensis, XXI, 1984.

Rüsz – Fogarasi Enikö, Statutul juridic al femeii in familiile

burgheze din Clujul secolului al XVI-lea, in Caiete de
Antropologie istorica, an II, nr. 1, 2003

Sachelarie O., Privilegiul masculinitatii in Tara Romaneasca

pana la jumatatea sec. al XVII-lea, in Studii. Revista de Istorie,
1970, nr. 23.

Solcan Sarolta, Vaduva - Cap de familie in societatea medievala

din Tarile Romane, in Om si societate. Studii de istoria
populatiei Romaniei. Omagiu profesorului N. Bocsan, Coord.
Sorina P. Bolovan, I. Bolovan, C. Padureanu, Ed. Presa Un
Clujeana, Cluj-Napoca, 2007.

Strihan P., Regenta in dreptul feudal roman, in Studii. Revista

de Istorie, 1979, nr. 32.
Szekely M. M., Femei ctitor in Moldova medievala, in Anuarul
Institutului de Istorie si Arheologie A. D. Xenopol,
Iasi, X. , XXXIII, 1995.

Eadem, Structuri de familie in societatea medievala

moldoveneasca, in Arhiva Genealogica, 1997, nr. 1-2.

Kinga Tüdos, Recomandarea testamentara a parintilor cu

privire la scolarizarea orfanilor, in Revista Istorica, Tom XVII,
2006, nr. 5-6

Coord. Philippe Ariès, Georges Duby, Istoria vietii private. De la Renastere la Epoca
Luminilor, vol. V, Ed. Meridiane, Buc., 1995, p. 21.

[2] Ibidem, p. 22.

[3] Facem referire la una dintre conditiile de forma ale casatoriei si anume: Publicitatea
ei.

[4] Coord. Philippe Ariès, Georges Duby, Op. Cit., p. 24.

[5] Ibidem.

[6] Ibidem, 263.

[7] Ibidem, p. 264.

[8] Cristina Anton Manea, Structura si restructurarea marii boierimi din Tara Romaneasca
de la inceputul secolului al XVI-lea pana la mijlocul secolului al XVII-lea, diss., Buc.,
2003, p. 150

[9] Razvan Theodorescu, Civilizatia romanilor intre medieval si modern. Orizontul imaginii
(1550-1800), vol. I, Ed. Meridiane, Buc., 1987, p. 149.

[10] In secolul al XVI-lea prin casa documentele se refera la o singura incapere si

prin case la un edificiu cu mai multe incaperi, ca si documentele maghiare din
Transilvania unde hàz desemna atunci o incapere. Vezi in acest sens Cristina Anton
Manea, Op. Cit., p. 151.

[11] Corina Nicolescu, Case, conace si palate vechi romanesti, Ed. Meridiane, Buc., 1979,
p. 43.

[12] Cristina Anton Manea, Op. Cit., p. 152.

[13] Ibidem, p. 154.

[14] D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, Ed. Acad. RSR, Buc., 1973, p. 309.
[15] Cristina Anton Manea, Op. Cit., p. 168.

[16] D. Cantemir, Descrierea Moldovei, Ed. I. Creanga, Buc., 1978, p. 181.

[17] Ibidem.

[18] Ibidem, p. 184.

[19] Octav-George Lecca, Familiile boieresti romane, Ed. de Alexandru Condeescu, Ed.
Libra. Muzeul Literaturii Romane, Buc., sine anno, p. 27.

[20] Cristina Anton Manea, Op. Cit., p. 47.

[21] Ibidem, p. 170.

[22] A Veress, Op. Cit., vol. I, p. 289 si Cristina Anton Manea, Op. Cit, p. 170.

[23]Cristina Anton Manea, Op. Cit., , p. 49.

[24] Ioan Dragan, Nobilimea romaneasca din Transilvania intre anii 1440 – 1514, Ed.
Enciclopedica, Buc., 2000, p.67.

[25] Ibidem, p. 68.

[26] Ibidem, p. 116.

[27] Arhiva Nationala Tg-Mures, Fond familia Nalaczi, nr. 2, si la I Dragan, Op. Cit., p.
121.

[28] I. Dragan, Op. Cit., p. 121.

[29] I. Dragan, Op. Cit., p. 121.

[30] Ibidem, p. 122.

[31] Ibidem, p. 170.

[32] Ibidem, p. 207.

http://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/sociologie/Spatiul-familial-spatiul-priva11.php